INTRODUCERE

Căsătoria, ca instituție juridică, prezintă o importanță deosebită deoarece o regăsim reglementată

atât în cadrul legislației naționale, cât și pe plan internațional, în tratate, convenții sau legislația
Uniunii Europene. Căsătoria este cea care unește două persoane din punctul de vedere al
raporturilor personale și patrimoniale. Ea constituie fundamentul societăților moderne.

Căsătoria reprezintă un ansamblu al normelor juridice ce reglementează atât încheierea căsătoriei

dintre două persoane împreuna cu starea legală de persoană căsătorită, dar și ceremonia care are loc
odată cu încheierea actului juridic.

Interesul cercetării acestui subiect reiese din mobilitatea crescută pe care o au cetățenii, dar și din
ponderea semnificativă a cauzelor privind raporturile de familie cu element de extraneitate.

Conținutul lucrării este structurat în trei capitole și prezintă determinarea legii aplicabile încheierii
căsătoriei. Primul capitol ilustrează calificarea primară a conceptelor de logodnă și căsătorie. Al
doilea capitol prezintă în prima secțiune legea aplicabilă promisiunii de căsătorie. În cuprinsul celui
de-al treilea capitol, am analizat 3 dintre tratatele de asistență juridică încheiate de România cu alte
state de pe continentul european: Croația, Bulgaria și Republica Moldova. Acestea conțin dispoziții
privind instituția căsătoriei relevante în materia care face obiectul de studiu al prezentei lucrări.

Metoda de studiu și de aprofundare a acestei teme o constituie analiza normelor conflictuale

existente în Codul civil român, cât și în tratatele de asistență juridică în cauze familiale. O altă metodă
de studiu folosită este sinteza lucrărilor relevante din doctrină.

Sursele bibiliografice utilizate pentru redactarea acestei lucrări sunt, în special, tratatele de
specialitate, legislație internă și internațională, doctrină, articole de specialitate, dar au fost avute în
vedere și surse de internet.

CAPITOLUL I. CALIFICAREA PRIMARĂ A NOȚIUNILOR DE LOGODNĂ ȘI CĂSĂTORIE

Este important să calificăm conceptele de logodnă și căsătorie, deoarece prin intermediul acestei
operațiuni putem stabili sensul exact și complet al noțiunilor utilizate de normele conflictuale,
precum și legea aplicabilă raportului juridic cu element de extraneitate.

Din analiza art. 2558 alin. (1) Cod civil deducem că pentru a realiza calificarea primară a conceptelor
de logodnă și căsătorie trebuie să stabilim sensurile pe care le au aceste noțiuni în dreptul intern,
deci vom lua în considerare calificarea juridică stabilită de legea română.

Codul civil definește logodna în art. 266 ca fiind o promisiune reciprocă a două persoane de sex
diferit de a încheia căsătoria. În ceea ce privește natura juridică a logodnei, în doctrină au fost
formulate mai multe opinii. Unii consideră că ar avea natura unui contract, în timp ce alții susțin că
logodna este un simplu fapt juridic. În jurisprudență 1, logodna este definită ca fiind o relație cu
caracter social, cultural și moral cu consecințe posibile în plan patrimonial în caz de rupere a acesteia.
Observăm că în Cartea a VII-a a Codului civil este folosită noțiunea de promisiune de căsătorie, care
se referă tot la conceptul de logodnă, aceste două noțiuni fiind sinonime.

Promisiunea de căsătorie are un cararcter consensual și neobligatoriu, fiind o stare juridică care nu
asigură certitudinea încheierii căsătoriei. Nu este necesară îndeplinirea niciunei formalități și poate fi
dovedită cu orice mijloc de probă.2

În dreptul intern căsătoria constituie uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în
condiţiile legii, în scopul de a întemeia o familie. Aceasta reprezintă un act juridic bilateral,
solemn, ale cărei condiţii, mod de încheiere şi desfacere sunt reglementate în mod imperativ. 3 Este
important să specificăm faptul că religia a avut o influență covârșitoare asupra conceptului juridic de
căsătorie. Viziunea ortodoxă și cea catolică asupra căsătoriei sunt aproape identice, ambele definind
căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie, stabilită în scopul binelui soților, precum și în
vederea nașterii și educării copiilor. 4

1
Decizia nr. 3084 din 11 noiembrie 2014 a ÎCCJ, Secția I Civilă, disponibilă pe http://www.scj.ro/1093/Detalii-
jurisprudenta?customQuery[0].Key=id&customQuery[0].Value=117488, accesat la data de 14 mai 2020.
2
I. Macovei, Drept internațional privat, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 323.
3
L. Ș. Avram, Norme conflictuale privind încheierea căsătoriei, în Revista Universul Juridic nr. 10/2019, p. 23.
4
C. Dariescu, Relațiile personale dintre soți în dreptul internațional privat, Ed. C.H. Beck, București, 2009, p.
10.