Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Generalităţi
Tehnica NIR reprezintă o nouă metoda cu ajutorul căreia se pot aprecia calitativ şi cantitativ
structuri componente ale unei probe. Această tehnică nedestructivă combină preluarea de
imagini macroscopice si/sau microscopice cu spectroscopia tradiţională NIR.
Toate materialele organice au în compoziţie atomi de carbon, oxigen, hidorgen, azot,
fosfor şi sulf, atomi care sunt combinaţi prin legături covalente, ionice, formând molecule.
Natura legăturilor şi sarcina electrică determină vibrarea moleculelor la frecvenţe
corespunzătoare lungimilor de undă din regiunea NIR a spectrului electromagnetic (adică 750-
2600 nm), În funcţie de componentul analizat se folosesc diferite lungimi de undă. Pentru a se
obţine reyultate precise, pentru fiecare component analizat, se iau în calcul mai multe lungimi de
undă. Practic se fac măsurători la mai multe lungimi de undă şi se realizează calcule de regresie
multiplă. Cu ajutorul ecuaţiilor de regresie şi a probelor standard se calibrează aparatul.
Astfel pentru:
Proteine se fac măsurători la 2230 nm, 2180 nm, 2100 nm, 1940 nm şi 1680 nm
Umiditate se fac măsurători la 1680 nm, 1935 nm.
O lampă ( de wolfram) produce o lumină ce este trecută prin mai multe filtre optice ( 11
sau 18 filtre, în funcţie de aparat) ce transformă lumina în lumină monocromatică cu lungime de
undă specifică. O parte din lumină este absorbită de structura moleculară a componentului
analizat din probă. Lumina absorbită este apoi măsurată de sistemul optic al aparatului (indirect,
prin intermediul luminii reflectate cu ajutorul unor detectori) şi pe baza ei sistemul electronic al
aparatului calculează conţinutul în componentul analizat, folosind curbe de calibrare.
Spectrul NIR este colectat pentru fiecare pixel de catre o matrice detectoare, care crează si cubul
3D format din spectrele spaţiale cu lungimile de undă corespunzătoare imaginilor preluate de la
proba.
Integrarea completă a informaţiilor spaţiale şi spectrale adaugă o nouă dimensiune a analizei
datelor: abilitatea de a examina simultan interdependenţa atributelor fizice şi chimice ale probei.
Noua dimensiune formează baza pentru informaţiile unice care nu se pot obţine prin alte metode.
Informatiile primare sunt organizate ca structură 3D de date cu 2 axe spaţiale şi o axă pentru
lungimea de undă, si care constituie cubul hiperspectral.
Procesarea datelor: cubul hiperspectral este prelucrat prin analize uni- sau multi-variabile de
date şi care se concretizează în „imagini“ chimice .
Procesarea include:
selectarea lungimii de undă,
preprocesarea spectrală
date de analiză subsecvenţială pentru a genera imagini chimice si care să ofere distribuţia
fiecărui component din probă.
Procesarea imaginilor: procesul prin care imaginile chimice se transferă in informaţii relevante
şi utile si care constau in descrierea calitativă şi cantitativă a proprietăţilor unei probe in directa
corelaţie cu aspectele investigate, cum ar fi: măsurarea distribuţiei concentraţiei unui principiu
activ.
Această metodă de analiză este foarte des utilizată în industria de morărit şi panificaţie.
Bibliografie