Actele caracteristice activității Guvernului sunt hotărârile, prin care acesta își

exercită rolul constituțional de „a asigura conducerea generală a administratiei publice” (art.

102 alin. 1 Constitutie)fiind emise pentru „organizarea executării legilor” (art. 108 alin. 2 din
Constitutie.)
Cu privire la expresia „organizarea executării legii” s-a pronuntat Curtea
Constituțională a României prin Decizia nr. 107 din 22 februarie 2005 ( M. Of. nr. 334 din 20
aprilie 2005). Aceasta a decis că sintagma constituțională are un sens mai larg decât cel
prinvind aplicarea legii și anume, prin hotărări ale Guvernului pot fi dispuse masuri
organizaotirice, financiare, institutionale a dispozitiilor legii. Asadar, legiutorul nu mai
stabileste intotdeauna direct prin lege contraventii si sanctiuni, ci chiar in sensul texului
constituional invocat, aceasta competentă revine autoritptii publice insarcinate cu organizarea
executprii legii. Aceasta argumentare este valabila nu numai în ceea ce priveste guvernul, ci,
mutatis mutandis, si in cazul autoritatilor administratiei publice locale prevazte de art. 2 alin 2
si alin 3 din O.G. nr. 2/2001 in ceea ce priveste domeniile specificate în textele respective.
(https://lege5.ro/Gratuit/g4ytemzy/decizia-nr-107-2005-referitoare-la-respingerea-exceptiei-
de-neconstitutionalitate-a-dispozitiilor-art-1-si-2-din-ordonanta-guvernului-nr-2-2001-
privind-regimul-juridic-al-contraventiilor)
Hotărârile Guvernului pot avea doar caracter secundum legem (I. Alexandrum M.
Cărăușan, S. Bucur, Dr. Administrativ, ed. III-a, revizuită și adăugită, UJ, Buc, 2009) și
praeter legem, nefiind permise hotărârile „emise direct în aplicarea legii fundamentale” (A.
Iorgovan, p. 405), prin intermediul acestora nu pot fi reglementate decât relații sociale
inferioare din punct de vedere al forței juridice față de cele care sunt reglementate prin lege.
(B. Vasilescu, op. cit., p. 118).
Astfel, aceste acte pot fi adoptate pentru reglementarea, în baza dispozițiilor legale,
diferite domenii precum învățământul, cultura, sănătatea, economia ș.a.. Deși în adoptarea lor
Guvernul are o anumită independență, fiind ținut doar de respectarea normelor legale, așa cum
am afirmat anterior, hotărârile nu pot conține norme primare întrucât, printr-o adaptare a
principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus“ (acolo unde legea nu
distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă), „unde legea nu dispune, nici Guvernul nu
poate hotărî” (V. I. Prisacaru, Tratat de Drept administrativ român. Partea generală, ed. a III-a,
revăzută și adăugită de autor, Ed. Lumina Lex, București, 2002, p. 121.)
Potrivit doctrinei, hotărârea Guvernului prezintă caracteristicile unui act
administrativ de autoritate. (Cristian Ionescu, p. 1113). Actul administrativ de autoritate a fost
definit de prof. Paul Negulescu ca fiind actul „prin care se ordonă sau se interzice ceva
administraților.” În concepția acestuia, „autoritatea administrativă dă ordine, lucrează ca
putere suverană față de supuși.”. (p. 327)
Deși între hotărârea Guvernului și lege există o legătură strânsă, nu trebuie să
ajungem la concluzia că toate legile trebuie puse în aplicare prin adoptarea unei hotărâri. În
practică se întâlnesc atât legi care nu necesită adoptarea unei hotărâri, precum și legi pentru
executarea cărora Guvernul poate adopta mai multe hotărâri, bineînteles, cu obiecte de
reglementare diferite. De asemenea, ministerele pot emite, prin intermeniul conducătorului
lor, ordine, instrucțiuni, metodologii de aplicare a legii, acestea din urmă fiind aprobate de
Guvern prin hotărâre și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest din urmă
caz, hotărârea are caracte de act aprobator, Guvernul făcându-și cunoscută voința ca o
anumită lege să fie aplicată într-un anumit mod. Prin excepție de la regula, legea de revizuire
a Constitutiei este singurul fel de lege care nu necesită adoptarea unei hotărîri a Guvernului
pentru a fi aplicată( Cristian Ionescu, p.1113-1114).
De altfel, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative – publicată în M. Of. nr. 260 din 21 aprilie 2010 stabilește formula
introductivă a unei hotărâri a Guvernului. Astfel, art. 40 alin. (3) din legea anterior menționată
prevede: „Pentru actele Guvernului formula introductivă este: «În temeiul art. 108 din
Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre» (...) La
hotărârile date în executarea expresă a unor legi se adaugă și temeiul din legea respectivă.”.
I.3.1.Clasificarea hotărârilor Guvernului
Hotărârile Guvernului pot avea caracter individual sau normativ.
Hotărârile cu caracter normativ prevăd reguli generale de conduită, formulate în
abstract, cu aplicare succesivă, producând efecte pentru un număr imprecis de persoane. ( D.
C. Mătă, vol. 2, P. 27). Un exemplu în acest sens ar putea fi o hotărâre a Guvernului prin care
se stabilesc contravenții – Hotărârea nr. 33/2018 privind stabilirea contravențiilor care intră
sub incidenta Legii prevenirii nr. 270/2017, precum și a modelului planului de remediere.
(Publicată in M. Of. nr.107 din 5 februarie 2018). ( Verginia Vedinas, tratat, p. 231)
Hotărârile cu caracter normativ se clasifică, la rândul lor, în hotărâri care „stabilesc
ele însele reguli juridice pe baza și în vederea executării legii” – reprezintă regula, acestea
reglementând relațiile sociale din administrația publică și hotărâri „prin care se aprobă alte
acte juridice”, cum ar fi hotărârile de aprobare a unor norme juridice denumite regulamente,
norme metodologice etc. ( R. N Petrescu, p. 96).
Hotărârile cu caracter individual constau într-o manifestare de voință prin care se
soluționează o problemă strictă, individuală, în lumina dispozitiilor legii. (Madalina Elena
Mihailescu , p. 240)Pentru exemplificare, putem aminti hotărârile Guvernului prin care se
numește sau se revocă din funcție, ori prin care se dă un bun proprietate publică spre
administrare. ( verginia vedinas, tratat, p. 231)