Lucrare de laborator nr.

6
CONTROLUL PRIN ZGOMOT LA MAŞINI
6.1. Condiţii pentru măsurarea zgomotului
Măsurarea caracteristicilor fizice ale zgomotului generat de maşini şi utilaje urmăreşte următoarele
obiective:
 controlul de calitate prin zgomot, în scopul selecţionării produselor din acest punct de vedere;
 depistarea şi evidenţierea prin diagnostic a unor defecte de construcţie, de execuţie sau de montaj;
 compararea zgomotului emis de maşini cu aceleaşi caracteristici;
 determinarea nivelului de zgomot în scopul determinării efectelor pe care le au măsurile de
combatere.
Măsurările de zgomot pentru control necesită, în primul rând, condiţii de câmp acustic liber şi
separare zgomotului studiat de alte zgomote străine de sursă.
Aceste condiţii sunt realizate în camere anecoide, pentru surse de dimensiuni mici sau medii. Pentru
controlul în flux, ţinând seama de dificultăţile de amplasare a camerelor anecoide, se utilizează camere de
izolare acustică.
Caracteristica de zgomot determinată pe baza rezultatelor
măsurării, se compară cu limitele admise de normele în vigoare sau
cu un etalon de referinţă.
În timpul măsurătorilor trebuie ca zgomotul de fond
perturbator (când maşina nu funcţionează) să fie constant, iar nivelul
său acustic în tot spectrul de frecvenţă să fie cu cel puţin 10dB mai
mic decât nivelul acustic când maşina funcţionează. Deoarece
maşinile, în general, nu produc un câmp acustic uniform, este necesar
să se facă măsurători în mai multe puncte în jurul lor, situate pe o
suprafaţă ipotetică de formă semisferică (fig. 6.1.), cubică sau
paralelipipedică (fig. 6.2.).
Distanţa dintre microfon şi sursă depinde de
Fig. 6.1.
dimensiunile încăperii în care se efectuează măsurările,
de nivelul zgomotului de fond, de mărimea şi forma
maşinii şi de gradul de uniformitate al câmpului acustic
produs de maşină. Aprecierea nivelului zgomotului emis
de o maşină se face cu ajutorul nivelului ponderat A al
presiunii acustice LA, al nivelului presiunii acustice
măsurat cu un filtru de octavă (spectrul zgomotului), al
nivelului puterii acustice LP şi al nivelului mediu al
presiunii acustice Lm care se determină cu relaţia:
1 n
L m  10 lg 
n i 1
10 Li / 10

în care Li este nivelul presiunii acustice în punctul i.

l
Pentru : Lmax<lm şi £2 - semisferă;
d
l
Lmax>lm şi >2 - paralelipiped
d
 Lucrare de laborator nr.6
Controlul prin zgomot la maşini

Fig. 6.2

în care: Lmax-este dimensiunea liniară maximă a maşinii; L - lungimea; d- diametrul sau lăţimea
maşinii testate. Amplasarea punctelor de măsurare depinde de mărimea şi forma obiectului testat.
În cazul în care suprafaţa ipotetică este o semisferă, se pot alege 8 sau 6 puncte de măsurare.
Distanţa de la suprafaţa obiectului de încercat, la suprafaţa de măsurare trebuie să fie de minimum 1m.
Microfonul se montează în fiecare punct după direcţia normalei la suprafaţa ipotetică de explorare şi se
protejează prin dispozitive speciale de curenţii de aer generaţi de funcţionarea maşinii.
6.2. Camere anecoide
Camera anecoidă (surdă) reprezintă o încăpere, izolată cu material fonoabsorbant împotriva
zgomotelor externe şi izolată antivibratoriu, în care sunetele sunt absorbite aproape integral (99%) la
incidenţa pe suprafeţele limitrofe (fig. 6.3).
Camerele anecoide produc artificial condiţiile câmpului acustic liber, fără unde reflectate, fără
influenţa altor surse şi prezintă unele avantaje în cazul controlului prin zgomot.
Camerele anecoide se căptuşesc cu prisme sau corpuri cu formă neregulată din fibră minerală sau alt
material fonoabsorbant, fiind prevăzute cu izolaţie antivibratorie, podea din plasă, ventilaţie etc.
Calităţile camerei anecoide se pot aprecia cu ajutorul
următoarelor caracteristici:
-coeficientul de reflexie b = 1-a care este raportul dintre
presiunea acustică a sunetului reflectat şi presiunea acustică a
sunetului incident.
- abaterea de la legea 1/R dă indicaţii cu privire la natura
câmpului acustic din camera anecoidă, în ceea ce priveşte
diferenţele faţă de condiţiile câmpului acustic liber;
- pentru izolaţia fonică faţă de exterior se recomandă atenuări
de 60 ¸ 75dB, astfel încât zgomotul de fond din cameră să fie
situat sub pragul de audibilitate;

Fig. 6.3.
2
 Lucrare de laborator nr.6
Controlul prin zgomot la maşini

- izolaţia antivibratorie trebuie să asigure o frecvenţă proprie redusă (<10Hz).

6.3.Norme privind nivelurile admisibile de zgomot
Efectul nociv al zgomotului asupra organismului uman, a impus necesitatea stabilirii unor nivele
limită pentru zgomot, nivele ce depind de:
- aspectul fizic al zgomotului;
- modul în care acesta acţionează asupra organismului uman şi stinghereşte
munca;
- posibilităţile tehnice de aplicare a măsurilor de combatere a zgomotului;
- condiţii economice.
Pentru asigurarea protecţiei organismului uman sub raportul
efectelor locale (evitarea hipoacuziei profesionale), nivelul global admis
pentru zgomotul la locul de muncã se stabileşte la valoarea de 90dB(A), care
este nivelul acustic echivalent.
Pentru estimarea şi normarea zgomotului se recomandă utilizarea
familiei de curbe, având criterii de zgomot Cz de la 0 la 115, curbele
limitând nivelurile în 8 benzi de câte o octavă, cu frecvenţele medii de: 63,
125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Hz (fig. 6.4).
Pentru controlul prin zgomot, în cămp acustic liber, la maşini, se
realizează următoarele etape:
 Se stabileşte forma suprafeţei ipotetice de măsurare;
 Se măsoară nivelul presiunii acustice Li în punctele de măsurare;
 Se calculează nivelul mediu al presiunii acustice L m;
 Se calculează nivelul puterii acustice L P;
 Se determină caracteristica de frecvenţă a zgomotului generat de maşină
cu filtre cu lăţime de bandă de 1/3 octavă.

Fig. 6.4

Aplicaţie
O maşină cu masa m = 2000 kg, având frecvenţa minimă perturbatoare f e = 25 Hz, se aşează pe un
covor elastic, în aşa fel încât să se realizeze o frecvenţă proprie de n = 2,5 ori mai mică decât frecvenţa
excitaţiei. Să se dimensioneze izolatorii din cauciuc cunoscând E = 20.10 5 N/m2 şi p = 4.105 N/m2 .

3
 Lucrare de laborator nr.6
Controlul prin zgomot la maşini

fe 1 g g
fo  ; Dar f o  =>  st 
n 2  st 4  f o2
Această deformaţie poate fi scrisă:
Fh ph E   st F
 st   = h  şi S
S E E p p