INFLUENŢA POLUANŢILOR DIN GOSPODĂRIILE

INDIVIDUALE ASUPRA CALITĂŢII APE DE ALIMENTARE DIN

ZONELE RURALE.

CUPRINS

1. Situaţia alimentării cu apă în România

2. Calitatea apei de alimentare
3. Poluarea şi poluanţii din apele subterane
4. Protecţia calităţii apelor subterane
5. Model de calcul privind transportul poluanţilor prin
medii poroase
5.1. Ecuaţiile de transport a poluanţilor în medii
poroase
5.2. Metode şi tehnici de modelare a transportului
poluanţilor prin medii poroase
5.3. Program de calcul privind transportul
poluanţilor în medii poroase
5.4. Scheme de amplasare a puţurilor faţă de
sursele de poluare locală
5.4.1. Zone de protecţie a captărilor de
apă subterane
5.4.2. Determinarea mărimii zonelor de
protecţie sanitară
6. Studii experimentale privind calitatea apei potabile din
puţurile unor gospodării rurale
7. Concluzii.

1. SITUAŢIA ALIMENTĂRII CU APĂ ÎN ROMÂNIA.

Apa substanţă esenţială care stă la baza vieţii constituie unul

din elementele cele mai importante ale mediului. Nu este de conceput
dezvoltare modernă a unei localităţi fără un sistem durabil de
alimentare cu apă şi canalizare.
 Din populaţia României de 22.455.500 de locuitori, aproximativ
55% locuiesc în mediul urban (12.297.000 de locuitori) şi 45 % în
mediul rural ceea ce reprezintă aproximativ 10 millioane de locuitori.
Din totalul locuitorilor din mediul rural numai 3,4 milioane
locuitori beneficiază de sistem centralizat de alimentare cu apă
reprezentând aproximativ 2648 sate şi comune. Restul populaţiei
utilizează apa din amenajări locale (fântâni şi captări de izvoare). În
zonele rurale alimentarea cu apă trebuie să îndeplinească condiţiile
unei scheme simple cu investiţii şi cheltuieli de exploatare reduse.
Se iau în considerare pentru alimentarea cu apă în zonele rurale
sursele subterane din care se pot lua anual aproximativ 10,1 miliarde
m3apă/an.

2. CALITATEA APEI DE ALIMENTARE.

În sistemele centralizate de alimentare cu apă, calitatea apei

trebuie să se încadreze în STAS 1342 – 91 Apă potabilă. Categorii şi
condiţii tehnice de calitate.
În zonele rurale oamenii îşi iau apa pentru nevoi gospodăreşti
din surse subterane. Din acest motiv în ultimii ani studiile au fost
îndreptate spre incidente legate de contaminarea apelor subterane şi
măsuri pentru protecţia calităţii apei din aceste surse.

3. POLUAREA ŞI POLUANŢII DIN APELE SUBTERANE.

În prezent este unanim recunoscut şi studiat conceptul ştiinţific

modern denumit Vulnerabilitatea la poluare a apelor subterane . Cu
timpul acest concept a evoluat ajungându–se la o definiţie bazată pe
riscul contaminării apei subterane luând în consideraţie
interacţiunea dintre vulnerabilitatea naturală a unui acvifer şi
încărcarea cu contaminant existentă sau viitoare ce alimentează
acviferul, ca rezultat al acţiunii umane.
Cea mai recentă formulare a acestui concept este
Vulnerabilitatea este o proprietate intrinsecă a unui sistem de apă
subterană şi depinde de sensibilitatea acestui sistem la impacturi
umane şi/sau naturale.
Noţiunea de poluant implică un factor fizic sau o substanţă
chimică sau biologică generată direct de o activitate umană care
provoacă cu o anumită intensitate sau cu o concentraţie anormală
alterarea calităţii apei raportată la fondul geochimic natural sau
iniţial.
Poluanţii al căror număr este uriaş pot fi contaminanţii de
origine naturală sau artificială clasificaţi după natura lor în: fizici,
chimici, organici şi biologici. Dintre poluanţii de origine naturală
fac parte mineralele ca: fierul, calciul şi seleniul.
Substanţele rezultate din activităţile umane includ substanţele
chimice organice, hidrocarburile, precum şi emisiile lichide din
depozitele de deşeuri menajere şi industriale. Cel mai frecvent

2
întâlniţi contaminanţi chimici sunt nitraţii rezultaţi ca urmare a
fertilizării exagerate a solurilor agricole.
Poluanţii apei subterane sunt fie substanţe miscibile sau
nemiscibile cu apa având densitatea mai mică sau mai mare decât
aceasta. Sursele de poluare pot fi situate la suprafaţa terenului
(punctiforme sau difuze) în sol sau în subsol (canale deschise,
conducte, colectoare de canalizare, foraje puţuri absorbante,
rezervoare, staţii de epurare şi altele).
Sursele principale de poluare a apelor subterane sunt: fosele
septice, depozitele de deşeuri lichide menajere şi industriale,
activităţile din agricultură, rezervoarele subterane cu produse
petroliere şi chimice, deversări ilegale sau accidentale de substanţe
chimice sau petroliere, spălarea tonelor de sare utilizate la
dezgheţarea şoselelor.
Caracteristicile poluării acviferelor sunt:
 procesul este foarte lent, în zona de aerare a acviferului
înregistrându–se viteze de percolare verticale  1 m/an cu
excepţia acviferelor carstice.
 procesul este stabil, acviferul rămânând poluat din cauza
dinamicii apei subterane.
 migraţia lentă a poluării .
Formele de poluare şi modurile de transfer ale poluanţilor
imiscibili cu apa sunt:advecţia (convecţia); dispersia;difuzia şi
retardarea.
Procesele de sorbţie reprezintă transformarea, întârzierea şi
atenuarea mişcării soluţiilor de poluanţi miscibili din apa subterană
şi sunt mecanisme de interacţiune reprezentate de adsorbţie,
absorbţie, chemiosorbţie şi schimb ionic.
Formele de poluare ale poluanţilor nemiscibili cu apa (substanţe
organice lichide, insolubile sau parţial solubile în apă) sunt:
infiltrarea şi curgerea multifazică reprezentată de curgerea bifazică
şi infiltrarea şi curgerea trifazică.

4. PROTECŢIA CALITĂŢII APEI SUBTERANE.

Pentru protejarea şi conservarea calităţii surselor de apă

subterană trebuie să se instituie două categorii de perimetre de
protecţie, definite conform STAS 4621 – 91, astfel:
 perimetrul de protecţie hidrogeologică
 perimetrul de protecţie sanitară

5. Model de calcul privind transportul poluanţilor prin

medii poroase.

5.1.Ecuaţiile de transport a poluanţilor în medii poroase.

Cele mai importante procese in transportul poluantilor sunt

difuzia, advectia si sorbtia.

3
 Difuzia – este fenomenul de patrundere a moleculelor unui corp
in masa altui corp cu care se afla in contact datorita diferentei locale
de concentratie. In cazul unuii proces stationar, difuzia unui poluant
intr-un lichid este descrisa de prima lege a lui Fick:

f = - Dm (1)
în care:
- f este fluxul de poluant transportat prin unitatea de suprafata si
unitatea de timp [M/L2/T];
- Dm este coeficientul de difuzie moleculara a poluantului in mediul
considerat [L2/T];
- C este concentratia de poluant in punctul de coordonate z la
timpul t [M/L3];
- este gradientul de concentratie, forta motrica a procesului de
difuzie.
In cazul cel mai simplu, difuzia poluantilor intr-un mediu poros
saturat este descrisa de prima lege a lui Fick modificata, astfel:

f = - nDe (2)
unde: n este porozitate efectiva a mediului poros (sunt considerati
numai porii prin care poate avea loc difuzia) [adimensional]
De este coeficientul de difuzie efectiva in mediul poros.

Transportul prin advectie este deplasarea poluantului impreuna

cu curgerea apei. Curgerea apei in pamant este controlata de
conductivitatea hidraulica si de gradientul hidraulic, si este
exprimata, in cazul pierderilor liniare de sarcina hidraulica, prin
legea lui Darcy:

V = - KH (3)
in care:
- V este viteza de infiltratie, Darcy [L/T];
- KH este conductivitatea hidraulica [L/T];
- h este sarcina hidraulica [L];
- l este lungimea liniei de curent in mediu poros [L];
- este gradientul hidraulic [adimensional].
Conductivitatea hidraulica depinde atat de mediul poros, prin
permeabilitatea lui cat si de fluid, prin densitatea si vascozitatea lui:

KH = (4)
unde:
- k este permeabilitatea mediului, independenta de
caracteristicile apei care se infiltreaza[L 2];

4
 - w este densitatea apei [M/L3];
-  este vascozitatea dinamica a apei [M/L/T];
- g este acceleratia gravitationala [L 2/T].
Transportul poluantilor prin pamant este influentat si de
sorbtie. Aceasta este absorbtia si sau adsorbtia fie cu fractiunea de
carbon organic din pamant, fie adsorbtie pe suprafetele particulelor
mineralelor din pamant.
Procesul de sorbtie poate fi descris prin modele liniare sau
neliniare. Forma matematica cea mai simpla a modelului linear este:

S=KD C (5)

unde:
- S este concentratia de poluant in faza adsorbita solida[M/M];
- KD este coeficientul de distributie al sorbtiei[L 3/M];
- C este concentratia de poluant in faza lichida[M/L].

In acest model se presupune ca exista o proportionalitate intre

concentratiile de poluant din mediul solid si lichid.
Procesului de sorbtie poate fi descris şi printr-un modelul
neliniar (midelul Langmuir) cu relatia pentru un sistem solid-lichid
este de forma:

S= (6)

in care:
- Smax este concentratia maxima de poluant care poate fi adsorbita
de mediul analizat.
- KL este un coeficient care tine cont de fenomenele de
adsorbtie si desorbtie care au loc in pamant.

Cu cat coeficientul KL este mai mare cu atat valoarea maxima

adsorbita este atinsa la o valoare mai mica a concentratiei.
Conform legii de conservare a masei si a fluxului, ecuatia
generala care descrie transportul poluantilor prin medii poroase cu
grad de saturare variabil si care tine seama de procesele de difuzie,
advectie, sorbtie si de descompunere chimica, este:

(7)

in care :
 este umiditatea volumica [L 3/L3];
- C este concentratia de poluant [M/L 3];
- t este timpul[T];
- b este densitatea volumica a mediului poros[M/L 3];
- S este concentratia de poluant in faza adsorbita [M/M];
- D este tensorul coeficientului de dispersie [L 2/T];
- V este vectorul vitezelor Darcy ( debit specific) [L/T];
-  este constanta de descompunere a poluantului[1/T];

5
 - Q este debitul introdus[L/T];
- Cin este concentratia de poluant in fluidul injectat [M/L 3].

Limitele cu concentratii de poluant impuse (conditii de tip

Dirichlet) sunt definite astfel:

C=Cd(xd,yd,zd,t) pe limita Bd (8)

in care:
- Cd-concentratie impusa
- Bd-portiunea de pe conturul domeniului cu conditia de tip
Dirichlet
- xd,yd,zd – coordonatele pe contur
Zonele cu apa curate situate amonte de sursele de poluare pot fi
aproximate prn aceasta conditie.

Limite cu flux de poluant impus (conditiile de tip Cauchy) sunt

limitele domeniului unde au loc infiltratii. Aceste infltratii pot
proveni din:
 migrarea levigatului din depozitele de deseuri sau din alte
suprafete indiguite (halde, iazuri);
 aplicarea de pesticide sau fertilizantipe suprafete agricole;
 efectul de diluare a poluantilor rezultati din pesticide sau
fertilizanti datorat ploii sau irigarii.
Conditia de limita cu flux impus este:

pe limita Bc (9)

in care:
- n- versorul normalei la limita
- VC - fluxul advectiv
- - fluxul dispersiv dat de gradientul concentratiei,
gradC
- qc - fluxul impus [M/T/L 2]
- Bc- portiunea de pe conturul domeniului cu conditia de tip
Cauchy
5.2.Metode şi tehnici de modelare a transportului poluanţilor
prin medii poroase.

Metodele de rezolvare ale ecuaţiilor care guvernează fenomenul

de transportul a poluanţilor prin medii poroase se pot grupa în
următoarele categorii: rezolvări analitice, rezolvări semianalitice sau
metoda stratului finit, metoda elementului de margine, metoda
diferenţelor finite şi metoda elementului finit.
a) Rezolvările analitice sunt în general considerate ca fiind
ideale pentru calcule rapide. Acest lucru se datorează soluţiilor
obţinute pentru concentraţii (eventual şi pentru fluxul masic), soluţii
cu care se pot calcula valorile în orice punct din spaţiu şi timp, fără
să fie nevoie să se calculeze distribuţia concentraţiilor la pasul de

6
timp anterior. Aceste soluţii sunt obţinute pentru probleme simple,
ideale.
Soluţia analitică cea mai cunoscută este calculată pentru un
strat de grosime infinită, cu sursă de poluare la suprafaţă, de
concentraţie c0 constantă în timp (Rowe, 1988). Această soluţie
pentru o adâncime z şi timpul t are forma:

(10)
în care

(11)

unde

(12)

-v = vz – viteza apei subterane pe verticală (după Darcy).

-De = Dez – coeficientul de difuzie efectivă în direcţia z
(verticală);
- n – porozitatea efectivă a pământului;
- b – densitatea pământului în stare uscată;
- Kd – coeficientul de distribuţie a modelului liniar de sorbţie.
Soluţia problemei în cazul unui strat cu grosimea finită H, care
are la bază un strat acvifer de grosime h, este (Rower şi Booker,
1985):

(1

3)

în care:
- J(z,t) – se obţine din ecuaţia (2) pentru şi

iar restul termenilor au semnificaţia prezentată mai sus.

Cu toate că această soluţie cere o însumare infinită, în practică
s–a observat că seria converge rapid şi necesită doar câţiva termeni.
Rezolvările analitice existente pot fi folosite direct pentru
prognozarea transportului de poluanţi numai pentru un domeniu
restrâns de probleme. Cu toate că, în majoritatea cazurilor, situaţia
este destul de îndepărtată de condiţiile considerate în rezolvările
analitice, soluţiile pot fi folosite pentru a obţine unele indicaţii
referitoare la poluarea care s–ar putea produce. Pentru o prognoză
însă, este necesar un calcul mai exact.

b) Metoda stratului finit implică fie o transformare Laplace

(pentru cazul monodimensional) fie o transformare Fourie (pentru bi
şi tridimensional) a ecuaţiilor care guvernează fenomenul de
transport al poluanţilor prin medii poroase, iar apoi găsirea unor
soluţii analitice în spaţiul transformat. Din acest punct de vedere

7
există un paralelism între această metodă şi multe dintre soluţiile
analitice. Diferenţa apare din faptul că metoda stratului finit necesită
mai puţine restricţii în schematizarea problemei şi ca o consecinţă a
acestui fapt inversiunea analitică ale transformatelor Laplace şi
Fourier nu este posibilă. Transformatele se pot inversa uşor numeric,
cu ajutorul calculatoarelor, de unde şi denumirea de rezolvare
semianalitică.
Această metodă este aplicabilă numai pentru situaţii care se pot
schematiza prin strate orizontale, iar proprietăţile pământului sunt
aceleaşi în orice punct din strat. Ca o consecinţă a acestui fapt, nu se
pot varia vitezele verticale şi orizontale cu poziţia în plan orizontal.
Cu toate acestea pentru multe probleme practice se pot obţine
estimări rezonabile în analiza impactului depozitelor de deşeuri
asupra apei subterane.

c) Metoda elementului de margine se consideră că este

potrivită pentru rezolvarea ecuaţiilor de transport advectiv –
dispersiv a poluanţilor prin medii poroase (Brebia şi Skerget, 1984).
Avantajul principal faţă de metoda stratului finit constă în
posibilitatea modelării unorgeometrii mai complicate. Cu toate
acestea însă, metoda elementului de margine nu a găsit până în
prezent o aplicare largă în domeniul problemelor de transport de
poluanţi.

d) Metoda diferenţelor finit şi metoda elementului finit are o

largă aplicare în analiza fenomenelor de transport de poluanţi în
medii poroase. Există o multitudine de cercetări în acest sens. Aceste
metode se pot utiliza pentru:
analiza curgerii în pământuri pentru calculul câmpului vitezelor;
analiza fenomenului de transport a poluanţilor utilizând câmpul de
viteze determinat anterior.
Metoda elementului finit este cel mai complex instrument cu
care se pot modela atât geometrii complicate cât şi nelinearităţile
fenomenului. În literatura de specialitate sunt publicate diverse
algoritme pentru rezolvarea ecuaţiei de transport advectiv – dispersiv
a poluanţilor în medii poroase. Utilizarea lor nu este însă aşa de
simplă cum apare la prima vedere. Acest lucru apare clar mai ales în
cazul unor viteze de advecţie mari şi dispersivitate mică, şi/sau
contraste mari în dispersivităţi. În scopul obţineri unor rezultate
bune este importantă alegerea corectă a algoritmului, a reţelei de
elemente finite şi a paşilor de timp.
Toate aceste metode de rezolvare ale ecuaţiilor care guvernează
fenomenul transportului de poluanţi în medii poroase au rolul lor în
proiectarea depozitelor de deşeuri şi a barierelor care impiedică
poluarea apelor subterane.

5.3. Program de calcul privind transportul poluanţilor în

medii poroase.

8
 În analiza transportului poluanţilor în medii poroase
saturate/nesaturate, programul CONCENTR foloseşte o aproximare
hibridă lagrangiană – euleriană. Această aproximare hibridă constă în
evaluarea în sistem lagrangian a termenului advectiv, folosind o
schemă regresivă a mişcării particulelor şi rezolvarea ulterioară a
e c u a ţ i e i d e t i p d i f u z i e î n t r – u nS T A sR Ti s t e m f i x , e u l e r i a n . A v a n t a j e l e
aproximării hibride faţă de metoda elementului finit sau a
diferenţelor finite convenţional sunt:
 o s c i l a ţ i i l e n u m eSre i icn et r o dd uac tdea t edl ee d et eb ra zm ă:enul advectiv sunt eliminate
complet; v a r i a b i l e l e d e c o n t r o l ;
coordonatele nodurilor;
 n u m ă r u l P e c l e t n o dpuor ial et ee l e mseăn t e l io ar ; v a l o r i c u p r i n s e î n t r e z e r o ş i
i n f i n i t . M o d e l ep rloep r i e tcă oţ i lne vmea tne rţiia ol e nl oar ;l e i m p u n r e s t r i c ţ i i p e n t r u
condiţiile iniţiale;
n u m ă r u l P e c l e t ;c o n d i ţ i i l e d e m a r g i n e .
 se pot utiliza paşi de timpi mari, chiar în cazul unei
dispersii foarte reduse. De fapt cu cât pasul de timp este mai
m a r e c u aS et âp rte g ăst oe s lc ud ţa it eal e ppe en tnr ut rc aul c u tl er; a n s p o r t u l a d v e c t i v e s t e m a i
Se generează datele care sunt de generat;
b u n ă . P a s uS el c adl ceu l etaizm ă vpa l oer isl et ec o nldiim ţ i i il ot ra itn i ţni aul em
; ai de precizia necesară
transportului difuz/dispers, care în condiţii normale nu are
S e c a l c u l e a z ă u m i d i t ă ţ i l e n o d a l e ;
r e s t r i c ţ i i fSSoee acc aarll tcc euu ll eesaa zzeăăvff eul unrxceuţ il.i lme a ds iec pionni dţ iearla rs ea ;u p r e i n i ţ i a l
P r o b l e m e l e S et it pi p iă cr ees c d a ct e al er pee n t r upcoo nt t r o l ;f i a n a l i z a t e c u p r o g r a m u l
CONCENTR sunt: Se salvează datele iniţiale pe disc.
 migrarea poluantului (lixiviantului) din depozitele de
d e ş e u r i , o r ă ş e n e ş t i s a uP r oi bnl de muas ters it ea:l e , s a u d i n a l t e s u p r a f e ţ e
î n d i g u i t e ( h a lsdt aeţ ,i o inaa rzău r i , e t c . ) ; n e s t a ţ i o n a r ă
 influenţa folosirii pesticidelor şi a fertilizanţilor asupra
calităţii apelor şi Pas de timp
 im p a c t u l
Se ansamblează matricea a s u p r a m e d i u l u i a r e z e r v o a r e lor sau containerelor
s in
t eemeu tl uai ndşe ee ,c u c
a ţu
i im ş i vseu c tno tr u lt a n c u r i l e / r e z e r v o a r e l e d e d e p o z i t a r e s u b
termenilor liberi pentru întregul
ş i s u p r ad to em re nainu e . Se calculează pentru pasul de timp curent:
condiţiile de margine;
condiţiile hidrogeologice, umiditatea;
A l cS eă rteuz io rl veă as i ps t re mougl rdae m u l u i d e c a l c ufcluo nnCcc ţeO
ecuaţii
i i lNe dCe Ep oNn T d eRre;
ntraţiile în sistemul Lagrande;
P lri on iga rri az tm
e pur li n dme e t oc
d aa li tce u
r alt i vC
ă O
a N C E N TpR o z ie ţ i si ltee i nai ţlica lăe t ua liet pda ritn
i cturl –
e lu
o rn t rm
a no
s pdo u
r t la t e
blocurilor
principal PRINC şi 30 de subrutine. advectiv
Schema logică a programului este prezentată în fig. 1.
Criteriul de convergenţă este
satisfăcut la iteraţii pe blocuri
NU Da

Se modifică vectorul Criteriul de convergenţă este

termenilor liberi satisfăcut la iteraţii pe termeni Se modifică parametrii
DA neliniari NU neliniari

Se efectuează următoarele operaţii:

se calculează fluxul masic de poluant;
se verifică debitele de poluant şi apă;
se tipăresc rezultatele;
se salvează rezultatele pe disc.

Problema este:
Staţionară Nestaţionară

Este ultimul pas

SFÂRŞIT DA NU
9

Fig. 1. Schema logică a programului CONCENTR.

10
 Fig. 2. Schematizarea unui put in modelul de calcul
prin metoda elementului finit

Rolul subrutinelor este de a controla funcţionarea programelor

pe întreaga durată a calculelor, de a gestiona fişierele şi variabilele
programului. Printr–o subrutină se introduc datele de bază care se
referă la reţeaua de elemente finite caracteristice materialelor din
domeniul analizat, caracteristicile fizico–chimice ale poluanţilor,
condiţiile de margine şi iniţiale. De asemenea se calculează scăderile
de concentraţie datorită fenomenelor de dizolvare şi adsorbţie,
precum şi datorită descompunerii poluanţilor, debitele fluxului masic
pe diversele tipuri de limite şi concentraţii.
Calculele în cazul staţionar sau cel nestaţionar diferă doar prin
faptul că în cazul staţionar, care corespunde cu cazul nestaţionar în
care t, termenul corespunzător fenomenului nestaţionar este
înmulţit cu zero, iar evaluarea termenului advectiv se face în sistem
fix.
Infiltraţia de apă curată se modelează prin condiţie de flux
impus şi flux masic nul. Prin termenul generat datorită curgerii apei
normal pe limită, se simulează diluţia datorită infiltraţiei.
Condiţia de sursă/pompare este introdusă prin termenul Qc in.
Cele două variabile pot fi constante sau să varieze în timp.
Există două tipuri de condiţii:
 sursă/pompare punctiformă sau
 sursă/pompare distribuită.
Prin condiţia de sursă/pompare punctiformă se modelează
puţurile de alimentare cu apă şi puţurile prin care se injectează un
fluid în teren. Debitul în aceste puţuri este dat ca debit volumic,
q(L3/T), aplicat într–un nod al reţelei de elemente finite sau mai
corect într–un număr de noduri de pe verticala puţului, din zona de
filtru (fig.2). În acest ultim caz, debitul volumic se distribuie la

11
nodurile din zona de filtru. Distribuţia debitului se face proporţional
cu transmisivitatea efectivă, Te, a fiecărui nod în parte.
Prin condiţia de sursă distribuită de modelează o suprafaţă mai
mare, prin care este aproximată influenţa unui puţ. În acest caz
debitul impus este un debit integrat pe element q 2 (L3/T/L3).

5.4. Scheme de amplasare a puţurilor faţă de sursele de

poluare locală

Sursele de poluare a apelor subterane sunt: fosele septice,

depozitele de deşeuri lichide menajere şi industriale, rezervoarele
subterane cu produse petroliere şi chimice, deversări ilegale sau
accidentale de substanţe chimice sau petroliere.
În mediul rural principalele surse de poluare ale apelor
subterane pot fi: activităţile din agricultură, depozitele de deşeuri,
fosele septice.
Dintre poluanţi pot fi menţionaţi: poluanţii de origine minerală
(fier, calciu) şi poluanţii chimici rezultaţi din activităţile umane
(substanţe organice – nitraţii rezultaţi ca urmare a fertilizării
solului).

5.4.1. Zone de protecţie a captărilor de apă.

Pentru protejarea şi conservarea calităţii surselor de apă

subterană trebuie să se instituie două categorii de perimeter de
protecţie.
- perimetrul de protecţie hidrogeologică
- perimetrul de protecţie sanitară
Perimetrul de protecţie sanitară este definit prin: zona de protecţie
sanitară cu regim sever şi zona de restricţie.

5.4.2. Determinarea mărimii zonelor de protecţie sanitară.

Mărimea zonei de protecţie de regim sever trebuie determinată

cu exactitate întrucât suprafaţa delimitată se dezafectează altor
folosinţe. Conform Decretului 1059-67, nu poate fi mai mică de 50
m în amonte de captare şi 20 m în aval
In (fig 3)este reprezentata limita zonei de protectie sanitara cu
regim sever a unei captari de apa subterana, cu elementele
geometrice principale.
Pentru determinarea acestor elemente geometrice se admite o
schema de calcul simplificata, la care apa parcurge drumul subteran
de la limita zonei de protectie sanitara pana la puturile de captare in
timpul de filtraţie normat, neglijandu-se timpul in care apa
impurificata ajunge de la suprafata terenului pana la stratul de apa
subterana. Prin aceasta se asigură un grad de asigurare sporit al
calculului.Se consideră că stratul acvifer este uniform, omogen şi
izotrop, iar mişcarea apei subterane se face conform ligii lui Darcy.

12
 Fig.3 – Schema unei captari cu elementele geometrice
principale ale zonei de protectie sanitara.

Calculul distanţelor de protecţie sanitară se poate face prin:

5.4.2.1. Calculul timpului T în care o particulă fluidă parcurge

drumul de la marginea perimetrului până la puţ. Prin integrarea
ecuaţiei diferenţiale:

(14)

unde:
- dl este un element de spaţiu pe traiectoria particulei de apă;
- v – viteza locală în punctul considerat;
- p – coeficientul de porozitate al terenului din stratul acvifer,
rezultă:

(15)

T este timpul în care o particulă de fluid parcurge o distanţă D

= D2-D1 în care D1 şi D2 sunt limitele acestei distanţe. Pentru un puţ
singular în strat acvifer sub presiune distanţa de protecţie sanitară
D1, măsurată de la axa puţului, prin rezolvarea ecuaţiei (15) între
limitele D1 şi r (raza puţului) se obţine:

(16)

Dacă se neglijează termenul r 2 rezultă pentru calculul distanţei

de protecţie în aces caz:
(17)
în care:
- Q este debitul maxim al puţului;
- T – timpul de parcurgere de către apă a zonei de protecţie;
- p – coeficientul de porozitate efectivă;
- M – grosimea stratului acvifer.

13
 5.4.2.2.Egalarea volumului de apă cuprins în interiorul
perimetrului de regim sever cu volumul de apă extras din puţuri în
timpul T, durata necesară pentru purificarea apei.Folosind această
metodă rezultă ecuaţia :
(18)

din care se obţine aceeaşi expresie pentru D 1 ca şi prin metoda

precedentă.
Pentru stratele de apa freatica la care miscarea este potentiala
insa spatiala, se poate admite asimilarea formulelor si diagramelor
stabilite pentru puturile in apa cu nivel ascendent, luand in calcul:
(19)

rezultând expresia distanţei de protecţie spre amonte:

(20)

5.4.2.3. Analiza spectrului hidrodinamic al mişcării şi identificarea

limitei zonelor care nu aduc apa spre puţuri

A treia metoda de calcul, folosita pentru captarile prin

puturi in curent subteran, consta in analiza spectrului hidrodinamic
al miscarii in scopul identificarii limitei zonelor care nu aduc apa
spre puturi.
In cazul curentului subteran sub presiune, miscarea apei spre putul
de captare rezulta din compunerea celor doua miscari plane
elementare:
miscarea axiala simetrica a apei din strat catre put (sursa negativa cu
debitul unitar Q/M)şi curentul paralel cu viteza v 0.
Spectrul miscarii pentru un put singular in curent subteran sub
presiune este reprezentat in figura nr.5.
Alimentarea putului cu debitul se face de pe o distanţ:

(21)
După cum se observă din figura 4, spectrul are un punct A, care
reprezintă un punct de viteză nulă. Alimentarea puţului cu apă se
face numao din regiunea marcată de linia de curent BAC, ceea ce
duce la concluzia că perimetrul de regim sever al zonei de protecţie
trebuie să se găsească în interiorul acestei curbe.

14
 Fig. 4. Spectrul mişcării apei dintr-un curent subteran
sub presiune către un puţ singular de captare

Valorile limită ale distanţelor de protecţie se determină prin

intersecţia axelor Ox şi Oy cu curba BAC. Se poate scrie:

şi (22)

Pentru determinarea distanţei laterale, admiţând forma

dreptunghiulară a perimetrului se consideră în mod acoperitor:

(23)

5.4.2.4. Calculul distanţei de protecţie sanitară pentru un şir de

puţuri.

Pentru un şir de puţuri săpate în bazin subteran cu nivel

ascendent distanţa de protecţie sanitară D se determină cu ajutorul
diagramei din figura 5, calculând distanţa de protecţie sanitară
pentru un puţ singular D1.
Pentru un puţ izolat, rezulta expresia:

adica, grosimea M a stratului acvifer sub presiune se inlocuieste cu

expresia:

Ţinând seama însă că la un sir de puturi suprafata de

depresiune a apei este mai coborată decat la un put izolat din cauza

15
influentei dintre puturi, se recomanda ca acoperitor sa se adopte
expresia distantei de
protectie spre amonte:

pentru siruri de puturi in strate cu nivel liber.

Fig. 5. Diagrama pentru calculul distanţelor

de protecţie sanitară la un şir de puţuri.

Metoda de calcul expusa este aplicabila in cazul studiului si

proiectarii captarilor de apa subterana cu puturi care urmeaza a
functiona ca surse unice ale folosintelor respective, de aceea calculul
se efectueaza pentru conditii la limita inferioara a marimii
parametrilor hidrogeologici, cu asigurarea normata.

Fig.6. Puţ singular in strat cu nivel liber

16
 6.ANALIZE DE LABORATOR PRIVIND CALITATEA APEI
POTABILE DIN PUŢUL UNEI GOSPODĂRII INDIVIDUALE

6.1. Puţuri individuale în localitate rurală din zona de munte

În vederea stabilirii modului în care o sursă de poluare
individuală afectează calitatea apei potabile dintr-o gospodărie rurală
s-au efectuat măsurători privind calitatea apei în condiţiile în care în
gospodărie este o fosă septică. Amonte de fosa septică, la distanţele
de 25m şi 50 m sunt amplasate două puţuri de apă PJ şi PV.
Aprecierea calitativă a probelor de apă, prelevate din cele două
puţuri PJ şi PV, s-au făcut funcţie de prevederile STAS 1342 – 91
care reglementează caracteristicile fizico-chimice şi bacteriologice
ale apei potabile.
A) Puţul PJ
- Caracteristici fizice: Apa prezintă un aspect limpede, este
incoloră şi inodoră. Valoarea indicatorului turbiditate
(1,41 SiO2) se prezintă mult sub limita admisă în STAS (de
0

50SiO2). Caracterul apei este neutru (pH = 7,07 la 20 0C).

- Caracteristici chimice: Valorile indicatorilor chimici (vezi
buletin de analiză anexat) se înscriu în majoritatea cazurilor
sub limitele admise de STAS 1342-91. Însă, la un număr de
patru indicatori, se depăşesc prevederile STAS, şi anume:
Calciu: Ca2+ =139,88 mg/l faţă de 100 mg/l (limita
excepţională este de 180 mg/l).
Azotiţi: = 0,035 mg/l faţă de 0 mg/l (limita
excepţională este de 0,3 mg/l)
Azotaţi: 67,56 mg/l faţă de 45 mg/l.
Se observă că pentru indicatorii chimici calciu şi azotiţi
valorile se înscriu sub limita excepţională admisă. În cazul azotaţilor
normele în vigoare nu prevăd o limită excepţională. Ele pot apărea ca
urmare a infiltrării în acvifer de îngrăşăminte chimice aplicate în
zonă. Valorile mai ridicate ale acestor indicatori au atras după sine
şi o valoare mai ridicată a durităţii totale, respectiv, D T = 21,70D
faţă de 200D.
Apa dură aduce inconveniente în consumul casnic şi almentar.
Dar, deoarece duritatea permanentă nu depăşeşte valoarea de 12 0D,
nu vor apare probleme în digerare.
- Caracteristici bacteriologice: Din punct de vedere
bacteriologic apa prelevată este potabilă, ea înscriindu-se atât
la numărul total de germeni din apă, cât şi a celorlalte categorii
de bacterii sub prevederile STAS.
B) Puţul PV
- Caracteristici fizice: Apa prezintă un aspect limpede; este
incoloră şi inodoră. Valoarea turbidităţii este tot 1,41 0SiO2, iar
caracterul ei este tot neutru (pH = 7,15).
- Caracteristici chimice: În cazul probei de apă prelevate din
puţul PV, valorile tuturor indicatorilor chimici sunt sub
limitele admise de STAS.
- Caracteristici bacteriologice: Din punct de vedere
bacteriologic apa prelevată este potabilă. Pe baza analizelor

17
 efectuate şi în conformitate cu STAS 1342 – 91, au rezultat
valori mai ridicate ale indicatorilor calciu, azotiţi şi duritate
totală.

6.2. Fântână publică amplasată în localitate rurală zonă de

şes
Apa subterană din fântâna publică analizată depăşeşte
concentraţiile admisibile la metale (plumb şi aluminiu). Prezenţa
metalelor în apa subterană freatică se datorează aportului adus de
sursa de irigare şi evacuării în atmosferă a unor noxe sub formă de
oxizi de la platformele industriale aferente zonei.
În intravilanul rural de constată prezenţa pesticidelor în
concentraţii mari (0,0003 – 0,001 mg/dm 3), iar numărul total de
bacterii (UFC/m3)la aproximativ 600.
Aceste perimetre suportă în prezent o multitudine de surse de
poluare directă a apelor subterane, deoarece intensificarea
exploatării resurselor subterane freatice nu a fost sincronizată cu
dezvoltarea unui minim de reţele edilitare (fose septice vidanjabile
sau sisteme de canalizare).
Datorită tendinţei de depreciere a calităţii apelor subterane,
acestea nu pot fi utilizate direct în scopuri potabile prezentând un
pericol de isc pentru sănătate.

7. CONCLUZII
În condiţiile actuale aproximativ 80% din locuitorii din zonele
rurale folosesc pentru alimentarea cu apă stratul freatic neprotejat
împotriva poluării chimice şi bacteriologice. Principalele surse de
poluare sunt infiltraţiile şi scurgerile din fosele septice, grajduri,
ape menajere precum şi utilizarea unei chimizări necontrolată în
agricultură.
Poluanţii care pot ajunge la pânza freatică pot fi: nitraţi,
nitriţi, fosfor, săruei de fier, plumb, cupru, aluminiu precum şi
poluanţi de origine bacteriană.
Dispersia poluanţilor se poate calcula prin metode analitice,
metoda stratului finit, metoda elementului finit şi diferenţelor finite.
Fiecare din aceste metode dau rezultate foarte bune pentru domeniul
de probleme care a fost iniţial dezvoltată.
Determinarea corectă a zonelorde protecţie sanitară a captărilor
de apă subterană asigură prevenirea eventualelor poluări, care este
mult mai ieftină decât tratarea şi eliminarea efectelor poluării
Din calculele şi măsurătorile privind calitatea apei, rezultă că,
în jurul sursei de apă zona de protecţie de regim sever este
recomandat a fi determinată într-un perimetru de 50 m amonte pentru
a se asigura calitatea de apă potabilă a sursei.
Din rezultatele obţinute a rezultat că la distanţe de protecţie
sub 50 m apar modificări ale indicatorilor de calitate a apei care
depăşesc limitele excepţionale acceptate de STAS 1342-91 – privind
calitatea apei de alimentare.

18