ESTIMAREA VIZUALĂ ŞI

AUTOMATIZATĂ A
PARAMETRILOR BIOCHIMICI AI
STRIPURILOR. PRINCIPIUL
CITITOARELOR AUTOMATE.
 Această modalitate de a efectua partea de
biochimie urinară constituie una din cele mai
moderne metode de analiză.
 Bandeletele reactive sunt benzi dreptunghiulare,
dintr-un material plastic, pe suprafaţa cărora
sunt dispuse câmpuri reactive specifice pentru
fiecare component de determinat, prezent în
urină.
 Citirea acestor bandelete reactive se poate face
fie prin compararea culorilor obţinute (după ce
bandeleta este introdusă în urină) cu culorile
standardizate, fie prin citirea acestora cu
ajutorul unui aparat.
 Cele mai moderne bandelete reactive prezintă
zece zone reactive specifice pentru zece
componente.
 Aceste zone reactive sunt pentru următorii
constituienţi şi parametrii urinari:
 densitate;
 pH;
 leucocite (esteraza leucocitară);
 nitriţi;
 proteine (albumină);
 glucoză;
 corpi cetonici;
 urobilinogen;
 bilirubină;
 hematii (hemoglobină);
 Cu ajutorul aparatului de citire se poate
determina şi culoarea urinei.
PRINCIPIUL DE MĂSURARE
 Aceste măsurători se realizează cu ajutorul
unui fotometru semi-automatic, bazat pe
reflectanţă; determinarile realizate cu acest
fotometru sunt semicantitative.
 Sursele de lumină utilizate sunt diodele
electroluminiscente (prescurtate LED) şi care
sunt aşezate şi optimizate în funcţie de reacţia
chimică şi de evoluţia culorii fiecărei zone test a
bandeletei.
 Capul de măsurare este compus din trei
diode electroluminiscente de lungimi de
undă diferite.
 Bandeleta reactivă este imobilizată în poziţia de
măsurare, iar capul de măsurare, plecând de la
o poziţie de referinţă (care serveşte la
verificarea sistemului optic), măsoară succesiv
diferitele zone reactive ale bandeletei.
 Pe parcursul măsurării este necesară o bună
poziţionare a bandeletei reactive sub capul de
măsurare, pentru ca să se poata efectua
măsuratoarea în cele mai bune condiţii.
 Dacă bandeleta nu este poziţionată corect sub
capul de măsurare, aparatul va imprima un
mesaj de eroare.
 Traiectul opto-electronic al rezultatului se
derulează după schema de mai jos:

O diodă electroluminiscentă (1) emite pe
suprafaţa zonei reactive (2) un fascicul de
lumină cu o lungime de undă precisă, sub un
unghi optim. Această lumină este reflectată
de pe suprafaţa zonei reactive (2) cu o
intensitate variabilă în funcţie de culoarea
acesteia; apoi aceasta este primită de un
captator (3) situat vertical faţă de zona
reactivă (acest captator este o fotodiodă).
 Captatorul transmite un semnal electric de
măsurat la un convertor analogic (4), care
transformă acest semnal în semnal numeric.
 Microprocesorul (5) corectează această
valoare în funcţie de domeniul de referinţă
intern, apoi este transformat cu ajutorul
standardului de calibrare, într-o valoare de
reflectanţă relativă, apoi într-una absolută.
 Rezultatul semicantitativ este obţinut prin
compararea acestei valori a reflectanţei
absolute cu intervalele de concentraţie.
 Rezultatele pot fi imprimate, înregistrate şi
transmise unui computer.
 Mai jos vom prezenta lungimile de undă ale
LED-urilor utilizate pentru măsurarea
diverşilor parametrii pe bandeletele reactive.
 Utilizarea unei a doua lungimi de undă este
necesară pentru certitudinea parametrului-
în acest fel se ameliorează precizia
rezultatului.
 Al treilea LED se utilizează în alte opţiuni.
 Parametrii măsuraţi cu ajutorul stripurilor şi
lungimile de undă corespunzătoare
Parametru Lungime de undă ( nm )
1. Densitate 620 nm
2. pH 557 nm şi 620 nm
3. Leucocite 557 nm
4. Nitriţi 557 nm
5. Proteine 557 nm
6. Glucoză 557 nm
7. Corpi cetonici 557 nm
8. Urobilinogen 557 nm
9. Bilirubină 557 nm
10.Hematii (eritrocite) 557 nm şi 620 nm
11.Culoarea 557 nm şi 620 nm
 Pentru toţi aceşti parametrii, măsurarea
fotometrică a reflectanţei are loc după un
timp de incubare de aproape 60 de secunde.
 Culoarea specifică a fiecărei urini poate fi o
sursă de eroare şi este luată în calculul
rezultatului prin măsurarea unei zone fără
reactiv, numită zonă de compensare.
 În consecinţă, prin imersiunea bandeletei
reactive în urină, această zonă este şi ea
îmbibată cu lichid şi va lua culoarea urinei;
prin măsurarea acestei zone de compensare
se vor putea evita rezultatele fals pozitive în
cazul urinilor puternic colorate.
 În cazul urinilor puternic alcaline se va
efectua o corecţie automată a densităţii.
Calibrarea aparatului:
permite ajustarea sistemului optic al zonei
de referinţă internă.
În cazul variaţiilor importante ocazionate,
de exemplu, de o îmbâcsire a zonei de
referinţă sau de un LED defect, cu o
intensitate luminoasă prea slabă, impun o
calibrare nouă.
Bandeletele de calibrare sunt bandelete
standard, de culoare gri, din material plastic
care au o reflectanţă definită şi constantă.
Bandeletele de calibrare trebuie scoase din
ambalajul lor înainte de utilizare. Acestea nu
se vor utiliza decât o singură dată.
Este important să nu se atingă zonele în relief
ale bandeletelor.
De asemenea, braţul de transport ca şi
suprafaţa de citire trebuie să fie curate şi
uscate înainte de efectuarea calibrării
 Analizorul ne oferă de asemenea
posibilitatea unei analize volumetrice a
eritrocitelor şi leucocitelor urinare care e
utilă în localizarea sursei hematuriei (aşa
cum s-a arătat şi prin studiile bazate pe
analizele numărătorii Coulter ) şi a
leucocituriei (Shichiri M., et al citat de Fenili
D.). Acest analizor prezintă urmatoarele
avantaje;
 este un instrument complet automat sau
semiautomat
 este rapid (analizează 100 probe/oră)

 recunoaşte şi analizează cantitativ

automat, indirect 2 din elementele ( fără
ajutor uman).
 Zona de compensare: această zonă albă
nu conţine nici un reactiv. Cu ajutorul
acestei zone aparatul compensează
coloraţia proprie urinei pentru evaluarea
următoarelor componente:
 leucocite;
 nitriţi;
 proteine;
 glucoză;
 corpi cetonici;
 urobilinogenul şi bilirubina;