CAPITOLUL AL II-LEA.

LEGEA APLICABILĂ ÎNCHEIERII

CĂSĂTORIEI

Secțiunea 1. Promisiunea de căsătorie

Determinarea legii aplicabile promisiunii de căsătorie se realizează în mod diferit, după

cum ne raportăm la condițiile de fond sau la efectele acesteia. Astfel, în afară de dispozițiile
prevăzute la art. 266-270 C. Civ., care reglementează cadrul general al instituției logodnei și
efectele acesteia, articolul 2585 C.civ conține norma conflictuală privind logodna.
Potrivit alin. (1), condițiile de fond ce trebuie îndeplinite pentru a încheia logodna sunt
determinate de legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți. Așadar, aceste condiții se supun
regimului juridic prevăzut de legea cetățeniei fiecăruia dintre soți. Aceste condiții trebuie
îndeplinite la data încheierii logodnei. Conform Codului civil, condițiile de fond aplicabile
încheierii căsătoriei se aplică și promisiunii de căsătorie, cu excepția avizului medical și a
autorizării organului administrativ.
În ceea ce privește efectele promisiunii de căsătorie, alin. (2) al art. 2585 C. civ. admite
soluții diferite. Astfel, efectele logodnei dar și consecințele rezultate în urma încălcării ei sunt
supuse unor legi diferite. Consecințele rezultate din încălcarea logodnei se referă la ruperea
logodnei, restituirea darurilor, răspunderea pentru ruperea logodnei, termenul de prescripție al
dreptului la acțiune pentru restituirea darurilor și în răspundere pentru ruperea logodnei.
Legile prevăzute la alin. (2) se aplică în cascadă, într-o succesiune logică, dacă primul punct
nu poate fi aplicat se trece la următorul punct. Prin urmare, se va aplica legea reședinței
obișnuite comune a viitorilor soți la data promisiunii de căsătorie. Prin inserarea sintagmei ,,la
data promisiunii de căsătorie” legiuitorul soluționează un posibil conflict mobil de legi care ar
putea să apară în situația în care unul dintre logodnici își va schimba reședința comună dupa
data promisiunii.1 Când logodnicii nu au reședința obișnuită pe teritoriul aceluiași stat, se va
aplica legea națională comună a acestora. În lipsa legii naționale comune a viitorilor soți, se
va aplica legea română.
În ceea ce privește condițiile de formă pentru încheierea valabilă a promisiunii de
căsătorie, Codul civil român nu conține nicio prevedere, simplu acord de voințe al părților
este suficient. Prin urmare, nu se pune problema determinării unei legi aplicabile în materie.
1
D. A. Sitaru, Drept internațional privat, Ed. C.H.Beck, București, 2013, p. 181.
 Secțiunea 2. Condiții de fond și impedimente
Încheierea căsătoriei se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă. În ceea ce
privește condițiile de fond, este necesar a se cunoaște care lege li se aplică. Conform art. 2586
alin. (1) C. civ., legea aplicabilă este legea națională a fiecăruia dintre soți, adică aceștia sunt
ținuți să respecte condițiile de fond cerute atât de legea națională a fiecăruia, cât și cele cerute
de legea oricăruia dintre cei doi. Acest lucru este valabil în ipoteza în care viitorii soți au o
lege națională, au o cetățeni. În cazul în care sunt refugiați sau apatrizi, se aplică dispozițiile
art. 2586 alin. (3) și (4) C. civ., prin care se dispune că trimiterea la legea lor națională va
făcută în baza locului unde își au reședința obișnuită.2
Această conduită este întărită și de Legea nr. 119/1996, republicată în anul 2012 3, prin
care se dispune că ofițerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetățeni străini sau între
aceștia și cetățeni români, doar dacă pe lângă actele necesare prevăzute de lege, aceștia
prezintă actele eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare din care să se constate
că sunt îndeplinite condițiile de fond cerute de legea lor națională.4
Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei, din cadrul celor pozitive, sunt:
consimțământul, diferența de sex dintre parteneri, vârsta matrimonială. În cazul celor
negative, găsim: bigamia sau starea de persoană căsătorită, rudenia, fie ea firească sau
adoptivă, tutorele care nu se poate căsători cu persoana aflată sub tutela sa și pe ultima,
alienatul, respectiv, debilul mintal nu se pot căsători.5
Apare, însă, o problemă de ordin internațional deoarece în legislația românească se
interzice o nouă căsătorie pentru persoana care este deja căsătorită, bigamia fiind infracțiune6 ,
spre deosebire de legislația altor state care permite acest lucru, cum ar fi, spre exemplu, cazul
statelor musulmane. În aceste state, căsătoria cu mai mult persoane este legală și recunoscută,
însă pe teritoriul României ea nu își va produce efectele.
O altă problemă apare în cazul în care două persoane de același sex doresc să se
căsătorească. În reglementarea română este interzisă căsătoria dintre persoane de același sex

2
D. A. Sitaru, op. cit., pp. 181-182.
3
M. Of. nr. 339 din 18 mai 2012.
4
D. A. Sitaru, op. cit., p. 182.
5
E. Florian, M. Avram (coord.), Fișe de drept civil – Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2019,
pp. 25-28.
6
L. Irinescu, Curs de dreptul familiei, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 39.
sau existența unui parteneriat civil, chiar dacă căsătoria are loc într-un state care permite
căsătoria dintre persoane de același sex.7
Un exemplu din această materie este speța Coman-Hamilton. Aceștia doreau să se facă

7
D. A. Sitaru, op. cit., p. 183.