Condițiile de formă ale încheierii căsătoriei sunt guvernate, potrivit art. 2587 alin. (1) C. civ.

, de legea
țării pe teritoriul căreia are loc celebrarea – „lex loci celebrationis” sau „lex loci actus”. Această regulă
este o adaptare a principiului aplicabil în dreptul internațional privat „locus regit actum”1 prin care
înțelegem că legea aplicabilă la întocmirea unui act juridic, în cazul unui concurs de legi în spațiu, va fi
legea de la locul încheierii acestuia. Astfel, dacă încheierea unei căsătorii are loc în fața unui ofițer de
stare civilă din România, legea aplicabilă va fi cea română. 2

Observăm că legiuitorul român utilizează verbul „celebrează”, doctrina afirmând că prin acest termen
se subliniază solemnitatea instituției căsătoriei, fiind necesar ca aceasta să se desfășoare conform
unei anumite proceduri și în fața unei autorități competente. 3

Astfel, pentru încheierea conform legii a unei căsătorii pe teritoriul României, trebuie îndeplinite o
serie de formalități și anume: formalități anterioare încheierii căsătoriei (comunicarea reciprocă a
stării de sănătate; întocmirea declarației de căsătorie; formularea opoziției la căsătorie de către o
persoană interesată, care va prezenta ofițerului de stare civil existența unui impediment de fapt sau
de drept la încheierea căsătoriei), formalități concomitente încheierii căsătoriei (desemnarea
autorității competente să încheie căsătoria; alegerea locului încheierii căsătoriei; data și momentul
încheierii căsătoriei, acesta din urmă referindu-se la constatarea consimțământului celor doi soți de
către ofițerul de stare civilă care îi va declara căsătoriți; solemnitatea și publicitatea căsătoriei –
acestea au în vedere, printre altele, prezența, la încheierea căsătoriei, a doi martori, precum și, dacă
unul sau ambii soți sunt străini ori nu cunosc limba română, să se folosească un interpret autorizat,
încheindu-se, în acest sens, un proces-verbal), formalități ulterioare încheierii căsătoriei
(înregistrarea căsătoriei și eliberarea certificatului de căsătorie). 4

Alineatul 2 al art. 2587 din C. civ. are în vedere situația încheierii căsătoriei în fața unui agent
diplomatic sau al unui funcționar din cadrul unuia dintre consulatele României din străinătate.
Potrivit acestei dispoziții, acest caz va fi guvernat de legea autorității sau „lex auctoris”. Astfel,
celebrarea căsătoriei va fi supusă, de asemenea, formalităților stabilite de legea statului român.

Deși prevederile Codului civil sunt unilaterale, având în vedere doar competența agenților
diplomatici sau a funcționarilor consulari români, respectiv, aplicarea legii române, în doctină s-a
subliniat că această normă poate avea și caracter bilateral, în sensul că încheierea căsătoriei unei
persoane de cetățenie română să se realizeze în cadrul unei misiuni diplomatice a statului celuilalt
soț, caz în care celebrarea va fi supusă formalităților stabilite de legea statului străin. 5

Prevederile art. 2587 alin. (2) se coroborează cu cele din art. 40 și art. 41 din Legea nr. 119/1996 cu
privire la actele de stare civilă, republicată. Potrivit art. 40 alin. (1), actele de stare civilă care au în
vedere cetățenii români vor fi întocmite în cadrul misiunilor diplomatice, oficiile consulare de carieră
ale statului român sau în cadrul autorităților locale competente. În ceea ce privește situația actelor
de stare civilă ale cetățenilor români eliberate de autoritățile altor state, art. 40 alin. (2) dispune că
aceștia pot să solicite înscrierea lor în registrele de stare civilă române aflate în cadrul misiunilor

1
Adagiu latin – „Locul guvernează actul”.
2
I. Macovei, Tratat de drept internațional privat, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 326.
3
D. Sitaru, Drept internațional privat, p. 187.
4
L. Irinescu, Curs de dreptul familiei, Ed. Hamangiu, București, 2015, pp. 42-52.
5
Sitaru, p. 187.
diplomatice, oficiilor consulare de carieră ale statului român. Înscrierea se va realiza doar dacă există
acordul șefului misiunii diplomatice sau a oficiului consular, iar refuzul va fi motivat.

Articolul 41 alin. (1) are în vedere competența șefilor misiunilor diplomatice sau ale oficiilor consulare
ale României de a încheia căsătoria dintre doi cetățeni români sau a unui cetățean român cu un
cetățean străin, cu îndeplinirea a două condiții: legislația țării în care sunt acreditați să permită acest
fapt (adică abilitatea șefilor misiunilor diplomatice sau consulare ale statului român în străinătate
trebuie să fie acceptată de legislația statului în care aceștia sunt acreditați sau de convețiile bilaterale
sau multilaterale internaționale relevante în materie) 6 și unul dintre viitorii soți, cetățean român, să
aibă domiciliul sau reședința în „circumscripția consulară a misiunii diplomatice ori a oficiului
consular”.

Aplicarea legii autorității se face și în situația încheierii căsătoriei dintre doi cetățeni români pe o
navă.7 Astfel, căsătoria care are loc în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române va fi
înregistrată de către comandantul navei, care are atribuțiile unui ofițer român de stare civilă, în
jurnalul de bord. Soților li se va elibera o dovadă cu privire la înregistrarea căsătoriei. La ajungerea pe
teritoriul României, comandantul navei va înainta, prin intermediul căpităniei portului, un extras de
pe jurnalul de bord care va fi transmis Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al
Sectorului 1, Municipiul București, care va proceda la întocmirea actului de stare civilă, în baza căruia
va elibera certificatul de căsătorie.8

6
Ibidem, p. 188.
7
Macovei, p. 327.
8
Irinescu, pp. 52-53.