DEMOGRAFIA GRECIEI

Organizația statistică oficială a Greciei este Autoritatea Statistică Elenă (ELSTAT),

conform căreia populația Greciei în 2011 era de 10.815.197 de locuitori. Societatea grecească
este destul de omogenă, 94% din populație fiind formată din etnici greci vorbitori de limbă
greacă. Rata natalității în 2003 se ridica la 9,5 la mia de locuitori, semnificativ mai redusă
decât cea de 14,5 la mia de locuitori în 1981. În același timp, rata mortalității a crescut ușor de
la 8,9 la mia de locuitori în 1981 la 9,6 în 2003.

Societatea greacă s-a schimbat rapid în ultimele decenii. Rata fertilității în scădere a
dus la o creștere a vârstei mediane, ceea ce coincide cu îmbătrânirea demografică a Europei
în ansamblu. În 2001, 16,71% din populație avea cel puțin 65 de ani, 68,12% era între 15 și 64
de ani, iar 15,18% erau de până în 14 ani. Rata căsătoriilor a scăzut constant de la aproape 71
la mia de locuitori în 1981 până în 2002, crescând ușor în 2003 la 61 la mia de locuitori și
scăzând din nou la 51 în 2004. Rata divorțurilor a crescut și ea – de la 191,2 la mia de
căsătorii în 1991 la 239,5 la mia de căsătorii în 2004. Ca urmare, familia greacă medie este
mai mică și mai vârstnică decât în generațiile anterioare.

Orașele

Aproape două treimi din greci trăiesc în zone urbane. Cele mai mari și mai influente
centre metropolitane ale Greciei sunt Atena și Salonic, cu populații metropolitane de circa 4
milioane și respectiv un milion de locuitori. Alte orașe cu populație urbană de peste 100.000
de locuitori sunt Patras, Heraklion, Larissa, Volos, Rhodos, Ioannina, Chania și Chalcis.

Tabelul de mai jos conține o listă cu cele mai mari orașe din Grecia după populația din
zona lor urbană contiguă; care nu sunt nici formate din numeroase comune, evident în cazurile
Atenei și Salonicului, sau conținute într-o comună mai mare, caz evident la majoritatea
orașelor mai mici din țară. Cifrele provin din rezultatele preliminare ale recensământului din
mai 2011.
 Cele mai mari orașe din Grecia
Autoritatea Statistică Elenă, recensământul din 2011
Nu
Num
L mel P L P
Regi ele Regi
o e op o op
une orașu une
c oraș . c .
lui
ului
3.074.1 Grecia de
1 Atena Attica 11 Agrinio 93.930
60 Vest
Macedon Macedon
Thessalo 790.82
2 ia 12 Katerini ia 86.170
niki 4
Centrală Centrală
Grecia de 214.58
3 Patras 13 Trikala Tesalia 80.900
Vest 0
Macedon
Heraklio 173.45
4 Creta 14 Serres ia 76.240
n 0
Centrală
163.38 Grecia
Atena 5 Larissa Tesalia 15 Lamia 74.720
0 Centrală Patras
Macedon
144.42 Alexandro
6 Volos Tesalia 16 ia de 72.750
0 upoli
E./Tracia
Egeea de 118.62 Macedon
7 Rodos 17 Kozani 70.420
Sud 3 ia de Vest
Macedon
111.74
Thessaloniki 8 Ioannina Epir 18 Kavala ia de 70.360 Heraklion
0
E./Tracia
108.31 Pelopone
9 Chania Creta 19 Kalamata 70.130
0 z
Macedon
Grecia 102.42
10 Chalcis 20 Veria ia 66.630
Centrală 0
Centrală

Migrația

De-a lungul secolului al XX-lea, milioane de greci au emigrat în Statele Unite,

Regatul Unit, Australia, Canada și Germania, constituind o numeroasă diaspora. Migrația netă
a început să devină pozitivă începând cu anii 1970, dar până la începutul anilor 1990,
principalul influx a fost cel al foștilor emigranți reveniți în țară.
Un studiu al Observatorului Mediteranean pentru migrație susține că recensământul
din 2001 a înregistrat 762.191 de persoane fără cetățenie greacă ce trăiau în Grecia, ceea ce ar
constitui circa 7% din totalul populației. Dintre rezidenții străini, 48.560 erau cetățeni ai altor
state din UE sau din European Free Trade Association și 17.426 erau ciprioți cu statut
privilegiat. Majoritatea provin din țări est-europene extracomunitare: Albania (56%), Bulgaria
(5%) și România (3%), în timp ce imigranții din statele fostei URSS (Georgia, Rusia, Ucraina,
Moldova, etc.) compuneau 10% din total.
Cea mai mare aglomerare de populație de imigranți extracomunitari se află în marile
centre urbane, în principal în Atena, cu 132.000 de imigranți, adică 17% din populația locală,
urmată de Salonic, cu 27.000 de imigranți, adică 7% din populația locală. Există și un număr
considerabil de etnici greci cetățeni străini proveniți din minoritățile grecești din Albania și
din fosta Uniune Sovietică.
Grecia, împreună cu Italia și cu Spania, se confruntă cu un mare influx de imigranți
ilegali ce încearcă să pătrundă în UE prin țară. Imigranții ilegali ce pătrund în Grecia o fac
mai ales pe la frontiera cu Turcia de pe râul Evros. În 2012, majoritatea imigranților ilegali ce
intrau în Grecia proveneau din Afganistan, urmați de pakistanezi și persoane din Bangladesh.
Începând din 2012, operațiuni polițienești cotidiene pe scară largă (denumite „Xenios Zeus”)
au loc în Atena și în alte mari orașe grecești pentru detenția imigranților ilegali.

Related statistics

GDP per capita 18,035.55 USD (2015)

Gross domestic product 195.2 billion USD (2015)
Life expectancy 81.28 years (2014)
Population elsewhere

Italy 60.8 million (2015)

Turkey 78.67 million (2015)
Germany 81.41 million (2015)
Detalii Societate: Grecia

Populatie: 10767827

Nationalitate: Greaca (e)

Grupuri etnice: Populatia: greaca 93%, alte (cetateni straini) 7% (2001 recensamant)

Limba: Greaca (oficial) 99%, altele (include engleza si franceza) 1%

Religie: Ortodoxa Greaca (oficial) 98%, musulmani 1,3%, alte 0,7%

Varsta media a populatiei: 42.8 ani (varsta medie a populatiei de sex masculin este 41.7 ani,
varsta medie a populatiei de sex feminin este 42.8 ani)

Rata de crestere a populatiei: 0.06% (2012 estimare) (rata natalitatii este 9.08 nasteri/1,000
oameni (2012 estimare), rata mortalitatii este 10.8 morti/1,000 oameni (iulie 2012 estimare))

Populatie urbana: 61% din populatia totala (2010). Rata de urbanizare este 0.6% rata anuala
de urbanizare (2010-15 estimare).

Alfabetizare: 25.80%. Rata de alfabetizare a tarii este 19.40%.

Ţări cu rata cea mai scăzută a ferilităţii (2016)

Tări Rata fertilităţii

Korea, South 1.2
Romania 1.2
Singapore 1.2
Taiwan 1.2
Bosnia-Herzegovina 1.3
Greece 1.3
Moldova 1.3
Poland 1.3
Portugal 1.3
Spain 1.3
Distribuţia populaţiei în funcţie de tipul de locuinţă 2014 (% din populaţie)
Distribuția populației în funcție de regimul de ocupare a locuințelor, 2014
Rata de supraaglomerare, 2014
 Rata costurilor suplimentare pentru locuințe în funcție de regimul de ocupare a
locuințelor, 2014

Religia

Constituția Greciei recunoaște creștinismul ortodox drept religie „predominantă” în

țară, garantând însă libertatea religioasă pentru toată lumea.
Guvernul grec nu ține statistici privind grupurile religioase și
la recensăminte nu se înregistrează afilierea religioasă.
Conform Departamentului de Stat american, circa 97% din
cetățenii greci se identifică drept creștini ortodocși.

Mănăstirile Meteora din Tesalia

 Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul, Patmos

Într-un sondaj Eurobarometru efectuat în 2010 de Eurostat, 79% din cetățenii greci au
răspuns că „cred că există un Dumnezeu”. Conform altor surse, 15,8% din greci se
autodescriu drept „foarte religioși”, cel mai ridicat procent din toate țările europene. Acest
sondaj a găsit și că doar 3,5% nu au mers niciodată la biserică, față de 4,9% în Polonia și
59,1% în Cehia.

Estimări ale minorității musulmane, aflată mai ales în Tracia, se înscriu între 98.000 și
140.000, (circa 1%) în timp ce comunitatea de imigranți musulmani numără între 200.000 și
300.000. Imigranții albanezi în Grecia sunt de regulă asociați religiei musulmane, deși
majoritatea sunt nereligioși. După Războiul Greco Turc din 1919–1922 și în urma tratatului de
la Lausanne din 1923, Grecia și Turcia au convenit asupra unui transfer de populație pe baza
identității religioase și culturale. Circa 500.000 de musulmani din Grecia, predominant turci,
dar și musulmani de alte etnii, au părăsit țara în schimbul sosirii a circa 1.500.000 de greci din
Asia Mică.

Religiozitatea în Grecia (2001)

Ortodoxi
   98%
e

Islam    1.3%

Altele    0.7%

Iudaismul a existat în Grecia de peste 2.000 de ani. Evreii sefarzi aveau o numeroasă
prezență în orașul Salonic (în 1900, circa 80.000 de evrei, adică majoritatea populației, dar
astăzi comunitatea evreiască din Grecia, care a supraviețuit ocupației germane și
Holocaustului din timpul celui de al Doilea Război Mondial, este estimată la circa 5.500 de
persoane.

Religiozitatea în Grecia (2010)

Credința în Dumnezeu    79%

 Credința într-un spirit
   16%
sau forță vitală

Fără credință    4%

Biserica Romano-Catolică are circa 50.000 de credincioși în rândul cetățenilor greci și

comunitatea de imigranți romano-catolici numără circa 200.000 de persoane. Dintre grecii
ortodocși, circa 500.000 sunt ortodocși de rit vechi. Protestanții, în care se includ Biserica
Evanghelică Greacă și bisericile evanghelice libere, au circa 30.000 de credincioși. Bisericile
penticostale ale Sinodului Grec al Bisericii Apostolice au 12.000 de membri. Ca număr de
biserici, cea mai mare congregație protestantă din Grecia este Biserica Apostolică Liberă a
Rusaliilor, cu 120 de biserici. Nu există statistici oficiale despre numărul de credincioși ai
acestui cult, dar Biserica Ortodoxă Greacă estimează numărul lor la 20.000. Martorii lui
Iehova afirmă că au 28.859 de membri activi.

Câteva mii de greci practică reconstrucționismul politeistic grecesc (credința în vechii

zei greci).

Limbi

Primele dovezi textuale ale limbii grece datează din secolul al XV-lea î.e.n., de la
scrierea Liniar B asociată civilizației miceniene. Greaca a devenit o lingua franca vorbită pe
scară largă în lumea mediteraneană și dincolo de aceasta în Antichitatea Clasică, și avea să
devină ulterior limbă oficială în Imperiul Bizantin.

În secolele al XIX-lea și al XX-lea, a existat o dispută majoră despre care ar trebui să

fie limbă oficială a greciei — Katharevousa arhaică, creată utilizată ca limbă literară, sau
demotica, forma evoluată natural din greaca bizantină și vorbită în popor. Disputa a fost
tranșată în 1976, când demotica a devenit unica variantă oficială a limbii grecești, iar
Katharevousa a încetat să mai fie folosită.

Astăzi, Grecia este relativ omogenă din punct de vedere lingvistică, o mare majoritate
a populației autohtone folosind greaca drept limbă maternă sau chiar unică limbă. În cadrul
populației elenofone, vorbitorii dialectului distinct pontic au venit în Grecia din Asia Mică
după Genocidul Grecilor și constituie un grup important.

Distribuția principalelor arii dialectale ale limbii Regiuni cu prezență tradițională a altor limbi decât
grece moderne greaca. Astăzi, greaca este limba dominantă în toată
țara

Minoritatea musulmană din Tracia, circa 0,95% din populația totală, constă din
vorbitori de turcă, bulgară (pomaci) și romani. Romani este vorbită și de romii creștini din
alte părți ale țării. Alte limbi minoritare sunt vorbite și de populații minoritare din diferite
părți ale țării. Utilizarea lor a scăzut drastic de-a lungul secolului al XX-lea prin asimilarea de
către majoritatea elenofonă. Astăzi, ele mai sunt vorbite în principal de către vârstnici și sunt
pe cale de dispariție. Aceasta este valabilă pentru arvaniți, o minoritate vorbitoare de albaneză
aflată mai ales în zonele rurale din jurul Atenei, ca și pentru aromâni și megleniți, grupuri
denumite colectiv vlahi, a căror limbă este apropiată de română și care trăiau în zonele
montane din Grecia centrală. Membrii acestor grupuri se identifică cel mai adesea din punct
de vedere etnic ca greci și astăzi vorbesc cel puțin și limba greacă.

În preajma frontierei nordice a Greciei există și niște grupuri vorbitoare de limbi slave,
denumite local slavomacedoneană, majoritatea identificându-se etnic ca greci. Dialectele lor
pot fi clasificate din punct de vedere lingvistic ca forme ale limbii macedonene sau ale
bulgarei. Se estimează că după schimburile demografice din 1923, regiunea istorică grecească
Macedonia avea între 200.000 și 400.000 de vorbitori de limbi slave. Comunitatea evreiască
din Grecia vorbește tradițional ladino (iudeo-spaniolă), astăzi vorbită de doar câteva mii de
persoane.

Educația

Educația obligatorie în Grecia cuprinde școlile primare (Δημοτικό Σχολείο, Dimotikó

Scholeio) și gimnaziul (Γυμνάσιο). Grădinițele (Παιδικός σταθμός, Paidikós Stathmós) sunt
populare dar nu sunt obligatorii decât de la 4 ani în sus, fiind denumite Νηπιαγωγείο,
Nipiagogeío. Copiii încep școala primară la 6 ani și ea durează alți șase. Gimnaziul începe la
12 ani și durează trei ani.

Academia Ionică din Corfu, prima instituție academică a Greciei moderne.

Academia din Atena este academia națională a Greciei, și cea mai înaltă instituție de cercetări din țară.

Școlile secundare grecești sunt fie licee unificate (Γενικό Λύκειο, Genikό Lykeiό), fie
școli tehnice sau vocaționale (Τεχνικά και Επαγγελματικά Εκπαιδευτήρια, "TEE"). Unele
instituții de învățământ vocațional (Ινστιτούτα Επαγγελματικής Κατάρτισης, "IEK") oferă o
educație formală neclasificată. Ele pot accepta atât absolvenți de gimnaziu, fie absolvenți de
liceu, acestea nu sunt clasificate în cadrul vreunui nivel de educație.

Conform Legii-Cadru (3549/2007), învățământul superior public se desfășoară în

„cele mai înalte instituții de învățământ” (Ανώτατα Εκπαιδευτικά Ιδρύματα, Anótata
Ekpaideytiká Idrýmata, "ΑΕΙ") și constă din două sectoare paralele: sectorul universitar
(universități, politehnici, școli de artă și universități deschise) și sectorul tehnologic
(Instituțiile de Învățământ Tehnologic și Școala de Educație Pedagogică și Tehnologică).
Există și instituții de învățământ superior private, ce oferă cursuri orientate vocațional de
scurtă durată (2 până la 3 ani), care funcționează sub autoritatea altor ministere. Studenții sunt
admiși în aceste instituții în funcție de rezultatele lor la examinările naționale care au loc după
terminarea celui de al treilea an de liceu. Studenții în vârstă de peste 20 de ani pot fi admiși și
la Universitatea Elenă Deschisă printr-o formă de loterie. Universitatea Capodistriană din
Atena este cea mai veche universitate din estul Mediteranei.

Sistemul de învățământ grecesc cuprinde și grădinițe, școli primare și gimnaziale

speciale pentru persoane cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare. Există și gimnazii și
licee specializate în domeniile muzical, teologic și sportiv.

Sistemul sanitar

Spitalul General Iaso al Tesaliei

În Grecia funcționează un sistem sanitar universal. Într-un raport din 2000 al OMS,
acest sistem a fost clasat pe locul 14 din 191 de țări studiate. Într-un raport din 2013 al
Organizației Salvați Copiii, Grecia a fost plasată pe locul 19 (din 176 de țări) la capitolul
situației mamelor și copiilor nou-născuți. În 2010, existau în toată țara 138 de spitale cu
31.000 de paturi, dar la 1 iulie 2011, Ministerul Sănătății și Solidarității Sociale a anunțat un
plan de reorganizare administrativă a lor, în 77 de instituții spitalicești cu 36.035 de paturi, ca
reformă necesară cu scopul reducerii cheltuielilor și ridicării standardelor de îngrijire
medicală. Cheltuielile sanitare în Grecia reprezentau 9,6% din PIB în 2007 conform unui
raport din 2011 al OECD, puțin peste media OECD de 9,5%. Țara are cel mai mare raport de
medici la mia de locuitori din toate țările OECD.

Speranța de viață în Grecia este de 80,3 ani, peste media OECD de 79,5, și una din
cele mai mari din lume. Insula Icaria are cel mai mare procentaj de nonagenari din lume;
aproximativ 33% din locuitorii insulei trăiesc până după vârsta de 90 de ani. Autorul cărții
Blue Zones, Dan Buettner a scris în The New York Times un articol despre longevitatea
icarienilor, cu titlul „The Island Where People Forget to Die”.

 Rata obezității este de 18,1%, peste media OECD de 15.1%, dar considerabil
mai puțin decât cea din Statele Unite, de 27,7%. În 2008, Grecia are cea mai
mare rată a percepției unei bune sănătăți din OECD, de 98,5%.
 Rata mortalitații infantile este una dintre cele mai mici din lumea dezvoltată,
cu 3,1 decese la 1.000 de nașteri.