Determinarea mercurului prin spectrometrie de absorbție atomică cu

vapori reci

1. Introducere................................................................................................3

2. Reactivi si aparatura............................................................................3

3. Modul de lucru pentru determinarea concentrației de mercur dintr-o

proba de pește ………………………………………………………….4

4. Procedeul de mineralizare a probelor de pește, a probelor de comparație

și standardului de mercur (100µg/L Hg) ……………………………..4

5. Calculul concentrației de mercur din probele de pește........................5

6. Aplicarea metodei adițiilor standard pentru verificarea

interferențelor…………………………………………………………6

Metalele toxice nu sunt biodegradabile, având tendința de a se acumula în organele vitale

ale omului unde acționează o perioadă lungă de timp. Poluarea mediului cu metale toxice apare
datorită efluenților industriali, precum și a deversărilor de ape reziduale provenind de la diferite
surse.
Mercurul este un element în urme, care în cantități mici poate produce efecte toxice
severe. În cazul oamenilor care nu sunt expuși la mercur prin intermediul meseriilor lor, cea mai
probabilă sursă de acest element o reprezintă dieta. Cantitatea raportată de mercur conținut de
alimente este relativ scazută, aproximativ 0,02 µg/g, dar există o variabilitate mare a acesteia
funcție de tipul de produs, de originea sa geografică, precum și de tehnicile industriale și agricole
din zona respectivă. Mercurul se acumulează prin intermediul lanțului trofic, în special în mediul
acvatic. Compușii organici și anorganici ai mercurului pot fi prezenți în apa naturală și se pot
concentra în diferite organisme, cum sunt peștii. De aceea, peștii pot avea un continut mai mare
de mercur comparativ cu alte alimente, dar este dificil de raportat o concentrație medie a acestui
element, deoarece aceasta depinde de specie, vârsta, marime și calitatea apei în care trăiesc.
Dintre toate metodele pentru determinarea mercurului, absorbția atomică cu vapori reci
(CVAAS) a devenit probabil cea mai utilizată tehnică de analiză fiind caracterizată prin
sensibilitate și selectivitate deosebite.
 În această lucrare este descrisă o metodă de analiză bazată pe spectrometria de absorbție
atomică cu vapori reci (CVAAS) utilizată pentru determinarea mercurului dintr-o proba de pește.

  Reactivi și aparatură
   
 Clorura stanoasa (Fluka), acid clorhidric (Baker), permanganat de potasiu (Spolek/Cehia),
acid sulfuric (Fluka), clorhidrat de hidroxilamină (Reactivul); apă distilată (conductivitatea 4
µS/cm).
 Acid azotic 65% fără Hg (Fluka), Acid sulfuric 98% fără Hg (Fluka).
 Amestec acid: acid azotic fără Hg 1,5 % și acid sulfuric fără Hg 1,5 %.
 Soluție absorbantă pentru vaporii de mercur: 2,4 x 10-2 % KMnO4  în H2SO4 4 %.  
 SnCl2 5 % în HCl 10 % .
 Soluție de permanganat de potasiu 6%.
 Soluție de clorhidrat de hidroxilamină 20 %.
 Standard stoc de mercur de concentrație 1000 mg/L (Aldrich).
 Standard de mercur de concentrație 10 mg/L- preparat prin diluarea a 500 µL de standard
stoc de mercur de concentrație 1000 mg/L cu 50 mL de soluție absorbantă pentru vaporii de
mercur efectuată  în balon cotat de 50 mL.
 Standard de mercur de concentrație 100 µg/L - preparat prin diluarea a 500 µL de
standard
stoc de mercur de concentrație 10 mg/L cu 50 mL de soluție absorbantă pentru vaporii de mercur
efectuată  într-un balon cotat de 50 mL.
 Standarde de mercur de concentrație 2 µg/L, 5 µg/L, 10 µg/L folosite pentru etalonarea
sistemului AAS-MHS 10 - preparate prin adaugarea în 10 mL de soluție absorbantă pentru
vaporii de mercur a 200 µL, 500 µL respectiv  1000 µL de standard de mercur de concentrație
100 µg/L.
 Toate determinarile de mercur prin absorbtie atomica sunt efectuate folosind spectro-
fotometrul de absorbție atomică "Perkin Elmer" model "Analyst 700" cuplat cu un sistem manual
de generare de hidruri - model "MHS-10".
 
  Modul de lucru pentru determinarea concentrației de mercur dintr-o proba de pește

2
  Se analizează o probă de file de cod achiziționat dintr-un supermarket. În acest scop, se
marunțește o cantitate reprezentativă de proba, cu ajutorul unui cuțit de plastic. Din această probă
bine omogenizată și maruntită, se cântaresc aproximativ 0,7 g pește (se notează cantitatea exact
cântarită). Se lucrează cu două probe în paralel, iar la o a treia probă se adaugă o cantitate
cunoscută de standard de mercur. Dreapta de etalonare se trasează folosind probe de comparație
și standarde de mercur prelucrate prin același procedeu de mineralizare ca și probele de pește.
Din soluția de etalon de clorură mercurică se iau cu o micropipetă 0,1, 0,2, 0,4 și 0,6 mL care se
introduc în cilindri cu dop, se introduc apoi 5 mL apă distilată, 1 mL soluție de acetat de sodiu
0,2 M, 1 mL soluție de reactiv 0,015%, se amestecă bine și se lasă 10 minute pentru formarea
complexului, 5 mL toluen și se agită puternic timp de 1 minut. O parte din extractul toluenic se
introduce direct în celula spectrofotometrului, se determină absobanța fată de o probă de
comparație în care nu se introduce mercur, se lucrează la o lungime de undă de 490 nm. Se
reprezintă grafic absorbanța în funcție de cantitățile de mercur luate în analiză, curba de calibrare
este o dreapta care trece prin origine.

Procedeul de mineralizare a probelor de pește, a probelor de comparație și

standardului de mercur (100µg/L Hg). 

Se introduc în doua pahare Erlenmeyer cu dop cu șlif, aproximativ câte 0,7 g pește, 5 mL
H2SO4 concentrat. Se închid bine recipienții și se introduc în baia de apă setată la 70 ºC, timp de
o oră. Se racesc apoi paharele pe baie de gheață, adaugându-se în această poziție câte 50 mL de
KMnO4 6 %. Se introduc apoi paharele în baia de apă setată la 55 ºC, timp de doua ore. Se lasă
apoi să se racească la temperatura camerei și se adaugă câte 15 mL de clorhidrat de
hidroxilamină 20 %. Din soluțiile rezultate, se determină concentrația de mercur cu ajutorul
sistemului AAS-MHS 10, analizând doua replicate a câte 10 mL din fiecare soluție.
În cazul probei de comparație folosită pentru trasarea dreptei de calibrare și pentru
prepararea standardelor de calibrare de concentrație 2, 5, respectiv 10  µg/L se introduc în pahare
Erlenmeyer cu dop 5 mL H2SO4 concentrat, restul procedeului fiind identic cu cel folosit la
mineralizarea probelor de pește.
Se trasează dreapta de calibrare folosind proba de comparație și standarde care parcurg
înaintea analizei, aceleași etape ca și probele. Se prepară standardul de Hg de concentrație 10
mg/L prin diluarea a 500 µL de standard de mercur comercial de concentrațíe 1000 mg/L cu 50
mL de amestec de acid azotic fara Hg 1,5 % și acid sulfuric fara Hg 1,5 %  într-un balon cotat de
50 mL (se adaugă în balon cinci picaturi de KMnO 4 6% pentru stabilizarea mercurului).
Standardul de mercur de concentrație 100 µg/L se obține prin introducerea în pahar Erlenmeyer
cu dop, a 700 µL  de standard de mercur de concentrație 10 mg/L și 5 mL H 2SO4 concentrat,
urmându-se același procedeu de mineralizare ca în cazul probelor de pește. Cu toti reactivii
adaugati în procedeul de mineralizare, cei 700 µL de standard de mercur de concentrație 10
mg/L se vor dilua cu 70 mL amestec de reactivi, obtinându-se standardul de mercur de
concentrație 100 µg/L.

3
 Pentru trasarea dreptei de calibrare, se introduc în vasul de reacție al sistemului MHS-10,
în 10 mL proba de comparație  mineralizată câte 200 µL, 500 µL, respectiv 1000 µL de standard
de mercur de concentrație 100 µg/L mineralizat pentru a obține standardele de calibrare de
concentrație 2, 5, 10 µg/L Hg. După conectarea vasului de reacție cu fiecare standard în parte, la
sistemul MHS -10, se barbotează argon în  vasul de reacție timp de 50 secunde pentru eliminarea
aerului din sistem. Se adugă apoi reducatorul în vasul de reacție (soluție de SnCl 2 5 % preparată
în HCl 10 %), timp de 26 secunde. Sub acțiunea reducatorului, ionii Hg2+ sunt reduși la Hg
elementar, vaporii de mercur rezultați fiind transportați de către argon la celula de cuarț fără
ferestre unde absorb radiația de la lampa cu catod cavitar de mercur a spectrofotometrului
"Analyst 700". Se citește absorbanța corespunzătoare fiecarui standard cu câte doua replicate.
Pentru a citi punctul de "zero mercur" al instrumentului în vederea eliminarii influenței Hg
continut de reactivi, înainte de a începe citirea absorbanțelor corespunzatoare standardelor de
mercur de concentrație 2, 5, 10 µg/L Hg, în vasul de reacție al instrumentului se introduc 10 mL
proba de comparație mineralizată, masurându-se după adaugarea reducatorului, absorbanța
corespunzatoare acesteia. Ulterior această absorbanța se scade automat din absorbanțele
corespunzatoare standardelor de mercur și probelor.
Absorbanțele corespunzatoare mercurului din probele de pește se interpolează pe dreapta
de calibrare și se determină concentrația de mercur din cei 10 mL de soluție analizată.

Calculul concentrației de mercur din probele de pește

Pentru a calcula concentrația de mercur din probele de pește exprimată în mg/kg probă se
aplică formula:

                                  
unde Vsol finala. = 70 mL;
Deci, pentru determinarea concentrației de mercur din probele de pește se ia în calcul
concentrația de mercur obținută de pe dreapta de calibrare (c- exprimata în µg/L), volumul
soluției finale (după adaugarea tuturor reactivilor înainte de citirea probelor) precum și cantitatea
de probă de pește (exprimată în grame) analizată.

Aplicarea metodei adițiilor standard pentru verificarea interferențelor

Într-un pahar Erlenmeyer cu dop, se introduc aproximativ 0,7 g pește, 35 µL de standard

de mercur de concentrație 10 mg/L și 5 mL H 2SO4 concentrat. Se urmează exact același procedeu
de mineralizare descris mai sus. Se analizează apoi cu doua replicate, câte 10 mL din soluția
rezultată după mineralizarea probei.
Se calculează randamentul de regăsire (%) cu formula:

4
                                  

unde:
Conc. determ. = concentrația determinată se obține dupa aplicarea ecuației;
Conc. calc. = concentrația corespunzatoare probei de pește +5 µg/L (standardul de
mercur adaugat).