021 Revista Cumidava Muzeul Istorie Brasov XXI 1997 PDF

http://cimec.ro - http://istoriebv.
ro
CONSILIUL JUDETEAN
'
BRASOV
'
MUZEUL DE ISTORIE BRASOV
'
GAZETA TRANSILVANIEI
150 DEANI DE LAAPARITIE
'
Coordonatori:
Florea COSTEA
1 Mircea GHERMAN I
CUMIDAVA
XXI
\
BRASOV
'
1997
http://cimec.ro - http://istoriebv.ro
CUM/DAVA CUMIDAVA
Anuarul Muzeului de Istorie BRAŞOV. An nuaire de Musee de BRAŞOV.

Orice corespondenţă se va adresa: Toute correspondance sera envoyee a l'adresse:
Muzeul de Istorie Braşov, str. N. Bălcescu nr. 67 Musee d'Histoire de Braşov, rue N. Bălcescu 67,
cod 2200 Tel./fax 068-143183; 143685 2200 Tel./fax 068-143183; 143685
Volumul apărut sub egida �; cu sprijinul deosebit al Omsiliului Judeţean Bra�ov, căruia Muzeul de Istorie Îi
mulţumeşte călduros şi pe această cale.
CUPRINS
Pag._
• P recuvântare . . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . ....... . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . ... 5

• Mircea Gherman, Geneza "Gazetei de Transilvania" . .. . . . . . . . . .. . . . .. .. . . .. . . . . . . 7
• Ion Buzasi, P ublicistica lui Andrei Mureşanu la
.
,
..
1 erat ura " ......................................................
"Fcoaze pentru mznte, tmma Şl l't 15
. . . �
. � . .
•
Ioan Silviu Nistor, Gazetele de la Braşov- şcoală de educaţie
naţională pentru toţi românii (1838-1848) . . . .. .. . . . . . . . . . . .. . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
•
Gelu Neam ţu, "Gazeta de Transilvania"
şi revoluţia de la 1848-1849 . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . ... . . . 41.
•
Mircea Gberman, Renaşterea "Gazetei";
perioada absolutistă; Unirea Principatelor . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .. ....... .. . .. . . . . . . . . .. . . . . . 57
• Florea Costea, "Foaie pentru minte, inimă şi literatură"
sub redacţia lui Iacob Mureşianu .. . . . . . .. . ... . . . . . . . .. . . . . . ..... . . .. . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . .. . . . . . . . . 73
• Licinia Borcea, Poeziile lui Iacob Mureşianu publicate în
17
1 r...
"roate pentru mtnte, muna ş t'l'te
•
· a ..................................................... . 95
·ntur�"· · · � .
•
Mariana Maximescu, "Gazeta Transilvaniei" şi lupta românilor
transilvăneni între Dieta de la Sibiu şi instaurarea
dualismului austro-ungar . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . .. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . .. . . . . 103
•
Mircea Gherman, "Gazeta Transilvaniei" sub redacţia
lui Aurel Mureşianu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . ..
.. . . . . . . . . .. ..... . . ... . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . 121
• Gelu Neamţu, Două răsunătoare procese de presă intentate
"Gazetei Transilvaniei" pentru atitudinea ei antidualistă (1888-1890) . . .. . 131
•
Margareta Susana Spânu, 11 Gazeta de Duminică" (1889-1911) . . .. . . . . . . 159
•
Măriuca Radu, Contribuţii privind legăturile Braşovului cu
"Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor" .. . . . . ... .... . . . .... . . . . . . . . . . . . . 163
• Sanda Maria Buta, 11 Gazeta Transilvaniei"- oficios al Partidului
Naţional Român -oglindind evenimentul Înaintării Memorandului . . . . .. . . . 177
.
•
Sanda Maria Buta, O ciudată campanie ziaristică . . .... . . . . . . . . . . . . ...... .. . . . . . 181
• Mircea Gherman, .. Gazeta Transilvaniei" În anii primului
război n1ondia/ . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . 185
•
Vasile Copilu-Cbeatră, Colaboratori externi ai "Gazetei" . . .. . . . . . . . .. .. . .. 191
•
Valeria Căliman, Viaţa şi atitudinea "Gazetei Transilvaniei"
în anii de luptă împotriva Diktatului de la Viena .. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . 197 . . . .
•
Posifaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... ... . ....... ..
. ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . : .............. 213
3
PRECUVÂNTARE
La jubileul de 70 de ani ai " Gazetei", Titu Maiorescu Îi scria lui Dr.Aure/ Mur.eşianu:
" Clopotul cel mare al Catedralei din Schaffhausen poartă vechia inscripţie/dela anul 14861
Vives voce
Mortuos plango
Fu/gura frango
Nici o limbă modernă nu poate reproduce minunata preciziune a acestor şau cuvinte latine.
Pe cei vii Îi chiem

pe cei morţi Îi plâng,
Fulgerele 'nfrâng.
Dar ceea ce poetul medieval a scris pentru o biserică, se poate aplica şi la memorabilă aniversară
a unui vechiu, a celui mai vechiu organ de publicitate românească. Pe câţi din cei vii nu i-a chemat
((Gazeta Transilvaniei" la luptă! Pe câţi din cei morţi nu a avut să-i plângă. Şifiindcă s-a născut În
A ustria sub regimul lui Mettemich dinainte de 1848- câte fulgere n-a avut să le Înfrângă!
lnsă Întreita misiune şi-a Îndeplinit-o cu vrednicie,şi astăzi aniversarea ei de 70 de ani e o sărbătoare
naţională. "
Dar ei nu ştiau atunci câte fulgere va mai avea de Înfruntat " Gazeta ". Nu ştiau că ce/mai vechi
organ de presă românească- ca apariţie neÎntreruptă- ajuns la memorabila vârstă de 107 ani, va
cunoaşte cea mai grea lovitură: interzicerea ei În ianuarie 1945 prin intervenţia brutală a celor ce vor
instaura domnia Întunericului peste ţara noastră,timp de 45 de ani. Au fost ani grei În care lupta nu
va înceta, alăturându-se eforturilor de valorificare a nepreţuitului patrimoniu al Mureşeni/or,ctitori
alături de Gh. Bariţ ai " Gazetei ". Treptat,projitând de momente de " toleranţă" sau fals naţionalism,
În anul 1968, se deschide la Braşov Casa Mureşeni/or, unde un loc de cinste firesc este rezervat
" Gazetei ".
A urmat drumul sinuos al " strecurării" prin furcile caudine ale cenzurii şi vigilen ţei. Este şi
aceasta o mică istorie, care va trebui scrisă,pentru că au fost multe succese, care tlll reuşit să fttcă
cunoscută Îll ţară Casa Mureşenilor ca o oază de adevărată cultură şi clepozitar a/ unui tezaur de
adevăruri istorice.
În acest �pirit am iniţiat sărbătorirea celor 150 de ani scurşi de la prima apariţie a " Gazetei",
căreia i-am ac/tiugat cei 100 de ani de la apariţia " Muzei Române ", revista muzicală a lui Iacob
A-furesianu si 125 de ani de la moartea lui A ndrei Muresianu.
·' ' 1
Programul întocmit se ridica la nivelul uneia din cele mai importante şi complexe manifestări
naţionale. De aceea a fost neaşteptată aprobarea sa integrală _şi rapidă, urmată de... sarcina de a
trece la realizarea sa. Probabil au fost siguri că nu voi putea mobiliza tot ce prevăzusem,ele laA caclemie
la instituţiile de bază ale culturii şipersonalităţi istorice, muzicale şi literare defrunte, dar mai ales pe
cele reale şi nu numai deţinătoare defimcţii formale,politice. lată Însă că în urma rezultatelor bune
obţinute În această organizare, autorităţile se a/urmează în faţa perspectivei unei manifestări
grandioase, lipsită Însă de obligativa "politizare", adulaţia " epocii " şi a tiranilor ei. Urgellf se iau
măsuri În consecinţă şi este convocată o şedinţă, unde seftxează un nou program şi răspunderi noi.
Mi se rezervase şi mie, În cadrul sesiunii de comunicări de la secţia de muzicologie, o modestă temă,
În restfiind peste tot înlocuit cu "tovarăşi de nădejde", indiferent de competenţa lor.
Manifestările au avut loc În m artie 1988, desfăşurându-se suB conducerea clasică,incompetentă
şi agramată,a secretarei cu propaganda şi În care obiectivele sărbătoririi nu au deţinut nici măcar un
sfert din program.
R ealitatea, Însă, s-a răspândit repede printre participanţi,care mi-au făcut c1moscut p rot estul lor.
Un moment de mare emoţie şi mulţumire sufletească a fost seara în care w1 grup de colegi din
Braşov,dar şi din alte colţuri ale ţării sosiţi la manifestări, au venit la mine acasă pentru a-şi manifesta
dezacordul şi indignarea faţă deprocedeul autorităţilor. A tunci am luat hotărârea pu blicării prezentului
volum, care pentru" Gazetă" să poată constitui adevărata ei aniver.�are de 150 de ani.
Am considerat necesar ca precuvântarea să curpindă aceste explicaţii pentru a face mai bine Înţelese
mulţumirile pe care le adresez din toată inima colaboratorilor volumului, subliniind cu re�pect competenţa
şi probitatea profesională, dusă până la fronda Împotriva falsului istoric şi a "politi4.ării" suie. Lor li se
pot aplica astăzi cuvintele cărturarului de ttc:um Ull secol, Jsidor Onciul, care .\punea cu acela�·; mmj cii
"jură la steagul Gazetei" şi prin ei avem garanţia că lupta va c·ontimta până când, Înlăturâml uzurpttrea
nedemnă şi toate impedimentele care acum îi mai stau În cale, .wi poută din IWII vedea lumina tiparului,
reÎnnodând firul cu cel Întrerupt Îll ianuarie 1945, adevărata "Gazeta Transilvaniei".
Mircea GHERMAN
Geneza "Gazetei de Transilvania"
de Mircea Gherman
În ultima parte a secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, Transilvania trăieşte din
plin mişcările general-europene de eliberare socială care, datorită pute�nicei opresiuni exercitată de
aristocraţia feudală asupra popoarelor, ia un puternic caracter naţional. lnglobând un mare număr de
naţionalităţi, autocraţia imperială austriacă exercită o politică de suprimare a oricăror drepturi sociale şi
naţionale, singura in măsură de a-i asigura menţinerea puterii.
Poporul român transilvănean, a cărui conştiinţă naţională - caz unic in islorie - se păstrează timp
de secole, impotriva lipsei oricăror condiţii de existenţă statală independentă, reprezenta pentru absolutismul
austriac una 9in cele mai acute probleme. Încă din primii ani ai secolului al XVIII-lea începe lupta de
afirmare a poporului român transilvănean, care va duce în final la desăvârşirea unităţii naţionale. Această
luptă, începută pe plan economic printr-o rapidă ascensiune a negustorimii române din Transilvania -
facilitată şi de situaţia creată in urma încheierii păcilor de la Karlowitz (1699) şi Pasarowitz (1718)- va
continua cu mişcarea ilwninistă, in care un Gheorghe Şincai, Petru Maior, Samuil Micu pun bazele ştiinţelor
istorice şi f ilologice, a însăşi culturii moderne militante româneşti 1• Este, de asemenea, epoca în care,
inaintea altor popoare, iobagii conduşi de Horea îşi reclamă dreptatea socială, devansând in timp şi
conţinut Revoluţia franceză din anul 17892, dar şi dreptatea naţională, rămânând in conştiinţa urmaşilor
ca un "simbol al renaşterii Daciei"3.
Condiţiile istorice impun însă abandonarea acestei forme de luptă şi astfel centrul de greutate va trece
asupra acţiunilor politice, protestatare, care de acum inainte, timp de un secol, vor deveni principala temă
în lupta de emancipare politică, socială şi culturală a românilor transilvăneni. Este s.ecolul marilor acte
revendicative emise in numele întregii naţiuni române transilvănene, ale cărei drepturi istorice se vor
afirma în faţa întregii lumi.
Supplex Libellus Valachorum (1791) deschide această eră nouă. În el se regăsesc atât fundamentare .:
ştiinţifică a drepturilor unui popor, cât şi revendicările sale, grupate în jurul unui adevărat program politic
naţional şi social4• El va fi urmat, peste aproape şase decenii, de Proclamaţia de pe Câmpia Libertăţii de
la Blaj (3115 mai 1 848), act de o deosebită semnificaţie în istoria poporului român, care a fost totodată şi
noul program politic al românilor transilvăneni, cel care va sta la baza tuturor activităţilor din cea de-a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, program sprijinit pe votul a 40000 de români. În continuare,
Pronunciamentul de la Blaj in 1868 şi M emorialul lui Bariţ din 1881 vor face legătura cu Memorandul
din 1892, cel care va declanşa pe plan internaţional marea mişcare încheiată numai odată cu realizarea
statului naţional unitar la 1 Decembrie 1918.
La inceput, in anii Supplexului, au fost necesare mari eforturi din partea românilor transilvăneni,
aflaţi la inceput de drum. Ei trebuia să se concentreze în vederea realizării celor două obiective menite să
asigure elementele de sprijin ale emancipării lor: extinderea învăţământului şi a presei româneşti -
verigi indispensabile de legătură cu masele în ansamblul luptei politice. Insuccesele de debut, datorate
autorităţilor imperiale, nu au putut opri totuşi mersul înainte al românilor pe.calea realizării acestor obiective
de bază ale programului de emancipare naţională.
Primele încercări de a scoate un ziar românesc datează încă din anul 1789, anul Revoluţiei franceze,
eveniment care a avut o mare inrâurire asupra obştei româneşti transilvănene5• Aprobarea obţinută în
acest an nu va putea fi fructificată datorită condiţiei. de plăţi a taxelor, pe care iniţiatorii refuză să o
accepte, deşi primul număr era pregătit să apară cu titulul de " Foaie românească pentru popor"
(Walachische Zeitung fiir den Landmann) în tipografia lui Martin Hochmester din Sibiu. Această iniţiativă
era rezultatul eforturilor unei societăţi de "învăţaţi şi cărturari români ardeleni, preoţi, dohtori, filosofi,
istorici şi alţii mai mulţi" între care şi cunoscutul medic oculist român 1. Molnar-Piuariu6•
Anul 1 794 aduce încă o iniţiativă a neobositului patriot şi remarcabil exponent al iluminismului
militant, 1. Molnar-Piuariu, de data aceasta împreună cu Paul Iorgovici 7, repetată apoi în anul 1795 de
către "Societatea Filosoficească a Neamului Românesc din Mare Prinţipatul Ardealului", care anunţă
foaia Vestiri filosoficeşti şi moraliceşti dar care nu va uita nici întâmplările politiceşti. Aceasta însă nu
a mai apărut, lovindu-se de aceeaşi rea-voinţă a guvernatorului Transilvaniei, Gheorghe Banffy care,
referitor la iniţiativa lui Molnar-Piuariu, scrie în raportul său către cancelaria vieneză: "... astăzi răspândirea
de ziare este mai puţin admisibilă decât orişicând, pentru că preastricăcioasele idei de libertate galice se
răspândesc cu mare iuţeală... şi ar putea pricinui o tulburare adâncă a liniştii publice"". Contele Samuel
Teleky, cancelarul Transilvaniei la Viena, întăreşte raportul trăgând concluzii foarte semnificative pentru
importanţa acestei acţiuni când vorbeşte despre ,.primejdia" răspândirii veştilor, despre ,,groaznicele
întâmplări din Franţa la un popor numeros... primitiv... şi neînvăţat", producând astfel ,.păreri greşite,
concepţii confuze, cu urmări păgubitoare"'�.
Este exprimată în declaraţiile celor două persoane, în esenţă, ideea care sta la baza politicii de menţinere
a poporului român într-o stare cât mai înapoiată, astfel ca orice manifestare de conştiinţă naţională şi
socială să poată fi 'Uşor izolată şi reprimată.
Molnar-Piuariu va reuşi totuşi să tipărească o gramatică română în limba germană, o retorică şi o
istorie universală10•
În anul 1 8 1 4 Alexie Lazariu publică o "înştiinţare" ce prefaţa o viitoare revistă, iniţiativă care a dat
naştere la diverse interpretări, apreciindu-se că acest nume (Aiexie Lazariu) a fost un pseudonim ce
ascundea fie pe Nicola Nicolau11, fie pe Zaharia Carcalechi12 sau D. Ţichindeal13• Nu este exclus ca de
apariţia acestei reviste să fi fost cointeresat şi Z. Carcalechi14• Deşi revista nu a mai apărut, "înşiinţarea"
publicată a readus în discuţie problema ziarului românesc15•
În 1 8 1 7 bucovineanul Theodor Racocea, poate la îndemnul lui Budai-Deleanu cu care era în strânse
legături, obţine aprobarea şi încearcă să scoată o publicaţie literară din care va apare tot numai un singur
număr, în 1820, sub titlul de "Chrestomaticul Românesc"16•
Iarăşi Zaharia Carcalechi este acela care în 1 821 face să apară pentru prima dată revista literară
"Biblioteca românească", reluată după o întrerupere de 8 ani, când îşi asociază pe Damaschin Bojincă17•
Este epoca în care apar "Curierul Românesc" al lui 1. Heliade Rădulescu şi "Albina Românească" a lui
Gh. Asachi.
Î n Braşov, până atunci, lupta de af irmare a românilor câştigase mult teren pe plan economic,
ridicându-se o negustorime care reuşeşte să se impună în ciuda măsurilor drastice luate de autorităţi
pentru a-i ţine ex t ra muros, unde se consolidează cartierele pur româneşti. Din mijlocul acestei negustorimi
române se ridică adevăraţi patrioţi care, înţelegând necesitatea afirmării cultural-politice şi sociale, devin
mecenaţii celor mai importante instituţii create în acel timp. Patrioţilor români braşoveni le lipsea însă un
imbold, o încurajare, o iniţiativă care a venit odată cu vizita pe care Timotei Cipariu, însoţit de tânărul
Gheroghe Bariţ o face aici în 1 61 1 8 iulie 1 83 6, "într-o zi de joi" cum notează chiar el în jurnalul său de
zi 18• Căutând pe negustorii .români braşoveni "pe care n-avusesem norocirea a-i afla acasă, nu pregetăm
a tocmi la Tămoiu o căruţă la Arpătac, unde oamenii de bani gata se găseau în viligeatură la borvis. Acolo
se afla şi Rudolf Orghidan cu care şi cu Jipa şi cu Juga cel bătrân multe am gătit", scrie în continuare
Timotei Cipariu. O precizare şi din partea lui Gh. Bariţ, care arată că între subiectele discutate a fost şi
proiectul "de a înfiinţa o foaie literară" la Braşov1''. Şi astfel cu drept cuvânt s-a apreciat că ,.în aceste prea
interesante 1:,rrăiri i-a fost dată lui Orghidan ideea «Gazetei» pe care acesta o şi scoate la 1 ianuarie 1937
cu tipograful Ioan Gott, redactor fiind Ioan Barac"20• Aceasta a fost "Foaia Duminecii".
"JiJt despre această imprejurare vor scrie mai târziu Iosif Vulcan21 şi dr. I oan Raţiu care, într-o i n spirată
formulă conchide că ,.hotărat de roaia de la Braşov s-a zămislit atunci, in ac el sfat al negustorilor de
substantive de la Blaj şi ceilalţi negustori mai reali, dar şi unii şi alţii deopotrivă de idealişti''22•
Rudolf Orghidan, văzând însă greşelile comise de Ioan Barac, ale cărui traduceri şi compilări nu
corespundeau cerinţelor unui public cititor� care aştepta dezbaterea problemelor sale naţionale, se decide
să scoată un ziar politic pentru care îşi alege un redactor tânăr, bine pregătit şi înflăcărat: Gheorghe Bariţ.
Ziarul numit " Foae de septemană din Transilvania" apare cu două numere în 3 şi 1 0 iulie 1 837 24, după
care "colegiul cenzorilor" consecvent politicii de deznaţionalizare ce luase un nou avânt după 1 834,
sistează ziaruJ25• Acest nou insucces îl face pe Rudolf Orghidan să se retragă definitiv. Ştafeta este preluată
însă de un alt negustor român, marele patriot - Gh. Nica26. EI este acela care va juca un rol hotărâtor în
înfiinţarea
"Gazetei de Tra nsilvania", rămânând apoi şi mai departe, în primii ani, principalul ei susţinător.
Bartolomeu Baiulescu spune în biografia sa că "Înfiinţarea «Gazetei Transilvaniei» s-a plănuit în casa
lui şi concesiunea s-a obţinut de el"27.
Documentele păstrate în Arhiva Mureşenilor ne dau posiblitatea de a descifra cursul evenimentelor
care au dus în f inal la apariţia foilor braşovene2K. În încercările anterioare, obstacolul principal îl constiuia
caracterul politic al ziarului. Pentru a permite o publicaţie cu caracter literar, cum a fost "Foaia Duminecii",
cenzura autorităţilor locale devenise maleabilă şi nu pretindea o autorizaţie specială, însă pentru un ziar
politic, singura soluţie era obţinerea autorizaţiei de la un organ superior. Asupra demersurilor întreprinse
pentru obţinerea acestei autorizaţii nu avem alte mărturii decât două documente cmanate de la Cancelaria
Aulică păstrate în Arhiva Mureşenilor, sub forma unor copii autentificate, eliberate la data de l aprilie
1 862 (anexele 1 şi 11)29•
Din analiza textelor reţinem următoarele:
a) Documentul din 13 decembrie 183 7 nu cuprinde în mod expres o autorizaţie, ci o comunicare
făcută de Cancelaria Aulică autorităţilor din Braşov, cărora le cerea şi precizări în vederea soluţionării
cazului.
b) Documentul din 8 martie 1838 este autorizaţia formală care mai cuprindea şi alte elemente:
- precizarea că autorizaţia are la bază "rezoluţia" (aprobarea - n.n.) înaltei curţi regale din 13
ianuarie 1 838;
- autorizaţia este eliberată lui Johannes Gott ca tipograf şi editor;
- autorizaţia prevede numai tipărirea şi în limba română (traducere - n.n.) a ziarelor pe care Gott le
scotea deja în limba germană (Siebenbiirger Wochenblatt", din 24 mai 1836) şi maghiară (" E rdelyi
Hirlap", din 1 ianuarie 1838), ambele având şi suplimente literare;
-în cuprinsul autorizaţiei se face referire şi la un raport din 24 iulie 1837.
Coroborând aceste date cu cele cunoscute deja, evenimentele petrecute se conturează astfel:
Prima încercare fusese făcută de Rudolf Orghidan cu tipograful 1. Gott, încredinţând lui Gh. Bariţ
redactarea "Foii de septămână", care după ce apare la 3 şi 1 O iulie 1 837 este sistată de colegiul cenzorilor,
fapt ce a determinat o cercetare şi întocmirea unui raport în 24 iulie 1 837, cuprinzând probabil �i condiţiile
în care se preconiza eliberarea unei eventuale autorizaţii. Poate acesta a fost momentul în care Rudolf
Orghidan, dezamăgit de perspectiva acestor condiţii, se retrage. Considerăm că în această J"h'''"�.dă intervine
Gh. Nica, noul finanţator, care începe demersurile pentru obţinerea autorizaţiei, desigur împreună cu şi
pe numele lui 1. Gott, singurul care o putea obţine. Evident, organele locale nu-şi puteau lua răspunderea
unei astfel de aprobări şi astfel cererea înaintată Cancelariei Aulice va avea drept prim rezultat adresa
acesteia din 1 3 decembrie 1837 prin care se cer de la Braşov referinţele menţionate mai sus. În urma
răspunsului primit de la Braşov, care fără îndoială a fost expediat imediat 30, la 13 ianuarie 1838, Înalta
Curte Regală dă aprobare pentru apariţia ziarului, care este comunicată la 8 martie 1838. Această autorizaţie
era dată lui Johannes Gott numai în sensul de a traduce şi în româneşte ziarele pe care le tipărea deja.
Putem presupune însă că Ia Braşov rezultatul era cunoscut mai demult, toate pregătirile fiind făcute.
În primul rând Gh. Bariţ este angajat total în această întreprindere, hotărârea sa de a accepta redacţia
·foilor fiind luată la stărşitul anului când, la 9 şi 26 decembrie 1837, publică in " Foaia Du minecii" o
Înştiinţare liberă semnată de 1. Gott ca ,.tipăritor" şi Gh. Bariţ ca redactor. Aici este anunţată continuarea
de la l ianuarie 1 838 a " Foii Duminecii" sub titlul de " Foaia literară" şi faptul că ,.păste puţin după
aceasta se va împreuna cu Gazeta politică românească care, pentru neşte stări împrejur opăcitoare, îndată
http://cimec.ro - 9http://istoriebv.ro
la începutul anului nu va putea ieşi ci puţin după aceia"�1•
O confinnare vine şi din partea lui Gh. Bariţ care, publicând biografia doctorului şi filosofului Vasile Pop,
scrie referitor la aceste evenimente: "într-aceea câştigându-se şi concesiunea cea mai înaltă pentru o publicaţie
românească, unui tânăr numai cu cevaşi ambiţiune, împintenări ca cea dată de dr. Pop şi încă de alţi câţiva
români mai înaintaţi în etate, îi erau de ajuns pentru ca în favoarea literaturii şi a pu�licităţii să-şi arunce toată
cariera în şanţ şi să înceapă a crede că el trebuie să trăias.că şi să moară numai pentru o idee•m.
Este deci evident faptul că la data primirii autorizaţiei totul era pregătit, deoarece la 12 martie 1838 apare
deja primul număr din "Gazeta de Transilvania" fără Însă a respecta condiţia "traducerii" ziarului german.
Explicaţia trebuia căutată în prestigiul şi influenţa pe care o avea "garantul" intregii intreprinderi, Gh. Nica şi,
desigur, interesul comercial al tipografului I. Gott, care îşi asigura astfel un venit suplimentar. Aceştia au putut
determina indulgenţa organelor locale ale cenzurii��.
Totuşi, acest subtrefugiu va rămâne o permanentă ameninţare la existenţa foilor supuse capriciilor cenzurii,
ceea ce va determina în anul următor călătoria lui Gh. Bariţ şi a lui Iacob Mureşianu la Viena pentru a obţine
"întărirea" autorizaţiei cu o nouă aprobare a Cancelariei Aulice34• Obţinând aprobarea de a expedia ,,Gazeta"
şi "Foaia" prin poştă şi În Bucovina, se aproba implicit şi cuprinsul lor, deci derogarea de la condiţia iniţială a
"traducerii" şi cu aceasta independenţa şi însuşi viitorul publicaţiilor braşovene.
Mărturii contemporane subliniază importanţa acestei călătorii care a reuşit să asigure continuitatea publicaţiei
ce la un moment dat avea să ajungă ziarul cu cea mai lungă viaţă din istoria presei româneşti. Al. Papiu Ilarian
consemnează că "Gazeta Transilvaniei a fost mult timp singura şcoală politică care creştea pe români... Pentru
a putea obţine unele concesiuni pentru ziar, Gheorghe Bariţ şi Iacob Mureşianu călătoriră în vara anului 1839
la Viena"�5, iar Constantin Pappfalvi, profesor al Blajului şi deputat în parlamentul budapestan scrie: "l-am
întâlnit pe ambii, zeloşi, tineri, luptători (Gheorghe Bariţ şi Iacob Mureşianu, n. n.) călătorind la Viena în carele
braşoveneşti spre a esopera licenţa de luptă pentru luminarea scumpei lor naţiuni..."36• Pentru a întreprinde
această călătorie ambii tineri, absolvenţi ai şcoalelor Blajului, obţinură pe lângă altele şi titlul de "Clericus
absolutus et sub Diacones" (=teolog absolvent şi sub-diacon). Pentru a purta acest "titlu" ei aveau nevoie şi de
aprobarea unei feţe bisericeşti, aprobare pe care o obţin de la episcopul de atunci al Blajului, Ioan Lemeny�7
(anexa III).
Din relatările lui Gheorghe Bariţiu se ştie că pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de această călătorie
el însuşi folosi 300 fl. m.c. din economiile sale la care se adaugă cadoul de 100 fl. m.c. al protopopului Iosif
Ighian de la Bistra38•
Corespondenţa dintre Bariţiu şi Gh.Nica aflată in Arhiva Mureşenilor dă de asemenea infonnaţii asupra
acestei călătorii. Este o scrisoare39 pe care i-o adresează Gheorghe Bariţiu la 12 octombrie 1839, referitoare la
cheltuielile de călătorie, (suma de 477 fl. cu care contribuise negustorul braşovean), precum şi la cele 55 de
pravile comerciale pe care le luaseră cu ei spre a le vinde in "ţările de sus". Scrisoarea confirmă faptul că la
călătorie au mai luat parte Iacob Mureşianu., Gheorghe Nica-junior şi un prieten al acestuia Ioan H. Alexandru.
Toate cheltuielile um1au să se împartă între cei patru membri ai grupului. Motivul pentru care au fost luaţi în
călătorie şi cei doi tineri era pe lângă instruirea lor, desigur şi participarea lor la cheltuielile călătoriei. Se mai
păstrează şi chitanţa celor 100 fl. pe care George Bariţiu i-a ridicat la Budapesta de la f irma Ghneittner în
contul lui Gh.Nica. Un alt document deosebit de important păstrat în Arhiva Mureşenilor este convenţia pe
care George Bariţiu o incheie cu 1. Gott la 1 iulie 1839 fixând raporturile intre editor-tipograf şi redactor.
Convenţia a fost reînnoită apoi in 3 ianuarie 1847 pe acelaşi act. Prin această convenţie George Bariţiu se
obliga să redacteze ziarele româneşti "Gazeta de Transilvania" şi "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", să
poarte grija întregii corespondenţe privitoare la ziare - primind un onorariu anual de 600 tl. valută vieneză
atâta timp cât se vor edita 600 exemplare. 1. Gott avea obligaţia de a tipări aceste gazete şi de a se ingriji de
expedierea lor. Actul pom1ă pe lângă semnăturile lui George B ariţ i u şi Ioan Gott şi pe acea a lui Gh.Nica în
calitate de martor.
O altă confim1are a derulării evenimentelor, ca şi a poziţiilor oficialităţilor faţă de începuturile presei
rom âneş ti braşovene. ne este dată de un al t document care se mai păstrează. anume Convenţia înch eiată la 1
iulie 1839 (anexa lV), prin eare sUilt fixate l'aporturile între editorul-tipograf şi redactor, cu prec izarea salariului
acestuia, re pa rt i zarea sumelor rezultate din beneficii şi. în continuare, obl igaţiile lui Gh. Il ariţ. Convenţia,
10
încheiată iniţial pe trei ani, înregistrează mai multe prelungiri, ultima fiind din 3 iunie 1847.
Un fapt semnificativ este că şi în această Convenţie figurează ca martor Gh.Nica, o altă confirmare a
rolului său important jucat la naşterea şi viaţa foilor braşovene.
Privind în unnă, întemeierea "Gazetei de Transilvania" ne apare astăzi ca o rezultantă, un produs caracteristic
al conştiinţei politice şi sociale, creatoare a unei opinii publice determinante, adevărat program de emancipare
naţională, in care contribuţiile hotărâtoare le-au avut Timotei Cipariu, marele şi inepuizabilul iniţiator, patrioţi
vrednici ca Rudolf Orghidan, dr. V. Pop şi alţii, mulţi anonimi, dar mai ales Gh. Nica, cel care i-a asigtirat viaţa.
"Gloria de a f i fost cel dintâi redactor în înţelesul adevărat al cuvântului, al unei Gazete politice româneşti
apărute în Transilvania40 a fost al lui Gh. Bariţ, una dintre cele mai elevate personalităţi ale intelectualităţii
româneşti, care o viaţă întreagă a luptat pentru poporul român pe toate căile şi cu toate jertfele."
Ar·:'<a 1
In iJ,,,,", '!iumum obsequiam Benigni Decreti Regii de dato 20 septembris Nro que aulico 4 102 a.c. exorati,
DominorionilnL� Vestris hisce committi, ut desuper nu/la inte1posita mara hotsum rejerant, a quo et quandonam
1}pograpitll'> eius Joannes Gott facultatem Ephemerides Valachicos etiam edendi, ohtinuerit et quwn isthic
innotuerit: Censuram harum Ephemeridum Advocato cuidam ejati Schnell concredi velle, desuper etiam
lnjonnationem isthuc exhihea nt; num moralitas, et politica praefati Advocati cogitandi ratia, hanc Provinciam
eidem concredendam suadea nt! ut et do eo provideant, quo ordinationi Guherniali sub nr. 3 635/834 editae
conjormiter, unum exemplar Ephemeridum per eundem Johannem Gott lingua Germanica edi solitarum in
rationem Cancellariae Rigiae Transilvanico Aulicae mittadur, expeditioque huius Exemplaris medio ordinarii
cursoris regulariter adornetur.
Copia dispoziţiei Comitatului regesc către Sfatul braşovean, din 13 decembrie 1837 şub numărul 1 0 877.
În confom1itate cu prea înaltul decret regal datat 20 septembrie, emis cu nr. aulic 4.102, se cere domniilor
voastre ca, fără nici o întârziere să raportaţi de la cine şi când tipobrraful acestei publicaţii Johannes Gott a
obţinut aprobarea de a tipări un ziar valah şi cum s-a aflat aceasta: s-a hotărât ca cenzura acestui ziar să fie
încredinţată unui anume avocat pe nume ·Schnell (şi) să-i arate acestuia informaţia de mai sus; oare moralitatea
şi convingerile politice ale numitului avocat pledează pentru ca această sarcină să-i fie încredinţată? Să se
îngrijească ca în conformitate cu ordinul gubemial publicat sub nr. 3.635/834 un singur exemplar al acestui
ziar să fie scos de acelaşi Johannes Gott în limba germană şi să fie trimis Cancelariei Aulice regale din
Transilvania şi expedierea acestui exemplar să fie asigurată în mod regulat prin intermediul curierului obişnuit.
Notă: Transcrierea şi traducerea documentului, de prof. Silvia Andrei

Anexa II
Dignata est sua Majestas Sacratissima virtute altissimae Resolutionis Regiae dato 13 Januarii a.c.
editae clementes indulgere, ut Juhan nes Gott, Ep,hemerides, ad quas linguis Germanica, et Hungarice
edencfas facu /ta tem iam obtin uera/ lingua eliam Vtt!achica edere possi t ea suh conditione, ut unum eorum
exemplar semper Cancellariae R. Transilvanica Aulica exhibeat servetque Censurae legibus scriere
conforme/; eo euaque intellecto, quod concessa eph en1 erides has edendi fa c u ltat e, eitlem integrum sit
easdem sub praesentibus conditionibus, erga de lixu m pro ephermeridihus por to ri um medio Cursoris
postalis ad ex ter as oras mittere. Qudd ipsum Duestus, erga relationem suam suh 24 a Julli a. p.h. orsum
praestitam, penes Au/ici remissionem, pro edendo Jo an ne Gott praes crihi .
Copia dispoziţiei Comitetului regesc către sucursala braşoveană a biroului de cercetări ale cărţilor
(cenzură - n.n.) din 8 martie 1838 sub numărul 1 893.
Maiestatea sa prea sacră a binevoit, în virtutea rezoluţiei prea înaltei curţi regale editată în 13 ianuarie
a.c., să îngăduie ca Johannes Gott să poată tipări şi în limba română ziarul pentru care obţinuse deja
aprobarea de a fi tipărit în limbile germană şi maghiară, cu condiţia ca un exemplar al acestuia să fie
arătat întotdeauna Cancelariei Regale Aulice din Transilvania şi să fie scris conform legilor cenzurei,
inţelegându-se ca, fiind acordată aprobarea de a tipări acest ziar, îi este permis aceluiaşi (Johannes Gott
- n.n.) să trimită în străinătate acest ziar prin intermediul unui curier poştal, în condiţiile prezente privitoare
la t a x a vamală stabilită pentru ziare_ Acest document este ad resat d-voastră împotriva rel at ă r i i prezent"ate
1 1
aici Ia 24 iulie a.c. Ia revenirea curţii pentru Ioan Gott ca să tipărească.
Traducerea şi transcrierea documentului de prof. Silvia Andrei
Anexa III
Lecturis Salutem a Domino
ln_frascripti praesentium tenore notum faciumus, quod cum Dilecti Nobis fiiii Gerogius Baritz. Clericus
absolutus una et Sub Deaconus, et /acobus Marosan aeque absolutus Clericus et Theologus huius
Diaecescos Fogarasiensis actu in L. Regia Civitate Coronensi Profes.sores, jiliali qua decebat reverentia
animi sui sensa in eo declarassent, quod per li1cationes fum animum et vires reficiendi, quum experiundi
gratia lmperia/em Civitatem Viennensem visitare desiderarent, eurundem honesto petito deferendum
judicaverimus, eaque lege facultatem experientiam instituendi concesserimus, ut pro inchoando anno
scholastico reverterentw: Quos proinde omnium ad ques pervenire contigerit suis Titulis Dignissimorum
Offlcialium, et Dominorum favoribus et Gratiosae protectioni impense commendamus, per ojjiciose
requirendo, quo in itu et reditu temporeque suae commorationis qua viros commendatione dignos, et in
sortem Domini vocatos gratiose suscipere, �� pro emergenti necessitate adsistentiam praebere non
dedigncnrw: In quem .finem has propria manu Subscriptas Oj(iciique Sigillo muntas damus litteras. In
Castro tp;.,,·opali Balasf
. alvensi die 2 7-a !ulii 1839.
/oannC's Lemeny ad Gratiosum Suae 11/ustritatis
Episcopus Fogarasiensis Episcopalis mandatum
L.S. Joannes Bartw
Canonicus a Letere
Celor ce vor citi

Subsemnaţii, aducem la cunoştinţă prin această dispoziţie că, deoarece f iii dragi nouă, G. Bariţiu,
cleric absolvent şi subdiacon, şi Iacob Mureşianu, de asemenea cleric absolvent şi teolog al acestei
dioceze făgărăşene, profesori în cetatea crăiască Braşov, cu respectul filial cuvenit şi-au declarat
sentimentele lor şi anume că în vacanţă doresc să viziteze cetatea imperială V iena, atât pentru a-şi reface
forţele sufleteşti şi trupeşti, cât şi pentru a cerceta, am hotârât că trebuie să dăm curs (aprobăm - n.n.)
acestei cereri cinstite şi prin aceeaşi dispoziţie am acordat posibilitatea de a stabili o experienţă, ca să se
reîntoarcă până la începutul anului şcolar.
Pe aceştia deci îi recomandăm călduros favoarei şi amabilei protecţii a domnilor şi prea distinselor
oficialităţi (persoa\le oficiale - n.n.) şi tuturor celor cu care vin în contact prin titlurile lor, cerându-le în
mod oficial să binevoiască ca în timpul popasului lor, atât la dus cât şi la întors, să-i primească amabil pe
bărbaţii demni de această recomandare şi, într-un fel, chemaţi de Domnul, şi să le acorde ajutor la nevoie.
În acest scop dăm această recomandare semnată cu propria mână şi întărită prin pecete.
În palatul episcopal din Blaj, la 27 iulie 1 8 3 9 la amabila recomandare a Excelenţei Sale.
Ioan Lemeny Ioan Barna, canonic
Episcop de Făgăraş
Traducerea de prof. Silvia Andrei
Anexa IV
Convenţia valabilă pe 3 ani
intervenită astăzi între subsemnaţii, redactată pentru luare la cunoştinţă reciprocă în două exemplare.
Subsemnatul George Bariţ ia asupra sa obligaţia de a redacta ziarele româneşti: "Gazeta de Transilvania"
şi "Foae pentru minte, inimă şi literatură", scoase de editorul Ioan Gott, de aşa manieră încât acestea să
cftştige tot mai m ultă ad c ran ţă la public. Mai departe onorabilul George Bariţ mai arc obligaţia de a se
îngriji de toate corespondenţele referitoare la ziar, la care se adaugă obligaţia ca ediţiile rezultând din ele
să fie suportate din câştig de ambii.
Subsemnatul .lohann G()tt pe de altă pa rt e este obligat să-i plătească profesorului George Ilariţ ca
http://cimec.ro -12
http://istoriebv.ro
onorar şi recompensă a muncii depusă pentru redactarea sus-numitelor ziare, 600 guldeni curs vienez la
240 guldeni monedă convenţională, să tipărească la timpul potrivit, curat şi cu gust pe hârtie de tipar
obişnuită, asigurând şi expediţia.
Mai departe părţile au convenit că Johann Gott are de primit ca plată de editor 2 părţi săptămânal câtă
vreme ediţia rămâne 600 de exemplare, 50 de guldeni curs vienez sau 20 de guldeni monedă convenţională.
Profitul rezultat după toate celelalte cheltuieli urmează a fi împărţit în două părţi, din care o parte e
atribuită lui G. Bariţ şi cealaltă lui Johann Gott.
În sfârşit, subsemnaţii se obligă să supravegheze respectarea nemodificată a acestor clauze şi de a nu
le modifica in nici o altă imprejurare in afară de moarte.
Spre respectarea· întocmai, părţile şi-au depus semnătura şi sigiliul cu propria mână.
Braşov, 1 iulie 1839
George Bariţ Johann Gott
redactor editor
George Nica
martor
- reînnoită în 10 aprilie 184 2 pe urm ător ii doi ani 1842- 1843
- reînnoită în 9 august 1843 pe um1ătorii doi ani 1844- 1845
- reînnoită în 3 ianuarie 1847 pe următorii trei ani 1847, 1848, 1849
Traducl'rea din limba germană de prof. Radu Ştefănescu
1. Ştefan Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 59.
2. D. Prodan, Răscoala lui Horea, Bucureşti, 1979.
3. K. Marx, Însemnări despre români, Bucureşti, 1964, p. 1 15.
4. Ştefan Pascu, op. cit., p. 55-58.
5. Mircea Popa, Valentin Taşcu, Istoria presei literare româneşti din Transilvania, Cluj-Napoca, 1980, p.
18-20.
6. lakob Elek, Istoria ziaristicii ardelene până la 1 849, Budapesta, 1882, p. 14 şi unn.; a se vedea şi
concluziile mai recente în Mircea Popa, Valentin Taşcu, op. cit., loc. cit.
7. N. Iorga, Istoria presei române, Bucureşti, 1922, p. 30.
8. A A Mureşianu, La împlinirea unui veac de la întemeerea Gazetei de Transilvania, în "Ţara Bârsci , nr. "
2/ 1938, p. 102; Emil Pap, Societatea filosoficească a neamului românesc în Mare P.-incipatul Ardealului din
1795, în "Transilvania", 77, nr. 1-4 1946, p. 9.
9. A A. Mureşianu, op. cit., p. 102; 1. Lupaş, Contribuţii la istoria ziaristicii româneşti ardelene, Sibiu.
1926, p. 8.
10. 1. Lupaş, Doctorul Ioan Piuariu l\1olnar. Viaţa şi Opcnt lui (1749-1815), în "Analek Aca d Rom[me. .
M emoriile seqiunii i�iorice", s. Iri-a, tom. XXI.

1 1. Nicolae Albu, Un distins cărturar al timpului său - dascălul braşovean Nicolae Nicolau, în "Revista
de pedagogie", XV I, 1967. nr. 1 1, p. 77.
12. Iosif Pervain, Studii de literatură română, Cluj, 197 1, p. 2 13.
13. Nicolae Bretan, Contribuţii la bibliografia literaturii române din Banat în epoca luminilor. în Banatica,
IV,Reşiţa 1977, p. 483.
14. A A Mureşianu," op. cit., p. 103.
15. Cf. M. Popa, V. Taşcu, op. cit., unde se află şi ipotezele menţionate, autorii optând pentru identificarea lui
Alexie La?..ariu cu Z. Carcalechi.
16. M. Popa, V. Taşcu., op. cit., p. 3 1-34.
17. Ibidem, p. 37
18. Timotei Cipariu, Jurnal, ed. îngrijită de Maria Prodan, Cluj, 1972.
13
19. I bidem.
20. Gh. Bariţiu, Dr. Vasile Pop, date biografice şi amintiri, în Transilvania, anul 1, nr. 7 din 15 martie 1868,
p. 1 34.
21. Familia, Oradea, nr. 6-8/ 1876
22. Unirea, Blaj, nr. 251 1905
23. M. Popa, V Taşcu, op. cit., p. 55
24. I bidem, Autorii apreciază că Orghidan şi Gott "făcuseră între timp demersurile necesare pentru aprobarea
scoaterii unui ziar politic, dar au obţinut pentru început doar pem1isiunea de a edita o versiune românească a
ziarului german", fără a indica însă temeiul acestei afirmaţii, care după cum vom vedea, este infirmată de
documentele existente.
25. A A Mureşianu, op. cit., p. 1 07; 1. Lupaş, Un capitol din istoria ziaristicii româneşti ardelene: Gheorghe
Bariţiu, în 1. Lupaş, Din istoria Transilvaniei, Bucureşti 1 988, p. 226.
26. Gh. Nica ( 1792- 1 870), primul inspector al şcolilor negustoreşti române din Braşov, la a căror înfiinţare
şi-a adus o însemnată contribuţie, iar mai târziu unul dintre principalii efori ai gimnaziului înfiin1at în 1 850
(Şcoalele centrale care, după Unirea din 19 18, vor lua numele de Liceul Andrei Şaguna). Proprietar încă din anul
1 825 al w1ei fabrici de lumânări în Prejmer, unde mai înfiinţează o fabrică de amici (1827), cuptoare dt' potasă
( 1830) şi deschide mine de fier la Poiana Sărată ( 184 1). În anul 1837 editează "Pravila Comericală", tradusă de
nepotul său Gheorghe Emanoil Nicefor, iar in anul 1838 este primul român ales în Consiliul Comunal al Braşovului.
27. Bartolomeu Baiulescu, Monografia comunei bisericeşti Gr. or. române a Sfintei Adormiri, din Cetatea
B raşovului, Braşov, 1 898, p. 1 60.
28. În unele lucrări apărute (vezi nota 24), în lipsa unei docun1entări concrete s-au emis opinii vădit infinnate
de documentele· care se află în Arhiva Mureşenilor. Nu avem dovezi despre intreg firul evenimentelor, însă
fundamentarea unei ipoteze este mult mai completă astăzi.
29. Muzeul Judeţean Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos. nr. 1, doc. nr. 884 şi 885.
30. Credem că o cercetare în arhivele vieneze ar avea toate şansele de a descoperi documentul şi mai ales
cererea iniţială.
3 1. Apud M. Popa, V Taşcu, op. cit., p. 55-56.
32. Gh. Bariţ, op. cit., loc. cit.
33. Ciudate, şi evident nefondate, au fost unele încercări de a prezenta poziţia lui Goft ca fiind detem1inată de
intenţia de a sprijini cauza politică a românilor, lucrând în acest sens cu voinţă şi conştiinţă deplină (vezi: G.
Bogdan-Duică, Ioan Barac, Bucureşti, 1933, p. 22; "Drum Nou", Cluj, nr. 120/ 1931; "Naţiunea", Cluj, nr. 38/
1931 ). Interesul său comercial este vădit, la fel şi poziţia sa de mai târziu. Când îşi dă seama că românii au folosit
acest prilej pentru a face din foile braşovene o adevărată tribună de luptă social-politică, el trece imediat la un lung
şir de acţiuni menite a-i sabota pe redactorii lor. Documentele păstrate scot în evidenţă rolul negativ jucat în
continuare de Gott, care nu a încetat să-i şicaneze atât pe Gh. Bariţ, cât şi pe I acob Mureşianu, acţiunile lui fiind
finalizate de cele mai multe ori in procese judiciare. Acesta a fost, de altfel, şi motivul pentru care în 1 85 1 iacob
Mureşianu, Gh. Bariţ şi doi negustori români braşoveni, Ioan G. Ioan şi .luga, contribuie la crearea unui fond de
6000 de florini, sumă necesară pentru a înfiinţa o tipografie proprie. acţiunea nereuşind deoarece nu s-a putut
obţine autorizaţia necesară.Tentativa este reinnottă în anii 1 R61- l R62 de către Iacob Mureşianu singur, cu acelaşi
rezultat. Înfiinţarea unei tipografii româneşti moderne la Bra.-:;ov - prima după teascurile lui Coresi - ii va reuşi
de-abia lui Aurel Mureşianu in anul 1889.
34. Vezi şi Olimpiu Boitiş, Întâiele călătorii în apus ale lui Gheorghe Bariţiu, Sighişoara, 19-l7, p. 9- 15;
Mircea Ghern1an, Date şi fapte privind activitatea lui Iacob Murcşianu la "Gazeta Transilvaniei" (1838 -1877),
in 130 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, Braşov, 1969, p. 76.
35. Al. Papiu-llarian, Istoria românilor din Dacia Su pe ri oa ră voi. 1, cap. 75, p. 129- 1 32.
,
36. "Gazeta Transilvaniei", nr. 5/ 1 888.

37. Anexa III, apu d OI 13oiloş, op. cit., p. 47, original (traducerea prof. Silvia Andrei).
3H. Apud, Ol. Boitoş, op. cit , p. Il .
.
39. Arhiva Mureşenilor, dosar nr. 1, doc. nr. RS6.

40. A A. Mureşianu, op. cit., loc. cit.
14
Publicistica lui Andrei Muresanu la
,.Foaie pentnt minte. inimă şi literatură"
de Ion Buzaşi
Chemat de Gheorghe Bariţ la Braşov în primăvara anului 1838, pentru Andrei Mureşanu începe o
perioadă dintre cele mai fecunde pe tărâm didactic, literar şi publicistic. "Foaie pentru minte, inimă şi
l iteratură" adăposteşte cea mai valoroasă parte a creaţiei sale poetice. Ca publicist, el devine în scurtă
vreme redactorul secund al foilor lui Bariţ; uneori, în absenţele repetate din felurite motive ale lui Bariţ,
rămânea singur să se îngrijească de apariţia publicaţiilor braşovene. De altminteri, în coloanele acestor
publicaţii şi în ale "Telegrafului Român" de la Sibiu, se manifestă pregnant gazetarul Andrei Mureşanu,
unul din cei mai importanţi din publicistica transilvăneană de la mijlocul veacului trecut, adevărat "educator
naţional" (Şerban Cioculescu) abordând o mare varietate de teme culturale, sociale şi politice.
Potrivit unui obicei din presa transilvăneană a secolului trecut, multe din articolele lui Andrei Mureşanu
erau semnate cu iniţiale, cu pseudonime, altele nesemnate, ceea ce ne îndeamnă să considerăm că producţia
sa publicistică este mai întinsă decât cea cuprinsă între copertele ediţiilor alcătuite de Ioan Lupaş1 şi Livia
Grămadă2•
O faţă necunoscută a publicistului Andrei Mureşanu din primii doi ani de colabrare la "Foaie pentru
minte, inimă şi literatură" este aceea a u moristului.
Necunoscută, dar nu surprinzătoare, pentru că scrisul gazetăresc al lui Mureşanu evidenţiază voluptatea
utilizării anecdotei în scopuri exemplificatoare sau din dorinţa de a impregna scrisului un ton familial,
oral. Periodicele din Transilvania din prima jumătate a veacului trecut erau mai sărace în divertisment
decât cele de peste Carpaţi. Angajate în luminarea poporului, ele nu şi-au prea îngăduit "timp de glume
şi de petrecanii multe", pentru că "naţia ne întârzie, trebuie să alergăm"3• Cu toate acestea, la sugestiile
unor cititori, redacţia "Foii pentru minte, inimă şi literatură" introduce rubrica de Varierăţi şi Enigma. În
anii 1 838 şi 1839 susţinătorul acestor rubrici era, alături de alţii, poetul Andrei Mureşanu, care publică în
coloanele revistei mai multe anecdote. Aceste anecdote sunt reproduse după publicaţiile consore de la
Bucureşti şi laşi, sau sunt tălmăciri din periodicele maghiare sau germane. Unele sunt snoave populare
semnate M-n sau A.M-n; ele se disting prin varietate şi oralitate. Cutare anecdotă aminteşte de ,.corozivele"
lui Creangă spuse la şedinţele Junimii prin tehnica echivocului lingvistic4; alteori snoava arată foloasele
"luminării" ca într-o antonpannească "poveste a vorbii"5; sub forma aparent nevinovată a glumei se
strecoară aluzii la situaţia socială a ţăranilor din Transilvania, antagonismul dintre exploataţi şi exploatatori
f iind sugerat tot prin utilizarea calamburului�>; în sfărşit "un dialog" de o imbecilitate perfectă anunţă
mecanismul convorbirii din schiţa Căldură mare de I. L. Caragiale7•
Este, de asemenea, un precursor al unor genuri rebusiste mult gustate şi astăzi, cum ar fi enigma sau
şarada, pe care le propune cititorilor spre dezlegare. Fără să fie o preocupare constantă - în anii maturităţii
creatoare va renunţa la "varietăţi" şi "enigme" - aceste pagini uitate completează scrisul serios, sobru şi
grav al lui Andrei Mureşanu cu zâmbetul snoavei populare pentru care scriitorul a avut o înclinaţie deosebită.
S-a observat8 că preocupările ştiinţifice ale generaţiei paşoptiste transilvane au un puternic caracter
didactic. Această generaţie manifestă o mare încredere în puterea educaţiei. De aceea publicistica lui
Andrei Mureşanu este dominată de articole cu caracter pedagogic. Pentru Mureşanu, ca şi pentru Bariţ şi
ceilalţi cărturari paşoptişti, presa era, alături de catedră, o veritabilă tribună de "creştere" (educaţie). El îşi
intitulează sentenţios unul dintre articole C reşterea face toate'1. Articolul dezvoltă ideea că formarea
15
unor cetăţeni capabili, destoinici, integri este rezultatul unei bune educaţii în familie mai întâi şi apoi în
şcoală. Naşterii conştiinţei morale îi închină cântărcţul anului 1 848 un mic poem in proză intitulat Trecerea
o m u l u i la slobozie şi moral, care dincolo de consideraţiile antropologice cam nebuloase, exprimă in
spirit iluminist increderea in forţa raţiunii umane în termeni arghezieni de Cântare omului.
Toată publicistica pedagogică a lui Andrei Mureşanu poate fi considerată o luptă înverşunată impotriva
obscurantismului şi subsumabilă intr-un anume fel exclamaţiei sale: " Fericite sunt acele naţii care au
scăpat de sub vălul gros al intunericului ! "
"Pentru c e suntem aşa rămaşi?" se întreabă Andrei Mureşanu intr-un articol cu acelaşi titlu 10, ce
cuprinde foarte personale şi îndrăzneţe consideraţii de sociologie. Analizând cauzele inapoierii românilor
din Transilvania, el spune fără înconjur că una din acestea este numărul mare de preoţi în comparaţie c u
al învăţătorilor. Cei mai mulţi manifestă o condamnabilă răceală sau "amorţire a duhului".
Disensiunile confesionale şi mai ales lipsa de colaborare intre şcoală şi biserică au, de asemenea,
consecinţe nefaste asupra emancipării poporului. Preoţii sunt îndemnaţi să se ocupe mai mult de luminarea
poporului pentru că .,chemarea preoţiei nu stă numai în aceea ca să spele sarcina păcatelor cu împărtăşirea
mântuitoarelor taine de pe sufletul credincioşilor" , ci şi . .îndemnul spre cunoaşterea folosului ce râurează
din luminarea ştiinţelor." O analiză mai adâncită a problemei o va face în articolele Pedicele întru
p rocopsirea tinerimii săteşti şi O vorbă pentru creştere şi şcoale1 1 • În primul articol, având l a sfârşit
menţiunea ,.după un jurnal", evidenţiază cauzele stării precare a învăţământu l u i rural: copiii nu-l
frecventează, lipsesc localuri şi manuale potrivite, învăţătorii sunt prost remuneraţi. În al doilea, deplânge
la compatriotii săi "o atât de ·mică râvnă pentru creştere şi şco ală", încât "o jale îl coprinde". Arătând că
deviza românului ar trebui să fie de acum înainte creşterea şi şcoalele, dacă nu vrea să ajungă "o soartă
mai ticăloasă şi mai apusă decât a sclavului din A frica", cărturarul paşoptist creionează condiţiile mizere
ale invăţământului rural în imagini ce aduc în memorie rândurile pline de indignare cauzate de aceleaşi
situaţii ale revizorului şcolar Eminescu: "Nici să fim mulţumiţi cu aceea că vedem în cutare sat o căsuţă .
de bârne, coperită cu paie şi intr-insa 1 4- 1 5 băieţi cu o buco avnă în mână, povăţuiţi de un dascăl in a
cărui faţă ci teşti ticăloşia ce-l apasă, pe care îl vezi vara cosind pe plată, ca să nu moară de foame."
P ropunerile lui Andrei Mureşanu sunt în consensul iluminismului, mai ales prin stăruinţa cu care
recomandă să se depăşească odată învăţământul exclusiv religios, pentru că trebuie şcoli "corespunzătoare
veacului". La acest efort trebuie să participe şi bisericile, cel puţin "la plătirea unui dascăl vrednic, care să
ne cureţe pe fiii noştri de rugine in care se află." Gândul care urmează înseamnă pentru epoca in care a
fost exprimat o manifestare tipică în publici stică a unui cărturar iluminist: " Eu, cel puţin, după părerea
mea, aşa j udec, că cu folosul cu care banii se întrebuie spre clădirea unei biserici, cu acela folos s-ar
întrebui spre ridicarea unor şcoale amăsurate cu duhul veacului nostru."
Educarea tineretului constiuie tema fundamentală a publicisticii pedagogice a lui Andrei Mureşanu.
Ca un adevărat dascăl, în realizarea acestui deziderat foo seşte o multitudine de pro cedee didactice şi
publicistice. Mai întâi, îndeamnă la modestie şi la muncă cinstită, cu formulări a foristice ca in articolul
Ceva pentru tineri 1�: "Cearcă-te, tinere, a te c up rinde to t d eauna cu lucruri scopului tău amăsurate, şi ţine
minte cum că numai o mul lucrătoriu şi sârgu i t o riu poat e avea nădej de că va fi înaintat şi netrecut c u
vederea î n viaţa cetăţenească (. . . ) Semeţia ş i de�[trt ii c i unea însă şi celui mai vrednic bărbat sunt primejdioase
şi păgubitoare, dar cu cât mai vârto s vor fi acestea tânărului şi tinerei."
De la articole şi îndemnuri pedago gice, Andrei M ureşanu trece la alcătuirea unui manual de etică,
I coana creşterii rele (# 1 848) care a apărut fragmentar în "Foaie pentru minte, inimă şi literatură".
Este o prelucrare după cartea, de relativă notori etate în padagogia europeană a vremii , Knbsbiichlein
(Cărticica racului) a pedagogilor germani S a l t zmann şi Carol Hann. lntuind cu pătrundere specificul
cărţii, Andrei Mureşanu schimbă titlul, c o n ferindu-i sugestii pedagogice mai accentuate. Concepută ca
un îndreptar "către oricare părinte înţelept", cartea este dedicată .. mamelor ro mâne din toate provinciile
unde se vo rbeşte această limbă" - dedi caţie ce am inteşte, prin afirmarea co nştiinţei de unitate naţională,
de căr ţ i l e vec h i l o r c ă rturari înc h i n ate "către t o a t ă sem i nţ i a românească" dar ş i de versul-indemn a l
R ăs u n e t u l u i : " Român i d i n pat ru u n g h i u r i , a c u m ori n i c i odată/ U n i ţ i - vă în c uget, u n iţi v ă- î n s i m ţ i ri ! ".
-
I co a n a c rc , t e r i i n.>le se desc h i d e c u o s c u rtă pre fa t � i nt i t u l ată C ă t re c i t i t o r i , s i nteză a concepţ i e i
16
pedagogice a l ui Andrei M ureşanu. El arată că cop i i i sunt o adevărată avere pentru pări n ţ i . D i n păcate
această avere, de care depinde v i itorul unei naţi u n i , este de cele mai multe ori ignorată din punctul de
vedere al educaţiei în fam ilie. Arătâ nd că "născu ţ i i sunt pururea i coana părinţilor", A ndrei M ureşanu
comentează câteva d in t re cele mai frecvente e rori de e d u c a ţ i e î n fam i l ie , stăruind îndeosebi asupra
exem p l u l u i rău a l părinţi l or, c u consec i nţe dezastruoase asupra v ieţi i mora l e a cop i i l or. Lu c rarea l u i
A n drei M u reşanu, structurată î n 3 8 de capitole, c uprinde o suită d e povestiri mora l i zatoare inspirate d i n
cele m a i des întâlnite greşel i d e educaţie în fam i l i e, c u u n tâlc educati v puterni c evidenţiat. Sunt d e fapt
veritab i l e fabu l e prin structura compoziţională ce cuprinde o scurt ă naraţi u n e şi o mora l ă extrasă d i n
întâmplarea povestită. Titl uri le capitolelor s u n t intenţionat alese sub forma unor îndemnuri sau "sfaturi"
al căror sens pozitiv este răsturnat: "Fă-le numai vreo nedreptate şi atunci ura va urma de la sine"; " F i i
nesimţitor către fi i i t ă i când vreau să te îmbrăţişeze în nevinovăţia lor, şi n u l ua parte la bucuriile lor, şi vei
vedea că prin aceea te-ai făcut neplăcut şi u rgisit pentru totdeauna înaintea lor"; "Arată adeseori neîncredere
în copiii tăi şi vei vedea că cu vremea te vei face un l ucru de ură îna intea lor" etc.
Fără să exagerăm, ca 1. Raţi u, care consideră că pri n această lucrare "se pun bazele literatu rii didact ice
româneşt i " ! .\ p utem considera că I coana creşterii rele reprezintă în l iteratura noastră pedagogică d i n
p e r i oa d a î n c e p u tu r i l o r o trad u c e re u t i l ă , r ă s p u n z â n d n e v o i l o r s t r i ngente a l e soc i etăţ i i român e ş t i
trans i lvănene d i n epo c ă 1 4 •
Publi ci stica l u i A ndrei M ureşanu din coloanele " Fo i i pentru m inte, i n imă şi l i teratură" re levă prin
câteva articole, cum sunt: Câteva reflexii asupra poeziei noastre'\ Duplică (Asupra poeziei) 11', Răspuns
l a articolul "Ve rsuri a lbe'm, pe teoreticianul l iterar, pe cărturarul cu p reocupări de estetică în ale cărui
pagini întâlnim surprinzătoare accente premai orescene1�. Prin aceste texte ne găsim, comparativ, îna intea
multora d intre propunerile şi exi genţele vehi c ulate în epoca paşoptistă, critica d i n ,, Foa ia pentru m i nte,
inimă şi l i teratură" înscri ind l a 1 844 prin Andrei M u reşanu o atitudine categorică în afirmarea spi ri t u l u i
crit.ic .
M u reşanu s-a străduit în activitatea s a critică să ilustreze recomandările l u i Bariţ care, înaintea celebrei
l ntroducţii a l u i Kogăl niceanu, impunea ca principiu metodologie critic distincţia omu l u i de operă, pentru
a nu răsfrânge asupra j udecăţii operei si mpat i i l e sau antipat i i l e cri t i c u l u i faţă de persoana autoru l u i . În
esenţă, critica profesată de Andrei M ureşanu este constructivă, aşa cum reiese din această mărturis ire
programatică : "În sfârşit deClarăm î n faţa publicului că noi c u reînnoite l e noastre re flexi i nu cugetăm a
descuraj a nici un talent, c i mai vârtos a-1 ageri " ' � .
Val oros istoriceşte este articolu l din 1 848 Câteva reflexii asupra poeziei noastre cu urmarea s a d i n
Duplică (Asupra poeziei), î n care s e afirmă pentru întâia oară î n Transilvania acţiunea selectivă a actul u i
critic: " ( . . . ) de la o vreme încoace redacţia foilor braşovene simţea foarte tare că a sosit minutul criticci
(subl. ns.) şi pentr u poezi i l e din foaia sa, critică pentru care în Ţara Românească şi în Moldova de mult
s-au deschis foi l e coloanelor de acolo." Prin Andrei M ureşanu, în Transilvan ia, critica intra în unele din
prerogativele sale fundamentale, chiar dacă, în esenţă, este vorba doar de o critică l i ngvist ică şi prozodică,
în consecinţă c u nevoile principale ale momentu l u i . Autorităţ ile invocate ca model erau C icero ş i Horaţ i u ,
dar şi Manualul de gramatică germ ană al lui Heysc, c u intensă circulaţie î n epocă. "Obiectul critic'' -
expresia apare acum probabil pentru prima dată - constă în observaţii despre l i mbă şi stil sau cum spune
autoru l, "mij loacele prin care s-ar putea c u ltiva această l i mbă" a poeziei. În comparaţ ie c u poezi a d i n
Princi pate, poezia transi lvănen i lor " a rămas sub sem nul de ghi aţă d i n termometru."
Lipsa de progres l iterar se expli c ă prin imperfecţ iuni le limbii şi i ncertitud inile gramaticale. l nt u i nd şi
posibi l itatea unei critici care s-ar însărcina "a dijudeca şi talentul sau insutlarea aceea poetică care se cere
de la un poet", M ureşanu nu se gândeşte s-o pract ice, ci îşi propune "a cerceta numai veştmânt u l cel
dina fară a l versului". Termen i i de "veştmânt material al versu l u i" ş i "veşmânt i deal al poeziei" i s-au
părut lui George l vaşcu�0 a fi premaioresci en i : "Versul e veşmântul poezi ei, însă un veşmânt c are, până
îl fac i , eşti s i l i t a- 1 constitua din mai m u lte părţi esenţ i ale; apoi e u nu închipu iesc acestea veşm â n t u l
material al versul u i , în vreme ce el este veşmântul ideal al poezi ei?" Tot maioresc iană şi c u sorginte î n
cunoscuta satiră a lui A lexandrescu ("Iar d e vrei să faci versuri i a p i l d ă d e l a Pralea") este citarea ironică
a unui veleitar ca Vicenţiu Babeş, iar exemp l i ficarea unor forme greşite de l i mbă, calchiate după model u l
CUM/DA VA XXI - cuulu 2 17

german, prevesteşte obiectul ironiei caustice din Limba română în j u rnalele din Austria. ,.Foaie pentru
minte, inimă şi literatură" era asaltată de o serie de stihuitori fără har. În interesul acestor tineri despre
care M ureşanu spune că se află cu bucurie că ,.au inceput a forma societăţi nevinovate, cu scop de a se
cuprinde cu acum răsărinda literatură românească, dintre care unii s-au şi dedat spre deprinderi in ramul
poeziei", cărturarul braşovean lămureşte noţiuni elementare de prozodic, iar exemplificările negative le
face cu fragmente din versificările lui Vicenţiu Babeş2 1 •
Ca ş i I on B udai Deleanu, poetul ardelean ti.nde s ă el ibereze poezia d e canoanele prozodiei epocii,
prin promovarea unor soluţii mai îndrăzneţe. După o clasificare a rimelor în funcţie de numărul silabelor,
ori de poziţia versurilor unul faţă de altul, M ureşanu comandă poeţilor rimelţ care i se par potrivite
pentru anumite teme şi specii literare. El admite şi util izarea versului alb cu cond iţia respectării metrului
şi excl amă cu mândrie: ,.Arată-mi numai un vers de ale mele în care să-mi fi pierdut eu ritmul sau
tactul!". În continuare redactorul "Foii pentru minte, i nimă şi literatură" încearcă să fixeze o serie de
principii ale creaţiei poetice, necesare, după părerea lui, oricărui poet începător. În stilul obişnuit l a
"poşta redacţiei" se dau patru reguli fundamentale ,,pentru c a să n u se amăgească şi alţi tineri nevinovaţi",
iar .,cetitorii să nu rămână cu plăcere şi gust la absurdităţi".
Regul i l e recomandate sunt simptomaticc pentru critica profesată de Andrei Mureşanu, o critică
precumpănitor lingvistică: 1. evitarea greşel ilor gramaticale; 2. cunoaşterea profundă a speci ficului sintaxei
limbii române; 3. un auz muzical deosebit; 4. capacitatea de a distinge intre limba latină şi cea română in
privinţa rimelor.
Preocupările de teorie literară şi estetică ale lui Andrei Mureşanu au continuat prin articole valoaroase
în paginile "Telegrafului Român", scrise mai ales în perioada sibiană 1 850- 1 86 1 , cu articole semnate
ori nesemnate, aşa încât ne apare perfect j ustificată aprecierea unui istoric literar contemporan. ,.Mai e
încă mult loc de cercetare pentru a stabili cum se cuvine contribuţia lui Andrei Mureşanu la dezvoltarea
gândirii estetice româneşti, a teoriei şi a criticii noastre literare."!2•
Publicistica lui Andrei Mureşanu este o continuare generoasă a programului iluminist profesat de
reprezentanţii Şcolii Ardelene. Preocuparea pentru luminarea poporului încălzeşte scrisul său, dându-i
vibraţii de adânc patriotism, ca în această splendidă pro fesiune de credinţă, în care increderea in puterea
de viaţă a naţiunii române, întemeiată pe masa ţărănească aminteşte de celebrul discurs al lui Simion
Bărnuţiu: "Eu nu sunt literat şi nici nu scriu pentru literaţii care n-au trebuinţă de a mea povaţă. Înaintea
ochilor mei stă ziua-noaptea plebea, poporul cel de rând, de a cărui inaintare în cultură, bunăstare şi
înflorire materială şi spirituală m-aş bucura din adâncul sufletului şi încă în aceeaşi măsură, în care mă
întristez astăzi, văzându-i zăcând în noptaticul întuneric al minţi i, lipsit de tot felul de cunoştinţă, atât in
privire sufletească, cât şi trupească, prin urmare expus la râpa pierirei, ce în scurt poate să urmeze; el este
- după puţin insemnătoarea mea părere - acea pa11e constitutivă la trupul unei naţi i , de la a cărei
cultură sau orbire, însufleţire sau amorţi re, viaţă sau moarte, atârnă pentru totdeauna supunerea sau,
rădicarea, intlorirea sau cotropirea intreg ii naţi i " 2·1 • S unt idei pe care le vom reintâlni mai târz i u în
publicistica lui Eminescu, in articolele de îndrumare l iterară ale lui Nicolae I orga şi în poeziile lui Octavian
Goga.
Pentru completarea tabloului publicisticii lui Andrei Mureşanu se cuvin menţionate �i traducerile l ui,
unele pentru că au incontestabil merit ul p i o n i eratul u i , altele pentru s p i ri t u l profund il umin ist care l e
animă. Este printre primii traducători ai studi ilor scri itorului german Wieland. unul din cei mai de seamă
reprezentanţi ai iluminismului european. Din Wicland traduce mai întâi I storia sultanatu lui24, o satiră
necruţătoare a tiraniei. În spirit ilum inist sunt condamnate războaiele, pentru ca apoi în pledoaria U n
cuvânt î n favorul omenimei, tot o prelucrare după Wiel and, s ă izbucnească din nou î n imprecaţii l a
adresa tiranilor: ,.Tiranii, a h tiranii! Dumnezeu numai să l e ierte nedreptatea c e a u făcut-o e i omenimei,
Găci eu unul nu le-o poei ierta". Înfierează mai ales mentalitatea de sclav, o altă idee constantă în scrisul
său: D a r cum ar şi crea un sclav apăsat p[lllă la pământ de l ucrul serv i l , un sclav peste a cărui spate
"
gihhaciul f:ilfâie necontenit, cum ar putea, zic, el avea curaj şi t i m p a mai cugeta? �i toc ma de-ar avea
spre ce i-ar p utea fi aceea de fol os, d oa r spre a - i i nr n ă ri t i căloşia, de vreme ce lui nu-i este iertat a
împărtăşi cuiva cu getările şi bătăile sale ce le s u fe re . Un alt fragment, intr-o avântată înşiru ire oratorică,
"
18
trimite cu gândul Ia paginile din "Ţiganiada", condamnând din nou mentalitatea de sclav şi elogiind
mintea, curajul şi virtutea omului, ca premise ale libertăţii sale: "Sau spune-mi, ce amestec are virtutea cu
tiranii şi cu sclavii? Numeşte-mi la aceştia vreo virtute afară de răbdare, carea in unele intâmplări nici că
e virtute. N umeşte-mi una, carea în ochii tiranului să nu fie crimă, una pe care el să o poată suferi, fără
a-şi pune in pericol sultanatul . Însă fie siguri tiranii din partea aceasta, căci sclavii nu sunt destoi nici de
virtute. Virtutea e un curaj de a l ucra pururea după vecinicele legi ale minţii, apoi sclavii nici au minte,
nici curaj"25•
M ulte articole au un caracter de popularizare, de luminare şi culturalizare a maselor, în buna tradiţie
a Şcolii Ardelene: Prăsirea şi grija de dobitoace, ca mij loc preservativ în contra boalelor de vite2�;
N-avem bani şi pentru ce?27; Altele aduc curiozităţi de almanah şi magazin: Fem eile în Nord-America,
I talia şi Englitera2K, Biogra fia u n u i literat englez Wiliams Pift29, sau sub formă umoristică transmit
sfaturi igienice şi moralizatoare: Ţigara cea dintâP0•
Această uimitoare diversitate a publicistic i i lui Andrei M ureşanu ne îndeamnă să ne asoc iem la
convingerea unui cercetător temeinic al paşoptismului transilvănean, care spunea că "e greu de crezut că
activitatea publicistică a lui Andrei Mureşanu se mărgineşte numai la traduceri le şi articolele semnate sau
cele identificate până acum, contribuţia sa atât la foile lui Bariţiu, cât şi la "Telegraful Român" de la
Sibiu fiind cu mult mai intensă şi mai variată.
Noi cercetări întreprinse în această direcţie nu s-ar putea încheia fără a nu obţine rezultatele �ar� să
contribuie şi mai mult la conturarea şi aprecierea personalităţii lui Andrei Mureşanu ca l uptător politic şi
om de cultură"·1 1 •
NOTE;
1. Din activitatea ziaristică a lui Andrei M ureşanu, Bucureşti, 1 925.

2. Andrei M ureşanu, Reflexii, ediţie îngrijită, prefaţă, note şi glosar de Livia Grămadă, editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1 977 (seria "Restituiri").
3. F.p.m.i.l. X, 1 847, nr. 5 1 , pag. 4 1 6
4. F.p.m.i.I. 1, 1 838, nr. 30, pag. 240
5. Ibidem I I, 1 839, nr. 33, pag 264
6. Ibidem.
7. Ibidem.
8. Ideologia generaţiei române de la 1 848 din Transilvania, B ucureşti, 1 968, p. 84.
9. F.p.m.i.l., nr. Il, 1 839, nr. I l , pag. 1 2.
10. VI, 1 843 nr. 42, p. 329-33 1 .
I l . VII, 1 844 nr. 50, p. 39 1 -393.
12. I I I, 1 840, nr. 1, p. 7-8.
1 3. 1. Raţiu, Viaţa şi operile lui Andrei Mureşan, Blaj, 1 900, p. 42.
1 4. Publ icată în volum Icoana creşterii rele s-a vândut greu, fapt care îndeamnă pe un recenzcnt anon im,
probabil Bariţ, să o recomande cu căldură publicului cititor (F.p.m.i.l. XIV, 1 85 1 , nr. 1 2, p. 92-93 ).
15. "F.p.m.i.l." VII, 1 844, nr. 26, p. 20 1 -205.
16. VII, 1 844, nr. 46, p. 364-366, nr. 47, p. 367-373 .
1 7. XVI, 1 8 5 J ,nr. 26, p. 1 98- 1 99 semnat M.
1 8. George lvaşcu, Din Istoria teoriei şi criticii literare româneşti (1 812-1 866), Bucureşti, 1 967, pag. 1 6.
1 9. F.p.m.i.l. VII, 1 844, nr. 47, p. 373.
20. George lvaşcu, op. cit., p. 34.
2 1 . Articolul lui Andrei Mureşanu a stâmit o aprigă polemică în epocă (v. Livia Grămadă, Idei literare în
publicistica lui A ndrei M ureşanu, în "Studia Universitatis Babeş-Bolyai", series Philologia, 1 964, nr. 1 ; Mihai
Zamfir, O polemică despre versifica ţie la 1 844, în "Analele Universităţii Bucureşti", X I I , 1 966, (nr. 28, p.
.
1 7- 1 2). In apărarea lui Vicenţiu Babcş, se ridică profesorul bănăţean Atanasie Sandor (v. Bariţ şi coulempontnii
19
săi, voi. I I. Bucureşti, 1 975, p. 305-306). Andrei Mureşanu răspunde printr-o Duplică (Asupra poeziei), publil·ata
în F.p.m.i.l, V I I 1 844, n-rele 46-47. Veleitarul poet nu s-a ostoit şi a tri m i s redacţiei braşovene o... Triplică
(Asupra poeziei). Bariţ refuză să publice răspunsul lui Vicenţiu Babeş: ,.Răspunsul acesta lung - ii scrie Bariţ lui
Atanasie Sandor - care iarăşi, îmi porunceşte unde să-I precum1 pe 5 dragi de săptămâni. ca şi cum biata foiţă
n-ar avea o mulţime de măciniş ce aşteaptă" (vezi Bariţ şi contemporanii săi, voi. V I I. p. 89-90). Replica lui
Vicenţiu Babeş păstrată fragmentar (vezi. B.A.R. ms. rom. 987, b. 2 1 0 r-2 1 1 v) era prolixă şi cu durităţi de l imbaj .
22. 1.0. Bălan, Condiţia creaţiei. Portrete, Bucureşti, 1 968, p. 1 63.
23. Andrei Mureşanu, Reflexii, Cluj-Napoca, 1 977.
24. F.p.m.i.l, X, 1 847, nr. 28, p. 227-230.
25. X. 1 847, nr. 29, p. 235-236 .
. 26. V I , 1 843, nr. 32, 33, 34.
27. V, 1 842. nr. 1, 2.
2R. V, 1842, nr. 2.
29. Ibidem I l , 1 839, nr. 30.
30. Ibidem V I , 1846, nr. 36.
31. Vasile Netea, Din actvitatea lui Andrei l\1 u rcşanu la Braşov, extras din Cumidava, Braşov, 1 973, p.
68 7 .
20
Gazetele de la Brasov - scoală
; de educatie natională
' ; '
pentnt toţi românii (1838-1848)

de Ioan Silviu Nistor
Apărută ca expresie a unor nevoi imperioase culturale şi politice, presa s-a preocupat, de la începuturi le
sale, să înfăţişeze în mod veridic fresca evoluţiei sociale, reflectând în mod fidel aspiraţi i le şi real ităţile
unei epoci, mentalitl1�'::1 ş i sl.!nsibi Il tate" c:0r ! � t:!ţi i d i n pe r io a da respect ivă, tendinţele, direcţiile de dezvoltare
. ; ., : ·. � 1 � : � .. t u 1 s rl"
_ .• : . .." a c;m• : �� ,lu i ,. ; ; t t <l � i pl.! care o reprezintă. J umalistica ne apare, de aceea, ca o
W t l l u u • � <' � ·
_ . . i , r� " ' " < � . -><-�pta m â n a l J sau l unară în care palpită viaţa naţional ă şi socială, chiar dacă a
a\ u t J .. p l a t i t u n ::; r �.· u tnbut de circumstanţă faţă de , autorităţi ş i de cenzura instituită de acestea. Ea a

constituit astfel unul din cei mai i mportanţi factori ai educaţiei civice contribuind totodată, masiv şi rapid
la dezvoltarea şi emanciparea vieţii publ ice.
M arele nostru om politic şi de cultură, M ihail Kogălniceanu - el însuşi un pionier al j urnalismului
românesc - făcea în 1 855 următoarek reflecţi i : "Presa este ecoul prelungit a l graiului omenesc, este
tribuna în care glasul mulţimei resună până la marginile !urnei civi lizate; prin presă tot ce se zice, tot ce se
descoperă în vreo parte a !urnei se răspândeşte pe toată întinderea globului şi se face proprietatea omenirei
întregi". În acest fel presa a aj uns să se constituie "o a patra putere în stat", o necesitate atât pentru
guverne cât ş i pentru popoare 1 • Privitor l a apriţia şi evoluţia presei în ţăril e române, Kogălniceanu îi
atribuia următorul rol : "Amvon mai înalt decât toate amvoanele, auditorul lor era pretutindene, şi glasul
l �r străbătu în palaturile bogaţilor şi în Căsuţele răzeşilor şi posesoraşi lor" 2 •
Condiţiile în c a re a pare şi se a firmă p resa românească pretind i nvestigaţii deta l i ate, studi erea
îndeaproape şi aprofundarea complex ităţii epocii .
Literatura transi l văneană de până l a 1 8 3 8 , act ivă ş i pro l i fi că era reprezentată d e cărţi, dar care se
adresau unui număr restrâns de persoane - având un c aracter ştiinţi fic. ceea ce a făcut să fie p u ţ i n
atractivă pentru public. Dar pentru a cultiva gustul public ş i a crea conştiinţa generală a unei naţ i u n i era
nevoie de altceva. În Ardeal era o naţ i u ne întreagă de ţărani şi de preoţi, naţiune care treb u i a mobil izată
într-un anume sens, pregătită pentru o anume luptă, pentru o înfruntare hotărâtoare. �oporul avea nevo ie
de o anumită categoric de cărţi, deoarece cele ex istente erau mai ales cu scop şcolar. Lipsea ceva care să
fie întâi pentru viaţă şi pentru cerinţele e i , necesitate care nu putea fi îndeplinită de către cărţ i l e de şcoa lă,
deşi şi acestea a fi r m a u la fiecare pas i deea naţională, existenţa români lor ca naţi une deoseb i t ă , a v â n d
nevoi şi tendinţe speciale, dar erau lucrate după modele străine, austriece, germane. Ceea ce l i psea destul
de m u l t din aceste c ărţi era partea s e n t i m e n t a l ă , căldura necesară, partea morală, v i e . O o a r e c a re
compensaţie se real iza prin calendare, deosebit de uti le şi de potrivite pentru omul cu puţină ştiinţă de
carte, care se impun prin latura lor practică. Dar şi acestea erau puţine şi stângace, imitate, de asemenea,
după alte modele1. Aceste determ i n a ţ i i au impus categoria de l iteratură necesară pentru formarea unui
spirit public - presa.
S ituaţiei arătate i se adaugă determ i n ă r i noi. Conştiinţa editori lor de altă naţional itate (între care J.
Gott) era că pot câştiga publicând pentru români, populaţia maj oritară a Transilvanie i . Cum românii din
toate c l asele caută să citească cât mai mult, deoarece tipărirea cal endarel or şi a povestiri l or i-a sti mulat,
faptul va contribui la apariţia foi lor româneşti imprimate într-o t ipografie, situaţie care se va menţine
21
multă vreme. Pe de,altă parte, societatea românească din centrele mari avea nevoi spirituale de un ordin
mai înalt. Acestea nu erau încă nevoi naţionale, ci dorinţa unei beletristici cu un caracter popular, precum
şi dorinţa de informaţii . Vechiul cititor de gazetă de la 1 820- 1 830 căuta "novitale" care să-I lămurească
asupra faptelor, întâmplărilor şi acţiunilor oamenilor politici din Europa4• Aceste nevoi a căutat Bariţ să le
satisfacă la început, transformând cu încetul foile sale în adevărate tribune ale mişcării naţionale.
Momentul corespundea şi se înscria într-un flux de emulaţie la care participa tânăra generaţie. ,.Mişcarea
intelectuală era pretutindeni mare şi neobosită. Atunce era epoha când roiuri de tineri, plini de entuziasm,
crezând în viitorul patriei lor şi al lor, uniţi toţi, cu curajul juneţei ce nu se îndoieşte de nimică şi pentru
care stavilă nu este, se apucaseră de lucru"5.
Deşi încă nu exista un publi c românesc fonnat, pe care o gazetă să-şi fi putut întemeia existenţa, iar
cei care simţeau trebuinţa unei gazete erau de obicei oameni care au frecventat şcoli străine şi îşi puteau
satisface această nevoie spirituală cu gazete germane sau maghiare, perspectivele totuşi existau. Publicul
cititor constatase repede că nu este totuna să citeşti un ziar străin, oricât de bine ar fi scris acesta, şi unul
in propria limbă. De la titraţi. gustul pentru lectura gazetelor s-a extins şi la alte categorii sociale. capabile
să desluşească avantajele ahonă!·ii la publ icaţiile periodice.
De altfel, Gheorghe Bariţ ii avea in vedere şi pe bucovineni şi, de asemenea, pe fraţii din Principatele
Române - "cele două provinţii", cum spunea e l . Foile lui Bariţ se adresau astfel tuturor românilor şi
urmăreau să-i satisfacă pe toţi. Bariţ ţintea să inaugureze un proces de frământare şi închegare a diferitelor
elemente. Foile lui trebuiau să devină o şcoală pentru toţi: să-i ridice pe cei umiliţi şi înapoiaţi în cultură
/ .. ./ dar în . , : .:laşi timp să-i mulţumească şi pe cei mai înaintaţi să-i facă a-şi iubi şi cinsti neamul / .. ./"6•
"Gauta : e Transilvania", începe să apară l a 1 2 martie 1 83 8 , stil vechi . Înainte însă de a primi
această încu' dlţare, în ianuarie 1 838 Bariţ începu publicarea unei "Foaie l iterară", pentru care nu se
cerea concesiune, şi căreia peste o jumătate de an, începând cu 2 i ulie 1838 i se dă numele de " Foaie
pentru minte, i nimă şi literatură"7.
Schimbări de denumire s urvin şi la foaia politică. Astfel ea va apare cu titlul de "G azeta d e
Transilvania", până în 3 ianuarie 1 849 de când s e va numi "Gazeta Transilvană" iar de l a l decembrie
1 849 până la încetarea apariţiei în anul 1945 se va numi "Gazeta Transilvan iei"8• De altfel, Bariţ însuşi
arată în articolul Discursul redacţiei cu un cunoscut că la ,.pornirea foilor de la Braşov" era greu să se
hotărască de Ia inceput ,.pentru care plasă de oameni" trebuie să scrie redacţia, mai ales din Transilvania
şi Banat, "căci dincolo s-au făcut începuturi cu mult mai înainte". Trebuia oare să se adreseze în primul
rând învăţaţilor ca să-şi valorifice învăţăturile lor, "revărsând l umină preste cei carii şed în întuneric?"
Sau era mai bine să se adreseze de la început cu "materii cât se poate de populare" pentru cei ,.carii n-au
nici o ştiinţă alta, decât că ştiu să citească în limba maică-sa?" Redactorul ajunge astfel să se întrebe: ,.Dar
oare care plasă de oameni s-ar fi apucat mai întâi de cetitul foi lor noastre, învăţaţii sau neînvăţaţi i?"
Făcând aluzie la ignoranţa oamenilor in general, el se întreabă retoric în ceea ce priveşte calităţile românilor:
"( . . . ) oare ce duh şi aplecări domnesc intr-inşii, cât naţional ism, câtă iubire de patrie, câtă dezvolvire
morală. c5t;i energie firească zace in fi inţa lor de a putea păşi inainte in cultură, dacă vor fi aj utaţi şi
sprij in i ţ i : p:mă la ce măsură sunt cuprinşi de greşel i , slăbiciuni şi prejudecăţi, aceste cine era să n i le
descrie cum sunt?" Aceste întrebări fireşti - care-i au in vedere pe români in general, nu numai pe cei
din Transilvania - la care încearcă Bariţ să răspundă, il determină să stabilească ca maximă a redacţiei
ace�a ,.cum la noi folositoriul trebuie să cumpănească pe cele desfătătoare", iar titlul publ icaţi i lor să-1
fixeze ,.după cum ne-am înfipt de aici inai nte planul nostru mai cu statorn icic"10. Adică cel care să
exprime mai bine poziţiile de pe care sunt redactate şi să corespundă obiectivelor propuse.
Statornică s-a dovedit, de asemenea. şi opţiunea lui Bariţ, decizia sa in ceea ce priveşte mediul receptor
al gazetelor sale. Obiectivul său fundamantal este formulat lapidar: "Lăţirea ştiinţelor şi a cunoştinţelor,
împărtăşi rea ideilor la toate plasele de oameni"1 1 •
Dar cea mai de seamă coordonată a viziunii lui Bariţ, care a definit întreaga s a activitate, travaliul pe
care 1-a desfăşurat, a fost dezvoltarea culturii naţionale şi cultivarea conştiinţei naţionale. Chiar de la
apari ţia foilor sale el are î n vedere difuzarea lor in toate provinciile româneşti, după cum singur se exprima.
Considerăt" in :lcest sens iiecesar să s ub l i n iem o sensibilă schi mbare a opticii 7n ceea ce p ri veşte termenii
22
de stat şi de provincie. Mai vechea concepţie feudală de formaţiune statală autonomă este înlocuită la
începutul secolului X IX, tot mai mult, cu conceptul de provincie care dobândeşte un sens nou. M anifestarea
constiintei nationale a adus în avanscena vieţii spirituale aspiraţia activă şi lupta pentru unitate, care i-a
. .
tăc �t pe români, mai mult decât până acum, să nu se mai simtă izolaţi prin frontiere politice, ci membrii
unei naţiuni unitare, menită să fie organizată într-un singur stat. Dacă întăptuirea statului naţional rămânea,
pentru încă puţină vreme, un obiectiv al vi itorului, mobilizând însă toate energiile prezentului, Bariţ -
ca de altfel întreaga pleiadă de mari cărturari din această perioadă - considera entităţile statale româneşti,
aşa cum erau configurate atunci ca provi n cii - având personalitate istorică, geografică şi administrativă
- ale colectivităţii naţionale şi ale teritoriului său. Conţinutul şi sensul imprimat acestui termen folosit
consecvent, vădesc cu prisosinţă acest l ucru .
. \ ceste merite incontestabile I-au îndreptăţit pe acad. Ştefan Pascu să-I caracterizeze pe G. Bariţ încă
în 1 944 - când fenomenul nu fusese investigat decât parţial - drept "adevăratul continuator al şcoalei
istorice-filologice transilvane şi C::l 1·c e in acelaşi timp şi adevăratul întemeietor al ziaristicei române" din
Ardea l , "acela care a exercitat o ,:.:tăgăduită infl uenţă in formarea spiritului românesc nu numai din
Transi lvania, dar într-o oarecare măsură şi din Princ ipate" '�.
În ceea ce priveşte fi liaţia lui G . Bariţ cu tra d i ţ i a Şcolii Ardelene, chestiunea este cu prisosinţă
demonstrată de faptul că foile braşovene publică numeroase intervenţ i i sub formă de articole, cât şi
numeroase precizări aduse în note de subsol . Redactorul considera că este de datoria sa să contribuie la
formarea şi educarea cititorilor, adoptând o manieră riguroasă, cu un plus de precizie şi erudiţie, ceea ce
explică im ! · · o � ' anţa pe care toate acestea o aveau în ,,Gazetă" şi "Foaie", in mai mare măsură decât în
presa din Prin\· ipate, unde influenţa mentalităţii şi a metodei luministe a fost mai redusă.
Redacţh· gazetelor de la Braşov se adresează tuturor românilor, intregii naţiuni, indiferent de
graniţele politice, de confesiune religioasă sau de orientare politică. O idee directoare a foilor lui Bariţ a
fost aceea a unităţii spirituale a tuturor românilor. Editate la locul de convergenţă a celor trei provincii, la
Braşov, oraş care atunci avea peste 8000 de români, din care mulţi cu stare bună, capabili să le susţină şi
care ajunge un adevărat centru cultural românesc - care îl dublează pe cel comercial - al ţărilor române,
G azeta şi Foa i a devin cele dintâi ziare panromâneşti. Ele sunt organele de publicitate care circulă în
întregul teritoriu românesc şi se ocupă cu acelaşi interes şi cu aceeaşi consecvenţă de viaţa p ublică şi de
cultura naţională a românilor de pretutindeni D.
Foloasele pe care Bariţ le-a adus astfel unităţii de cultură a românilor şi spiritului de solidaritate a
neamul ui sunt în adevăr nepreţuite. Multe idei greşite, hrănite de şcolile străine, care le erau impuse şi
românilor din I mperiul habsburgic, multe zvonuri zadarnic ticluite şi c levetiri interesante s-au înlăturat
pe această cale în folosul conştiinţei româneşti comune•�.
Momentul în care Bariţ se străduia să împă11ăşească conaţional ilor săi necesitatea unei educaţii culturale
şi politice în veşmânt naţional românesc era cum nu se poate mai potrivit. "Glasul timpului chema pe toţi
deopotrivă să se pregătească pentru schimbări le şi prefaceri le ce aveau să urmeze", când în ţară şi în
stră inătate se făcea tot mai s imţit un val înnoitor care prop u l s a m işcări democratice naţiona l e 1 5 •
Propunându-şi c a scop d e perspectivă trezirea poporului l a viaţa naţională, scop p e care 1-a urmărit în
mod neah:i tut, 13ariţ a căutat mij l oacele cele mai adecvate precum : graiul românesc, valori le istoriei
naţiona l .: . răspănd irea gustului pentru citit şi dezvoltarea interesului pentru toate chestiuni le publ ice
rom<inqti. El era cât se poate de conştient că renaşterea unei naţii nu se putea face pe o cale mai uşoară
şi mai scurtă decât prin lucrarea şi îmbogăţi rea l imbii, literaturii şi istoriei sale, prin lupta cu armele
culturii 1h. Referindu-se la rolul îndeplinit de "Gazeta de Tra nsilvania", Al. Papiu-IIarian arată: "Meritele
Gazetei pentru cultura şi deşteptarea naţională, nimeni nu e în stare a le putea descrie după cuvi inţă"17:
Mesajul foilor de la Braşov este unul mai complex, care vine in prelungirea altor importante acţiuni
anterioare. Apari!ia, editarea şi răspăndirea lor reprezintă al treilea moment din suita unor mişcări culturale
de anvergură, care au pornit din provincia intercarpatică. Primul dintre ele - care propulsează Transilvania
în fruntea mişcării culturale româneşti - il constituie activitatea Şcolii Ardelene, care a creat patrimoniul
ideatic şi cultural al mişcării naţionale. A fost zborul spre înalt al spiritului românesc, care a concentrat
întreaga putere de previziune, penetraţie şi sinteză şi a asigurat impulsul necesar manifestării celorlalte
http://cimec.ro -23
http://istoriebv.ro
două. Um1ătorul moment îl constituie pleiada de cărturari ardeleni care au trecut în Principate pentru a se
angaj a cu întreaga fervoare şi convingere în slujba învăţământului în curs de organizare, a culturii în
general . Ei au revărsat în Ţara Românească, Moldova, Bucovina, Basarabia şi Dobrogea spiritul nou,
viguros al Şcolii Ardelene, pentru a-1 aşeza la temelia edi ficiului culturii naţionale. Era un "descălecat
cultural" 1 K înfăptuit prin maeştri ai faptei fără preget şi ai cuvântului rostit. Apariţia foilor de la Braşov
reprezintă cel de al trei lea moment al sintezei culturale transilvănene pusă în slujba destin u l ui neamului .
Întrucât aproximativ prin anul 1 83 6 se încheie, în linii genetale, şirul n umeroasei p leiade de cărturari
ardeleni care trec să activeze în Principate înainte de 1 848, deoarece tinerii învăţaţi de aici sunt tot mai
mult reţinuţi pe pământul natal al Transi lvaniei, ei vor găsi cel mai potrivit mij loc pentru a continua
acţiunea culturală - editarea şi publicarea celor două gazete -, care era de această dată înfăptuită prin
disponibi lităţile şi forţa de penetraţie şi persuasiune ale cuvântului scris.
În acest fel foile lui Bariţ vor asigura impulsul cultural transi lvănean, generator de ampl u răsunet în
conştiinţa român ilor. Ele reprezentau dorinţa ardentă, subl imată a român i lor transilvăneni oprimaţi de
dom i naţia stră i nă, de emancipare naţională şi socială, de unitate şi independenţă.
Fo i l e d e la Braşov p u bl ică m as iv a rt ic o l e a l e c ă r t u ra r i l o r d i n c e l e l a l t e p rov i n c i i , găzduind cu
ospitalitate în coloanele lor scrierile autorilor români din întreg teritoriul etnic, fenomen istoric care a fost
generat de mai mulţi factori . Întrucât Bariţ trebuia să se ali nieze publicisticii din Austria lui Metternich,
puţin prielnică întreprinderi lor care să corespundă nevoilor reale ale timpului şi aspiraţiilor naţionale ale
unor etn ii cu tendinţe centrifuge, el trebuia să revigoreze problematica foi lor sale printr-o infuzie de
articole . l e cărturarilor capabi l i să mânuiască condeiul în slujba aceleiaşi cauze. Un asemenea demers
pri lejuia ag' aţia spirituală necesară, iar în paginile foilor sale Bariţ putea asigura o efervescenţă propice
făuririi ctT I < J ri lor pol itice şi sociale, revizuirii concepţii lor, p urificării mentalităţilor. B ariţ reuşea, pe de
altă parte prin activitatea şi atitudinea sa exemplară, prin tenacitatea arătată şi autoritatea dobândită, să
apropie în mare măsură viaţa culturală a Transi lvaniei de manifestările culturale din ţările române şi,
implicit, idealu lu i culturii naţionale.
Făcându-se ecoul mişcării şi al evenimentelor politice şi cultural� din toate ţările României, în paginile
" Gazetei şi " Foii" se întâlneau în calitate de corespondenţi şi colaboratori profesori, scriitori şi oameni
pol itici din toate teritorii le român6şti . Se real iza astfel un fertil şi intens schimb de i dei care vor opera
eficient în marile transformări ce vor avea loc în societatea românească�'1 •
Între colaboratori se înscriu în primul rând ardelenii trecuţi în Principate: Florian Aaron, I oan Maiorescu,
August Treboniu Laurian, N i colae Bălăşescu, G. Munteanu etc. Lor li s-a alăturat un număr important de
scriitori munteni, moldoveni şi basarabeni : 1. Văcărescu, Anton Pann, Gr. Alexandrescu, D.Bolintineanu,.
N. Bălcesc u , C. B o l l iac, 1. Ghica, Eliade Rădulescu, N i colae Rucăreanu, Alex. F i l ipescu-Vulpe, V.
Alecsandri, C. N egruzzi, M . Kogălniceanu, G . Sion, Ion I onescu de l a B rad, C.A. Rosetti, P. Poenaru,
C-tin Moroiu , S. M arcovici, D. Ralet, N. l strate, G. Şeulescu, Gh. Măl inescu, 1. Măl inescu, Alexandru
Haşdeu etc. 20
Îndeosebi " Fo a i a" reunea articole şi poezii semnate de scriitori şi poeţi din toate provinciile româneşti.
Erau opere literare "de caracter social şi politic de importanţă capitală în pregătirea risorgimentului român'm .
De altfel, Bariţ însuşi preciza în articolul D o m n u l m e u următoarele: "Foaia noastră pentru minte s. c. 1. stă
deschisă la productele literare din toată românimea"22•
Dacă era imposibil a se face o propagandă directă şi deschisă pentru unirea politică a tuturor românilor
într-un singur stat naţional, se putea milita în schimb pentru unirea culturală, care urmărea îndeaproape
ţel uri le unirii politice. Dar şi acest gen de activitate întâmpină o întreagă suită de greutăţi , care trebuiau
depăşite. Când cărturari i din Principate nu puteau publ ica în ziarele din B ucureşti şi l aşi, sugrumate de
v i g i l enţa cenzurii şi de bănuielile consuli lor ruşi - care considerau orice aspiraţie naţională drept idee
subversivă - se adresau ziarelor di n Braşov. Ardeleni i erau bucuroşi să dea ascu ltare fraţi lor de peste
munţi, cu toate că se găseau strâmtoraţi de povara îndoitei cenzuri şi a necontenitelor suspiciuni şi hărţuieli
din partea autorităţi lor şi gazetarilor maghiari . Luând atitudine în această chestiune, Bariţ arăta că nu
n u m a i românimea, " c i m ij l ocit şi însuşi pa t r ia câştigă foarte m u l t prin o public itate românească". N imeni
1111 t reb u i a să c re ad ă că românului "o educaţie oarecare pol itică i se va putea da în v reo altă l i mbă decât
24
n umai în limba maicei sale". De aceea dacă prin acuza de panvalahism se înţelege "o deşteptare a naţiei
româneşti preste tot, către c unoaşterea drepturi lor omeneşt i , patriotice ş i naţionale, atunci români lor n u le
poate fi ·ruşine de această nouă caracterizare"2·1 •
Cărturarii din Principate se orientează spre fo ile braşovene pentru a-şi publ i ca aici articolele, îndeosebi
după suspendarea de către cenzorii lui M . Sturdza a ,,Daciei literare". Fenomenul i a proporţi i , aşa încât
întreaga generaţie nouă care se formează înainte de 1 848 "scrie în foaia l u i Bariţ articole îndrăzneţe de
tot, articole călduroase, straşnic de explozive şi revo l u ţ i o n are peste orice m ăs ură , care pătrundeau în
ţară"24.
.
George Em . Marica - cercetătorul care s-a aplecat îndel ung asupra problemat i c i i din ,, Fo aie" -
este de părerea că tot ce se găseşte valoros în revista braşoveană, ca beletristică - originală sau traduceri
din literatura universală - a ieşit din condeiul autori lor munten i şi moldoven i25• Este acest l ucru expresia
faptului că pe plan cultural Trani lvan ia n u mai are proeminenta din epoca Şcol i i Ardelene. Contribuţia
cărtur:u : tor ardeleni rămâne mai departe i mportantă pe teren l ingvistic , istoric ş i in presă pol itică, dar pe
teren l i t ,:rar propriu-zis Principatele capătă întâietate indiscutab i l ă . Ape l u l la beletrist ica din Pri nc ipate,
care încep use să înflorească, se i mpunea î n mod i m peri o s . Acesta este un m a re merit a l ,.Fo i i " , c a re
îndepl inea astfel două dezi derate: făcea cunoscut român ilor din I mperi u l habsbu rgic încercările şi reuşitele
românilor de peste Carpaţi pe tărâ m u l l iteraturi i , pub l i carea lor fi i n d un indiciu a l gustu l u i redactorului ,
care a ştiut să aleagă din creaţi i le de dincolo ceea ce corespundea mai bine nevoi lor culturi i din Ardea l .
Pe de altă p arte, " Fo a i a " se ri dică l a n i v e l u l d e operă c o l ectivă, concentrân d într- u n şuvoi p u tern i c
fi lon u l de gândire ş i de c reaţie a l învăţaţ i l o r nea m u l u i , pentru a fi rma rea cap a c i tăţ i lor, drep t u r i l o r ş i
1 ibertăţilor naţionale.
Literatura trebuie să devină un bun publ ic în cea mai largă accepţiune, să dobândească o consacrare
s o ci al ă . Ea trebuia scoasă din " iatac u l di letantul u i" şi i ntrodusă în "atel ierul meşteşugarul ui", iar de aici
să ajungă nu doar 1� el itele consumatoare de frumos, ci, originală, să dev i n ă naţională ş i populară la
îndemâna tuturor2�.
Încercând să operăm o disociere în priv i nţa autorilor din Principate, care au fost mai frecvent publ icaţi
în "Foaie", trebuie să remarcăm că legăturile cu M untenia au fost mai strânse, iar Eliade se bucură de o
atenţie mai mare decât Asach i . E liade îi scria l u i Bariţ l a 27 i u n i e \ 83 8 - aşadar la scurtă vreme după
apariţia foi lo r de la B r aşov - a n u nţându-1 pe vred n i c u l redactor că doreşte să dev i n ă un col aborator
permanent, mai a l es a t u n c i când întâmp i n ă greută ţ i cu cenzura din Ţara Românească. S e m n a l â n d că
pregătise un articol despre opinia publ i că , E l i ad e anunţa că datorită c enzuri i - care acolo era " m a i
straşnică" decât în Transilvan i a - urma să-I trim ită l a Braşov. Ca l inie d e conduită viitoare el se angaj a să
devină un colaborator a c tiv, trim i ţând c u precădere materia le respinse de cenzura m untea nă. Îl sfătui a
totodată pe Bariţ să procedeze în m od identic at u nci când va fi stânjenit în activitatea sa publ icistică şi să
expedieze la Bucureşti articolele incrimnate . El iade spera că prin o asemenea colaborare vor putea contribui
direct ş i eficient la "deşteptarea neam u l u i "27. N u putem să nu remarcăm în acest sens modu l ingenios în
care cei doi titani ai întemeierii presei româneşti au căutat şi găsit căile de eludare şi contracarare a rol ul u i
l i mitativ ş i obstrucţionist a l cenzur i i , care avea susccpt ibil ităţi disti ncte, speci fice în fiecare prov i n c i e .
Din creaţia literară a m o l doveni lor se remarcă scri sul d e n o u ă fact ură. vioi şi armonios a l u i C . Negruzzi,
care se răspândeşte şi aici pri n articolele: Ş a l u l ncgt·u, U ri a ş u l O a c i ci, hazlia poveste a mod u l u i în care a
învăţat carte românească, biografia l u i Scavi nschi etc. Foarte act iv s-a dovedit a fi şi I ordache Măl inescu,
atât prin o bogată corespon denţă ş i strânse l egături persona l e c u Bariţ, cât ş i prin o seamă d e articole
publi cate în " Foa ie", între care a mintim pe cel din nr . I l / 1 842 despre Doină 2x .
'
M ateria l e l e l i terare v e n i t e d i n Princi pate aveau două prove n i enţe. Erau fie tri m i se d i rect de către
autori i lor redacţiei foilor braşovene, ele fi ind elaborate de l a început cu i ntenţi a de a fi publ icate aici, fie
preluate de către Bariţ din gazetele de peste m u n ţ i , socotindu-le corespunzătoare sub toate aspectele.
În ceea ce priveşte poezia publ i cată în " Foaie" până l a 1 848, cele mai numeroase ş i mai val oroase
versuri aparţi n , de asemenea, poeţ i lor din Prin c i pate. ceea ce i n d i că importanţa de care s-a bucurat ea
acolo. În coloanele rev istei braşovene se adună numele celor mai mari poeţi a i vremii, seria deschizând-o
Iancu Văcărescu cu versuri ce c i rculau în manuscris, trim ise de către Timotei Cipariu lui B ariţ spre publ icare.
25
Cel mai preţuit dintre ei a fost D. Bolintineanu ale cărui poezi corespundeau mai bine aspiraţi ilor şi
momentului de dezvoltare ale spiritului ardelean29•
Aici vor apare, de asemenea, poeziile cu caracter social ale lui Cezar Bolliac, între care, Alaiul unui
cerşrtor10 şi Ţiganul vânduC1 etc. C. Negruzzi va trimite compoziţia intitulată Marşul lui Dragoş, care
va fi publicată în "Foaia" in 1 842. Valoarea poemului şi puterea sa de sugestie şi de mobilizare au făcut
ca el să fie preluat de către românii din Transilvania, care I-au adoptat şi transfonnat într-un veritabil imn
naţional, sub numele de Marşul lui l ancu�2• Este dovada peremptorie că strânsele contacte culturale duc
la i denti ficarea unor valori care devin patrimon iu spiritual comun, o sursă de creaţii plurivalente.
Un alt exemplu concl udent vine să ilustreze modul în care poezia patriotică revoluţionară a fost
ocrotită în paginile "Foii" braşovene, pentru a-şi lua zborul spre toate unghiurile românimii; cel al creaţiilor
lui V Alecsandri. Aici au fost publicate poeziile: 15 mai 1 848, Cătră români, Hora ArdealuluP3•
Poezii inspirate primeşte Bariţ de la Vasile Fabian Pop, un ardelean stabilit în Moldova unde activa ca
prof'-·�or, pe care Bariţ le va publica in trei seturi3�. Interesant şi relevator ..este faptul că Bariţ nu primeşte
pentru ;� publica în ,.Foaie" doar scrierile unor autori consacraţi, ci şi pe ale unor începători din celelalte
provinc 1 i . cum este de pildă cazul versuri lor studentului G. Nicolau Zeboreanu1'. Acest lucru demonstrează
că emulaţia pentru l iteratură era atât de mare încât a cuprins şi pe tineri, iar Bariţ manifesta înţelegere şi
încuraja orice incercare, sprijinindu-i în mod consecvent.
Contribuţi ile din Principate au deschis, totodată, şi un alt orizont, prin ele difuzându-se nu numai
valorile l iteraturii naţionale, ci şi cele ale literaturii universale. Astfel, Eliade tălmăceşte din Byron, Stanciu
Căpăţâneanu din Montesquieu etc. Traducerile cele mai numeroase din " Foaie" datorate acestora sunt
cele din literatura franceză, ceea ce nu era pe placul autorităţilor Imperiului . Dar şi autorii englezi, italieni,
ruşi ajung în presa din Transilvania·1 6; scrierile lor vor constitui puncte de sprij in în orientarea pe noi
făgaşe a literaturii ardelene, in modernizarea şi radicalizarea ideilor sociale.
Realizările care fac domeniul dramaturgiei din "Foaie" sunt foarte modeste. Apar lucrări originale dar
l ipsite de însemnătate, aflându-ne încă la inceputul activităţii in materie de teatru. Din Principate publică
trei autori de mare reputaţie: Asachi, Eliade şi A lecsandri, dar textele lor sunt bucăţi mici, ocazionale,
l ipsite de i mportanţă şi ecou. În privinţa traducerilor au fost selecţionate opere reprezentative din marii
clasici, care să ofere o idee despre valori le genului. Dacă cele din literatura germană şi engleză sunt
tălmăciri datorate cărturarilor din Transilvania, cele din literatura ital iană şi franceză aparţin celor din
Principate37•
În domeni i le istoriei l iteraturii, teoriei şi criticii l iterare colaborăril e din Principate în " Foaie", deşi
puţine la număr, sunt semnifcative. Articolele în cauză sunt semnate de Gh. Asachi, Eliade Rădulescu,
Alecu Donici, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu. Dintre toate însă, i nedite şi remarcabi le su&t cele ale lui
Cezar Bolliac. Conştient că numărul mic de realizări în această privinţă este insuficient şi că se impunea
elaborarea unei opere de referinţă, Bariţ, energic şi activ, deschizător de drumuri ca şi în alte privinţe,
preconizează, încă din 1 839, scrierea in cadrul unui concurs - deschis tuturor autorilor români - a unei
lucrări de istorie literară cu titlul: O privire critică ( ... ) asupra literaturii româneşti de la anul 1 780 până
astăzi în toate provinţiile1x.
Problematica cultivării l imbii, care a cunoscut o atât de intensă dezbatere, se bucură de atenţia cuvenită
in preocup5rile cărturarilor din Principate matcriali zate în articole apărute în "Foaie''. C. Negruzzi - care
are şi aici simpatia de care s-a bucurat în mod unanim în prima fază a activităţii sale in toate ţările române -
se angajează într-un dialog ştiinţific cu Eliade, dialog transpus în "Foaie" sub titlul Corespondenţă între
doi români, unul din Ţara Românească şi altul din Moldova. Alte personalităţi culturale din estul şi sudul
Carpaţilor, care iau p arte la dezbatarea acestei probleme sunt: A. Russo, C. Boerescu, G . Şeulescu, N .
R u că reanu , G . Sion, C . Bolliac etc.3q.
Dorinţa lui Bariţ de a cultiva "o limbă cât se poate de netedă şi regulată în etimologie şi ortografie",
adoptând o scriere unică pentru toţi român i i , il face să se orienteze după regulile stabilite de Societatea
l iterară Jin 1:3ucw·cşti. El afirmă că în această privinţă - "( . . . ) reformele ce le face Soţietatea l iterară din
Bucureşti le cam ţin de îndreptarium". Prin intermediul cărturarilor de peste Ca rpaţi păt runde în Transilvania
o l i t cnttmă de cal itate, scrisă î ntr-o l imbă fru moasă şi corectă, contribuind la u nitatea culturii şi a l imbii ş i ,
26
i mplicit, la o mai bună cunoaştere reciprocă. Pornind de la moşten irea învăţaţilor Şcoli i Ardelene, Bariţ a
înţeles că "limba şi naţionalitatea sunt averea cea mai scumpă ce o poate avea un popor"411, fapt pentru care
s-a străduit să cultive tezaurul lăsat de ei şi să-I sporească spre binele şi înaintarea spre lumină a naţiei . El s-a
pronunţat de aceea pentru o bună înţelegere a spiritului limbii şi a bazei ei populare, în scopul păstrării
omogenităţ i i de exprimare de ambele părţi ale Carpaţilor, " Foaia" constituind astfel platforma necesară
pentru confruntarea, apropierea şi împărtăşirea reciprocă a opiniilor. Prof. Nicolae Bălăşescu îi trimite lui
Bariţ un articol as upra Dicţionarului latino-român intitulat O probă din limba română, care va apare în
" Foaie"41, ca ulterior Bălăşescu să-şi anunţe opera Dicţionarul latî no-român42, însoţind prospectul cu o
invitdie la subscriere.
u n alt. gen de scrieri care se afim1ă înainte de 1 848 îl constituie notele de călătorie, care reprezintă unele
din ceh: mai pronunţate manifestări literare în "Foaie" ale tendintelor de cunoaştere a altor orizonturi, spaţii
şi realităt i . Cele mai multe provin de la autorii din Principate, majoritatea reproduceri din presa vremii de
acolo, dar şi i nedite, ca Memorialul lui Grigore Alexandrescu. Astfe l , însemnări preţioase de drumeţie
semnează în paginile ,;Foii": V. Alecsandri, C. Bolliac, T. Codrescu, G . Sion, N. lstrate. Se reproduce chiar
şi din j urnalul demnitarului rus Demidoff, publ icat de M. Kogă ln iceanu cu o introducere. Însem nări le de
călătorie ale acestor gânditori şi esteţi sunt primele care se publ ică in rev ista braşoveană, ele premergând
celor ale autorilor saşi şi maghiari, constituind modelul principal pentru autorii români ardeleni , ale căror
note de călătorie apar, în cea mai mare parte, după revoluţie43•
O componentă fundamentală a preocupărilor redacţi ei foilor de la Braşov este prezentarea unor aspecte
semnificative ale istoriei românilor, contribuind la dezvoltarea sentimentului de solidaritate naţională, fiind
inserate pe această temă peste 200 de articole. Era un domeni u de cea mai mare importanţă, reclamat de
frământările şi aspiraţiile epocii, pe care Bariţ - el însuşi istoric - 1-a cultivat cu stăruinţă şi competenţă,
dobândind prin aceasta merite incontestabile. Prin intermed iul periodicelor pe care le edita, el a răspândit
larg produsele viguroasei istoriografi i naţionale c ultivate în Ţara Românească şi în Moldova, sub forma
stu d i i lor, articolelor sau fragmentelor din acestea. Participă Florian Aaron, Ioan M aiorescu, A.T. Laurian,
dar şi istorici din Principate: Radu Greceanu, C. Golescu, Gh. Asach i , N . Bălcescu, M . Kogălniceanu, T.
Codrescu, G. Seulescu. Aproape o treime din cele 200 de articole estimate sunt semnate de gânditori munteni
şi moldoveni. Apariţia ,.Magazinului istoric pentru Dacia" este socotită un mare eveniment cultural, redacţia
�
"Foi i" pr cedând nu numai la anunţarea în mod regulat a apariţiilor, la publicarea de, aprecieri elogioase, ci
îşi ia şi sarcina de a-1 difuza abonaţilor din Transilvania, reproducând copios din el atât articole programatice
cât şi studii şi documente istorice44• De asemenea, Bariţ este cel care laudă cu căldură "Arhiva românească"
- revista istorică scoasă de Kogălniceanu în 1 840, după încetarea apariţiei Daciei literare - preocupându-se
de procurarea şi de circulaţia ei în Transilvania. Convinsă că istoria Transi lvaniei nu se poate scrie fără a l ua
în considerare în egală măsură istoria celorlalte provincii, spre a se putea realiza o istorie naţională integrată,
redacţia "Foii" a publicat multe informaţii privind trec utul lor.
Preocupat de pennanenţele şi de valorile istoriei naţionale şi conştient de adevărul că "fără istorie naţ ională
nu e mântuinţă", Bariţ reproduce în publicaţiile sale Cuvânt introductiv la cursul de istorie naţională rostit
de M. Kogălniceanu la 24 noiembrie 1 843, în faţa studenţilor Academiei Mihăilene din laşi , sau studiile lui
N. Băl cescu Puterea armată şi arta militară de la întem('ierea Principatului Valahici până a cum şi
Cuvâ n t p rcliminariu despre izvoarele isorici românilor, spre a nu aminti decât pe cele mai cu noscute
dintre cle45.
Porn ind de la postulatul că presa naţională constituie un i nstrument eficace pentru promovarea culturii
prin efortul conj ugat al unor reprezentanţi ai poporului din toate provinci ile, Bariţ face in acest sens un
semnificativ apel in chiar primul an de apariţie, inserat in " Foaie" la 7 mai 1 83 8 . El se adresează către
"toţi fi ii românilor cei înţelegători din toate patri ile", îndemnându-i să nu pregete "a însemna şi aduna din
gura şi conversaţi a cu poporul nostru felurimi de obiceiuri vechi, povestiri care ar avea ceva însemnătate
i storică şi arheologică şi care ar avea trăsături de caracter pentru noi, precum şi cântece populare care la
noi sunt foarte m u lte şi i nteresante şi iarăşi unele frasuri, proverb uri, ziceri originale româneşti"4�. I ată
aşadar sch iţat un program de anvergură naţi onală, care urmărea atragerea intr-un mare efort a unui larg
colectiv redacţional, consti t u it d i n cărturari aparţ i nâ nd tuturor prov i n c i ilor ro mâneşt i, spre a se angaja
27
într-o sistematică activitate de depistare şi de valorificare prin presă a tuturor vestigiilor trecutului, începând
cu urmele arheologice, continuând cu izvoarele narative, etnografice, numismatice, j uridice şi terminând
cu creaţia folclorică. O asemenea concepţie cuprinzătoare făcea din foile braşovene o veritabilă tribună,
care tindea în mod legitim şi l uc i d să reflecte nu doar real ităţile locale, c i , în măsură tot mai mare,
preocupări şi aspiraţii generale, de interes naţional .
Faptul c ă Bariţ lansa această chemare este o dovadă sigură c ă el înţelegea foarte limpede necesitatea
unui asemenea demers, întrevedea forme l e de final izare şi cunoştea bogăţia dovezi lor şi izvoarelor care
treb u i e adunate, spre a fi aşezate la baza unei opere i storiogra fice de valoare. Reacţiile nu întârzie să
apar:1 . vizând îndeosebi necesitatea unei informări reciproce. C. Negruzzi îi scrie din laşi, la 23 martie
1 8 93 :.. Dacă p r i n fo a i a l i terară n e - a i d a c â teodată n i s c a i suve n i re istorice c u lese d i n i storia
Tra nsihaniei, asupra ru inelor, monu mentelor, anti c h ităţilor de care d-voastră sunteţi mai bogaţi
decât noi ( ... ) a-i îndatori foarte pe puţinii români în care mai viează câte o scânteie patriotică"47.
Şi în c.:ea ce priveşte textele de inspiraţie istorică, "Foaia" găzduieşte ş i articolele unor începători,
cum a fost bunăoară cel al lui Ioan Poni Zimbeştea nu, student în anul 1 la filosofie la laşi - viitorul mare
artist de dramă - care publică "Vec hiul moldovea n în războaiele lui Ştefan cel M a re"4�.
Redactorul înţelege să facă loc în paginile "Foii" la materiale care i lustrează şi alte domen i i . Aşa
bunăoară, Ion Ghica îşi publ ică lecţia de desch idere a cursu lui său de economie, rostită la 2 3 noiembrie
1 843 , la Academia Mihăi leană din laşi, intitu lată ,,Despre importanţa economiei politice"4�.
Reflectarea situaţiei, tendinţele şi aspiraţiile din celelalte provincii ro mâneşti reprezintă un alt
capitol important care marchează conţinutul gazetelor de la Braşov. Î n acest sens, pentru a avea la îndemână
materiale corespunzătoare provenite de la persoane cal ificate, Bariţ începe o bogată corespondenţă cu un
număr considerabil de persoane. Î ncă de la 27 iulie 1 83 8 - aşadar la foarte scurtă vreme de la apariţia
foi lor lui Bariţ - Eliade se angajează să desch idă o legătură epistolară permanentă cu redactorul acestora,
"încai la câte două săptămâni odată". El îşi propunea să informeze pe această cale "cum merg lucrurile
pe aici", dar mai ales care erau "adevăraţii ostenitori pentru înaintarea neamului". Corespondenţa
dintre cei doi editori avea men irea de a se "înţelege mai b i ne", făcând totodată schimb de păreri în
arzătoarea chestiune a propăşirii culturale a naţiunii prin intermediul tipăriturilor. De la figurile proeminente,
precum şi "de la alţi bărbaţi de asemenea renume" - sublinia Bariţ - dobândea redacţia foilor braşovene
ştiri dintre cele mai preţioase, obţinute "atât prin graiul viu, cât şi prin corespondenţie". O reţea similară
de corespondenţi pentru foi le de la Braşov se crease şi în Moldova. Dovadă conludentă în această privinţă
este scrisoarea lui Iordache Mălinescu, din 1 7 decembrie 1 844, adresată lui Bariţ, în care se arată că "ai
acum destui corespondenţi din M oldavia"50. Datorită unor asemenea legături statornice şi sistematice,
foile braşovene puteau prezenta panorama acţiuni lor, activităţ ilor, evenimentelor şi realizărilor din celelalte
provi nci i româneşt i .
Î n altă ordine de idei , profilul ,.Foii" - aşa cum a fost configurat d e către redactorul său - a reprezentat
un factor de seamă care a asigurat evantaiul larg al problematicii sale. Î ntreaga orientare a revistei vădeşte
o integrare în romantism pe plan artistic, în vreme ce idealuri le luministe rămân predominante în abordarea
problemelor social-politice, ceea ce permite conccntrarea tuturor forţelor politice şi l i terare spre un singur
ţel - consolidarea mişcări i naţ i onale, pregătirea şi declanşarea revoluţ iei de la 1 R4R5 1 •
Urmărirea scopului propus ş i asigurarea unei largi difuziuni pentru foi l e sale I-au determinat pe Bariţ
să menţină o anumită gra fie, cât şi un conţinut. un format etc. Aşa bunăoară, când la 1 847 începuse să
apară Ia Blaj ,.Orga nul lu minării", redactat de T. Cipariu şi tipărit cu caractere latine, mulţi cereau şi lui
Sarit să schimbe haina foi l or sale, înlocuind alfabetul slavon cu cel latin. Alţii cereau apropierea limbii
'
spre radical ismul filologic, în timp ce alte voci pretindeau mărirea formatului ambelor foi şi includerea şi
a unor articole mai uşoare, "de petrcca nie". Bariţ le răspunde tuturor: ,.Cărare de labirint ( ... ) alese
această redacţie de la începu t, sau mai bine, ca nu o alese, ci îi fu strâns dictată de starea cu lturii
poporului românesc, care este atât de varia tă, de aici vine, că aceste foi t reb uiră să se fa că p u r u ren
tutu ror toate ( . . . ) Regula n o a s t ră t re b u i e s ă fit' fcs t i n a l e n te ! " ' 2 • Era o cale de a pătrunde în toate
pat u r i le, med i i l e ş i teritori i l e româneşti pentru că " n a ţ i a ne intârzit', trt'b u h.• să alt'rg ăm"-' ·' .
Veri t a b i l e relee d e comun icare peste Carpa ţ i , fo i l e braşovenc întâmp i nă totuşi ş i p iedi c i , m a i ales in
28
ceea ce priveşte acceptarea punctelor de vedere şi a opinii lor lansate. În articolele lor din "Foaie" Bariţ şi
Tincu Yelea (preot şi profesor l a Teologia din Yârşeţ), tratând subiecte din domeni u l culturii şi a rte i .
protestează împotriva aprehensiunilor unor cercuri d i n Principate faţă d e sugestiile venite din Transilvania
- atmosferă al imentată mereu şi întreţi nută de clericii grec i - pe motiv că românii de aici n-ar fi destul
de ortodocşi54• Acest l ucru dăuna considerabi l misiunii pe care aceste gazete şi-au asumat-o spre a o duce
Ia îndeplinire, precum şi proiectelor l ui Bariţ. "Ţinta red a cţiei" - va scrie Bariţ la sfârşitul primului an
de apariţie - "de la început era ( ...) a lăţi felurimi de cu noştinţe şi idei nouă, neapărat trebuincioase
şi folositoare"". Împărtăşirea acestor cunoştinţe i mpunea cu necesitate să îndepli nească două condiţii
esenţia l e : să corespun dă nevo i l or românilor şi gusturi lor unui număr cât mai mare de persoane şi să
introducă idei şi probleme pe l inia nevoilor de progres ale societăţi i .
La început foi l e publicau m a i a l es ştiri, m u l t e d i n ele referindu-se la Principate, cărora redacţia le
acorda cea mai mare atenţie. Adresându-se unui pub l i c neorientat şi neluminat, acestuia i se dădeau
i nformaţii la nivelul lui de înţelegere. Rcferindu-sc în 1 8 �4 la acest lucru Bariţ va spune: "Au nu era
trebuinţă să ne silim a lăţi mai întâi idl'i g c n c r a l r , a fa ce şi pe a i noştri ca s ă simtă tre b u i n ţ a criticii,
pentru ca să n u s t r i g ă m în pus ti u '? " În 1 844 redactoru l începe a publ ica în Ji·unka g a z e t e i "Articolii
începători", cu îndrumări l u m i noase p e n t r u î n t reg c o m p l e x u l \'ieţii p u b l i c e ro m â n e ş t i " . În scopul
unei i nformări largi şi unitare, Barjţ in t roduc e în 1 845 in ,,Gazetă" sub titlul " Reviste de jurnale", un fel
de cronică l i terară în care prezintă cuprinsul pub l icaţii lor periodice din Principate. "Gazeta", mai J les
prin anii 1 846- 1 847 , dădea în fiecare număr �tiri din Ţara Românească şi Moldova, intcresându-se mereu
de situaţia celor două ţări surori, susţinând larga lor autonomie şi încurajând aspiraţ i i l e cercurilor progresi ste
mol do-m untene51'.
Tocmai de aceea "Gazeta" şi " Foaia" sunt şi rămân importante prin răspâ n d i rea cunoştinţelor despre
români în general, în diferite domenii de activitate şi compartimente ale vieţ i i sociale. Ele pub l i că note,
recenzi i , scurte informări , cronic i , prin care erau prezentate c ititori lor rea l izări în domen iul ş t i inţei ş i
cult uri i, a l e reprezentanţilor românilor i nd i ferent d e provincia istorică. Î n acest sens se poate spune că, î n
pofida graniţelor politice ş i c u toate oprcl i şt i l e stăpâ n i r i i , ceea c e se scrie româ neşte e st e prezentat, anunţat
sau publ icat. Se dau info rmaţ i i despre c0stul l or, se ret i păresc prospect e l e şi articol e le-progra m a l e
pri ncipalelor publicaţii d e acolo, s e indică locul d e unde se pot procura. Rezu l t a t u l acestei acţiuni n u va
întârzia să se vadă in cererea tot mai insist entă a publicului din Transi lvania pentru opere din Principate.
Asaltat de cititorii săi, spre " a mulţumi dorinţa mul tora" din I mperiul habsburgic, Bariţ a n un ţ a în
" Fo a i e " gazete l e politice care apar in 1 R43 i n Pri nc ipate57. La rândul său ,,Gazeta" anunţa în 1 84 7
încetarea apariţiei "Curierului românesc" după JR ani de ex istenţă, specificfmd tit l u l publ icaţiil0r periodice
care apar în continuare'x. Simbolic şi sem n i fi c a t i v pentru unitatea de cult ură care se rea l i za organic. prin
mij loace concrete, este faptul că unele art icole din periodicele rom â neşti a l e vrem i i urmează ' un fel de
circu it, trecând pri n retipăriri succes ive d i n t r-o provincie în alta. A cest c i rcu i t nu funcţionl'ază într-un
singur sens ci în ambele. Astfel, "Curierul'' lui El i ade rcdă articolul publ icat în "Gazeta" intitulat " C a u za
română". la sfârşitul articolului autorul se adresează unui prieten simbolic al său din Pri nci pate, spun<indu-i
că deşi este departe, "în du h te am aproa pe ( ... ) pl"i n srânta idee a p a t r i e i " , a dreptului şi a l ibertăţi i . Î l
îndeamnă apoi s ă desfăşoare o activitate susţinută, fării preget: "în i n teres u l n o s t r u , c u m \'Oi osteni şi t' U
în a l nostru până \'Oi fi în viaţă" ' ''. Act:caşi gazelă b ucurc�teană�>0 0fcră �ti r i din ivloldova pe care l e preia
din "Gazeta". La scurt timp sunt inserate informaţ ii despre "d- n u l D o n i c i, c u n o s c u t prin m e r i t u l fabu lclor
sale �i a l a l tor p rod ucţii l itera re", ca re a d e venit model a l func ţ i onari l o r pub l i c i ,,ca p re z i d e n t a l
Tribu n a l u l ui de N eamţ"" 1 • Un alt e xe m p l u c a re poate fi pomenit t:· ste cel a l " D a c i d l i t e ra re " care în
scurta sa existenţă de numai trei n umere a p r(�] uat patru articole d i n " Foa i e'' �i u n u l d i n .,Gazeta'·, în
vreme ce, de pi ldă, din "Curierul românesc" sunt l uate doar t re i "1 .
Prob leme le tiparu l u i şi ale cărţii din întregul spaţ i u românesc sunt de a s e m e n e a re fl ectate adecvat în
paginile gazetelor braşovene. Arătând cititorilor că t i parul are la români o istorie a sa, şi deci au datoria de
a continua o tradiţie frumoasă, mai ales că ,, l umina rea" era un imperativ a l ziki, " Foaia" publ i că mcnţi un i
ş i articole privitoare l a t ipografiile din M untenia ş i M oldova. De a s em e n ea , "Gazeta" releva î n 1 R 3 9 că
în acel an în Ţara Românească funcţionau trei t i pogra fi i în B ucureşti , una la Craiova şi una l a B uză u .
29
fi ind totodată în c urs de amenaj are şi pregăt ire una la B ucureşti şi una la B ră i J ah�. Cărţ i l e apărute în
întreaga comun itate românească se bucură de o statornică atenţie. C iti tori i puteau afla d in coloanele
presei braşovene, conduse de Bariţ, informaţi i preţioase privitoare la o serie de lucrări apărute la laşi,
B ucureşti, Cernăuţi etc., informaţ i i care constitu iau premisa unor demersuri pe lângă centrele tipografice
respective sau l ibrări ile lor anexe.
Gama publ icaţ i i lor apărute în Principate şi prezentate în "Foaie" se referă la: gramat i c i , l ucrări de
educaţie, cărţi bisericeşti, lexicoane, cărţi de sociologie, economie, opere istorice (studii, manuale, tablouri),
li terare şi pol i tice, calendare etc. I nteresul redacţiei se îndreptă în primul rând spre publ icaţiile de ordin
didactic şi filologico-istoric, dar şi de beletristică propriu-zisă, în special prin reproducerea câtorva cataloage
cuprinzătoare de peste Carpaţi, unde acest gest înregistra o eflorescenţă. Cele mai insistent pomenite sunt
l ucrări le l u i El iade1>4.
Între instituţ i i l e culturale create în această perioadă se numără şi bibl iotecile publ ice, cu un rol important
în Juvoltarea cu lturi i naţionale. Tocmai de aceea ,,Gaz('ta" dedica b i b l i otec i i Colegi u l u i Sf. Sava un
art i col unde arăta că " p reţui ndu-se râvna dori t o r i l o r de sporirea aşeză m i n te l o r Întemeiate spre
cultivarea duhului, din care mai c u seamă este şi biblioteca naţională, fiind un izvor neslcit de tot
felul de cunoştinţe, se recomandează recunoştinţei publicului nostru, persoa nele mai jos însemnate,
care binevoind a înzestra bilbioteca cu un număr de cărti, meritează toată lauda si n'cu nostinta
• 't ' '
celor ce alea rgă a se adăpa într-însele, cu ideile de care fieştecare în parte este Însetat". În continuare
sunt trecute numele donatorilor. La rândul său .,Foaia" publ i că articole, menţi uni şi precizări cu privire la .
o seamă de biblioteci d i n Moldova şi Bucov ina65.
Ca pub l i caţie de cultură cu orizont larg la începutul a fi rmări i majore a unui popor, ".Foaia" publică
până la revo luţie m ulte art icole c urpi n zând consideraţi i pedagogice şi relatări cu privire la dezvoltarea
învăţământ u l u i în Pri ncipate. Sunt inserate discursuri ale pri ncipi lor domnitori sau ale altor demni tari cu
prilej u l so lemnităţi lor şcol are, urmate de răspun sul profesoril or, cât şi dări de seamă pri v i nd situaţi a
învăţămân t u l u i d e peste Carpaţi , d i spozi ţ i i ş i programe şcol are, discuţ i i ş i propuneri de reformă etc.
Contri buţi i le sunt datorate celor mai de seamă cărturari care activau pe tărâm u l şco l i i româneşti : Gh.
Asachi, 1. Eliade, Ion Ionescu de la Brad, P. Poenaru, 1. Ghica, 1. M aiorescu, F. Aaron, cele mai multe din
ele reproduceri din presa de acolo. A u fost însă ş i câteva scrise anume pentru " Foaie", sau trimise direct
acestei aM. Arti colele inedite provenind din Mol dova ogl indesc d i scuţi i l e purtate în legătură cu reforma
învăţământu l u i . Publi carea lor, c a şi a celpr referi toare la problemele şi împrej urăr i l e din M unteni a ,
ogl indeşte î n m o d verid i c i n teresul purtat d e redacţie progreselor real i zate î n Principate, î n materi e d e
educaţie şi învăţământ.
În această privinţă cele mai revelatoare - îndeosebi sub raportul aspiraţ i i lor şi tendintelor - sunt
di scursuri le la ceremon i i l e şcolare şi dări le de seamă cu pri vire l a stad i u l de dezvoltare şi la real izările
învăţământu lui din Principate. Între acestea sunt de menţionat: M emoriul lui Eliade Rădulescu către
m a rele ban M a tei G h ica, p reşedintele Eforici şcolare, în c hestia şcoalclor din '1 untcnia�7, care a
declanşat intense discuţ i i cu privire la reformele şcolare necesare Ţării Româneşti . Apoi, Cuvântul zis de
Petra c h e Poe n a r u la sfinţire a Şco a l ci normale d i n BrăiJaM, după c e , in prea l a b i l , aceeaşi rev istă
braşoveană publ icase disc ursul directoru lui P. Poen a r u . din iulie 1 84 1 . cu privire l a examenele publice de
sfârşit de an, de la Colegi ul naţional Sf. Sava''''.
Bariţ înfăţişează de asemenea cititori lor săi Rcl a ! i a de starea învăţătu rilor publice în Moldova pe
anul şcolar 1 839/1 840 întocm it de Gh. Asach i70. De altminteri, Bariţ însuşi a debutat ca autor. publi cându-şi
Cuvântarea scolastică la examenul de vară în şcoala românească din B raşov în Cetate, în care subliniază
caracterul ei naţ ional şi educativ. Cuvântarea lui Bariţ a căpătat ecouri largi nu numai în Transilvania c i şi
în Princ i pate, unde El iade o reprod uce 7 1 • De aceea, neobositul redactor va fi ltra toate evenimentele şi
scrierile şi le va selecta cu discernământ pe cele mai semn i ficative, spre a le cuprinde în gazetele sa l e . El
va publ i ca astfel vest itul d i scurs al basarabean u l u i A l e xandru Haşdeu i ntit u lat Cuvântul cătră elevii
Şcoalei ţinutului Hotlnul uF!, care a fost "prefăcut" in român eşte de către căminarul 1. M ăl i nescu şi t r i mis
anume 1 ui Bariţ.
Date sem n i ficative despre dezvo l tarea invăţă m ti nt u l u i sunt publicate in ,,Foaie" şi cu privi re la real izările
30
românilor din Bucovina, care vor avea la Cernăuţi un gimnaziu, o şcoală trivială şi una de fete, i ar la
Suceava o şcoală normală. Se exprimă cu această ocazie regretul că dezbaterile privind limba română nu
aveau importanţa c uvenită1.1.
Unele dintre articole sunt criticate, atacând cu vehemenţă stările de lucruri din învăţământ. Aşa bunăoară
o scrisoare trimisă de Ion M aiorescu este inserată ca articol, făcând vâlvă prin acuzele pe care autorul le
aduce autorităţilor şi vieţii culturale. În ceea ce priveşte situaţia din învăţământ părerile sunt mai moderate:
"O nădejde avem în şcoale, cari în organizaţia din afară sunt mai bune decât ale Austriei, însă şi aici
cel mai mare rău este că o-avem profesori Învăţaţi, sau cel puţin care şi-ar îndeplini datoriile lor din
conştiinţă �i fierbinţeală patriotică. Cu toate acestea avem o Eforie bună �i un direcor silitor. Aceştia
se nevoiesc cu tot dinadinsul a reforma şcoalele şi a le aduce în o stare mai bună'04. Un alt articol
acuzator a fost şi cel semnat în "Foaie" de Ion Ionescu de la Brad, în urma căruia "tot corpul sholastic
s-a u cunoscut atacat ( ... ) �i s-au dus cu tângu ire la cpitropi i sholilor însoţiţi de o jaloabă l ungă,
lungă". Profesorii au cerut , , au să tac, au să fiu dat afară. Eu am răspuns că (...) nu voi să mă unesc
cu speculatorii sholilor, nu voi să-i las tăvă lindu-se în abuzu ri'015. Era reacţia fi rească a spiritelor
entuziaste, sensibile statornice în dorinţa lor de a realiza schimbări hotărâtoare în viaţa şcolară şi culturală
a Principatelor.
În ceea ce priveşte mişcarea artistică, ştirile publicate în "Foaie" se referă mai ales la rcprezcntaţiile
teatrale în limba română din Principate. Aceasta pentru că aici mişcarea teatrală era mult mai dezvoltată,
cu stagiuni regulate, având la dispoziţie mijloacele necesare: actori, scene, piese, fapt pentru care braşovenii
şi a l lk k 11ii o urmăreau mai îndeaproape. De altfel,şi reprezentaţiile din Ardea l se bazează în cea mai
mare m:" •ură pe piesele originale ale lui C. Negruzzi, V. Alecsandri, C. Caragiale. Foile lui Bariţ crit ică
totuşi abuzul ce se făcea în Principate cu spectacolele trupelor străine în limbile franceză, italiană, germană,
cerând o democratizare şi o directivă naţională a teatrului. Bariţ se exprimă, în general. pentru regenerarea
artei româneşti şi mai ales pentru a se ţine o strânsă legătură cu manifestările similare din Principatei6•
Atenţia lui Bariţ s-a îndreptat şi spre strădan iile şi realizările unor oameni de cultură din Principate,
publicând o serie de consideraţii biografice despre o seamă de personal ităţi, precum Veniamin Costache,
care este zugrăvit în cinci articole, tipărind chiar şi o genealogie a familiei Costache; despre mitropolitul
Iacob Stamati al Moldovei, transilvănean de obârşie, episcopul Chezarie de Buzău etc. Din totalul articolelor
cu caracter personal-biografic apărute î n " Foaie" până la 1 850, circa o treime se datorează scriitorilor
d i n Principate77.
Foile lui Bariţ au fost şcoli ale unităţii spirituale a tuturor români lor, redactorul străduindu-se, prin
urmare, să acopere spaţiul naţional. El a îmbrăţişat subiecte şi doleanţe ale tuturor păturilor sociale româneşti
de pretutindeni, a mil itat pentru drepturi le lor, s-a inspirat din rea l ităţi le l or. Tocmai de aceea ele au
devenit atât de necesare. Florian Aaron îi mărturiseşte în scrisoarea din 20 octombrie 1 84 1 : " Românii de
aici afară că n-au gazetă să cunoască cursul fumei, apoi foaia d-tale a aju ns o trebuinţă neapărată
pentru cei ce o cunosc." Îl asigură că "niciodată foaia d-tale nu putea sluji pricinei acestei naţii u rg i si te
cu mai mare folos decât în \'remea aceasta când se în c epu" . În momentele de îndoial ă el îi susţine
moralul: " Î mbărbătează-te numai cu cu raj şi cu moderaţie, ca izbâ nda pricinci cei năpăstu ite ce o
apără foaia d-tale să fie tri umful ei cel mai strălucit"7x. Explicându-i că .,întunericul nu poate să bată
război lu minii " , Florian Aaron ii cere lui Bariţ. în scrisoarea din 1 7 ianuarie 1 844, să nu se lase intluenţat
de diversele piedici, pentru că ,,ai în favorul tău ( ...) opinia românilor de a ici ". Mucal it, el il îndeamnă
în final: "Ţine-te, măi române, de cuvâ nt, nu fi fleacF'1•
Gazetele de la Braşov au fost laboratorul în care s-au pregătit şi afirmat ideile şi faptele generaţ iei de
la 1 H48, al imentând cugetele doritoare de lumină şi dreptate. Bariţ a întreţinut ani de zile o atmosferă de
încredere în forţele proprii, întărind zilnic con::;tii nţa publ icului cu ideea rezistenţei la opresiune, asigurând
revol uţiei de la 1 848 o pregătire ideologică amplă, susţinută cu statornicie şi fervoare.
Difuzarea gazetelor de la Braşov În toată în t indere a teritoriului etnic româ nesc este un alt aspect
de importanţă majoră, pe care ne propunem să-I anal izăm în continuare. Această problemă era în raport
direct cu reglemetările privind cenzura şi, impl icit, cu dispoziţiile conjuncturale ulterioare. Respectivele
normative sunt publicate pentru Muntenia în 1 8 33 sub titlul Măsuri pentru cenzurăx0• Ele prevăd in
31
ceea ce priveşte pătrunderea publ icaţiilor de peste graniţă, că toate lăzi le şi pachetele c u tipărituri, venite
din alte state, trebu ie declarate la graniţă "ca acolo să se pecetluiască cu plumb" şi să le trimită direct "la
carvasaraua centrl\lă a oraşului Bucureşti, sau la cea de la Craiova". Autorităţile vamale erau datoare
ca în 24 de ore să raporteze la Secretariatul Statul u i , iar apoi să trimită catalogul tuturor publicaţ i i l o r ce
vor fi î n colete. Cărţ i l e şi gazetele oprite se trim iteau înapoi peste graniţă sub pecetea Secretariatu l u i
Statulu i . Î n Moldova, cenzura era m a i puţin aspră ş i , î n conseci nţă, piedicile î n calea pătrunderii gazetelor
erau mai rn i c i s 1 •
Bariţ a găsit totuşi o cale eficientă pentru a eluda cenzura. Fi ind supus imperial, el tim itea pachetele
cu gazete agentii lor di plomatice de la B uc ureşti .şi laşi, de unde abonaţ i i veneau şi le ridicau (82).
C u toate acestea, foi l e braşovene intră în 1 842 în v izorul cenzurii ş i "Gazeta" este sechestrată, iar l a
sfărşitul acel uiaşi an principele G h . Bibescu, la cererea expresă ş i insistentă a consul u l u i ţarist, "Gazeta"
(care t' I"J .- itită cu mare i n teres de către cercuri le opoziţ ion iste, antiruseşti) şi " Foaia" sunt interzise, fi ind
oprită i n t r;1 1 ea lor în Ţara Românească. Este adevărat că B i bescu i-a trimis lui Bariţ pri n secretarul său
particular. G rigore Alexandrescu, 1 20 de g a l ben i . ca să-I despăgubească pentru abonaţi i săi pierduţi din
M untenia, ceea ce, fireşte, nu acoperea nici pe departe prej ud i c i u l �·�.
Dar chiar şi în această situaţ ie, atât redactorul, cât şi sutele de abonaţi găseau m ij loacele şi pos i b i l i tăţile
de a le tri mite şi primi pe ascuns, înch ise în şerparele cărăuş i l or, în pl i curi ca scrisori, sau treceau Carpaţii
mascate sub altă fonnă, ori prin "vama cucu l u i". Înfrângerea revol uţiei de la 1 848 şi refl u x u l reacţiu n i i
externe ş i i nterne a u a d u s d i n nou pent r u fo i l e braşovene i nterd i c ţ i a d e a pătrunde peste Carpaţ i , d e
această dată în ambele Principate.
O problemă greu de rezo lvat, chiar până l a interzicerea gazetelor, a fost expedierea lor în j udeţe, după
ajungerea coletelor la Bucureşti. Florian Aaron sugerează l u i Bariţ, la 1 84 1, că ar fi preferab i lă şi sigură
expedi ţia stat u l u i , care de două ori pe săptămână tri m i t e porunci la j udeţe, favor de care se b u c u ra u
publ icaţi i le l u i Zaharia Carca l ec h i ��.
Comp l icaţ i i l e se agravează şi în raportur i le cu autorităţi l e I m peri u l u i , cauzate fii n d de publicarea de
materiale din Principate. Lucruri l e evo l uează de aşa natură, încât foi l e din B raşov erau ameninţate cu
suspendarea . B ariţ s-a văzut nevoit să se prezinte în 1 845 la Viena, împreună cu editorul J. Gott, unde
s-au înfăţi şat contelui Joseph Sedlnitzky, m i n istrul pol iţiei i m periale, sub al cărui control stătea şi presa
din Transi lvan ia. Mai-marele pol iţiei le-a i n terzis să mai publ ice ceva din Principatele Române, "nici d e
bine, nici d e rău"�5.
În pofida acestor greutăţ i � datorită cal ităţ i i scrisu l u i , a audienţei tot mai largi, precum ş i a prestigiului
de care se bucurau foi l e lui Bariţ, numărul abonaţi l o r creşte verti gi ons, aşa încât aj ung, în numai patru
ani, să fie de şase ori câţi au fost în cea dintâi j u m ă tat e a pri m u l u i an de apariţie a foi lor. Di ntre aceştia. cei
d i n Principate aj ung cu timpul să preva l eze��. Astfe l . în
1 83 8 , din totalul de 3 9 8 de exem plare tipărite d i n
"Gazetă" şi "Foaie", in Pri ncipale au fost abo n at e 1 � 5 d e exemplare. adică
34%, di ntre care 55 au fost î n
Ţara Românească şi 80 în Mol dova. Î ntrc abomq i i munteni figu ra u : principele Alexandru G h i c a , Scarlat
G h i ca , marele ban Gri gore Bălean u . I o rdache Otdel i ş a n u , Petrache Poenaru, S. Marcov i c i . 1 . El iade,
E. M u rg u F. A a ro n . N . Bălăşescu. C . L ecca etc. iar d i n tre m o l doven i :
Iancu Văcărescu, 1. B rezo i a n u . ,
Vcn iamin Costache, G h . Asach i , G h . Şeulcscu. 1 . rvl ă l i n e s c u C . N e g r u z zi, M . Kogă l n iceanu. D. Boj i ncă,
,
Teodor B urada, A nastase Başotii e t c . " ' .

Î n c c pfm d de prin 1 8 3 9 şi până l�î i l e l u i Bar iţ a u a v u t cei mai m u l ţ i abonaţi n u in
în 1 84 8 i n c l u � i v,
Transilvan ia, ci în Pri n c i pate. Astfel în cele trei l i st e p u b l i c a te pună la revol uţie (din 1 8 3 8 . I X42 şi 1.847)
·i n Principate sunt 8.50 de abon :.1 ţ i . <J d i cii 5 3 n,o c i n c i fra g lob�l l ă . Faţă de situaţia din 1 83 8 , consemnată dej a
in 1 842, din tota l u l de 6 3 0 de exempl are t i p ă r i t e in P r i n c ipate a u fost abonate 407 e x e m pla re adică 65%
, .
d i n care 26 1 de exemplare î n Ţa ra Romf111eascii şi 1 46 în Moldova . Pc l ista de abonaţi din acest an sunt

preze nţi toţi cei din 1 8 3 8 , la care se ada u:;ă în ambele prov i n c i i : C. Conachi, Alecu Don ici, N. l strate, E.
Poteca. 1. G e n i l i e . G. 1-l i l l , G h . M agheru, C. 1-l eresc u- Năsturcl, A l t: c u F i l i pescu, 1 . B ă l ă c ea n u şi G .
Otete l i ::;anu e t c . "x.
U l ti m a li s t ii pe c <J r e o s u p u n em a n a l i z e i . c e a d i n 1 R47, p rez i ntă următoa rea s i tu a t i e : d i n 572 de
exemplare tipări te, în Pri n c i pa l e a u fo:-.1 pn.: n u m�: rn tc .1 1 O exemplare, a d i c ă S 'J% din care l 0 2 ext�mplarc
32
in Ţara Românească şi 208 in Moldova. Între abonaţii noi se numără: Gr. Alexandrescu, A.T. Laurian, C.
Bălăcescu, V. Pogor, Ion Ionescu de la Brad, T. Codrescu, T. Stamati, Gr. Cuza, Alecu Ghica, dr. Cuciureanu,
dr. Vârnav etc.89• Din informaţiile date de Bariţ rezultă că in 1 848 numărul abonaţ i lor de peste Carpaţi
este comparativ foarte mare - depăşeşte 5 00, din care 300 in Moldova şi circa 200 în Ţara Românească,
aşadar dublu faţă de cei din monarhia habsburgică90•
O succintă analiză sociologică arată că pe când in Ardeal numărul cititorilor din ·mediul rural se
apropie de j umătate, in Principate abonaţi i sunt in totalitate din mediul urban ; pe profesi i predom ină
dregătorii boiereşti, iar apoi corpul didactic şi celelalte categorii de cărturari. Majoritatea abonaţilor de
peste Carpaţi sunt din Bucureşti (58%) şi Iaşi (63%). Între ei nu apare nici un preot de ţară sau un dascăl
sătesc91 • Tabloul i lustrează in mod veridic deosebirile mari in care trăiau şi activau pe tărâmul luptei
români i de o parte şi de alta a Carpaţilor. Dacă cei din Transilvania erau dispersaţi in mediul rural, fiindu-le
limitat accesul in oraşe, in Principate exista o puternică polarizare a forţelor culturale în cele două capitale
de provincii, forţe capabile să conducă l upta pe plan cultural şi politic pentru afirmarea dezideratelor
naţionale. Pe de altă parte, aceste aspecte semnificative sunt importante pentru că indică specificul raportu lui
cultură-societate în fiecare provincie, evoluţia procesu lui de emancipare socială şi culturală, cu efecte
asupra structurii forţelor care vor fi angajate în revoluţie, atitudinea, angajarea şi consecvenţa lor.
Între cei care s-au preocupat cu pasiune şi convingere pentru recrutarea de abonaţi, l a loc de frunte se
înscriu indeosebi profesorii ardeleni care activau in Principate. A stfe l , Damasch i n Boj i ncă aduna
prenumeranţi pentru "Gazetă" la Iaşi, Huşi şi alte localităţi, comunicându-i lui Bariţ în 1 8 3 9 numele
abonaţilor92• La rândul său, A.T. Laurian îi notifică lui Bariţ, în două scrisori consecutive din februarie
1 846, lista abonatilor la "Gazetă" şi "Foaie", care total izează 2 1 de persoane93• Stăruitor, Laurian urmăreşte
în mod consecvent primirea abonamentelor, depunând eforturi pentru creşterea n umărului acestora. Din
multe scrisori trimise lui Bariţ o amintim pe cea din 1 8 martie 1 848, în care îi prezintă situaţia detal iată a
abonamentelor pentru Bucureşti, Brăila şi alte oraşe. Un rol asemănător îndeplinesc Florian Aaron şi Ioan
M aiorescu94• Mijlocitor între redacţie şi abonaţi este Zaharia Carcalechi, misiune pe care şi-o va asuma ş i
îndeplini cu râvnă şi l ibrarul Iosif Romanov, î n calitate d e colector d e abonamente d i n Ţara Românească
pentru gazetele braşovene. În Moldova acest rol îl îndeplineşte negustorul Gh. N i ca din I aşi95•
O difuziune apreciabilă o cunosc foile lui Bariţ şi în Bucovina. Redactorul face în 1 83 9 o călătorie la
Viena, mij locind cu această ocazie la guvernul central şi obţinând dreptul ca foile sale să poată trece şi în
Bucovina, ceea ce a fost considerat atunci un succes şi, totodată, o recunoaştere care consacra oficial
existenţa gazetei96• Acest l ucru este foarte veridic afirmat în timpul revoluţiei în scrisoarea colectivă
adresată lui Bariţ în 22 iunie 1 849 - imediat după eliberarea sa, la intervenţia familiei Hurmuzachi, din
arestul militar de la Cernăuţi - de către Petrache Cazimir, Teodor Sion, Anastasis Panu şi Gh. Sion, în
care se spune: "Toţi românii cei adevăraţi pronunţă numele d-tale cu respect şi admira re. Î n abnegaţia
de sine-ţi cea mai absolută şi impuls de simţul naţional, ai semănat lumina prin organul gazetei d-tale,
În obscurantismul ce ne cuprindea. Istoria, onora bile domnule, te va orna cu laura mecenaţilor"''7.
Întrucât exemplarele "Gazetei" şi ale "Foii" erau căutate, iar completări ulterioare n u se puteau face,
fiind epuizate, Aaron Pumnul ia iniţiativa la Cernăuţi de a pune pe elevii săi să copieze colecţia " Foii"
până la revoluţie. Acordând revistei o atenţie şi o preţuire deosebită - ceea ce se poate constata şi din
numeroasele reproduceri din această publicaţie, în Lepturariul său - socotea că ea trebuie să se găsească
sub forma unei colecţii integrale, în fondul de publicaţii al bibl iotecii Societăţii de lectură româneşti de
acolo. Între cei care au participat la operaţia de transcriere s-a numărta şi unul din fraţii mai mari ai lui M .
Eminescu'18 (Şerban sau N icolae).
Aria de răspândire depăşeşte însă teritoriul etnic românesc. Tineretul român care studia Ia Un ivesritatea
din Pesta se adresează lui Bariţ la 6 februarie 1 845, arătând că abonamentele Ia "Gazetă" şi la " Foaie"
sosesc destul de neregulat, cerând să se continue cu expedierea exemplarelor99• Dar circulaţia lor ajunge
CUM/DAVA XXI - coala l 33

până pe malurile Senei. N.N. Rucăreanu se adresează lui Bariţ, în numele tuturor românilor de la Paris, la
9 februarie 1 845, informându-1 despre dorinţa junimii române din Paris de a i se trimite "Gazeta" pe
"Te rog domnule ( ) din partea tuturor românilor de aici,
adresa salonului de lectură Montpensier. .•.
d-a nu Întârzia trimiterea frumoasei d-tale gazete cât se va putea mai regulat"100•
0 0 0
Meritele imense pe care foile braşovene le-au dobândit ca o punte s igură şi statornică de legătură
peste Carpaţi.
La finalul acestui expozeu se ridică întrebarea firească, şi anume cum poate fi apreciată activitatea lui
Bariţ de strângere a legăturilor culturale între ţările române prin intermediul presei, cum poate fi considerat
rolul gazetelor de la Braşov la formarea conştiinţei naţi ona le, la promovarea drepturi l or şi l ibertăţilor
românilor? În această privinţă s-au emis de-a lungul timpului formulări judicioase, aprecieri cumpănite şi
veridice, care subliniază meritele incontestabile pe care gazetele de la Braşov le-au avut în istoria mişcării
culturale şi a formării culturii naţionale.
Înainte de a trece la consideraţiile teoretice, să relevăm un gest omagia! concret. Redactorul gazetelor a
primit la 1 octombrie '1 843 - aşadar după cinci ani de existenţă a gazetelor - o scrisoare de recunoştinţă,
însoţită de un inel mare de oţel cu margini de aur şi 1 36 de galbeni. Scrisoarea era semnată de 24 de oameni
de cultură şi patrioţi, între care: marele lgofăt Lupu Balş, V. Alecsandri, C. Negruzzi, G. Seulescu, Neofit
Scriban, Gr. Cuza (unchiul domnitorului Unirii), dr. Teodor Stamati, dr. Petru Câmpeanu, D. Bojincă, dr. Vâmav,
N. l strati101• Considerăm că acest lucru are semnificaţii multiple. Înseamnă că în Moldova exista un număr
mare de oameni cu discemământ politic şi cultural, în măsură să pătrundă, să înţeleagă şi să aprecieze valoarea
unor gazete angajate plenar în slujba neamului, a marilor sale deziderate, şi să-şi exprime consideraţia într-un
mod organizat şi colecitv, în scopul de a încuraja şi susţine strădania redactorului, conştienţi de importanţa în
viitor a acţiunilor sale.
În ceea ce priveşte gândurile şi admiraţia contemporanilor faţă de gazetele lui Bariţ (aşadar a celor care au
cunoscut direct efervescenta culturală şi politică declanşată de ele, s-au înavuţit din plinul conţinutului lor
naţional şi s-au bucurat de succesele repurtate) ele sunt numeroase şi concludente. Moldoveanul N icolae
Istrati scria lui Bariţ în 1 839 că foile sale sunt ca nişte raze de soare care "răsfiră negurele cele puternic
Întunecătoare"102• A.T. Laurian îi scria redactorului la l martie 1 840 despre "Gazetă", apreciind într-o manieră
populară, dar cu sens adânc şi pătruzător, că aceasta "să poate numi gura românilor" 103•
Consideraţii de amplitudine formulează M. Kogălniceanu, colegul lui Bariţ în marea întreprindere a
jumalismului românesc. El scria în 1 855: "Până l a anul 1 849, Gazeta de Transilvania a u fost apărătorul
cel mai Înfocat al Principatelor, stimulătorul neobosit al naţionalităţii lor, p rotrivnicul neÎmpăcat al
Înrâuririlor din afa ră �i a l a buzurilor din l ău ntru, care le Împiedica propă�irea. L a G azeta de
Transilvania alergau toţi publici�tii români, cari În patria lor nu puteau găsi organ pentru a-şi publica
ideile. Gazeta de Transilvania era pentru Principate presa liberă, organul opiniei publice. Gazeta lui
Bariţ a făcut mult bine, a oprit mult rău, şi, În tot chipul, a u exercitat o mare Înrâurire În l a�i şi În
Bucure�ti, atât asupra guvernelor, cât şi asupra poporului"104• Aprecierea a rămas până astăzi , după 1 35
de ani, relevatoare şi concludentă.
Vorbind despre "Gazetă" şi "Foaie", Iosif Vulcan - un alt cititor al presei româneşti - spune: "E de
prisos să amintim grandioasa influenţă ce a u avut aceste ziare asupra dezvoltării spiritului naţional;
putem zice că nu este foaie românească care să aibă mai multe merite pentru naţiune noatră decât bătrâna
Gazetă"10;. Ţinând seama de cele două coordonate ale foilor lui Bariţ: atât ca loc de întâlnire a scriitorului şi
a poeţilor din toate provinciile romăneşti, cât şi ca mijloc de schimb intens şi fertil de idei culturale, sociale şi
pol itice, premergătoare revoluţiei de la 1 848, Alexandru Papiu I l arian le coi1sideră, pe bună drep tate , "şcoală
politică şi literară a toată Dacia"1()(\.
Posteritatea a receptat mesajul transmis de Bariţ prin fo ile sale, asigurându-i reverberaţia în scrisul
cuvântul de la catedră a l profesorilor. Domeniu de permanentă investigatie,
ccrc.ctătorilor, operele literaţilor şi
reflecţie şi îndemn la mWlcă asiduă în folosul neamu l u i , conţinutul gazetelor de la Braşov continuă să-i incite
şi proocupe pe oamenii de cultură. Zenovie Pâclişanu era de părere că "Ganta" ::oi ,.Foaia" "au fost in vremile
34
acele tulburi, aspre şi grele, o şcoală În cel mai nobil Înţeles al cuvântului, o şcoală de Înfrăţire � suletelor În
dragoste de neam şi În lupta pentru ideal"107• Acest aspect este subliniat într-o formulare lapidară de (itre acad.
Ştefan Pascu, care arată că foile de la Braşov "au fost cea mai importantă şcoală naţională a timpului"10s. N.
Iorga a zăbovit, de asemenea, asupra activită�i lui Bariţ şi a foilor sale, conchizând că "Foaia se ridică ( ...) la
Însemnătatea de Întâiul organ panromânesc, Întâia gazetă cuprinzând informaţii despre toţii românii, În
acest spirit al culturii române�ti unice"109• În felul acesta, ceea ce nu izbutiseră ieşenii şi bucureştenii, "acest
lucru I-au făcut ardelenii la Bra�v, care a ajuns astfel să fie până la 1848 şi după aceasta, centru firesc al
conştiinţei româneşti, punctul În care se concentrau, prin această oglindă a muncii lui, razele culturii rnmâneşti
Întregi, pregătind sufletul poporului pentru care această cultură era făcută"1 10•
000
Formarea culturii na�onale ca proces istoric organic reclamă cerinţe şi necesităţi obiective, unitare. Ele vor fi
satisfăcute în mod dialectic, Ia început de către o provincie sau alta, sau, eventual, de două provincii concomitent,
în raport de condiţiile, posibilităţile şi forţele existente, cu tendinţa vădită de a se ajunge la o participare simultană
şi în acelaşi domeniu a tuturor provinciilor, într-un proces de sinteză al creaţiei culturale. În acest fel fiecare
provincie a oferit şi asigurat seva nutritivă care a alimentat şi fortificat floarea bogată şi pol icromă a culturii
naţionale.
Faptul că "Foaia" � "Gazeta" publică un număr mare de articole ale cărturarilor din cealelalte provincii şi
sunt abonate cu precădere în Principate, se explică prin dorinţa de a aduce la cunoştinţa cititorilor din Transilvania,
şi în egală măsură a celor din fiecare provincie, a creaţiilor literare, a problemelor culturale, a opiniilor şi a
tendinţelor din Principate, ceea ce înseamnă un dialog activ între toate cercurile şi mediile româneşti, într-o reală
simbioză şi osmoză în slujba culturii naţionale.
În felul acesta constatăm formarea mai multor poli creatori, fenomen determinat de tradiţia locală medievală
şi de la începutul epocii moderne, impulsionată şi direcţionată de cerinţele şi dezideratele culturii moderne naţionale.
Principatele, emancipate de sub dominaţia politică a fanarioţilor, dar rămânând obiect al dipsutei între puterea
"protectoare" şi puterea suzerană, dobândesc totuşi posibilităţi să-şi organizeze activitatea culturală în limba
proprie şi să-şi constituie instituţiile naţionale reprezentative pe domenii de activitate şi de creaţie. În acest proces
cultural şi politic de anvergură, Principatele au nevoie de contribuţia Transilvaniei, de spiritul ei viguros şi neabătut.
De aceea Bariţ, care va grupa în jurul său condeiele din Ardeal, oferă mijlocul necesar, indispensabil etapei
respective; organele de presă, deschise generos tuturor românilor şi problemelor lor.
Astfel, grupările provinciale de cărturari, care configurau centrul cultural naţional , se orientează în mod
hotărât spre articularea şi sudarea organică a mişcării culturale româneşti într-un şuvoi puternic, ca şi filonul
aspiraţiilor poporului din care izvorăşte, în scopul afirmării capacită�i de creaţie a românilor, a drepturilor lor le
libertate naţională şi socială, la unitate şi independenţă. Cărturarii vremii sunt conştienţi aşadar de necesitatea
asamblării şi armonizării într-un tot organic a elementelor provinciale, încă insuficient de omogene, introducâd în
această fază de închegare noi elemente de liant, care să dimensioneze şi să accentueze afirmarea conştiinţei şi a
unităţii naţionale ca factor cultural real şi politic necesar.
Presa a îndeplinit rolul de element principal de legătură între provincii. Apărută în perioada formării naţiunii,
presa este de la început naţională. Ea cuprinde roadele unei cugetări naţionale, reflectă aspiraţiile şi tendinţele
naţionale, ilustrează viaţa publică naţională, cu tot ce o compune, mergând de la faptul cotidian până Ia marile
idei regeneratoare. Fiind o reflectare a vieţii naţionale, ea pătrunde în toate teritoriile etnice, înavuţind spiritualiceşte
feluritele comunităţi, pe care le antrenează în cadrele mişcării generale. Prin presă este stabilit definitiv sistemul
circulator care va asigura osmoza organismului naţional .
Gazetele de la Braşov au început să îndeplinească rolul principal în cadrul ziaristicii româneşti de până Ia
1 848 - perioadă pe care ne-am propus s-o analizăm - întrucât filonul de gândire şi tradiţia Şcolii Ardelene,
adaptate noilor realităţi, fiind astfel în măsură să înmănuncheze tot ceea ce a fost nou şi viguros, ce a corespuns
cel mai bine obiectivelor fundamentale ale naţiunii. Ele pot fi socotite de aceea o veritabilă şcoală de educaţie
naţională pentru toţi românii, în cel mai înalt şi mai propriu sens ale acestei idei. Foile lui Bariţ au exprimat avântul
spre noi orizonturi al spiritului românesc emancipat şi liber, cu temeinice rădăcini în propriul său trecut, au dat
glas şi au afirmat simfonia gândurilor şi aspira�ilor românilor, care îi vor anima, întărindu-le credinţa în drepturile
lor, în toate momentele revoluţiei şi în epoca unnătoare.
35
N OT E :
l . M . Kogălniceanu, Jumalismul românesc în 1 855, în "România literară" (Iaşi), 1 855, nr. 4, p . 52-53.
2. I bidem.
3. N. Iorga, Istoria românilor din Banat şi U ngaria, Bucureşti, 1 9 1 5, p. 1 1 0- 1 1 2.
4. Ibidem, p. 1 1 5- 1 1 6
5. Mihail Kogălniceanu, Opere. Ediţie c.ritică publicată sub îngrij irea lui Dan Simionescu, voi. 1 . Bucureşti,
1 974, p. 336-33 7 .
6. Ioan Lupaş,
Contribuţii la istoria ziaristicii ardelene, Sibiu, 1 926, p . 5 8-59; N . I orga, Istoria presei
româneşti de la primele începuturi până la 1916, Bucureşti, 1 922, p. 68.
7. Ştefan Pascu, 1 50 de ani de la naşterea lui Gheorghe Bariţiu, in "Steaua", 1 962, 1 3, nr. 5, p. 90-93; Ioan
Lupaş, op. cit., p. 59; Din presa literară românească a secolului XIX, Bucureşti, 1 967, p. 82; Din trecutul
"Gazetei Transilvaniei", 1 838-1 849, în "Gazeta Transilvaniei", 1 908, 7 1 , număr j ubiliar, p. 8. Învoirea de a se
publica foile de la Braşov, dată din partea Vienei, riu s-a făcut dezinteresat, ci din calcul politic: pentru a exercita
o influenţă în Principate, ca fc1ctor de contracarare a influenţelor ruseşti şi turceşti, şi ca element de contrabalansare
a acţiunilor şi presei maghiare. Concesiunea a fost acordată lui J. Gott, german, om de încredere, care, alături de
cenzura severă, prezenta siguranţa că vor asigura realizarea intereselor Curţii imperiale.
8. Din presa literară românească a secolului XIX, p. 85.
9. "Foaie pentru inimă, minte şi literatură", 1 838, 1 , nr. 1, din 2 i ulie, p. 1 -3.
1 0 . Ibidem.
1 1 . "Gazeta de Transilvania", 1 838, 1 , nr. 1 , p. 3 .
1 2. Ştefan Pascu, Transilvania în lumina datelor gcopolitice, istorice şi statistice, Blaj , 1 944, p. 1 94- 1 95.
1 3. George M . Marica, Studii de istorie şi sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, voi.
II, Cluj-Napoca, 1 978, p. 9; idem, Foaie pentru minte, inimă şi literatură. Bibliografie analitică cu un studiu
monografie, Bucureşti, 1 969, p. 1 2 1 , 1 29.
1 4. N. I orga, I storia literaturii româneşti în veacul al XIXIea - de la 1 82 1 înainte. Î n legătură cu
dezvoltarea culturală a neamului, voi. 1, Bucureşti, 1 907, p . 308.
1 5. Ioan Lupaş, op. cit., p. 60-6 1 .
1 6. Ibidem, p. 6 1 -62.
17. A. Papiu l larian, Istoria românilor sin dacia Superioară, tom 1, Viena, 1 852, p. 2 1 7.
1 8. Ioan (Silviu) Nistor, Legăturii culturale dintre Ţările Române în prima jumătate a secolului al XIX-lea,
Teză de doctorat, ClujăNapoca, 1 987, p. 1 29- 1 44.
1 9. Pompiliu Teodor, George Bariţ şi Principatele Române pînâ la 1 848, în Anuarul Institutului de istorie
din Cluj, 1 963, 6, p. 84; Din trecutul "Gazetei Transilvaniei" 1 838-1 849, p. 1 O.
20. Colecţia "Gazeta de Transilvania" şi " Foaie pentru m inte, inimă şi l iteratură" pe perioada 1 838- 1 848,
passim, la Bibi loteca centrală universitară Cluj-Napoca, Sala Colecţii speciale;Cf. George Em. M arica, Foaie
pentru minte (...), p. 29-32; V Cheresteşiu, Î ntemeierea p resei româneşti din Transilvania şi activitatea
publicistică a lui George Bariţ pînă la izbucnirea revoluţiei de la 1 848, în Anuarul Institutului de istorie din
Cluj, 1 963 , 6, p. 1 1 -39; Mircea Popa, Valentin Taşou, Istoria presei literare româneşti din Transilvania de la
începuturi pînă la 1 9 1 8, C luj-Napoca, 1 980, p. 64-65; Kogălniceanu şi a �delenii, în "Românul", 1 9 1 1 , 1 , nr.
1 4 1 , p. 2-3 .
21. Ştefan Pascu, op. cit., p. 1 95-1 96.
22. "Foaie pentru minte"(...), 1 839, 2, nr. 1 0, p. 78.
23. G. Ba1iţ, Ce este panvalahismul?, în "Foaie pentru minte" ( ... ), 1 843, 6, nr. 6, p. 4 1 -46, Ioan Lupaş, op.
cit, p. 1 0- 1 1 ; Ioan Lupaş, Î nceputurile şi epocele istorice ale ziaristicei româneşti transilvănene, în Studii
istorice, voi. V, S ibiu-Cluj , 1 945- 1 946, p. 3 1 O.
24. N.Iorga, Neamul ronânesc în Ardeal şi În Ţa ra Românească,l3ucureşti, 1 906, p. 6 1 .
25. George E. Marica, Foaie t>entru nlii'ltc, inimă şi literaturii, p. 32, � 1 .
26. Dacia l i terară. Subt redacţia lui M i hail Kogălniceanu. Studiu introductiv şi ediţie de Maria Platon.
36
Bucureşti, 1 972, p. XV-XVI .
27. U nitatea naţională a românilor în epoca modernă 1 82 1 - 1 91 8, Bucureşti, 1 985, p. 49-50.
28. VA. Urechia, Istoria culturei naţionale. Istoria şcoalelor de la 1 800-1864, tom II, Bucuresci, 1 892, p.
228.
29. George E m Marica, Foaie pentru minte (...) , p . 77-78.
30. "Foai e pentru minte"(...), 1 842, 5, p. 1 92, 359.
3 1 . Ovidiu Papadima, Cezar Boliac, Bucureşti, 1 966, p. 1 1 2.
32. U nitatea naţională a românilor, p. 47.
33. "Foaie pentru minte"(. ..) , 1 848 din 1 0 mai; 1 848, nr. 2 1 , p. 1 6 1 ; 1 848 din 1 4 iunie.
34. Ibidem, 1 839, nr. 1 3, 1 4, 1 5.
35. Ibidem, 1 839, nr. 34.
36. Geroge Em. marica, Foaie pentru minte(...), p. 33, 84.
37. 1 bidem, p. R7.
38. Ibidem, p. 88; Pompiliu Teodor, op. cit., p. 86.
39. Mircea Popa, Valentin Taşcu, Istoria presei literare româneşti (...), p. 59; Victor V Grecu, Preocupări
privind unitatea limbii literare în Transilvania (secol XIX). Teză de doctorat, Oradea, 1 972, p. 278.
40. Mircea Popa, Valentin Taşcu, op. cit., p. 59, 64-66.
4 1 . "Foaie pentru minte"(...) , 1 846, nr. I I .
42. I bidem, 1 846, nr. 35, p. 277-279.
43. George Em Marica, Foaie pentru minte (...), p. 85.
44. Ibidem, p. 1 02- 1 04.
45. Pompiliu Teodor, op. cit., p. 85.
46. Unitatea naţională a românilor (...), p. 48-49.
47. Comelia Bodea, 1 848 la români. O istorie în date şi mărturii, voi. 1, Bucureşti, 1 982, p. 1 49.
48. VA. Urechia, op. cit., p. 1 35 .
49. N. Iorga, I storia literaturii româneşti în �eacul al XIX-lea - de la 1 821 înainte, voi. I I , Bucureşti,
1 908, p. 1 07.
50. Unitatea naţională a românilor (...), p. 49.
5 1 . Din presa literară românească a secolului XJX, Bucureşti, 1 967, p. 26, 29.
52. "Foaie pentru minte"(. ..), p. 49.
53. Eadem
54. George Em. Marica, Foaie pentru minte (...), p. 40-4 1 .
55. Z. Pâclişa.Illl; Gheorghe Bariţiu ziaristul. La o jumătate de veac de la moartea lui, în "Transilvania",
1 943, 74, nr. 6, p. 4 1 0.
56. I bidem, p. 4 1 1 ; George Em Marica, Studii de istoria şi sociologia culturii române ardelene din secolul
al XIX-lea, voi. II, Cluj-Napoca, 1 978, p. I l , 1 5 .
57. "Foaie pentru minte" ... , 1 843, 6, p . 336.
58. "Gazeta de Transilvania", 1 847, 1 0, p. 1 9.
59. "Curierul românu", 1 846, 1 8 , nr. 74, p. 293-294; nr. 76, p. 30 1 -304; nr. 77, p. 307-308; nr. 78, p.
309-3 1 2; nr. 79, p. 3 1 3-3 1 6; nr. 80, p. 3 1 8-320; nr. 8 1 , p. 322-324.
60. l dem, 1 846, 1 8, nr. 1 , p. 1 .
6 1 . l dem, nr. 4, p . 1 4.
62. Dacia literară. Subt redacţia lui M ihail Kogălniceanu, passim.
63. "Gazeta de Transilvania", 1 839, 2, p. 27-28; George Em. Marica, Foaie pentru mine (. ..), p. 37.
64. George Em. Marica, Foaie pentru minte (.. .), p. 36-38. .
65. "Gazeta de Transilvania", 1 838. nr. I l , p. 42-44; George Em. Mari ca, Foaie pentru minte ( .. . ), p.
36-38.
66. George Em. Marica, Foaie pentru minte (. . .), p. 66.
67. " Foaie pentru minte", 1 840, nr. 22-24.
68. Ibidem, 1 R42, nr. 3-4.
69. Ibidem, 1 84 1 , nr. 29.
70. Ibidem, 1 84 1 , nr. 1 9.
7 1 . "Curier de ambc sexe", 1 837, nr. 9, p. 1 8� 1 93; Vasile Netea, George Bariţiu, în Din istoria pedagogiei
româneşti, voi. Ill, Culegere de stud ii, Bucureşti, 1 967, p. 1 67.
72. N. Iorga, Istoria literaturii româneşti În veacul al XIX-lea - de la 1821 Înainte, voi . I, Bucureşti,
.
1 907.
73. VA. Urechia op. cit., p. 228.
74. "Foaie pentru minte", 1 838, 1 , nr. 1 6, p. 1 2 1 - 1 23.
75. Victor Slăvescu, Corespondenţa Între Ioan Ionescu de l a Brad şi Ion Ghica, 1 846-1874, Bucureşti,
1 943, p. 47-48.
76. George Em Marica, Foaie pentru minte, p. 4 1 , 93-95.
77. I bidem, p. 1 1 6- 1 1 7.
78. George bariţ şi contemporanii săi, voi. 1, Coordonatori Ştefan Pascu şi Iosif Pervain, Bucureşti, 1 973, p.
25 .
79. Ibidem, p. 36-37.
80. "Buletinul oficial al Ţării Româneşti", 1 833, nr. 1 .
8 1 . VA. Urechia, op. cit., voi. 1, p. 246-248.
82. N . Iorga, Viaţa românească În Ardeal, Arad, 1 926, p. 62.
83. George Bariţ şi contemporanii săi, voi. 1, p. 29-30; George B ariţiu 1 2/24 mai 1 8 1 2- 1892. Foi
comemorative la serbarea din 1 2/24 mai 1 892, Sibiu, 1 892, p. 1 3-14; G eorge Em. Marica, Foaie pentru minte,
p. 1 33.
84. Geroge Bariţiu şi contemporanii săi, voi. 1, p . 25.
85. V Cheresteşiu, Î ntemeierea presei româneşti din Transilvania. ., p. 25,
.
86. George Em. Marica, Studii de istoria şi sociologia culturii (...), voi. 1, p. 26; Aurel A. Mureşianu, Presa
românească Înainte şi după 1 848, în "Ţara Bârsei", 1 93 1 , 3, nr. 2, p. 1 03-1 1 7.
87. George Em. Marica, Studii de istoria şi sociologia culturii (...), voi. 1, planşa de la pagina 32-33; p. 2 1 ;
1 . Bianu, Abonaţii foilor lui Bariţ la 1 838, in "Convorbiri literare , 1 904, 38, nr. 1 2, p . 1 . 1 20- 1 . 1 30.
"
88. George Em. M arica, op. cit., p. 2 1 , 27-28, Planşa de la p. 32-33.

89. I bidem.
90. Ibidem, p. 27-28.
9 1 . Ibidem, p. 53.
92. V Popeangă, E. Găvănescu , V Ţîr covnicu Preparandia din Arad, Bucureşti, 1 964, p. 65.
,
93.George Bariţ şi contemporanii săi, voi. 1, p. 1 08.

94. Revoluţia de la 1 848-1849 din Transilvania, voi. 1, 2 martie- 1 2 aprilie 1 848. Sub redacţia acad. Ştefan
Pascu, V i ctor Cheresteşiu, Bucureşti, 1 977, p. 2 1 3-2 1 4; George Bariţ şi contemporanii săi, voi. 1, passim.
95. Revoluţia de la 1 848-1 849 din Transilvania, voi. 1; p. 1 6 1 - 1 62; George Bariţ şi contemporanii săi, voi.
1, p. 108.
%. George Bariţiu, 1 2/24 mai 1 821-1 892 (. . .), p. 1 2.
97. Corespondenţa familiei Hurmuzachi cu Gheorghe Bariţ, pubilcată de N. Bănescu, V ălenii de MW1te,
1 9 1 1 , p. 1 2 .
98. George Em. Marica, Studii d e istoria şi sociologia culturii (...) , voi. 1 , p. 1 07.
99. Comelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea naţională 1 834-1 849, Bucureşti, 1 967, p. 265-266.
1 00. I bidem, p. 267.
I OI .George Bariţiu, 1 2/24 mai 1 82 1 - 1 892 ( ..) , p. 1 3- 1 4.
.
102. George Bsriţ şi contemporanii săi, voi. III. Coordonatori acad. Ştefan Pascu ş i Iosif Pervain, Bucureşti,
1 976; p. 365.
103. I bidem, voi. 1, p . 1 02.
1 04 . M . Kogălniceanu, Jurnalismul rom!lne�c în 1 855, in "Romănia literară" (Iru;i), 1 855, nr. 4, p. 53.
1 05 . losuf Vulcan, Panteonulu Românu. Portretele şi biografiile celebritălilor române, tomul 1, Pesta,
1 869, p. 41 .
38
106. Apud Pompiliu Teodor, op. cit, p. 84.
1 07. Z. Pâclişanu., Gheorghe Bariţiu ziaristul. La o jumătate de veac de la moartea lai, în "Transilvania",
1 943, 74, nr. 6, p. 4 1 0.
1 08. Ştefan Pascu, Transilvania În lumina datelor geopolitice, istorice şi statistice, Blaj, 1 944, p. 1 95-1 96.
1 09. N. Iorga, Istoria românilor din Banat şi Ungaria, Bucureşti, 1 9 1 5, p. 1 09.
1 1 0. Ibidem, p. 1 1 8.
39
,.Gazeta de Transilvania'' si revolutia de la 1848-1849
' )
de Gelu .Neamţu
Izbucnirea revol uţiei în primăvara anului 1 848 găseşte Gazeta de Transilvania la un dec:eniu de
apariţie, tănâră deci, pulsând de vitalitate, în p l ină expansiune a ariei sale de răspândire şi în creştere
vertiginoasă a numărului de abonaţi de pe aproape întreg spaţiul locuit de români.
Vocaţia de ziarist a profesorului George Bariţiu chemat la şcolile din Braşov se va dovedi autentică,
de altfel ca şi tenacitatea sa în confruntarea cu cenzura preventivă atotputernică şi, în plus, �nzeastrat cu
o deosebită ·abilitate în a-şi strctura ideile liberale de esenţă rottekiană printre rândurile Gazetri şi Foi i
pentru minte, i n i m ă şi literatură.
Perioada istorică în care foile sale au răspândit lumina culturii şi un început de educaţie politică până
la revol uţi�, deşi relativ scurtă, a însemnat mult în v iaţa poporului român. A fost un deceniu p l i n de
prefaceri şi mutaţii sociale şi politice.
Odată cu revoluţia, paginile foilor lui Bariţiu, dar mai ales Gazeta, vor deschide larg porţile primenirii
şi regenerării sociale şi naţionale, afirmându-se cu generozitate parte integrantă din conştiinţa naţ ională
reînviată.
Destinul celor două publicaţii româneşti se va întrepătrunde strâns cu mersul revoluţiei, constituind
ele însel e n u numai o reflectare fidelă şi obiectivă a evenimentelor, ci devenind, în acelaşi ti mp, far
călăuzitor, punct de sprijin şi îndrumare pentru opinia publică românească nu numai din Transilvania, ci
şi din Moldova, Ţara Românească şi B ucovina.
Foaie pentru m inte . . . va dobândi tot mai mult un rol de "arhivă" a evenimentelor, G. Bariţiu anunţând
în acest sens că documentele istorice importante vor fi tipărite în Foaie ... 1• Conştient de valoarea lor
"unică", el recomanda abonaţilor săi să păstreze2 cu grijă numerele din Gazetă şi Foaie, care conţin
consemnarea principalelor evenimente revoluţionare. Personal, se va strădui din răsputeri, după cum a şi
promis, să publice cât mai multe de astfel de acte pe care a putut "pune mâna"\ bune, rele, sincere sau
făţarnice, aşa cum vor fi fost ele, pentru a le conserva istoriei. De altfel, tocmai preţuirea şi respectul
deosebit pe care-I nutrea Bariţiu faţă de documentul istoric vor constitui însuşiri ce vor face din talentatul
p ublicist şi un reputat istoric.
Aplecându-se asupra foi lor îngălbenite de vreme ale Gazetei de Transilvania şi cercetând rolul ei
militant, care, deşi atins în mai multe l ucrări4, constatăm că nu a fost totuşi tratat până acum unitar şi nici
pe departe exhaustiv. Acesta este şi motivul pentru care ne-am decis să-i acordăm atenţia cuvenită, punând
în lumină aspectele noi ale inseparabilului şuvoi incandescent: Gazeta - Revoluţie.
Identificare Gazetei cu punctele programului revoluţionar al românilor, ca şi cunoscutul ei militantism
ridică serioase probleme privind optica investigării, care trebuie să aibă mereu în vedere dublul rol al
acesteia, pe de o parte de consemnare a opiniilor cercurilor sociale şi naţionale ce le reprezenta, iar pe de
alta de călăuzitoare autentică a opiniei publice româneşti .
Foile l ui Bariţiu şi-au început apariţia cu 100 de abonaţi la 1 83 8 (debut mai mult decât modest),
pentru ca în primul semestru al anului 1 848, redactorul să precizeze că numărul lor ajunsese la 8205, un
număr apreciabil pentru acea vreme. Audienţa gazatelor era în realitatea mult mai vastă. Atunci nu se
p unea problema: un abonat - un cititor. Bariţiu însuş i , încă la 1 846, atrăgea atenţia asupra acestui
aspect, nu l ipsit .de însemnătate, mărturisind că, cifra exactă a publicului auditor, practic e necunoscută,
deoarece cititorii sunt cu m ult mai mulţi decât abonaţi i , numărul foi lor trecând din mână în mână6; în
41
unele părţi fiind citite în faţa întregului sat de către preoţi sau învăţătorF, iar în timpul luptelor erau citite
de tribuni, la lumina focurilof'l.
Dacă un deceniu Gazeta şi Foaia au trebuit să respecte cenzura preventivă şi acţiunea lor se îndrepta
mai mult spre o ridicare culturală a românilor, redactorul lor a găsit totuşi mijloace, deosebit de subtile
uneori, de a face cât de cât şi o modestă dar solidă educaţie politică a cititorilot săi, pentru ca "ziu a
cercării" (pe care o aştepta ş i î n care a crezut întotdeauna), să nu-i găsească pe români nepregătiţi, "fără
principii, fără patriotism, fără virtute pu blică şi privată"9 cum mărturisea însuşi mai târziu.
Dar, aşa sporadică şi firavă, această pregătire politică a obştii româneşti din Transilvania, sub tutela
unei cenzuri preventive pe care până la 1 848 Bariţiu o aprecia numai cu puţin mai blândă decât cenzura
rusească de sub ţarul N icolae J l 0 , s-a dovedit totuşi a fi fost cu mult mai adâncă şi mai temeinică decât
bănuia însuşi nestorul presei româneşti ardelene. Aşadar, putem privi azi ca nefiind cu nimic exagerată
aprecierea duşmănosului funcţionar Peterffy de la Guberniul din Cluj, care susţinea sus şi tare că " Î nsăşi
existenţa de foi periodice româneşti oricât de inocente la părere" constituiau un serios pericol pentru
aristocraţia maghiară 1 1 • Şi aceasta în condiţi ile în care Gazeta era supusă unei triple cenzuri - una Ia
Braşov, alta la Cluj şi a treia la Viena12• Cu atât mai mult deci se justifică întrebarea retorică a lui Bariţiu,
că oare ce s-ar fi întîmplat cu acest popor dacă anul 1 848 I-ar fi "apucat nici măcar cu acele începuturi
uşoare de educaţiune politică, nici cu atâta sentiment de libertate cât s-a putut infiltra în spirite"13•
Dar cercetarea atentă pune în lumină şi un alt fapt încă şi mai puţin sesizat până azi, anume că Gazeta
de Tra nsilvania, cu mult înainte de izbucnirea revoluţiei, o prevedea; la început confuz, nelămurit poate,
pe parcurs, însă, din ce în ce mai l impede. Ni se pare extrem de relevant în acest sens articolu l . intitulat: O
privire scurtă genera l ă peste Europa întreagă 1\ în care G. Bariţiu îndrăzneşte să ofere o adevărată
conduită de urmat de către români în vâltoarea evenimentelor ce or să vină. Iată cum percepe el situaţia
politică a Europei în vara anului 1 847: fapte prea puţine, o mulţime de cuvinte din toate statele; sunt
cuvinte deseori mult asemănătoare şi chiar dacă nu sunt însoţite de fapte răsunătoare prezintă în schimb
"o mişcare vie", cu o "tendinţă şi năzui nţă a tuturor popoarelor cătră u n scop care până acum l e
este m a i m u l t numai simţit, decât limpede cunoscut. G lasuri, cereri, dorinţe, suspinări, gemete d i n
toate părţile."
Oricât de difuz ni s-ar părea astăzi presentimentul unei erupţii revoluţionare, credem totuşi că fragmentul
citat îl confirmă. Bariţiu mai cerea românilor să privească atent la toate faptele înţelepte "Sau greşite ale
popoarelor din j urul lor şi din toate, fără deosebire, să înveţe. Iar în finalul articolului dă glas necesităţii
unei mai profunde integrări a românilor în viitoarea "nouă viaţă" a Europei pe care o întrevedea, căci de
"voim viaţă" - afirma Bariţiu - este absolut necesar a "nu tăia de către orga nismul vieţii celorlalte
n aţii."
"Furtuna mântuirii", cum era numită revoluţia de către Alecu Russo, se apropia. Anul 1 848 devine
o cotitură reală pentru Europa, pentru români, pentru "Gazeta de Transi lvania" în ultimă analiză, care,
.
pe lângă faptul că porneşte la drum în anul re voluţiei cu cea mai ridicată cifră de abonaţi aşa cum am
văzut15, promite a oferi cititorilor, lunar, câte un supliment, fie la Gazetă, fie la Foaie. Deci, la un an nou,
doar o "prea nobilă cărare a culturii prin publicitate" 16•
Dar câtă deosebire între "cărarea culturi i" de dinainte de 1 848 şi aceea de la chiar începutul anului
1 848, când convingerea despre izbucnirea mişcării presimţite în iulie 1 847 se cristalizează definitiv în
ianuarie 1 848! Aceasta se confirmă chiar şi numai din câteva idei ale articolului de fond semnat de G .
Bariţiu în primele numere ale Gazetei din 1 848, intitulat Cultura 17•
Astfel, vorbind în numele popoarelor oprimate, Bariţiu în acest articol fulminant îşi îndreaptă atacu l
direct împotriva modului de viaţă feudal, denunţând racilele sistemului; şcolile - afirmă el - î n loc să
fie lăcaşuri de lumină sunt "degradate a fi numai unelte pregătitoare de supuşi cu mintea şi j udecata
scâlciată". Scopul guvernelor feudale, mai susţine autorul, era şi acela de a da o educaţie de aşa manieră
popoarelor, încât "să le poată ţinea pururea în frâu şi supunere, să le ducă încătrău vor vrea" 1K; iar
tiparul, sub teroarea cenzurii avea in feudalism men irea cre şteri i unei naţiuni întregi în "servitute " . În
fine, inspiratul articol are şi puterni�e nuanţe antid�sp9ti�;�; �tJJn<;:i când îndrăzneşte să p re c i ze ze că doar
despotismul feudal cel mai crâncen poate p retind e să se opre as că pr i n cenzură "toate cărţile şi şcoalele
42
câte sănt de opinii contrare", numai el putea să înfrice sau să corupă "cu bani sau cu posturi pe
profesori şi pe scriitori, ca să înveţe şi să scrie câte" plăceau cercurilor străpânitoare maghiare. Numai
o astfel de stăpânire despotico-feudală îşi putea opri supuşii a "eşi în ţări străine", şi tot numai ea putea
să recompenseze cu "ranguri, posturi, titule, ordine", doar pe aceia ce arătau cea mai "necondiţionată
supunere la voinţele" sale19• S ubliniem faptul că acest articol antifeudal deosebit de îndrăzneţ a fost
admirat chiar în focul bătăliilor revoluţionare de către Axente Sever, care neştiind că cenzura se menţine
încă, seria în 1 8 aprilie 1 848 de la B ucureşti 1ui S. Bămuţiu «Ce să zicem? D-lui (G. Bariţiu -n. n.) începu
anul prea bine cu "Cultura", "Episcopul" etc. dar nu-şi ţenu lung temp curagim>20•
Dar cum să-şi fi menţinut curajul când numai cu puţine zi le înainte de sosirea scrisorii lui Axente
Sever, B ariţiu fusese chemat în faţa patriciatului săseasc din Braşov şi admonestat să nu cuteze a mai
publica ceea ce nu le era pe plac, punându-i-se în vedere că dacă românii vor mai face vreo demonstraţie
în oraş, vor fi spânzuraţi de "stâlpii felinarelor". Spre cinstea lui, B ariţiu nu va ceda ameninţărilor căci
avea în urma sa o lungă şi plină de strădanii rezistenţă în faţa cenzurii, practic de la începutul apariţiei
gazetelor sale, când mărturisea cu multă părere de rău: ,,Am spune noi multe dar nu ne este îngăduit de
cenzură"22; mai avusese ciocniri cu cenzura la 1 8402-\ la 1 84424 şi una foarte gravă la 1 845, când a fost
chemat Ia ordine de baronul Josika care îi porunci să dea publicului român lectură "inocentă şi sănătoasă"
deoarece, susţinea cancelarul aulic al Transilvaniei, scrierile politice pot fi "periculoase"25•
Cam ce fel de presă ar fi dorit Josika să citească românii, o descrie savuros Bariţiu, arătând că ea ar fi
asemenea cu cea din ţările în care tiparul "zace sub jug <Pe fier" (de parcă în Transilvania feudală n-ar fi
fost aşa! ), şi unde " ... bietelor gazete nu le este iertat a.. şi u mple coloanele decât mai vârtos cu umblarea
timpului, cu rodirea pământului, cu vânzări şi cumpărări, cu fenomene de ale naturei şi altele ca
acestea, la care mai adăugăm câteva ştiri din afară nici calde nici reci"26• Tot în 1 845 Josika îi mai
atrage atenţia să nu deştepte în români iubirea de pământ "din pricină că auzind u nele ca acestea
iobagii (sclavii, robii, clăcaşii, vai de ei), uşor ar prinde gust" să pretindă şi ei "căteva măsu re de
pământ, despre care să zică: acesta e al nostru, al fiilor şi al nepoţilor noştri din seminţă în seminţă'm.
Astfel se explică faptul că viaţa Gazetei de Transilvania şi a Foii se afla mereu pe muchie de cuţit, încât
G. Bariţiu ajunsese să mărturisească timorat că jurnal istica sa îi era "numai sarcină grea, iar u neori
năpastă şi izvor de prigoniri"28•
" Izvorul de prigoniri" se revărsa şi asupra altor intelectuali români, în care, ca rezultat al terorii
nobilimii maghiare se instalase demult, ca o componentă a mentalităţii lor, frica.
Cum se apropia revevoluţia, Bariţiu îndrăzneşte să-şi ridice capul cu demnitatea şi să denunţe această
frică, dezvăluindu-i rădăcinile care erau "despoticele măsuri" ce prigoneau pe " apărătorii adevărului
până în fundul celor mai întunecoase temniţe". Şi, arătând că "Astăzi această frică nu mai are loc",
cel puţin nu în măsura veche, în primăvara anului 1 848, cu veşti încurajatoare pentru cei obidiţi şi cu
cenzura în sfărşit dezorientată, tânărul redactor George Bariţiu îşi ia cutezanţa de a propune şi a proclama
renunţarea la frică, făcând cunoscut că şi alţi prieteni ai săi, deci un cerc mai larg de intelectual i, sunt
"una cu noi în privinţa aceasta"29•
La începutul revoluţiei, românii în total itatea lor, dacă aveau vreo 1 5 j urnale politice şi nepolitice,
stare de fapt ce-l întristează pe Bariţiu, care îndeamnă pe români să-şi încoarde întreit puterile pentru a
îndemna şi deştepta, lumina şi dezmorţi poporul care în unele clase sau ţinuturi nici nu ştie ce este aceea
gazetă ! Or, cum să vină acest public în contact cu idei şi aspiraţii noi, dacă neavând presă nu le putea
cunoaşte, iar necunoscându-le, . de sigur, nici nu le putea înţelege şi îmbrăţişa?
I ntelectualilor, redactorul Gazetei, minte luminată, le recomanda citirea mai multor jurnale, pentru a
sta în necurmată comunicare cu spiritul şi cultura timpului, dar şi pentru că nu ar fi consult ca şi să "bea
numai dintr-un izvor jurnalistic" pentru a nu fi conduşi de "opiniile unui singur j urnalist"30•
Aşa se explică şi de ce se entuziasma Bariţiu când Timotei Cipariu scoase la 1 847 Organul luminării
3 1 , deve n i t in timpul revoluţiei, Orga nul N aţional, la fe l de cenzurat însă şi e l , chiar şi după Adunarea
Naţională din 3/1 5 mai 1 848 de la B laj .
Treaptat, dar ireversibil, presiunea "spiritului vremii" se apropie şi de Transilvania înlănţuită de
aristocraţia maghiară şi de dominaţia habsburgică.
43
Cu tot controlul asupra Gazetei de Transilvania, cu toată cenzura înăsprită an de an, ştirile despre
revoluţia din Franţa, Austria şi Ungaria vor ajunge până la urmă şi în paginile ei, impactul cu aceste ştiri
zguduind din temelii cinşti inţele intelectualităţii şi ţărănimii româneşti .
Î n evenimentele din Germania·n , dar mai ales in cele din Franţa vedea Bariţiu elementele ce vor
zgudui Europa de la "sfaturile cele mai mari şi tari, până la cele mai mici şi neputincioase". Rezultatele
acestor evenimente - îşi asigură el cititorii - vor fi m ult mai însemnate şi mai "străbătătoare" decât
au fost cele din 1 83 0. Consideră deci, ca ziarist, a fi de datoria sa, ca "pe cât ne vor suferi împrejurările
şi puterile să urmărim din pas în pas, pe zile şi pe ceasuri tot cursul acelor evenimente cutreierătoare
de lume'm.
În Foaie, Bariţiu scria deja la 1 martie vechi ( 1 3 martie nou) că puternicul cutremur politic de la Paris
a şi dat altă faţă evenimentelor politice in curs�4. La 23 martie nou ( 1 1 martie vechi) pe prima pagină
Gazeta de Transilvania tipărea cuvântul magic ce anunţa "Fu rtuna" de la care românii orpimaţi social
şi naţional, aşteptau "mântuirea": Viena Revoluţie ! 15• "Metternich cu tot min isterul său c·ăzu şi c u
aceasta s e răstunră absolutismu l spre c e a mai mare bucurie a poporulu i"�6 Anunţând prăbuşirea •
odiosului regi m a l u i M etternich, Gazeta reproducea şi cereri le parti dului l i beral ungar, de esenţă
democrat-burgheză care, dacă nu ar fi cuprins nefericitul punct al 1 2-lea, adică "uniunea" Transilvaniei
cu U ngaria, expresie clară a expansionismului claselor conducătoare ungare, cursul celor două revoluţii
ar fi fost altul şi colaborarea româna-maghiară ar fi constituit o forţă politico-mi litară considerabilă. Pe
când aşa, "uniunea" s-a făcut prin forţă, împotriva aspiraţiilor poporului român, şi c um o caracteriza
Bariţiu în Gazetă, ea "va rămâne înscrisă în istoria ce o vom l ăsa fiilor şi nepoţilor noştri: o faptă a
silei, a terorismului, a tiraniei!'m. Una din sarcinile politice majore pe care şi le-a asumat Gazeta a fost
tocmai l upta necurmată şi neslăbită in tot timpul revol uţiei împotriva acestei neavenite "uniuni".
Ştirile curgeau de la o poştă la alta "ameţitor" - remarca Bariţiu, străduindu-se să selecteze, chiar
telegrafic uneori, în paginile Gazetei tot ce putea fi mai interesant pentru publicul larg18•
Toate gânduri le lui Bariţiu de pub l icist patriot se îndreaptă acum spre marea problemă socială a
iobagilor, pe care dorea cu atâta ardoare să-i vadă liberi. Aceasta este şi explicaţia pentru care a plâns de
fericire la auzul ştirii izbucnirii revoluţiei, care era cert că va aduce libertatea mult visată şi pentru români,
iar din ceea ce sperau printre rânduri Gazeta şi redactorul ei, mai tărziu, poate chiar u nitatea lor. Emoţia
şi-o exprima astfel: "Piânsul mă îneacă, pentru că în viaţa mea publică de jurnalist lovită şi cutreierată
de atâtea valuri şi prigoniri nemeritate, nu mai cunoscui altă bucurie"19.
Revoluţia odată declanşată, presa ajunge mai necesară ca oricând pentru români, devine v itală. În
fond, ea era acum elementul de legătură, de osrnoză al revendicărilor românilor, liantul mişcării şi statul
major provizoriu (până la alcătuirea Comitetului naţional permanent), menit a apăra interesele naţionale
într-un moment de răscruce al istoriei milioanelor de români de sub stăpâniri străine.
Din toate evenimentele care unpleau paginile Gazetei în această perioadă de început a revoluţiei,
cele mai interesante i se păreau redactorului cele referitoare la "supusa, u milita, ascultătoarea Vienă",
care s-a revoltat totuşi, producând într-o singură zi rezultate grandioase, în folosul şi spre "fericirea
·
întregii monarhii", deci şi a românilor.

În ceea ce priveşte "păciuita revoluţionară"40 din Cluj de la 2 1 martie pare suspendată undeva în
cercurile înalte ale aristocraţiei care, deşi contra voinţei ei, îşi schimbă cu abilitate atitudinea, şi cu cele
mai "l iberale" cuvinte pe buze încearcă pe toate căile, inclusiv prin " uniune", să-şi salveze poziţiile
donimante. Una dintre metode (mai degrabă contrarevoluţionară) de a-şi păstra poziţia dominantă a fost
aceea de a menţine cât mai mult timp in vi goare cenzura. Concomitent atacau cu furie G a zeta de
Transilvania ca "agitatoare", cu toate că ea era aceea care stătea în fruntea unei revoluţii adevărate, cu
mult mai adâncă şi mai radicală decât cea a schimbărilor de faţadă executate de aristocraţia maghiară, în
pripă şi de nevoie.
Unui astfel de atac, efectuat de ziari stul Medgyes de la Ellcnor, Gazeta î i ră:spum.k ră:spil:al că "românii
nu urăsc pe maghiari, ci n uma i pe tirani", aducând dovezi Je netăgăduit cii "Sătcnii mar;:hiarl incă ţin
cu rom â n i i ... "41 •
În c eea ce pri veşte e fortu r i l e depuse de gu vernan ţ i i magh i a n pentru a menţine cenzura pe seam a
44
Gazetei de Transilvania este grăitor faptul că una dintre primele griji ale cancelarului aulic de la Viena,
Josika Samu, a fost să-i recomande de urgenţă guvernatorului Teleki Jozsef încă la 1 8 martie o atenţie
specială asupra presei româneşti îri condiţiile imposibilităţii menţinerii pe mai departe a cenzurii în fonna
veche42 s-a omis o fază (p. 97) . Ca urmare, în ceea ce priveşte problema presantă a desfiinţării cenzuri i,
acţiune revendicată pe drept cuvânt şi de unii tineri maghiari, n-o va satisface din cauza "presei româneşti
şi presei germane" din Transilvania, care cereau acelaşi lucru44• E poate exemplul cel mai elocvent de
egoism naţional şi de clasă al aristocraţiei maghiare, care a menţinut cenzura asupra ziarelor maghiare
numai pentru a putea ţine sub control pe cele. româneşti şi germane!
Tot la începutul revoluţiei apare în Foaie importantul articol programatic U nele idei practice despre
libertatea tiparului45, semnat de G. Bariţiu, în care îşi asigura concetăţenii că tot ce s-a văzut până la
acea dată nu constituia decât "începutul minunilor a n u l u i 1 848. U rmeze orice, noi din p a rte-ne
cu noaştem că pentru români încă se deschise o epohă cu totul nouă, însă o epohă, carea ca să pună
temeiul s t ă t ă toriu al fericirii noastre, atârnă numai de la modul cu care ne vom şti folosi de ea."
Românii simţ�au acum cu toţii că deviza timpului - libertate, egalitate şi frăţietate - va fi mântuitoare;
însă pentru aceasta se cerea unitate de voinţă în cererile naţ iunii şi mai întâi un nou sistem de educaţie
care să ridice real gradul de cultură al români lor. N umai în aceste condiţii 1 ibertatea tiparu lui va putea
pătrunde şi mai adânc în popor, iar pe viitor, toţi autorii, publiciştii şi corcspondenţii gazetelor româneşti
îşi vor putea pune numele sub tot ce vor da la tipar; deoarece abia atunci frica nu va mai fi atotputernică,
iar curajul răspunderii personale va face şi mai solidă opinia publică.
Gazeta descria starea de spirit a românilor, care erau hotărâţi să păzească şi frăţietatea sub condiţia
celei mai depline egalităţi, pe care, de altfel, au solicitat-o întotdeauna46•
· Spiritele neliniştite se frământau mereu; o corespondenţă din Târgu M ureş descrie mişcarea tinerilor
români şi maghiari de acolo, spunând că "ieri şi azi ţi se părea că eşti în Anglia, nu în Transilvania".
Tot aici Bariţiu releva şi importanţa elementului majoritar românesc, tăria şi vi itorul său: "Când vă zice
ci neva să fiţi patrioţi, spuneţi că naţionalist român şi patriot în Tra nsilvania tot u na şi aceeaşi
înseamnează", deoarece fericirea Transi lvaniei "atâ rnă sigur de la fericirea românilor", iar speranţa
într-un viitor mai bun se p utea nutri numai dacă românii vor rămâne români "în etern!"47•
Şi abia explica Gazeta eforturile pe care le taceau elementele revoluţionare pentru a scăpa definitiv
de slugile lui Mettemich48, că fu nevoită să ia poziţie hotărâtă împotriva urii nestăvilite a autorităţilor de
la Cluj faţă de români. Aparatul represiv maghiar a şi început să caute peste tot pe tinerii cancelişti români
pentru a-i întemniţa " numai pentru că ar fi vorbit şi ei în folosul poporului lor". Recomanda românilor
să se ferească de un aşa înţeles dat egalităţii de către autorităţile care vorbeau mereu despre revoluţie,
urmărind în schimb cu ferbril itate să aresteze căt mai mulţi conducători ai poporului român'').
Apar veşti bune în Gazeta de Tran silvania, deven ită între timp oraganul cel mai bine informat al
revoluţiei româneşti, una dintre ele fiind eliberarea din închisoarea de la Pesta a lui Eftimie Murgu, acel
bărbat care nicioadtă nu s-a sfiit - scria corespondentul - a-şi "desfăta opiniile sale în faţa oricărui
despot"50•
Timotei Cipariu îi scria cu emoţie lui G. Bariţiu că "Ştirile de pân' atunci circula numai din a uzite
despre tâmplărilc de la Viena, Poşon, Pesta, Cluj '' au sosit în sfărşit cu Gazeta în acea zi şi la Blaj :
" l mpresiunea fu nespusă, domnul P(umnu) numaidecât c u vreo câţiva profesori adunară tinerimca
şcolastică şi le-a grăit m u lte de toate, de drepturi etc.''' 1 •
Exact în aceeaşi zi de 1 7 aprilie 1 848 ş i profesorul August Tr. Laurian din Bucureşti î l îndemna pc
Bălăşescu "scrieţi prin gazete. Acum nu mai este cenzură. Nu tăceţi că altmitrelea românii sunt
pierduţi. Aduna ţi-vă cu miile; acum s-au slăbănogit legăturile despotice"52• Iar trei zile mai târziu (în
20 aprilie 1 848), acelaşi îi cerea de data aceasta lui Bariţi u: " Frate, aveţi libertatea de a scrie şi de a vă
adu na, vedeţi de vă În ţelegeţi! Vorbiţi, scrieţi, cereţi ! ! !
Publicaţi c u gura şi prin tipa r cererile româ nilor ( ... ) Fiţi mai curaj oşi, e slobod fi�că ruia a-şi
declara părerile sale ( ... ). Mulţi se miră de d-ta cu foaia d-tale că eşti acum, mai timid decât când era
cenzura. A rată că eşti român!"5\ Apel ul era Iară îndoială mobi lizator, însă cădea în aceeaşi eroare pe
care o făcuse Axente Sever, deoarece amândoi scriau de departe, de la Bucureşti, iar de acolo, datorită
45
promisiuni lor şi declaraţiilor demagogice ale nobilimii liberale maghiare, perspectiva era alta, situaţia
politică a românilor părând cu mult mai bună decât era in realitate.
Totuşi, adăvărul era că, intr-o oarecare măsură se crease un moment favorabil pentru români de a se
organiza şi de a-şi formula revendicările, însă in ceea ce priveşte conţinutul gazetelor, s-a văzut că acesta
mai era controlat.
Autorităţile nobiliare maghiare nu puteau însă ţine piept multă vreme curentului general. Acesta n u
mai putea fi stăvilit d e odiosul aparat represiv a l Gubemiului Transilvaniei, aşa încât sunt date o seamă de
dispoziţii de imblânzire a cenzurii existente la acea dată. Cenzura, de atunci incolo, trebuia să urmărească
doar protejarea moralităţii, religii lor oficiale şi respectul faţă de persoana domnitorului. Din păcate însă,
in pofida relaxării cenzurii, cu această indeletnicire se vor ocupa in continuare tot vechii şi compromişii
cenzori. Respectatul editor german din Braşov, Johann Gott, prieten apropiat al lui George Bariţiu, arăta
G u bL·rniului că menţinerea la câm1a cenzurii a elementelor perimate, jigneşte demnitatea celor ce lucrează
in domeniul prt:sei şi că ofensa era şi mai gravă datorită faptului că deja in aprilie 1 848, in toate provinciile
Ca�ei Austriece, suspendarea cenzurii a intrat in vigoare, cu excepţia Transi lvaniei.
Înţclegând că va sosi totuşi vremea când şi gazetele româneşti vor trebui să devină cu adevărat libere,
se mai încearcă şi o altă stratagemă; ministrul de interne al Ungariei, Szemere Bertalan, scrie de Ia Buda
în 25 mai 1 848 amicului său baronul Kemeny Denes, căruia îi sugerează următoarele: "Tu să fii bun să
câştigi gazeta românească şi preoţii români pentru cauza maghiară". În acest scop, îl asigură ministrul,
"nu avem voie să fim zgârciţi"54•
Nu a fost singura tentativă de corupere a lui Bariţiu; aşa după cwn vom vedea, la sfârşitul lunii iulie,
baronul Vay M ikl6s, . in calitatea sa de comisar al guvernului ungar, oferă şi el lui Bariţiu "o tipografie
nouă în preţ de 6.000 fi. m.c., numai să înceteze a face opoziţiune încai (sau măcar -n. n.) să se ţină în
rezervă"55• G azeta de Transilvania treb uie însă p ăstrată neatinsă, aşa încât G. Bariţiu respinge c u
demnitate acţiunea comi saru l u i , i n numele voinţei unanime a poporu l u i român d e a s e l upta pentru
libertatea sa şi de a avea şi el un glas care să-i susţină revendicările.
Revoluţia românilor inainta trimufătoare şi nici o forţă contrarevoluţionară din Transi lvania nu mai
putea stăvilii ..spiritul timpului". Astfel, în intervalul după adunarea de la Blaj din 3/ 1 5 mai 1 848 şi până
la 3 martie 1 849 (când editarea Gazetei încetează pentru un timp), cenzorii n-au mai cutezat "a-şi exercita
profesiunea omorâtoare de drept, de libertate şi lum ină" (cum spune S. Bămuţiu in marele său discurs).
Cel ce va răsfoi Gazeta şi Foaia, se pronunţa redactorul însuşi, "va cunoaşte îndată diferenţa dintre
n(ume)rii cenzuraţi şi di ntre cei liberaţi de cenzura preventivă, redactaţi n u m a i cu privire la
împrejurările actuale de atunci, după cum adecă se schimba situaţiunea şi precum cereau interesele
naţiunii"56•
Pentru a consfinţi starea de fapt, în luna iulie 1 848 va dispare de pe frontispiciul Gazetei acea detestată
inscripţie, formula umil itoare care const ituia simbol ul dependenţei: "Apare cu p reaînaltă voie'm.
Dacă, in sfârşit, cenzura prealab i lă nu mai îndrăznea să intervină, aceasta nu insemna că asupra
Gazetei nu se mai execitali presiuni . Anumite cercuri oficiale maghiare, care incercau cu disperare să se
menţină Ia putere, vor acţiona şi pe alte căi pentru a lichida cucerirea libertăţii câştigată de presa românească.
Astfel, in cursul l unii iunie se declanşează cea mai brutală acţiune posibilă asupra Gazetei de Transilvania
pentru a fi redusă la tăcere: este arsă în public'�. 1 se aplica in acest mod poate cea mai dură şi iraţională
cenzură, incercându-se prin această acţiune an i h i larea ideilor politice ale unei naţiuni ce lupta pentru
emanc1pare.
forma barbară de suprimare a libertăţii presei dădea Gazetei, constata redactorul ei, ,.cel mai invederat
te sti m o n i u " despre justetea programului pe care il urma.
Un alt aspect pe care considerăm că merită să-I atingem şi in această succintă prezentare a Gazetei in
revoluţie este şi foamea de informaţii căreia trebuie să-i facă faţă modestul jurnal politic românesc. Faptul
re i ese mai ales din însemnarea lui G. B ariţiu de la începutul lunii mai , când scria: " P u b l i c u l stă să ne
scoatA din casă cu silirca de ,a Împărtăşi novele din vecinele p r in c ipate ". El promite că va împărtăşi tot
ce va merita să se afle, însă seriozitatea G a zetei nu o va sacri fica pen tru a scrie "secăt u re din u liţă,
fa ime goale, care până m â i n e rii m â n m i n c i u n i '•5''.
46
În altă ordine de idei, după cum remarca Siebenburger Bote, devine demnă de admirat noua atitudine
a intelectualităţii române, după cum reiese din fraza aci menţionată: "Românul cultivat, cum văzurăm
mai mulţi în zilele acestea, arată o seriozitate în a sa purtare, care dă omului să priceapă, că el e
sigur de existenţa sa. Românii ştiu ce vor, ştiu şi aceea, că lucrul ce-l vor, nu le va lipsi"no.
G azeta va etemiza apoi în oglinda fidelă a paginilor sale şi minunata descriere a Adunării naţionale
din 3/ 1 5 mai 1 848, la care luaseră parte după evaluările ei (prea modeste) circa 50.000 de români61 • Sunt
înregistrate pozitiv de Gazetă şi mişcările naţionale româneşti din Ungaria şi Banat, care dovedeau la
rândul lor că românii au sufletele pătrunse de dorinţa fierbinte de a-şi păstra naţionalitatea şi l imba62•
Concluzia generală care se desprinde din articolele ce înfăţişau adunăril e român i lor de pe întreg
cuprinsul Transilvaniei, Ungariei şi Banatului şi pe care Gazeta le aducea la cunoştinţă întregii obşti
naţionale, comentându-le şi lămurindu-le, tendinţa era aceea că: "Soartea naţiunii române se va hotărî
În Bucureşti şi în l aşi, iar nu în Culj, nici în Blaj, nic i în Buda"6\
Aceeaşi Gazetă sesizează că pericolul deznaţional izator vine atât din partea unguri lor, cât şi din
partea slavilor. Dar pe când de primul este mai uşor a se scăpa, cel de al doilea îl consideră cu mult mai
serios, în special pentru Principate. In acest sens, Gazeta constata că "servilii şi fricoşii" îi speriau pe
români cu "cumplita putere a Rusiei". Însuşi ambasadoru lui ei, Duhamel, îi plăcea să-i ameninţe pe
boieri, zicându-le: "Trebuie să ştiţi că Rusia astăzi e mai tare decât oricând altădată". Pentru Gazetă
însă, s ituaţia nu era deloc credibilă deoarece dacă boierii - susţinea ea - vor fi uniţi cu naţi unea,
românii vor fi puternici. Şi apoi, Rusia ţaristă avea problemele ei, focurile ei nestinse "dormitătoare sub
spuză; acelea sănt" - mai arată Gazeta- "Polonia, ţăril e baltice şi vecinătăţile din Asia, gata oricând
să-şi recapete încă o dată libertatea pierdută"6�.
G azeta cheamă mereu la un itate în l uptă, avertizând chiar şi înainte de marea Adunare că: " N u
opinia unuia s a u altuia, c i j udecata totului, reprezentată prin majoritate, va avea a determina punturile
petiţiunii noastre". Aşa este în toată Europa, aşa să fie şi la noi, iar tinerii să asculte de cumpătul bărbaţilor
mai cu experienţă, ceea ce practic însemna asigurarea unie democraţ i i reale, în l imitele acelor vremi64•
Î nregistrează apoi cu sinceră satisfacţie ştergerea iobăgiei, al cărei blestem spunea Bariţiu cu năduf
"încetează în tot A rdealul pe toată vecia", începând din 1 8 iunie 1 84865•
Cu luna iunie se începe un nou semestru al Gazetei, şi redactorul roagă publicul s-o sprijine, abonând-o.
Pentru a înţelege cât mai bine tensiunea revoluţionară sub care se tipărea Gazeta în acele săptămâni, este
suficient să dăm aci exemplul succintului cuvânt "Cătră dd-nii abonaţi"66• Făcând aluzie la ziarele
maghiare cu "programe pompoase", Bariţiu declară de data aceasta pe scurt că el nu o va face deoarece
"timpul ne este mult prea scump decât să-I putem întrebui(nţa) la scrieri de programe. A noastră programă
este afund săpată în inimile dv. şi a noastră. Libertate şi independenţă naţională este deviza noastră" .
Fraza scurtă, cuvântul deschis şi direct demonstrau o extrem de strânsă comunicare, dar şi comuniune de
gând şi de faptă a Gazetei cu poporul.
Î n ceea ce priveşte circulaţia Gazetei în principatele dunărene, se iveşte o foarte păgubitoare situaţie
pentru redacţie şi pentru mişcarea panromânească, atunci când ea va fi interzisă la intervenţia consulatului
Rusiei ţariste. Bariţiu le reaminteşte însă patrioilor din Principate că stă totuşi în puterea lor a .,scutura
acest jug spiritual şi ruşinător". Aici trebuie să subliniem şi mai apăsat caracterul panromânesc al Gazetei
de Transilvania, ilustrat atât prin conţinutul ei, care nu se adresa numai românilor ardeleni ci cu adevărat
tuturor românilor, constituind acea minunată şcoală politică de care va pomeni mai târziu M . Kogălniceanu.
Ca dovadă, iată cum se împărţeau abonaţi i Gazetei şi ai Foii până la 1 848: din Transilvania şi Banat, 200
de abonaţi; din Ungaria circa 40; din Bucovina, 1 0 ; deci 250; din Principate, 4-500 şi, în fine, circa 50 de
exemplare se pare că puteau fi împărţite de redactor cui voia67•
Conţinutul ei cuprindea în mare parte o vie şi constantă propagandă pentru aspiraţia supremă, unitatea
statală românească. A m i l i tatat mereu, mai întâi pentru asigurarea independenţei M oldo- României, iar
mai apoi pentru unirea tuturor români lor din Imperiul habsburgic, ca pentru un pas ce ar fi putut duce
mai degrabă spre unitatea desăvârşită.
Este semnificativ şi faptul că atunci când pentru scurt timp tiparul a devenit l iber şi în Ţara Românească,
Bariţiu îl salută călduros, constatând că desfăşoară "păreri şi idei omogene părerilor noastre"6K,
47
Revoluţia din Ţara Românească se oglindeşte copios în paginile Gazetei, bucurându-se de un i nteres
şi de un entuziasm deosebit. Printre altele, se nota cu satisfacţie: "iată şi român i i de dincolo au dat cu
această ocazie un puternic semn de viaţă" prin care demonstrau lumii că şi ei "cuprinseră timpul în care
ne aflăm"69 Indiscutabil, la această "cuprindere a timpului", a ajutat din plin şi Gazeta de Transilvania.
Unitatea de gândire şi de scopuri nu reieşea doar din numărul de abonaţi sau din cuprinsul articolelor,
ci şi din mărturiile unor persoane anchetate în Ţara Românească de o Comisie specială. Mărturia datează
din 30 noiembrie 1 848 şi era a lui Gh. Petrescu din Piteşti. La întrebarea de când şi prin cine i-au venit la
cunoştinţă mişcările revoluţionare care au izbucnit în I l iunie, deţinutul mănăstirii Văcăreşti răspunde că
el nua ştiut nimic despre acestea mai inainte; au ştiut însă avocatul Nicolae Nanul, Nicolae Cuculescu şi
poliţistul Conciu, care - atenţie la denunţ - citeau ,.adesea Gazeta de Transilvanii" şi "erau foarte
amatori de faptele revoluţionare şi ziceau că curând să va întâmpla şi la noi"70• Iar revoluţionarul Ioan
Penescu este declarat vinovat de participarea activă la revoluţie, de către aceeaşi Comisie de anchetă pe
baza ,.dovezilor" că întreţinea relaţii apropiate şi cu ,.acel eczaltat redactor al jurnalului din Braşov"71
(deci cu G. Bariţiu) .
În vară, Gazeta de Tra nsilva n i a . începând cu nr. 5 6 72 va apare, cum s-a amintit, fără i nscripţia
umilitoare ,.Cu preaînaltă voie", înregistrând cu şi mai mare obiectivitate urmările Adunării Naţionale din
31 1 5 mai 1 848, ciocnirile sângeroase, anchetele, nedreptăţile şi sîlniciile nesfărşite şi de tot fel ul făcute
românilor din toate clasele societăţii. Anlizând cu imparţialitate procesul de înstrăinare de după Adunare,
Gazeta consemna: "Iată aşa deteră ungurii cu piciorul la toate simpatiile românilor". Şi ţinem să remarcăm,
că Bariţiu a dat dovadă de mult tact şi reţinere în articolele sale cu privire la asperităţile din ce în ce mai
grave ivite intre dominanţi şi dominaţi, fapt atestat şi de scrisoarea lui Petru Suciu, care reprezenta punctul
de vedere al unei mari părţi a revoluţionari lor români nemulţumiţi de redactor, care - spun ei - n u
publica articolele c e aduceau l a lumină justeţea cauzei pentru care românii aveau tot dreptul să ia arn1ele
în mâini. lată un pasaj din scrisoare: "Nu ştiu cauza pentru ce nu publicaţi d-voastră articli ce vi se trimit.
Tocmai eu - spune Suciu - vă trimisesem ceva de publicat, când jurnaliştii maghiari n umea bujtogato
pe toţi românii ce au ceva capacitate; însă până acuşi nu avui onoarea a vedea publicat nimic din ceea ce
vă trimisesem .
Bărnuţiu asemine ştiu că a trimis un respons în causa mihălţenilor; dară văd că nici acela n-a văzut
lumina, cu toate că era prea interesant . Asemine şi alţii mi s-au plâns că nu li s-au tipărit articlii trimişi
către Redacţiunea d-tale". Şi continuă: "Pentru toate acestea tinerii noştri sunt prea întristaţi, şi pe drept,
căci toţi ne calumniază, ne batjocoresc înaintea lumii, şi noi nu ne scuzăm, sau nu ne putem, deacă
n-avem ver-un organ public, prin care să arătăm lumi i minciunile şi calumn i i le inimicilor noştri"7\
Din interesanta scrisoare a lui P. Suciu se paote trage concluzia că G. Bariţiu făcea efortui mari în a
amâna pe cât era posibil declanşarea ost i l ităţi lor deschise, sperând probabil intr-o înţelegere de ultim
moment. Nu este exclusă nici o reală şi serioasă lipsă de hârtie sau spaţiu tipografic, având în vedere că
la 1 848, aşa cum anunţase, nu a putut mări formatul Gazetei, iar suplimentele apărute când la Gazetă
când Ia Foaie erau numai sporadice, o picătură în mare. În ci uda aspectului tehnic şi aceasta pare a fi o
explicaţie plauzibilă, complementară, având in vedere bucuria cu care Gazeta anunţă posibilitatea apariţiei
unui organ de publicitate românesc în Banat: ,.Fie dară cu aşteptare onoratul public român" pentru că "în
scurt timp vom să vedem programa nou lui organ român"74• Din păcate, odată cu evenimentele din
septembrie şi apoi izbucnirea războiului civi l, ziarul bănăţean, proectat probabil de E. Murgu sau de V.
Babeş, nu va mai apare.
Deoarece Gazeta de Transilvania susţinea pe mai departe că români lor li s-au dat drepturi doar pe
hârtie75, îşi continuă îndemnurile la organizare şi devine purtătoarea de cuvânt a convocării unei noi mari
Adunări Naţionale ( a-1 1 1-a), care să pună stavilă ,.terorismului nemeşesc".
M is i unea de îndrumătoare a opiniei publice este formulată explicit de Gazetă şi în declaraţia din 1 7
august: ,.Astăzi jurnalistica îşi are a sa chiemare nespus de grea şi importantă; ea trebuie să fie pregătitoarea
opiniei pub l i c e"76• O profesiune de cred i n ţ ă m a i c l a ră in ceea ce prive�te ro l u l m i l i ta n t as umat, nici că
pulea face. Respcclil nd u-şi declaraţia, tot restul l u n i i august şi in cursul lunii septembri e, G azeta ex plică
cititorilor i l cgal itatca noii legi a recrutări i, care ii obliga pe rmmîni sii-şi dea fi i i drep t carne de tun pentru
48
guvernul străin al U ngariei, ce urmărea să-i trimită împotriva luptei de eliberare naţională a croaţilor.
Concomitent, Gazeta oglindeşte şi rezistenţa maselor de români atât la recrutări (la care de altfel se
opuneau şi saşii şi mulţi secui), cât şi la abuzuri le şi arestări le efectuate arbitrar şi silnic până la cea de
a-I II-a Adunare de la Blaj, pe care, în parte, o şi descrie7i.
Odată cu înarmarea genera l i zată in octombri e, când Transi lvania începe a se organiza m i l itar şi
administrat iv ca ţară românească, Gazeta publică importantul articol de poziţie: Românii şi reacţia
despotică7�, in care se demonstra că românii prind armele revoluţiei în mână nu alături de Austria reacţionară
a lui Metternich, ci cot la cot cu Austria constituţiei democratice, împotriva terorii nemeşeşti . În acest
sens, Gazeta publică bucuroasă corespondenţa sosită din Banat, care cerea român ilor să se alipească la
partida ce "nu ne ameninţă cu desnaţional izare, cu totala apunere a elementului român"7".
Gazeta e surprinzător de explicită în a caracteriza forţele ce luptau împotriva revol uţiei române :
,.Scurt, oamenii cari i au fost in capul trebi lor odată, nu vor lipsi a mişca ceriul şi tartarul pentru ca să
aj ungă la rangurile şi posturile lor"K0• Notăm că ideea contrarevoluţionarului demagog va fi zug.răvită cu
mult patos, câteva luni mai târziu, in Bucovina: ,.Sătul sunt astăzi a auzi/ Vorbind de-a obşti i fericire/.
Oameni ce-unelte de-asuprire/ Până ieri fură. şi mai pot fi . "N 1 • Pe lângă G a zetă. şi Foa ia pentru m i n te
. . ...
face unele precizări chibzuite in ceea ce priveşte poziţia român ilor arde len i . Astfel, declară ea, .. N o i
românii suntem duşmani" numai ai despotismului, iar ,. Dacă o dinastie, un guvern, u n stat îşi schimbă
sistema, sufere şi apără adevărata libertate lăsată de O-zeu pe seama omeniri i intrgi, atunci noi săntem
prieteni sinceri ai acelui gubem şi stat"�2• făcând şi prin aceste cuvinte dreapta situare a taberei român i lor
alături de noua Austrie constituţională. Poziţia deschis revoluţionară a foilor braşovene nu a înspăi mântat
numai fosta nobilime feudală şi pe administratorii ei, ci şi boiereimea reacţionară din Principate, care
imdiata după înăbuşirea mişcărilor dinăuntru! graniţelor lor, va lua măsuri drastice, interzicând, la intervale
scurte de timp, intrarea şi citirea Gazetei şi Foii, atât în Moldova cât şi în Ţara Românească. În acest sens,
G. Bariţiu a primit o înştiinţare de la Guberniul Transilvaniei, în 4 septembrie 1 848, prin care i se aducea
la cunoştinţă că Moldova a interzis cu desăvârşire pe vi itor introducerea în acel stat a Gazetei, cauza
constituind-o "atacurile impotriva guvernului rus, împotriva principatului Moldovei şi a guvernului acestu ia,
cât ş i împotriva principelui Sturza şi a fii lor săi , cât şi, în sfârşit, aţâţări i poporului român impotriva
guvernului turcesc protector"KJ.
Despre interzicerea Gazetei (şi a Bucovinei) aflăm mai pe larg dintr-o corespondenţă de la laşi, din
20 octombrie 1 848K4• Din porunca domnului, se spune, pe cale diplomatică i s-a cerut Austriei opri rea
intrării în Principat a tutror ziarelor străine, mai cu seamă a Gazetei de Tra nsilvania şi a Bucovinei, sau
măcar prezentarea aceastora de către poşta austriacă, cenzurii guvernului. Corespondentul Bu cov i nei
este deosebit de revoltat împotriva unei astfel de măsuri, care ar însemna, după spusele sale, "a intrerupe
orice relaţii intre Europa şi M oldo-Valahia, şi a vârî în intunericul barbariei aceste nenorocite prinţipaturi,
cari nu-şi primesc comunicaţia intelectului cu Europa" decât publicaţ i i l e străine, care sunt o rază de
îmbărbătare şi de mângâiere pentru ele. ,.Mi chail Sturza şi Gh. Bibescu - conchide el -, simţind ce
duşman mare aveau în aceste organuri ale adevărului, cari biciuiau fără frică abuzurile şi ticăloşiile lor, în
mai multe rânduri s-au cercat a opri intrarea lor în ţară" .
Părerea luminatului colaborator era că Gazeta şi Bucovina totuşi nu pot fi oprite in Principate, deoarece
dacă ele sosesc ca scrisori, poşta austriacă e obl igată să le predea destinatarului, iar dacă ziarele sosesc ca
marfă, ea trebuie livrată celui ce a cumpărat-o, potrivit convenţiilor comerciale existente intre Austria şi
Turci a .
Protestând impotriva unei astfel de oprelişti, corespondentul ieşean face din această problemă o cauză
comună a j urnalisticii moderne", chemând ,.luarea aminte a popoarelor şi guvernelor Europe i asupra
acestei j igniri ce se ameninţă de a se face dripturi lor şi intereselor intelectuale şi comerciale ale lor. de
către un domn care s-a putut păstra până acum numai prin întunerecul adânc în care si-a tinut natia si
. . . ' .
care îndată ce lumina adevărului va străbate mai adânc în Moldova, va cădea c u tot sprij inul în care se
sumeţeşte".
Întrucât la începutul anului 1 849 situaţia regimurilor reacţionare, tributare Porţii şi R usiei ţariste se
consolidează. interzicerea ziarelor străine este şi mai mult înăsprită; in acest sens Buletinul Oficial al
CUM/DA VA XXI- coalo 4
49
M oldovei din 3 februarie precizează că "în zisa oprire să cuprindă c u cea mai Întreagă stricteţe şi
gazetele din Bucovina şi de Transilvania, şi ori ce alte tipărituri În materie politică, mai ales ca unele
ce se tipăresc În limba naţională". La prima încălcare a interdicţiei se aplica o amendă de 50 de galbeni
sau 6 luni închisoare, iar la a doua încălcare, 1 00 de galbeni şi 6 luni închi soare (sau un an închisoare
pentru cel ce nu putea plăti l 00 de galbeni).
Drept urmare a acestor măsuri draconice, un apărator al l ibertăţi i de expresie promovată de Gazeta
de Transilvania şi de Bucovina, în termeni deosebit de virulenţi, revoluţionari, condamnă regimul impus
presei progresiste de uneltele celor două imperii oprimatoare: "Totuş i nu ne putem ascunde părerea, că
trebuie să fie de tot rea cauza acelora, carii prin aşa ticăloase mijloace vreau a asigura sau a întemeia o
stăpânire. Sunt precum se vede, oameni, carii nimic n-au învăţat şi nimic n-au uitat. Însă cum au mers
acestor oameni numai prea adeseori, li se întâmplă şi acum : prin această lege, acum mai fără exemplu in
Europa, ei s-au ajutat prea rău, căci ei înşişi şi-au dat judecata despre sine, mărturi sind că faptele ş i
urzelile lor n u pot suferi lumina zilei, c i că c u mustrătoariea lor conştiinţă încărcată d e păcate trebuie să
se ascundă în întunerecul no(p)ţi i , care este patria lor. şi în care singur poate înflori sistema lor cea
nesuferitoare de lumină. Noi însă credem că disperatele opintiri ale acestor înţelepţi legislatori de a înăduşi
glasul adevărului, de care ei trebuie să aibă cuvânt a se teme, nu vor să aibă urmări indelung ţiitoare, şi le
repetăm lor spre luare-aminte, iar fraţilor moldoveni spre mângâiere cuvintele poetului: "ceriul l uminează
şi nu-l poţi opri,/ N ici l ucirea soarelui a o acoperi"85•
Este elocventă pentru poziţia autorităţilor din Ţara Românească în acest sens circulara din 23 octombrie
1 848, semnată de I .A. Filipescu, secretar de stat al Principatulu i : "luând şti inţă că în deosebite oraşe ale
Principatului, precum şi în capitală, ci rculează Gazeta Braşovului şi alte gazete străine, care n u sunt
cenzurate şi deoarece prin decretul no. 6 1 3 1(,1 Căimăcămiei sunt i nterzise, se încunoştinţează tuturor de
obşte că ori carele de orice condiţie va fi , dacă se va dovedi că a primit în secret gazeta B raşovului ,
precum ş i alte gazete străine fără a fi cenzurate aici ş i slobozite i n circulaţie, s e v a privi ·Î n deopotrivă
învinovăţire ca şi autorul acela ce ar îndrăzni să publ ice articole neîngăduite, şi va fi osândit cu asprime"86•
Din u ltima Î nştiinţare de prenu meraţiune, adică invitaţie de abonament la Gazetă şi Foaie pe anul
1 848, se poate înţelege cu uşurinţă necesitatea presantă a informări i , deoarece în mij l ocul l uptelor şi
tulburări lor, comunicaţiile cu Braşovul au fost tăiate apropae in întregime, aşa încât nici prin poştă, nici
prin acţiuni private, n u se primea nici o gazetă, nici o scrisoare ..ci vieţuiam - explică plastic redactorul
- sau mai bine, vegetam n umai intre temeri, speranţe, scurt, în neodihnă sufletească".
Setea de informaţii creştea din zi in zi, aşa că G . Bariţiu avea tot dreptul să consemneze în continuare
că "Timpurile noastre aj unseră atât de importante, grandioase şi totodată critice, încât până şi cel mai
sărac locuitor al colibelor il interesează a păşi împreună, a cunoaşte eveni mentele". M ij locu l cel mai
lesnicios în a sta în contact cu toată l umea sunt gazetele, un adevăr, zice Bariţiu, recunoscut şi de cei
buni, dar şi de "acei răi tirani", care opresc intrarea gazetelor sub ameninţări de pedepse criminale". Dar
în ciuda tuturor acestor situaţii, el îşi încurajează cititori i transi lvăneni, asigurându-i că, in pofida oricăror
cruzimi şi vărsări de sânge, românilor le ,.surâde un viitoriu mai ferice decât oricând altădată: numai
ochiul simpl i lor n u vede acest adevăr, iar spi ritul cel deprins a combina nu se mai îndoieşte nici un
moment"87•
În contextul dat, Bariţiu recunoaşte că ar fi nevo i e de vreo două gazete o ficiale şi semioficiale, dar
până la apariţai lor, roagă publ icul să le susţină pe cele două existente, care de I l an i lucrau şi asudau din
greu în ,.via naţiunii"; aceasta, mai aminteşte el, cu atât mai m u lt, cu cât .,muscal i i sugrumă din Principate
orice publicitate afară numai de ceea a linguşitorilor apuşi''. Aceasta însemnă de fapt că a pierdut cele
400-500 de abonamente (deşi prin vestita Vama Cucului tot mai treceau către tl·aţi i de peste Carpaţi vreo
30 până la 50 de exemplare dih Gazetă)88• Rămânea doar ca publ icul transilvănean, bănăţean şi "ungurean"
să-şi dovedească din plin patriotismul, sprij inindu-i gazetel e .
Deşi s e pare că d i n n o u doreşte să mărească formatul şi numărul de pagini a l e foi lor sale, Bariţiu se
scuză totu ş i că d i n call7.a pagub d or şi a ,.imprej urări l or fa t a l e" n u o putea face, preţul rămânâd totuşi
accla:;; i ş i pentru anul 1 849.
Într-un C u v â n t că tre p u blic, G . Bariţiu susţine din nou necesitatea apariţiei unui o rga n oficial Uurnal.
50
buletin), care să servească direct interesele Comitetului Naţional Român. În ultimul timp, remarcă Bămuţiu,
Comitetul a tipărit peste 30 de proclamaţii, însă acestea, din păcate, ajung cu greu la cunoştinţa naţiunii,
pe când o gazetă se i ntegrează mai uşor şi mai rapid într-un sistem eficient de comunicare. De aceea, în
ş edinţa din 23 noiembrie/ I l decembrie 1 848 a Comitetului s-a hotărât în unanimitate ca până l a alte
timpuri, mai favorabi le şi paşnice, "toate prochiemăciunile oficiale să se treacă în coloanele Gazetei de
Transilvania şi ale Foii. Iată, aşadar, Gazeta investită explicit şi într-un cadru solemn ca organ oficial al
revoluţiei româneşti. După cele câte le-am relevat priv in d rolu l m i l itant al Gazetei în desfăşurarea
revoluţiei, acest fapt notabil de a deveni organ oficial şi recunoscut unanim, nu ni se pare ceva neobişnuit,
ci, dimpotrivă, un fapt cât se poate de firesc, normal, logic. Ca urmare, erau invitaţi să se aboneze toţi
funcţionarii, prefecţii, tribunii, protopopii şi toţi aceia care "se interesau de reorganizarea naţiunii şi de
feric i rea patriei"89• Din cauza evenimentelor însă, căi l e de comunicaţie sunt nepracticabile, astfel că
tocmai în numărul următor al Gazetei redactorul se plânge că de două săptămâni n-a mai primit nici-un
ziar străin, şi că era total tăiat de ,.lumea mare politică"''0•
Evenimentele se precipită şi Braşovul este ocupat de trupele interventioniste ale generalului Bem,
Gazeta fiind si lită, în condiţii dramatice, să-şi înceteze apariţia (ultimul număr fi ind cel din 3 martie
1 849). Redactorul, împreună cu editorul şi mulţi alţi i, se refugiază în Ţara Românească�1• La Ploieşti ,
unde B ariţiu ajunge după adevărate "aventuri", fu arestat şi predat generalului ţarist Hasford, care-I şi
interogă. Cunoscându-i bine activitatea, generalul îl primeşte cu apostrofarea: "Aşadar dumneata eşti
acel om care de opt ani combaţi politica înaltului gubem al imperiului Rusiei . . . " Datorită alianţei celor
doi împăraţi pentru a înăbuşi revoluţia, Hasford n-a luat măsuri deosebit de aspre împotriva lui Bariţiu,
deş i îl asigurase că "te-am învăţa noi pe d-ta a face opoziţie gubernului nostru". Se limită doar a-1 trimite,
cu excortă, la închisoare în Bucovina92•
Sosirea lui Bariţiu la Cernăuţi este semnalată imediat de Bucovina care nota că redactorul " mult
·răspânditei ş i plinei de înrâuriri ((Gazete» româneşti de Transilvania, sosi cu două zile în urmă, fiind
cal i fi cat drept "un individ prea periculos" şi dus imediat la închisoarea militară cu "fiare la picioare"93•
Din fericire însă va fi eliberat la intervenţia familiei Hurmuzaki, la foarte scurtă vreme.
După o întrerupere de aproape 9 luni a apariţiei Gazetei, Bucovina va fi aceea care va anunţa, cu
bucurie, în sfărş it, reapariţia ei. veştile de la Sibiu arătau că Bariţiu a primit aprobarea de a "da o gazetă
românească, a cărei trebuinţă aici este prea simţită, deoarece românii transilvani fuseseră pân-acum lipsiţi
de un organ prin care să-şi apere interesele" lor. Corespondenţa se încheie astfe l : "Cunoscutele facultăţi
şi lăudatele-i simţăminte ale d. Bariţ ne promit un lucru solid, care noi îl aşteptăm cu nerăbdare"94•
Cu data de l decembrie 1 849 apare Gazeta Transilvaniei, cu numărul de ordine 1 8, în care Bariţiu se
adresează cu căldură cititorilor săi credincioşi, asigurându-i că, reintors la sânul greu încercatei lui naţiuni,
deşi apăsat de greutăţi, şi într-o poziţie critică, totuşi nicidecum înfrânt, ci cu inima l i spiritul întărite, nu
pregetă să reînceapă publicarea Gazetei şi a Foii, cu cel mai curat cuget de a "îndestula după putinţă şi
deocamdată amăsurat împrej u rările prezente - trebuinţele publicului nostru român pe câmpul politic,
soţia) şi literariu". Îşi exprimă şi speranţa că intelectualii cei mai capabili din toate provinciile şi ţinuturile
româneşti vor fi prezenţi în paginile foilor braşovene, ca şi în trecut, într-o nobilă emulaţie, publicându-şi
produsele minţii lor, cu atât mai mult cu cât românii vor avea un "viitor pe care nici o putere şi nici o silă"
nu va mai fi în stare a-1 nega. Deşi se pare că români i vor mai avea de trecut prin pericole, ca şi în trecut,
totuşi credinţa sa în viitorul naţiunii sale " e tare şi neclătită". Luptele politice, cu toate manevrele de a-i
pune pe români sub bănuială, nu-l vor intimida căci ,,lupta e viaţă şi nouă viaţa ne place; stagnarea,
apatia, timiditatea e moarte; moară care se te de luptă, noi ne vom lupta". Şi încheie, menţionând că şi de
data aceasta, ca şi în trecut, programa j urnalelor sale e scurtă: ele vor apăra interesele naţionale ale
românilor. Vor oferi noutăţi din patrie şi din străinătate şi vor publica măsurile şi ordinele guvernului'15,
Cu al 8-lea număr ce mai apare (adică nr.-ul 26), redactorul G. Bariţiu mai face un ultim apel cititorilor
săi să aboneze Gazeta şi Foaia cât mai curând, pentru ca editorul să ştie câte numere să tipărească. Mai
promite tot acum ş i publicarea unor importante documente şi manuscrise, ca rapoartele prefecţilor din
munţi , p recum ş i câteva memoriale şi articole l iterare ale lui 1 . M a iorescu. Redacţia G azetei are
' corespondenţi - asigură e l - care-i vor scrie de peste tot unde sunt români şi-i vor sen.mala toate
51
\'i brările noii lor v ieţi politice şi sociale. Gazeta va fi totodată şi organul " Deputaţiunii române" de l a
Viena, prin intermediul căreia aceasta v a ţine la curent naţ i unea c u demersuri le e i . De asemenea, arată
Bariţiu. va fi cu toată l uarea-aminte ,.Asupra purtării al t or p o poa re c ăt re n oi ' " .
Î n colcluzie, el se va strădui să asi g u r e cititorilor săi o cât m a i î n t i n să şi variată lectură, în c i uda
dificilei stări a t i pog rafi ei din care "insurgenţii duseseră un teasc şi l itere·"'". Î n afară d e aceste probleme
mate r i a l e g rave. d i n cauza l e g i i m a rţ i a l e e x i st e n t e . a u t o rităt i l e a u s t r i a c e î n ă s pr ea u c o nd i ţ i i l e de
sup ra ve g he re , astfel încât libertatea tiparului pentru care l u p t ase cu atf1ta stăruinţă şi curaj Bariţiu începea
să devină de domeniul amintirilor, i ar cenzura prea l a b i lă o re a l i tat e- din ce in ce mai p a l pabilă. Ca urmare
a acestei situaţ i i c mple xe . la 1 3/25 februarie 1 850, G azeta Tnmsih a n iei est e s u spc nd ată de adm i ni straţia
m i l itară t im p de aproape 7 l uni (pâ nă la 9 se p t e m b r i e 1 X 5 0 ) .
A c u m . c u fo i l e suspendate, Bariţi u avea ocazia să m..:d i t..: ze �i as u p ra ace lor pes i m işti care n-au fost
mu lţum iţi niciodată cu politica şi man iera sa de p u b l i c i s t , c i . a s a c u m s..: j' I CI Ilgc l u i 1 . M a i ores c u <<mai
vârtos de la a pr( i l ie ) 1 R48 inc oa ce , au văzut î n m i ne- llli iH<l i un . �m-:I i t nr·· - asa mă n u m l!a u ci - ba
.
m i -a u z i s şi in faţă că dacă e u nu vreau a s c o a t e stl'agu i r( l �: t i 1 c u t i mp. Iar:"! t i mp. cu S(lClltinţ[l sau fără ),
sunt un vân ză tor. Iar acum. chiar acum. intre suspcn� i u n i s i 1 , • ! : : ! <1 ' 'pri rL'. 1 111 1 s c n a u cu p re-a mare naivitate
că e i se m i ră de acea s u sp en s i u n e . cu atât mai v�irtu-; L l l :-: 1 . . ! ·, � : : c c u u lll;lrle nwdcst c ... Ei. săraci i , nu
•
bagă de seamă că, pe l ângă e xpre s i u n i l e cele m ai lll( l _ , c :· :t k _ ! ' ' ' l i <' l i L' l ll L' \ <I toa ne radical şi că, fără a da
cu uşa în c asă d u p ă m a n i era d - l or, m a i pe d i nd<i lj pl l l : C I ' < ' - r : : . ; i p i o 1 � pot i bate m u l t mui b i n e şi mai
s i gu r şi, in urmă, că c o ntrarii încă au och i ş i m i ros l1 n . ,- :1 , ; I L' � " 'î ! �- r ' �-, L: unde loveşti »'17.
După ani şi ani, când Bari ţ i u rev i n e a s u pra s u :-- I ' L' I H I ; ; I 1 1 l < • I Î L l r s,r i L' . o k ră o pn i e i p u b l ice româneşti
următoarea i magine: Gazeta şi Foaia au fos t "sugru m �r t L· · · in . . l ;au· 1 :-: 5 0 prin o măsură d i sc re ţ ionară , pe
care n i c i at un ci şi nici d u p ă aceea nimeni nu a fost în � t ; r rl' t i t> ;; o j usri rica alm i nterea. decât p r i n : sic volo,
sic j u b e o , stat pro ratione volu n tas. Ceea ce a p ă n: a dl'll s c b i t de grii it or pentru maturizarea pol itică a
români lor de d u pă revo luţie, şi merită să remar c ăm . pentru a avl:a o necesară v iziune de ansamblu, era
fa p t u l că dacă, aşa cum am mai arătat, până la 1 84� maj o r i ta t e a a b o n a ţ i l or erau d i i1 M oldova şi Ţara
R omânescă, din februarie 1 850, imediat duoă revoluţie, în c a t a l o g u l e d i t oru l u i .Johann Gt)tt se a fl a u 635
de abo n a ţ i, dintre care 600 erau acum din Transilvania. Banat ş i p ărţ i l e ungurene, precum şi din B ucovina
şi numai 30 din Principate (şi am văzut pe larg de c e )'" .
Destinul Gazetei de Tra nsilvania s- a confundat în u l t i m a i n stanţă cu cel al revoluţiei românilor, a
fost un destin dramatic: mereu la un p a s de s u p r i ma re da r me re u gă s in d fot1ele n e c e sare pentru a reinvia
.
d i n propria-i c e n u şă şi de a duce mai de p a rte făclia d rept urilor româneş t i .

A utor ită ţ i le m agh iare au strâ n s Gazeta î n c h in gi l c c e n zur i i . a u ars -o în p ieţel e p ub l i ce când nu au mai
a v u t ce să-i fa c ă , p a t r i c iatul săseasc 1-a a me n i n ţat pe redactor cu spânzurătoa rca; când redactoru l, îm preu n ă
c u m u l ţ i a l ţ i i , s-au refu g i at i n P ri n c i pa t e . armata i n t c r v e n ţ i o n i s t ă , c o n t ra re v o l u ţ i o n ar ă a l u i Bem
reprezentanta i n te re s e l or e x pa ns i o n i st e ale guvern u l u i ungar"'' a vr ut să- i ştea rgă u r m a ş i î n locul ei, în
lunile când n-a mai putut apare, v răj m aşu l a ed itat Expatri a tu l , a d i r u i ţ i nută a fost re ped e înţeleasă de
români, aşa după cum c o n sem n ează Bucov i n a , in rf:m d u r i k de mai j o s : . . î n t re t o ţ i româ n i i t ran si l van i , n u
.
se a llă n i c i măcar u n u l , care să aibă poftă pentru acea g a z d �\ " 1 11"
N u � i -a aj u n s sco pu l nici gest u l brutal al a ut o ri t ă t i l o r m i l i t a re �l u s t ri act� care au de s fi i nţat G an•ta in
' L'chea ci fo rmă , deoarece nu peste mult t i m p i nk k c l u;d i i n• m i 'm i vor g � � i r.:surse s u fici e n t e pentru a-i
pt.· rm ite să renase<i . Gestul ost i l a l a u t or it ăţ i l or habsburgice se împktca s i m b o l i c . cam în a c e ea ş i vreme,
cu un a lt u l de ac c ea ş i fact ură, notat de S . Bărnuţ i u l a J l) mm1ic 1 R50, in j u ndu l siiu, p ri v i n d admonestarea
m i n i st r u l u i Schwarzen berg, ca r e c a l i fi c a intclcctu u l it ak:l roimî n cască d r e p t .. per i c u l oasă", ceea ce mt-i
făcea decât c inste. da t fi i n d i zv o r u l a p re c i eri i . lată ad l i l e ra m c u v i n t e l e ministrului: ,Ja, e u c re l ntel ligenz
ist cine ge făhr l i c he l n t e l l igenza" 1 11 1 •
Prin cele de mai su s şi p ri n numeroase a l te acţiuni ostile a le autori tăţ i lor habsburgice, acestea renunţă
deschis şi fără j enă la sp oia l a l iberală cu care in ultimă anal iză i-au in�clat cu atâta c in i sm pe români.
R evo l uţi a ro m â n i l o r nu m a i putea fi t o lerată !,' i c.: u a lil t mai puţ i n p r i n c i p a l a e i p u rt ii t <larc de cuvânt,
G azeta d e Tra nsi lvania, care timp de c irca 1O l u n i - din mai 1 R4H până î n 3 mart i e 1 849 - va glăsu i
1 i bcr exc l u s i v în i nteresul revo l u ţ i e i româ n i l o r.
52
Datoriă l uptei şi perseverenţei acesteia pe drumu l revoluţiei, până Ia propriul sacrificiu (suspendarea ),
G azeta de Transilva n i a va rămâne un simbol a l triumfu l u i revo l u ţ i e i români lor şi a l aspi raţ i i lor lor
drepte în concordanţă cu spiritul timpu l u i .
După reinvierea ei. s u b redacţia l a fel d e merit uoasă a l u i Iacob Mureşianu, Gazeta v a cont i n ua s ă
apere, î n pofida noii opresi uni, cu tot atâta curaj şi dăru ire, i nteresele naţ ionale româneşt i , î n contextul
unor alte împrejurări politice, folosind noi forme de rezistenţă şi luptă. Fără pic de invidie, vechiul redactor,
G. B ariţiu, rămas colaborator asiduu al Gazetei, nota mândru ca de propria sa rea l izare în scrisoarea către
1. Maiorescu: "Ştii că vrăjmaşii noştri , cari se înfuriară foarte când văzură Gazeta reînviată", aşteaptă cu
sete să se compromită deoarece sunt conştienţi că păzind ea "cumpătul bun", foloseşte nemărginit naţiunii,
publ i când acte preţioase şi ţinând-o totodată ,,în firul lucruri lor politice" 102•
În final. reţinem i deea că "istoria unui popor în mare parte o conţin ziarele sa\e"101 cum se exprima pe
drept cuvânt unul dintre corespondenţii mai târzii ai lui G . Bariţiu.
Rcactual i zând temeinicia acestui gând, no i sublin iem că Gazeta de Tran si lva nia, şi anexa ei Foaia
pentru m i n t e , s l uj ind c u fide l i tate i n teresele poporu l u i , a u înregi strat eveni mentele revo l u ţ i e i c u
...
ob iecti vit:tle dep lină şi l um inându-i calea presărată cu victori i dar şi cu imense d i ficultăţi şi sacrifi c i i .
Pagin i l e lor s-au contopit pe de-a-ntregul c u revoluţia ş i cu idealurile e i , dând glas neîntrerupt, cât t im p
au funcţionat l iber, năzuinţelor obşti i româneşti de pretutindeni. .
În acest fel, Gazeta în special, şi-a câştigat, pe drept, un rol de excepţie în publi cistica revoluţionară
românească, pe de o parte de şcoală pol itică panromânească, i ar pe de alta, de cea mai bună pub l icaţie
perioadică românească, expresie autentică a opiniei publice din Transilvani a în tot cursul revoluţiei de la
1 848- 1 849, după cum atesta cu atâta îndreptăţire j urnalul B u covin a 104.
G azeta de Transilvania a favorizat, credem, în cel mai înalt grad şi procesul tinerei naţiuni române
de a-şi împleti strâns şi peren rădăc inile comune, u n i ndu-le simbol i c în pagin i l e sale, într-un trunchi
v iguros cu ramurile ridicate mândru sub soarele dătător de v i aţă a l unităţ i i naţionale şi al l ibertăţilor
democratice.
N OT E :
1. Gazeta d e Transilvania, X I , nr. 66 din 1 2 august 1 848, p . 275.

2. Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 39 din 27 septembrie 1 848, p. 3 1 6.
3. Ibidem, nr. 35 din 30 aubrust 1 848, p. 282 (în notă).
4. George bariţiu, Foi comemorative, Sibiu, 1 892; George Em. Marica, Iosif Hajos, Călina Mare, Ideologia
generaţiei române de la 1 848 din Transilvania, Bucureşti, 1 968, p. 1 78- 1 84; George Em. Marica, Studii de
istoria şi sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, Cluj-Napoca, 1 978. p. 7-26; Vasik Netea,
George Bariţiu. Viaţa şi activitatea sa, Bucureşti, 1 966, p. 94- 1 1 2; ldem, Presa română în timpul revoluţiei de
la 1 848 (III), în "Presa noastră", XVIII, nr. 7 din iulie 1 973 , p. 33-38. Gelu Neamţu. Din activitatea redacţională
a lui George Bariţiu la "Gazeta de Transilvania" în timpul revoluţiei de la 1848-1 849 în Studia Universitatis
Babeş-Bolyai, H istoria, 1 , 1 987, p. 7- 1 7.
5. G. Bariţiu, Epistole familiare, în "Transilvania", I l , nr. 3, 1 869, p. 29.
6. Gazeta de Transilvania, IX. nr. 5 1 din 24 iunie 1 846, p. 20 1 -202 (Articol pregătitor),
7. Pompiliu Teodor şi Gelu Neamţu, Din istoria presei naţionale româneşti "Î m·ăţătorul poporului" ( 1 848),
în "Studii. Revistă de istorie", 2 1 , nr. 3, 1 968, p. 439.
8. G. Neamţu, Di istoria presei româneşti - "Amicul Poporului (1 848) şi "Democrdţia" (1 849), în Anuarul
Institutului de Istorie Cluj, IX, 1 966 p. 287.
,
9. Foaie pentru minte . , nr. 1 O din 8 martie 1 848, p. 74.

. .
1 O. G. Bariţiu, Foi comemorative, p. 1 .

I l . Idem. op. cit., p. 1 7.
1 2. G. Neamţu, Din activitatea , p. 1 4- 1 5.
...
1 3. Observatoriul. VI I I ; nr. 36 din 20/8 mai 1 885, p. 1 4 1"- 1 42; cf 1. Lupaş, Contribuţiuni la istm·in ziaristicei
53
române�ti ardelene, Sibiu, 1 926, p. 69-70.
1 4. Gazeta de Transilvania, X, nr. 56 din 1 4 iulie 1 847, p. 222-223.
1 5 . G. Em. Marica, Studii. , voi. 1, p. 23.
..
1 6. Gazeta de Transilvania, X, nr. 1 04 din 29 decembrie 1 847, p. 4 1 6.

1 7. Ibidem, XI, nr. 1 din 1 ianuarie 1 848, pl. 1 (Cultura). Cf. şi V. Cheresteşiu, G. Em. Marica, C. Mureşan,
George Bariţ. Scrieri social-politice, Bucureşti, 1 962, p. l 00- l 02.
1 8. Gazeta de Transilvania, nr. 3 din 8 ianuarie 1 848, p. 9.
19. Ibidem, nr. 4 din 1 2 ianuarie 1 848, p. 1 4.
20. Documente privind revoluţia de la 1848 În Ţările Rămâne. C. Transilvania, Il, Bucureşti, 1 979, p.
1 3 6.
2 1 . Ibidem, I , p. 440M2; c f G. Bariţiu, Foi comemorative, p. 1 9.
22. E. Boşca-Măiin. Lupta presei transilvane, Bucureşti, 1 945, p. 1 2.
23. Gazeta de Transilvania,nr. 43 din 20 octombrie 1 848, p. 1 72.
24. Ibidem, nr. 47 din 12 iunie 1 844, p. 1 85- 1 86.
25. G. Bari�u, Părţi alese din· istoria Transilvaniei pe două sute de ani În urmă, 1, Sibiu, 1 889, p. 637-638.
26. Foaie pentri minte.. , nr. 36 din 4 septembrie 1 844, p. 28 1 -286.
.
27. Gazeta Transilvaniei, X I I I ; nr. I l din 9 februarie 1 850, p. 4 1 .

28. Ibidem, VII, nr. 5 1 din 24 iunie 1 844, p . 28 1 -286.
29. Foaie pentri minte... , nr. 12 din 22 martie 1 848, p. 93-95.
30. Ibidem, nr. 6 din 9 februarie 1 848, p. 42-48.
3 1 . Obsrrvatoriul, VIII, nr. 36 din 20/8 mai 1 885, p. 1 4 1 - 1 42.
.
32. Gazeta de Transilvania, nr. 20 din 8 martie 1 848, p . 80-8 1 .

33. Ibidem, nr 1 9 din 4 martie 1 848, p. 76.
34. Foaie pentri minte . , nr. 1 0 din 8 martie 1 848, p. 74.
. .
35. Gazeta de Transilvania, nr. 2 1 din 1 1 martie 1 848, p. 83.

36. Ibidem, p. 36. .
37. Ibidem, nr. 38 din 1 0 mai 1 848, p. 1 57.

38. Ibidem, nr. 2 1 din I l martie 1 848, p. 86.
.
39. Ibidem, nr. 22 din 1 5 martie 1 848, p. 90.

40. Ibidem, nr. 24 din 22 martie 1 848, p. 98.
41. Ibidem, nr. 80 d� n 30 septembrie 1 848, p. 33 1 .
42. Revoluţia de la 1 848-1849 din Transilvania, sub red. Şt. Pascu şi V. Cheresteşiu, I, Bucureşti, 1 977, p. 1 8-20.
43. I bidem, p. 68-69 (dac. din 24 martie 1 848).
44. P. Teodor, G. Neamţu, op. cit., p. 434-448.
45. Foaie pentri minte . , nr. 1 2 din 22 martie 1 848, p. 93-95.
. .
46. Gazeta de Transilvania, nr. 26 din 29 martie 1 848, p. 1 09.

47. Foaie pentri minte.. , nr. 13 din 29 martie 1 848, p. 99- 1 O 1 .
.
48. Gazeta de Transilvania, nr. 27 din 1 aprilie 1 848, p. 1 1 3.

49. Ibidem, nr. 28 din 5 aprilie 1 848, p. 1 1'6.
50. Ibidem, nr. 29 din 8 aprilie 1 848, p. 1 1 9.
5 1 . Documente privind revoluţia de la 1848..., 11, p. 95. (Blaj) 5/1 7 aprilie 1 848.
52. Ibidem, p. 97.
53. Ibidem, p. 1 93.
54. Ibidem, I V, p. 524. .
55. G. Bariţiu, Foi comemortative, p. 2 1 -22.
56. I dem, op. cit., p. 1 9-20.
57. Gazeta de Tra nsilva nia, nr. 56 din 8 iulie 1 84 8 , p. 229.
5K I bid e m , nr. 44 din 3 1 mai 1 848 , p. 1 8 1 .
59. Ibidem, nr. 32 din 1 9 npri lie 1 848, p . 1 34.
60. Ibidem, nr. 37 din 6 mai 1 848, p . 1 54- 1 55 .
54
6 1 . Ibidem, nr. 38 din 10 mai 1 848, p. 160 şi nr. 39 din 13 mai 1848, p. 161-162; nr. 40 din 1 7 mai 1 848, p. 1 65- 1 66.
62. Ibidem, nr. 42 din 24 mai 1 848, 1 73.
63. Ibidem, nr. 43 din 27 mai 1 848, p. 1 77.
64. Ibidem, nr. 33 din 22 aprilie 1 848, p. 1 35.
65. Ibidem, nr. 45 din 3 iunie 1 848, p. 1 85.
66. Ibidem, nr. 44 din 3 1 mai 1 848, p. 1 8 1 .
67. Ibidem, XXVIII, nr. 49 din 5/23 iulie 1 865, p . 1 93.
68. Ibidem, nr. 51 din 23 iunie 1 848, p. 201 . În notă.
69. Ibidem, nr. 49 din 1 7 iunie 1 848, p. 202.
70. Documente privind revoluţia de la 1 848 În Ţara Românească (Mihail Regleanu), Bucureşti, 1 962, p.
1
302.
71. Ibidem, p. 283.
72. G azeta de Transilvania, nr. 56 din 8 iulie 1 848, p. 229.
73. Biblioteca Academiei Române, Ms. 1 .004, f. 22 1 -222. Foto: 3.266-3.268, Inst. de Ist şi Arh. Cluj-Napoca;
scrisoarea din Sibiu, 3 iulie 1 848.
74. Gazeta de Transilvania, nr. 69 din 23 august 1 848, p. 286-287.
75. Ibidem, nr. 7 1 din 30 august 1 848, p. 294.
76. Ibidem, nr. 64 din 5 august 1 848, p. 266.
77. Ibidem, nr. 76 din 1 6 septembrie 1 848, p. 3 1 6.
78. Ibidem, nr. 85 din 1 8 octombrie 1 848, p. 349-350. •
79. Ibidem, nr. 88 din 28 octombrie 1 848, p. 349-350.

80. Ibidem, nr. 97 din 29 noiembrie 1 848,, p. 398.
8 1 . Bucovina, nr. 6 din 18 martie 1 849, p. 35.
82. Foaie pentru minte . , nr. 48 din 6 decembrie 1 848, p. 375 (Unele idei politice, cu privinţă mai vârtos
. .
la monarhia austriacă ( Î ncheiere).

83. Arhivele Statului Braşov, fond Magistrat, dosar nr. 3 707/1 848, foto 32. 1 24.
84 Bucovina, nr. 2 din I l octombrie 1 848, p. 20 (Supliment).
.
.
85. Ibidem, nr. 6 din 1 8 martie 1 849, p. 39-40 (Supliment) . .

86. Buletin Ofiţial al Prinţipatului Ţării Româneşti, Bucureşti, nr. 54 din 2 noiembrie 1 848, p. 2 1 5-2 1 6.
87. Gazeta de Transilvania, nr. 95 din 22 noiembrie 1 848, p. 389.
88. G. Em. Marica, op. cit., 1, p. 24.
89. Gazeta de Transilvania, nr. 1 02 din 1 6 decembrie 1 848, p. 4 1 8.
90. I bidem, nr. 1 03 din 20 decembrie 1 848, p. 422.
9 1 . G. Em. Marica, op. cit., 11, p. 1 7.
92. G. Bariţiu, Foi comemorative, p. 28.
93. Bucovina, nr. 18 din 10 iunie 1 849, p. 93 (Supliment).
94. Ibidem, nr. 39 din 1 8 noiembrie 1 849, p. 243.
95. Gazeta Transilvaniei, X I I, nr. 1 8 din 1 decembrie 1 849, p. 59.
96. Ibidem, nr. 26 din 29 decembrie 1 849, p. 99.
97. G.B.C., VII, p. 60 (Braşov, 5 aprilie st. n. 1 850).
98. Gazeta Transilvaniei, XXVI I I , nr. 49 din 5 iulie/23 iunie 1 865, p. 1 93 . Foile publice J'l ·mâneşti de G.
.
Bariţiu.
99. Istoria militară a poporului român, IV. Bucureşti,' 1 987, p. 3 1 3.
100. Bucovina, nr. 36 din 28 octombrie 1 849, .p. 2 1 1 (Supliment).
1 0 1 . G. Bogdan-Duică, Notesul . , p. 2 1 1 .
..
1 02. G.B.C., VII, p. 64, G. Bariţiu către 1. Maiorescu, 26/14 noiembrie ( 1 85 1 ).

103. Observatoriul, V, nr. 37 din 1 2/24 mai 1 88�p. 1 48.
104. Bucovina, nr. 7 din 1 9 noiembrie (1 decembrie) 1 848, p. 53-54.
55
Renaşterea ,.Gazetei"; perioada absolutistă; Unirea Prin cipatelor
de llfircea Gherman
În Transilvania, înăbusirea brutală a revolutiei din 1 848- 1 849 a însemnat reinstaurarea absol uti smului
' '
habsburgic, puternic revital izat de spectrul evenimentelor petrecute. Această experienţă a întărit şi mai
mult bazele pol iticii cancelariei vineze în privinţa naţionalit ăţi lor, acel divide et impc ra care, in condiţiile
"regimului Bach" de central izare şi germanizare, va găsi noi valenţe de manifestare.
R�grdabil că, trecând peste real ităţile profund negative ale anacronicului I m peri u habsburgic şi
urmări nd doar obsesiva problemă a menţineri i echilibrului european, o mare putere ca Anglia va susţine
existenţa unei Austrii puternice, promovând un principiu fals dar care va avea aderenţi, provocând multe
neajunsuri poporului român în drumul său spre realizarea unităţ i i naţionale; lordul Palmerston enunţă
această teorie în Camera Comunelor Ia 2 1 iulie 1 849, spunând: "Austria menţine în centrul Europei o
baricadă împotriva uzurpării, pe de o parte, pe de altă parte împotriva invaziei . I ndependenţa pol itică şi
l ibertăţile Europei se mărginesc, în opinia mea, cu menţinerea şi integritatea Austriei ca mare putere
europeană şi, prin urmare, nimic altceva cu care să tindă direct sau chiar îndepărtat să slăbească întâmplător
sau să mutileze Austria, dar încă cu atât mai mult să o reducă de la poziţia unui stat de primă mărime către
un stat de mâna a doua, aceasta trebuie să fie o mare calamitate pentru Europa, pe care fiecare om pol itic
englez să o dezaprobe şi să-ncerce s-o prevină" 1 •
Dar Cancelaria imperială ştie că n umai politica de mână forte î i poate asigura dăinuirea. D e aceea ea
trece imediat Ia măsurile necesare: revocarea tuturor concesiilor făcute revoluţiei, consolidarea aparatului
represiv, reintroducerea cenzuri i , întărirea poliţiei şi jandarmeriei, perfecţionarea birocraţiei . S-a apreciat
că pentru menţinerea monarhiei o soluţie ar fi fost acordarea unor concesii diferitelor naţionalităţi, ceea
ce ar fi putut stimula o sol idaritate morală în rândurile lor, mult mai viabilă decât unitatea aparentă
impusă prin forţă 2, opinie cu un slab suport faptic.
Î n acest context, desigur că români lor nu le rămâneau multe căi, mai ales că urmărirea ş i executarea
,,revoluţionari lor" se făceau tot mai intens. Trecerea Carpaţi lor sau retragerea totală din activitate era
alternativa care de fapt convenea conducerii imperiale, ,justificându-i" măsurile l uate. Elementul românesc
din imperiu, care se afirmase cu atâta forţă şi prestigi u în timpul revoluţiei, constituia un obstacol, un
impediment în calea reinstaurării absolutismului. Departe deci de a se preocupa de d repturile românilor,
guvernul i mperial uită totul şi se ascunde în spatele unei vechi formule tendenţioase reluată de premierul
Bach, prin care exclude întreaga naţiune română din imperiu cu o singură frază: "nu poate fi negat faptul
că naţiunea română, datorită n ivelului ei scăzut de dezvoltare politică şi spirituală, cât şi numărului mic
de persoane cal i fi cate pentru conducere, nu posedă condiţiile prealabile pentru un guvern separat şi o
administraţie proprie"1•
Formal trebuia în primul rând înlăturată Constituţia Imperială smulsă Î mpăratului la 4 Mmiie 1 849 de
revoluţie. Prin aceasta se garantase o autoguvernare l im i tată pentru "prov inci ile istorice", egalitatea în
drepturi a tuturor naţionalităţi lor, prevederi care însă nu au fost invocate niciodată. Referindu-se la acest
act fundamental, rămas în istorie sub numele de "Constituţia octroată", guvernatorul Transilvaniei, contele
Schwarzenberg, spunea într-o circulară de la finele anului 1 85 1 că "n-a fost decât baza pe care s-a voit
restabilirea autorităţii tronului. Nu s-a avut atunci timpul necesar pentru principi ile fundamentale ale unei
constituţi i ; s-a copiat după modele străine. Un astfel de act nu putea să aibă nici un rezultat şi nici n-a avut
57
nici unul"4• La scurt timp de altfel, la 3 1 decembrie 1 85 1 , Constituţia este abrogată in întregime5•
O altă măsură, i ndirectă, dar cu largi impl icaţii, a fost organizarea unei vaste birocraţii, de fapt o
perfecţionare a unui sistem administrativ deja consacrat. Habsburgii au reuşit să creeze o birocraţie de tip
deosebit in care au fost recrutaţi oamenii devotaţi exclusiv împăratului şi regimului instaurat.
Noul regim a fost instituit şi in Transilvania, care aparţinea direct de Cancelaria vieneză ş i era condusă
de un guvernator numit de împărat şi investit cu putere executivă şi legislativă întărite de condiţiile stării
de asediu proclamată in septembrie 1 848 şi care a fost ridicată numai in anul 1 8546•
După revoluţie, la I l iunie 1 849, a fost numit guvernator generalul Ludwig Wohlgemuth care îşi
începe mandatul cu măsrui drastice, proclamaţia pe care o dă la 1 8 septembrie 1 849 prevăzând "ca toţi
aceia care au luat parte la revoluţie să fie traşi la răspundere şi să-şi primească pedeapsa binemeritată, iar
foştii ofiţeri şi funcţionari imperiali care călcându-şi jurământul s-au ataşat răsculaţilor trebuiau să fie de
asemenea j udecaţi"7. În privinţa românilor guvernatorul în scurt timp îşi va face o opin ie semnificativă
afirmând că "Dacă şi românii, care sunt cei mai numeroşi şi cei mai puternici ar începe să aibă pretenţii,
acest fapt ar produce urmări le cele mai grave . În părţi l e sudice ex istă deja reprezentanţi ai ideilor
ultraromâne. ( . . . ) Mare primej die ar fi dacă s-ar deştepta conşti inţa naţională"�. Lui Wohlgemuth i-a
urmat printul Carol von Schwarzenberg ( 1 85 1 - 1 85 8 ) ale cărui opinii sunt de asemenea concludente; cu
ocazia pri m irii sale solemne la Cluj , în 1 85 1 , episcopul Şaguna i-a amintit cu părere de rău că nou:
guvern5miint din Transilvania a uitata faptele românilor din timpul revoluţiei, la care noul guvernator i-a
răspuns: "e mai bine dacă se uită faptele Dvs. pentru că ele nu merită răsplată"9•
Desigur că de la conduceri cu astfel de opinii poporul român nu putea aştepta nimic, singurele sat.�
speranţe îndreptându-se spre ceea ce putea obţine singur. De aceea imediat după revol uţie, "măsuril e
drastice, nedreptăţile şi umilinţele aduse românilor a u creat o stare d e nemulţumire întregului popor.
000
Gazeta de Transilvania fusese suprimată în timpul revoluţiei (5/ 1 7 martie 1 849), Gh. Bariţ şi And.J ei
M ureşanu plecând la 1 0/22 martie la Ploieşti, după c um va scrie în anul 1 877 Gh. Bariţ în amintir le
sale 1 0•
Andrei Mureşanu, reintors la Braşov în 7/ 1 8 august 1 849, îi scria a doua zi l u i Gh. Bariţ: "Ac· •m
suntem acasă ş i ce n-am dus cu noi am aflat tot, ear ce am dus, cum ştii ne-au furat Schiţii. Aici e p2 ;:e,
lini şte. Românii luptă pentru binele români lor de se rup. Pe aici era să înceapă Gazeta noastră. Mă îndear: mă
şi pe mine. Eu le răspunsei că, de aşi avea voia de la Dta, pe care te cunosc de şef al acestui orgar . şi
norma după care să urmez, bucuros aşi face-o, dar neavând aceasta, îmi socotesc păcat a cosi in hc !dă
străină" 1 1 •
Gh. Bariţ se reintoarce el însuşi la Braşov în 1 8 oct. 1 849 şi la 28 oct. 1 949" înaintează guvernator llui
Wahlgemuth o cerere pentru eliberarea unei noi autorizaţii de editare a Gazetei şi a Foii, o autorizaţif pe
care o va obţine sub supravegherea poliţiei de stat şi sub controlul comandantului cetăţii, colon �tu!
Stankovics, astfel că, la 1 / 1 3 dec. 1 849, respectiv 5/ 1 7 dec. , Gazeta şi Foaia apar din nou"12•
De la inceput însă Bariţ îşi proiectează atitudinea scriind: " Lupta e viaţa şi nouă v i aţa ne pl ce;
repaosul, apatia, timiditatea e moarte; moară cei care se tem de luptă, noi ne vom lupta, fiindcă noi a' �m
un viitor pe care nici o silă nu mai e în stare a-1 abnega sau dehega" L1• Era evident că aprobând reapar 'ia
foi lor breşovene, guvernatorul , contrar intenţiilor sale, lăsase în viaţă ultima tribună de luptă a români )r
rămasă după revoluţia din 1 848- 1 849. Trebuia repede găsit un pretext pentru suprimarea foi lor, care 11u
a întârziat mult.
La 9 ianuarie 1 850, Gh. Bariţ începe publicarea în Foaia pentru minte, inimă şi literatură a rapoartelo
despre luptele l ui Avram Iancu, cu intenţia de a continua cu rapoartele lui Axente Sever şi Simion Balint.
Î ndrăzneala lui Bariţ, mai ales că în acehtţ;i timp o delegaţie românească, din care făcea parte şi Avram
Iancu se afla la Viena pentru a susţine revendicări le de pe C â m p i a Libcrtăţi i 1\ a stârnit m ân ia guvernatorului
Wohlgemuth. La so m aţ i a de a î nc eta publ i carea raportului, Bariţ refuză, c�ea ce va avea drept consecinţă
em iterea, la 25 febr./9 martie 1 850 a d ecretu lu i de suspendare a ambelor foi , cât şi a redactorului acestora15•
58
Suspendarea foi lor braşovene, care în urma dispariţiei Organului N aţional al lui Cipariu de la l:il&j
(28 sept. 1 848) rămăseseră din nou singurele ziare româneşti în Transilvania, al căror rol în acele timpuri
era cu adevărat indispensabil, punea în pericol însăşi lupta naţională a românilor transilvănen i . În acest
moment de grea cumpănă, şcoala pol itică care formase generaţia paşoptistă în spiritul datoriei faţă de
naţiune va asigura imediat schimbul. Iacob M ureşianu, sesizând gravitatea momentului, se adresează, Ia
20 marti e 1 850 guvernatorului Woh lgemuth cerând dreptul de editare şi redactare a ambelor ziare 16
(anexa 1).
Î n cererea sa, Iacob M ureşianu argumentează: "Necesitatea publicităţii se simte atât de adânc la
p ublicul c ititor al naţiunii române încât aceasta nu mai poate lipsi multă vreme, fără a pricinui o pagubă
considerabilă. Î ntrucât s ubsemnatul a constatat această necesitate, s-a hotărât de a prelua continuarea
celor două ziare române: Gazeta de Transilvania şi Foaia pentru minte, inimă şi literatură.De aceia vă
rog pe excelenţa voastră de a aproba redactarea şi edi tarea celor două ziare" 1 7 •
Autorităţile tergiversează rezol varea cererii şi cer date suplimentare. Iacob M ureşianu este nevoit a
completa cererea sa la data de 1 0/22 iunie 1 850 cu un program al foilor18 (anexa I l ). După încă o aşteptare,
cu ordinul nr. 777 din 1 sept. 1 850, Iacob M ureşianu primeşte aprobarea pentru editarea şi redactarea
foilor, condiţionată de "respectarea constituţiei imperiale din 4 martie 1 849 şi a indicaţiilor legii provizorii
de presă, din 1 3 martie 1 849, care prevedeau obl igaţia de a arbora pe frontispiciu pajura habsburgică şi
de a publica ordonanţele şi legile guvernului imperial 19 (anexa I I I ).
Datorită numeroaselor erori şi i nterpretări "romanţate" a evenimentelor la care ne-am referit, suntem
nevoiţi a i nsista asupra documentelor existente şi a real ităţi lor cunoscute şi verificabile, i nexp l i cabil
ocolite. Astfel, însuşi Gheorghe Bariţ face evidente confuzii, desigur datorită celor peste 40 de ani scurşi
de la evenimente şi până la consemnarea lor în amintirile sale în care scrie: " . . . Guvernul ce e drept,
denurnise redactor pe Andrei M ureşanu, care însă preferând oficiul de translator se mută la Sibiu (mutarea
a avut loc la 9 aprilie 1 850 - n .n). Aşa se dete redacţi unea lui lacob Mureşianu, pe atunci profesor l a
gimnaziul catolic german (de fapt latina-german - n.n.) din B raşov, cu condiţiunea c a ziarul s ă treacă de
oficios, fără cauţiune, dară să poarte pajura cu două capete în frunte . . . Iacob Mureşian u s-a supus la
condiţi uni . . . " 20 .
Acest pasaj a fost preluat, reprodus şi interpretat în istoriografia noastră care de atunci şi până în
zilele noastre a perpetuat astfel de ipoteze greşite asupra evenimentelor de atunci, generatoare la rândul
lor de alte concluzii eronate2 1 •
Este necesar deci c a î n funcţie d e documentele ş i datele existente s ă consemnăm faptele reale, aşa
cum rezul tă din ele şi în continuare să formulăm ipotezele posibile.
- Nu se cunoaşte nimic în sensul vreunei numiri a lui Andrei M ureşanu ca redactor şi contextul
evenimentelor nici nu permite această presupunere. Di mpotrivă, se ştie că Andrei Mureşanu a plecat la
Sibiu numai forţat de împrejurări, iar funcţia de translator gubernial , departe de a fi fost "preferată", i-a
provocat mari supărări, fiind chiar una din cauzele depresiunii nervoase care, în final, i-a provocat moartea
prematură23 • Probabil Gh. Bariţ confunda acest moment cu o perioadă foarte apropiată, toamna anului
1 849, când s-a pus problema reapariţiei Gazetei sub redacţia lui Andrei M ureşanu, care n u a întreprins
nimic în acest sens, cerând însă în primul rând avizul lui Gh . Bariţ, împrejurări pe care le-am relatat mai
sus.
- Afirmaţia că după aceasta "se dete redacţiunea lui I acob M ureş ianu", preluată I a alţi autbri în
variantele "denumiră de la guvern pe Iacob Mureşianu", sau "a fost numit . . ." sunt nu numai inexacte dar
şi imposibi le.
În momentul în care autorităţ i l e habsburgice căutau cu înverşunare pretextul pentru suprimarea
definitivă a foilor braşovene, cum s-ar putea imagina că dintr-o dată manifestă o grijă deosebită pentru a
asigura continuitatea foilor numind un nou redactor?
În realitate, la numai I l zile de la data decretului de suspendare, Iacob Mureşianu din proprie iniţiativă
cere o nouă aprobare pentru editarea şi redactarea ziarelor, pe care o va obţine cu greutate şi de-abia
după 6 l un i de tergiversări . Era aprobarea cererii sale şi nicidecum n umirea din partea guvernului.
Desig u r că suspendarea foi lor îngrijorase p e patri oţi i români tran s i l v ăneni, di ntre care u n i i au ş i
59
încercat a găsi soluţii oferi ndu-şi aj utoruFJ, fără să ştie de i ntervenţia l u i I acob M u reşianu . Bariţ însă
nu întrepri nde n i m i c , întări ndu-ne ast fel presupunerea că i niţiat iva l u i I acob M ureşianu s-a făcut cu
asent imentul său. A m b i i b raşoveni ştiau că numai astfe l p uteau fi salvate foi le l o r. După afl a rea
situaţiei real e , cei l a l ţi prieteni vor saluta la rândul lor i n iţiati va lui I acob M u reşianu2�.
O altă confuzie din textul lui Bariţ perpetuată cu totu l inexpl i cabi l , avându-se în vedere că şi cea
mai elementară verifi care ar fi i n fi rmat-o, este a fi rmaţi a că, de la 9 sept. 1 85 0 " Ga<.eta a pu rtat
p aj u r a h a b s b urgică, c onform cond i ţ i u n i i i mpuse". În rea l i tate, c o l e cţ i i l e G azetei p ăstrate p â n ă
astăzi n e confi rmă c l a r că în z i a r n u s e află tipărită n i c i o paj ură.
Obl igaţia de a p u ne în fru ntea ziaru l ui paj ura a veuit m u l t mai târz i u , în anul 1 8 5 3 , când va fi
apl i cată noua lege a presei , d i n 1 sept. 1 852, lege care prevedea fie depunerea unei mari sume drept
cauţiune, fie arborarea paj u rei - ca ziar ofic ios. La pres i u n i le tipografu l u i Gott, care nu era dispus
a depune suma, Iacob M u reşianu a fost nevoit a accepta condiţia impusă de noua lege25 ş i astfe l ,
de-abia începând cu n umărul 5 0 , d i n 24 i u n i e 1 85 3 , Ga zeta arborează paj ura.
A supra acestor împrej u rări mai reţinem şi o notă a l u i I acob M ureş ianu din 8 martie 1 8 62 : , . E l
(Gott - n . n . ) n-are pe «Gazeta Transi lvaniei» n i c i un drept, nici ca fondator "Stifter" căci în decretul
l u i de la 1 8 3 8 i se dă concesiune numai genera l ă «ephemerides etiam val achicos ede n d i » , iară în
decretul meu stă apriat Gazeta Transi lvaniei , care numire i-a da-to n u el, c i fostul redactor Bariţ . . " 26 , .
sub l i n i ind astfel intenţi a lor ( G . Bariţ în toamna 1 849 şi I acob M u reşianu l a 20 martie 1 85 0 ) de a ieşi
de sub tutel a autorizaţiei din 1 83 8 care era dată lui Gott.
Aceste erori au avut însă reperc u s i u n i , dând nştere l a i poteze şi i nterpretări contra re rea l i tăţi i ,
aprec i i ndu-se rol u l l u i Iacob M u reşianu drept forma l , c a un p aravan pentru G h . Bariţ care va rămâne
"adevăratu l ei :nentor" ('? ), mergând chiar până la a aprecia că "al egerea" guvernatorul �.; i ( ? ! ) s-a
făc ut pe m o t i v ul că M ureş i a n u era ,.b l ân d şi îngăd u i t o r"27. De a i c i a p roape normal a u u rmat şi
c o n c l uzi i l e c ă . 0 dată cu î n l ă turarea l u i B ar i ţ v a î n ceta şi v i goarea ş i c o m b at i v i tatea acestor
.
publ i caţi i . . . " care "nu vor face decât să vegeteze trăi n d d i n gloria dobândită până la 1 848 " 2H .
Este evident c ă G h . Bariţ a fost una d i n tre cele mai reprezentat ive persona l i tăţi , a c t.i v i tatea ş i
rea l izările sale situându-1 în primele rânduri a l e fruntaşilor pol itici care s-au impus în l uptele naţionale
ale român i l or transi l văneni în seco l u l X IX, în care însă şi I acob M ureşianu a j ucat un rol mai modest
dar meritoriu şi încă prea puţin cunoscut. Colegi de şcoa l ă şi având aceeaşi vârstă, Gh. Bariţ şi I acob
M ureşianu, în l unga perioadă în care au stat împreună l a Braşov, au fost într-o permanen t ă legătură,
o prieten i e şi colaborare exemplară. I ar poziţia şi recu noaşterea unanimă a valori i şi meritelor l u i
G h . B ariţ n u I-au împiedicat s ă se sfătuiască permanent c u I acob M ureşianu, a cărui opi nie a fost
pentru el, de multe ori, hotărâtoare 29• De a ltfel, începând de la reapariţ i a Gazetei în sept. 1 850, G h .
B ar i ţ în mod v ă d i t subl i n i ază mereu î n co respondenţa sa fap t u l c ă a c u m fi i n d I ac o b M ureşi a n u
redactor u l foi lor, el este c e l care hotărăşte şi d ă ton u l . Bariţ s e v a comporta î n t o t decursul anilor c are
urmează ca un simplu colaborator al redactoru l u i , neexistând n i c i o bază pentru presupunerea că ar
fi rămas în continuare "mentoru 1 ctitori ei sale" ( ! ? )J0.
Astfel stând l uc ruri le, mai rămâne ca înainte de a vedea cum a condus mai departe Iacob M ureşianu
destinele foi lor braşovene, să ne punem o întrebare: dacă atunci, în 1 85 0 , Iacob M ureşianu nu ar fi
i nterven it şi foile ar (i rămas definitiv suspendate. oare astăz i , la 1 5 0 de ani. de l a înfi inţare, amploarea
şi importanţa dată an iversări i , ar mai fi putut să aibă justi ficare c u numai pri m i i 1 2 ani de existenţă?
Răspunsul ce se impune di spensează de orice comentariu . . .
U rmărin d viaţa Gazetei ş i a Foii după 9 sept. 1 8 50 se i mpune î n pri m u l rând noua orientare pe
c are I acob M ureşi anu o imprimă. Programul politic era cel stab i l i t pe Câmp i a L i bertăţii la 3/1 5 mai
1 848, dar se impuneau noi metode şi o nouă strategie. U n prim principiu promovat de Iacob M ureşianu
a fo s t subordonarea oricăror act i v i tăţi şi preocupări ale român i lor factoru l u i p o l i t i c . El se sprij inea,
ca e l cmGnt" pri � r i ! i.!rl,;, p e cara c t e r u l m i l i l u n t - po l i t i c p e care î l p n.: t i n d c a de l a ori c e m a n i fe st a re
cultural-şti i n ţ i fică, incu raj area şi stimu l a rea oricărei iniţiative m e n ite a ridica şi afirma naţ ilmea română
ş i urmărirea cu pers everenţă a obi ectivelor 1 1 1 aj or e a l e t u t utor ro m â n i l o r : l ibertate, i n depe n d e n ţ ă ,
unitate. A ceas t a 'i nsemna irnp l l c i t r, lărgire si demo c mt izare :t acLi v i Hi ţ i i polar izată d e fo i l s braşgv�;n�,
60
,
prin atragerea u n u i cât mai mare număr de colaboratori (mai ales în acea perioadă când majoritatea
fru ntaş i lo r m unten i şi mol doveni se afl au în ex i l ), sti m u larea c reaţ i e i şi a i n i ţ i a t ivel or, precum şi
îmbrăţişarea ori cărei probl emat i c i , fie majoră, fie m inoră, din tot c upri nsul geogra fic de existenţă a
româ n i l o r. Astfe l reuşeşte I acob M ureşi an u să c â şt i ge u n prest i g i u în permanentă c re ştere, fo i l e
braşovene rea l i zând î n coloanele l o r c u adevărat u n i rea î n cuget ş i simţiri a tuturor român i lor" .
I ac o b M u re ş i a n u n u s e rezum ă l a c o l aborări l e u n o r c o n d e i e d ej a c o n s a c rate, c i î ş i a s i gură
corespondenţi până în cele mai mici local ităţi şi Gazeta publică tot. Spre deosebire de prima perioadă,
acum G azeta se aprop ie din ce în ce mai m u l t de concepţ i a modernă asupra presei . Ş t i r i l e l o c a l e
c a p ă t ă v aloare î n c h egându-se înt r- u n tot pus în s l ujba unei i de i ce formează t e m a art i c o l u l u i net
m i l itant (treptat se formează astfel ş i "articolu l de fond" ). De obicei pe acesta il scrie I acob M ureşianu-' 2•
Pe l â ngă a rt i c o l u l de fond, el menţi n e din prima peri oadă ş i i deea arti c ol u l u i gen era l t eoret i c , ca
i nstrument de educaţie cult ural-p0l i t i c ă . rezervând acest spaţ i u pentru vechi col aborat0ri , între care
acum în primul rând se a tl ă G h . Bariţ.
Aceste a rt i c o l e , note sau comentari i ale l u i I acob rvl ureş i a n u se remarcă prin p ri n c i p i a l i t a t e şi
constantă în susţ i nerea unor idei ce se consti t u i e în opi nia ziar u l u i. C uvântu l G azetei d e v i n e ast !'el
mentor al o p i n i e i publ ice în problemele m aj o re sau m i n0re ale obşti l o r româ neşt i .
Î n paralel c u această concepţie progresistă p�: c are o introduce i n redacţia Gazetei, I acob M urcşi anu
se preocupă ş i de modernizarea aspect u l u i grafic, dar mai ales de înlăturarea învechitei scrieri chiri l i ce
atât de i m1• rPprie teme i urilor i storic e ale poporu l u i român . L a scurt t imp după reapariţia Gazetei, in
n r. 25 din 2 (> O l : . 1 850, apar în cuprinsul ziaru lui titlu ri scrise cu caractere latine. Apar la fel , în nr.
5 3 d i n 2 i u l ie 1 :\5 1 numele redacto r u l u i şi t i pogra fu l u i . pentru ca în n r. 1 d i n 2 i a n . 1 8 52 să apară
t i t l u l cu a l te caractere grafi ce iar cea mai mare parte a primei pagini de asemenea având caractere
latine. Cu nr. 1 din 3 ian. 1 853 iarăşi va încerca alte caractere de l itere pentru titlu şi în contin uare va
căuta să extindă tot mai m u l t articolele s.c rise cu caractere latine pâ1iă l a completmea ziaru l u i .
În abordarea problemelor pol itice, I acob Mureşianu s e man i festă c u fermi t ate, a b i l i tate, dar şi cu
curaj remarcabil pent ru o epocă în c are rigori le absol uti smu l u i reintronat se făceau si mţite pret utindeni.
Î n afara c uraj u l ui său�� este de semnal at ş i d i versitatea formelor pub l i c i st i ce u t i l izate pentru a
exprima ideile progresi ste pentru care m i l it a nou l redactor. Acestea c upri ndeau întreaga gamă, de l a
expri m area d i rectă l a cea c u oco l işuri, de I a i deea strecurată printre rânduri , până la cea t ransmisă în
forme al egorice. A m i ntim un exempl u de i ngeniozi tate gazetărească pornită d i n s t i m u l e n t u l l uptei
naţionale, consemnat în dosarel e Cancelariei i mperiale de la Vi ena, l a numai câteva l uni de la reapariţ ia
foi lo r. În 15 ianuarie 1 8 5 1 este desc h isă o anchetă împotriva lui I acob M ureşianu, dec lanşată fi ind
de o şt ire d i scret i n serată .în Fo aia p e n t r u m i n te , i n i m ă şi l i te ra tu ră din 4 clec. 1 8 5 0. Pe u l t i m a
pa g i nă se an unţa l acon i c : ,. L a Paris e s e un j u rn a l rom ânesc t i t u l a t R o m â n i a v i i to a re în B ro ş u re
uşoare"�4• Autor i tăţ i l e , cu t oate investigaţ i i l e speci a l e pe care l e - a u făc u t redactoru l u i , n u au putut
găsi .,corpu l delict'' care să dovedească l egătura permanentă pe care acesta o întreţi nea c u emigraţ ia.
A ncheta s-a oprit aici. constatându-se numai vinovăţ i a .redacto ru l u i român de a fi publ i cat un anunţ
prin care "leza într-un grad foarte înalt sarc i n a cei incumba în v remea de stare excepţ ională în care
se găsea ţara". Şi, mai ales. i se punea i n vedere în mod sever că prima rec idivă va aduce după sine
a p l i c a rea leg i i marţiale·' '.
Î n c i uda perchezi ţ iei e f'cctuată la I a cob Mur e � i a n u '6• adc\· ăratu l corp del ict a rămas nedc�coperit,
deşi era l a îndemâna oricărui anchetator perspic::�ce. Piesa reve l a toare se aJla î n n u m ă ru l incrimi nat
al Foi i , toc mai deasupra anunţu l u i despre rev ista ele la P:1ris. Era poezia La o pasăre trecătoare. care
d nta dorul înstră i n at u l u i ele ţa r a sa şi al cărui autor e ind icat prin i n iţialele D. B . '�. Poez ia este aidoma
celei din R o m â n i a V i i t o a re de la Paris. D i feră numai caracterele gra fice: Foaia de l a B raşov era
c u l ea s ă c u c h iri l i c e . Ori , I acob M ureş i a n u s u s ţ i n u se cu tărie s e n i n ă în faţa a n c h etato r i l o r că nu
văzuse ş i n u avusese în mână niciodată un atare exemplar şi nu şt i a ce conţ ine. Simpla confruntare
a celor două p u b l i c aţ i i ar fi dus l a identifi ca rea simi l i tudi n i i lor ş i ancheta ar fi fost încununată de
s u c c e s38.
A c e s t i n c i d ţnt a tO iltri b u i t în m a r � M1 tl !: U i'ă la î' n â s p r i re a m ă s u r i l o r l u a t e d e g u v c r n a t o r i i
61
Wehlgemuth şi apoi Schwarzenberg39 pentru a împiedica cu orice preţ pătrunderea "scrierilor tendenţioase"
·
în Transilvania.
Totuşi dcumentele din arhivele Vienei40 ne fac cunoscute numeroase acţiuni duse de emigraţia română
de la Paris pentru trimiterea în ţară a unor publicaţii revoluţionare menite a pregăti noi mişcări în folosul
cauzei naţionale. Studiul acestora ne permite a lua în considerare ipoteza unor centre de legătură cu Ţara
Românească la Sibiu şi Braşov pe unde se scurgeau toate aceste materiale incendiare. Astfel, menţionăm
numeroasele rapoarte care relatează măsurile luate de autorităţi pentru a împiedica intrarea publicaţiilor
în Transilvania, Banat şi Bucovina41, cazul pictorului C.D. Rosenthal trimis de la Paris de C.A. Rosetti cu
misi une în ţară41 sau cele ale revoluţionarilor paşoptişti Tel egescu, Brătianu şi al soţiei lui Chr. Tel l43•
Aceste informaţii sunt legate de rapoartele autorităţilor braşovene de la stărşitul anului 1 849 referitoare la
existenţa în oraş a unei societăţi a românilor" ale căror tendinţe ar merge ... către reorganizarea Transilavniei
şi a ambelor principate dunărene alăturate unui imperiu Daco-românesc. Membrii acestei societăţi ar fi,
în afara mai multor înalţi prelaţi români, fostul profesor din Bucureşti, Maiorescu, directorul timişan de
carantină Vasici. avocatul Bran. profesorul de şcoală normală Iacob Mureşianu, cancelistul magistratual
Secărenu, proprietarul local român de care Burbea şi mulţi alţii . .''-�-�. Toate aceste date localizează Braşovul
.
ca un important centru de recepţie şi difuzare a ideilor revoluţionare, misiune în care desigur apariţia aici
a Gazetei Transilvaniei şi a Foii pentru minte, inimă şi literatură a jucat un rol determinant. După cum
am văzut, I acob M ureşianu, angajat încă dinainte de a prelua redacţia foi lor în grupul ce m i l ita pentru
,.planul regatului Daciei", imediat după reapariţia periodicelor, la 9 sept. 1 850 a deschis coloanele lor
pentru mesajele strecurate printre şi pe lângă rânduri .
N umeroase sunt documentele care vin să confirme curaj u l , competenta şi înţelepciunea redactorul
Gazetei Transilvaniei, care a făcut ca prestigiul şi popularitatea foilor braşovene să crească necontenit45.
Pe lângă acestea, Iacob Mureşianu iniţiază o adevărată campanie de stimulare a literaturi i române. Numeroşi
tineri se adresează redactorul ui braşovean care îşi va câştiga o frumoasă reputaţie de critic litera�6. Este
interesant de remarcat că deşi este preocupat de problemele creaţiei literare precum şi de cele legate de
gramatica şi ortografia limbii române, Iacob Mureşianu în scrierile sale rămâne ancorat în vechi canoane,
având un sti l uşor de recunoscut tocmai datorită unor arhaisme fie de lexic, fie de forme gramaticale sau
si ntactice depăşite47• I ncontestabil, "sti lul" lui Jaco� M ureşianu îşi are farmecul său, acela al desuetu l ui
pitoresc, dar surprinzător este faptul că l uându-şi rolul de critic l i terar el va face dovada unei selecţii
foarte severe, dar judicioasă a textelor. Şi foarte numeroşi au fost cei care, porniţi a trudi pe ogorul
l iteraturii , s-au adresat lui Iacob M ureşianu4s.
O altă preocupare constantă a lui Iacob M ureşianu a fost problema învăţământului românesc. Convins
de necesitatea extinderii cât mai mult a reţelei învăţământului românesc, îl vom găsi mereu în primele
rânduri ctitorind şcoli49• În acelaşi sens sprij ină orice iniţiativă de înfiinţare a asociaţiilor sau reuniunilor
româneşti, el însuşi punând temeliile uneia din cele mai remarcabile realizări ale sale .,Reuniunea femeilor
române pentru ajutorarea văduvelor şi orfan ilor din revoluţia de la 1 848". I ngenios concepută de Iacob
Mureşianu, ca o asociaţie cu scop social. Reuniunea acoperea în fpt fondul real al unei organizaţii politice,
suplinind partidul politic pe care românii atunci încă nu- l puteau avea. În spatele femeilor care constituiau
reuniunea se aflau soţii lor. militanţi pol itici ai românilor care, organizându-se într-o largă reţea de filiale
şi agenţii ce mergeau până în satele transilvane. au creat un aparat de informare şi difuzare a directivelor,
precum şi de menţi nere permanentă a legăturilor'0 .
Astfel, Iacob Mureşianu redactează foi le braşovene în spiritul acestei subordonări a oricăror probleme
factorului politic, obiectivelor luptei naţionale . Şi erau profesate scopuri mari, idei generoase, poziţii
progresiste. Gazeta devenise un poti-drapel al aspiraţiilor unui popor care, despărţit de fruntarii artificiale,
se regăsea unit în idealurile sale. Mărturi i provenite din cele mai variate surse autohtone şi străine confirmă
ătlw,sfeni de eferyescenlă patri9tică a acestei epoci.
Ion Eliade Rădu lescu. într-o scri soare către D. C . Racov i \ ă , expediata di n Conslăi\tiMf'OI la 25 iul.
1 856 scria: "Români i nu pot cere Transilvan ia şi B ana t u l decât înaintea unui tribunal s a u Congres format
de o repuhlică universa l! a E urope i , 111 eiimi pri m temei să fie :m l i diui t�tea pop oarelor, iar nu a guvernelor;
şi d up ă care t;arta Europei să se schimbe Jupă l i m bile ce se vorbesc. iar nu după guverne. Ora aceea n-a
62
venit; congresul acela n u există ş i înaintea guvernelor ce se bazează pe dreptul conchistei, Români i
nu pot cere decât Basarabia ş i Bucovina, c e turcii nu le puteau d a şi Austriecii ş i Ruşii nu l e puteau
l ua, după drepturil e ce sunt în v igoare, şi pe care guvernele se re�zimă"5 1 •
•
U n călător prin ţări l e române, Virg i l e Doze, scria în 1 8 5 7 : " I n epoca noastră de resurecţte a
naţionalităţi lor în care teutonismul, panslavismul, scandinavismul a u suscitat atâtea vise, atâtea � iraje
înşelătoare, am auzit spunându-se la Galaţi şi l aşi : ,.Pentru ce să nu reconstituim vechea Dac te sub
numele de România? Oare Transilvania, Banatul , Basarabia, n-au format odinioară străbuna patrie a
părinţi l or noştri?"52•
Cu m u ltă clarviziune Brătianu îi decl ară lui Cavour: "Eu nu c red în l iberal ismul şi moderaţi a
domnilor M aghiari, este o mască menită a înşela p e împărat. Eu şti u c ă e i sunt mai exclusivişti ca
niciodată şi eu nu mă încred în magh iari . . . ". Y.A. U rech ia comenta mai departe : ,.Kossuth pretinde
că Brătianu se opunea convenţi e i pentru că el cerea unirea Transi l vaniei cu România. El susţine
chiar că Brătianu ar fi declarat lui Cavour c ă : "noi nu ne vom înţelege niciodată cu M aghiari i asupra
Tran s i lvan i e i , pe care nu o vom ceda cu n i c i un preţ U ngari e i . Româ n i i tra n s i l vănen i vor să se
unească cu noi ; noi le-am prom is să-i aj utăm; dacă i-atn ceda Ungariei, ar însemna să-i trădăm"5 1•
În acele momente, posibi litatea reînvieri i vech i i Dac ii era foarte aproape şi astfel, dând expresie
aprecierii majorităţi i , Al. Papiu-l larian spunea la 1 S60, în memoriul adresat lui Cuza Vodă: ,. . . . se
apropie c l ipa când acest domnitor a l Principateor Unite să poată răzbuna cu înţelepciune uciderea
l ui M ihai Viteazul şi să execute testamentul celui mai mare Domn şi Român ce a avut vreodată Dacia
lui Traian"54•
Toate aceste idei , care circulau intens pe ruta Paris-Transi lvania-Ţara Românească şi Moldova îşi
găseau variate forme de expri mare in coloanele G azetei mergând de la sugestia strecurată pri ntre
rânduri până la susţinerea pe faţă. Aceast a din urmă l ua de m ulte ori forma demascări i şi a actului de
acuzare, fapt ce a sporit mult popularitatea şi adezi unea maselor româneşti . Căm inarul E . l . Armatu
din M o ldova scrie în a cest sens cu privire la Gazetă: , . . . ori şi unde s-a atins ci neva de drepturile
.
principatelor, Gazeta nu i-a rămas datoare a-i răspunde cu toată demnita ţ i unea". Ş i în conti nuare,
referi ndu-se la rigori le i mpuse de regim u l autocrati c ţarist din perioada ocupaţiei, afirma că acesta
"s-ar teme mai mult de Gazeta domnu l u i Mureşianu decât de toate tunuri l e apuseni lor pentru că ei
nu s-au lipsit a mişca toată piatra până au a l ungat Gazeta domnu l ui Mureşianu de aicea, lăsând pe
cele colosale engl eze şi frînce, cu ale căror tunuri se con fruntau pe câmpu l l uptei ostaşti i . Ruşi i au
încă preţ 50 de galbeni pe capu l aceluia la care s-ar mai găsi aceea Gazetă"55. Şi totuşi, ziarul pătrunde
ascuns în transporturile de mărfuri ale cărăuşi lor, ex istând o întreagă reţea clandestină pentru circulaţia
Gazetei şi a altor publicaţii50.
În toată această perioadă nu treb u i e să uităm persecuţ i i le caracteristice pol i t i c i i de oprimare
naţională şi socială dusă de regimul habsbu rgic, cenzu ra din ce în ce mai strictă, care îl obliga pe
Iacob M ureşianu la greaua muncă de a traduce toate art i colele57, şicanele, amenz i l e , procesele de
pre s ă .
Privind î n urmă la această epocă, prin ţinuta sa, modul d e a aborda problemele, precum şi prin
c larvizi unea politică de care a· făc ut dovadă, Gazeta Tra nsilva n i e i a reuşit, sub redacţia lui lac.ob
M u rcşianu, să devină cu adevărat un ,.organ al t uturor intereselor naţionale" c u m o caracteri zează
Alecu H urm uzache in anul l 85 5 5M.
0 0 0
Un irea Principatelor, importantă etapă in lupta pentru unitatea tuturor români lor, înscrie in cronica
Sa şi contribuţia Braşovul u i . oraşu l Gazetei Tra n silva n ie i , al lui Bariţ şi al M ureşen i l or. L egături l e
cărturari lor braşoveni c u domn itorul Cuza ş i c u patri oţii moldoveni şi m u nten i datează încă d in
z i l e l e fi erb i n ţ i a l e rev o l u ţ i e i paşoptiste, când aceştia a u găsit rcfi g i u l a B raşov. Vas i l e şi l nacu
Alecsandri , A l ecu Russo, Costache N egi. Teodor ş i Gheorghe Sion, A l . Ion Cuza, G ri gore Balş,
N icolue I onescu, s u n t pri m i ţ i de braşovc n i . un i i d i n ei fi i n d găzduiţi în casele l u i G h . N i c a ş i I acob
63
M u re ş i a n u ' ' 1 .
Ioan de Albrichsfe ld mare j ude al Braşovului , raporta la 30 apri lie 1 848 contelui Teleki, guvernator ul
Transilvan iei. "Ieri mi s-a anunţat că au sosit aici ( Braşov - n.n.) trei streini din Valahia sau Moldova ...
cari se arată a fi nişte emisari ven iţi cu scopul de a determina pe românii de aici ca să l ucreze pentru
restabilirea Daciei de odinioară", iar despre alţi "doi tineri care au tras la hotelul Pomul Verde", că "vor să
plece la adunarea ce se va ţine la Blaj, ca să vorbească acolo pentru restabil irea regatului dacic"60• Cine
erau aceştia ne-o spune şefu l poliţiei braşovene, Iosif Trausch, în raportul său către j ude: " . . . sub numele
de Gregor Vasiliu se ascunde boerul Sion, amândoi din Moldova, care au scăpat de persecuţiile principelui
M o l dovei . . . "61• Iar despre rezonanţa pe care aceste idei o aveau l a braşoveni stă mărturie raportul
reprezentantului Pmsiei la laşi, Richtofen, care, într-o notă trim isă cu mult înainte ministrului de externe
de la Berl in. scrie: .,De la o vreme încoace începe să se trezească la acest popor, cu putere, sentimentul
naţional [ . . . ] acum la Braşov, in Transi lvania, apar scrieri ( articole - n . n . ), în l imba română în număr
mare, intenţionfmd să trezească sentimentu l na ţ ional, să prezinte apăsarea asupra naţiunii şi să cheme
( p (lJ1 0 1"U I - n .n .) la formarea unei unit{iţi n a ţ i o n a l e . N ic iodată nu s-a întâmp lat acest lucru într-un mod
mui puţ i n m a scat decât intr-un art icol apărut de curând în periodicul românesc Fo a i e p e n tru m i n te,
i n i m ă şi l i t e r a t u r ă care apare la B raşov, in care poporului român este reprezentat alegoric ca o văduvă
îndoi iată �i părăsi ră"6� .
În acest spirit se înnoadă legături trainice între re fugiaţii din Principate şi braşoveni. Din frământările
lor comune, dezbateri încălzite de entuziasmul provocat de Marea Adunare de pe Câmpia Libertăţii de Ia
Blaj (3/ 1 5 mai 1 849) s-au născut documente unice ca Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei, cel
mai avansat program paşoptist, sau creaţiile l iterare ale lui V. Alecsandri H ora A rdealului - o primă
variantă a Horei Uniri i, Către români, 15 mai 1 848, sau impresionantul Răsunet - Deşteaptă-te române
- al lui Andrei Mureşanu - toate apărute in Foa i a p�ntru minte, inimă şi literatură din Braşov6J.
Dar Gazeta şi Foa i a vor rămâne în continuare o adevărată i dee-torţă pentru înfăptui rea idealul ui
naţional , angajându-se total în lupta pentru u n i rea Princi patelor. Încă din anul 1 85 5 Gazeta proclamă:
"Principatelor li se cuvine şi le trebu ie înlăuntru o neatârnare cu totul suverană, proprie, naţională a lor...
şi să se unească într-un singur stat românesc"6"\ ca apoi să se revină asupra temei, afirmând că "dorinţa
cea mai de pe urmă a tuturor valah ilor şi moldoveni lor, a celor destul de deştepţi ca să înţeleagă soarta lor,
ca într-o unire să formeze un stat neatârnat"6".
O dată cu deschiderea Congresului de la Paris, în anul 1 856, unde pentru prima dată aspiraţii le de
unitate naţională a români lor au const ituit un punct principal al discuţiilor dintre maril e puteri, Gazeta
Transi lva n iei acordă tot mai mare atenţie ştiri lor privind această problemă. Dată fiind poziţia antiunionită
a Austriei si stricta cenzură existentă, erau e:-<cluse articolele de fond dar I acob M ureşianu a ştiut ca prin
selecţia ştiri lor, scurte comentari i ce scoteau î n evidenţă aspecte favorabile şi abile respingeri ale atacurilor
presei străine antiunion iste, să aducă un substanţial sprijin luptei pentru unitate a Principatelor. Astfel, la
1 3 februarie 1 85 7, I acob M ureşianu subl inia că: "vi itorul acestor Principate aj unsese deocamdată a fi
obiectul cel mai i nteresant al tuturor dezbateri lor diplomatice şi al tuturor j urnalelor europene de un
renume mai mare"66• Largul ecou al Horei U nirii este subliniat în mai multe numere ale Gazetei, arătându-se
că ,,efectul acestei bucăţi fu de minune''"7, la fel ca şi reîntoarcerea revoluţionari lor paşoptişti din exil,
care .,aduse multă bucurie tinerimi i . care s e şi adună î n giurul lor"68.
Semnifi cativă a fost si poziţia pe care G a ztta a adoptat-o faţă de firmanul electoral prin care s-au
stabilit modalităţile de alegere a deputaţilor în Adunările Ad-hoc, comentari ul lui Iacob Mureşianu referitor
la condiţi i l e impuse subliniind că au făcut .,mare impresiune, mai vârtos intre c lasa boierilor, cari poate
nu se pot fam i liariza cu egal itatea tuturor c l aselor poporului"6'1•
G a z e t a înregistrează şi comentează; m ai ales prin reproducerea unor articole, lucrări le Adunărilor
Ad-hoc, redând şi jalba deputaţ i lor ponlasi moldoven i 70•
Desc h i derea Conferinţe i de l a P a r i s , l a 1 0/22 nw i 1 8 5 8 , c u t oat e tergiversări le e i , dă c uraj şi opt i mism
re O ect a t
în apari ţia cât m a i frecventă a unor l uări d e poziţie d i rectă a l e redactoru l u i G azetei faţă de
evenimente. Astfe l , la 24 mai 1 85 8 , el susţ i ne că "a n u le da voe ( Pri ncipatelor n n.) c a să se reorganizeze
tl<însele pe sie:;; i , e s t e intru udevăr o contruziccre strigătoare''7 1 , iar la 7 august 1 85 8 comentează condiţ i i le
64
puse de Marile Puteri, parcă anticipând rezultatul final, pronunţându-s� că "lucrul c u princip�tele tot n u
stă aş a de rău după cum cred pesimiştii, c ă ce, u n şef î n fruntea a� atet cu o flam �ra, _ n comttet cen:ral,
. . �
_
0 Curte Casati vă, nu prea seamănă a n u se alege nimica de Pnnctp�te, ca�t punand mtr-o � u��ana _ P�
_ .
şeful miliţiei cu armata întreagă alăturată către comitetul central, poţt pune m cealalta cumpana ŞI d01 ŞI
mai m ulţi domni, că nu va precumpăni în caz de aşa"72•
.
De altfe l , în această perioadă - ca ş i în ti mpuril e revol uţiei d i n 1 848- 1 849 - se t v e sc �! m
. •
.
Tran s i l vania numeroase ş i intense agitaţii, care a u la b ază i deea Daco-roma� iei : aceste agttaţ u ��
produs multă nelinişte l a Viena, rapoartele autorităţi lor transi lvăn� n e dezvălumd t � fl uenţa deos� bt � a
.
p e care o are 1 upta p e ntru u n i re c e se desfăşoară peste Carpat_J � supra popula� • � • roman " eşti d n
�
.
Tra n s i lvania73• Dincolo de Carpaţ i , de asemenea, prob l e m a umm tuturor romamlor se punea m
mod hotărât, apreciindu-se că "pentru români . . . e ceva mai mult, este o chestiune de naţionalitate,
o chest i u ne v i ta l ă"74.
În u ltimele luni ale anului 1 8 5 8 , Gazeta a continuat să acorde sprij i n mi şcării pentru unire şi
progres în Pri ncipate, aj ungând ca dubla alegere a lui A L I . Cuza să constituie prilej u l unor ample
relatări în care personal itatea nou l u i domnitor este prezentată pe l arg, subliniindu-se totodată actul
de maturitate p o l i ti că înfăptuit de poporul român. Plin de entuziasm şi mândrie naţională, I acob
Mureşianu exclamă, l a 2 5 februari e : "Dumnezeule, ce popor este poporul român ! Când se inspiră
de v reo idee, când are vreo băn uială, uită de toate interesel e private şi se consacră numai pe ntru
t ri um u l c a uzei comune"75• De asemenea el i n sera în G azetă comentar i u l entuziast al b u c u r i e i
populare l a vestea îndoitei alegeri : "După alegerea domn itorului A lexandru I oan 1 . Cuza, s e prefăcu
capitala României intr-o mare de făclii şi de lumin i ; îndată se i mproviză o iluminăciune măreaţă şi
conduct i m p uritoriu cu făcl i i precedat de bande muzicale ş i de u n batalion de m i liţie română. O
genera l ă entuzi asmare c uprinse tot oraş u l , care răsuna de urăr i : Să trăiască prinţul R o m ân i e i ,
A l e x andru I o a n 1 . Cuza ! Într-aceea t e l egrame l e erau î n c e a m a i mare acti v itate c u răspândirea
ştirii acesteia în toate părţile. În I aşi se primi această şti re c u un entuziasm fără margin i"7h.
Faţă de atitudinea ostilă a cercuri lor dominante habsbu rgice Gazeta a socotit de datoria ei de
a-1 prezenta pe Cuza propriilor ei cititori şi a-1 apăra faţă de calomn iatori . Cuza a fost înfăţişat ca
"de viţă curat român". S ub l i n ii nd u-se totodată că "toţi Cuzeşt i i a u fost patrioţi buni şi i ub i tori de
ş t i i n ţă" adăugându-se şi i n formaţia sem n i fi cativă că n o ul domn era "sol dat d i n creştet până în
tălpi"77• Câteva l un i m ai târziu, b iografia l u i Cuza a fost pub l icată d i n n o u , arătându-se făţiş că
l ucrul se făcea pentru a dezminţi zvonurile calomnioase la adresa domnitoru l u F8•
" En t uzi a s m u l româ n i l o r tran s i l văneni pentru A l ex a ndru I oa n Cuza, c a şi încrederea l or în
patrioti smul ş i înţelepciunea sa n u erau de altfe l fără temei, fi indcă îndată după urcarea pe tronu l
Pri n c i p atelor, n o u l domn a l uat c u privire l a Trans i l v a n i a o atitudine c l ară şi fermă. U n u l d i n
age n ţ i i l u i Kossuth l a B uc ureşti d i n această perioadă - c o l o n e l u l p o l onez Z l in ski - raporta
conducătorul ui revo l uţiei maghiare, care urmărea o înţelegere cu Domn u l români lo r, u rmătoarea
constatare : " N u vă încredeţi î n Cuza, e l are o c h i i îndreptaţi asupra Tran s i l va n i e i şi Banatul u i .
Recent - adăuga agentul -, e l a declarat d i n nou î n faţa consulului francez Place ş i a consu lu lui
italian Strambio, că el ca prinţ român nu va renunţa niciodată la Transil vania"79•
Pe drept cuvânt, Al Papiu I l arian p utea scrie în 1 860 că " Români i din Trans i l vania numai la
Princi pate pri vesc . . . iar când s-a ales (uza domn, entuziasmul la rom â n i i d i n Tran si lvania era
poate mai mare decât în pri ncipate"M0.
După u n irea în fapt a Principatel o r, de la 24 ianuarie 1 8 59, G azeta va urmări în continuare
eveni mentele, iar documentele de arhivă ş i memori a l istică ne confirmă strânsele l egături dintre
redactorul I acob Mureşianu şi domn itorul A l . I oan C uza .
Încă l a 1 8 martie 1 85 9 , I acob M ureş ianu reclama autorităţ i l or poştale a ustri ece defecţiuni în
expedierea corespondenţei sale c ătre domnitorul român, fap t ce confi rmă susţinutul schimb de
scrisori relatat de fi ul său, dr. Aurel Mureşianu. A cesta îşi amintea cum între anii 1 8 6 1 - 1 866 îl
aj uta pe tatăl său l a traducere a d i n franţuzeşte a scrisorilor primite de la Cuza prin i n termed i u l
secretarului său particular, B a ligot d e B eyne. D e m ulte o r i acestea erau articole destinate coloanelor
C(IMID.4VA XXT - �oala S 65
� !
a zete Regretab i l este că această corespo ndenţă valoroas ă I acob M u reşianu
.
a fost nevoit să 0
distrug a rn anul 1 868, c u ocazia unei percheziţ i i dom ici liare intreprins ă de autorităti
•
ca urmare a
p rocesului intentat lui in cauza P roo u nciamen tului81•
• '
Relaţiile ş i stima lor reciprocă sunt atât de puternice încât I acob Mureşianu îşi permite in
unele
cazuri critici foarte tari . Cu ocazia dezbaterilo r din anul 1 862, pri l ejuite de proiectul înfi inţări i
u n e i Un i vers i tăţi româneşti l a Pari s, I acob M u reşianu, intr-o s u i tă de a rticole. susţi nând că "o
un iversitate bună in patrie compăneşte sute de colegii in străinătate", adresează domnitorulu i Cuza
o aspră mustrare : " Dacă M-Sa Domnul, alesul românilor c u toţi adevăraţi i patrioţi români n u vreau
ca să le peară memoria l a post e ritate, dacă in v i n e l e M - S a l e bate un sânge fi erbinte de român
adevărat, credem că nu-i va expira Domnia fără a o încununa cu înfi inţare a înteţită şi inai nte de
toate, a unei U n i vers ităţi române, care, răspândi ndu-şi razele, s ă fie pu rtătoarea de c u ltură şi
civilizaţiune in Orient". Totodată n u scapă pri lej u l de a reaminti domnitorului român datori ile de a
rea l i za "o generoasă deslegare a cestiunei improprietări rii ţărani lor" şi "o revizu ire şi lărg i re a
bazei legei electorale"Kz.
Pe lângă acestea însă nu au l i psit nici contactel e d i recte, persona le, aşa cum îşi aminteşte u n
contemporan - l .G . Valentineanu - care scrie : " N u voi uita niciodată entuziasmul frenetic cu
care-mi povesteau răposaţii şi i luştri i patrioti G eorge Hurmuzachi din Cernăuţi, G . Bariţ din S ib i u
şi Iacob M ureşianu din Braşov, v izitele deghizate prin Bucovina ş i Transil vania ale marelui şi m u l t
regretatului Domn român - A l ex andru Coza-Vodă, spunându-mi şi arătându-mi chiar locurile c e
l e vizitase fără şt irea stăpânitorilor l ocali"83 •
Preţ u i re a şi recunoştinţa pe care domnitoru l Cuza l e nutrea faţă de 1 acob M u reşianu îşi vor
găsi expresia în semnificativul cadou pe care îl face Mureşeni l or: portretul său, păstrat până astăzi.
Acest portret în ulei, pe care il atribuim lui Mişu Pop, denotă o mână încă nesigură, fapt exp l icabi l
- p i ctorul fi i n d atunci l a început de drum arti stic. El va rel ua tema î n anul 1 874, real izând o
valoroasă l ucrare, aflată în colecţia Muzeul u i de I storie Braşov, in care însă păstrează ca racterele
p r i m u l u i p ortret. A l ăt uri d e a c e s t t a b l o u , în A rh iva M u reşen i l o r a m a i rămas şi o l i tografie
înfăţişându-1 pe Cuza. N u este excl us ca domnitorul să fi fost drept model pentru pictor.
Dacă vom mai aminti ajutoare l e materiale trimise Şcolilor din Braşov8·', apoi semnalarea u nor
indicii privind o colectă pentru "sabia lui Cuza", pe care braşovenii voiau să o ofere drept omagiu
domnitorului85, ca şi faptul că după abdicarea sa pri mul popas ales este tot Braşovul , se completează
o imagine in c are aceste trainice l e gătri, duse pe parcursul a aproape 20 de ani, capătă o îna l tă
semn i fi ca ţ i e . Este aceasta o i mpresionantă mărturie a unu i mare ideal comun: C u za v i s a ş i el
u n i rea neam u l u i rom ânesc prin d ezrob i rea p rovinciilor s u bj u gate.
66
NOfE ;
1 . Apud Stefan o. Kertesz, Coments: Solomon Wank, Foreign Policy an�

�
The ati � nality Pnblem in
ty, Houst01, T�xa � ,
Austria- Ungary 1 867-191 4, ,,Austrian H istory Yearbook," voi . I l i fasc. 3, R1ce Umvers1
� dar va a:ea �}m_ �ton,
1 967, p. 62. Opinia, vădit eronată, va fi infirmată total de evenimentele ce se vo� succe .
la Umrea Pnnc1patelor ŞI mat tarzm, la
a căror intervenţie se va face simţită mai ales în evenimentele care au dus
transilvănene majoritare s-a mamfes��
sfărşitul primului război mondial, când voinţa de unire a maselor româneşti . .
exercitându-şi dreptul de autodeterminare, personalităţi politice de prim rang, ca
� �
preşed1 tele SU W1oon, ez ta �
�
în faţa "pcricolului"pe care I-ar reprezenta dispariţia de pe harta europeană a .. actorulUI
.
de ech1hbru, mpen l� �
cât de fructuoaSl pe atat
austriac"(! ! !). Mitul lansat de lordul Palmerston cu 69 de IUli înainte făcuse o carieră pe
de falsă.
2. Louis Eisenmann, Le compromis Austro-Ungrois, Paris, 1 904, p. 1 49. ..
3. Apud, Silviu Dragomir, Studii şi documente privitoare la revoluţia românilor din Transilvania, în ann
1848-1849, Sibiu - Cluj, 1 944- 1 946, voL 1, p. 334.
4. Apud Louis Leger: Histoire de I'Autriche-Hongrie depuis les origines jusqu'a l'annee 1 894, Paris, 1 895,
p. 533-534.
5. Teodor V. Păcăţian, Canea de Aur, voi. 1, Sibiu, 1 904, p. 7 1 1 .
6. Keith Hitchins, Studii privind istoria modernă a Transilavniei, Cluj, 1 970, p. 1 6.
7. lancso B enedek, Erdely Tortenete, p. 303-306.
8. D. Karoly, Mişcarea antihabsburgică din Transilvania de sub conducerea lui Mokk-Gal ( 1 849- 1 854),
în ,,Studii , revistă de istorie", anul VIII, nr. 4, 1 955, p. 67.
9. Ibidem, p. 70; Karl von Schwarzenberg ( 1 802- 1 858), guvernator al Transilvaniei între anii 1 85 1 - 1 858,
preia funcţia la 24 mai 1 85 1 , ca unnare a decesului; la 6 aprilie 1 85 1 , al fostului guvernator Ludwig von Woblgemuth
( 1 78 8- 1 85 1 ).
1 0. ,.Transilvania" nr. 2 1/ 1 nov. 1 877, p. 245.
1 1 . Ibidem; vezi şi Mircea Gherman, Mărturii documentare despre Andrei Mureşianu, în Marmaţia, 5-6,
Baia Mare. 1 979- 1 98 1 , p. 225-228
1 2. Georgie Bariţiu, Părţi alese din Istoria Tranislvaniei, voi n, Sibiu, 1 890, p. 534-635; Gazeta Transilavană
era noul titlu pe care îl dăduse Bariţ ziarului.
1 3. Gazeta Transilvană din 1 / 1 3 dec. 1 849.
14. Silviu Dragomir, Avram Iancu, Bucurşti, 1 968, p. 266-273.
1 5 . Gh. Bariţ, Din trecutul Gazetei, 1 838-1 850, în Gazeta Transilvaniei, nun1ăr jubiliar 1 888 p. 1 ; Aurel A.
Mureşianu, op. cit., p. 1 14; Mircea Gherman, Date şi fapte privind activitatea lui Iacob Mureşianu la Gazeta
Transilvaniei (1838-1878), în 130 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, Braşov, 1 969, p. 77;
O nepotrivire, la diverşi autori, apare asupra datei decretului de suspendare care la Gh. Bariţ este 9 martie
1 850, deci 25 febr. s.vJ9 martie s.n., la 1. Lupaş este 25 febr. fără menţiune de stil, iar mai recent, în George Bariţ
şi contemporanii săi, voi. 1, p. 8 1 este data de 13 febr. 1 850, ca în voi. IV, p. 1 5 să apară data de 1 3/25 febr. 1 850.
De fapt 1 3/25 febr. este data apariţiei ultimului număr al Gazetei înainte de suprimare, care desigur trebuia să
fie ulterioară acestei date (altfel acest număr nu ar mai fi apărut) dar despre care zvonurile au circulat mai repede
decât s-a făcut comunicarea oficială, astfel explicându-se că în scrisoarea către G. Bariţ, din 19 febr./3 mm1ie
1 850, Al. Hurmuzachi are cunoştinţă de această "măsură diavolească" (apud Gh. Bariţ şi contemporanii săi,vol.
VI, p. 235). Când Gh. Bariţ precizează atât de categoric "decretul din 9 martie 1 850", considerăm că nu putem
presupune nici un fel de eroare.
o· altă problemă ridicată în G. Bariţ şi contemporanii săi, voi Il, p. 367-368 este motivul real al suspendării
Gazetei, care nu ar fi putut să fie cel indicat de Bariţ, adică publicarea rapoartelor. Argumentele invocate nu mi
se par a fi concludente, deoarece:
- Invocarea celor trei scrisori inedite ale lui Bariţ către Laurian (din 1 3/25.11 şi 20.1V/4.111) şi Maiorescu ( 1 6/
28.11) nu fac alteva decât să trădeze frământările lui Bariţ de a descoperi cauza suspendării, într-o perioadă când
circulau multe zvonuri pe această temă, confirmând astfel că decretul oficial de suspendare încă nu era cunoscut
67
(data şi citatul din prima scrisoare dovedesc că suspendarea încă nu era cunoscută, iar în celelalte in mod vădit
este vorba de infom1a�i şi supoziţii ale lui Bariţ şi nu de fapte certe).
� eea ce însă apare ca evident din toate datele existente este intenţia autorităţilor de a înăbuşi acest u ltim
bastion paşoptist şi in consecinţă căutarea unui pretext, care foarte bine a putut fi, aşa cum afirmă Sarit, refuzul
·
(şi nu faptul publicării) de a înceta publicarea rapoartelor lui Avram Iancu.

- Credem că nu poate fi invocată ca argument împrejurarea că rapoartele fuseseră cerute tocmai de
gu �ernă mânt deoarece a �easta � u presupunea şi acordul de a fi făcute publice, un element de propagandă
naţtonala_ de altfel foarte bme sestzat de Bariţ. Iar Bariţ, scriind acestea în 1 890, nu a preferat să aducă in ptimul
.
plan un mottv colateral dar care se întemeia pe un fapt viu în slufetele românilor: amintirea eroilor de la 1 848, ci
pentru că se afla într-o situaţie în care nu-şi putea permite să afirme direct perfidia habsburgică a ,.pretextului" el
îl evidenţiază tocmai prin enunţarea sa ca unicul "motiv" dat de autorităţi.
1 6. Arhiva Mureşenilor, dos. 1 , nr. 7558.
1 7; Ibidem.
1 8. ldem, dos. 1 , nr. 7559.
1 9. ldem, dos. 1, nr. 7560.
20. Gh. Bariţ, Părţi alese. .. , voi. Il, p. 656.
2 1 . Ioan Lupaş, Un capitol din istoria ziaristicii româneşti-ardelene: Gheorghe Bariţ, în Din I storia
Transilvaniei, Bucureşti, 1 988, p. 235 unde scria: "Când reapar (foile, n.n.) în 9 septembrie 1 850, pe Bariţiu nu-l
mai îngăduiau a le redacta, ci denumiră de la guvern pe Iacob Mureşianu, lipind în fruntea Gazetei pajura cea cu
două capete ... ; V. Netea, George Bariţiu, Bucureşti, 1 966, p. 230: ,.Wohlgemuth revenise însă numai asupra
"
suprimării ziarelor nu şi asupra lui Bariţiu, aprobarea reapariţiei fi ind condiţionată de înlăturarea definitivă din
fruntea lor a vechiului redactor... În locul său a fost numit blândul şi îngăduitorul Iacob Mureşianu"; M. Popa, V.
Tascu, po. cit., p. 7 1 : "Se revine asupra acestei interdicţii (suspendarea din 25 februarie/9 mat1ie 1 850, n.n.) la 5
sept. (?! s.n . ) dar Bariţ este sacrificat, foi le apărând de acum înainte sub redacţia lui Iacob Mureşianu".
22. Mircea Gherman, M ărturii documentare, p 23 1 , 235, 237.
23. Gh. Bariţ şi contemporanii. .., voi. V, p. 278 (Ştetan Moldo\'an către Gheorghe Bariţ) şi p. 236 şi nota 1 0
(Gavril M unteanu către Gheorghe Bariţ) .
. 24. G eorge Bariţ şi contemporanii săi,vol . 1 , Buc. 1 973, p. 33 1 Ion M aiorescu către Gheorghe Bariţ;
Ibidem, p. 8 1 , Aaron Florian către Gheorghe Bariţ.
25. Probabil de aici confuzia l ui Bariţ care în textul din 1 890 amestecă cele două date.
26. Aurei A. Mureşianu, op. cit., p 1 08- 1 09.
27. V Netea, op. cit., p. 230.
28. Ibidem, p. 23 1 .
29. Se cunoaşte momentul de grea cumpănă din primăvara anului 1 848 când Bariţ ezită în a declanşa o
acţiune hotărâtă prin coloanele foilor sale şi când intervine Simion Bămuţiu care ii scrie lui Iacob Mureşianu, la
7 aprilie 1 848 cerându-i să-I determine pe Bariţ ca,re ,.nu vrea să se înţeleagă la scopul tuturor comun", a lua
poziţia cerută de situaţie. Admonestarea fostului profesor şi argumentele prietenului se pare că au fost hotărâtoare
pentru că imediat Bariţ va trece la acţiune (vezi: Aurel A. Mureşianu Simion Bărnuţiu în preajma marii adunări
naţionale a românilor din 3/1 5 mai de la Blaj, în ,.Transilvania", 1 92 1 , p. 255-259; A.T. Laurian către G. Bariţ
(scrisoare din 8 aprilie 1 848), în George Bariţ şi contemporanii săi, Bucureşti, 1 973, voi. 1 , p. 1 45).
30. V Netea, op. cit; vezi şi M. Ghern1an, Date şi fapte ... , p. 77-79.
3 1 . M . Uherman, Colaboratori din Câmpulung ai Gazetei Trilnsilvaniei, in Studii şi comu n icări,
·
Câmpulung-Muscel, 1 98 1 , p. 89-90.
32. În cele mai multe lucrări sunt citate articole fără indicarea autorului. Este adevărat că marea majoritate a
articolelor redacţiei, respectiv ale lui Iacob Mureşianu, nu au semnătură, dar particularităţile de lexic, sintaxă,
gramatică şi ortografie le fac uşor identificabile, mai ales că în mod evident apat1in redacţiei, care era fom1ată din
Iacob Mureşianu singur şi nu primite de la colaboratori. Vezi şi FI. Costea, Foaia pentru minte, inimă şi literatură
sub redacţia lui Iacob M u n:�ianu ( 1 850- l R65 ) în prezentul volum.
33. Vezi şi Mircea Ghemwn, Date şi fapte..., p. '/ 'tl.-71).
34. Cazul este pe larg p rezen tat alături de implicaţiile sale p ro funde Je Corneliu Bodca în a t1 icol u l I acob
68
Mureşianu interogat de poliţia habsburgică, în "Manuscriptum", Bucureşti, 1 972, anul I I I, nr. 4, p. 1 1 2- 1 23
.
35. Ibidem.
36. Datorită acestor percheziţii, I acob Mureşianu a fost nevoit să distrugă documente care puteaa pricinui
mult rău corespondenţ ilor respectivi, motiv pentru care astăzi Arhiva Mureşenilor prezintă unele goluri regretabile.
37. Dimitrie Bolintineanu.
38. C. Badea, op. cit., p. 1 22- 1 23.
39. Ibidem.
40. Xerografii şi microfilme aflate la Arhivele Statului Bucureşti.
4 1 . Xerografii, Viena, pachet LXXIX/5, filele 3- 1 1 ; LXXIX/6, filele 2-5; LXXXIX/3, filele 2-6; LXXI XI I ,
filele 2-3; LXXIX/ 1 2, filele 2-4.
42. Cazul fom1ează obiectul unei lucrări care ne aparţine, în curs de publicare în "Cumidava" XIV, Braşov.
43. Xerografii, Viena, pachet LXXIV/43, filele 1 -35; Microfilme Austria, roia 1 1 2, cadrele 1 78- 1 8 1 şi 306-2 1 7.
44. Microfilme Austria, roia 1 00, cadrele 1 8 1 - 1 85 şi în continuare 1 86-206.
45. vezi Mircea Ghem1an, Date şi fapte , p. 7R-79.
...
46. vezi şi FI. Costea, Foaia pentru minte, inimă şi literatură sub redacţia lui Iacob Mureşianu ( 1850-1 865)
în prezentul volum.
47. vezi şi opinia (discutabilă) a lui Ion Maiorescu în George Bariţ şi contemporanii săi, voi. 1, p. 369.
48. M. Ghennan, Date şi fapte .., p. 82.
.
49. Ibidem, p. 8 1 -82.

50. Mircea Băltescu, Contribuţii la istoricul ,,Reuniunii Femeilor Române" din Braşov, în Culegere de
Studii şi cercetări, 1. Muz. Reg . Bv., 1 967, p 1 9 1 -2 1 1 (= Cumidava).
5 1 . C.D. Aricescu, Corespondenţa secretă şi acte i nedite ale capilor revoluţiunii române de la 1 848,
Bucureşti, 1 873, p. 72.
52. Virgil Doze, Un mois en Moldavie, Bruxelles, 1 857, p. 7 1 -72.
53. V.A. Urechia, IJalliance des roumains et des Hongrois en 1 859 contre 1 ' Autrice, Buc. 1 894, p. 6.
54. 1. Lupaş, Cum vedea Al. Papiu l larian, la 1 860 putinţa de Înfăptuirea Daco-României, în Studii,
conferinţe şi comunicări istorice, voi. I I I , Sibiu, 1 943.
55. A.A. Mureşianu. Iacob Mureşianu, (1 8 1 2- 1 897), Album comemorativ, Braşov, 1 9 1 3, p. 36.
56. Arhiva Mureşenilor. dos. 234-237, nr. 35 1 .
57. Gazeta Transilvaniei, nr. jubiliar, 1 908, p. 7 1 .
58. Arhiva Mureşenilor, dos. 1 , nr. 885.
59. Aurel A. M ureşianu, Scrisori din 1 848, în Casina Română, Braşov, 1 935, p. XXV-XXIX.
60. A.A. Mureşianu, Planul Regatului Dacici, Braşov, 1 935, p. 4-5.
61. Ibidem.
62. Arhivele Statului Bucureşti, Microfilm Germania, Roia 2, cadrele 790-79 1 .
63. Ştefan Pascu, Marea Adunare naţională de la Alba-Iulia, Cluj, 1 968, p. 8 1 -82.
64. Gazeta Transilvaniei, nr. 26 din 7 mai 1 855.
65. ldem, nr. 5 din 1 9 ianuarie 1 856.
66. Idem, nr. 12 din 1 3 februarie 1 857.
67. Gazeta Transilvaniei nr. 61 din 2 august 1 856.
68. ldem, nr. 66 din 21 august 1 857.
69. ldem, nr. 1 O din 7 febr. 1 857.
70b ldem, nr. 2 din 1 7 ian. 1 858.
7 1 . ldem, nr. 40 din 24 mai 1 858.
72. ldem, nr. 55 din 7 aug. 1 858.
73. Mihail Popescu, Documente inedite privitoare la istoria Transilvaniei între 1 848-1 859, Bucureşti,
1 929, p. 238-240.
74. 1. Ghica, Amintiri din pribegia după 1 848 (Noi scrisori către V. Alecsandri comentate de Olimpiu
...
Boitoş), voi. 1 1, Craiova, 1 940, p. 9- 1 0.

75. Foaia pentru minte, inimă şi literatură, nr. 7 din 25 febr. 1 859.
69
76. Gazeta Transilvaniei, nr. 5 din 1 1 febr. 1 859.
77. Idem, nr. 2 din 27 febr. 1 859.
78. Idem, nr. 1 2 din 3 1 martie 1 859.
79. V. Netea, Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea naţională (1 848-188 1 ), Bucureşti, 1 974,
p. 1 44.
80. Apud Dan Berindei, Gazeta Transilvaniei şi Unirea Principatelor, în 130 de ani de la apariţia Gazetei
de Transilvania, Braşov, 1 969, p. 68.
81 . A.urel A. Mureşianu, Temeiurile istorice ale politicii noastre naţionale, Braşov, 1 928- 1 930, p. 1 07.
82. Gazeta Transilvaniei, nr. 94, 95 şi 96 din 1 862.
83. I.G. Valentineanu, Cuza Vodă, Alegerea, faptele şi răsturnarea lui, Bucureşti, 1 9 1 2, p. 34.
84. Acte, documente şi scrisori din Scheii Braşovului, texte şi note de Vasile Oltean, Bucureşti, 1 980, p.
1 5 1 - 1 58, 260-26 1 , 263-266.
85. Aurel A. Mureşianu, Temeiurile , p. 1 07.
...
Anexa 1
Euer Exce/lenz
BediirfnijJ der Publizitiit wird beim Lesepublikum der romanischen Nation so tief emp.fonden, dajJ dieselbe
ohne einen betriichrlichen Nachtheil nicht mehr lange jehlen diiifie.
Indem ehrfitrchtvoll Unterzeichneter dieses BediirjnifJ erkannte, so entschloj3 er sich die Fonsetzung der
romanischen Blătter Gazeta Transilvaniei und Foia zu iibernehmen.
Daher bitter ich ehrfurchtsvoll Unterzeichneter; Euer Excellenz wolle geruhen, mir die Redigirung und
Herausgabe der obgenannten Bliitter nach dem beiliegenden Program geneigst zu gestatten.
In der HC?!fnung einer gniidigen Genehmigung meiner ehrjUrchtsvollen Bitte verharre ich Euer Excellenz
gehorsamster Diener
Jacob Marosan
Professor am r. k. Gymnasium
Kronstadt, am 2(]'"" Miirz 1850
Arhiva Mureşenilor, Dos. 1 , nr. 7558.
Anexa I l
Programm
Fiir die Gazeta Transilvaniei und Foia pentrn Minte, Inimă şi Literatură
Die Redaktion begriij3t die
von Seiner Majestăt allen
ihren Volkern verliehene
Reichsveifassung vom
4. Miirz 1 849 als zeitgemăj3.
Die Besprechung der Reg
ienmgs-MafJregeln und
Landesgesetze wird mit
strenger Beachtung der
durch den Belagerungs
zustand vorgeseichneten
Riicksichten und Be
schrankungen geschehen
Sonst wird sich die Redak-
tion gcnau nach den Bestimmungen des provi..
70
sorischen Prej3gesetzes vom
1 3-ten Mărz 1849 ha/ten,
und es wird a/les vermieden werden,
lmS zur Anfein-
dung oder Alljreitzung
der verschiedenen Natio-
nalităten mit Grnnd fUhren kiinnte.
Das Beihlatt Foea v.ird
moralische, ăsthetische
und literarische Atif-
siitze. so wie auch ge-
sclliclu/iche Besprechun-
gen und Urkunden
emhalten
Kronstadt, am 22//(l'"' Juni 1850

Jacob Marosan m. pr.
Professor
Anexa III
A uszug
aus dem hohen Gouvemement Erloss vom. 1 Septemher 850
z. 777 Praes.
Die Rerdaktion begriisst die von Seiner Majestăt allen lhren Volkern verliehene Reichverjassung vom 4.
Mărz 849 als zeitgemăss
Oberhaupt wird die Redaktion an die Bestimmungen des provisorischen Pressegesetzes vom 13. Mărz 849
sich genau ha/ten, insbesondere aber winl die Besprechung der Landesgesetze und Regierungsmassregeln nur
mit strenger Beobachtung den durch den Belagerungszustand bedingten Riicksichten u. Beschrănkungen
gaschehen.
Auch wird Alles vermieden werden, was zur Af!feindung, oder Arţfreizung den verschiedenen Nationalităten
mit Grund fiihren kOnnte.
Das Beiblatt " Foea " wird - rmter dense/ben Bedingungen - moralische, ăsthătische und literarische Auftiitze,
so wie auch geschichtliche Besprechungen und Urkunden enthalten.
Dem Jnhalte des Originals gleichlautend herausgegeben
durch
Wilhelm Loos
Kimzlist
L. S.
71
Foaie pentru minte, inin1ă şi literatură sub
redactia lui Iacob l\Iurcsianu (1850-1865)
9 )
de Flor·ea COSTE1l
Este surprinzător cât de diferit au reuşit două nume, unul de persoană, celălalt de gazetă, să atragă
atenţia cercetătorilor care s-au aplecat asupra veacu lui al X IX- lea, în special asupra celei de a doua
j umătăţi a acestuia. l-am numit pe I acob M ureşianu şi "Foaia pentru minte, inimă şi l iteratură". La fel de
surprinzător este şi faptul că chiar dacă ele intră în analele culturii româneşti, modul în care sunt consemnate
pare nefiresc sub cel puţin două aspecte: al proporţiei şi al disocierii, cel din urmă părându-ni-se cel puţin
păgubitor pentru istoria culturii româneşti . Să ne explicăm.
"Foaia pentru minte, inimă ş i l iteratură", supliment geamăn al Gazetei de Transilvania, figurează nu
de puţine ori în l ucrări generale sau speciale închinate li teraturii sau presei l i terare româneşti 1 , l ăsând
impresia că şi-a câştigat un loc care este numai al ei, situat pe coordonate greu de modificat în vi itor. În
realitate, la o analiză mai atentă, impresia se disipă: FM I L a fost aproape întotdeauna j u decată ( uneoi
aspru şi subiectiv, alteori aniversativ, aproape fest ivist, ambele atitudini fiind deci nefericite) în primul
rând de s ugestia dată numai de unul din substantivele care se înscriu în titlul său : literatură. Excepţia
oferită de G. Em. M arica, la care găsim şi aprecieri privind importanţa naţională a "Foii" 2 , nu schimbă
prea mult situaţia, evident fiind faptul că majoritatea exegeţilor au căutat să releveze cu prioritate meritele
(uneori şi l im itele) acesteia în propăşirea literaturii şi a l imbii române literare. "Foaia" nu a fost însă, şi nu
spunem o noutate, numai l iteratură, ceea ce creştea în căldura şi lumina celorlalte două cuvinte - minte
şi inimă - dovedindu-se nu o dată mult mai important pentru istoria românescă din secolul trecut decât
o discuţie, este drept justificată, dar şi înfocată, asupra literelor cu care se va scrie.
Fiind deci evidentă quasi-unilateralitatea analizei ce i s-a făcut, precum şi limitarea unghiului din care
a fost privit ansamblul tematicii promovată în cei 27 de ani de (uneori eroică) apariţie, aj ungem la constatarea
că încă FM I L n u-şi are locul pe care îl merită în rândul organelor de presă care au făcut înainte de toate
educaţie patriotică, un loc cu atât mai sus pe scara valorilor cu cât în multe privinţe şi domenii ea a fost
chiar deschizătare de drwn. Văzută astfel F M I L nu ni se mai pare a fi un document de arhivă profund şi
imparţial explorat şi valorificat, de unde concluzia că tot ce s-a scris despre ca este nesatisfăcător.
Dacă cele afi rmate mai sus î ş i pot găsi expl icaţ ia prin predilecţia cercetătorilor pentru una din
componentele profusiun i i tematice a " Foii", absenţa quasi-totală a redactorului ei din ultimii 1 5 a n i de
apariţie (deci mai mult decât jumătate) din studiile de specialitate ni se pare cel puţin o nedreptate făcută
1 ui I acob M ureşianu. Astfel, doar amintirea lui în treacăt (şi fără referire la " Foaie" sau la persoana sa,
deci conj unctural) de către George Că linescu \ însemnarea din "Dicţionarul literaturi i române de la origini
până la 1 900"4 (în re laţie c u "Foaia", ca redactor al acesteia din 9 septembrie 1 8 50 până în februarie
1 865) şi tot fugitiv şi ocazional de alte două-trei ori5 ni se pare echivalent cu o atitudine pe care nu o
merita Iacob M ureşianu. Atitudine "înc u nunată"de vo lumul "Literatura română. Dicţionar cro nologic"
unde acesta nu este nominalizat nici măcar o dată, deşi .,Foaia", pe care o redacta de cele mai multe ori
73
aproape singur este pomenită în repetate rânduri6•
Deşi suntem convinşi că nu vom reuşi să facem reparaţia cuvenită, în cele ce um1ează vom încerca să
aducem in discuţie activitatea lui Iacob Mureşianu ca redactor al FM IL de la reapariţia acesteia de după
revoluţia de la 1 848- 1 849 pânâ în anul 1 865. Nu vom avea însă în vedere numai ,.opui" pe care şi-a pus
semnătura, ci mai ales truda sa nevăzută şi căreia i s-a datorat tipărirea periodicului acum in discuţie.
O primă problemă care se pune, şi despre care avem o altă părere decât cea încetăţenită, este însăşi
venirea sa la conducerea periodice-lor de la Braşov. Yizând direct această chestiune şi încercând să o
tranşeze, V. Netea afi rmă: "Ziaristul român ( G . Bariţ, n.n.) nevoind să dea ascul tare guvernatorulu i ,
acesta, pentru a împiedica publicarea materialelor "indezirabile" a recurs la suspendarea ambelor sale
periodice( ... ). Suspendarea, in urma protestului delegaţiei de la Viena, avea să se ridice abia în 9 septembrie,
când Wohlgemuth a permis reapariţia ambelor publicaţii dar numai cu condiţia ca Bariţiu să fie înlăturat
de l a conducerea lor. Î n locul său, la i ntervenţia l u i Şaguna, (s.n.) a fost numit Iacob Mureşianu"7.
Corespunde afirmaţia adevărul ui?
În Arhiva Mureşeni lor de la Braşov se păstrează două documente, ambele purtând sem nătura l ui
Iacob Mureşianu. Primul cuprinde între altele următorul paragraf: "Necesitatea publ icaţiilor se simte atât
de adânc la publicul cititor al naţiunii române ( . . . ). Î ntrucât sebsemnatul a constatat această necesitate s-a
hotărât de a prel ua continuarea celor două ziare române: Gazeta Transilvaniei şi Foai a pentru minte,
inimă şi l iteratură. De aceea vă rog pe excelenţa voastră de a aproba redactarea şi editarea celor două
ziare" 8 • Rânduri le fac parte din cererea pe care, la 20 martie 1 850, Iacob Mureşianu o adresează lui
Wohlgemuth. Este sigur că între cei doi a urmat o corespondenţă, categoric oficială, pentru că la 1 O iunie
acelaşi an Iacob M ureşianu ataşează cererii un program al ambelor foi 9, socotit fără îndoială indispensabil
şi solicitat de guvernator înainte de a decide asupra cererii. Peste 3 luni, l a 7 septembrie 1 8 50, Iacob
M ureşianu primeşte aprobarea, condiţionată de respectarea constituţiei habsburgice din 4 martie 1 849 şi
a Legii de presă din 1 3 martie acelaşi an 10•
Astfe l a ,; �curs numirea lui I acob M ureşianu in fruntea "Gazetei" şi a " Foii", din nici unul din
documentele citate, dar nici din altele stiute de noi (în nici un caz ele nu există in Arhiva Mureşenilor) nu
rezultă că determinantă a fost intervenţia lui Şaguna. Ca să nu mai vorbim de iniţiativă, care neîndoielnic
i-a aparţinut v iitorului redactor, renumele câştigat ca om de cultură, precum şi experienţa acumulată în
aceeaşi redacţie în anii anteriori chezăşuind pentru el , fără sprij inul prelatului.
Nici afirmaţia lui Bariţ că "Gubernulu ... denumise redactoru pe Andreiu M ureşianu, care însă preferând
oficiulu de translatoru se mută la Sibiu" nu ni se pare a rememora cu exactitate amănuntele, pentru că ne
este greu să credem că acesta a preferat funcţiei de redactor al celor mai cunoscute publicaţii româneti
din secolul al XIX-lea pe cea de translator" .
Î n acest fel , împrej urările venirii l u i Iacob Mureşianu l a conducerea periodicelor braşovene sunt mai
aproape de adevăr, poate chiar lămurite. Să ne intoarcem şi să vedem în ce mod expl ică V. Netea acceptarea
acestuia de către Wohlgemuth: "Ca urmare a unei depline supuneri, nou l ui redactor i s-a impus însă ca pe
frontispiciul "Gazetei" să imprime în mod permanent stema bicefală a Austriei, foaia urmând să aibă un
caracter oficial"12.
Î n ceea ce ne priveşte apreciem că şi aici trebuie lămurite două aspecte: 1) este vorba de o supunere?
şi 2) dacă ar fi fost (pentru că anticipăm părerea contrară). care erau condiţiie istorice în care s-a făcut
numirea redactorului-şef? Ambele chestiuni ni se pare clare. "Deplina supunere" incrimitată nu are nici o
acoperire oficială, nici în acte scrise, nici in ceea ce a făcut imediat după numire noul redactor în cadrul
,.Foii". Cererea de numire in locul lui Bariţ nu conţine această clauză, Iacob Mureşianu fiind conştient că
a-şi pune semnătura pe un astfel de act oficial echivala cu inh ibarea oricărei posibilităţi de a face din foile
braşovene şi instrumente de luptă. Mai mult, dacă un asemenea act ar fi existat, autorităţile I-ar fi întors
de fiecare dată impotriva lui (şi ocazi ile n-au lipsi t D ) , invocându-1 . Cel mai clar răspuns în privinţa
clauzelor amintite vine chiar de l a redactor. acvila trebuind să mai aştepte peste doi ani până a fi cocoţată
d ep l i n a supunere" era un dezi dc:ra l al re g i m u l ui abia
aco l o u n d e se dore a 1 4 • Credem mai degrabă că "
instaurat , poate că recunoscut p ro formade I acob M ureşianu , dar nici unde consemnat şi confinnat de
practică. To todată, credem că in aprecierea atitud inii lui Iacob M u rcşianu în acel moment se e l u dează
74
.
celălalt aspect, anume al real ităţilor istorice din Imperiu în general şi din Transilvania în special. De un an
in Transilvania se instaurase regimul absolutist (sub care "Foaia" şi "Gazeta" sunt obligate să apară 1 O ani
conduse de I acob M ureşianu) despre a cărui legislaţie, care-i viza în primul rând pe români, A.T. Laurian
îi scria lui N . Bălcescu în anul 1 850: "Lanţuri nouă se pregătesc, iar libertăţi de loc"15• "Lanţuri nouă" pe
care primul guvernator absolutist, Ludwig Wohlgemuth ( 1 849- 1 85 1 ) s-a străduit să le ţină cât mai strânse,
conştient fiind că ideile propagate de "Foaie" şi de "Gazetă" sunt extrem de periculoase, in special in
ceea ce priveşte unirea politică a tuturor români lor. "Dacă şi românii, care sunt cei mai numeroşi şi mai
puternici ar incepe cu pretenţi i , acest fapt ar produce urmări grave. În părţile sudice (ale Transilvaniei,
n.n.) există deja reprezentanţi ai ideilor ultra române" scria acesta in 1 850 in raportul către Viena'�. Era
prea proaspătă în amintire atitudinea foi lor braşovene din 1 848- 1 849 când "au dus o luptă susţinută
pentru promovarea drepturilor românilor şi ale ţărănimii transilvănene, pentru conlucrarea revoluţionară
româna-maghiară, au sprijinit idealul Unirii Principatelor şi au propagat un program al literaturii naţionale
unice in p rovinci ile române"17 pentru a nu se căuta (şi, eventual , a se i mpune) o modalitate de a l e
imprima linia dorită d e Imperiu. Linie care nici i n cazul "Gazetei", nici î n acela al "Foii" n-a avut traiectul
dorit de autorităţi, declaraţia formală, chiar scrisă, referitoare la respectarea constituţiei şi a Legii presei
neînsemnând nici pe departe supunere depl ină. Dacă ar fi fost aşa, răpitoarea bicefală imperială ar fi
apărut imediat pe frontispiciul "Gazetei", iar publicarea legilor, decretelor şi ordonanţelor oficiale era o
chestiune departe de a putea fi considerată atitudine de "conciliere" din partea lui Iacob M ureşianu (deşi
ele erau obligaţii legal i mpuse intregii prese din I mperiu). Am putea spune, j udecând lucrurile din alt
unghi, că însuşi redactorul ar fi trebuit să publice legislaţia timpului, rezultatul fii nd benefic tocmai
pentru cei împotriva cărora erau indreptate ordonanţele şi decretele: nu echivalează cunoaşterea legislaţiei
cu posibilitatea de luptă împotriva ei?
Şi, pentru a contribui la lămurirea poziţiei şi intenţiilor lui Iacob M ureşianu la începutul activităţii ca
singur redactor la "Gazetă"şi "Foaie", să-I cităm din nou pe istoricul V. Netea: "În ceea ce priveşte presa
s-a instaurat o cenzură mai odioasă decât cea cunoscută până Ia 1 848, cele două periodice româneşti, pe
lângă suspendarea de şase luni din 1 850 (25 februarie - 9 septembrie) fiind supuse unui regim dintre
cele mai draconice"18•
Situaţia nu s-a ameliorat nici mai târziu, Legea de presă din anul 1 852 însemnând chiar o înăsprire a
condiţii lor în care presa românească era obligată să apară: "La 1 septembrie 1 85 2 a venit de Ia Viena o
l ege de presă a cărei asprime te făcea de multe ori ca să doreşti cenzura preventivă. Pentru orice se
publica răspunderea cădea nu numai pe autor, ci pe toţi care participau la publicare, care răspundeau şi ei
cu persoana şi cu averea lor" 19• Aceasta ca ambi anţă generală în care şi-a înce@ut activitatea I acob
Mureşianu, pentru că in ceea ce priveşte numai primul moment este suficient să amintim o afirmaţie a
fostului redactor: "Între a fi lipsită naţiunea de orice publicaţie periodică, a pipăi şi orbeca pe întuneric,
sau a supune la acele condiţiuni . . . diariul - ("Gazeta", n.n., să treacă de oficios, fără cauţiune, dar să
poarte pajura cu două capete în frunte), alegerea în acea epocă era uşoară"20•
N ici regimul "liberal" ( 1 860- 1 867) nu a adus schimbări favorabile românilor, cei 7 ani reprezentând
mai degrabă o nouă etapă a asupririi , în care clasele exploatatoare maghiare şi guvernul de Ia Viena au
tatonat şi au găsit calea spre o înţelegere menită a ţine în continuare oprimaţi pe românii din Transilvania,
înţelegere al cărei punct final a fost semnarea de către Francisc Iosif a încorporări i Transilvaniei la Ungaria
(27 mai/8 iunie 1 867). Este perioada în care publ icistica progresistă transilvăneană a avut de făcut faţă
numeroaselor opresiuni, ca şi numeroaselor confuzii şi tendinţe diversioniste2 1 • În aceste condiţii, extrem
de dure ale regimului absolutist ( 1 849- 1 860) şi nu cu mult mai blânde (pentru români ) ale celui "liberal"a
trebuit să-şi desfăşoare activitatea noul redactor. Pentru Iacob Mureşianu importantă era, la 1 850, întâi de
toate reapariţia foilor, suprimarea lor fiind priv ită în perspectivă ca o pierdere extrem de păgubitoare
pentru cauza românilor din Transilvania, aşa cum o aprecia şi Bariţ după 40 de ani22.
Nu susţinem că prin cele afirmate până acum am spus totul şi la modul postulativ despre condiţiile şi
atitudinea lui I acob M ureşianu în momentul venirii lui în fruntea publicaţiilor braşovene. Renunţând a ne
opri asupra personalităţii lui23 vom încerca să analizăm, fie şi sumar, realizările sale ca redactor, dar şi ca
autor al unor materiale apăr ut e în ,.Foaie", analiză care credem că va permite o a pre c iere m a i ap ro p i ată de
75
adevăr decât unele deja formulate ş i pe care le socotim măcar în parte pripite24. Întregul demers se va
face prin tematica "Foi i", ogli ndă, dacă nu a dorinţei, măcar a reuşitelor redacţiei de-a lungul celor 1 5
ani. Încercarea n u este deloc uşoară, de multe ori fi indu-ne imposibil să stabilim autorul , situaţie în care
i-am atribuit acestuia doar "opuri le" pe care şi-a pus semnătura, cele în care aceasta este înlocuită c u
Red. sau R , uneori ş i cu 1 sau i , deşi suntem convinşi c ă multe din materialele nesemnate sunt tot ale sale,
altfel (cum se dovedeşte în cazul corespondenţelor sau a l preluărilor din alte reviste) el nesubstituindu-se
cuiva Vom incepe cu materialele care n u-i aparţin, dar pe care le-a inserat "Foii", repartizându-le pe cât
posibi pe domenii, greutatea în a proceda astfel constând în natura subiectelor care nu o dată pot sugera
mai multe interpretări .
I storia în general, dar în special istoria românilor, şi din acesta cu precădere a românilor transilvăneni,
s-a bucurat de un amplu spaţiu în paginile "Foii", faptul fiind lesne de înţeles în contextul l uptei dusă de
aceştia pentru libertate şi unitate naţională. Vom observa de la început că pledoaria se face nu numai prin
articole speciale, ci şi pri n opere l iterare, geografice, l ingvist i ce, toate m i l itând pentru demonstrarea
origin i i comune, a contin uităţii şi unităţii etn ice şi spirituale a românil or de pretut indeni. adevăruri în
virtutea cărora se revendica dreptul de unire şi independenţă, exprimarea făcându-se tăţiş sau răzbătând
la lumină prin tâlcuri .
O privire statistică asupra întregii perioade acum în discuţie demonstrează un echil ibru evident între
materialele tratând ceea ce astăzi numim epoca veche, medie şi modernă, cu accente în plus, de fiecare
dată, pe momentele şi problemele de importanţă deosebită pentru trecutul nostru .
Dacă stud iile ce vizează perioada preromană sunt mai puţine şi nu întotdeauna de o ţinută ştiinţifica
aleasă, l'a pt expl icabil dacă avem în vedere cunoştinţele de atunci datorate arheologiei şi numismaticii25,
epoca rom3 nii beneficiază de o serie impresionantă de articole care se referă fie la întreaga Dacie, fie la
zone mai restrânse sau n umai la unele localităţi cum ar fi H aţegul , spre exempl u211• Cont inuitatea de
locuire este urmărită pe o perioadă îndelungată, respectiv de la 27 1 d. Chr. până în secolul al Xl-lea27,
u neori aducându-se în discuţie şi descoperi rile monetare28• Deosebit de mare este numărul de pagini în
c are se inserează "Studii le i storice asupra originei naţi unii române2�. autorul ( M arcu Anton iu Canini)
declarând c.ă vrea să i a p arte l a discuţie respectând "op i n i u nea generală c e e x i stă asupra acestei
chestiuni"30. Informaţiile şi le ia de la Cari i n Troia3 1 , preluând şi confuzia pe care acesta o face între geţi
şi goţi şi, · totodată, neîmpărtăşind teoria lui Brătianu despre unele probleme esenţiale pentru etnogeneza
românilor: romanizarea, părăsirea Daciei etc:12•
O specială atenţie se acordă luptei pentru neatârnare dusă de români în evul mediu, luptă pm1ată pe
calea armelor33 sau prin aceea a negocierilor şi tratatelor încheiate cu alte state, publ icarea celor din urmă
urmărind să demonstreze aspectul particular pe care I-au îmbrăcat de la început relaţiil e rom âno-turce,
Poarta fii nd obl igată vreme îndelungată să respecte politica internă şi extern� a acestora, precum şi
organ izarea teritorial-administrativă şi legislativă34. M omente de apogeu din această l uptă sunt i lustrate
de izbânzile l ui M ihai Viteazul pe câmpul de luptă'5, dar şi de cele repurtate de diplomaţia ţărilor române
începând cu M i rcea cel M are3fi. Totodată "Foaia" publ ică sau informează cititorii despre documente ce
privesc i storia români lor din Braşov37 şi legături le acestora, în special ale celor din Schei, cu fraţii de
peste munţi, incl usiv despre aj utoarel e pe care domnitori i din Moldova şi Tara Românească l e-au dat
scheienilor în dezvoltarea lor soc ial-economică şi culturală, în acest scop apelându-se de multe ori la
fondul documentar ecleziast ic·1 s. Foarte utile sunt informaţ i i l e despre co lecţi i l e particul are ce cuprind
mărturii valoroase despre evul mediu timpuriu şi dezvoltat din ţări le române, pentru a nu mai vorbi de
semnalarea unor opere bibliofi l e de o va loare excepţi onală create pe pământul românesc şi aflate în
biblioteci străi ne''). O atenţie sporită se dă şi provincii lor româneşti rupte din trupul ţării de imperiile
vecine, în special Basarabiei încorporată de Rusia la 1 8 1 240. Nu sunt u itaţi nici românii din sudul Dunări i41 .
M ai rar se văd în "Foaie" textele tratatelor comerciale încheiate de ţări le române î n această epocă42•
Contemporană şi impl icată direct în derularea unor evenimente ce reprezintă pietre de hortar în istoria
modernă a Rom â n i e i , red acţia "Fo i i" se va opri deseori � i p e larg asup ra acestei perioade. D e s u b l i n i a t
spaţiul geo- i storic pe care-I cu p rincte, i ctee::t p:m rom â n i s m n l 1 1 i . ci n r şi n ro l u l u i foi lor braşovcnc d e organ
de "presă centrală" a acestu i a fi i nd foarte c lară. A stfel se e x p l i c<1 r � l a tă r i k desp re e ve n i m en te l e ce au
76
avut sau aveau chiar atunci loc în zone şi local ităţi din afara Transil vaniei în cazul relatări lor cărora
"Foaia", pentru a evita orice suspiciune, procedeaz'ă la preluări din presa de peste munţi43. În dorinţa de
a-1 aj uta pe lector să înţeleagă exact locul statelor române în angrenajul politic i nternaţional , "Foaia"
publică, selectiv sau integral, mai toate tratatele internaţionale ce au afectat într-un fel sau altul independenţa
şi integritatea teritorială a ţări i noastre, precizări le în acest sens făcându-se chiar în titluri le articolelor
(Spicuire din Tratatele între înaltele Curţi otomană şi rusă), precum şi din alte acte privitoare la Prinţipatele
Româ n i a şi M o l davia"44, u nde se cuvine a fi reţ i n ut în pri m u l rând numele Româ nia pentru Ţara
Românească înainte de unirea din 1 859. În mai multe numere sunt publ icate acronologic tratatel e de l a
Kuciuc-Kainargi, laşi, Balta Liman, Akerman, Adrianopol etc.45, nefi ind omisă Pacea de l a B ucureşti din
" 1 6 mai 1 8 1 2 prin care Basarabia cade în mâna curţi i ruseşti" unde, în încheierea textul ui ,,tratatului" se
d escri u h otare l e pământul ui cedat R u s i e i ţari ste. Î n aproape 20 de n u mere d i n an i i 1 8 5 3 - 1 8 5 4
"Foaia"publică foaiie multe "Documente vechi pentru istoria naţională a Transilvaniei" titlu c e ni s e pare
la fel de încărcat de semnificaţie ca şi numele de România (chiar dacă denumirea de Ţara Românească va
mai fi util izată şi după aceea, inclusiv in luna unirii celor două principate•6).
Curajos şi corect se pune în " Foaie" nedreptatea care s-a făcut român i lor pri n răpirea unor teritori i :
"Sunt date i n istoria naţii lor care trebuie· a s e şti şi a s e avea î n vedere; aşa ziua d e 1 6 mai 1 8 1 2 este
amintire fatală pentru tot moldoveanul, căci în acea zi Pravoslavnicii n ' iau răşluit o jumătate de Moldovă
numită B asarabia, până la marea neagră (si c ! ) şi N i stru , sub cuvânt de despăgubire, ca şi cum noi
Moldovenii am fi purtat resbel cu Ruşii. În zioa de 16 mai trecut s 'au plinit 43 de ani de când Prutul s'au
făcut hotar între fraţii Moldo-Basarabeni . Dee Domnul ca rezultatul resbelului de faţă (al Crimeii, n. n.) să
ridice această pedică unind încă odată pe fraţii înstreinaţi, încât Apusu să ne intoarne aceia ce Pravoslavnicii
ni au răpit"48.
Un mare serviciu a făcut Foaia la vremea ei cauze i naţionale prczentând pe larg cărţi de istorie sau
părţi din acestea, aşa cum s-a întâmplat cu I storia Românilor a lui A. P. l larian49, cu H ronica Româ nilor
a lui Gh. Şincai50 etc.
Asemenea Gazetei, Foaia acordă uu spaţiu amplu Uniri i Principatelor rclatând atât evenimentele ce
i-au premers5 1 , cât şi pe cele din timpul sau posterioare evenimentu l u i . Pri ma notă referitoare la Unire
este o preluare din "Naţionalu l " în care se relatează cuvântarea l u i Neofit Scri ban adresată electori lor
moldoveni cu câteva ore înainte ca aceştia să procedeze la exprimarea votului ce urma să decidă pe noul
domn: "Voi ... veţi păşi la un act mare ce de secoli a fost perdut pentru noi; eşiţi să alegeţi un succesor
acestui mare erou (Ştefan cel Mare n. n.); deci, ca adevăraţi fi i ai săi nu puteţi fi decât adevărata espresie
a dorinţelor l ui ... Fie dar ca alesul vostru de astăzi să fie acela pe care îl aşteaptă naţia română! Fie ca el
să vindece ranele ei şi să realizeze dorinţele ei"52•
La o l ună după alegerea lui Cuza se publică o corespondenţă din laşi intitulată ,.Prochiamarea Domnului
Cuza", în acelaşi număr publ icându-se şi j urămîntul noului domn, datat 5 ianuarie'\ pentru ca în numărul
urm ător să vadă. lumina tiparu lu i ceea ce redacţia Foii numea "Documentele istorice adresate de către
Prea Înaltul Domn M i niştri lor Puterilor garante". După redarea întregul u i text, redacţia, sub semnătura
Patria, relatează: "Alexandru Ioan 1 Cuza fu ales în 24 ianuarie de domn şi al 'Ţări i Româneşti, după cum
fu ales în 5 ian uarie de domn al M oldovei, în ambele Ad unări în unani mitate". În acelaşi număr se
tipăreşte Înaltul Ordin de zi prin toată oastea al lui A. 1 . Cuza, Ordinul generalului oşt irei Române dii1
Valahia ( 8 . Y lădoianu), Mesajul Domnului către Adunarea generală, precum şi Adresa Adunării generale,
ca răspuns la Mesaj u l Domnu lui54.
Conti nuând publi carea corespondenţelor din laş i , numărul 7 al Foii din 1 859 inserează ,,Detaicrea
mai de aproape a decursului Alegerii Domnului Principatelor Alexandru I oan 1 Cuza, salutul inspectoru lui
general al şcoalelor (Teodor Yoica) şi al directorului şcoalclor in numele Eforiei şi al corpului profesoral"
( V. Boerescu). Deoarece " . . . acest cuvânt ţinut cătră domn u l A lexandru I oan Cuza J cupri nde starea
prezentă a culturei şi învăţământului în Ţara Românească... " redacţia (semnată R) îl reproduce în intregime
după "Naţionalul". Numărul se încheie cu anunţarea ieşiri i din tipar, în Bucureşti, a volumului "Esplicarea
Convenţiei" relativă la organizarea internă a Principatelor, urmată de textul Convenţiei şi de protocoalele
·
Conferinţei de la Paris55•
77
Primul număr din l una martie a anului 1 859 încheie seria relatărilor privitoare la înfăptuirea Unirii,
prezentând şi datele biografice al e lui Alexandru I oan Cuza5 6•
În egală măsură Foaia tipăreşte arti cole care tratează probleme specifice organizării interne a ţărilor
române5 7, date biografice despre oameni i de seamă români 5 8, precum şi note privitoare Ia viaţa poporului
de rând, condamnat la sărăcie şi mizerie ca urmare a situaţiei interne, dar şi ca rezultat al privaţiunilor
provovace de ocuparea acestei ţări (Moldova n . n.) de trupele Rusiei ţariste în anul 1 85360•
Nu este uitată istoria universală, din care redacţia se opreşte cu insistenţă asupra unor ţări europene,
dintre care se detaşează impresionant (şi explicabi l pentru români) Roma şi I talia antică. Articolele sunt
grupate pe diferite discipline: istorie ( Ital ia înainte de venirea romanilor, nesemnat61 ), drept (Legile romane,
preluat din "Universul", nesemnat62 , Istoria dreptului roman, în mai multe episoade, semnat Dr. Hodos63),
viaţa de familie (Din viaţa familii lor roman i lor. .. , nesemnat64), artă-ştiinţă (Dezvoltarea artelor şcientielor
la vech i i roman i , semnat 1 . Russu65, Scientiele la romani, nesemnate66), agri cultură ( Î nsemnătatea unor
pl ante la străbuni i noştri romani, n esemnat67) etc . Se fac traduceri care se comentează (Traductarea
scriptorilor clasici în limba română, nesemnat68) sau se Iasă la aprecierea filologilor (O probă de traducţiune
din clasicul Liviu, de asemenea nesemnat6''). Tot din antichitate mai sunt tratate Colon iile fenicienilor70 şi
Dărâmarea Ierusal imului în anul 70 d . Chr. 7 1 • Din evul de mij loc sunt inserate un art icol despre h uni
(după m a i mulţi auctori72 ) ş i altul despre ConstantinopoF·1 .
Epoca modernă este ş i e a prezentă . c u o serie d e studii, dar impresia generală lăsată d e acestea este
mai puţin favorabi lă, în sensul că nici tematica, nici profunzimea lor nu se ridică la cotele întâlnite în
articolele ce tratează antichitatea. Oferim câteva titluri : Acvila sau paj ura în Franţa74, Prinţip ii pentru
i nstituţi il e organice în ţări le de coroană ale Statului împărătesc austriac75 , D in dreptul proprietăţei de
Tiers 76, Din U ngaria77, Congresul amicilor păcei din Angli a78, Coroana Sf. Ştefan din Ungaria79• Câteva
articole se referă la Crimeea sau la episoade din războiul Crimeii80• Epoca lui N apoleon este prezentată
prin fragmente traduse din I storia U niversală a lui Schlosser8 1 •
I nestimabile ne apar astăzi strădaniile depuse d e Foai e î n cei 1 5 a n i pentru dezvoltarea l i m bii ş i
literaturii române, fapt c u atât mai explicabil c u cât însuşi redactorul e i era un o m d e litere şi u n participant
activ şi com11etent la dialogul care se derula în coloanele suplimentului Gazetei82•
În ceea ce priveşte pri mul aspect, anume uniformizarea limb i i şi în scriere, este astăzi l impede că
Foaia n u s-a abătut de la o afirmaţie mai veche a lui Andrei Mureşanu, din anul 1 844: "Toţi Români i
trebuie respectaţi în cultivarea l imbii noastre"8\ i dee materializată î n acceptul redacţiei de a publica
opi nii diferite, inclusiv di ntre acelea pe care nu le împărtăşea în totalitate. Participanţi i la discuţ i i au
înţeles - şi au procedat în consecinţă - că fiecare trebuie "să-şi sacrifice părerile sale individuale la
conclusele persoanelor moral i"84 • La acest m o d d e a proceda aderă sincer şi primul redactor al anilor
1 850- 1 865, care declara în anul 1 862, când discuţiile erau apreciabil avansate: " ... pe cât vom putea noi
ne vom ţinea de această unifom1itate în scriere in aceste foi ... "85. Schimburile de păreri din acea perioadă
în privinţa l iHlbii române au însă o tradiţie ce începe chiar în anul apariţiei periodicelor, la ele participând
în mod deosebit N. Maniu, 1. M ai orescu, V Boerescu ş.a.86 S-a avansat propunerea ca o mi siune atât de
importantă să cadă în sarcina unei societăţi l iterare, aşa cum se solicita în anul 1 847 : "Se cere acum a se
hotărâ o ortografie, gramatică şi dicţionaru de obşte, ce numai atunci va putea aj unge mai curând şi mai
profund la scopul său, când s-ar putea aduna din toate părţi le româneşti oarecâţiva bărbaţi cu pricepere în
această materi e, formând o societate l iterară"�'. Peste mai mult de un deceniu de la această propunere,
observând paşii mici făcuţi pe calea uniformizări i limbii, G. S ion avansa în paginile Foii chiar înfiinţarea
unei academi i : "0 asemenea autoritate numai, lucrând un dicţionar analitic şi critic, regulând concursuri
şi premiuri pentru gramatici şi cărţi fi l ologice, va putea pune în rânduială anarhia literilor în care ne
învăl u i m "88• Cuprinde a fi rmaţi a de mai sus s u p ă rarea j u sti ficată a celui c e o fac e pentru sta d i u l
nesatisfăcător, mai bine-zis pentru i mpasul în care s e aflau discuţiile.
Dată fiind răspândirea Foii, pentru prestigiul pe care şi-1 câştigase printre românii de pretut indeni,
Timotei Cipariu afirma adresându-i-se l u i Iacob Mureşianu: Şi eu n u poc i u să aflu o mijlocire mai bună
,.
decât Foaea D ta l e . . . ntru care să se ascu lte glasuri l e tu t uro r deopotrivă"K9•

Fidel şi dupa. anul 1 8 5 0 i dei l or şi idealuri lor pentru care luptau periodicele cărora le fusese . intâiul
78
redactor, G . Bariţ vedea şi proclama problema unifonnităţ i i l imbii române drept o chestiune politică:
"Chestiunea Iimbei, întoarsă şi răsucită cum vei vrea, este in zilele noastre nu numai naţională ci totodată
politică"'10, pentru ca tot el (sau Iacob M ureşianu, deoarece articolul nu este semnat) să declare 3 ani după
aceea: " ... să nu se dea u itării că toată l upta noastră . . . a fost numai pentru eluptarea egalităţii perfecte (cu
alte naţionalităţi n. n.) şi aceasta mai mult in punctul limbei"Y 1 • Sau: "Dacă ne aflăm cu l i mba noastră pe
cale rătăcită, cea mai sfîntă dorinţă ne face ca să ne punem toţi silinţa şi osteneala spre a ne indrepta şi
abate din calea şi spre a ajunge odată, ca să scriem o limbă înţeleasă de toţi românii"''2, afirmaţie repetată
3 ani mai târziu, când ideea este augmentată cu necesitatea inscrieri i l i mbii române in rândul l imbilor
popoarelor civilizate din Europa: "Oamenii văd şi pretind ca l imba să se aducă odată la o uniformitate, să
se înalţe la gradul care i se cuvine, alăturea cu celelalte l imbi europene, să se facă limba românească in
vorbire şi mai ales în scris unică, generală, înţeleasă de către toţi românii", afirmaţie motivată in continuare
de cuvintele: "Se pare întru adevăr cum că această pretenţiune a mai multora, în zilele noastre ajunse a fi
cerinţa tuturor"Y-'.
La fel de pline de sens politic sunt şi cuvintele l u i V Boerescu, activ şi înfocat participant la discuţii :
" . . . a n e uni ş i l imba precum, prin aceeaşi patrie, n e avem ş i inimile unite"94•
Dar, pentru atingerea scopu l u i propus Foaia nu s-a mulţumit cu afirmaţi i teoretice, în paginile sale
găsindu�şi loc luări de poziţie ce analizau mai cu seamă problema alfabetului şi a ortografiei, neologismele,
sufixele şi prefixele etc. În ceea ce priveşte deciderea asupra alfabetului chirilic sau latin este semnificativă
poziţia adoptată de Foaie în primul număr din anul 1 853, în articolul intitulat Recunoştinţă şi semnat "i".
Autorul, după ce prezintă şi laudă «G ra m atica germano-română» "scrisă de Andrei Liviu, capelan
castrens în !-_.. i lezia", afirmă că aceasta este tipărită cu litere latine (străbune), tocmai pentru a arăta la toţi
"sârbotecii si rusol:.ltrii cari să stăpânească ca să nu să introducă literele latine'"';. Nu este exclus ca textul
să-i aparţină lui Iacob M ureşianu, o dovadă în acest sens putând să fie motivaţia pe care însuşi o dăduse
in 1 85 1 pentru scrierea unei versiuni a ODEI sale cu litere latine: "Această poesie în l imba strămoşească
latina fu dedicată ... dimpreună cu cea publicată in nr. trecut tot în limba română cea nouă"96 (s.n. )
U neori însă nu numai "literile" sunt latine, ci şi cuvintele şi topica, după cum observa supărat V.
Boerescu într-o scrisoare adresată l u i I acob M u reşianu în anu l 1 85 5 in care critica Foaia pentru că
promovează o limbă "prea naţională" şi "uscată" dar şi cu o "construcţie cu totul latină şi mai germană".
Propune renunţarea la l atinizare pentru că ea contravine limbii române "dej a formată" şi "unitară"'n.
Simţindu-se vizat înaintea altora, răspunsul îl formulează în câteva numere G. Bariţ98, răspuns departe de
a-1 mulţumi pe Boerescu''9, care însă, principial, este de acord cu acesta.
La dezbateri iau parte şi alţi cărturari români , între care A. P. 100, G. Sion, T. Cipari u, 1. M ureşianu.
Conc i l i erea nu s-a produs, poziţia tran s i lvăneni lor, fă ră excepţi e umblaţi în şco l i l e B l aj u l u i , fi ind
"intransigentă". Timotei Cipariu , spre exemplu, releva înainte de toate meri tul acestora pentru că au
îndepărtat primii, prin cărţi, slavonismul, învinuindu-i pe cei de peste munţi că au asimilat prea multe
păgânisme, transfonnând limba română într-un jargon 10 1 • M ai mult, peste 3 ani, acelaşi furnizează redacţiei
Foii pretextul in a susţine că problema uniformizării l imbii este încheiată. Iată ce scria periodicul cu
prilej u l ieşirii din tipar, la Blaj, a l ucrării Chrestomaţia scau Analecta literarie: . . . se anunţă un odor
"
plăcut şi de mare preţ pentru filologi, ce cumpăneşte toate părerile stângace in cauza regulări i limbi i, şi
poate aduce pe convenţionişti (s.a.) la cunoştinţă că limba, ca şi poporul ce o grăieşte trebuie să-şi aibă
istoria sa, din care cunoscând metamorfozele prin care a trecut, să ne folosim originalitatea ce se află in
ea in timpii mai antici, căci numai in antichitate ne putem căuta toată origi nalitatea şi a sângelui şi a
l imbei"'"2 (în numărul următor se prezintă mai pe larg această car1e 1111 ).
În ceea ce-l priveşte pe Iacob M u reşianu trebuie să spunem că, nescmnându-şi art icolele, poziţia sa
exactă în chesti unea alfabetului şi a latin izării limbii este difi c i l de urmărit îndeaproape, cu excepţia
explicaţiei pe care o dă în nota "Siovelor ciril ice" Domnului Dimitrie Bolintineanu: ,.Această satiră compusă
de Dn Bolintineanu asupra literilor cirilice in limbă şi sti l cu totul popular o reproducem mai mult pentru
c uriozitate, căci de altmintrelea este treaba fi lologi lor a judeca despre forma, stricăcioasele urmări sau
poate folosul conservării sau lepădării l iterilor chirilice"104•
Dar "fermitatea" cu care părţile îşi sustineau argumentele s-a dovedit în cele din urmă a nu fi de bun
79
augur (ba chiar a frânat şi amânat consensul), la încetarea apariţiei Foii acordul fiind departe de a fi
încheiat. La aceasta, cu toate meritele ei incontestabile, nu a contribuit prea m ult nici Analecta literarie,
transilvănenii as imilând-o unei sentinţe judiciare 105• Ar fi însă incomensurabil greşit să se tragă această
concluzie şi în prezent, dezbaterile din Foaie în problema uniformizări i limbii fiind inestimabi le pentru
generaţi i le următoare1 06•
Nu numai discuţiile asupra literelor şi vocabularul ui şi-au găsit locul cel mai adecvat în coloanele
Foii. Se publ ică aici n umeroase eseuri referitoare la neologisme 1 07, observaţii asupra unor l itere sau
grupuri de litere108, dar în special privitoare la ortografia utilizată în epocă;09• Foaia a contribuit totodată
în mare măsură şi indirect la culti varea limbii române, m a i corect spus la îndrumarea cititorului spre
sursele lămuritoare, în speţă la dicţionarele şi gramaticile ce vedeau lumina tiparului în acea vreme 1 10, de
cele mai multe ori semnalările de titluri încheindu-se cu relevarea de către redacţie a meritelor "auctorilor".
Meritul principal al Foii în problema uniformizării limbii vine însă de dincolo de atitudinea (uneori chiar
belicoasă) a semnatari lor transi lvănen i : ea a p u b l i cat întotdeauna şi păreri le contrare celor proprii , în
intenţia ca l e c tt) ru l să fie j udecătorul imparţial şi să aleagă singur. Şi trebuie să adăugăm că este singurul
periodic de la jumătatea seco lului trecut care s-a pus în slujba unei idei pe cât de dificilă şi controversată,
pe atât de nobilă 1 1 1 • În plus, ori de câte ori se iveşte pri lejul, Foaia ia atitudine hotărâtă împotriva autorilor
străini care fa lsifică istoria şi li mba poporului român 1 1 �.
Un alt merit al Foii sub diriguirea lui Iacob Mureşianu constă în promovarea literaturii originale, în
care periodicul îşi exprimă mai mult decât în oricare alt domeniu conştientizarea că trebuie să se afle in
slujba cititorilor din toate teritoriile locuite de români, ca atare să contribuie direct la progresul scrisului în
toată î n t i n ua..:<� acestora. Ami ntind doar in treacăt teoria literară tipărită, pentru a arăta că nici această
preocupare nu a scJ pat din vedere noii redacţi i 1 1\ nu contravenim in nici u n fel principiului care a stat l a
temelia întregii activităţi literare a Foii, principiu care poate fi astăzi extras ş i corect înţeles dintr-un raport
cantitativ şi (mai ales) calitativ între contribuţiile de critică literară şi literatura ce au văzut lumina tiparului
la Braşov. Se poate spune astăzi că practic tot ce au avut literele romfmeşti mai valoros in acea perioadă,
ca nume, a apă rut sau reapărut (în cazul p re l uărilor, mai p uţine în cazul literaturii beletristice decât în alte
domenii) în Foaie. Întâlnim astfel numele l u i Andrei Mureşanu, D. Bol intineanu, D. V. Chirculescu, lenăchiţă
Văcărescu, Gh. Creţianu (sau Creţeanu) , M . S. Noacu, Teodor Catona, Simeon Nepianu, C. D. Aricescu,
1. Bucurescu, N. I strati , C. Boll iac, V. Alecsandri, V. Boerescu, Em. Cobălcescu, Gr. A lexandrescu, E.
Mureşianu, Carol Gramma, Gh. Asachi, 1. Urziceanu, 1 . Romanu, G. Sion, Ioane I anoff (= G. M old.), D.
Dăscălescu, Drâmboacă (=D.), At. M arian Marinescu, G. D. Vemescu, 1. Ghimescu, R. Ionescu, G. Tăutu,
G. Meledaru (=g. M . ), Caraba, lgnaţiu Szabo ( 1 . S.), A. Donici, P. Bran, Gh. M archesiu (=Marchesu), Th.
Proferiu, D. Gusti ş.a. O parte dintre aceştia sau alţi scriitori se ascund sub pseudonime sau sigle pe care
nu am avut răgazu l să le identificăm : S, G . E . , G.P., G., Em. M ., S.V., C . M ., L. Cr., Dr. S., Cucu, O.Z.N.,
N epotul, G.T., Augustu P., Albion (= D. Albion), A . N . S . , D. K.D.A., L., I .A.C. . . ru, ... , . . . . b, 1. S . (acesta
poate fi I gnaţiu Szubo), Alexandru de Plano .. 1 ., X . etc. Se întâlnesc şi semnături sub "forma": un poet din
Banut, Un Poceanu, Eremitul din Carpaţi, Un Bucureştean etc.
Cele mai numeroase semnături aparţin bardului de la Mirceşti şi lui D. Bolintineanu. Primul încredinţează
Foii o serie de poeme cu subiect istoric ( Movila l u i B urcel , Umbrei lui N. Ghica, M arşul ostaşilor români
etc . ) , balade şi poezii cu temati că diversă ( Balaurul, B l este m u l , I nelul şi năframa (nesigură), M argarita,
Anul 1 855, Anul 1 857, Lăcrămioare - care a dat t itlul vol um u l ui binecunoscut - Desrobirea ţiganilor,
Frumoasa copiliţă, Visul, Dorul rom<lnc i i etc), tot .a ici public<ind şi articole despre folclor ( Poesia poporală a
ro mâ n i l o r 1 1').
Apreciabilă este şi contribuţia lui D. Bol intineanu la susţinerea păt1ii literare a Foii: O noapte la morminte,
Elegie, M011ul, O fată tânără pe patul mot1ii, B arc a ro lă. Cântec. Cornul, Radu Domn şi fata in casă, Cântec
naţional, Mircea cel Mare şi sol ii, M ihai scăpând stindardul, Ana şi arapul, Sorin etc . ) .
O bogată activitate creatoare, dar ş i d e folclorist o datorează Foaia lui At. M . Marinescu ( Marşul romanilor
pe n tr u resbelul l ui Ulpiu Tra i a n u cu Deceba l . F l or i l e amoru l u i , Cii t ră " roaia . . . ", Păsto r i i i u b itor i , M o rbul
m e u , Ci l ră soartă etc. ) , în timp ce C . V. 1\ r i c.:: s cu est.:: gă:t.du it pc lângă poezie (Speranţa, Logogmf, Ţepeş
:;; i căl ugă r i i greci, Istoric 1 456- 1 462, Do u ă bărci înecate - în care; deplânge pierderen inestimabilă pentm mmfm i
80
rin moartea lui D. Negulici şi a lui N. Bălcescu -, Tătarii şi matroanele române etc.) cu articole şi corespondenţe
in domeniile cele mai diverse: Joia (bucuria, n. n.) şi modestia, La talente modeste, Educaţiunea femeii, Poetul
m societate, Fiinţa şi amorul, sau omul material (moral şi intelectual etc.), în care dezbate probleme de etică,
orală, cultură, comportare în societate din partea diferitelor categorii de oameni, dar mai ales de patriotism.
Mai puţine sunt tilurile ce poartă semnăturile lui C. Bolliac, G. Sion, D. Gusti, G. Tăutu, T. Catona şi,
surprinzător, Andrei Mureşanu (Lacrimile, Ducesa Paluchia şi nefericitul Omagiu. . . ) dintre numele cele
mai cunoscute ale literelor româneşti din secolul trecut, poeţi care se înscriu în curentul romantic-patriotic
al epocii.
Tot în Foaie vede lumina tiparului nuvele lui Gh. Asachi , Bogdan voivod (în cinci epi soade 1 1 5),
precum şi drama istorică Petru Rareş (Direptatea, în 5 episoade) aparţinând aceluiaşi 1 1 6, ca şi balada J ijia.
O prezenţă însolită în rândul celor ce semnează poezia în Foaie este însuşi redactorul-şef al G azetei
şi al FMIL, Iacob Mureşianu. Lăsând la o parte poemul Orfelinul, în care deplânge soarta unui cop i l
rămas orfan prin j ertfa supremă pentru patrie a tatălui său şi prin moartea prematură a mamei, p oetul
Iacob M ureşianu, practicând versul popular sau pe cel cult, realizează opere care se înscriu total în elanul
patriotic al confraţilor din timpul său. Un fericit exemplu în acest sens este Balada la saltul (dansul , jocul,
n. n.) roman ardelean 1 17, poezie în care în primul rând este cântată originea latină a românilor, susţinută
şi prin tradiţii, inclusiv (în cazul de faţă) prin unul din dansurile j ucate de românii ardelen i . Poezia se
încheie cu chemarea la înălţarea spirituală a tinerelor şi tinerilor care (aceştia din urmă) Şi la joc şi l a
duşman/ El s-arată că-i roman:
Sus din pulbere cu toţi
A lui Romulus nepoţi!
Entuziastă este poezia Oraţiune, însoţită, înainte de semnătura 1 . M-nu, de cuvintele: "Cu punerea
petrii fundamentale la edificiul şcoalelor române din Braşov în 7 Sept. 1 8 5 1 . . . . Este un poem de 1 8
"
strofe (în alternanţă 9 cu vers lung sau scurt) în care, după ce salută evenimentul sărbătorit, în final face
urarea:
Ca bradu-n iarnă�n vară
Tot verde subpăstrat
Ca cedrii crească-afară
La lume Înălţat!
Cel ce trebuia să devină peren, să se dezvolte şi să înalţe spiritualitatea românească era învăţământul,
pentru autor simbolul acestuia fiind în cazul respectiv "opui" abia inaugurat, respectiv liceul din Braşov
pe care-I cântă în versuri1 1 8• Acelaşi poem (dar restrâns la doar opt strofe şi semnat M-u) vede lumina
tiparului în versiune latină sub titlul ODE + ad lapidem fundamentalem, cu exlicaţia (+) deja cunoscută1 1'1 •
.
O vibrantă poemă scrie I acob M ureşianu cu prilej u l aniversării unui secol de la înfiinţarea Liceului
din Blaj , intitulată Ode seculare şi purtând subtitlul : l a încheierea seclului Gimnasiului din Blasiu. După
un motto din Horaţiu, poezia se derulează în 1 7 strofe de câte 6 versuri lungi. Se aduce un omagiu
"Musei Române", dar mai ales tuturor celor care de-a lungul timpului au contribuit la ridicarea cultura lă
a românilor, în speţă a şcolilor din B l aj , la loc de frunte fi ind aşezat Petru Pavel Aron, "fondatorul" ş i
"Mecenatul" acestora. Î n final poetul îşi manifestă încrederea c ă rezultatele acestei activităţi de pionierat
în învăţământul românesc vor rodi pe deplin mai târziu:
Când soarele sub mare-şi culcă-a lui radie
Iar luna se adorli de stelele cereşti:
Aşia lumina voastrli, voi umbre ea viadia
Etern luciva-n seculi, şi-n imne liriceşti. '""
În comentariul ce o însoţeşte, semnat tot de Iacob Mureşianu, se evidenţiază meritele instituţiei de învăţământ
blăjean în veacul scurs de la întemeiere, aceasta având o "nedisputabilă influenţia asupra vieţii românilor" 1 2 1 _
Ş i apariţia broşurii "Reuniunii" din Braşov îi prilejuieşte lui Iacob Mureşianu scrierea unei poezii (Dedicaţiune)
în care din nou acesta îşi declară încrederea în dezvoltarea de perspectivă a culturii, de data aceasta prin
societăţile literare:
Ce mică fit şi Roma
CUM/DA VA XXI - coala <•

81
Când cauţi a ei urdialâ!
Din sâmbure intocma
Şi cedru creşce-alară! Semnat: !. M. 1 22 .
Dar cea mai mare parte a activităţi i creatoare a lui Iacob M ureşianu, este adevărat desfăşurată făr
ostentaţie, de multe ori şi fără semnătură, se regăseşte în extrem de bogata rubrică ,.B ibliografie", d
multe ori intitulată şi ,.Literariu", "Catalog literar" etc. , care, din obişnuită sursă pentru cititor de a afl
noutăţile literare ale momentului, se transformă într-un fericit mijloc de îmbărbătare şi îndrumare a tinerilor
scriitori, dar mai ales într-un foarte eficient m ij loc de educaţie patriotică. Prin această "tabletă", care
numai în cazul corespon�enţelor nu este semnată de redacţie (= I acob M ureşianu) abonaţii de pretutindeni
sunt informaţi cu promptitudine despre tot ce este nou în domeniul istoriei, învăţământului, economiei,
legislaţiei, relaţiilor internaţionale, a limbii ş i literaturi i româneşti ori a celei universale. Tot în această
rubrică se fac pledoari i pentru sprij inirea tipăriturilor, se recomandă modul în care trebuie să se redacteze
manuscrisele înaintate redacţiei, se face apel la înfi inţarea de societăţi literare, şcoli şi chiar academii. La
o primă vedere "Bibliografia" Foii nu pare mai mult decât ceea ce Iasă să se întrevadă denum irea şi
sumarul ei. La o analiză mai atentă vom observa însă limpede că ea este mai întâi de toate o tribună de
luptă, o şcoală de educaţie patriotică .
. Vom spicui , urmărind doar cronologic, câteva din sumarele acestei rubri c i :
FMIL nr. 4 , 1 85 1 : Opurile lui Ve rgi l i u traduse î n versuri albe c u stil poetic d e M oise Sora Noacu: în
latinu l opu s-a aflat 1 2 9 1 8 versuri; româneşte sunt 1 2 907.
Deducerea originei romanilor, străbunilor noştri, tot după autori probaţ i , cam în c inci coaie. De M . S.
Noacu .
Activităţile romani lor l ucrate c u mare luare de samă l a an i i 1 R27- 1 829. Nainte d e eşirea ce1ora l a
Buda de acelaşi auctor - Noacu.
Esplicarea numelor din opurile lui Virgiliu ca un lesic � naş alfabetic, de 630 numeri tot de acela.
( )
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Paralelismul între l i mba italiană şi română, de 1 280 voce lucrat a l fabetic la ani i 1 820- 1 83 0 tot de
acela +.
+ E de dorit ca toa4te manuscrisele care au interes şt i i nţ i fi c şi naţional, după ce acele au trebu it să

constea în multă sudoare a auctori lor sau traductorilor, să se îmbrăţoşeze de către mecenaţii şi iubitori i
de-naintarea româniei (=românimei, n. n.) în cultură, resolvându-se de-a purta spesele tipărirei unui sau
altui opu ca să poată eşi odată la lumina publicului . Dar pentru de-a observa o individualitate, o unitate
'
organi că în afara literaturei şi a modului scrierei sunt rugaţi toţi antecirnan i i ! iteratori români, ca să
m ij iocească aşezarea unei com i si uni literari e care să dejudecc asemenea manuscrise după valoarea ş i
folosul ce s-ar spera d i n trânsele dându-se o direcţiune uniformă şi sigilându-sc c u auctoritatea sa care s ă
elucreze încredere şi călduroasă îmbrăţioşăre d e către publicul întreg.
Red.
F M I L, nr. 29, 1 85 2 : Cronica lui G heorghe Şincai despre a cărei cumpărare prin M . Sa Domnnl
Moldovei anunţasem în unul din numerii Gazetei s e t ip ă reşte în tipografia franceso-română din laşi cu o
iuţeală până acum nemaicunoscută în tipografi i le româneşt i, adică pe toată săptămâna es câte şase coaie
correse şi tipărite în atâtea sute de exemplare câte s-au h otărftt ca s:1 casă d i n acea Hron ică. Am zis-o şi nu
ne-am înşelat, că a sosit timpul ca Şincai să scape odată din prinsoarea sa de 40 de ani , în care deşi
răposat, totuşi trebuie să geamă de eroismul oameni lor, întru operele sa le.
La Lessiconul germana-român compus de Dl. G. Barţ ş i G avri i l M unteanu profesor se p r i mesc
prenumeraţiuni cu atât mai vârtos, căc i 1 O coaie dintr-insul au şi scăpat de supt tipariu, prin urmare
această carte de trebuinţă atât de simţită va eşi la timpul definit întreagă. (Nescmnat)
F M IL, nr. 47, 1 8 5 2 : Tocma ne .veni la mână Gramat i ca maghiaro-rom;înă de a uctorclc l oannc Ncgruţi
(Fekete) Protopop român din Cluj, eşiti'i lntrcagă de supt ll par, a�a Jupă �:um s�:: apromisc l a înştii nţarea de
abona m e n t .
Silinţa ce au pus-o auctorele intru compu nerea ac este i G ra m a t i c e , rarita t e a î n fel u l a cest a , adausa
82
isertaţiune Ia călcâiu l gramaticii: Despre începutul şi strămutarea limbii române, o recomandă destul. Se
ă la auctorele -.
F MIL, nr. 32-33, 1 854: Hronica Români lor +, de Gheorghe Şincai din Şinca.
+. A eşit în 3 tomuri ! - Mulţu mită bunului Domn al Moldovei că a emancipat opulu acestu nepreţuitu
in spel un c a întunerecu l u i dăru i n d u naţiunei un tesauru , un c apitalu de cele m a i fol ositoare interese,
entru care românii au să se bucure. Aici vei vedea cititorule totu ce doreşti a şti despre eşirea (cartea, n .
. ) l u i Şincai, - precum şi biografia lui .
R.
(În continuare, p e aceeaşi pagină, este publi cat ordinul lui Grigore A l exandru Ghica către vornicul
-u Grigore Cuza, de a tipări în cel mai mare tiraj posibil cartea al cărei manuscris îl cumpărase în acest
cop).
Prezentarea istoricului cărţii şi elogi ile aduse autoru lui sunt semnate de A. Trebon i u Laurian.
FMI L; nr. J-4, 1 85 8 : -Î n Bucureşt i , Dicţionarul francez-român.
- U n volum de poesii de D. Bolintineanu, pe care nu-l ştim decât din auzite (este vorba de volum, n .
.).
M ajor Papazoglu din Bucureşti anunţă pregătirea unui volum de texte şi il ustraţii pri n care se arată
storia glorioasă a românilor începând ,,de la descălecatul romanilor în Dacia precum şi ce voi mai putea
escoperi de pri n veacurile de m ij l oc, c are într-adevăr reprezintă virtutea şi gloria rom�n u l u i " . Sunt
l ogiate personal i tatea l u i M ihai Viteazul ş i u n irea înfăptuită de e l . De asemenea sunt l ăudaţi "patru
renerali, cei mai mari ai viteazu l ui nostru: Banul M i halcea, Banul Manta, Spătarul Buzescu şi Aga Fărcaş".
Informaţiile din acest număr, ca şi cele din numărul precedent, poartă semnătura Maioru D. Papazoglu,
ar este c lar că textul este prelucrat de I acob M ureşianu: Papazoglu fi ind bucureştean n u avea cum să
fle de volumul lui Bolintineanu "din auzite".
FMIL, nr. 1 -2, 1 859. Se anunţă că: ,, . . . deşi comerţul Principatelor cu Austria e aproape întrerupt, se
mai află câte o inimă nobi lă ce trim ite şt-iri despre ce se tipăreşte acolo. Aşa este cazul lucrării poetului
moldovean G. Sion în care se povesteşte călătoria în Basarabia. Pentru redacţie această carte este cunoscută
numai din auzite, ca şi aceea a lui Istrati .
Se anună editarea Ia laşi, în 1 857, a l ucrării l u i A. Tr. Laurian, I storia Românilor, "un opu foarte b ine
rumegat şi înspicat c u reflexiuni pătrunzătoare în v i itorul economiei române. La care ne vom întoarce
aici în Foaie".
Se dă publicităţii un memoriu despre "starea învăţăturilor p ubli ce" din M ol dova, editat de "Buciumul
român", memori u semnat de C. Teodorescu şi D. Gusti, învăţământ aflat într-o situaţie "foarte grea din
cauza măsuri lor nesăbuite din timpul căimăcămiei l ui T. Balş şi a domnitorului Grigore Ghica". Se pune
întrebarea dacă şi pentru Ţara Românească există u n asemenea memoriu .
(nesemnat, cu menţiunea va urma) .
FM IL, nr. 1 6, 1 859: Se anunţă tipări rea, la B udapesta, a părţii a I l-a a volumului de ,,poesie poporală
română" COLINDE, semnate de At. M . Marinescu.
Prenumeraţiune (se invită cotizarea l a volumul M uguri ce va fi editat de Societatea de literatură din
·
Arad). Semnat : R.
Aj unşi aici se cuv ine să remarcăm interesul pe care Foaia îl acordă în această perioadă folclorului
( fi i nd, după cum s-a sublin iat dej a m, primwl periodic românesc care se ocupă de această componentă a
spiritual ităţ ii noastre populare), atât creaţiei originale, cât şi prelucrări lor şi studi ilor despre fo lclor. Astfel,
ai ci văd lumina tiparu lui poezi i , balade, dntece pop u l are d i n diferite zone ale Român i e i , incl usiv din
teritorii ce nu mai făceau parte din "statul" român: Asupra Oltul u i 1 �\ Steaua, idilă populară din Bucovina1 25,
Pintea, baladă populară arătată de At. M . M ari nescu 1 2<', Fabulă ( Dâmboviţa) 1 27 etc . , precum şi o serie de
prelucrări : Versulu, căutat în Beclean şi compus de Vas i l e Szi l ass i 1 2H, D i n proverb uri (4 proverburi de
Anton Pann)1 29, Prada din rai , prelucrat în 5 exemplare din Cluj , Alba I ulia, Radna şi Lipova, de At. M .
M arinesc u L 1°, Jocul, colind l umesc, de At. M . M arinescu L 1 1 , Grâu!, vinul ş i mi rul, colind prelucrat după 3
exemplare din Alba I ul ia şi d i n Cluj 1 12, Elenuţa în cetate (poezie în st i l popular) de Urziceanum, M ihu
copi l u (din halaclele adunate ş i îndreptat e d e Vasile Alecsandri) 1 34 etc. , categorie în care s e încadrează şi
83
balada Jij i a am int ită mai susu5.
În Foaie se tipăreşte studiu l lui Vasile Alecsandri i ntitulat Poesia poporală a românilorn6, ca şi ce
referi toare la Jocul bănăţean (semnat N, probabi l preluare din "Naţional ul")m, Jocul şi portul românii
din Foenu (4 ore de Ti mi şoara în Banat cătră mediadi ) 1 1H, Raport în i nteresul poesiei poporale, 1, 1
semnat de acelaşi At. M . Marinescu şi în care se face remarca: "Ce l mai frumos câmp pentru I iteratu
unui popor e câmpul poesiei popora le . . . " autorul i ns i stând cu precădere asupra baladelor rom âneşt
asupra "cal ităţii lor din lăuntru şi lăţirea (răspândirea, n. n.) lor" 1w. Fidelă crezulu i exprimat de V. Alecsand
şi de At. M . Ma rinescu, redacţ ia înşt i inţează sau fac e prezentări ample volumelor de poezie popula
rom ânească apărute în ţară (Colinde, de At. M. M arinescu ) 1 40 sau peste hotare : Flori di n Români
(volum publicat de Henric Stan ley, fost comisar al M arii B ritan i i în Principate 1 4 1 ), Poesii românest
apărut la Pesta sub îngrijirea lui Carol Acs 1 42 etc. N u este uitat nici costumul : Schiţe de în Moldo-Romani
Costumele naţionale, semnat I mpart . de M . 1 4 2 " .
Ospitalieră este Foaia şi cu litera t u ra u nive rsală, antică ori mai recentă. Astfe l . în trad ucerea Iu
Ti motei C i pari u, văd l u m ina tiparului Eneida şi E c l o�rle lui V i rg i l i u 14\ cugetări de Seneca 1 44, a l t
,.Traductări ale scri ptori lor clasici î n l imba română" despre care se face prec izarea c ă ,.nu sunt la înălţi me
sol i c i tări i . deoarece nu sunt posibi l ităţ i " 1 " . Se pare că pentru li teratura universală mai nouă au existat ma
· multe ,.posibil ităţ i" deoarece în Foaie se întâ lnesc nume cel ebre ale scrisu l u i : Byron (cu fragmente dir
Don J uan ! 46), Al fred de M usset (poem u l Namura 1 47 ), Vo ltaire ( Za i ra 1 4H, traducere de G. Sion), Schi l l e
( Î mpărţi rea l ume i 1 .. .' , traducere de G . M . ) , Lamart i ne (Graţi el e 1 '0, traducere d e 1 . H . Răd ulescu semnat
N, probabi l prel uată din "Naţional ul"), Alexandre Du mas (Conte le de Monte Cristo 1 " 1 ), precum şi cugetări
şi maxime de Swift, W. Scott ş.a. Şi în cazul căr1ilor de l iteratură se oferă informaţ ii le utile pentru procurarea
lor. U neori se fac şi scurte prezentări ale autoril or. Atfel, sub semnătura Redacţiei (= Iacob M ureşianu),
după ce se face o prezentare a traducerii poeziei Namura (G. Sion) spune despre autorul ei că este "un
Byron al Franţei , dar nu un c lasic, ci un poet p lăcut pe gustul seco lului nostru" 1 "2 •
Pri vită în ansamblu, l iteratura universală ocupă totuşi un loc restrâns în comparaţie cu creaţia originală,
aceasta putând să fie şi o explicaţie a unui deziderat devenit man i fest sub semnătura lui P. M ihuţiu: "N ici
un popor să nu pretindă a fi trecut în rândul naţiunilor culte de cumva nu ştie arăta o literatură serioasă,
înavuţ ită de toate ramuri l e şt iinţelor, către care să arate respect toţi cunoscători i ei străi ni"153•
Constantă şi profundă este preocuparea Foii pentru dezvoltarea învăţământului românesc. Se poate
spune că în toată existenţa sa aceasta s-a con format doleanţelor celor care adresează "min istrului cultu l ui
şi instrucţiunei publ ice Recursulu. corpului profesoriu alu gimnasului din Beiuşiu'' în care, între altele se
cerea dreptul de a avea şcol i şi se făcea o caldă, dârză şi îndreptăţită pledoarie pentru păstrarea şcoli lor
existente şi dezvoltarea altora 1 54 . Întâ l n i m ş i l uări de poziţie ce pot fi considerate revoluţionare pentru
acel timp, cu propuneri care abia în contemporaneitatea noastră au fost transpuse în practică. Elocvent în
acest sens este arti c o l u l ( nesemnat, din păcate) R efo rmaţiune în învăţătura poporul u i , în care se cere
curaj os şi se consideră de urgenţă: "legarea (învăţământu lui) de pract ică, chiar l ucrul e levilor în manufacturi,
şcoli gimnastice, i ntroducerea l ucrului în şcol i l e pri mare, şcol i pentru cei mari , adică pentru persoanele
între 20 şi 40 de ani. Trebuiesc şcoli nu numai mai multe, dar ma i bune. Biserica să nu aibă atâta amestec,
în unele şcoli ea fi ind cea ce decide şi impune programu l, copiii nefăcând şcoală, ci re l igie" '"· Este aici
nu numai o problemă generală a învăţămân t u l u i românesc, ci şi un răsp uns la cele două .. c i rcul are
ep iscopcşti". date de Andrei Şaguna cu doi a n i înainte în care se anu nţă decret ul gubernial de trecere a
şcol ilor populare româneşti sub controlul statului şi al biserici i ' -'" . Supărarea redacţiei Foii era cu atât mai
mare cu cât se constatase că de la luarea acester măsuri nu s-au observat progrese, criti cându-se din nou
nepăsarea pe care o manifestă bi serica faţă de obl i gaţia de a lumina poporu l . Pri lej u l acestei critici este
găs i t odată cu publi carea Estrasului protocolariu d i n hotărârile adunăre i Soborniceşci ale vicariatului
· H aţi egu în Aug. 1 852. Între prevederile hotărârii era şi aceea ca trei duminici pe l ună preoţii ,.să adune
poporu l ::; i s ă - I înveţe carle". Cum acest l unu nu se întâmpla, I acob M urcş i a n u se vede îndreptăţit să
noteze : " U i ne ar J"i ca cel puţin măcar în toa t il l u na o dat[t s;t s;'i î nveţe poporul despre l ipsele c e le are . . .
H 1 "7
Convinsă de neajunsurile în care s e zbătea şcoa l a ş i căutânu a le i n l ătura. Foaia v a i nsera pt:rmanent
84
ateriale menite a contribui Ia progres, uneori oferind chiar modele din străinătate15�, acestea fiind însă
cepţi i , cauza învăţământ u l ui p ledându-se cu argumente şi cu m ij loace prop r i i , textul d i dactic,
gulamentul şcolar, legile, decretele şi instrucţiun i le speciale existente sau noi din cele trei ţări române
putând adesea paginile periodicul ui. Astfel, in mai multe numere este prezentat Noul regulament şcolar,
şcoalelor moldovene159, Şcoala de agricultură din România (a se remarca şi aici denumirea de România
ntru anul 1 853), al cărei regul ament de asemenea este făcut cunoscut cititorilor 1 60, Şcoalele cele de
ustră din Moldova 1 6 1 • Ori de câte ori se semnalează evenimente editorial-didactice, ele sunt lăudate şi
comandate, fie că este vorba de obişnuitele manuale şcolare 162, fie de lucrări savante163• Nu lipseşte din
oaie s fatul competent pentru cadrele didactice ( Instrucţiuni pentru institutori i primari 1 64, semnat 1 . R . ,
rofesorul şi metoda, d e C. D . Aricescu, Educaţia î n şcoală şi acasă, de Ioan Rusu) etc. Î n multe numere
le Foii se reiterează ideea laicizării şi pragmatizări i învăţământului, scopul declarat fiind satisfacerea cu
pecial işti a activităţ i i în diferite sectoare ale vieţii soc ial-economice şi cu lturale. De aici şi aprecierile
I ogioase şi man ifestări l e patriotice ale redacţiei şi în spec ial ale lui I acob M ureşianu faţă de şco l i le
omâneşti din B laj , Beiuş, Braşov 1 r'5 • Pentru ca unităţi le de învăţământ să beneficieze de materialul didactic
.
rebuincios se face apel la cititori să susţină financiar muzeele de pe lângă acestea, cum este cazul celui
,fisie-matematic-naturale dela gimnasi ul Blajului . . . " 106 , tot aşa cum altă dată se indrumaseră deţinătorii
e vestigii arheologice spre muzeele de i storie1"7.
Redacţia Foii şi a Gazetei este conştientă că educaţia poporului nu se poate face numai prin şcoală,
eea ce o determină să apeleze la numeroase alte discipline, în special la acelea care nu-şi aflaseră oficial
oc în progmmele de învăţământ: logica, fi l ozofia, morala, ştiinţele naturii etc ., nu mică fi ind strădania
entru culu va rea convingeri lor ateiste. Promotoare a acestei con·c epţi i despre educaţie, este firesc ca
Foaia să vină cu argumentele cele mai convingătoare. De aceea mi se pare normal ca în paginile sale să
citim "Cugetări morale" 16H, "Sentinţe" (subintitulat "sfaturi despre cum trebuie să fie �n om pus a face
dreptate sau a depune mărturie pentru adevăr" 1 6'J ) , "Sufl e t u l şi corp u l sau Tri u mfu l Raţ i e i asupra
pornirilor" 170, "Graduala cultură a omului:' � 7 1 , "Fragmente despre cultura genului uman preste tăti i şi în
special despre cultivarea naţiunii române" 1 72, "DiscJiaţiune despre folosul logicei " 1 7-\ ,.Ceva despre ştiinţa
i storiei profane şi bisericeşti" 1 74, " U n ce M i thologicu" 175, "Patru regul i în contra temere i de moarte" 1 76,
"Tractat practic despre patimile cop i ilor" 1 77, "Lucrarea" (pledoarie pentru munca fizică1 7H), "Progresui"1N
etc.
I mpresionează şi profusiunea materi alelor care, insumate, ar putea alcătu i sumarul unui manual de
ştiinţele n a t u rii, remarcabi lă pentru aproape toate textele fi i n d strădan ia spre apl i cabi l i tate. Pentru
conturarea unei imagini vom proceda la prezentarea câtorva titluri de artico l e : "M inunele naturei" 1 K0,
serialul "Privind cerul cu stelcle" 1 8 1 , ,,Erori în stele"18 1 ", "Omul şi natura"1 82, "I storia natural i" cu subtitlul
" N utrirea p lantelor şi animalelor. Relaţiuni v i t a l e între p l ante şi animari " 1 x\ "Pentru n atural işti" 184,
"Împărtăşiri din sfera naturale" şi "Diversitatea încălzirei pământului prin radiele soarelui" (ambele semnate
M 1 R5) etc. M are parte din titluri sunt sugestii şi sfaturi practice pentru gospodari : ,.Despre vite mari
cornute" 1 H\ "Câinele de munte şi câinele de curte" 1 s7 etc. Prezentă este ş i grija pentru sănătatea fizică a
omului (" Lucrarea") 1 s� A l i mentaţie ("Un surogat al cartofi l or" 1 x9, "Cafeaua. Tea. Cioco lada . M âncăr i l e
patriotice"1'J 0, uneori indicându-se manuale1'n sau locuri din ţară î n care s e poate face o terapie preventivă
sau curativă apelând la natură1''2 • Se atrage atenţia asupra unor practici din viaţa omu l u i , vătămătoare
sănătăţ i i 19', ca şi asupra unor bol i 1 '' 4•
Există in Foaie şi texte care astăzi s-ar incadra rubr i c i l o r ob i ş n uite de c uriozităţ i : " lpopotamu
africanu" 195, "Însemnătatea unor plante la străbunii noştri roman i " � ''r', "Cucul, educarea şi viaţa l ui " 1 ''7,
"Un arbur gigant în California" � ''x, "Leu-lu ( Leul). Creşterea, morurile şi datinele l u i " 1 'N. " Despre căderea
unui meteorit în mij locul unei turme de oi, corespondenţă din Banat"200, "Calendarul iul ian şi gregorian"201 .
Sânt prezentaţi savanţi care au contribuit la înmulţirea cunoştinţelor omului despre natură (Carolu Linne.
N otiţia biografica l iteraria"202 ) .
U n i mportant capitol d i n sumarul periodicului braşovean I-ar putea const itui artico lele ş i studiile
temeinice în care se tratează viaţa economico-productivă in general (aspectul particutar din ţările române
fii n d deseori comparat cu acela din unele ţări europene), comerţul, finanţe le. I mpresi onează deosebit
85
temeinicia şi diversitatea studiilor din serialul "cercetări economice"20\ incursi unile statistice în "agricultu
şi negoţul M oldovei"20\ prezentarea " Productelor Moldovei"20', a ,,Statutelor Bancu l u i N aţionale d
laşi"20\ a "Enciclopediei Codicei comerciale"2u7, în comparaţie cu ceea ce se întâmpla în unele ţări d
Europa ("Date statistice pentru comerc i u l , industria, drumuri le ferate, marina, postele A ustriei2°K s
acelaşi continent luat în ansamb l u ("Observaţi i statistice despre cultivarea pământul u i Europei"20
Observaţii statistice despre comerţul Europei"210). Este adevărat că uneori se încearcă incursiuni şi în al
continente, ele având un aspect exotic, încadrându-se mai degrabă amintitei rubrici de curiozităţi ("Vânat
de elefanţi în Industania. Naturalu-istoricu"2 1 1 , "Chitii şi venatul lor"212), deşi strădania autorilor este m
mult decât meritorie.
Am lăsat cu bună ştiinţă mai la urmă un capitol ce are l egătură directă cu împrej urările venirii 1
Iacob M ureşianu la conducerea G azetei şi a Foii, anume publ icarea l egilor, decretelor, patentelor ş
ordonanţelor oficiale, a căror apariţie în Foaie i-a şi făcut pe unii cercetători să vadă în 1 . M ureşianu u
redactor "deplin supus" regimului. În acest scop, pentru ca aprecierea asupra activităţii sale să fie corectă
am procedat la întocmirea unei duble statistici: 1 ) raportul între aceste acte normative şi cele emanate d
la cancelarii le ţărilor române şi 2) între acestea şi sumarul reviste i . Pentru aceasta am ales perioada ce
mai încărcată de restricţii pentru presa românească transilvăneană, anume ani i 1 850- 1 860, absolutismu l .
În acest răstimp, î n Foaie sunt înregistrate circa 1 300 d e titluri (cifra diminuată mult de perioadele d e
întrerupere) care cupri nd, după cum s - a văzut până a c u m , dome n i i foarte d i ferite. Pon derea o deţin
titlurile de l iteratură, critică l iterară, gramatică-ortografie şi istorie. Din total u l amintit, publ icarea de
legiuiri are loc în 42 de cazuri, aici fiind incluse şi cele ce privesc ţările române din afara arcului carpatic
(unele tilturi se repetă în mai multe numere, la suma totală contabilizându-se numai unul). Din cele 42 de
cazuri 30 se referă l a Ţara Românească şi Moldova şi doar 1 2 la Transi lvania, ca emanaţi i ale curţii
v ieneze sau ale guvernului absolutist transilvan. Rezultă aşadar un raport de 0,009 între această "dovadă"
de deplină supu n ere (s.n.) şi sumarul general aproximat al Foii pe cei 1 O ani, ceea ce ni se pare infim.
Proporţional, cele 30 de legiuiri ce privesc Moldova şi Tara Românească reprezintă de peste două ori mai
mult (0,023 din total), ceea ce de asemenea ni se pare semnificativ. Precizăm că nu am introdus în calcul
în nici unul din cazuri ordonanţele şi circularele bisericeşti sau de altă natură care se referă la wne sau
comunităţi omeneşti restrânse. Acestea e l iminate, ca acte oficiale imperiale importante rămân doar trei
patentew din anii 1 853, 1 854 şi 1 855, dintre ele doar cea din anul 1 854 referindu-se expres şi la Transilvania
(este vorba de Patenta imperială din 2 1 iunie 1 854 pentru M arele Principat al Ardealului214). I nserarea
textelor acestor legi şi tratate (Patenta din anul 1 855 este de fapt un tratat încheiat între Fr. Iosif şi papă2 1 5 ,
în pag i n i l e supl i mentului Gazetei nu reprezintă n i c i pe departe o confi rm are a vreunei supuneri
necondiţionate d i n partea redactorului-şef faţă de autorităţi , c i , mai degrabă, reuşite ale acestuia de a
. atrage atenţia diriguitorilor presei de la ceea ce era vital pentru românii de pretutindeni, unirea statală, pe
'care Foaia a promovat-o şi a pus-o în modul cel mai strident. Edificatoare în acest sens sunt chiar titlurile
sub care aceasta este tratată: U nirea sau neuni rea Principatelor216, ceea ce . ni se pare mult mai adecvat
şi definitoriu pentru un portret al Foii şi altul al redactorului ei.
În Foaie, în cei 1 5 ani în discuţie, apar şi alte materiale care, prin rtatură cu greu pot fi aliniate unui
domeniu anume. Adăugând l a constatarea abia făcută şi ţinuta puţin elevată, toate ar putea fi adunate
într-un capitol intitulat "diverse", care nu ar aduce însă mai nimic in plus pentru caracterizarea periodicului.
De aceea am şi renunţat la prezentarea lor.
Aşadar, reapariţia Foii în septembrie 1 850 sub redacţia exclusivă a lui I acob M ureşianu constituie
începutul unei noi perioade în care multe din punctele programului ei iniţial se împletesc cu tendiqţe noi,
generate de progresul înregistrat pe calea dezvoltării culturale, sociale şi politice a românilor în l upta lor
pentru unitate şi independenţă. Lărgindu-şi considerabil sfera activităţii şi um1ărind în pem1anenţă creşterea
calitativă, perioada dintre anii 1 850 şi 1 865, când încetează apariţia ei constituie un răstimp de maturitate
şi unitate ideologică. Profi l u l fix at ăe I acob M ureşianu este acela al unei anexe a G azetei, care, prin
intermediul armelor c u l t u r i i , s ă sccondczc l u p ta po l i t i c ă a aceste i a , cu alte cuv i nte s ă servească din alt
plan aceleaşi idea l uri soci a l e şi naţional e ale românilor de pretutindeni . Este acesta principiul care a stat
la b a za intregii act i v i t ăţ i a l u i I acob M ureş i anu care a î nţe les să servească d i n toate puteri l e sale cauza
86
argă a poporului, în toate acţiunile întreprinse relevându-se mai întâi omul politic. Pentru Iacob M ureşianu
trădania permanentă de ridicare social-economică, culturală şi politică a românilor a fost intotdeauna
trâns legată de crearea cât mai multor instituţii în care să se poată forma tineretul şi în care toate clasele
. i păturile sociale să-şi afle bazele progresului ·şi afim1ării. Aşa se explică faptul că din anu l 1 850 în mod
eosebit Foa i a, pe lângă continuarea preocupări lor l iterare, a devenit şi un factor activ de propagare a
ultor iniţiative politice, sociale şi culturale.
Astfel, în anu l 1 85 3 se începe o acţiune de înfi inţare a unei şcoli româneşti pentru agricultură, în care
să înveţe tinerii din Transilvania, Foaia publ icând în n umărul 9 din anu l următor un apel la subscripţii,
oferind Ia rândul ei j umătate din venitul curat al G azetei. indelungata corespondenţă purtată pe această
temă confirmă importanţa acţi u n i i care în scurt timp a aj uns să fie p usă la punct şi în problemele de
detaliu ( fonduri, programe, cursuri). Oficialităţjie însă, consecvent obstrucţioniste, refuză cererea, situaţie
în care I acob Mureşianu, pentru a nu se irosi fonduri le adunate, găseşte soluţia transferări i acestora în
beneficiul întemeierii şcolii de fete a ASTRE! din Sibium.
Î n seama aceleiaşi i ns i tuţi i de învăţământ vor trece şi alte fonduri, şi tot ca urmare a atitud i n i i
oficialităţilor faţă d e iniţiative l e l e româneşti . Încă d i n anul 1 85 1 , Foaia publ.icase unele materiale prin
care se cerea sprijinul înfiinţării unei facultăţi de drept la Blaj , acţiune rămasă de asemenea fără rezultat.
Problema va fi reluată de acelaşi Iacob M ureşianu peste 1 5 ani, de data aceasta militând pentru înfiinţarea
Ia Sibiu a unei academii de drept cu limba de predare română. Au rezultat subvenţii importante care însă,
în faţa noului refuz al autorităţilor, vor fi transferate aceleaşi şcol i de fete din Sibiu2 1 8•
Aceste iniţiative, precum şi altele consemnate de documente, publicate constant de Foa ie, vor sta la
temelia înfiinţării unei şcoli de muzică la Braşov ( 1 852), a "şcolii de învăţătură" de la B laj ( 1 853), precum
şi a altora similare acesteia din urmă la Sibiu, Abrud, Sf. Gheorghe şi Zizin2 1 9• Foaia va milita şi pentru
înfiinţarea Şcolilor centrale române din BraşovD:, Iacob Murcşianu fiind de la început membru în comisia
a leasă în anul 1 85 0 şi însărcinată cu pregătirile necesare . Campania dusă de Foa i e şi de G azetă în
susţinerea acestei acţiuni a fost atât de amplă şi de aprinsă încât unele ziare maghiare îl vor considera pe
reqactorul acestora conducătorul de fapt al eforiei şcolare " . . . un i ndivid care agită necontenit prin organul
său Gazeta Transilvaniei în contra statul ui"22 1 •
Una din cele mai remarcabile acţiuni publicistice ale Foii a fost participarea l a dezbaterile referitoare
la înfi inţarea U n i vers i tăţi i din Bucureşti, atât ea, cât şi G azeta aducând crit i c i întemeiate intenţiei
domnitorului A lexandru I oan Cuza de a înfi i n ţa o atare instituţie de învăţământ l a Paris, periodicele
braşovene s usţinând că "o universitate bună în patrie cumpăneşte sute de colegii în străinătate"222•
Tot în aceşti ani, Foaia şi Gazeta popularizează una din iniţiativele cu caracter aparent social-cultural,
dar în realitate cu un profund substrat pol itic. Este vorba de înfiinţarea Reuniunii femeilor române, societate
care va aduna în jurul ei în această vreme întreaga intelectu�l itate românească din Transilvania, activitatea
sa constituind un important factor in lupta de a fim1m-c a drepturilor noastre naţionale223 . Această "concordie
asociativă", c um o numea I acob Murcşianu în memorii l e sale, avea drept scop "condiţiunea de a se putea
înălţa şi români i prin consfătuiri comune între sine la o activitate cât de puternică şi prin ea la cultură, glorie,
mărire"224.
Demne de menţinut sunt şi campaniile duse de Foaie şi de Gazetă în sprijinul acţiunilor de întemeiere
a ASTRE!. Amplele comentarii ce apar in foile braşovene doveuesc o dată în plus că acestea s-au aflat în
primele rânduri ale luptei pentru realizarea idea lu l ui naţ ional215 .
Trecerea de l a regimul abso l utist la cel ,,liberal" ( 1 86 0 ) nu a îmbunătăţi t practic cu nimic s ituaţia
generală a românilor din Transi lvan i a . Ba mai mult, aşteptările şi aspiraţ i i l e sale au fost şi mai crunt
nesocotite şi călcate în picioare. Este perioda în care, ca urmare a condiţi ilor din ce în ce mai grele, Foaia
p e n t r u m i n te, i n i m ă şi l i teratură va .fi obl i gată, d i n motive materiale, să-şi înceteze ex i stenţa,
despărţindu-se definitiv de Gazetă, aceasta rămânând să poarte mai departe vie flacăra i dealurilor de
dreptate şi unitate ale românilor.
Decepţionat, dar nu descurajat, I acob Mureşianu declara în aceste momente nefericite, poate şi în
dorinţa de a da răspunsul cuvenii acelui "fiere possum, sed juvare non" al lui Andrei Şaguna: "0 naţiune
cu putere de viaţă nu se l uptă numai de joi până mai apoi, ci susţine lupta până la sfărşit, urmeze ce va
87
urma ; iar naţiunea română convi nsă, sigură de rezultatul favorizator, căci Iupta-i este dreaptă"226•
În n umăru l din 1 6 februarie 1 85 5 Foaia publică scrisoare.a lui B oerescu prin care acesta îşi declara
nemulţumirea pentru răspunsurile lui Bariţ în problema uniformizării limbii . Este epistola în care periodicele
braşovene erau învinuite că promovează o l imbă "prea raţională şi esactă" cu o "construcţiune cu totul
latină, şi mai germană". Cu toată supărarea, evidentă din întreg textul, autorul ei îl informează pe I acob
M ureşianu că va continua să colaboreze la Foaie, bazându-se mai departe pe imparţial itatea redactorului
("imparţial itatea ce vă caracterizează").
Trei ani mai târzi u, în numărul din 1 2 apri l ie 1 858, Foaia primeşte spre publicare poezia lui At. M .
M ari nesc u intitulată Cătră Foaie, în care săptămânalul braşovean este comparat cu un l uceafăr, autorul
făcând apel la românii de pretutindeni să-şi dea mâna ca acesta să nu-şi întrerupă sau înceteze apariţia:
"Feciori -bătrâni daţi mâna să poată ea susta,
Fec iorii voştri-n bine să poată triumfa ! "
P u b l i c ând u n art ic o l , de fapt o corespon denţă d i n M o l d ova foa rte d u ră I a adresa l u i M ih a i l
Kogăl nicean u, Foaia d i n 29 iunie 1 85 5 insera ş i câteva rânduri adresate redactorului e i : " . . . ori şi unde
s-au antinsu ci n eva de drepturi le Princi pate lor, G azeta n u i-a rămas datoare ai răspunde cu toată
demni taţi unea". L u mea ştie că ". .. ruşii s-ar teme mai mult de G azeta Dn. M ureşanu, decât de toate
tunurile apusen i lor, pentru că ei n u s-au l i niştit a m i şca toată p iatra până au al ungat pe Gazeta D n .
MurqJ nu de aicea, lăsând pe cele colosale engleze şi frânce, cu a le căror tunuri s e confruntau p e câmpul
luptei. Dta �tii că ruşii au încă preţ 50 de galbeni pe capul aceluia la care s ' ar mai găsi acea Gazetă"?
După cum s-a putut observa, primul text se referă la Iacob Mureşianu - redactor, cel de-al doilea şi
al trei lea la Foaie şi, respectiv, G azetă. Dacă celor de mai sus le-am adăuga şi numărul 33 din anul 1 853,
unde după terminarea textului Patentei imperiale este publicată poezia Vulpea liberală, am putea, eufemistic,
să spunem că avem o caracterizare a l or, caracterizare care de fapt I-ar defini în primul rând pe redactor.
Ar fi însă prea puţin, atât pentru cele două perioade, care însumau in 1 865 peste o j umătate de secol de
apariţie cât şi, mai ales, pentru I acob M ureşianu.
J udecaţi din perspectiva întregii sale existenţe, cei 1 5 ani cât Foaia s-a aflat sub redacţia exclusivă a
lui Iacob Mureşianu reprezintă şi perioada cea mai grea226•. N u se stinseseră încă ecouril e revoluţiei din
1 848- 1 849 că s-a şi instalat in Transilvania regimul absolutist, cu o nouă constituţie (schimbată şi aceasta
imediat) şi cu o L ege de presă m ai mult decât draconi că. Europa era în fierbere, naţi unile subj ugate
luptau prin toate m ij l oacele şi cu toate forţele pentru a-şi câştiga i ndependenţa şi a-şi real iza unitatea
politică, in timp ce mari le imperii se străduiau din răsputeri să le împiedice, ba mai mult, să le reîmpartă
şi să le subjuge şi mai adânc. Toate provinci ile româneşti se aflau in situaţia de a l upta pentru l ibertatea şi
unitatea naţională, în condiţiile cele mai nefavorabile, fiind obligaţi să acţioneze românii din Transilvania.
În funcţie de aceste condiţii trebuiau alese şi adoptate cele mai adecvate mijloace. Totodată se impunea şi
al egerea modalităţii celei mai potrivite de transformare a acestota în arme eficiente.
Pentru românii din Transilvania una din aceste arme a reprezentat-o presa, rolul de l ider incontestabil
avându-1 Gazeta şi, alături de ea, Foaia. Subordonându-se în întregime marilor idealuri naţionale, ambele,
îngemănate, au contribuit din plin la real i zarea acestora, prin efectul cuvântului scris.
Rezumându-se numai l a tematica Foii dintre anii 1 850 şi 1 865 vom constata că ea a fost concepută şi
aplicată in aşa fel încât să nu se omită nimic din ceea ce era v ital pentru un popor în egală măsură dornic
de ri dicare socia l-economică şi culturală ca şi de libertate şi unitate statală. Aşa se explică tipărirea în
paginile sale, pe lângă materialele ce vizau direct, di dactic şi în detaliu domenii ca industria. agricultura,
comerţul. finanţele, filozofia-morala, educaţia în general şi a acelora care aveau ca scop ridicarea continuă
a conştiinţei naţi onale: istoria şi l imba ca argumente ale originii şi unităţii comune a români lor. Remarcabil
este faptu l că acest demers s-a făcut din Braşov nu ca dintr-un centru numai emanator, ci prin Braşov ca
un centru de convergenţă şi apoi de iradiere a eforturi lor venite d i n toate teritoriile locuite de român i .
Astfel Foaia, împreună c u Gazeta, a deven it organ de presă panromânesc, însumînd tot c e avea poporul
nostru mai valoros în acel t imp. În paginile ei ş-au reunit, într-un adm irabi l efort comun, toţi marii gânditori
ai t i mp u l u i : i s tori c i , l i ngvişti, poeţ i , proza tori ş i dramaturg i , economi şt i , fi l osofi , astronomi, agro n o m i
�: t e . , deopotrivă conştienţi de j u stcţca cauzei pe care o serveau.
88
Sesizând foarte bine această realitate, academicianul Andrei Oţetea afirma: " Departe de a avea :un
caracter regional, foile de la Braşov au reflectat în mod permanent v i aţa politică, culturală şi economică
a români lor de pretutindeni , aducând astfel o largă contribuţie la lupta pentru real izarea unităţii culturale
şi politice a poporului român ( . . . ). Luptând pentru afirmarea unei conştiinţe naţionale un itare, foile . . . au
relevat şi n ecesitatea unor forme comune de man i festare : ortografie comună, l imbă l iterară comună,
sol i d aritate pol itică şi economică, re laţ i i strânse între exponenţii român i l or pe ambele versante ale
Carpaţilor"227• Afirmaţii la care am putea adăuga, pentru a face precizări, că nu a existat eveniment major
din v iaţa politică a poporului nostru pe care Foaia şi Gazeta să nu le susţină cu hotărâre, aducându-şi din
plin contribuţia la realizarea independenţei şi unităţi i noastre naţionale. Pentru perioada aflată în discuţie
exemp l u l cel mai sclipitor îl reprezintă Unirea Principatelor pe care ambe le periodice au sprijinit-o şi
prezentat-o la un nivel egal cu semnificaţia actu lui înfăptuit prin vrerea întregului popor.
În toate aceste real izări din ultimi i 1 5 ani de fi inţare a Foii este prezent, înaintea tuturor, Iacob M ureşianu,
persona litate care a purtat pe umerii săi ,.ca un At las"2�x nu doar cauza şcoalelor wmâneşti din Braşov, ci
şi pe aceea a naţiuni i române de la mij l ocul veacu lui trec ut.
N OTE:
l . Savin Bratu, în Istoria României, IV, Bucureşti, 1 964, pp. 70 1 -702; Dicţionarul literaturii române de la
origini până la 1 900, Bucureşti, 1 979, pp. 368-370; Olimpiu Boitoş, Periodice ardelene în răstimp de o sută de
ani, Cluj, 1 938, passim; G. Em. Marica, Foaia pentru minte, inimă şi literatură. 1 20 de ani de la apariţie, în
TR. I l , 1 958, 28; M. Friteanu, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, în TR. X I V, 1 970, 1 3 ; Mircea Popa,
Valentin Tascu, Istoria presei literare româneşti din Transilvania, Cluj-Napoca, 1 980, passim pp. 62-202;
Victor V. Grecu, Revoluţia, U nirea, Independenţa în Transilvania, Cluj-Napoca, 1 984, pp. l 26- 1 6 1 ; V. Netea,
Lupta românilor din Transilvania pentru Libertatea naţională ( 1 848-1 881 ), Bucureşti, 1 974, passim. Vezi şi
volumul 1 30 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, Braşov, 1 969, iar de aici cu precădere Mircea
Gherrnan, Date şi fapte privind activitatea lui I acob Mureşianu la Gazeta Transilvaniei", ( 1 838-1 877), pp.
75-90; idem, Mureşenii, în "Magazin istoric", 4, 1 968, p. 4 şi urrn .
2. Foaie pentru minte, inimă şi literatură (în continuare FMIL), Bucureşti, 1 969, pp. 1 23-1 45.
3. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, p. 1 842.
4. pp. 368-370.
5. Mircea Popa, Valentin Tascu, op. cit., cu bibliografia până la acea dată.
6. Dicţionar. .., passim (pp. 1 05- 1 95 ).
7. Vasile Netea, op. cit., p. 5 1 .
8. Arhiva Mureşenilor Braşov (în continuare AM BV), doc. nr. 7 558.
9. AMBV, doc. nr. 7 559.
1 0. AMBV, doc. nr. 7 560.
I l . Vezi mai pe larg discuţia pe această temă la Mircea Gherman, op. cit., pp. 77-78; idem, în acest volum, p.
1 2. V. Netea, op. cit., loc. cit.
1 3. M. Ghem1an, în acest volum, p.
14. 1. Ghica, Amintiri din pribegia după 1 848, II, Craiova. 1 940, pp. 337-338.
15. V. Netea, op. cit., p. 58.
1 6. H. Klima, Guvernatorii Transilvaniei 1 717-1 867, Sibiu, 1 943, p. 68 .
1 7. Sabin Bratu, op. cit., loc. cit.
1 8. V. Netea, op. cit., p. 57-58.
1 9. Georgie Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pe două sute de ani în urmă, I l , Sibiu, 1 890, p.
656. Tot aici (pp. 655-656) împrej urări le destituirii l ui Bariţ şi acceptarea ca succesor al acestuia a lui Iacob
Mureş,ianu. Vezi discuţia mai pe larg la M. Ghem1an, Date şi fapte privind activitatea lui I acob Muresianu la
"Gazeta Transilvaniei" (1 838-1 877), în 1 30 de ani de la apari�ia Gazetei de Transilvania, flraşov, 1 �)69, pp.
89
77-78.
20. Georgie Bariţiu, op. cit., loc. cit.
2 1 . Sabin Bratu, op. cit., p. 78.
22. Supra, nota 1 9.
23. Mircea Gherman, op. cit, p. 78 şi unn. ; idem, "Mureşenii", în "Magazin istoric", 4, 1 968 p. 4 şi unn .
24. V. Netea, op. cit., p. 5 1 şi urm.; Sabin Bratu, op. cit., loc. cit.
25. FMIL, 42/1 853, 36 şi 371 1 854 şi mai ales 7/1 857 unde descrierea monedelor descoperite în Banat se
face după o terminologie foarte apropiată celei de astăzi.
26. FMIL, 7-8, 36, 39-40, 4 1 -42/ 1 852; 34-42/1 853; 1 8-20/ i 858 etc.
27. FMIL, 41 1 856.
28. FM IL, în special nr. 1 8-20/ 1 858.
29. FMIL, 20-30/ 1 858.
30. FMIL, 20/1 858.
3 1 . Corect Carlo Troya Faptele goţilor sau gcţilor.
32. FMIL, 2011 858.
33. FMI L, 23-231 1 852 etc.
34. FMI L, 32/ 1 855 etc.
35. FMI L, 23-27/ 1 853.
36. FMIL, 32/1 855.
37. FMIL, 1 0, 1 1 - 1 2/1 853.
38. FMIL, 1 3/ 1 853.
39. FMI L, 44-47/1 855.
40. FMIL, 5 1 , 52/1 855.
41. FMJL, 4, 5-6/1 856 etc.
42. FM IL, 9/ 1 856. Unele articole privind istoria medie a României sunt însoţite de comentarii sui generis:
FMI L, 9/1 854: "Ura religioasă a lui Ludovic (care era mai mult italian) asupra românilor este cunoscută prea bine
încă din alte izvoare; încercările lui de a subjuga cu totul Principatele românesci iarăşi sînt sciute; bigoteria lui încă
nu avea vreun secret; de aici amarele animozităţi asupra românilor". FMI L, l 3/ l 854: "Voievozii români Bogdan
şi Draga cară primesc donaţiw1i de câteva sate. Vezi, pe atunci românii erau buni, pentru că se apropiau turcii".
FMI L, 1 4/1 854 în care se protestează împotriva politicii de maghiarizare a românilor, politică deloc nouă, primele
menţiuni asupra acesteia fiind apreciate ca datând din anul 1 404.
43. Vezi în special FMIL relatând Unirea Principatelor.
44. FMIL, 43-4711 852 etc.
45. I bidem.
46. FMIL, 1-2 1 /1 854; idem 311 859.
47. Din text se vede că este vorba de o corespondenţă din Moldova, semnată K. (FMI L, 2311 855).
48. FMIL, l / 1 857.
49. FM I L, 52/1 852.
50. FMIL, 3 1 /1 854.
5 1 . FMIL, 24, 25-26/1 856.
52. FM I L, 4/1 859.
53. FMI L, 5/1 859.
54. Ibidem.
55. Ibidem.
56. FMI L, 8/1 859.
57. FMIL, 29-30/1 856.
58. FMIL, 1 51 1 858 etc.
59. FMIL, 1 5/ 1 855.
60. F M I L, 1 �/ 1 853.
6 1 . FMIL, 1 2, 1 3/ 1 8 59.
90
62. FMIL, 1 9-22/ 1 853.
63. FMIL, 23-27/1 859.
64. FMIL, 42/1 854.
65. FMIL, 5-6/ 1 856.
66. FMI L, 8, 23-24/ 1 856; 7/1 857.
67. FMIL, 1 3, 1 4/ 1 853.
68. FMIL, 1 6, 1 7/ 1 858.
69. FMIL, 2 1/ 1 859.
70. FM I L, 42/1 853.
7 1 . FMI L, 1 -2/1 856.
72. FMIL, 5 1 , 52/ 1 853.
73. FMIL, 37/1 854.
74. FMIL, 6/1 852.
75. FMIL, 1/1 852.
76. FM IL, 34-421 1 852.
77. FM I L, 2/1 852.
78. FM I L, 6/ 1 853.
79. FM I L, 4 111 853 .
. 80. FMIL, 4 1/1 854; 1 3, 1 4/ 1 855.
8 1 . FMIL, 4,5/ 1 859.
82. lnfra, p .... (se va completa în faza de spalt!).
83. FMIL, 26/1 844.
84. FMI L, 44/1 862.
85. F�IL, l l/1 862.
86. Vezi o sinteză la Victor V. Grecu, op. cit., pp. 1 3 5 şi urm.
87. FMIL, 1 4/1 847.
88. FMIL, 1 2/1 860.
89. FMIL, 1 81 1 863 .
90. Gazeta, 32/ 1 860.
9 1 . Gazeta, 1 1 1 / 1 863 .
92. FMIL, 1 0/1 855.
93. FMIL, 1 2/ 1 858.
94. FMI L, 20/ 1 855.
95. FM IL, 1 / 1 853.
96. FMIL, 38/ 1 85 1 .
97. FMIL, 6/1 855.
98. FMIL, 9, 1 0, 1 1 , 1 21 1 855.
99. FMIL, 20/ 1 855.
1 00. Sub aceste iniţiale se ascunde numele A. Pelimon, corespondent frecvent al Foii (vezi numerele 1 6, 1 7
din anul 1 855 etc.).
1 0 1 . FMIL, 23/ 1 855.
1 02. FMI L, 5-61 1 858.
1 03. FM I L, 7-8/ 1 858.
1 04. Semnat Red. FMIL, 1 11 1 855.
1 05. Vezi în acest sens nota expli cativă la Poesia din FMIL, 1 5/1 855.
1 06. Supra, nota 1 , dar în special Victor V. Grecu, op. cit.
1 07. FM IL, 1 7, 40-48/1 853 etc.
1 08. FMIL, 1 91 1 855, 28-34/ 1 858; 1 , 2/1 859 etc.
1 09. Vezi serialele Obsen-aţiuni ortografice şi Earăşi obsen-aţiuni ortografice, în FMIL din februarie-aprilie
1 R5J şi passim.
91
1 1 0. FMI L, 1/1 853; 5, 1 8, 3611 855; 6, 7/1 857; 5-6, 1 2/1 858 etc.
1 1 1 . FMI L, Mircea Popa, Valentin Taşcu, op. cit., passim.
1 1 2. FM IL, 5-6/ 1 858.
1 1 3. FM IL, 7/ 1 856; 5-6, 25/1 857; 33/1 858, dar mai ales 3/ 1 852; 30, 3 1 , 36/1 853; 1 , 20/ 1 859.
1 14. FMIL, 341 1 853.
1 1 5. FMI L, 7, 8, 9, 1 0, 1 2/ 1 854.
1 1 6. F M I L, 24-27, 32-35/1 854.
1 1 7. FMI L, 711 85 1 .
1 1 8. FMI L, 36/ 1 85 1 .
1 19. FMI L, 3 8/1 85 1 .
1 20. Vezi în acest volum studiul doamnei Licinia Borcea
1 2 1 . FM I L, 81 1 855.
1 22. FM I L, 46-47/ 1 853.
1 23. N. Popa, V. Taşcu.. op. cit, pp. 63-72, în special p. 70.
124. FMIL, 111 855.
1 25. FM I L, 1 8/ 1 855.
1 26. FMIL, 1 3, 1 4/1 858.
1 27. FMIL, 8/ 1 859.
1 28. FMI L, 1 51 1 853.
1 29. FI\J I L, 361 1 853.
1 30. FMIL, 1 1 1 1 859.
1 3 1 . FM I L, 1 2/ 1 859.
1 32. FMIL, 71 1 859.
1 33. FMI L, 7/1 854. Este de fapt o creaţie în stil popular a lui Andrei Mureşanu.
1 34. FMI L, 1 8, 1 9, 20/ 1 85 3 .
135. FMIL, 3, 4 , 5, 6/1 854.
1 36. FM I L, 341 1 853.
1 37. FMIL, 4/ 1 859.
138 .. FMIL, 1 7/ 1 859.
139. F M I L, 5, 6/1 859.
140. FM I L, 23/ 1 859.
1 4 1 .. FMI L, 6/1 857.
142. F M I L, 25/ 1 858.
143.' FMIL, 3 1 , 48, 49/1 853; 4, 5, 1 4, 1 8, 44/1 854.
144. FMIL, 2, 511 854.
1 45. F M I L, 1 6, 1 7/ 1 858.
1 46. F M I L, 40/ 1 85 1 .
1 47. F M I L, 1 2, 1 3, 1 4/ 1 852.
148 F M I L, 47/1 854.
149. FM I L, 3-4/ 1 858.
1 50. FMI L, 1 411 858.
1 5 1 . FM I L, 1 4/1 858.
1 52. FM I L, 1 2/1 852.
1 53. F M I L, 5-6/ 1 858.
1 54. FM I L, 25, 2611 853.
1 5 5. FM I L, 481 1 854.
1 56. FM I L, 1 7, 1 8- 1 91 1 X52.
1 57. FM I L, 1 / 1 R53.
1 58. FMIL, 1 41 1 8 5 4 (:u:eeaşi opinie despre şcolile de duminică, FM I L, 23-24/ I H55): 281 1 8 5 5 .
1 59. I•'M I L, 3 , 4, 5 , 6 , 9, 1 0/1 852.
92
1 60. FM I L, 30/ 1 853.
1 6 1 . FMI L, 29, 30/ 1 855.
1 62. FM I L, 6, 451 1 855.
1 63. F M I L, 29-30/ 1 856; 2 1 1 1 855 etc.
1 64. FMIL, 1 4/ 1 853.
1 65. Supra, notele 1 20, 1 22.
1 66. FM I L, 221 1 859.
1 67. FM I L, 1 8, 1 9, 20/ 1 858; 47/ 1 855.
1 68. FMI L, 4/ 1 852.
1 69. FM I L, 34/ 1 852.
1 70. FM I L, 2 1 1 1 853.
1 7 1 . FM I L, 8/ 1 854.
1 72. FM I L, 45/ 1 854.
1 73. F M I L, 46-47/ 1 85 5 .
1 74. FM I L, 3 3 , 34/ 1 858; 1/1 859.
1 75. FM I L, 1 1 - 1 2/ 1 853.
1 76. FM IL, 36/ 1 854.
1 77. FMI L, 1 9/ 1 853.
1 78. FM IL, 1 4/1 855.
1 79. FMIL, 5-6, 7-8, 9- 1 0, 1 1/ 1 858.
1 80.FMIL, 39-40, 4 1 -42, 43, 44/ 1 852.
1 8 1 . F:\11 L, 9, 1 7, 1 8, 1 9-20/ 1 856.
1 8 1 a. FMI L, 49/ 1 855.
1 82. FMI L, 39, 43, 44, 46-47/ 1 855.
1 83. FMIL, 15 ... 33/ 1 858.
1 84. FMIL, 20/ 1 859.
1 85. FMIL, 39/ 1 853.
1 86. FMIL, 44, 45, 46/ 1 853 .
1 87. FMI L, 25/ 1 855. 1
1 88. FMIL, 1 4, 1 5/ 1 855.
1 89. FMIL, 5/1 856.
1 90. FMIL, 30/ 1 858.
1 9 1 . FMIL, 23/ 1 854.
1 92. FMIL, 2 1 , 23, 24/1 859.
1 93. FMIL, 27-28/1 856.
1 94. FM I L, 40/ 1 853.
1 95. FMIL, 211 853.
1 96. FMIL, 1 3/ 1 853.
1 97. FMIL, 3/1 855.
1 98. FM IL, 1 6/ 1 855.
1 99. FM IL, 27/ 1 855.
200. FM IL, 1 2/1 858.
20 1 . FMIL, 2, 3, 4/ 1 857.
202. FMI L, 1 8/ 1 853.
203. FM IL, 9 ... 1 4, 1 7/1 852.
204. FMIL, 8, 9/ 1 853.
205. FMI L, 3/1 856.
206. FM IL, 2 1 / 1 856.
207. FM IL, 33/1 858.
208. FM IL, 50/ 1 855.
93
209. FMIL, 42, 48 ... 5 1 / 1 853.
2 1 0. FMIL, 1, 2, 3/1 854.
2 1 1 . FMIL, 1 11 1 854.
2 1 2. FMI L, 1 5, 1 611 854.
2 1 3. Cele din anii 1 853, 1 854, 1 855.
2 1 4. FMIL, 28 ... 30/ 1 854.
2 1 5. FMIL, 481 1 855.
2 1 6. FMIL, 24, 25-26/1 856.
2 1 7. AMBV, Dosar 4, nr. 3 009.
2 1 8. AMBV, Dosar 59, nr. 297.
2 1 9. AMBV, nr. 9 070, 2 066, 9 085, 830.
220. AMBV, ziarul "Carpaţi", 1 925, 283 .
22 1 . Andrei Bîrseanu, Istoria şcoalelor centrale romÎne, Braşov, 1 902, p. 200.
222. Gazeta, 94-96/1 862; FM IL, 3 7/1 862.
223. Mircea Băltescu, în CUMIDAVA, 1, Braşov, 1 967, pp. 1 9 1 -2 1 1 .
224. 1 bidem.
225. FMIL, 9/1 854.
226. A Mureşanu, Iacob Mureşianu, Braşov, 1 9 1 3, p. 6 1 .
94
POEZIILE LUI IACOB 1\;IUREŞIANU PUBLICATE
ÎN ,.FOAIE PENTRU MINTE, INIMĂ ŞI LITERATURĂ�'
de Licinia Borcea
I mportant membru al familiei Mureşenilor, Iacob M ureşianu a venit în B raşov în anul 1 R37, chemat
din Blaj, după sfatul lui Gheorghe Bariţ, de parohul romano-catolic Anton Kovaci. Acesta tocmai înfiinţase
în oraş un gimnaziu romano-catolic. În acest gimnaziu I acob Mureşianu fu invitat, ca profesor. E adevărat
că "în epocă se venti l a chestia înfiinţării unui gimnaziu greco-român" 1 dar înfi i nţarea acestuia nu a fost
posibilă la acea vreme.
Integrîndu-se repede în atmosfera Braşovului, Iacob Mureşianu nu numai că a rămas în acest oraş, ci
1-a chem:1t alături şi pe Andrei M ureşanu, pentru ca împreună cu acesta şi cu Gheorghe Bariţ să acţioneze
în sprij in � . ! culturi i românilor braşoveni .
Încă d e l a început cei doi Mureşeni au fost colaboratorii l u i Gh. Bariţ l a "Gazeta d e Transilvania" ş i la
suplimentul acesteia, "Foaie pentru minte, inimă şi literatură". "Gazeta" s-a bucurat de o mare popularitate:,
atît în Transilvania, cît şi în Principate. Colaboratorii ei au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-i asigura
un material interesant, iar redactorii s-au străduit să o menţină, în ci uda tuturor impedimentelor economice
sau politice.
Problema colaboratorilor a fost însă totdeauna spinoasă, mai ales în ceea ce privea domeniul l iterar.
Trebuiau susţinute atât "Gazeta" cât şi "Foaia pentru m inte, i n imă şi l itertură", fapt care a pus redactorii în
situaţia de a căuta şi a cere insistent colaboratorilor versuri şi proză. Tinerii redactori au făcut· tot posibilul
pentru a evita trista experienţă a "Fo i i Duminecii" în care 1 . Barac publicase traduceri de tipul "MinunaW
scăpare dintr-o robie algiricească" sau "Lupta l u i Macarie cu cîinele căruia au fost omorît pe stăpînul
său", articole referitoare la geografie ("Munţii cei mai alunecoşi de gheaţă în Rusia"), istorie ("Petru cel
M are - istoria vieţii"), ştiinţele naturii ("Şarpele idelesc - Boa constrictor"; "N apu l cel de zahar" etc.).,
articole moralizatoare ("Mărul Evei sau poama cea oprită", "Făcînd bune, aduce dobînzi"), într-un spirit
pur i l um inist, care începuse, însă, să fie anacronic. Publicul braşovean nu arătase un i nteres prea mare
pentru acest tip de publicaţie deoarece din ea l ipseau tocmai principalele puncte de atracţie: politica şi
beletristica.
Să nu uităm că, înainte de a se stabili la Braşov, Gheorghe Bariţ, însoţit de Timotei Cipariu, a făcut o
călătorie la Bucureşti, unde 1-a vizi'<lt pe Heliade, a avut ocazia să vadă ziarul acestuia, a făcut cu11oştinţă
cu câţiva dintre autorii cunoscuţ{'în Princi pate: C. A. Rosetti, Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac2 • Î ntors Ia
B r(}şov, redactorul "Gazetei de Transilvania" a păstrat legătura cu prieten ii pe care şi-i făcuse în Bucureşti
şi a apelat la ajutorul lor pentru a-şi susţine publicaţi i le. " Producţi ile" l iterare erau însă greu de obţinut,
mai ales când majoritatea colaboratori lor revistelor braşovene erau oameni de şti inţă ca medicii Vasile
Pop şi Paul Vasici, teologi ca Timotei Cipariu, profesori ca Alexandru Gavra, Ioan Rusu, Ioan M aiorescu.
Este adevărat că unii dintre aceştia (T. Cipariu, 1 . Rusu )� au trimis atunci verst!ri publ icate cu mare entuziasm
de Gheorghe Bariţ, maj oritatea, însă, fără semnătură căci autorii lor considerau că îndeletnicirile poetice
nu conveneau situaţiei lor de profesori la B l al.
Parţial, deficitul de creaţii originale a fost mascat prin ideea l u i Bariţ de a prelua texte din revistele
publ icate în Principate. În consecinţă, Gh. Asachi şi 1. Heliade Rădulescu au avut plăcuta surpriză de a-şi
'JS
vedea sporit succesul publicaţi ilor lor cu aj utorul "Gazetei de Transi l vania" şi al supl imentului acesteia.
Astfel, in foile braşovene au fost publicate texte de: Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, C. N egruzzi,
Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, A. Pann , D. Bolintineanu ş.a.
Într-o astfel de situaţie a fost cu adevărat meritorie activitatea lui Andrei M ureşanu care nu numai că
a dat spre publ icare o serie de poezi i , dar a scris şi a publ icat pagini de "Reftexii asupra poeziei" realizând,
mult înaintea celebrelor articole critice ale lui Titu Maiorescu, o critică a poezi ilor vremii, cu exemplu de
versuri prost alcătuite, cu explicaţ i i referitoare la ritm şi rimă. I mportant este însă faptul că, în scopul
aflării modelelor de poezie originală, el îndrumă tinerii către folclor: " ... in părţile acestea nici un feliu de
veselie, nici un sunet de vioară nu se aude fără versuri, dar ce versuri? Populare, fireşti, fără vreo legătură
măiestrită, căc i capetile din care au i eşit, acelea n-au învăţat nici o logică, n-au citit pe Virgi l , nici pe
Schiller ori Goethe. Cu toate acestea, au un ce poet i c în sine, ce ne place şi nouă şi după care mult ne
batem capul, împlind col i la cărţi intregi, şi tot nu-l aflăm."'
Nu am dat întâmplător acest c itat căci, dacă autorul rândurilor de mai sus, poet fiind, a lăsat o operă
care a putut fi consi derată de G. Căl inl!scu ,.un pas în progres ul poeziei ardelene profetice care avea să
culmineze în O. Goga"h. Iacob M ure�ianu, autor de pdezii ocazionale, nu urmează îndrumări le mai sus
menţionate. Dimpotrivă, poezia sa rămâne în domeniul măi estriei tehnice , l ipsindu-i tocmai acel "ce"
poetic pe care îl aprecia atât de mult Andrei Mureşanu in articolul său din 1 844.
Dacă ar fi să grupăm versuril e publicate de Iacob M u reşianu, am putea incerca următoarea variantă:
1 . Poezii ocazionale:
- in limba lat ină: Ode (Ad lapidem fu ndamentalem), poezie scrisă cu ocazia înfiinţării actualului
l iceu .. Andrei Şaguna", l a 1 7 septembrie 1 85 1 7,
"Laet:l tor al'des ", afl ată în manuscris, dedicată, probab il, unuia dintre binefăcătorii gimnazi ului
...
roman� · ;.: ;Jtolic a l cărui director a fost Iacob Mureşi anu8.

- în l imba română: Oda seculare (la încheierea seclului Gimnasiului din Blasiu, publ icată în "Foaie
pentru minte, inimă şi literatură", nr. 8, 1 855, p·ag. 39-40; l mnu popularu, închinat împăratului, publicat
în "Foaie pentru mi nte , inimă şi literatură", nr. 30, din 1 852; "Oraţiunea" scrisă cu pri lejul festivităţii
aşezărei pietrei fundamentale a gimnasiului românesc din Braşov, în prezenţa episcopului Şaguna în 1 7/
29 septembrie 1 85 1 şi declamată de autor în genunchi"'1; Orfelinul, scrisă cu ocazia înfiinţării Reuniunii
Feme ilor Române '0•
2. Poezii patriotice: M a rtirilor, scrisă în 1 860 " ; E roii luptători'2; Blăstămul mamei mele, publ icată
în "Foaie pentru m inte, inimă şi literatură", nr. 36, din 1 85 1 , pag. 277-279.
3. Satiră: M i rele cătră logodnică, publicată în "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr. 1 4, din
1 95 5 , pag. 76;
4. Versuri de inspiraţie folclorică: Baladă la Saltul roman ardelean, publicată în "Foaie pentru minte,
inimă şi l iteratură", nr. 7, din 1 85 1 , pag. 5 5 .
Toate aceste creaţii a u î n comun patriotismul decl arat, completat de un naţi onalism exacerbat , tonul
moralizator, li mbaj u l latinizant şi o puternică intluenţă clasică.
Să l uăm, de exemplu, O raţiunea, citită la în fiinţarea gimnasiului românesc. Textul cuprinde 1 8 strofe,
de două tipuri, situate alternativ. Primul tip foloseşte versuri lungi, de 1 9/ 1 8 si labe, cu cezură la cea de-a
7-ea silabă şi rimă încruci�ată. Cel de-al doilea t i p de st rofă are versuri de 7/6 silabe, cu rimă încrucişată.
Măiestria tehnică nu poate fi contestată şi este probab i l că pentru autor doar prin aceasta se poate caracteriza
o poezie:
" O! corpul presusin{ei revarsâ 'n respletire,
f(J/oase însutite, .ferindu-i de orice nuori.
Trămite-le o, Doamne! zecită fericire
La toţi ce-n panteonul acesta s .fimdatori!
Cu zelul A rhiereii
Cu fapta cei pâstori;
Cu peanu, m i.ycând zeii,
Toţi primii lup tători ".
96
Într-adevăr, în v iziunea lui Iacob M u reşianu, "cu peana" se putea lupta mai bine decât cu arma, iar
bărbaţii învăţaţi în şcolile B lajului erau datori să scrie şi să publice pentru a-i învăţa pe neştiutori, pentru
a comunica tuturor fraţilor români adevăruri le atât de bine cunoscute lor: origi nea l atină a l i mbi i şi a
poporului român, unitatea spirituală a români lor din cele trei p rovinci i .
N u numai forma, dar şi conţinutul poeziei lasă s ă s e vadă influenţa studii lor la B laj : cunoaşterea şi
deosebita preţuire a autorilor latini şi influenţa unui iluminism deja anacronic în Europa, uti l izând şabloane le
c lasicismului, în care abundă zei i invocaţi în sprij inul respectivei şcoli.
Primul invocat este chiar Dumnezeu, numit aici "zeu, Tată a l luminii". Aluzia i luministă este evidentă,
mai ales că în versuri le i mediat următoare şcoala este numită "fântâna lumi nări i". Zeul sup rem este
invocat pentru a ajuta la "opui sfânt" al inaugurării şcol ii, şcoală care va trebui să dev ină, spune poetul ,
un nou Ierusalim. Înfiinţarea ei va înlătura "osânda" la care au fost supuşi românii, şi anume "l ipsa de
muză". N umai în acest mod poate fi păstrată şi perpetuată "frăţietatea confraţi lor fi reşti". M u zelor
Parnasului li se cere să-şi reverse, fiecare, talentu l . asupra şcolilor:
, . Şi Clio, ce prezide istoriei de ginte
Cu Melpomene, tragic ce amă a tracta;
Şi Caii iope 'ntoarnă ce luptele ferbinte;
Polimina, ce jură: oratori voi forma;
Eute1pe lângă .flaute,
Terpsicore cu joc
Cu toate mâna 'şi caute
Soţite-n (ista loc ! ! ! "
N u lipseste nici "prez i dele Feb" din ivocaţie ş i , evi dent, nici "Româna muză". Aceasta este văzută
"profugă-n secol i", exilată din palate în "înguste cămări", sluţită de demon şi având o soartă nefericită.
Poetul cere Domnul u i să refacă fosta măreţie a acestei muze, să o înalţe şi să-i dea forţă să poată lupta
pentru fii i şi nepoţii naţiunii, purtând cu sine "virtutea creştinească", reprezentată de credinţă şi caritate.
Creştinismu l susţinut de muzele Parnasului, iată o imagine contradictorie. Nu este însă vorba de o inovaţie.
I acob M ureşianu nu a făcut decât să dea formă literară unor locuri comune ale epocii. Cum a fost posibil
acest eclectism putem înţelege dacă ţinem cont de studiile urmate de tânărul Iacob la B l aj . Să unnărim,
după datele oferite de Aurel A. M ureşianu în albumul comemorativ închinat lui I acob Mureşianu, clasele
urmate la B laj de cel de-al trei lea fiu al preotului Ioan M ureşianu: "După terminarea celor c inci clase
gimnaziale, a Principiei, Gramaticei, Sintaxei, Retoricei şi Poeziei, ( I . M . ) intra în 1 83 1 în cursul fi losofic,
de doi ani, întemeiat tocmai atunci . Aici avu de profesori pe tinerii naţionalişti Timoteiu Ţipariu şi Simion
Bărnuţ, vi itori amici ai lui de idei şi tovarăşi de luptă. După terminarea acestui curs el trecu în seminarul
teologi c" 0 . l ată dec i , alături de studi i l e teologice, clasicismu l , studiat ca înalt model de artă poetică şi
i delogia unui i luminism combativ alimentat, pe fondul problemei naţionale, de romantismul care începea
să se afirme în Europa.
Totuşi , în ceea ce priveşte romantismul lui I acob Mureşianu, asimi lările sunt parţiale şi, probabil, din
surse indirecte. Este preluată mai degrabă forma decât fondul, însă, chiar din punctul de vedere al formei,
rezultatul este hibrid. Într-o poezie cum este, de pildă, Orfelinul, romantismul se limitează Ia temă si Ia
câteva imagini poetice. Un copil povesteşte, într-o confesiune plină de j ale, despre fericirea vieţii alături
de părinţi, evocă figura tatălui şi plecarea acestuia la luptă, în revoluţia de la 1 848 (inclusiv discursul
ţinut l a p lecare), moartea pări nţi l or şi rătăcirile copi l u l u i până în momentul constituirii unei asoc iaţii
caritabile care oferă adăpost orfanilor:
.. Şi plânsul mi s 'alim'i, imi vine-o mângăiere
Căci mumele române s 'au strâns in ajutor,
Ear Dumnezeu prea bunul le-a dat deja putere
Cât poate să ajute mulţi orj(dini cu spor ".
De fapt poezia a fost scrisă pentru a sărbători înfiinţarea Reuniunii Femeilor Române, "spre aj utorul
creşteri i fetiţelor române orfane"14 •
Ici-colo, textul cuprinde formulări romantice: ,.trupu-mi amorţ ise de groază, de fiori"; "duşmanul
CUM/DA l'A XXI · coala 7 97
l imbei noastre, tiranul taiă tot"; "ceream şi de la fiare mâncare, ajutoare"; "cerul veşmântul imi fusese".
Discursul patriotic, cu unele rezonanţe romantice, se limitează la enumerarea ero i lor neamului (Mircea,
M i hai, Corvin, Ştefan) şi la o serie de exclamaţi i retorice de gen u l : "Să mor! n umai naţiunea să fi e
liberată !" Trebuie să recunoaştem, tonul seamănă mai m ult cu cel al j urnalistului decât cu cel al poetului:
"Ah ! astăzi mor mai bine, decât iar în sclavie
Să-ţi duci şi tu viaţa, române strănepot".
Întâlnim chiar şi motivul atât de indrăgit de umanişti, "fortuna l abilis", formulat: "roata cea fatală a
sorţii". Frecvente, din păcate, sunt formulările prozaice: ,.râdeam cu toţi la masă"; "am fost trataţi ca vita,
noi, sânge de eroi". Gazetarul sacrifică l esne poezia în favoarea discursului retoric.
În ceea ce priveşte figurile de stil , acestea sunt rare şi banale. Metaforic, de exemplu, viaţa e n umită
"firuţul ăst subţire". Comparaţii l e sunt tot de acelaşi gen: "eram sglobi u ca mielul".
Din punctul de vedere al lexicului, textu l amestecă neologi sme şi latinisme (,.nutrire", "numeră" cu
sens ul "enumeră") alături de cuvinte populare: "firuţul", ,.creţe", "cerbice", "surcel" etc.
Treptat, pe măsură ce foile braşovene urmează modelul blăj ean in ceea ce priveşte ortografia, lexicul
devine tot mai greoi şi, uneori, inintel igibil pentru sfârşitul secolului nostrll Astfel, în poezia Blăstămul
mamei mele apar versuri ca:
" Aşa prorupe mama
De viscoli. de .fiori
Crucită, cerJnd sama
La fete şi la feciori. "
Despre înţelesul unui cuvânt cum este "prorupe" n u ne poate lămuri decât dicţionarul lui Laurian: 1 5
"a s e versa cu furia sau î n mare cantitate"16•
Îmbi narea de neologisme şi cuvi nte populare este aici mult mai frecventă, dar ş i mai insolită, d in
păcate nu în avantajul poeziei: "Atomii fără suflet ca vulpea"; "Când blastăm n u dau graţii"; "invidul rău
la cuget"; "eşti om cu fruntea altă"; "Pescarii stau la schele/ Şi cursa-n turbid pun" ş.a.m.d.
Textul, extrem de lung (36 de strofe), cuprinde blestemele pe care mama-ţară Ia aruncă asupra fiilor
nerecunoscători, care îşi asupresc fraţii sau n u îşi recunosc apartenenţa naţională ("negă a sea natură").
Sunt enumeraţi aici tiranii, duşmani i ţări i , duşmanii naţiei române, judecătorii nedrepţi, trădătorii , bogaţii
zgârciţii, hoţi i , invidioşi i, c l evetitori i , ate i i , beţi v i i etc . , autorul profitând de ocazie pentru a realiza o
adevărată trecere în revistă a păcatelor omeneşti . Atitudinea este specifică paşoptiştilor care încercau, în
spirit mai degrabă i l um inist decât romantic c u orice pri l ej , mai m ul t sau mai puţin potri vit, să educe
poporul; o poezi e avea valoarea unui discurs pol itic ş i nu valoare în sine. Nu sentimentul contează, c i
ideea transmisă, c u cât mai mare l impezime. Î n ceea ce-I priveşte p e Iacob M ureşianu, limpezimea textului
său este, cum am mai spus, întunecată de forţarea l i mbii în sensul u nei exagerate latinizări :
" Biăstăm ! pe ori ce fiinţă ce-şi negă a sea natură.
Când blastăm nu dau graţii la nimic pe pământ,
Ci blastăm petra 'n mare şi scopulii 'n strâmtură
Şi tot, ce-n giurul nostnt, nu cruţă ce-i mai sânt!! "
Poate, dacă expri marea n u ar fi fost atât de ocul tată de Iati nîsme, Tudor Arghezi şi-ar .fi afl at u n
înaintaş demn î n ceea c e priveşte transpunerea blestemelor î n textiJl poetic. Unele imagini, d e o deosebită
expresivitate, sunt de-a dreptul sabotate de form u lare :
" Să cadă de pe osei bucăţi de corbi scobi te,
Schelet să se înalţă din cercul piimântesc;
Sâ-i .fie 'n aer patul tot sus la simeţite,
Cu îngerii rebelnici de mănă să-I privesc; " (. . .)
" Devină sclav în lanturi
De gât şi de picior
in temniţă, la şanţuri,
Lipsit de-a lumii shor. " ( .)
.
,. Lăţit de .fimw peră,

98
De tremuri scutuit,
La fere de ocară. . . " ş.a.
Pe măsură ce se desfăşoară, discursul patriotic se transformă într-unul moralizator. Dacă M a rtirilor
sau Eroii luptători sunt texte închinate celor ce au luptat pentru idealurile revoluţiei, un text cum este, de
exemplu, Mirele cătră logodnică este o satiră adresată tinerei cochete care preferă să viziteze "boltele",
să poarte "grea matasă", pene şi suliman, să meargă la ,,soarea" în loc să cugete la "a naţiei dulceaţă". Pe
lângă aceste păcate frumoasa mai îndrăzneşte şi să vorbească "o l imbă aspră" dovedindu-se astfel "vulpe
pestriţată cu păunu", iar logodnicul ajunge la concluzia finală: "nici că voi u să mă cununu". Din păcate,
dacă în textul cu tentă patriotică înfierarea duşmanilor putea crea i magini i nteresante, care să ne ducii
gândul spre vechile picturi bisericeşti, aici textul ajunge la înverşunări penibile:
,. Nu 'mi da vina că suntu rece, că privindu la haina ta
Cătu de grea matasă este şi-aşa 'ţi place a purta.
Inima mi se 'nvăleşte în despreţu d 'acestu duşmanu,
Ce familii despoieşte, şi mă 'njioru d 'acestu satanu. "
Nu se poate şti dacă mătasea era un aprig duşman al lui Iacob Mureşianu, dar limba în care sunt scrise
poeziile devine, pe măsură ce trece timpul, tot mai nepotrivită artei l iterare. Logodn ica, deşi descrisă ca
pretenţioasă absorbită de modă, este numită "iubită lele", iar logodnicul nu-i face "curte deasă" căci:
"Eată 'ţi spunu că mă ]iora, cându privescu l a pena ta,
·
Cătu de naltu în aeru sboră şi iubeşti a o purta. "
În ceea ce priveşte Balada la saltul rom a n ardele a nu, .textul încearcă o valorificare, după moda
romantic ilor, a versului popular. Evident, latinismele strică mai mult chiar decât dimi nutivele, oferind
cititorului de azi , un text care devine, fără i ntenţie, comic:
,. Frunză verde, plopuri nalte,
Daţi feciori l 'a nostre salte
Şi jucaţi, ca para-n foc,
Erezitul Romei joc. (. . .)
Sus o dată 'ntr 'o unire
Totă lumea să se mire,
Că şi asprii timpi la dinţi
Strîns ne leagă de părinţi! ".
Aşa cum tânăra copilă n u trebuie să uite idealuri le naţionale pentru a creşte "românaşi bravi", tot
astfel feciorul prins în horă trebuie să-şi amintească mereu că este viţă de roman şi că trebuie să fie gata
oricând să moară "pentru naţie". O astfel de viziune este tipică unui romantism naiv, care a importat
câteva imagi ni-tip pe care încearcă să le implanteze în folclor: copila de la ţară, pură, naivă, dar cu
dragoste de n eam, j unele patriot înnob i lat de v i ţa "măreaţă" a Rom e i , tiran u l care trebu ie n eapărat
"dum icat" de "iataganul" răzbunător, cocheta amatoare de petreceri şi roch i i la modă, tinerii învăţăcei
care primesc, în şcolile cele noi, lumina ştiinţei.
N u altfel proceda Ion Hel iade Rădu l escu atunci când, în primul n umăr al "Curierului Românesc"
dădea o astfel de descriere convenţională a societăţii: "Folosul Gazetei este de obşte şi deopotrivă pentru
toată treapta de oamen i : într-însa pol iticul îşi pironeşte ascuţitele şl prevăzătoarele sale căutături şi se
adâncează în gândirile şi combinări le sale; aici, l i n iştitul l i terat şi fil osof adună şi pune în cumpănă
faptele şi întâmplările lumii, îndrăzneţul şi neastâmpăratul războinic ce desăvârşeşte într-una povăţuindu-se
din norocirile sau greşalele altor războinici; băgătorul de seamă neguţător di ntr-însa îşi îndreptează mai
cu îndrăzneală spiculaţiile sale, până când in sfârşit şi asudătorul plugar, şi el poate afla aceea ce înlesneşte
ostenel ile sale şi face să umple câmpurile de îmbilşugătoarele sale roduri 17• Astfel, publicaţi ile, care s-au
răspândit rapi d în perioada paşoptistă. au avut efecte din cele mai diverse. În p lan istoric şi pol itic ele au
contribuit efectiv la constituirea şi dezvoltarea naţiunii române şi a statului naţional. În plan cultural, însă,
e l e au promovat înlocuirea culturi i orale cu cea scri să. Evident, aceasta a dus la formarea l i teraturi i
române, la pătrunderea românilor în circuitul valorilor culturale europene. Pe de altă parte, rapiditatea cu
care s-a desfăşurat acest proces a generat fenomene de apariţie a unor texte hibride, în care autori i, după
99
ce au studiat textele clasice, după ce au învăţat să ţină discursuri şi să compună admirabil în latină, s-au
văzut în sit uaţi a de a vorbi unui popor care nu-i înţelege. Sol uţia a fost una de compromis: cuv i nte
populare au pătruns de-a valma c u neologisme şi latinisme, într-o l imbă din care fiecare putea alege ce
pricepea, nu degeaba criticată de Caragiale:
.. O scala 'ndatu Romane! Pornesce! Vino! Vini !
Dar ' jitgi din ochi fantoma fatala de p e culme
Ce/eno eşti tirana, ori vulturu panditoriu '!
Concedemi o minuta de-unu sboru, tu peri adunca,
1s.
Seu canta p 'a mea corda: Romanu şi viitoriu "
Evident, nu-i putem acuza pe paşoptişti că au scris fol osind o gramatică încă instabilă. Î n fond, prin
scrierile lor s-au făcut pri m i i paşi către o l i mbă l iterară. Este însă intrigantă maniera în care, Ia j umătatea
secol ului al X I X-lea, textele devin mai greu intel igibile decât cele de la începutu l aceluiaşi secol. Dacă in
1 85 5 blăjenii sărbătoreau 1 00 de ani de la înfiinţarea gimnaziului care dăduse profesori nu numai Ardealului
ci şi Moldovei şi Ţării Româneşti, aceleaşi instituţii au reuşit, pri n excesiva lor orientare naţional istă, să
izoleze scriitori i ardeleni printr-o l i mbă scrisă numai de ci fo losită. Fenomenul a generat, în timp, o
receptare defom1ată, extinsă auspra intelectualului ardelean, văzut asemeni unui profesor pedant, doldora
de cultură clasi că, dar rupt de cotidian şi incapabil de a înţelege latura practică a vieţ i i , moral ist acerb,
căutând a transpune în practică v i rtuţile romane. Î n Oda secu l a re, I acob M u reşianu pare să confirme
această viziune:
.. /lbi none musi şi Febe, politi si acestu pa/atu,
La fii de fii sa .fia: Parnasu, 0/impu togatu
Virtutea, ce la Reguli, la Codrii şi Valerii
Desch ise cerulu, icea sa-si plante paradisu " 1 9 •
Literatura a fixat defi nitiv acest tip prin personaje ca Toma Nour, I oan Belciug, George Demetru
Ladima sau, in variantă comică, Mariu Chicoş-Ro stogan. Cert este că şi acum ex istă o tendinţă generală
de a privi cu uşoară ironie şi neîncredere intelectualul din Transilvania. Lucrurile, însă, ar trebui l impezite,
căci aceşti oameni , în c i uda naţionalismului lor exagerat, erau minţi l impezi şi deloc exaltate. Să nu uităm
că un I acob M ureşianu nu se considera poet, ci luptător pentru cuaza naţiu n i i române. Să nu u ităm că
textele lor se publi cau în periodicele braşovene, că urmau să fie răspândite atât în Transil vania cât şi în
Principate, cu scopul clar de a insufla românilor mândrie naţională şi dorinţa de a se uni . Autorilor le este
i ndiferent dacă o idee se repetă, dacă imaginile nu sunt poetice, căci ele trebuie să fie, în primul rând,
convingătoare. Este l impede că l iteratura este sacrificată în favoarea ideologiei, că acest lucru se va
produce încă multă vreme, până când ardelen i i se vor simţi stăpâni in propria lor ţară. E adevărat, critica
literară n u judecă după criterii sociale sau istorice. Ne va fi deaj uns să constatăm că nu avem in studiu un
poet cu mai mult sau mai puţin talent, ci un gazetar care e gata să facă orice, chiar şi poezie, pentru a-şi
prop aga şi susţine i de i l e . Poate că, în textul jurnalistic, se exprimă uneori cu mai mare uşurinţă. Nu
totdeauna, e drept, dar u neori este absolut convingător, cum este în acest fragment în c are pledează
pentru înfii nţarea unei universităţi la Bucureşti : " . . . românii cu o singură universitate ar putea să devină
în adevăr purtătorii culturi i şi civil izaţiunei europene în Orient, nivelând tot ce e barbar în jurul lor până
Ia Prut şi Bosfor cu arma culturei. Dacă M-Sa DomnuL alesul românilor cu toţi adevăraţii patrioţ i români
nu vreau că să le peară memoria în posteritate . . . deacă în vinele M-Sale bate un sânge fierbinte de Român
adevărat, credem, că n u-i va espira Domnia fără a o încununa cu înfiinţarea înteţită �i înainte de toate a
unei U n i versităţi române, care, răspândi ndu-şi razele, să fie purtătoarea de cu lturi şi c i v i l izaţiune în
Orient. N umai astă armă, această putere singură poate apăra existenţa şi soliditatea naţiunei române, ca
să poată pune stavilă streinismului care o ameninţă şi subminează, sub stema că numai lor le e dat a lăţi
c i v i l izaţiunea . " 20 •
. .
Ş i dacă al: estc c u v i n t e a u răsunet � i astăzi în i n i m i l e româ n i l or, suntem convi nsi că o rezonanţă
asemănătoare o v o r avea şi unele din vers ur i l e can.: i-au m i şcat pc contemporanii cekbrul u i gazetar:
.. Eşti om cu .fi·untea altă, menit să ca(i ld soare,
Des tinu-ţi: .. Fii .ferice: .fii liber de amar! "
.
1 00
Eşti .floare-n primăvara vietii de amare,
Înscrisă cu-al tău nume, roman, suh soare rar:
Înalţă-fi .fi·untea, .fi·ate!
Că umbra-ti va urma;
Să fii şi tu-n dreptate
Fă! lucră! n u-nceta ! "
N OT E :
1 . Iuliu Moisil, Figuri grăniţereşti năsăudcne, Năsăud, 1 937, pag. 2 1 9.

2. Ilie Moruş "Gazeta" şi începuturile teatrului românesc în Transilvania, în 1 30 de ani de la apariţia
"Gazetei de Transilvania", Braşov, 1 969, pag. 94.
3. Vasile Netea, Primii colaboratori ai foilor de la Braşov, în 1 30 de ani de la apariţia"Gazetei de
Transilvania", Bra\>ov. 1 969. pag. 1 ; 23. .
4. "lată sentimente într-adevăr mişcătoare �i core. mătiurisite într-o aşa de limpede expresie poeti că. nu fac
decât să lumineze şi mai viu figura asccticului Cipariu, strâns înfăşurat in brâul violet al demnităţii clcricale, şi să-I
apropie şi mai mult de înţdegcrea ce i se cuvine. Ele explică totodată motivul pentru care Cipari u. una elin
speranţele mari ale bisericii Blajului, dar care nu avea atunci decât 33 de ani, nu voia să i se atingă numele "nici
cât un fir de mac", fiindcă ar fi fost cu totul nepotrivit ca recunoaşterea "focului din sânge" să se facă pe această
cale, cu toată promisiunea de înfrânare sub şapte peceţi." Vasile Netea, op. cit.; pag. 1 6.
5. Andrei Murăşanu, Câteva reflexii asupra poeziei noastre, în "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr.
26, iunie, L844.
6. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, Bucureşti,
1 986, pag. 255.
7. "l<oaie pentru minte, inimă şi literatură", voi. XI V, nr. 38, 1 85 1 , pag. 296.
8. Doc. nr. 6 352, dos. 2, în Arhiva Mureşcnilor, Braşov.
9. Aurel A. Mureşianu, I acob Mureşianu, Album comemorativ, Braşov, 1 9 1 3 , pag. 77; în continuare Aurcl
A. Mureşianu publică şi textul Oraţiunii, pag. 77-79: textul a mai apărut în "Foaie pentru minte, inimă şi literatură",
nr. XIV, 1 85 1 , pag. 288 şi în "Arhiva Someşană", voi. V, nr. 1 9, pag. 1 05- 1 07.
1 0. v. "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr. X I V, 1 85 1 , pag. 32 şi Almanahul scriitorilor de la noi,
editat de Sebastian Bomemisa, Editura Librătiei naţionale, Orăştie, 1 9 1 1 .
I l . Aurel A . Mureşianu, op. cit. pag. 79; versuri publicate şi in ,.Arhiva someşană", cu titlul Odă către
Martiri, în voi. V, nr. 1 9, pag. 1 07- 1 08.
1 2. Aron Pumnul. Lepturariu românesc cules dcn scriptori rumâni, Editura cărţilor scolastice, Viena,
1 862- 1 865, voi. I I , patiea a 11-a, pag. 5 .
1 3 . Aurel A. M ureşianu, op. cit., pag. 14.
1 4. Iuliu Moisil, op. cit., pag. 220.
15. A T. Laurianu şi J. C. Massimu, Dicţionarulu limbei romane, după însărcinarea dată de Societatea
Academică Română, elaboratu ca proiectu, Bucuresci. Noua typografia a 1aboratoriloru romani, 1 R7 1 .
16. Laurian, op. cit., pag. 8 1 3.
1 7. Din presa literară mmâncască a secolului al XIX-lea, ed. a doua revăzută şi adăugită, Editura A l batros.
B u cureşt i J l)70, Antologie, note şi glosar de Aurcl Pet resc u.
,
1 8. Iacob Murqianu, Oda seculare la încheierea scclului gimnasiului din Blasiu în "Foaie pentru m i nte,
inimă şi literatură", voi. XV I I I , I R55, nr. 8, pag. 3l}-40.
1 9. ldem. pag. 39-40.
20. Aurcl A. Murc�ianu. op. cit., pag. 80-8 1 .
1OI
..Gazeta Transilvaniei" şi lupta românilor transilvăneni între
Dieta de la Sibiu si instaurarea dualismului austro-ungar
•
de .Maria na .�Ia.\.-imescu
i n tot decursul pcrioatki inaugurată de revoluţia de la 1 848-1 849, singura tribună de luptă politică a
românilor transilvăneni a fost presa, puternic dominată de "Gazeta Transi lvan iei". N ăscută în climat u l
românesc al Braşovului, aceasta şi-a păstrat nealterat rolul e i istoric d e a menţine permanent trează ideea
unităţii întregului popor român şi a necesităţii luptei pentru eliberare naţională şi emancipare economică
a românilor transilvăneni, îndeplinindu-şi cu cinste misiunea de "şcoală politică şi l iterară a toată Dacia",
după cum aprecia Al. Papiu-l l arian 1, reuşind să se adapteze rapi d şi eficace noilor condiţii impuse de
schimbări le istoriei, strecurându-se printre restricţiile brutale ale cenzurii şi rigorile birocraţiei absolutiste,
menţinând astfel trează în mintea şi . sufletul poporu lui român flacăra luptelor şi năzuinţelor de dreptate
socială şi naţională2•
An de biruinţe pentru români , - pentru toţi român i i - şi de fericite perspective, 1 859 a fost însă
pentru Imperiul h absburgic, u n a n de înfrângeri, de u m i l i nţe şi totodată, un punct de p lecare forţaHi
pentru o profundă schimbare a sistemului său de guvernare şi orientare politică vi itoare.
Faptele prezentate pun în valoare odată mai mult poziţia înaintată pe care au avut-o în această epoc:i
Braşovul şi publicaţiile sale şi cei . care le-au dat viaţă.
După perioada absolutistă, instaurată de habsburgi ca o reacţie a evenimentelor petrecute în t i mpul
revoluţiei de la 1 848- 1 849, conj unctura politică internă şi internaţională obligă Cancelaria imperială la o
schimbare radicală a politicii sale.
I mp e r i u l h ab s b u r g i c m u l ti na ţ i o n a l ( c are nu rec u n oştea drep t u r i l e fu nda m e n t a l e p o l i t i c e ,
social-economice ş i culturale ale popoarelor care îl compuneau), ca şi regimul abscîlutist a l Monarhiei se
găseau în totală contradicţie cu principiile pe care popoarele, ele însele3 reuşiseră să le impună Europei ,
pri n revoluţia d e l a 1 848- 1 849.
La aceasta s-a adăugat şi situaţia internaţională a Imperiului, care, în 1 859, în urma repetatelor înfrângcri
în războiul cu P iemontul şi Franţa, a fost nevoit să încheie armistiţiu ! dezastruos de la Yillafranca - (8
iulie 1 859), Curtea de la Viena fii n d determinată astfel să caute o apropiere faţă de popoarele oprimate
pentru a le crea noi i l uzii asupra posibil ităţilor de convieţuire sub sceptrul său�.
Sfărşitu l perioadei absolutiste este marcat pri n căderea vechiului m inister Bach, căruia-i urmează în
august 1 859 m inisterul Rechbcrg-Goluchowski, c<Jrc desfiinţează imediat cenzura !:li abrogă unele d i spoziţii
cu caracter reacţionar dând şi unele 1 ibertăţi rei i gioase', urmat însă l a scurt timp, în februarie 1 8 6 1 . de
m i n i sterul Re iner-Schmerl i ng6, c are va căuta în permanenţă pri n măsuri l e adoptate să se apropie de
formula unei m onarh i i constituţionale parlamentare.
N oua situaţie pol itică creată este caracterizată de însuşi împăratul Francisc Iosif în manifestul pe care
il lansează popoarele sale spunând: "Toate popoarele şi ţările I mperiului Meu să fie asigurate de ega l ă
scutire, in concordie frăţească impreunate într-w1 întreg puternic, s ă fie ele toate egal îndreptăţite ş i egal
îndatorate" 7 •
Ca urmare, senatul imperial intăritK cu reprezentanţi ai tuturor popoarelor a devenit chiar de la primele
103
şedinţe o tribună de la care reprezentanţii tuturor popoarelor Monarhiei n-au şovăit, pe de-o parte a aduce
cele mai aspre critic i regimului absolutist, iar pe de alta, de a cere neîntârziat instaurarea unui regim
con sti tuţional'J.
Acţiunile din senat vor fi puternic susţinute de manifestările din ţară, proteste şi adrese întocmite în
numele românilor de fruntaşi i lor politici .
Una din cele mai categorice adrese, de felul celor pomenite, a fost redactată de G. Bariţiu şi semnată
de 60 de negustori şi intelectual i din Braşov şi Ţara Bârsei 10• Adresa lui Bariţiu trimisă la 1 7 i unie analiza
toate sectoarele de viaţă publică din Trans i l vania şi se pronunţa asupra tuturor problemelor lăsate în
suspensie de absol utism cu o fermitate care dezvăluia atât caracterul lor acut, cât şi îndrăzneala şi
i ntransigenta semnatarilor.
Alcătuită din 1 8 paragrafe, adresa începea cu un puternic atac împotriva regimului presei din perioada
absolutistă, relevându-se "absoluta înfrânare a tiparului românesc, nu numai prin legea generală de presă
(din 1 85 2 - n.n . ), în sine foarte aspră, ci şi mai vârtos prin o mulţime de ordinaţiuni prezidenţiale cu
totul arbitrare şi excepţionale ieşite în curs de 8 ani numai cu scopul ca românul nici o dată să nu-şi poată
descoperi nici o dorinţă, nici o durere şi nici o asuprire prin canalul publicităţii''. În paragraful următor se
denunţa "respingerea l imbi i române din toate cancelariile oficiilor publice şi introducerea limbii nemţeşti
până şi în cancelariile comunelor", fapt ce, sublinia adresa, provoacă o ,.nespusă greutate pentru români
de a-şi putea· aşterne plânsorile incai prin rugăminţi private la locurile (oficiale - n.n.) şi neputinţa de a
primi rezoluţiuni şi decisiuni în limba naţională". Faptul - preciza adresa - era cu atât ,,mai vătămător
pentru români cu cât în acelaşi timp ungro-secuii ... scriu şi primesc tot felul de hotărâri oficiale în limba
l or".
Î n paragrafele um1ătoare se releva ,,prigonirea şi punerea sub pază pol iţială a celor mai mulţi intelectuali
români" şi, totodată, ,.conturbarea conşti inţei români lor" prin diferite tendinţe ,.proselitice" (confesionale
- n.n.) care îi aruncau cu un secol inapoi". Cu aceaşi fern1itate se releva şi ,,nesuferirea (de către guvern
- n . n.) a niciun u i fel de asociaţiune de cultură a români lor transil văneni , supunerea şcolilor româneşti
greco-unite inspecţiuni i foarte umi l i toare a b iseric i i romano-catolice".
Paragrafu l al X I I -lea a fost consacrat situaţiei foştilor iobagi, denunţându-se noile abuzuri comise în
dauna acestora (: " Restaurarea şi menţinerea iobăgiei - se arăta în adresă - cel puţin la 1 /4 din foştii
adevăraţi iobagi prin m ij locirea nefericitului provizorat, trecut în favoarea n ob i l i lor maghiari spre a-i
îmbl ânzi pe aceştia cu sacrifi carea unei părţi a poporului român care astăzi se află supusă şi la vechile
îndatori ri i obăgeşti ş i la s a l varea apăsătoarei contribuţi i de desdăun are urbarială a lăturea cu cei
emancipaţi'' . ) .
Î n paragraful al XVll -lea se arăta că Transilvania este "lipsită d e un organ legal puternic prin care
românul să-şi poată descoperi păsurile şi durerile sale fără sfială şi fără frică de a fi în tot m omentul
prigonit şi supus la măsuri excepţionale, închis şi pedepsit ca rebel şi tulburător".
Ştii nd că ofi ci alităţile, pentru a împiedica organizarea pol itică a români lor, au dorit şi recomandat
întotdeauna ca revendicările acestora să fie prezentate de către conducătorii ecleziastici, Bariţiu, cunoscând
dorinţa vie şi îndreptăţită a poporului de a fi reprezentat de oameni aleşi de el însuşi, n-a şovăit să arate
că: "ceea ce n i se zice adesea cum că reprezentanţii poporului român ar fi episcopii săi, ni se pare pentru
secolul al XIX-lea o anomalie din cele mai curioase in Europa, nefiind prin nimic justificat ca arhipăstorii
români in cal itatea lor de persoane ecleziastice să fie însărcinaţi cu o responsabilitate ca aceasta atunci
când chemarea lor e cu totul alta" 1 1 •
U ltimul paragraf al adresei se referea la necesitatea grabnică a i ntroducerii în Transilvania a unei
constituţii reprezentative, prin care, fără a se lua "drepturile istorice ale celorlalte popoare conlocuitoare,
să se acorde poporului român drepturile contestate până atunci" 12•
Î n aceste cond i ţ i i Cancelaria I mperi a l ă , temându-se că prin apl i carea consecventă a pri ncipiului
naţionalităţilor imperiul s-ar fi destrămat, a hotărât să reînfiinţeze statele autonome anterioare revoluţiei
d.: l a 1 848- 1 R49, dar dându-le instituţii b u rghczo-liberale. ,.Concesii le" sunt adânc reflectate în legislaţia
I m peri u l u i .
l .a K/20 o c t o m b r i e 1 8 6 0 î m p ă ra t u l F r a n c i s c I o s i f a c o r d ă u n act orga n i c n u m i t " D i p l o m a d i n
1 04
octombrie", care anunţă formal încetarea sistemul u i absolutist şi trecerea spre un sistem constituţional de
guvernare, cu prevederea respectării instituţi ilor şi drepturilor istorice ale ţărilor Imperiului care vor avea
fiecare dieta sa proprie şi competenta sa teritorialău.
Principatul Transilvaniei era reînfi inţat ca stat autonom. vechea constituţie feudală este abolită, urmând
să se alcătuiască o constituţie l iberală întemeiată pe egalitatea tuturor locuitorilor în faţa legii, în care scop
trebuia să se convoace o adunare reprezentativă a naţiunilo r şi a confesiunilor pentru elaborarea unei legi
e lectorale.
A fost numit apoi u n guvern civil în frunte cu contele maghiar M i ko l mre. Cap itala Transi lvaniei
urma să se tranfere de la Sibiu la C l uj u nde se aflau concentrate principalele elemente ale nobil i m i i
maghiare. L a 2 4 martie 1 86 1 s-a dat un decret în v i rtutea căruia administraţia absolutistă d i n Transilvania
era suprimată, în locul ei restaurându-se vechile comitate şi scaune existente până in 1 848 14•
Ea "Gazeta Tran s i l van iei", prin pana l u i Bari ţ i u . în a rticolul purtînd titl u l sem n i fi cativ : ,.Să ne
reculegem"15 trezeşte noi şi entuziaste nădejdi în su1lctcle luptători lor români care, bazându-se pe numărul
majoritar al populaţiei româneşti, au crezut că în s l�trşit .. ceasu l libertăţii'' a sosit: ,.Ast�tzi naţi unea romfmă
din Transi lvania este declarată prin su veran ul său deodată cu cel elalte popoare de maiorcană''.
Poziţiei de exagerată satisfacţie a lui Bar i ţ i u , asemănătoare cu cea formulată în 1 84R, Iacob M ureşianu,
redactorul "Gazetei" îi opune o poziţie real i st-critică a situaţiei , material izată într-o lungă şi susţi nută
campanie în "Gazetă" de demascare a aşa-zisei "ere constituţionale"10, care a adus o aparentă îndreptăţire
a naţiunii române, în realitate însă utilizată ca o masă de manevră împotriva aristocraţiei maghiare 1 7 •
Publicarea Diplomei imperiale a declanşat în mod brusc toate energiile politice ale români lor zăgăzuite
timp de peste 1 O ani , pretutindeni convocându-se consfătu iri şi întruniri locale, în care revendicări le
formu l ate corespund orientări i şi poziţiei fruntaşi lor politici români . Astfel la Braşov, în 2 8 octombrie
1 860, sub directa influenţă a lui Bariţiu se cere convocarea unui congres pol itic naţional şi o nouă lege
electorală, care să o înlăture pe cea feudală în baza căreia nobilimea maghiară votase în 1 848 unirea
forţată a Transilvaniei cu Ungaria18• Î n zilele de 24-28 octombrie 1 860 are loc l a Sibiu sinodul diecezei
patronat de Andrei Şagu n a � '1, unde se cere ega l it ate în reprezentarea parlamentară a na1 ional ităţ i lor
transilvănene pe baza unui cens egaF0.
Braşovenii, i mpulsionaţi de poziţia "Gazetei" şi a colaboratorilor ei faţă de cele preconizate la Sibiu
reacţionează imediat şi, l a 6/ 1 8 noiembrie 1 860, sub infl uenţa directă a lui B ariţiu, fixează în 26 de
puncte dezideratele lor politice între care reprezentarea proporţională a naţionalităţilor, ceea ce ducea la
o evidentă majoritate românească2 1 , atitudine înaintată urmată şi la întruniri le româneşti de la A lba I ulia
şi Orăştie. La Timişoara, români i bănăţeni cer autonomia Banatului constituit în căpitănat sau încorporarea
lui la Principatul Transilvaniei22. Cel mai avansat şi democratic program însă s-a dovedit a fi cel emanat
de adunarea de la Abrud care prcconizn votul universal şi unirea tuturor românilor din monarhien.
Evenimentele politice ale anului 1 86 1 s-au desfăşurat într-un ritm din ce în ce mai a le11, ele antrenând
la o i ntensă act i v i tate nu numai cercuri l e de intelectua l i , ci şi masele largi pop u l a re, care aşteptau
defi n itivarea Patentei agrare din 1 854 şi, totodată, instaurarea unei noi administraţii 24•
Românii transi lvăneni, impulsionaţi de militantele luări de poziţie ale "Gazt'tei" şi colaboratori l or ei,
cer convocarea unui congres naţional, dar ministrul Schmerl ing nu aprobă decât ţinerea u nei conferinţe
naţionale care va avea loc la Sibiu între 1 / 1 3 - 41 1 6 ianuarie 1 86 1 2'.
Ca urmare a a finnării tot mai puternice în scena politică românească a "Gazt'tei", răspandirea ziarului
creşte vertiginos şi aflăm dintr-o scrisoare deschisă a lui Bari ţiu către căm l narul E. 1 . Armatu, ,.că la 1 86 1
abonaţi i gnzetei s-au înmulţit peste aşteptare până l a 1 3 00"26, precum nu se mai văzuse n i c iodntă27•
Rezoluţia adoptată cere din nou egalJ îndreptăţire a naţi unii şi a limbei române. ,.cauza l i mbi i fi ind
nedespărţită de cauza n a ţ i u n i i " , după cum se expri ma 1 . Axente- Sever2�, precum şi bazele unei legi
electorale, care deşi menţinea caracterul cenzitar, prin lărgirea acest uia, asigura români lor o mare majoritate
de alegători care le-ar fi permis să ocupe în dietă o poziţie dominnntă şi prin aceasta să înl ăture obstacolele
din calea dezrobi ri i lor naţionale şi sociale29.
Adunarea a pus de asemenea în discuţie necesitatea în fiinţări i unei "agenţii româneşti" Ia ,.Prea inalta
curte", a unei societăţi literare şi a unui fond pentru ,.lăţirea culturi i poporale şi înaintarea l i teraturi i c u
1 05
puteri unite" din care în acelaşi an avea să se nască "Asociaţiunea Transil vană pentru literatura română şi
cultura poporu l u i român" ( A . S . T. R . A . )�0 precum şi a ridicări i unor monumente naţionale la B laj în
amintirea lui Samuil M icu; Gh. Şincai, Petru Maior, iar la Sibi u pentru Gheorghe Lazăr-" . ·
"Gazeta" şi redactorul ei, I acob M ureşianu, au devenit sol idari în acţi unea patriotică de ri dicare
culturală şi socială a tuturor românilor transilvăneni în special a tineretului, activitate devenită pentru
"Gazetă" o adevărată profesiune de credinţă nici când dezminţită, pentru care coloanele ziaru l u i erau
permanent l arg deschi se-1 2.
Conferinţei de la Sibiu îi va um1a la scurt timp mult aşteptata Conferinţă a naţionalităţilor de la Alba
Iulia din 30. 1/ 1 1 . Il 1 86 1 cu misiunea de a elabora legea electorală pentru dieta Principatului Transilvaniei.
Puse sub preşedinţia episcopului maghiar catolic Haynald şi cu participarea preşedintelui guvernulu i
transilvănean M i ko Emeric; lucrările conferinţei chiar d e la început s-au desfăşurat pentru români sub
semnul unei mari dezamăgiri, aceştia demascând însă intenţiile autorităţi lor de a-i da o orientare formală
care să le rermită mentinerea situaţiei existente'-' ·
i nsăşi eventual itatea unor hotărâri este autodecretată ca fiind doar propuneri consultative, individuale
ale celor convocaţi '".
Evident, delegaţi a română se opune c u îndârj i re, rccl amându-şi drepturile, iar delegaţii saşi după o
veche tactică, s-au împărţit între cele două tabere. Curtea de la Viena respinge tezele maghiare, menţine
autonomia Principatului Transilvaniei şi urgentează convocarea dietei-' :-.
Şi astfel, fără a lua nici o hotărâre, lucrările conferinţei s-au încheiat.
Au urmat doi ani de pregătiri pentru convocarea dietei, respectiv 1 86 1 - 1 863, deschiderea ei oficială
fi ind tergiversată sub diferite pretexte, în c i uda efort uri lor susţin ute depuse de rom ân i, până în vara
anu l u i 1 863-'".
M omentul ales era însă favorab i l român i l or deoarece evenimentele survenite obl i gaseră C urtea
Imperială la bunăvoinţă şi concesii (răscoala polonă, insurecţia plănuită de Kossuth în Ungaria şi legăturile
stabil ite de e l cu ,.Domnul Unirii"'7•
Curtea de la Viena a căutat să dea satisfacţie revendicări lor româneşti spre a curma îndemnurile la
răscoală. Astfel, români lor l i s e permite ţinerea u n u i Congres N aţional la Sibiu între 8/20 - 1 2/24 aprilie
1 863 1", urmat la 2 1 apri lie de un decret imperia l , scris de data aceasta şi în limba română39 pentru
convocarea dietei Transilvaniei la Sibiu, însoţit de o lege electorală provizorie, care deşi menţinea în
principiu un cens destul de ridicat40, prin admi terea integrală a intel ectualilor ca al egători din ofic iu41
asigura românilor o reprezentare relativ echitabilă42. Programul dietei cuprindea o bună parte din postulatele
cerute de Congresul naţional român ţinut la Sibiu în luna apri lie.
Î ndată după publicarea decretului de convocare a d i etei, intreaga Transilvanie este c u-pri nsă de o
febrj lă acitiv itate politică extinsă asupra tuturor naţionalităţi lor şi asupra tuturor straturi lor populaţiei .
"Gazeta Tra nsi lva n iei", redactoru l ei Iacob Mureşianu41 şi colaboratori i încep o m uncă susţinută
menită să "lumi neze şi să conducă poporul în bună orându i ală la alegeri"44, spre a infirma supoziţi i l e
denigratoare formulate d e adversari i politici a i poporului român45 •
Primul apel către alegătorii români a fost făcut de însăşi ,,Gazeta Transilvaniei" care la l mai scria în
tonul marilor chemări naţionale: "Dieta e la uşă. Dacă români i au avut vreodată lipsă de puteri unite, ca
să nu l e scape din mână nimic din ceea ce le compete, apoi acum cere i mperativa necesitate ca să ne
fol osim dreptul de alegere cu cea mai mare scumpătate şi în cea mai bună ordine şi armonie"•�. Apeluri
şi articole asemănătoare aveau să apară şi în numerele următoare ale " G a zetei", înfiinţându-se totodată
şi rubrici speciale consacrate alegerilor, cu titluri dintre cele mai semnificative: "Să l uăm aminte", "Totul
pentru dietă", "Să ne disciplinăm"�7.
Român ii au demonstrat cu puterea faptelor că ,,niciodată nu s-au văzut undeva la alegeri mai multă
ordine şi armonie ca atunci'..;M_ Şi ca dovadă rezultatele alegerilor vorbesc de la sine: 48 deputaţi români,
44 magh iari şi 32 saşi4'', dar împăratul le adaugă c a de putaţi regalişti numiţi : I l români, 1 2 unguri şi l O
sa:;; i , încercâ nd astfel să mai atenuezc
diferenţa ş i aşa inech i t a b i l ă fată d e situaţia demografică a Transilvan i e i
î n care trăiau 1 : wo 9 1 3 rom[m i , 5 6 8 1 72
unguri şi 1 04 011 1 saşi "0 •
Lucrări l e dietei au fost desch ise la 1 6 i ul i e 1 1:163 la S i b i u de cout<:lc Ludovic Fol l iot de C renncv i l le;
1 06
preşedi ntele guvernului transilvănean, numit de împărat şi comisar al diete i 5 1 •
Pentru români , dieta însemna momentul finalizării l uptei d e mai bine de un secol pentru recunoaşterea
legislativă a naţiunii r� mâne, a limbii şi confesiunilor sale. Dieta însemna acum posibi litatea legală de
a-şi rezolva prin ei înşişi revendicări le formulate în cursul revoluţiei de la 1 848- 1 849, de a da Transilvaniei
o n o uă constituţie bazată pe recunoaşterea naţ i u n i i române şi pe egal itatea tuturor naţional ităţ i lo r
transilvănene. Dieta nu m a i însemna o "graţie", ci un drept, ş i totodată manifestarea forţei politice legalt�
a poporului român, a copleşitoarei sale superiorităţi numerice faţă de celelalte "naţiuni surori", a existenţei
şi l ibertăţii sale politice contestate până atunci .
"Era interesant să vezi cum se ridi c a u vorb itorii d i n sânul deputaţi l or româ n i - scri a "Gazeta
Transilvaniei" în numărul său din 1 7 august - spre a da expresiune pentru prima oară după veacuri de
răstrişte dorinţelor şi postulatelor naţiunii române""�. Î n urma afirmării hotărâte a acestor principii, deputaţii
maghiari , convingându-se că nu pot împiedica "mersul evenimentelor" au părăsit cu toţii Sibiul, declarând
că nu vor recunoaşte legi le votate de noua dietă''·
Dominată de romftni, dieta de la Sibiu a votat la 7 septembrie 1 g63 pro iectul Legii egal ei îndreptăţiri
a naţiunii romîne şi a confesiuni lor sale'4 şi in aceeaşi zi a Legii pri vind utilizarea celor trei l imbi ale ţării :
româna. maghiara ş i germana.
"Astăzi a păşit dieta Transilvaniei - scria "Gazeta'' reproducând corespondenţa trimisă de la Sibiu de
Aurel M u reşianu"' - la cel mai însemnat fapt care de atâtea sute de ani 1-a aşteptat fără repaus naţiunea
română cu o nespusă ardoare a inimii sale, şi căruia azi fiecare român transilvan îi zâmbeşte cu faţa plin�i
de bucurie . . . Acest fapt la care păşi astăzi adunarea legislativă este în articularea naţiun i i române şi a
confesiuni lor ei". Celel al te proiecte n-au mai putut prinde viaţă51'. Lucrările Dietei de la Sibiu se oprese
aici fără să se fi putut vota şi legea electorală definitivă, fără de care perspectivele politice ale naţiuni i
române nu erau asigurate.
Conj unctura politică a imperiu l u i , atât pe plan intern cât şi extern începe să se shimbe, făcând loe
unei acute crize "rezolvată" ulterior prin compromisul dualist, pe români a�teptându-i noi şi vi guroase:
l upte, angajându-se c u putere, perfect conştienţi în ceea ce un contemporan numea ,.bel l um omnium
contra omnes"57•
Curtea de la Viena, ameninţată pe de-o parte de Prusia, pe de altă parte de presiunile şi ameninţările
aristocraţiei maghiare, determină pe împăratul Francis Iosif spre satisfacerea i ntereselor acesteia din urmă.
Î n anul 1 865 cade m i nistrul Schmerl ing, la cârma imperiului fi ind adus contele Belkredi5�. o unealtă a
nob i l i m i i magh iare. I n fl uenţa conservatorilor unguri ieşi învingăto<ire la Curtea de la Viena. "Soarele"
dualismului incepe a-şi arunca primele raze59.
Dieta de la Sibiu este urgent dizolvată şi convocată o nouă dietă, de data aceasta la Cluj şi bazată pe
funesta lege electorală din anul 1 79 1 care cxcludea radical pe români60.
Fără difi c ultate deci6 1 , dieta de la Cluj va vota contopirea totală, forţată a Transilvaniei cu U ngaria,
"ziua fatală62 a Sedanului - partidei române guvernamentale63", cum a fost numit în presa românească.
Cei doi ani care se scurg în l upte şi frământări ale românilor pentru a încerca să salveze situaţia vor
sfârşi br�sc, la 1 7 februarie 1 867, cu ultimul act care d�schide şi fonnal compromisul dualist şi anume
restabilirea constituţiei U ngariei din 1 848, constituţie care prevede încorporarea fm1ată a Transilvaniei Ia
U ngaria, deci Transilvania ca Principat autonom nu mai exista, .,nema i ex istând'' nici problemele sale64.
" Perioada 1 iberală". caracterizată p r i n susţ i nut a c t ivism politic romfmesc se încheie brusc cu un eşec
politic neaşteptat, românii pierzând începând cu anul 1 o65 tot ceea ce cu greu câştigaseră în 1 863- 1 864.
Dar nu numai atât. Constant, în cea de-a doua j umătate a secolu l u i al X I X-lea. dar mai a l es după
constituirea stat ului naţional modern român prin U n i rea din 1 8 5 9 , monarh i a habsburgică şi nobil imea
magh iară, în tot cursul acestei perioade, dar mai ales după i n s t i t u i rea pactului dual ist"5 la 1 867, au încercat
prin susţinute măsuri vexatori i de ordin pol itic, economic, administrativ, cultural şi poliţienesc să adâncească
cât mai mult cu putinţă separaţia di ntre provinciile româneşti ale imperiului, să le răpească autonom ia
tradiţională şi să le împiedice gravitaţia firească spre statul român66•
Conceput de Curtea de la Viena ca un mijloc pentru a împiedica, în înţelegere cu aristocraţia maghiară,
tendintele centrifuge a l e imperi u l u i , d u a l i sm u l va deven i prin sacri ficarea drept u l u i de egal i tate şi
1 07
independenţă a l celorlalte popoare punct u l de plecare a l unor adân c i convulsi i naţionale care n u vor
sfârşi decât mai târziu, în 1 9 1 8, odată cu prăbuşirea imperiului multinaţional .
Apariţia acestu i anacronism istoric, dubla monarhie, a reprezentat un gest constituţional şi politic
care a condamnat-o de fapt l a dezagregare în primul moment de criză.
Anexarea forţată a Transilvaniei la U ngaria ca urmare a semnări i pactului dualist a însemnat cea mai
dură expresie a acestei politici67 , într-un secol care a debutat sub auspiciile naţionalităţilor şi ale m i şcărilor
naţiona lec.8•
Dar regimul dualist ameninţ a nu numai i nteresele şi soarta rom ân i l or din Transilvan i a şi celelalte
provincii româneşti , închise în statu l maghiar, ci chiar interesele şi soarta n aţiuni i române însăşi; lupta
împotriva regim u l u i dualist era l upta întregii naţi uni române, contop indu-se cu lupta generală pentru
desăvârşirea unităţii naţionale, fi ind o acţiune perseverentă de adeziune şi încredere totală la organismul
naţional69 .
În aceste condiţii puţinii deputaţi români rămaşi î n Dieta feudală d e l a Cluj a u fost obl igaţi î n continuare
să joace un rol nu de puţine ori umilitor711•
Pornind de la aceste evidenţe, activismul politic susţinut cu fervoare în spec ial de personal ităţile
ecleziastice de prim rang ale vremii ( mitropoliţii Şaguna şi Şu luţiu 7 1 , în ciuda unor oscilaţii de moment
ale acestuia din urmă) este un fapt depăşit istoric, foştii săi adepţi laici părăsindu-1 unul câte unul.
Î mpotriva vechiului principiu feudal a l reprezentării arbitrare a poporului de către capii bisericii, fără
o bază electivă democratică s-au ridicat numeroşi oameni pol itici români .
I acob Mureşianu, redactorul Gazetei s-a pronunţat în acest sens categoric şi combativ: "Arh iereii pe
tărâm pol itic naţional sunt numai persoane private şi numai ca atari pot să l ucreze şi n i c i de c u m c a
mandatarii naţiunii"n.
Nici calea petiţionară în l upta naţională a românilor transi lvăneni nu a avut mai mult succes, memoriul
către împăratul Francis Iosif adresat de Raţi u şi Bariţiu împotriva "uniunii", reprezentând ultima afirmare
a căi i petiţionare în lupta naţională a românilor din Transilvania7.1.
Se produce astfel în rânduri le i ntelectual i lor români transil văneni ruptura între activişti şi pasivişt i ,
ruptură care s-a accentuat continuu p e parcursul celei de-a doua jumătăţi a secolului al X I X-lea, ş i care a
durat până la începutul secolului nostru. Totuşi, peste aceste diferende politice i mpuse de condiţiile istorice
deosebite, solidaritatea luptei comune împotriva opresiunii naţionale devenea tot mai puternică.
Eficientă s-a dovedit în condiţiile specifice ale vremi i l i nia pol itică pasivistă, aceasta datorită în primul
rând faptulu i că Legea electora lă a regim u l u i dualist împiedica participarea directă, efectivă la v i aţ a
publică a români lor. Î n aceste condiţii, î n special marea m ajoritate a păturii culte a burgheziei româneşti
a înclinat din capul locului spre adoptarea unei atitudini de opoziţie pasivă la viaţa politică şi parlamentară
a noului regim, ca formă de protest la adresa "uniuni i". Orice sprij i n dat nou lui regi m ar fi însemnat
abandonarea tuturor principiilor pentru care au luptat şi s-au sacrificat în trecut74
Centrul de greutate al noii l i n i i pol itice devine "Gazeta Tra nsilva n iei", cea care şi-a purtat ani i şi
scrisul răscolitor de suflet românesc cu vajnică tinereţe, cimentând unitatea de gând. faptă şi ideal naţional
românesc, îndeplinindu-şi cu cinste misiunea de adevărată ,.şcoală" a tuturor românilor ca şi înflăcăratul
său redactor Iacob Murcşianu, căruia i se adaugă personalităţi ale luptei naţionale româneşti: Ci. Bariţiu 7',
dr. 1. Raţiu.
Adepţii acestei orientări văd în menţinerea, iar d i n 1 867 în rcdobfmdirea autonomiei Transilvaniei,
principalul obiectiv al luptei naţionale, si ngura care putea a sigura în acel m oment progresul naţiunii
române, neconcepându-şi o singură cl ipă rol u l lor ca o existenţă total inactivă 76, trasându-şi ferm o cale
memorandistă de acţ i unen, sperând să i n ll uenţeze în modul acesta politica o ficială, fără însft a cunoaşte
în profunzime şi mecanismul necesar pentru a o ex�cutaix, contribuind de asemenea şi l a mob i l izarea
e fect i vă a resurselor c u l tu ra l e şi econ om i ce româneşti şi în acelaşi timp strângând puternic legături le c u
fraţ i i de peste Carpaţi.
Este adev ărat c ă po l i t i ca pasi v i stă n u a p ut ut d u c e d i rect l a c u c.erirca independenţei fiind însă pentru
er.loca rcspectiv;l cea m a i i ndicatii, avânu marele merit de a da pol i t i c. i i româ ne�t i a cea dâ rzcn i c care va
menţ i n e t rează conşt i i nţa drepturi lor ::;i l i bertăţ i l o r n a ţ i o n a l e şi o va c ă l ă u zi spre b i r u i nţa d i n 1 9 1 !V ' ,
1 08
transmisă pentru eternitate de strămoşi pe tainicele drumuri ale sângelu i , ale graiului şi ale datinilor.
Î mprejurările post-dualiste impun însă acţiuni politice tot mai energice, care nu se mai p uteau încadra
politicii activi ste promovate până acum.
Î n acest sens o puternică campanie de presă este dusă de Bariţiu, Iacob M ureşi�nu, 1. Raţiu şi cei lalţi
pasivişti în coloanele "Gazetei Transilvaniei" cu toate avertismentele tot mai severe ale autorităţilo�0•
O vastă corespondenţă se înnoadă între personalităţile politice româneşti de prim rang ale Transilvaniei,
născându-se astfel ideea unui nou act protestatar, cunoscut sub numele de " Pronunciament".
Î ntreaga acţiune este şi nu poate fi altceva decât opera colectivă a radicalilor pasivişti, grupaţi în jurul
"Gazetei" şi nicidecum a unei singure personal i tăţi politice, oricât de puternică ar fi fost ea.
Cu mare î ridâtj ire întreaga naţiune română, chiar din momentu l apariţiei " Pron unciamentu lui", era
hotărâtă să demonstreze lumi i că "nu Blajul a fost autorul Pronunciamentului sau vreo anume persoană,
ci că a t()st voinţa ei ca acelaşi să se facă precum s-a făcut"� 1 •
Fruntaşii politici români d e pe întregul cupri ns a l Transilvaniei simţeau nevoia unui "protest impozant
a la 1 848" pentru câştigarea opiniei publ ice din imperi u si revenirea la deplina autonomie a Transilvnniei,
considaată "punctul arhi medic al Romft n i l or"'2.
Trebuia acţionat cu multă tărie, românii transi lvăneni fiind datori ei înşişi a-şi face istoria prezentă cât
şi cea vi itoare, nemaiaşteptând nimic d i n altă parte, cum constata cu înalt patriotism Jr. 1 . Raţiu: "Am fost
totdeauna de părere că noi să ne facem istoria şi viitorul şi să nu aşteptăm să ne zboare porumbelul fript
în gură"H3 .
Î n condiţiile date, autonomia reprezenta o etapă absolut necesară spre unirea cu Român i a84•
Ocazia noului act protestatar se iveşte odată cu iărbătorirea celei de-a douăzecea aniversăre de l a
rostirea istoricului discurs a lui Bărnuţiu şi a exploziei revoluţionare d i n 3/ 1 5 mai 1 848 d e pe Câmpia
L ibertăţi iH5•
Fruntaşi i români au crezut că o asemenea adunare s-ar putea organ iza la Braşov prin Bariţ şi prin
redactorul "Gazetei"��. apoi şi-au îndreptat priviri l e spre Blaj , u nde urma să se aniverseze la 31 1 5 mai,
marea zi a anului 1 848.
Conducătorii politici ai românilor au hotărât ca obsolut necesar pentru biruinţa acţiunii lor politice şi
u n protest scris pe care să-I semneze sute de persoane şi care să ia apoi calea ziarelor pentru mobil i zarea
opiniei publice.
Manifestaţia festivă la care a u participat pe lângă intelectuali numeroşi ţărani din Munţii Apuseni, de
pe M ureş şi Târnave, s-a ţinut pe Câmpia-Libertăţii, iar consfătuirea politică a avut loc în sala biblioteci i
l iceului d i n Blaj ; c u această ocazie s-a dat citire textului Pronunciamentului, rod al maturizări i şi fermităţii
gândiri i politice a fruntaşi lor români pasivişti. intrând în istorie după "Supplex Libellus Valachorum" şi
,.Declaraţia de pe Câmpia L ibertăţii" ca cel de-al treilea act protestatar al naţiunii române. S-a trecut apoi
la semnarea sa de către toţi cei prezenţ i : 1 . M icu-Moldovan, Gavril Pop. Alexandru M icu, a prepozitului
capitular Bazil Raţiu (mitropolitul Şuluţiu murise la 7 septembrie 1 867), a canonicilor I lie Vlassa şi Grigore
M i halyH7•
"Pronunciamentul" cere hotărât autonomia Transi lvaniei, recunoaşterea legi lor adoptate de Dieta de
la S ib i u ( 1 863-64), convocarea unei noi diete transil vănene, ,.pe baza unei adevărate rcprezentaţi uni
populare", aceasta urmând să fie linia politică adaptată în vi itor de românii din Transilvania, care nu
recunosc Dietei din Pesta dreptul de a face l egi pentru Transilvania.
Tendinţa burgheziei române de a se sprij i ni n umai pe forţa actu l u i protestatar, f?irii a apela la mase
denotă caracterul moderat al acţi u n i i P ro n u n c i a m en t u l u i . L u p t â n d în n u m e l e m a s e l o r a s u p r i t e ,
reprezentanţii săi n u s-au străduit c a la 1 8488M, ba chiar s-au ferit acum să obţină participarea lor efectivă
la real izarea programului comun. N . I orga, referindu-se la acest aspect al problemei spunea: ,.Tot ce s-a
făcut de la 1 866- 1 868 s-a petrecut numai în lumea cărturari lor"8".
Această atitudine se expl ică prin cond i ţ i i le istorice obiective ale poporului român din Transil vania
căruia îi lipsea întîi de toate partidul politic, o conducere politică centrală, la care se adăugau dezbinări de
natură teritorială şi rel igioasă. Î nfii nţarea Parti dului Naţ iona l Român un an mai t ârzi u, în 1 869, este
urmarea firească a l ipsei resimţită în d o m e n i u l orga n i zări i pol i t i ce de român i i part i c i panţi 1:� a cţ i u nea
1 09
Pronunciamentul u i . "Pronunciamentul" odată semnat a luat calea publ icităţii. Şi intr-adevăr, atât ziarele
româneşti "Gazeta Transi l vaniei'J 0", ,,Federaţiunea')1", "Te l egraful românn·•. "Albi na", "Concord i a",
"Românul" şi "Reforma" (Bucureşti), ,.Tribuna română" ( l aşi) cât şi numeroase ziare din Viena ("Der
Osten" )9\ Praga ("Politik"), Paris (,.L' Etendard"), Torino ("Gazetta di Torino") au dat o largă atenţie
Pronunciamentul u i , fie reproducându-1 în întregime, fie comentându-1 de pe pozi ţ i i propri i cu un viu
i nteres .
Ziarele maghiare, în special oficiosul guvernamental ,.Pesti Naplo", s-au forţat a da Pronunciamentului
sens u l unei agitaţ i i provocate de i ndivizi nehotărâţi, rupţi de popor. "N-avem i ntenţiunea de a ataca
ntttional ităţile române pentru câteva sute de studenti ; "J4•
"Gazeta Transilvaniei" în coloanele sale a cămbătut vehement intenţia ziarelor maghiare de a denatura
actul politic al intregi i naţiuni române. de a-1 prezenta ca pe un element rupt de mersul pol itic general,
fără sorţi de izbândă in mase. În articolul ,.Risum-Terteatis", redactorul "Gazetei", Iacob Mureşianu dând
dovadă de un adânc patriot i s m , d e m o n s t ra c u raj o s a s u pri t o ri l o r naţ i u n i i rom ân e că "înţe l e s u l
Pronunciamentului e crezul politic a l tot sutletului romînesc d i n Austria'"". Î n incheierea artico lului său
arăta necesitatea imperioasă a unor adânci transfom1ări politice care să permită libera exercitare a dreptului
pol i tic naţional de către români . Sunt i dei po l i tice de maximă i mportanţă, care d i ncolo de l i m i t e l e
democraţiei liberal burgheze, fom1ează suportul politic p e care Iacob M ureşianu s e sprij ină î n revendicările
român ilor ardelen i : ,.Şi noi trebuie să repl icăm resum teneatis când cutezaţi a crede că ameninţăril e
voastre vor avea rezultat fericit pentru noi. A trecut baba c u colacii . Românul ungur nu va f i cât l umea; e
însă rezolut a fi tot ceea ce e şi ungurul din cap până în tîlpi . . . Dezamăgiţi-vă o dată ca să nu mai orbecaţi
spre dauna patriei şi a vi itorul ui nostru comun. Aequalis divisio non conturbat fratres"')6•
Cu mare îndârj ire întreaga naţiune română era hotărâtă să demonstreze l u m i i că nu B l aj ul a fost
autorul "Pronunciamentului" ci ,,că a fost voinţa ei ca acelaşi să se facă precum s-a făcut"'n.
Conducătorii politici pasivişti, pentru a demonstra că acţiunea "Pronunciamentului" reprezintă voinţa
şi crezul politic al întregi i naţ i un i , hotărăsc acţiunea de strângere a adeziuni lor privitoare la acest act
politic naţional. Sutele de scrisori de adeziune, purtând m i i de semnături sosite de pe întregul teritoriu
transilvănean pe adresa "Gazetei", reprezintă rodul uriaş al hotărârii ferme de a lupta, al maturităţi i politice
a naţi unii române9�.
Deşi autorii declaraseră că au intenţia de a respecta legile ţării şi de a rămâne leali faţă de împărat,
guvernul a răspuns repede şi brutal la ceea ce considera ca o "sfidare" a autorităţii sale.
Semnatarilor Pronunciamentului: l. M icu-Moldovan, Bazil Raţiu, Ilie Vlassa, Grigore M ihaly, Gavril
Pop. A l . Micu, Dimitrie Farago, A lexandru Roman - directorul "Federaţiunii" şi Iacob M ureşianu99 -
directorul "Gazetei", care s-au solidarizat personal cu amplu! protest naţional au fost citaţi înaintea Curţii
superioare din Tîrgu-Mureş, sub învinuirea de "agitaţie contra unităţii şi securităţii statul ui", iar birouri le
"Gazetei" au fost percheziţionate amănunţit pentru a descoperi dovezi de i ncri minare 1 110 •
Adeziunile s-au înteţit şi mai mult după ce M inisterul J ustiţiei a deschis acţiune publică împotriva
semnatari lor Pronunciamentului 101 • Citarea autorilor Pronunciamentului a detem1inat totodată solidarizarea
cu actul incriminat şi a unor deputaţi români în frunte cu Ilie Măcelariu, care au profitat de această ocazie
pentru a citi Pronunciamentul şi de la Tribuna Camerei, cerând în scris şi încetarea acţiunii penale ordonată
de M i nister, redeschizând astfel problema autonomiei Transi lvan i e i 1 02•
G uvernul nu numai că nu a dat semne de încetare a anchetei, ba mai mult, în cursu l verii şi l a
începutul toamnei ancheta a continuat, luând proporţ i i deosebite. Împotriva pronunciamentişti lor şi a lui
Iacob M ureşianu se ia hotărârea de a se introduce cercetarea specială.
În hotărârea de cercetare specială împotriva redactorului "Gazetei'·' , J. Hildebrand, judele inchizitoriu
al Tribunalului din Târgu-Mureş, arăta că I acob Mureşianu se face vinovat de faptul că el însuşi "a dat
textul «Pronunciamentului» pentru culegere în mâna tipografului numitei foi, I-au lăsat a-1 tipări în nr. 38
al «Gazetei Transi lvanie i » , dar ::;i mai m ult, Iacob M u rcşianu exprimasc de nenumărate ori că «principiile
Pronunciamentu l u i chiar precum sunt intrînsul expuse le recu noaşte d e a l e lui», b a chiar a de c l ara t răspicat
că « Pro n u n ciamentul îl ţine de crezul naţi u n i i române» 1 11J" .
A ceeaşi soartă au av u t şi semnatarii blăj en i ai "Pron u n c i a mcntu l u i " 1 04 •
1 1o
Decizia din 1 3 august a "lnclitului Tribunal Scăunal" din Târgu Mureş sună ferm : "crimă de tulburare
a păcii publ ice"105 • Î mpotriva nej ustei decizii s-au ridicat mii de glasuri ale români lor de pretutindeni .
Redactorul "Gazetei", I acob M ureşianu înai ntează recurs l a Tabla regia contra cercetări i speciale. Î n
recurs, pentru a accentua caracterul abuziv al legislaţiei dualiste şi măsurile luate împotriva românilor din
Transilvania, el pune în antiteză regimul constituţional, modern al monarhiei, împreună cu cadrul l egal
constituţional in care semnatarii "Pronunciamentul ui" şi-au exercitat simplele drepturi legale de cetăţeni
ai monarhiei, cu i nterpretarea dată de autorităţi acestei acţiuni, aceea de "tulburare a păcii publ ice". "Nici
prin minte nu mi-a trecut - scria I acob Mureşianu în recurs - ca sub regim modern, constituţional, o
simplă manifestare a dorinţelor şi opiniuni lor poli tice ale unui popor şi naţiuni leale şi meritate de patrioţi
ai tronul u i se va privi cândva ca tulburare de pace publ ică" 1 06•
Acuzaţii au găsit vajnici apărători în persoana dr. 1. Raţi u, care şi-a asumat sarcina de conducător al
apărări i, acestuia adăugându-i-se avocaţii Caeteanu, N icola şi dr. Petca107 .
Cauza lor a fost puternic sprijinită moral şi de românii transil văneni refugiaţi în România, precum şi
de români i de peste Carpaţi. Expresie a acestei sol idarităţi este textul unei tel egrame s e m n ată de 1 3 6
personal ităţi remarcabile, în frunte cu A lexa ndru Papiu- l l arian. trimisă din 13ucure�ti. la 3 0 octombrie
1 868 ,.Gazetei Transilvaniei" şi publicată de aceasta ca foaie volantă, în care se spunea: "Ştirea tristă
despre târârea autorilor Pronunc iamentul u i la temniţă şi darea in j udecată a t uturor subscriitorilor l u i
m işcă adânc p e românii d i n România liberă! E i le urează d i n ini mă, bărbăţie întru apărarea cauzei naţionale,
suferinţele celor persecutati vor l ua capătu, ele vor fi incoronate de triumful cauzei cei drepte ! Să trăiască
Transi lvan i a liberă şi independentă de U ngaria! Onoare sempiternă celor ce suferă pentru independenţa
e i 1 os " .
După p rimirea acestei telegrame, I acob Mureşianu scria în răspunsul său: ". . . urarea bărbăţiei întru
apărarea cauzei naţionale şi speranţa cu care preziceţi triumful cauzei cei drepte, toate aceste expectorări
le pri mi m de gaj binevoitor cu multă graţie cu eflux natural de la fraţi de acelaşi sânge". Le arăta, în
continuare, hotărârea nestrămutată de a lupta "cu toată virtutea română, de aceea nici forţa, nici m istuitorii
dinţi ai secolelor nu ne vor înstrăina... Deci primiţi fraţilor prin mine pentru toţi : in imă pentru inimă ! " 1 09•
Admirabila unitate pe care naţiunea a manifestat-o în aceste împrejurări a reprezentat inceputul unei
etape noi în lupta naţională, la capătul căreia avea să se afle U nirea cea M are1 10•
Către sfărşitul lui octombrie, guvernul deşi îşi completase ancheta, înainte de a putea trimite pe acuzaţi
în judecată, acţiune care evident s-ar fi soldat cu întemniţarea lor, împăratul a ordonat închiderea procesului
la 1 6 decembrie 1 868 1 1 1 .
I ntentarea procesu lui stârnind o mare frământare atât în opi nia publ ică transi lvăneană, în cercurile
pol itice din România, cât şi de peste hotare s-a dovedit a fi o greşeală politică. Tocmai de aceea, împăratul
a hotărât sistarea urmăririi penale. convins fi ind că "agitaţia este întreţinută de la B ucureşti" 1 1 2 , dar a
hotărât severe sancţ i u n i admin istrative. Î n conseci nţă Iacob Mureşianu, prin hotărârea 3 470 d i n 1 8
noiembrie 1 86R, a fost suspendat din funcţia de director a l l iceului romano-catolic din Braşovm.
Departe de a fi inspăimântaţi de sancţiunile administrative hotărâte, semnatarii ,,Pronunciamentului"
continuă c u îndârj ire lupta împotriva dualismului, a legilor sale, a abuzurilor adm inistrative, în coloanele
"Gazetei". Reţine în mod deosebit atenţia articolul "Memorandul român" publicat de Iacob M ureşianu 1 1�
în coloanele ..Gazetei" in care arăta că lupta români lor impotriva dual ismului nu va lua s fârşit decât ,.pe
calea deschisă în 1 863, vasăzică prin legi j uste şi echitabile dclăturând în mod exact domnia uneia d i n tre
două naţiuni asupra celeilalte şi lăsându- le pe a mândouă a se dezvolta in dep l ină l i bertate" 1 ' -' . Iacob
M ureşianu dezvăluia de asemenea şi rcpcrc u s i u n i l e nepl ă c u t e p e n t ru România ale eve n i m e n t e l o r ce au
loc în Transilvania: "Ne temem că până ce Marele Principat al Transilvaniei nu va fi îndestulat, România
unită nu-şi va afla repausul, ci va fi agitată la toată mişcarea de ncîndestulare pol i t ic ă şi socială care va
prorumpe din timp în timp în Transi lvania" ' �r• .
I acob M ureşianu susţine în acest articol admi rabila declaraţie formulată de 13. P. Haşdeu c u ocazia
încoronării împăratului Francisc Iosif, deosebit de semnificativă în atmosfera timpului, declaraţie în care
sunt reafirmate năzuinţele pandacice şi solidaritatea naţională, cărora mersul istoriei le-a adus împ l in irea
la 1 Decembrie 1 9 1 8 : "Moldiva, Transi l vania, M untenia nu există pe faţa pământului; există o s ingură
1 11
Românie, cu un picior in Dunăre şi cu un altul pe ramificaţiile cele mai îndepărtate ale Carpaţilor; există
un singur corp şi un singur suflet" 1 1 7 .
Acţi unea ,,Pronunc iamentul u i " şi-a găs i t locul propri u in plină actualitate a unui adevărat secol
protestatar, inceput cu .. Suppllex Libellus Valachorum" când condiţiile istorice obiective erau premature
şi incheiat cu .. Memorandul", când aceste condiţii erau depăşite pentru acţiuni protestatare.
Prin conţinutul său, prin adeziunile primite, prin ecourile din presa română şi străină, prin dezbaterile
"
furtunoase din dieta maghiară, "Pronunciamentul" de la Blaj , cu toate limitele sale, a fost unul din cele
mai îndrăzneţe acţiuni româneşti de la începutul perioadei dualiste, o anticipare a Conferinţei de la M iercurea
din 1 869 prin care se vor pune bazele Partidului Naţional Român din Transilvania, reorganizat in 1 88 1 şi
a acţi unii memorandiste 1 18.
Ev idenţele ne îndeamnă să c o n c h i dem că in aceşti ani s-a produs un fenomen de o importanţă
covârşitoare: maturizarea mişcării naţ ionale din Transilvania, marcând începutul unei etape noi în lupta
pol itico-naţională la capătul căreia avea să se a tl e memorabila .. Duminică Mare". 1 Decembire 1 9 1 8,
luptă la care comunitatea bra�oveană �i foaia sa de minte şi in imă şi-au adus din plin contribuţia, şi nu de
puţine ori chiar determ inând c ursul even imentelor.
1 . Al. I'Jpiu-llarian, Istoria românilor din Dacia Superioară, voi. 1 , p. 237.

2. 1 30 de ani de la apariţia Gazetei Transilvaniei, Braşov, 1 969, p. 67-68, 1 05.
3. În acest sens Al. Papiu-llarian afim1a într-o scrisoare către un prieten bra�vean, la 28 sept. 1 850 unnătoarele:
"... naţiunea română încă geme tot sub vechea tiranie, şi se află într-o stare cu mult mai mizerabilă decât inainte
de 1 848, cât încai atunci nu-şi cunoştea drepturile, acum le cunoaşte, şi-s promise, le-au meritat, şi-au periclitat şi
viaţa pentru ele şi totuşi ii sunt denegate".
1. Clopoţel, Al. Papiu-IIarian În faţa problemelor româneşti contemporane, Al. I ulia, 1 939, p. 63.
4. S. Retegan, Pregătirea dietei de la Sibiu din 1863-1 864, în Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca,
Tom XII, 1 969, pp. 53-55; V. Nctea, Lupta românilor din Transilvania pentru libertate naţională (1 848-1 881),
Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1 974, pp. 1 45- 1 47.
5. Şeful guvernului a fost numit contele Rechberg iar ca minstru al afacerilor interne contele Goluchowski,
nobil polon. Noul guvern, pentru a-şi marca deosebirea faţă de cel anterior, a desfiinţat chiar a doua zi (23 aug.
1 859) vechea cenzură a lui Bach, precun1 şi alte dispoziţii cu caracter reacţionar; la 1 septembrie noul guvern a
decretat autonomia confesiunilor protestante (calvini, luterani) deschizând perspective optimiste şi pentru autonomia
bisericii ortodoxe transilvănene şi bucovinene. Pentru amănunte: G. Bari�u, Părţi alese din Istoria Transilvaniei,
voi. I I I, Sibiu, 1 89 1 , p. 3.
6. ,,Gazeta Transilvaniei, număr jubiliar, 1 908, p . 82.
7. Idem.
8. S-a numit Senat Imperial Întărit (Verstărkter Reichsrath), deoarece numărul membrilor săi a crescut simţitor
prin numirea de către împărat în funcţia de "Consilieri regali" a unor reprezentanţi ai tuturor ţărilor M onarhiei,
respectiv 38 membri, dintre aceştia 3 reprezentau Transilvania, 2 Banatul şi 1 Bucovina. Î n numele românilor,
'
Transilvania a tost repre7�ntată de Andrei Şaguna, Banatul de Andrei Mocioni, iar Bucovina de baronul N icolae
Pctrino. Maghiarii erau reprezentaţi de Bogdfm .lakab, iar saşii de Karl Maager, preşedintele Camerei Comerciale
si Industriale din Braşov (Vezi G. Bariţiu, op. cit., voi. Il 1. p. 8 şi T V. Păcăţian, op. cit., vo i. Il Sibiu, 1 904, pp. 6-9).
9. ,.Gazeta Transilvaniei", num:ir jubil ia1� p. R2. Discuţiile cu privire la viitorul regim constituţional au prilejuit
sciziunea senatorilor în trei curente şi anume: fedcralismul istoric, bazat pe reînfiinţarea statelor istmice anterioare
revoluţiei de la 1 848, susţinut de reprezentanţii nobilimii maghiare, boeme şi polone; un al doilea: centralismul
liberal susţinut de exponenţii marii burghezii austriace care cereau inlocuirea neoabsolutismului cu un guvern
constituţional �i un pa rl ament central la Viena, şi cel de-al treilea: federalismul etnic, reprezentat de români şi alte
popoare asuprite, care cereau autonomia statelor componente alt-: I mperiului în gmniţclc naţionale. Pentru deta l i i :
V Ma�.:iu, Istoria modern& a Rom�iiiei. Cnmliruin�:t �i comolidaru fvn!��!iunii capitaliste în RomAnia
( 1 848-1 878). Compendiu, ed. a I I I-a, B ucureşti, 1 973, p. 79.
1 12
10. T. V. Păcăţian, în op. cit., voi. 1 1 , pp. 89-93 reproduce memoriul alcătuit de Bariţiu, prezentându-1 ca
,,adresă a românilor braşoveni", fără a-1 indica pe Bari�u ca autor, făcând însă precizarea că "sub întreaga durată
a dezbaterilor bărbaţii de încredere ai naţiunii române (senatorii - n.n.) au primit necontenit astfel de adrese de
la conaţionalii lor de acasă", cele din Ardeal fiind trimise lui Şaguna, iar cele din Banat lui Mocioni. Studiile şi
docun1entele ulterioare au relevat că Bariţiu a fost nu numai autorul adresei menţionate, ci, totodată, inspiratorul
direct şi al altor adrese, strâns legate însă de textul său iniţial, semnate fiind de fruntaşi români din alte localităţi.
Pentru detalii: V. Netea, op. cit., pp. 1 52-1 56.
I l . T. V. Păcăţian, op. cit., voi. Il, pag. 92.
12. Aceleaşi valoroase idei susţine G. Bariţiu şi în articolul semnificativ intitulat: "Ce cer românii din munţi şi
văi", (publicat la 2 1 iunie), respectiv "egala îndreptăţire a tuturor naţiunilor şi a limbii acestora se situează pe
primul plan; să nu i se deie la un popor mai multe drepturi decât la altul; să nu se an1estece un popor în trebile
celuilalt; să nu domnească un popor asupra celuilalt nici cu puterea, nici cu limba". Vezi: G. Bariţiu, Scrieri
social-politice, Editura politică Bucureşti, 1 962, studiu şi antologie de Victor Cheresteşiu, Carnii Mureşan şi
George Em. Marica.
13. T. V. Păcăţian, op. cit., voi. Il, pp. 1 09- 1 12.
14. Decretul privitor la Transilvania din 24 martie s-a emis la puţin timp după Patenta imperială din 26
februarie 1 86 1 , nuanţând unele aspecte ale diplomei. Vezi conţinutul ei reprodus integral de T. V. Păcăţian, op.
cit., voi. Il, pp. 269-278.
1 5 . "Gazeta Transilvaniei", anul XXI I I ( 1 860) nr. 46, 20 octombrie/! noiembrie, p. 1 73 .
1 6. Colecţia "Gazetei Transilvaniei", anii 1 860- 1 867.
1 7 . Se cuvine menţionată o apreciere deosebit de valoroasă a l ui Marx cu privire la atitudinea nobilimii
maghiare în priyinţa Diplomei Imperiale care deschide "era constituţională". "Cea mai mare deficienţă a acestui
document - scria Marx în 1 86 1 , o constituie, după părerea maghiarilor faptul că Croaţia, Serbia şi Transilvania
au fost despărţite de Ungaria şi că acestor provincii li s-a acordat dreptul de a avea diete proprii, dar dacă ne
aducem an1inte de evenimentele din 1 848-1 849 avem tot dreptul să ne îndoim că croaţii, slovenii, sârbii şi valahii
vor fi dispuşi să împărtăşească nemulţumirea maghiarilor şi să le acorde sprij inul lor. După cum se vede
aprecia just în continuare Marx - în cazul de faţă oamenii de stat de la Viena au speculat cu abilitate problema
naţională, folosind-o în interesele lor''. Vezi: K. Marx - Fr. Engels, op. cit., voi. 1 5, 1 963, p. 1 98.
18. G. Bari�u, op. cit., voi. I II, p. 6 1 .
19. Arhiva Bisericii Sf. Nicolae din Schei - Braşov, fond Protopopiat, doc. nr. 1 082, T. V. Păcă�an. op. cit.,
voi. I l, pp. 1 2 1 - 1 27; 1. Lupaş, Mitropolitul Andrei Şaguna. Monografie istorică, Ediţia a I l-a Sibiu, 1 9 1 1 , pp.
256-258; V. Netea, op. cit., pp. 1 60- 1 6 1 .
20. Censul propus era de 5 flo rini v., urmând în felul acesta să se acorde automat drept de vot tuturor
intelectualilor, meseriaşilor, negustorilor, preoţilor şi proprietarilor de pământ români. Pentru detalii: T. V. Păcăţian,
op. cit., vol. I l , pp. 1 2 1 - 1_27.
2 1 . "Gazeta Transilvaniei", anul XXI I I ( 1 860), nr. 50 din 1 7/29 noiembrie, p. 1 9 1 .
22. În acest scop bănăţenii au alcătuit un memoriu pe care Andrei Mocioni 1-a prezentat împăratului. Cererile
lor nu au fost satisfăcute, împăratul hotărând la 1 5/27 decembrie 1 860 alipirea Banatului la Ungaria. Vezi: "Gazeta
Transilvaniei", număr jubiliar, 1 908, p. 82.
23. V. Netea, op. cit., pp. 1 6 1 - 1 62.
24. Ibidem, p. 1 69.
25. "Gazeta Transilvaniei", număr jubiliar, 1 908, p. 1 26.
26. "Transilvania", nr. 9041 1 87 1 .
27. G. Bariţiu, op. cit., voi. III, p. 624.
28. T. V. Păcăţian, op. cit., voi. 11, p. 20 1 .
29. Istoria României, voi. I V, Ed. Acad. R.P.R., Buc., 1 964, p. 437.
30. Asupra înfiinţării şi activităţii desfăşurate de ASTRA menţionănl lucrările: Acte privitoare la urzirea şi
Înfiinţarea Asociaţiunii Transilvane pentru literatura şi cultura poporului român, Sibiu, 1 862; V. Curticăpeanu,
"Întemeierea societăţii Astra şi rolul ei În cultura poporului român, în "Studii", Revistă de istorie nr. 6, 1 968.
Unele amănunte interesante pot fi găsite şi în T. V. Păcă�an, op. cit., voi. I l, pp. 642-652: 1. Lupa�. Andrei Şaguna
"UM/fJAVA XXI · <oulo M
1 13
şi conducătorii "Asociaţiunii Transilvane" ( 1 861-1 922). Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1 92 1 ; idem,
Mitropolitul Andrei Şaguna..., Andrei Bârseanu, Istoria şcoalelor centrale române greco-ortodoxe din Braşov,
Braşov, 1 902, pp. 1 77-1 8 1 .
3 1 . T. V Păcă�an, op. cit., voi. II, p. 2 1 0; vezi şi V Netea, op. cit., p. 1 68.
32. Pentru amănunte vezi: 1 30 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania pp. 8 1 -82.
33. T. V Păcăţian, op. cit., voi. II, pp. 227-228. Vezi şi "Gazeta Transilvaniei", număr jubiliar, 1 908, p. 82.b.
34. G. Bari�u, op. �it., voi. III, pp. 90-98; T. V Păcă�an. op. cit, voi. Il, pp. 225-260.
35. Faptul că va provoca un conflict între guvernul imperial şi guvernul provincial transilvănean, conflict
curmat de împărat prin numirea unui nou guvernator al Transilvaniei în persoana feldmareşalului conte Ludovic
Folliot de Crenneville şi a doi vicepreşedinţi: maghiarul Kozma Denes şi românul Vasi le Ladislau Pop. Vezi :
Istoria României, voi. IV, p . 437, V Netea, op. cit., p. 1 96.
36. Asupra lucrărilor dietei şi a legislaţiei sale vezi: G. Bari�u. op. cit., voi. III, pp. 1 90-22 1 ; T. V Păcăţian, op.
cit., voi. I I I, p. 603 şi urm.; Valer Moldovan, Dieta A rdealului din 1 863-1 864, Cluj, 1 932; S. Retegan, Pregătirea
dietei de la Sibiu din 1863- 1 864, în Anuarul Institutului de istorie din Cluj, voi. XII 1 969, pp. 53-8 1 ; V Nctea,
.
op. cit., p. 209-235.

37. Dan Berindei, Mihail Kogălniceanu, prim-ministru al Moldovei şi emigraţia maghiară (1 860- 1861),
în .,Studii şi materiale de istorie modernă", voi. I l , 1 960, pp. 223-244.
38. V Netea, op. cit., p. 1 94.
39. Cancelarul Nă.dasdy, cel care contrasemnase alături de împărat decretul îi mărturiseşte colaboratorului
"Gazetei", G . Bariţiu cu toată sinceritatea "până la bătrâneţele în care mă vezi (avea aproape 70 de ani), multe am
ajuns şi am păţit, dar una ca aceaSta, ca să văd pe majestatea sa subscriind şi româneşte nu aş fi crezut". G. Bariţiu,
op. cit., voi. III, p. 1 9 1 .
40. "Gazeta Transilvaniei", anul XXVIII ( 1 865) nr. 74, 28 februarie/I l martie, p. 295 - a analizat ş i formulat
critici deosebit de severe asupra censului în decretul electoral din 1 863.
4 1 . Conform prevederilor acestui regulament provizoriu, dieta urn1a să se compună din 1 25 deputaţi aleşi şi
până la 40 de persoane numite de împărat ca regalişti. Dreptul de vot îl aveau toţi locuitorii majori şi autonomi
care au plătit în 1 86 1 un impozit direct de cel puţin 8 florini. Preoţii, directorii, avocaţii, inginerii, artiştii, farmaciştii,
notarii şi învăţătorii comunali sunt alegători din oficiu.
42. "Telegraful român", anul XI, ( 1 863), nr. 37 din 5/1 7 mai, p. 1 44.
43. I acob Mureşianu este invitat prin scrisoarea din 7 iulie 1 863 să primească a fi deputat al circumscripţiei
Tălmaciu-Veştem-Racoviţa. Vezi: Arhiva Mureşenilor, doc. nr. 1 1 67.
44. "Gazeta Transilvaniei", număr jubiliar, p. 83.
45 . Într-o convorbire avută cu Bariţiu. ministrul de interne al imperiului îşi exprima credinţa că "poporul
.
român îşi va vinde voturile pe bani aristocraţiei ungureşti" - vezi "Gazeta Transilvaniei", număr jubiliar, p.
83-92.
46. Ibidem.
47. "Gazeta Transilvaniei", anul XXVI ( 1 863) nr. 50, 8/20 noiembrie, pp. 206-207.
48. ldem, număr jubiliar, 1 908, pp. 83-92.
49. G. Bariţiu, op. cit., voi. III. pp. 1 8 1 - 1 84; numele participanţilor braşoveni la dieta de la Sibiu se găseşte în
Arhiva Bisericii Sf. Nicolae din Schei Braşov, fond Protopopiat, doc. nr. 3 0 1 6, deşi nu este exclus să mai fi luat
parte şi alţi braşoveni la lucrările dietei în calitate de regalişti. În documentele consultate, în dreptul regaliştilor, nu
figurează numele localităţii de provenienţă.
50. S. Retegan, op. cit., p. 63.
5 1 . "Gazeta Transilvaniei", număr jubiliar. 1 908. p. 82 b - 84. Preşedinte al dietei, mai întâi provizoriu şi apoi
definitiv, a fost numit, prin decret imperial, consilierul guvernamental Gustav Grois. Vezi V. Netea, op. cit., p. 220.
52. Ibidem.
53. U . Bariţiu, op. cit., voi. I I I , pp. 204-206.
54. Pentru amănunte: T. V. Păcăţian, op. cit., voi. III, pp. 493�6 1 7; G. Bariţiu, op. !;it., voi . I I I, pp. 1 90-22 1 ;
Valer Moldovan, op. cit., p. 41 �i Wl11 .
55. ,.Gazeta Transilvan l e l u, număr jubilia.r, 1 90&, p. M4, Iacob MUf\':ŞiiUliJ tţ trimis pe fiul său Aurel Mureşianu,
1 14
ca "reporter" la dietă, acesta semnându-şi corespondenţa sub numele Aureliu. Aurel Mureşianu era bine cunoscut
printre deputaţii români ca tânăr reporter al "Gazetei ". O contribuţie valoroasă în acest sens au adus şi prietenii săi
Moise Branişte şi Demetriu Răcuciu - ambii jurişti la Academia de drepturi din Sibiu, stenografiind discuţiile
purtate în cadrul dietei, transmiţându-le apoi transcrise redacţiei "Gazetei".
56. V. Netea, op. cit., pp. 232-236.
57. Ioan Cavaler de Puşcariu., Notiţe despre întâmplările contemporane, Sibiu, 1 9 1 3, p. 1 1 7.
58. "Gazeta Transilvaniei", din 311 5 septembrie 1 865, publică manifestul împărătesc din 27 august/ 8 septembrie
1 865 în care se spune printre altele: "Spre a putea îndeplini cuvântul meu împărătesc a nu sacrifica esenţa pentru
fonnă, am decretat a intra mai întâi pe calea înţelegerii cu reprezentanţii legali ai popoarelor mele în părţile
răsăritene ale Imperiului" (dieta maghiară şi croată - n.n).
59. "Gazeta Transilvaniei", număr jubiliar, 1 908-, p. 85.
60. Ziarul "Concordia", Pesta, anul V ( 1 865 ), nr. 86, joi 28 octombrie/9 noiembrie reia un articol extrem de
semnificativ din "Gazeta Transilvaniei" semnat de Iacob Murcşianu, intitulat "Să luăm aminte", în care acesta
arăta poziţia românilor în viitoarele alegeri: ,,Românii sunt chemaţi de dieta din Cluj după art. X I din 1 79 1 numai
ca lipituri, iar nu ca naţiune constitutivă regnicolară''. Iacob Mureşianu ia atitudine dâr?ii împotriva regimului pe
care nobilimea maghiară voia să-I instaureze în Transilvania, demascându-1 energic: ,.noi (românii - n.n.) reclamăm
şi de la înaltul regim libertatea de a lucra după convingerile noastre, scutindu-ne de sila mascată sub un
constituţionalism nemaiauzit în Europa de azi cu instmcţiuni constituţionale care apoi să ne pună scăluşii în gură
ca să nu cutezăm să zicem o vorbă de rezolvarea dreptului".
6 1 . În Dieta de la Cluj, cei 14 deputaţi români împreună cu cei 34 de regalişti nW11iţi , deşi numai 30 au fost
prezenţi realmente, se vor găsi în faţa a 1 95 �eputaţi maghiari şi 50 de saşi. Pentru amănunte: "Gazeta Transilvaniei",
număr jubiliar, 1 908, p. 1 08 şi T. V. Păcăţian , op. cit., voi. I I I, p. 75.
62. Deschiderea dietei feudale de la Cluj a avut loc la 20 noiembrie 1 865.
63. ,,Gazeta Transilvaniei", număr jubiliar, 1 908, p. 85.
64. Este de remarcat faptul că împăratul a trecut peste Dieta de la Sibiu, convocată de el şi ale cărei legi votate
le-a sancţionat personal, ca şi când nici nu ar fi existat, procedură rămasă caz unic în istoria dreptului procedural,
contrară oricăror principii de drept, încă o dovadă a crizei acute în care se zbătea imperiul. Î n locul şefului
guvernului ardelean contele Emanuel Pechy, cu titlul de comisar plenipotenţiar, având ca sarcină de a pune în
aplicare hotărârile Budapestei în vederea încorporării. Vezi V. Netea, op. cit., p. 206.
65. Î n istoriografia română s-a utilizat termenul de "pact" pentru acordul dualist austro-ungar din 1 867,
întrucât el constituie pentru popoarele supuse din Imperiul austriac un instrument de apăsare a claselor dominante
maghiare şi austriece cu scopul de a le menţine sub stăpânirea lor.
Autorii acestuia I-au denumit în limba gennană Ausgleich acord, conivenţă. Î n istoriografia franceză se
=
utilizează termenul Compromis, iar în cea anglo-americană tem1enul similar Compromise , întrucât s-a avut în
vedere în primul rând acordul prin concesiuni reciproce dintre conducătorii celor două popoare dominante.
Alexandru Roman, deputat în Parlamentul de la Budapesta şi director al "Federaţiunii" 1-a numit, pe drept
cuvânt "unio duarum nationum contra plures". Vezi: V. Maciu, România şi pactul dualist austro-ungar din
1 867, în U nitate şi continuitate în istoria poporului român, sub redacţia lui D. Berciu, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti 1 968, pp. 288-293 .
66.Gh. Platon, Istoria modernă a României, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 985, pp. 394-395.
67. Condiţia sine-qua-non a încheierii pactului din partea nobilimii maghiare a fost sacrificarea existenţei
naţionale a Marelui Principat al Transi lvaniei. Nobilimea maghiară vedea în existenţa autonomă a acesteia
principalul obstacol în calea unei "Ungarii mari", respectiv în graniţele coroanei Sf Ştetan. Îndată . după semnarea
lui, Dieta maghiară a votat Legea XLI I I , sancţionată la 26 noiembrie/ 8 decembrie, prin care Transilvania era
incorporată forţat cu totul la Ungaria. desfiinţându-se şi ultimele rămăşiţe ale autonomiei sale. O influenţă deosebită
asupra dezvoltării luptelor politico-naţionale din Transilvania a avut-o Legea XLIV cunoscută sub numele de
Legea naţionalităţilor şi Legea XXXVI I I cu privire la organizarea învăţământului, ambele votate de parlamentul
maghiar în 1 868, favorizând o gravă politică de deznaţionalizare. Acestea au constituit fundamentul pentru
elaborarea altor două legi privind întărirea sistemului dualist şi anume: Legea electorală din 1 874 şi Legea presei
din 1 872. Vezi: V. Maciu, op. cit., p. 287; Gh. Platon, op. cit., p. 407.
1 15
68. ,.Perioada l iberală", caracterizată printr-un susţinut activism politic românesc, se încheie brusc cu un eşec
pol itic neaşteptat, românii pierzând începând cu anul 1 865 tot ceea ce au câştiga! în anii 1 863- 1 864.
69. De noua situaţie politică creată în Transilvania sunt puternic ataşate şi angajate principalele ziare de Ia
Bucureşti şi laşi: "Românul", ,.Reforma", "Tribuna Română", "Perseverenţa" ( Vezi: Gh. Platon, op. cit., p. 409).
În sprijinul celor arătate mai sus menţionăm publicarea în presa din România a interpelării făcută de M . Kogălniceanu,
fostului ministru 1 . Ghica, în şedinţa din 1 4 martie 1 867 a Camerei reprezentanţilor cu privire la telegrama de
fel icitare trimisă de acesta l u i I u l i u Andrassy cu ocazia numirii sale ca prim-m inistru al Austro-U ngariei .
Condamnând energic actul neloial a l ui 1 . Ghica, M . Kogălniceanu arăta că atitudinea sa a făcut ca ,,fraţi i din
Transilvania să fie foarte mâhni�". În continuare, Kogălniceanu arăta că românii (din România - n.n.) nu vor fi
"binevoitori" faţă de guvernul maghiar decât atunci când el vJ oteri reale dovezi că "drepturile ce au dorit şi au
dobândit maghiarii de la Austria, le va recunoaşte şi dânsul şi le va aplica şi la celelalte naţionalităţi". De asemenea
a propus Camerei ca aceasta să reînnoiască ,,simţământul Romaniei de înfi-ăţire şi conaţionalitate pentru românii
de pesh.: Carpaţi", ... să se ştie că... lângă românii din Transilvania şi Banat este naţiunea ron�ână", actul căpătând
"
valoarea unui adevărat jurământ naţional (Vezi: "Gazeta Transi lvaniei" , anul XXX ( 1 86 7) nr. 23. 22 martie/ 3
aprilie, p. 92 şi nr. 2-t, 26 martie/ 7 april ie, pp. 95-96: Gelu Nqmţu, M. Kogălniceanu şi Transilvania, în
"Studii", Tom XX, 1 967, nr. 5, p. 923; V Netea, Lupta politică a românilor din Transilvania pentru libertatea
naţională (1 848- 1 88 1 ), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1 97-t, pp. 354-355.
70. Este vorba de deputaţi i români, organizaţi într-un "club politic propriu" sub conducerea lui Ilie Măcelariu
şi de poziţia acestora în Dietă. Amănw1te la T. V Păcăţian, op. cit., voi. IV, p. 1 4 1 .
7 1 . În secolul al XVI I I-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea când românii nu au avut nici o instituţie
politică naţională, era firesc ca prelaţii de frunte să preia conducerea pol itică şi spirituală a naţiunii române. În
vremea respectivă biserica şi şcolile erau considerate ca principale bastioane ale naţionalităţii române, raportul
ortodoxie-naţionalitate ocupând un loc central. în primul I<1nd în climatul spiritual al satului românesc, în timp ce
elita românească intelectuală se implicase puternic în climatul lumii moderne. M i tropolitul Şaguna promisese
împăratului, în calitate de consil ier i ntim al acestuia, că va folosi cât mai mult posibil influenţa sa pentru a
convinge poporul să-şi canalizeze activitatea politică în cadrul noi lor instituţii ale regimului dualist şi condamna
vehement părăsirea activismulu i politic ca fiind pierderea "puţinului teren legal ce I-au fost câştiga! cu atâta
sudoare". Pentru amănunte vezi: Arhiva M ureşenilor, doc. 83. 89; K. H itchins, Românii din Transilvania şi
compromisul dualist (1 865-1869) în Studii privind istoria modernă a Transilvaniei, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1970, pp. 59-60; idem, Conştiinţă naţională şi acţiune politică la românii din Transilvania 1 700-1 868, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1 987, pp. 30-62.
72. Arhiva M ureşenilor doc. 820; vezi şi M i rcea Gherman, Date şi fapte p rivind activitatea lui Iacob
Mureşianu la "Gazeta Transilvaniei" (1 838-77), în 1 30 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, Braşov,
1 %9, p. �0.
73. Amănunte în legătură cu memoriul şi soarta celor 1 493 semnatari ai săi vezi în: G. Bariţiu, op. cit., voi.
IIJ, p. 42 1 -430; Gh. Platon, V Russu, Grigore Silaşi, luptător pentru cauza naţională a românilor, în "Analele
Universităţii ,Al. 1. Cuza", laşi, Istorie, tom XIX, s. I I I, fasc. 1 , 1 973, pp. 38-39.
74. K. H i tchins - L. Maior, Corespondenţa lui 1. R aţiu cu G. Bariţiu (1 86 1 - 1 892), Editura Dac i a,
Cluj-Napoca, 1 970, 1 5 septembrie 1 865, p.79 ; L . Maior. Mişca rea naţională românească din Transilvania
(1 900-1 9 1 4), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1 986, p. 5 ; V Netea, op. cit., p. 424; Gh. Platon, Istoria modernă a
României ... , p. 4 1 3, K. Hitchins, Conştiinţă naţională ... , p. 23 7.
75 . .,Nu-mi veţi putea numi (arăta - n.n. ) în sute de ani, - afirma G. Bariţiu, v�jnicul apărător al pasivismului,
adresându-se adversarilor politici ai acestei orientări -, o singură epocă în care poporul român luat în totalitatea
sa, să fi dezvoltat atâta putere de viaţă, un progres atât de uimitor precum este acest progres de la 1 850 şi mai
aproape de la 1 867 încoace." (G. Bariţiu , op. cit., voi. I I I , pp. 493-494 ).
7 6 . <lh. Platon. Istoria modernă ... p. 4 1 3; K. Hitchins. Conştiinţa naţională ..., p. 23 7.
77 Î n 1 X6Ci, im1i nte n l ac t u l "uni�m ii" să s� fi produs, Iacob M l l l cşianu, pu rtătorul de c1 1vânl al radicalilor
pasivişt i gmpaţi in j u rul"Gazetei", vocea cea mai au torizatu a autouomit:i Transilvn n i ci , într-o scrisoare către
m i t ropo l i t ul Bi serici i unite, Şuluţiu, acred ita, inspirându-sc d i n orga n izarea U n iversităţ i i săseş t i , i deea unei
reprezcntanţt: naţionale sub numele de "Uni versitatea reprezenlanţilor aleşi Je majoritii ţ i le şi minorităţi le române
1 16
din tot Ardealul" şi în acest caz "românii ca naţiune nu se vor mai putea ignora", care să protesteze hotăr8t
împotriva "uniunii", încercând în acest mod să suplinească într-un fel lipsa unui organ politic românesc central,
adeseori resimţită în momente de cumpănă până la crearea PNRT. (Vezi: Arhiva M ureşenilor doc. nr. 2 990 ) ;
ideea este reluată într-Wl articol nesemnat, publicat în "Gazeta Transilvaniei", anul XXIX" ( 1 864), nr. 1 4, p. 5 5 .
dar identificat de noi în persoana redactorului "Gazetei".
78. K. Hitchins, Românii din Transilvania , p. 72. ...
79. Pasivismul a fost încununat de două mari victorii politice, ,.Pronunciamentul" şi "Memorandul" care,
prin amploarea şi consecinţele lor, au atms atenţia şi simpatia cercurilor şi presei politice europene asupm aspiraţiilor
politice româneşti, pregătindu-se astfel calea spre lichidarea monarhiei dualiste. La acestea trebuie să adăugăm şi
marea victorie politică românească din 1 869, prin crearea PN RT, sub conducerea lui I lie Măcelariu, a cărui
activitate devine deosebit de fructuoasă mai ales după reorganizarea sa din 1 R8 1 . Vezi: V Netea, G. Bariţiu, viaţa
şi activitatea sa, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1 966, p. 270, şi urm. În acest sens considerăm că nu se susţine
părerea exprimată de S. Retegan în lucrarea Lupta naţională a burgheziei române din Transilvania în anii
nt'gocirJ"ii pactului dualist, în "Studii si a11icolc de istoi'ie", voi. X I I I, 1 969, p. 28 potrivit căreia reduce pasivismul
numai la "o combatere a dualismului prin mij loace legale. deci, o pasivitate parlamentară". În continuare. mergând
pe aceeaşi linie afim1ă că ,.în privinţa realizărilor pract ice, pasivismul a 1ost la fel de ineficient ca �i act ivismul."
80. "Gazeta Transilvaniei", anul XXX I ( 1 868) nr. 1 6, p. 43 publică pe prima pagină un avertisment semnat de
primarul Braşovului în care se spune: "După ce foaia română <<Gazeta Transilvaniei», încă tot mai urmăreşte o
direcţiune duşmană constituţiei, Redacţia foii in unna ordinului de la 27 februarie al Excelenţei Sale, comisarul
regal al Transilvaniei, contele Pechy, dat la provocarea d-lui ministru de justiţie unguresc şi în legătură cu
admoniţiunile primăriei de la 2 1 mai, 1 iulie şi 26 noiembrie 1 867, este serios avizată de a publica numai ast fel de
articole în foaia politică Gaz�ta Transilvaniei care sunt în consonanţă cu legile şi constituţia". În noile condiţii ale
vieţii politice şi în situaţia impusă de restricţiile brutale ale cenzurii Iacob Mureşianu, redactorul foi i brşovene va
utiliza pentru menţinerea in viaţă a singurului ziar românesc transilvănean cu adevărat naţional (exista şi .,Telegraful
român" de la Sibiu, dar acesta era sub influenţa directă a lui Şaguna şi a politicii activiste, exprimând uneori direct,
alteori cu ocolişuri ideile progresiste pentru care milita). De-a lungul anilor, ziarul braşovean îşi învăţa<;e doar
abonaţii să citească printre rânduri, să recepţioneze dite1ite idei, transmise de multe ori în fom1e alegmice. Vezi şi
Şt. Petraru Gazeta Transilvaniei - tribună de luptă pentru desăvârşirea unităţii statale (1 867-1 877), în 1 30
de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, Braşov, 1 969, p. 1 05 .
8 1 . "Gazeta Transilvaniei", anul XXXI ( 1 868 ), nr. 42, 2 1 1 4 iunie, p. 1 68, art. "Revista de ziare antiromâneşti
şi altele". Există o orientare a unor istorici care caută să pună pe seama unei singure personalităţi iniţiativa,
elaborarea sau redactarea actului protestatar din 3/ 1 5 mai 1 868, ceea ce nu este firesc. V Netea, Lupta românilor
din Transilvania , p. 357 atribuie lui Bariţiu redactarea Pronunciamentului, albJUmentând in acest sens sugestia
...
pe care i-o face acestuia dr. Raţiu, aşa cum reiese din Corespondenţa Raţiu - Bariţiu . , p. 1 00; tot pe seama lui
..
Bariţiu este pusă red�ctarea Pronunciamentului şi de Gh. Platon în Istoria modernă , p. 4 1 O. În schimb, K.
...
Hitchins, în lucrarea Românii din Transih·ania , p. 96 atlibuie lui 1 . Raţiu iniţiativa Pronunciamentului devenit
...
o lungă serie de causes celebre - asupra problemei naţiomlităţilor în Ungaria; ideea este identic susţinută �i în
lucrarea recentă Conştiinţă naţională , p. 235, arătând că dr. Raţiu " a convins pe intelectualii de acolo (Blaj.
...
n.n.) să facă o demonstraţiune"; aceeaşi manieră de abordare fiind prezentă şi în lucrarea Corespondenţa H.aţiu
- Bariţiu de automl sus-menţionat şi L. Maior (op. cit., pp. 24-25).
Trebuie menţionat însă în acest sens că fie Bariţiu, fie dr. Raţiu, fie oricare dintre patrioţii români nu au lacut
decât ceea ce fiecare dintre ci şi toţi la un loc, în sufletul şi mintea lor gândeau că trebuie şi că sunt datori în t�1ţa
naţiunii să facă.
R2. Gh. Platon, Istoria modernă . , p. 4 1 0: acţiunea a fost susţinută şi de deputaţii români aleşi în Camera
. .
maghiară (Aloisu Vlad, Iosif Hodoş şi Sigismund Borlea). Pentru amănunte: V Netea, Spre unitatea statală a
poporului român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1 979, p. 87.
83. Corespondenţa Raţiu - Bariţiu, p. 1 80.
84. Gh. Platon, Istoria modernă . , p. 4 1 1 .
. .
85. Obiceiul sărbătoririi zilei de 3/ 1 5 mai a început la Blaj încă din 1 850, tradiţia înrădăcinându-se profimd în
conştiinţa tuturor românilor. Cu acea ocazie se adunau la Blaj mii de locuitori din regiunea Muntilor Apuseni, di n
1 17
părţile Clujului, Sibiului, Braşovului, Năsăudului, cărora li se adăugau şi mul� români de peste Carpaţi, evenimentul
fiind sărbătorit şi în celelalte mari oraşe ale Transilvaniei. Vezi: S. Retegan, Pronunciamentul de la Blaj, în
Anuarul I nstitutului de Istorie din Cluj, T. IX, 1 966, p. 1 29.
86. V. Net� Lupta românilor din Transilvania. .., p. 356.
87. Ibidem, p. 358. Timotei Cipariu, cunoscut ca aprig pasivist, candida în acel moment la succesiunea lui
Şulu�u. Tocmai de aceea pasiviştii, ştiind ce forţă politică ar avea Cipariu şi ca mitropolit, au hotărât din adânci
ra�uni politice ca acesta să nu figureze oficial printre semnatari, nedând astfel prilejul autorită�lor să respingă din
capul locului candidatura sa.
88. La 1 848, intelectualii români, tributari idealurilor iluministe, angajaţi împotriva unui regim politic restrictiv,
medieval în esenţa lui, în condiţiile unei modeste dezvoltări burgheze, apelează la factorul popor, pe care-I doresc
conştient de necesitatea înfăptuirii idealurilor naţionale, fiind deci adepţii ideii de naţiune, cuprinzând întregul
corp naţional, fapt ce nu se mai j ustifică pentru perioada um1ătoare (vezi K. Hitchins, Conştiinţa naţională..., p.
20).
89. N. Iorga, Istoria românilor din A rdeal şi Ungaria, Ediţia a 1 1-a, Bucureşti 1 9 1 6, p. 220.
90. "Gazeta Transilvaniei", anul XXXI ( 1 868) nr. 38, 1 5/27 mai, p. 1 5 8.
9 1 . "Federaţiunea", anul 1 ( 1 868) nr. 73, 1 2/24 mai , p. 286.
92. ,,Telegraful român", anul XVI ( 1 868 ) nr. 43, 30 mai/ 1 1 iunie p. 1 69. Se observă clar că redactorii acestui
ziar au rămas ca întotdeauna o bucată de timp în espectativă, hotărându-se să-I publice târziu , când dej a l a
redac�e începuseră să sosească scrisori de adeziune d e peste tot ş i după ce î n dieta d e l a Pesta primele intervenţii
s-au şi produs.
93. Fără a pătrunde în miezul problemei, ziarele dual iste vieneze recunosc marele adevăr că "români i
transilvăneni sunt nemulţumiţi d e tractarea dualistă". În schimb, cele l iberale intră în miezul problemei arătând
clar: "Românii nici acuma şi niciodată nu vor accepta ideea maghiară de stat", şi că ungurii "nu au dreptul de a
vorbi de o uniune definitivă a Ungariei cu Transilvania". Vezi: "Gazeta Transilvaniei", anul XXXI ( 1 868), nr. 4 1 ,
29 mai/ 1 0 iunie, p . 1 63 , art. "Una efrontaria" şi nr. 54, 1 4/ 26 iulie, p. 2 1 1 , art. "A Balâzs falvi Pronunciamento".
94. ldem, anul XXXI ( 1 868), nr. 4 1 , 29 mai/ 1 O iunie, p. 1 63.
95. ldem, anul XXXI ( 1 868), nr. 42, 2/1 4 iunie, p. 1 67.
%. I bidem.
97. I bidem, p. 1 68, art. ,.Revista de ziare antiromâneşti şi altele".
98. În subscrierea la Pronunciament a românilor din Rupea ( 1 5/27 august 1 868) se arăta: "acel pronunciament
I-au avut în inimă şi aşa I-au considerat şi I-au primit ca şi când 1-am fi dictat noi înşine", deoarece, motivau ei:
"Pronunciamentul este cuprinsul celor mai juste pretenţiuni ale naţiunii române" (vezi: "Gazeta Transilvaniei",
anul XXXI ( 1 868), nr. 42, 2/ 14 iunie, p. 1 68).
99. În citaţia Tribunalului Scaunului Mureş, către Iacob Mureşianu, nr. 1 376/ crim. 1 868 se arăta: "Domnul
M ureşianu Iacob din Braşov, se citează a se înfăţişa înaintea subscrisului oficiu în 1 3 a lunii lui iulie 1 868 la 9 ore
dimineaţa în cauză penală (subl. n.) observându-se că a cauzat contun1ance ce n u se înfăţosează după ţinerea
1 50 a pr. pen. se va pedepsi cu bani şi totodată se va da în contra lui ordine de adus înainte. În numele Tribunalului
Scaunului Mureş, M. Vâsarhely Iulius, 2 aug. 1 868, Hildebrand losef, jude inquisitoriu". Vezi "Gazeta Transilvaniei",
anul XXXI ( 1 868), nr. 50, Braşov, 30 iunie/ 1 2 iulie, p. 1 99. Nefiind menţionată cauza pentru care a fost citat,
Iacob Mureşianu himite o scrisoare în acest sens Tribunalului din Târgu-M ureş, în care arăta: "Cauza citaţiunii în
însă citaţiune nu se allă decât prin cuvântul "în cauza penală" şi că "subscrisul n-are cunoştinţa de a fi comis vreo
crimă pentru a putea fi atât de perentorice citat la judecată penală!" Arătând absenţa vinovăţiei din actul oficial
menţiona că aceasta îi fusese expusă la 8 iulie de către "d. jude cercetătoriu emisu de la Inel. Magistrat din Braşov,
cu d. fiscalu" şi de alţi funcţionari ca fiind aceea de publicare a "doi articuli incriminaţi, anumitu: "Pronunciamentul''
din nr. 38 al Gazetei şi altul... nu ştiu titlu". Autorităţile vor identifica acest articol ca fiind "Risum Teneatis". Vezi:
Arhiva M ureşenilor, doc. nr. 5 342 şi "Gazeta Transilvaniei", anul XXXI ( 1 868), nr. 52 din 1 0/ 22 iulie.
1 00. Iacob M u rcşianu cu ocazia percheziţiei făcute de autorităţi a distrus multe scrisori preţioase printre care
întreaga sa corespondenţă cu Al. 1 . Cuza. Dr. Aurd Mureşianu îşi aducea ami nte cu p l ăcere li�: clipele în care, ca
tânăr gimnazist de 1 5- 1 6 ani, al ajuta părintelui său I acob, la traducerea scrisori lor trimist: acestuia de Cuw ,
dicta t e franţuzcşte secretarului său Baligot de Beync. Vezi : M. Băltcscu, D r. Aurcl M u rcşianu şi " Gazeta
1 18
Transilvaniei" în 130 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, Braşov, 1 969, p. 1 38.
1 O 1 . "Subscriem, declarăm de al nostru Pronunciamentul de sus, se afinna în declaraţia românilor din Pesta
la 2 iunie 1 868 - şi în numele dreptului şi al dreptăţii pretindem ca sentinţa ce se va enunţa asupra bărbaţilor traşi
înaintea Tribunalului din Târgui Mureşului, . . . tot aceiaşi procedură să se extindă şi asupra noastră şi a tuturor
acelora care au subscris pronunciamentul pe o cale sau alta." Vezi: "Gazeta Transilvaniei", anul XXXI ( 1 868), nr.
69, din 8/20 septembrie, p. 276.
1 02. I lie Măcelariu declara că "cele trei postulate" de la B laj sunt ale întregi i naţiuni române şi că deci
"Cercetarea criminală" trebuie să se extindă asupra tuturor românilor din Ardeal şi Ungaria." Vezi: T. V Păcăţian,
op. cit., voi. IV, p. 344; În această problemă se iveşte un paradox: celor care au semnat Pronunciamentul li se
intentează proces deşi nu au utilizat în acţiunea lor decât mijloace legale, constituţionale; în schimb împotriva
deputaţilor care pun deschis problema Transilvaniei în faţa Dietei nu li se întâmplă nimic.
1 03. Arhiva M ureşenilor doc. nr. 5 3 3 9. Hotărârea privitoare la cercetarea specială se păstrează în copie
datorată dr. Joe Gherman.
1 04. Iacob Mureşianu într-o scrisoare trimisă lui Timotei Ci pariu la 28 august 1 868 afinna: ,.Cu fruntea
ridicată vom lupta şi tără retragere, iasă unde va ieşi, însă mai bine trebuie să fie azi pentru viitorul naţiunii,
aceasta va ieşi numai din această luptă mai mult." Vezi: St. Petraru, op. cit., p. 1 05.
1 05. Arhiva Mureşenilor, doc. nr. 5 340.
106. I bidem.
1 07. K. Hitchins - L. Maior, Corespondenţa Raţiu - Bariţiu, p. 1 9 1 .
1 08. Arhiva Mureşenilor, doc. nr. 7 599. Telegrama trimisă de românii de peste Carpaţi a avut o largă circulaţie,
din care cauză însuşi comisarul regal, contele Pechy a ordonat magistratului Braşovului să ia măsuri severe pentru
a opri răspândirea ei, confiscându-se la Braşov peste 1 00 exemplare ale telegramei, tipărită pe foi volante. Vezi şi
Arhivele Statului Braşov, fond Magistratul Braşov, Acte presidiale, doc. nr. 1 279, 1 869.
1 09. Arhiva Mureşenilor, doc. nr. 5 366.
1 1 0. Gh. Platon, Istoria modernă .. , p. 4 1 2. Senmatarilor Pronunciamentului şi lui I acob M ureşianu li se
.
adăugau alţi 500-600 intelectuali transilvăneni care recunoscuseră Pronunciamentul ca fiind al lor. Vezi : K.
Hitchins - L. Maior, Corespondenţa' Raţiu - Bariţiu .., p. 1 84.
.
I I I . "Gazeta Transilvaniei•', nr. jubiliar, 1 908, p. 1 1 1 . În schimb Alexandru Roman, redactorul "Federaţiunii",
trimis în judecată pentru publicarea ,,Pronunciamentului" şi pentru discursurile rostite în dietă, împotriva dualismului,
este judecat la 8 decembrie şi condamnat la un an închisoare. Amănunte la V Netea, Lupta românilor din
Transilvania . , p. 360.
. .
1 1 2. Gh. Platon şi V Russu, Grigore Silaşi . , p. 52. Demnă de menţionat este declaraţia pe care o face
..
domnitorul Carol la scurt timp după întrevederea sa cu fruntaşii transilvăneni Vincenţiu Babeş şi Iosif Vulcan la
Bucureşti: "În calitatea mea de principe constituţional, themat la tron printr,un plebiscit, eu sunt obligat să ţin
seama de opinia publică întrucât aceasta este justă", concluzionând că schimbarea atitudinii guvernului de la
Budapesta faţă de supuşii săi români fiind singura posibilitate de a linişti spiritele din ţara sa" (România -- n.n.).
Pentru amănunte vezi V Netea , Spre unitatea statală ., p. 97.
..
1 1 3. Arhiva M ureşenilor, doc. nr. 1 5 499. "Gazeta Transilvaniei" din 29 noiembrie publ ică şi ea această
hotărâre.
1 14. Am identificat ca autor al articolului pe însuşi redactorul ,.Gazetei", Iacob Mureşianu, pe baza scrisorii
pe care acesta o trimite fiului său. Aurel, la 1 3 decembrie 1 868, în care afinnă: .,Sunt tras şi împins din toate
părţile... proces în proces, al şaselea. Ga?.-eta? singur singure·J, nici o literă nu mai scrie nimeni." Arhiva Mureşenilor,
doc. 4 290. Vezi şi M. Ciherman, op. cit., p. 8 1 .
1 1 5. "Gazeta Transilvaniei", anul XXXI ( 1 868) nr. 86, 6/ 1 8 noiembrie, pp. 341 -342.
1 1 6. 1 bidem.
1 1 7. Pentru amănunte vezi V Netea, Spre unitatea statală ., p. 94; Gh. Platon, Istoria modernă , p. 4 1 1 .
.. ...
1 1 8. Considerăm că nu se susţine ştiinţific afinmţia făcută de K. Hitchins în lucrarea Conştiinţă naţională ...,
potri v it căreia acţitmile dualiste "nu au reuşit să infl u i e nţeze cu nimic cursul evenimentelor" şi că "lupta dintre
activişti şi pasivişti . . . a dus la paralizarea totală a vieţii politice în ani i şaptezeci" ( op. cit., p . 240, 248).
1 19
"Gazeta TransilvanieiH sub redactia
'
lui Aurel Muresianu1 între anii 1880-1894
de .Uircea Gllerman
Campania de presă dusă de Iacob M u re ş i a n u în coloanele ,.G a zetei " susţi n:înd cauza i n dependcndenţei
României, i-a atras darea in judecată cu pe rsp e c t iva unei condamnări a cărei p r i m ă conse c i nţă ar fi fost
dispariţia ziarului2. Era un moment de g re a c u m p ăn ă in viaţa ziarului şi pentru a p utea fi s a l vat trebuia să
fie trecut in alte mâin i . Numai in acest fel se puteau înlătura urmări le procesului intentat lui lacob . M ureşianu
tocmai in acest scop. Trebuia deci găsit un om energic şi priceput, cu experienţă p u b l icist i că , care să ducă
mai departe făcl i a aprinsă cu ani in urmă d e fondatorii ziarului braşovean. Î n mod firesc, toate p r i v i r i le
s-au îndreptat către dr. Aurel M ureşianu, cunoscut prin articolele publicate in revista vieneză "Die Reform",
în alte ziare austriace şi, mai cu seamă, în calitate de colaborator al "Gazetei Transilvaniei". El îşi făcuse
publice opin i i le in legătură cu participarea fraţilor de peste munţi la războiul oriental, de asemenea poziţia
sa faţă de lupta purtată de români i din Transilvania şi modalităţi le concrete de acţiune p o l iti că , astfel încât
se arăta ca cea mai potrivită persoană la conducerea ziarului. Treb u i a doar să aleagă între cariera de
avocat, pe care şi-o pregătea la Viena, şi nevoile luptei naţionale.
La 28 August 1 8 77, când cercetarea penală de-abia începuse, I acob Mureşianu comunică Consi l i ului
Suprem a l Comitatului B raşov că d i n motive de sănătate, a predat provizoriu, redacţia Gazetei fiu l u i
său\ i a r l a 25 decembrie 1 87 7 "Gazeta" informează cititori i c ă odată cu începutul anul u i 1 8 7 8 ziarul
urmează să aibă un nou director şi redactor, în persoana lui Aurel M ureşi a nu4• Renunţând la avocatură, el
devine primul publ i ci st de profesie d i n Trans i l vania, opţi unea sa reprezentând un gest cu profunde
reverberaţi i patriotice. ,,A fost un moment greu al vieţi i sale - scrie dr. Aurel M ureşianu în autobiografia
sa - în care a concurat îndatorirea m ea fa ţ ă de naţi une, cu îndatorirea faţă de fam i l i e şi faţă cu m in e
însumi . Lupta deşi grea şi decisivă pentru soarta mea. n-a durat mult. M i-am zis că i nteresul cel mare
trebuie să primeze pe cel mai mic, iar interesul naţional pretindea să se continue "Gazeta Transi lvaniei",
care prin trecutul e i îşi câştigase atâta s impatie şi i n cre d e re l a poporul român. Trebu i a să se continue
gazeta, cu toate că primul ei cola borat o r şi întemeietor decisese a scoate un nou ziar', l'ii ndcă în m ijlocul
mari i confuziuni de idei şi de fapte, în sânul i n te l i genţei poporu l u i nostru, era de l i p s ă să se susţină
continuitatea luptei noastre reprezentată de ,.Gazeta Transilvaniei", continuitate ce ar l'i fost în mod păgub i to r
întreruptă. M-am decis pri n urmare a-m i d e d ic a toate dorinţe l e m e l e ziari sticii române şi naţ iunei"".
Cel mai vechi ziar românesc din Trans i l va n i a . redactat până atunci c u multă competenţă de Geo rge
Bariţ şi ap o i de I acob M ureşianu, deven i se o tribună de a păra re a drept uri lor nat ionale a l e româ n i l o r în
I mperi ul austriac, astfel încât co nt i n uare a a p a ri ţ i e i sa k şi ch i a r rc v i gorarca (� i erau o necesi t;llc de ordin
genera l . Dr. Aurel ivl ureş i a n u , om c u va s t ă p regă t i re ş t i i n ţ i fi c ă ş i bun c u n o s c ă t o r al fe n om e n e l o r
soc i a l -p o l 1 t i ce d i n epoca sa, având o bo g a t ă e x p e r i e n ţ ă z i a r i st i c ă , i m p u ne g a z e t e i un r i t m v i v a c e ,
corespunzător noi lor cond i ţ i i î n care se d u c e a l upt a n a ţ i o n a l ă . .. Gazeta Transi lvan iei stă r u i a pent ru o
lucrare m a i s istemati că, m a i înteţită, mai corespunzătoare si tuaţ i u n i i cri t i ce . . . şi m a i p ot r i v i tă t i mp u ri lo r
schimbate"7•
Activitatea redacţională a dr. Aurel M ureşianu la ,.Gazeta T ra n s i l v an i e i " în pe r i oa d a 1 fl. 7 7 - 1 909 îl
consacră, aşa cum am mai amintit, ca pri mul gazetar român de profesie din Transi lvania. Craul s ă u .
121
menţionat adesea, explicit sau impli c it, potenţa la cea mai înaltă cotă l upta pentru adevăr alături de cauza
poporului român.
Perioada în care dr. Aurel M ureşianu conduce publicaţia marchează şi unele transformări şi modernizări
pe linie organizatorică. Astfel, ,,Gazeta Transilvaniei" începând cu 4/ 1 6 aprilie 1 884 devi ne primul cotidian
românesc din Transilvania8 şi îşi schimbă formatul într-unul mai mare, mai adecvat sarcinilor sporite ce-i
stau în faţă. De asemenea este demn de menţionat faptul că în 1 Ff17 dr. A urei Mureşianu înfiinţează o
tipografie la Braşov, prima t ipografie românească după cea a l u i Coresi , unde sunt angaj aţ i tipografi
români din Şche i i Braşovului, care vor perpetua o tradiţie meşteşugărească de calitate. Alături de aceste
înfăptuiri ale noii conduceri , trebuie să mai aminti m şi editarea, începând cu anul 1 889 a unui număr
duminical pentru popor. "Pentru a realiza o mai mare unitate în scrierea noastră, cât şi spre a face posibil
fiecărui român, de oriunde a c i t i zi arul c u uşurinţă"9, dr. Aurel M ureşianu adoptă scrierea fonetică,
contribuind în acest fel la mai marea răspând ire a ziarul ui pe întreaga suprafaţă locuită de români.
Este firesc ca schimbarea de anvergură �i. implicit, creşterea prestigiului şi audienţei in rândul maselor
a unui ziar românesc, să determine reac ţ i a u n eori ridicolă dar ş i violentă a guvernanţi lor. ca o expresie a
.
acestei stări de spirit fi ind ş i ma n i fest a ţ i a barbară, d i n m a i 1 t-: S4, când, la C l uj , numerele "Gazetei
Transi lvaniei" sunt confiscate şi arse in pieţele oraşu l u i . Aurel M ureşianu, comentând aceste atitud i n i ,
scria: "Arderea înseamnă nimicirea. Ceea ce nu s e poate nimici nici prin venin, nici prin fier aceea se
distruge prin foc. Dar focul acesta distruge numai o bucată de hârtie, nu şi o idee. l ată de ce "Gazeta ... "
·
râde de aceste răţoieli copilăreşti" 10•

Publi c istul braşovean a prel uat conducerea rev istei in anul in care Români a îşi hotăra statutul e i
independent. Dr. Aurel M ureşian u s-a arătat u n fervent apărător a l i ntrări i României in război împotriva
Imperiului otoman, idee reflectată în articolul Acţiunea armatei române, în care se cere oastei româneşti
să pornească i mediat la luptă alături de armata rusă ş i patrioţi i bulgar i . "Români i trebuie să intre în
acţiune pentru ca să accelereze un război care le-a impus şi le impune cele mai mari jertfe, trebu ie să se
bată pentru onoarea steagului românesc care de două sute de ani n-a mai fâl fâ i t victorios pe malurile
D unări i " 1 1 •
Î n întreaga sa viaţă, dr. A urel M ureşianu a fost ostil compromisului dintre Austria ş i Ungaria, dualismului.
Putem considera că dr. Aurel M ureşianu s-a mani festat în activitatea sa politică şi publi cistică totdeauna
alături de forţele publiciste şi democratice, militând pentru unirea tuturor forţelor antihabsburgice, pentru
prăbuşirea imperiului de petice. Î n repetate rânduri el s-a pronunţat împotriva egoismului de clasă manifestat
de uni i dintre conducătorii politici ai Partidului N aţional din Transil vania, care reprezentau interesele
vârfurilor burgheziei şi ale moşieri m i i , desfăşurând o muncă tenace pentru călăuzirea poporului în acele
împrejurări politice grele.
Î n perioada în care dr. Aurel Mureşianu a condus "Gazeta", aceasta a rămas permanent un organ de
presă independent, în sensul că nu a admis influenţele sau nu a reprezentat interesele vreunei grupări din
cadrul Partidului Naţional Român.
Orientarea sa pol itică, condu ita sa în îndrumarea opiniei publ ice este prezentă în mod exp l i c i t în
articolul program publicat la începutul anului 1 8 78. Dr. Aurel M ureşianu consideră ca probleme esenţiale
ale luptei naţionale redobândirea autonomiei Transi lvaniei, reactivarea legislaţiei obţinute prin Dieta de
l a S i b i u ( 1 8 63- 1 RM), rid icarea n i v e l u l ui de cultură a poporu l u i român, i mplantarea i d e i i de unitate ş i
continuitate î n conşt i i nţa mas e lo r lupta hotărâtă impotriva opresiuni i naţionale din I mperiul habsburgic.
,
"Pt,rnind de la î n c ep ut u l a n u l u i c u re n t rc d a c ţ i u n e a acestui ziar în a cărui coloane 40 de a n i s-au

întft l n i t a t â ţ i a p a t r i o ţ i d i s t i n ş i , bărbaţi l u m i n a ţ i ai p o p o r u l u i rom â n , am fost conştient de marca
responsabil itate, de greutăţi l e ce t rebuie să intâmpine p u b l i c i st u l român, mai cu seamă în timpul şi sub
împrejurări ca cele actuale, vei face d upă ale talc puteri tot ce-ţi d ictează datoria de publ icist în patria ta,
în mijlocul poporu lui tău" 1 2 •
În c on t i n u a r e m1 11 nţă ca o b i ect i v e p r i n c i p a l e a p ă rarea i nteres e l o r po p o ru l u i , i n s t i t u ţ i i democrat ice,
promovarea n ou l u i , a firmând totodată adop tarea fe rmă a u n e i o r i en t ă ri i n dependen t e . " O rgan u l acesta
�c publ icitate va a p ăra intot deauna i d e i l e l iberal-democ ratice de la a căror rea l i zare dcpmde m u lţ u m i re a
şi fericirea popoare l or acestor ţări, de a l tă parte va com b ate toate tend lniele readioiiiire, vii'i5 el� din miG@
1 22
parte ( . . . ). I ndependent în toate privinţele, l iber de orice angajament, afară de cel al conştiinţei mele de
român, voi judeca numai după fapte şi pretind a fi j udecat iarăşi numai după faptele mele. Convingerea
mea fermă este însă că oricât de mari ar fi sforţările mele, oricât de bune ar fi intenţiile ce le am faţă de
sfanta cauză pentru care voi lupta, nu ajunge puterea unui singur om, nu aceea a a ltor zece spre a putea
corespunde marilor cerinţe ale timpurilor de faţă. Este necesar să fiu aj utat în a mea întreprindere de toţi
oamenii de bine. Numai într-o comună, frăţească conlucrare, văd garanţia înaintării şi a fericirii poporul u i
român d i n Austro-Ungaria. De aceia invit pe toţi român i i , câţi vor consimţii c u atitudinea acestui ziar a
conlucra în coloanele lui în favoarea culturii şi a înaintării noastre naţionale"i.l.
Sub conducerea dr. Aurel M ureşianu, "Gazeta Transi lvaniei" a susţi nut cu multă hotărâre tactica
pol itică pasivistă, care consta în abţinerea de l a viaţa de stat şi politică a imperiului în semn de protest
împotriva asupririi naţionale şi sociale şi ca reac ţ i e Ia instaurarea dualismu l u i şi anexarea forţată a
Transilvaniei Ia U ngari a.
Conferinţa Naţională din 1 2- 1 4 M a i 1 8 8 1 ele l a Sibiu - considerată prima a Partidului Naţional
Român - a hotărât u n i ficarea celor două partide din Transi lvania şi Banat. adoptarea tacticii pasiviste
pentru Transilvania şi activiste pentru Banat şi ,.Parti um'', iar ca program ,.considerând că naţiunea română
îşi are deja propria sa politică, primită în anul 1 84R pe Câmpul Libertăţii şi acea programă e întărită şi prin
jurământ" 14, aceasta se va identifica cu declaraţia paşoptistă1�. Atunci a fost formulat acest program unic
al par1idului, în nouă puncte, ce prevedeau revendicări le fundamentale ale epocii: lupta pentru recâştigarea
autonomiei Transilvaniei, folosirea l imbii române în administraţia şi j ustiţia tuturor ţinuturilor locui te de
români, numirea în aceleaşi ţinuturi de funcţionari români sau care cunosc limba română, revizu irea legii
naţionalităţi lor, lărgirea dreptului de vot. Se prevedea de asemenea lupta împo.triva asupririi naţionale,
alcătuirea unui memoriu care să analizeze situaţ ia românilor din monarhia habsburgică şi care să fie larg
difuzat în Europa, pentru a se atrage atenţia asupra legitimităţii luptei naţionale şi politice.
Î n perioada pregătiri i Conferinţei N aţ ionale, Aurel M ureşianu lansase ideea ca demnitarii de stat şi
"amploiaţi i" de origine română să se abţ i n ă de la acţ iu n ile politice, respectiv Conferinţa de la S i b i u ,
deoarece prin funcţi i l e l o r erau dependenţi de guvernul de la B udapesta 16•
Prin adoptarea acestui punct a fost instaurat un pri ncipiu care în condiţii le democraţiei parlamentare
burgheze din secolul al XIX""lea constituia un act progresist: interLicerea funcţionarilor publici de la viaţa
politică .
Î n aj unul Conferinţei , într-un articol de fond, dr. Aurel M ureşianu spunea: "Sol idaritatea este un
cuvânt care se întrebuinţează şi la noi, românii. foarte adeseori în vorbire şi în scriere, dar se practică rar
şi atunci numai pentru scurt t i mp. Este bine a ne face o idee clară asupra insemnătăţi i politice a acestui
cuvânt şi dacă ne încercăm �-i da o explicare nu facem aceasta pentru cei ce au mâncat ştiinţe pol itice,
c um se zice, cu li ngura, ci pentru aceia din cititorii noştri care ar voi să ştie ce înţelegem, spre exempl u,
noi, ziarişt i i , sub cuvântul sol i dar, când apelăm la o solidaritate, cum român i i au tot discutat despre
această solidaritate, că simţul de asociaţie trebu ie cultivat, crescut în fam i l ie, în şcoală, pentru popor.
Solidaritate în înţeles politic, este un rezultat al creşteri i polit ice şi fiindcă această creştere se poate face
numai p r i ntr-o act i vitate neobosită de zeci şi sute de ani pe tărâmul c u l t u ra l , putem zice că sol idaritatea
este mă sur<i W r u l care ne arată p â n ă u n d e au aj uns pe cărarea aceasta spi noasă dezvoltarea noastră
culturaL-,· ' ' . A rt i c o l u l a p re c i a ză succesele obţi nute in consacrarea unei sol idarităţi trainice a intregului
popor lllll1ftn, c u toate piedicile care au fost rid i cate de către guvernanţi. "Suveran itatea nu se face prin
aceea că se decretează adunări, ea e ste un rezultat al u n ei act i v i tăţi neobosite, înde l u ngate, pol i tice, ca
trebuie să fie învăţată �i pradicată mult timp până ce să se dea rezul tatele dorite" 'x. Î n încheiere, dr. Aurel
M u reşianu precizează că nu pune probl ema numai teoretic, ci vrea să şi combată pe acei care spun că
acest aspect al l uptei romftnilor ar fi o chestiune secundară: "Când spunem sol idaritate înţelegem şi
disciplină. Una fără alta nu există. Princ i p iul sol i darităţ i i noastre naţionale t re b u i e să fie cea mai înaltă
ţintă ca unind toate forţele spirituale şi materiale ale poporului să facă dintrînsul un factor politic în sensul
adevărat al cuvântul ului, atunci clar că aceasta numai prin bună disciplină a acestor forţe se poate aj unge" 19•
I d eea un ităţ i i de a c ţ i une a intregul u i part i d a fost promovată deal t fel printr-o scrie de a rt i cole publicate
1 23
de "Gazeta Transilvaniei" şi semnate de dr. Aurel Mureşianu înainte de Conferinţa ce a dus la unificarea
celor două partide din Transilvania şi Banat.
Ca mi litant pol itic el şi-a expus cu m ultă claritate ideile l a Conferinţa confidenţială din 1 6- 1 8 octombrie
1 880 de la Sibiu, unde a participat împreună cu alţi 2 1 de fruntaşi politici. Ideea de bază ce a susţinut-o
acolo conţ i nea tocmai necesitatea sol i darităţ i i tuturor români lor şi constituirea lor într-un singur partid
naţional, cu un program unic.
După înfi inţarea Partidului Naţional Român din Transilvania şi Banat, "Gazeta Transilvaniei" a salutat
entuziast succesul obţinut, remarcabil fiind în acest sens articolul de fond "Un pas inainte" prin care se
sublinia semnificaţia istorică a acestui act, valoarea programului şi tactica ce a fost adoptată. "Conferinţa
generală a reprezentanţilor alegători români din Transi lvania şi Ungaria ce se ţinu la Sibiu în zilele de
1 2- 1 3 - 1 4 mai putem spune că am făcut un pas inai nte spre întărirea forţelor naţionale care va înlătura
neînţelegeri le şi deosebirile, va stabi l i conl ucrarea frăţească pentru binele şi fericirea poporului român"�0.
.
Î n articol se arată seriozi tatea şi imp o rt a n ţ a moment u l u i istoric şi se cerc o conl ucrare energ ică pentru
i nteresele n n ţ i u n i i . G n zcta" publ ică in t e g ra l p rogra m u l P a rt i d u l u i Naţional Român şi i ns i stă asu pra
..
pasi vismul u i c ar i! după părerea sa, wnst ituic o fo rm ă de Iu r tă necesară în conj unctura istorică şi pol itică.
,
pentru salvarea dre pturil o r şi intereselor naţiona l e .

Putem cons idera ca o constantă defi nitorie pentru persona l itatea pol iticianului şi gazetarului A u re l
Mureşianu strădania sa tenace d e a sol idariza şi organiza viaţa politică a popopru lui român d i n Transilvania
şi Banat, mărturie in aceste sens fi ind ciclul de arti cole "Sol idaritate" publicate între anii 1 880- 1 88 1 în
pag i n i l e ,.Gazetei Transi lvan iei", deci inainte şi după Conferinţa de U n i ficare a partidu l u i , unde sunt
expuse cu claritate l i n i ile de forţă ale acţiuni i pol i t ice preconizate de redactorul gazetei şi care, în formă
lapidară, sunt conţinute în deviza, devenită a întregul u i partid ,,organizează-te şi disciplinează-te".
În studiul citat mai sus2 1 , M ircea Băltescu opina că "A urei Mureşianu a dovedit în articolele publicate
în ciclul «Solidaritate» un mod propriu de a aborda problemele politice, conţinutul articolelor fiind o
sursă de informare cu privire l a l upta anti habsburgică a maselor din Transilvania, l a factori i dinamizatori
ai acesti!Î l upt e la acţi u n i l e iniţiate de conducătorii pol itici români împotriva dual ismului austro-ungar, a
,
nerecunoaşteri i al ipiri i Tran s i l va n i e i la regatu l U ngari e i . Pro fil u l ş i conţinutul articolelor publicate în
ciclul "Sol1 daritate" arată i n i ţi ativele întrepri nse de dr. Aurel M ureşianu pentru îndeplinirea programu l u i
d i n 1 88 1 , pentru îndep l i ni rea rolul u i de conducător a l Partidu l u i N aţional Român din Transilvan ia, ca
organizator al luptei politice şi naţiona le a maselor din Transilvania.
Î ntre coordonatele fundamentale ale acţiu n i i politice susţinute de "Gazeta Transi lvaniei" în perioada
cât la conducerea ei s-a aflat dr. Aurel M ureşianu se înscrie şi l upta împotriva legislaţiei promulgată de
guve rn u l d e la B u dapesta c u scop u l dezn a ţ i o n a l i zări i forţate a rom â n i l or. Campa n i a aceasta de
deznaţional izare a început imediat după instaurarea dual ismu l u i pri n promu lgarea succesi vă a unor legi
menite să le asigure stăpânirea reală şi defin it ivă asupra Transi lvaniei. Parlamentul de l a Budapesta este
conştient că "nici o putere pământească nu va da îndărăt ceea ce vom lua noi de bună voie"22, după cum
declara Fr. Deak, unul di ntre cei mai înverşunaţi susţinători ai dualismului din rândurile nobilimi i maghiare.
Astfel, la 26. X I ./ 8. X I I . 1 868 apare l egea X L I I I pentru încorporarea Transilvaniei la Ungaria şi apoi
legea X L I V cunoscută ca "legea naţional ităţi l or", ndică naţiuni le supuse. Acestora nu li se recunoaşte
dreptul de a constitui individualităţi politice aparte, iar l imba magh iară era singura limbă ofic ială a statu l u i .
Întrebuinţarea l imbi lor naţiona l i tăţ i lor s e p e rm i t cn n u mai c u a n u m i te rezerve formulate în termeni atât d e
genera l i încât deschideau c a l ea unor l argi i nterpretăr i c ' .
Î n acelaşi a n , l egea X X X V I I I cu p ri v i re l a o rga n i zare a învăţă m ânt u l u i stabi lea obl igat ivitatea l i m b i i
maghi<Jre c a obiect J e stud i u l a toate şc ol i l e d e orice gracL c a t ş i a re sp e c t ă ri i programului d e învăţământ
fixat de M i n i steru l Instrucţ i un i i . Î n şco l i l e confesionale se perm itea ca l i mbă de predare l imba naţ iona l i tăţilor,
dar cu obligaţia int roduceri i şi orelor de l i mbă m a g h ia ră24.
in a n u l 1 H 7 2 a p a re şi , . l egea p r e s e i · ' î n d re p t ată în mod e v i d e n t spre restrâ ngcrea ciît m a i mu l t a
pos i b i l i t ăţ i l or de e x pr i mare a opi n i i l or, c u o n o tă spt"c J a l ă privind Tra n s i l v a n i a . De a s e m e n ea, p u n iî n d
dcl ictek J c presă i n j u decata c u rţ i lor cu j u ra ţ i a l e căror sed i i s u n t fix ate î n ora::;e c u populaţie p re p onderent
,
m:1 1�. 1 1 i ară ( M ureş, Odorhci ), v i n ov �i ţ i a onc:i ru i ro mân l�ra a p reci ată de u n j u r i u format ex d us i v d i n magh i a r i .
1 24
Această prevedere va duce şi la incidentul ce va constitui de acum înainte o problemă puterni c atacată de
români : dreptul de apărare în l imba maternă. În faţa unui juriu ce nu cunoştea l imba română, alternativa
era fie abandonare acestu i drept, fie acceptarea instituţiei translatorul u i care di minua orice şansă de
convmgere.
În paralel se acordă procuraturii puteri discreţionare pentru urmărirea presei române şi reprimarea
oricăror opinii ş i convingeri neîmpărtăşite de guvern2 5 .
Legea electorală din 1 874, excepţională pentru Transilvania, a avut drept scop contracararea majorităţ i i
demografice a românilor în Transil vania. Stabilirea c a bază a dreptului electoral a unui cens discriminatoriu
pentru Transil vania, de 84 fl. în timp ce pentru U ngaria era de 1 6 fl . , avea drept scop evident eliminarea
maselor de ţăra n i români de la exercitarea dreptu l u i de vot. A ceeaşi d i scri m i nare apare şi în fixarea
pentru com i tatel e secuieşti a unei proporţi i de un deputat l a 3-4 000 locuitori , pe când pentru restul
com i tatelor l o c u i t e de români, un deputat la 5 0 000 locuitori26.
Îm p o t r iva acestei legislaţ i i "Gazeta Tra n s i l vaniei", aflată atunci sub redacţia lui Iacob Murcşianu, a
protestat vehement într-o campanie de pres<i p e rman e n tă . Aj unsă sub conducerea lui Aurel Mu reşi a n u ea
v a cont i n u a campan ia, adăugând la a c e a s t a şi protest u l faţă ue legile deznaţionalizante ce c o n t i n u a u să
fie pro m u l gate27.
•
Astfel, la impulsul dat de "Gazeta Transi l van i e i" re feritor la dezbateri le priv ind l egea Trefort d i n
1 883, privind folosirea l i mbii maghiare î n învăţământul confesional apare o nouă formă a luptei pol itice:
întrunirile de protest. La Braşov, peste o mie de wmâni s-au adunat spre a susţine poziţia "G azetei . . . ".
Faţă de atitudinea l ipsită de demnitate naţională a mitropolitului Transilvaniei - M i ron Rom a nu l - care,
după ce în i u n i e 1 8 8 1 declarase dezacord u l său faţă de hotărâri le C o n ferinţei Naţi ona le de la S i b i u
cerând supunerea faţă d e l cgi2x, în mart ie I 8 S3 a doua c i rculară cerea clerului s ă n u participe l a adunări
ale poporului, ca cea de la Braşov2'1.
"Gazeta Tra n silva niei" protestează împotriva c i rcularelor, publicându-le în chenar negru 111 şi apoi
reproduce scrisoarea deschisă a fruntaşul u i pol it i c braşovean Diamandi Manole, care soma pe mitropolitul
M iron Roman ul să se ral ieze l a "voinţa naţ i un i i române pentru drepturile ce l i se cuvin în străvechea ei
patrie"3 1 .
Dar, dr. Aurel M ureşianu, înţelegând rol u l i mport a nt pe care d i recţia s a re u ş i s e să-I i mprime gazetei
ca organ de presă i n dependent, pus în slujba cauzei naţionale, îşi face datoria de onoare din a informa
c ititori i despre toate evenimentele pol i tice aflate în tangenţă cu cauza naţiona lă, comentându-le pe larg.
Orientarea politică impri mată guvernului de la Bucureşti de către regele Carol 1, care determ i n ă şi
încheierea tratatul u i de alianţă din anul 1 883 cu Germania şi Austro-Ungaria, a fost obiectul unor aspre
crit i c i . Dr. A urel M ureşianu d e m a s c â n d u r mă r i l e i ne v i ta b i l e a l e acestei al i anţe în l upta român i l o r
transil văneni pentru unire, anticipează cu câteva decen i i problema care, î n 1 9 1 4, avea să constituie una
di ntre cele mai d i fi c i l e hotărâri ale guvern u l u i ro m â n \2 . Î n opoz i ţ i e c u aceasta, dr. A urel Mu rcşianu
acordă o deosebită importanţă c ome m o răr i i c�ntenar u l u i revo luţiei lui Horia, Cloşca şi Crişan, pri lej de
demascare a cond i ţ i i lo r grele de existenţă a poporului român transilvănean şi nemulţum irea faţă de po lllica
de deznaţional izare a guvernului maghi a r. Totodată. a rt i c o k l e privind revoluţia l ui Horea lanseaz<i i dee ·
unităţii pol itice, revendicând unitatea naţională, emanciparea politică şi socială. re c u n o a şt e rea naţion a l ităţ i i
�
ro mâne '1 .
Consec i n ţ c- l e unificării şi rcorga n i ză r i i P N R se vor 1:1cc simţite puternic în viaţa poi i t icii a rom :m i l or
uin i mper i u . Prin cip a l e le e lemente de l up tă pe care s-au spnj mit rom im i i au fost: presa. act i v i tatt'H part i d u l u i
marcat ă d e confe r i n t e le nationale si m e m ora n el u 1 către t ron, cărora trcbu i c s ă 1 i s e a d a U I!. C m i s c u rL';t
. . .
� .
cu l 1 �i :·ată şi art istică pusă în slujba cauzei naţionale în c a re se remarcă în mod deosebit nct i v i t a tea dep ::.� a
în cadrul "Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Romf111 ă şi Cult ura Poporului Romf111" (ASTRA).
În presa românească transi lvăneană se remarcă în primul rând ,,Gazeta Tra n s i lva niei'' care, păst rfmu
l inia tradiţională a programului paşoptist , susţinut cu atâta consecvenţii de primii ei redactori - Gheorghe
Bariţ şi Iacob Mureşianu - rămâne şi în perioada de sub direcţia lui Aurel Mureşianu principala tribună
ue luptă, mentor al opiniei publ ice româneşti transilvănene.
1 25
Î n conjunctura creată de reorganizarea PN R apare o susţinută activitate de emulaţie a intelectualităţi i
transilvănene. Apar idei şi metode noi de luptă. Î ntre acestea şi ideea memorandului c a obiectiv central al
politicii românilor, idee ce se cristalizează în decursul a câţiva ani, fără să i se poată determina un început
precis. Anal izând datele existente, constatăm că la Conferinţa a I I-a Naţională, ţinută Ia Sibiu în 20 mai/
1 . iunie 1 884 nu se ia în discuţie şi nu se hotărăşte nimic referitor la întocmirea vreunui memorancl, însă
prin rezoluţia întocmită de "Comisiunea de treizeci" - între care este ales şi dr. Aurel M ureşianu - se d ă
noului Comitet Central un mandat general d e a face "tot c e s e află d e l ipsă ş i folositor (pentru alegeri -
n.n.) şi peste tot pentru apărarea cauzei române, naţionale şi pentru luminarea opiniei publice din ţară şi
din străi nătate"·1 4•
La 24 septembrie 1 884, in urma retragerii din Comitetul Central a lui Partenie Cosma, este a les în
unan i mitate dr. Aurel M ureşianu. Cu această ocazie "se mai ia d i n nou în discuţie proiectul unui a lt
memorand c u rat p o l i t i c" 1 5 • Î n ş e d i n ţ a d i n 1 6 n o i e m br i e "s-a re l evat adecă d i n nou c h es t i u n e a
memorandului . . . " 16 • După aceasta, începând cu 1 ianuarie 1 8 8 5 în "Gazeta Transi lva n i e i " dr. Aurel
M ureşianu p u b l i că un ciclu de 1 2 art i c o l e purtând titlul ,,Româ n i i , tronul şi opinia publică", în care
dezvoltă ideea necesităţii unui nou memoramt altul decât memorialul lui Bariţ. Considerăm deci că din
aceste date putem afirma că probabil încă din t impul lucrărilor "Comisiunii de treizeci", dr. Aurel M ureşianu
enunţă ideea consemnată sub forma "Luminarea opiniei publice în ţară şi în străinătate" ca apoi, la 24
sept. şi 1 6 nov. , să pună d i rect în discuţie întocmirea memorand u l u i . Oportunitatea, necesitatea ş i
argumentele sunt expuse apoi de dr. Aurel Murcşianu î n articolele sus menţionate. D e a i c i înainte mai
rămâne de elucidat problema dacă acest memorand a fot destinat înaintării la împărat sau publ icării lui,
sau amândouă. in unele l ucrări apare chiar ideea adoptări i a două memoriale, unul pentru tron şi altul
pentru opinia publică, respecti v spre publi care.
La Conferinţa a I I I-a N aţională, ţinută la Sibiu în 2 5 . aprilie/ 7. mai 1 887, în raportul său, Coriolan
Brediceanu rezumă aceste date, aducând în faţa Conferinţei chestiunea hotărârii în pri vinţa memorandului.
Această idee este ,reluată în discursul său de Vicenţiu Babeş care prezintă totodată şi proiectul de rezoluţie.
�
Vicenţiu Babeş vorbeşte despre întocmirea unui memorial ,,ce avea să se prezenteze prin o deputaţiune la
tron37• in proiectul de rezoluţie, la punctul 4 se va include problema memorialului38, în acest sens Conferinţa
votându-1 în unanimitate la 7 mai 1 887. Se alege noul comitet de unsprezece, între care şi dr. A urei
M ureşianu. Deci nu era vorba de două memoriale, ci de unul singur! Cu întocmirea lui este însărcinat dr.
Aurel M ureşianu, o nouă confirmare a rolului său în această publi caţie.
La Conferinţa a I V-a Naţională, ţinută la Sibiu în 27 oct. 1 890, din nou este vorba numai de memorandul
către tron�9• in raportul citit de dr. Vasile Lucaciu se spune că Comitetul Partidului Naţional, constatând că
"în faţa situaţiunii agravate pentru naţiunea română, se recer mijloace nouă şi cu mult mai eficace . . . n-a
mai simţit necesitatea, nici oportunitatea de a urma conform însărci nări i primite de la Conferinţa d i n
1 8 8 7 , î n pri v i nţa subaşternerii m emori a l u l u i la locul dest inaţ i u n i i s a l e fără c a să vă ceară sfatul şi
dispoziţiunile ulterioare in cauza aceasta"40. Apoi, Vicenţiu Babeş, prezentând propuneril e "Comisiunii·
de trei zeci " , spune: " La chestiu nea memorandu l u i . . . aduc la cunoşti nţă c ă este compus , revăzut,
transformat, astfel încât acum poate fi privit ca stabilit definitiv''4 1 in continuare arată că datorită schimbării
situatiei se consideră că nu ar fi oportună prezentarea lui, Comi � iunea ·propunând ca adunarea să aprobe
neprezentarea lui până la luminarea opiniei p u b l i c e . Comi siunca apreciază că bine a făcut comitetul că
nu �; - :t pripit in privinţa memorandul ui. ,,susţinem însă şi cerem să-I publicaţi, să l uminaţi l umea asupra
stări i şi pretenţiuni lor noastre şi când comitetu l va vedea că timpul este oportun, să-I subaşterneţi M-Sale4 2 •
Această idee apare apoi şi în proiectul de rezol uţie. la punctul 1 V, după ce propune întregirea Comitetului
Central la număru l de 25 membri, care să primească însărcinarea de ..pub licarea unui memorial politic
care să cuprindă toate gravaminele poporului român . iar aducerea gravaminelor la cunoştinţa prea inaltului
loc, s-o facă atunci când va fi de lipsă"J·1 . Proi ectul este adoptat în unanimitate. Deci, iată că acum apare
ideea a două a cţ i un i , dar m i n ea p ă ra t a două menwriale.
Ş i în această sch i mbare a opt i c i i conducători lor politici t ra ns i l vă neni putem ve de a intluenta exercitată
de dr. A u rei M ureşianu, care in acest i nterval ( 1 8 8 7- 1 890) s u s ţi n e caracterul depăşit al actului protestatar,
1 H e rg â n d până la a recomanda ,.a p e l u l la mase" ca si ngura c a l e ră masă pentru român i i t ra n s i lvănen i .
1 26
Datorită acestui fapt, cu toate insistenţele unor fruntaşi politici ca Gheorghe Bariţ sau dr. Ioan Raţiu el nu
definitivează proiectul de memorand la care lucrase decât ulteriorW. Probabil acesta a fost şi motivul că
din însărcinarea Comitetului Central şi Iuliu Coroianu a intocmit, in paralel, un alt proiect de memoraml,
prezentat la Conferinţa din 1 890. Î n aceste cond i ţ i i , ziarul "Tribuna" lansează o campanie de atacuri
împotriva Comitetului Central şi a lui Vicenţiu B abeş, cerând prezentarea urgentă a memorandu l u i ·Ia
tron. Răspunzând acestora, A l exandru M oc i o n i , după o competentă argumentaţie, in acelaşi sens cu
articolele lui Aurel M ureşian u din "Gazeta Transi lvaniei", ridică şi pertinenta intrebare: ce se va fac e
după refuzul monarhului d e a da dreptate românilor? Va trebui să s e meargă Înainte, dar aceasta "numai
una poate să însemneze. Oare să o spun eu pe faţă?"45 Era deci aceeaşi i dee formulată de dr. A urel
M ureşianu de apel la mase. Ce înţelegea el prin aceasta? Putem conchide că, în nici un caz revoluţie
armată, care oricum nu ar fi avut sorţi de reuşită fără un puternic sprij in din afară, nedorit dar totodată şi
impos i b i l de obţinut. Era deci vorba despre ,,revoluţie paşnică" la fel c u cea de pe Câmpia l i bertăţii
din 1 848, demonstraţi i care să atragă atenţia opin iei pub l i ce europene. Dr. A urei M urcşianu sesizase că
singura armă nouă care putea interveni în sprijinul real izării aspiraţiilor naţionale ale români lor era ajutorul
opiniei publice europene şi, prin aceasta, al guverne lor respective.
Totuşi cuvântul tribunist se manifestă puternic şi la cea de-& V-a Conferinţă N aţional ă de la Sibiu, din
20-2 1 ianuarie 1 892, cu toată opoziţia vechiului Comitet Central, care în raportul c itit de dr. Vasi l e Lucaci u
expune măsurile luate astfel: "a) Ca proiectul d e memorial, prezentat in Conferinţa generală d i n 1 890 să
se multipli ce şi distribuie intre membrii comitetului, ca să-I studieze şi să-şi facă observaţiuni le, in scopul
stilizări i definitive din partea comitetului.
b) Comembrul comitetului, dr. Aurel M ureşianu a fost rugat şi însărcinat din partea comitetului, ca să
compună un memorial politic meni t pentru prezentare l a inaltul tron. Distri b u i rea s-a efectuat, i a r
memorialul preluat d e domnul dr. A urel M ureşianu este prezentat comitetului"46•
Originalul proiectu lui de memorand întocmit de dr. Aurel M ureşian u şi care se păstrează în Arhiva
M ureşenilor din Braşov prezintă in mod evident un text iniţial, completat apoi în mod substanţial. Desigur,
este vorba de prima fază de până la Conferinţa a I V-a din 1 890 şi apoi completările făcute până în 1 892.
Deci proiectul lui I u l i u Coroianu trebuia s� fie cel destinat publicităţii , iar al lui dr. Aurel MJ,Jreşianu cel
care urma să fie prezentat tronului. La i ntervenţia lui Eugen Brote se adoptă formula "acest memoriu să
se aşterne fără amânare" (la tron - n . n . )47• Rezoluţia finală adoptată cuprinde:
"4. Subaşternerea unui memorand la tron.
6 . De a publ i ca un memorand pentru opinia publică''"��.
lată însă că in discuţiile purtate, proiectul l u i dr. Aurel M ureşianu a fost considerat "prea radical",
"prea vehement" şi adoptat numai proiectul lui Iuliu Coroianu. Astfel, pentru cele două destinaţii nu mai
rămăsese decât un singur memorand şi in şedinţa Comitetulu i Central, din 25-26 martie 1 892 se disc ută
numai proiectul memorandului intocmit de Iuliu Coroianu pentru a fi prezentat la tron.
Evenimentele ce au urmat n-au făcut decât să confirme j usteţea opiniei lui Aurel M ureşianu privind
inoportunitatea memorialul u i . Fără procesul ce a fost i ntentat Comitetulu i Central al Partidului Naţional
Român, memorandul ar fi rămas o acţi une fără efect. În felul in care au decurs l ucrurile, ecoul procesu l u i
memorandului şi reacţia opiniei publ i ce europene au îndepl init rolul ,;apelului l a mase", preconizat J e
Aurc l M urcşianu.
Î n C t'i."a ce priveşte textul elaborat de Aurel M ureşianu s-a apreciat in istoriografia noastră că "marile
cahtaţi ale proiectului lui M ureşianu rezidă în sinceritatea sa directă, neprelucrată, în energia exprimări i ,
in intransigenta bărbătească pe care o e v i d e n ţ i ază, ş i e pentru istorie un regret c ă n u acesta a fost
memorandul pe care românii I-au înaintat unui împărat, care n u avea să pri mească şi să citească n i c i
textul aşa chibzuit a lui Iuliu Coroianu. Mureşianu a vorbit fierbinte, a criticat c u violenţă, a ameninţat...
Î n textul său se găseşte mai bine simţirea neamului, tumultul său su1letesc, flacăra ce arde năpraznic sub
cerul mohorât"4�.
Î n procesul care a urmat, i ntentat membril or Comitetului Central al Partidului Naţional R omân, în
chestiunea memorandulu i , dr. Aurel M ureşianu va lua loc pe banca apărători lor.
De aici trim itea acasă relatări l e şi comentar i i l e pe care ,,Gazeta Tra nsi lvaniei" le d i fuza român i l or. Ş i
1 27
acum, ca şi mai departe, până la sfârşitul zilelor sale, el a rămas credincios principiului lansat de el, al
solidarităţii de partid. Procesul memorandist, al cărui ecou european se va constitui într-un larg curent de
opinie şi manifestări pentru cauza român ilor, va găsi deschise coloanele ,,Gazetei Transi lvaniei" care,
consecventă programului său, va urmări îndeaproape evenimentele. Dr. Aurel Mureşianu, prin articolele
sate de fond zilnice, se impune tot mai mult ca o autoritate, opinia sa reprezentând garanţia obiectivităţii
şi a înaltului simţ politic.
În continuare, "Gazeta Transilvaniei" va fi prezentă în toate evenimentele, comentând sau îndemnând
la acţiune.
Congresul naţionalităţilor, politica guvernului de la Bucureşti sau cea i nternaţională, sângerosul an
1 907 sau iniţiativa sa de a realiza şi solidaritatea de acţiune a naţionalităţilor oprimate din monarhie,
adevărat prel udiu la Mica Antantă de mai târziu, precum şi o privire j ustă asupra noului activism promovat
de P. N . R . în anul 1 905 vor constitui temele articolelor lui Aurel Mureşianu până în anul 1 908 când
,
organizează j ubileul de 70 de ani al G azetei. Cu acest prilej , el cditează un N umăr j ubilia r, o adevărată
istorie pol itică a luptelor românilor d i n cea de-a d ou a j umătate a secolului al X I X-lea.
Î n ziua de Dumin i că, 20 iunie 1 909, a c c e a � i zi ca şi Duminică, 20 iunie 1 847 când se născuse.dr.
Aurel M ureşianu moare la Braşov. Odată cu el se st i ngea şi ultimul proces de .,trădare de patrie" care îi
fusese intentat pentru N umărul Jubiliar al Gazetei di n 1 908. Astfel se încheie viaţa lui Aurel M ureşianu,
acest intransigent şi dezinteresat patriot, consecvent cu sine însuşi când spunea că "Oamenii de inimă nu
vor creşte niciodată în atmosfera infectă a cultu lui persoanelor. Numai sub cerul senin al cultului principiilor
vor putea ei trăi , se vor putea dezvolta şi înmulţi" .
În conştiinţa şi istoria poporul u i român, el va rămâne însă prin caracterizarea dată cu competenţă şi
clarviziune de Octavian Goga: "Răposatul patriarh al presei din Ardeal, ale cărui aritcole le citeam zilnic
cu o profundă veneraţie în tinereţea noastră, avea însuşirile care-I predestinau rolului de îndrumător al
opiniei publ ice la noi ... Toate faptele polit ice care se săvârşeau în vremea lui îi purtau pecetea individuală.
N u era comentatorul care vine în um1ă ci, la cele mai multe ocazii, autorul gândului iniţial. Înacest chip,
fie că Ia Viena fonda societatea " România .l ună", fie că scria articole l a revistele din străinătate sau
contribuia a�asă la întemeerea vech i u l u i Partid N aţional, fie că făcea închisoare la Cluj sau compunea
Memorandul către împărat, Aurel M urcşianu era în acţ i unea permanentă a evoluţiei unui popor şi din
călimara lui se ridica binecuvântarea cotidiană necesară şi fructificatoare ca pâinea cea de toate zilele".
N OT E :
1 . Despre viaţa ş i activitatea l u i dr. Aurcl rvturcşianu a apărut un studiu amplu datorat lui M ircea Băltescu,
publicat în 130 de ani de la apariţia Gazetei de Tra nsih·�1 nia. Braşov, 1 969, pp. 1 1 5- 1 43. De aceea în prezenta
lucrare am insistat mai mult asupra unor a'>pcdc mai puţin dezvoltate în studiul sus-amintit între care. în principal,
acţiunea mcmorandistă.
2. M i rcea Ghcrman, în Cumidava, X. 1 977.
3. Arhiva Murcşenilor, Nr. 6 440.
4. J�:,/da Transilvaniei", nr. 98 din 25 decembrie 1 877.
5 . �c rclcră la plecarea lui Gh. Bariţ Ia Sibiu unde a î n fii nţat .,Observatorul".
6. "Gazeta Transilvaniei". N u măr J uh i l i a 1; 1 90:-1. p. 2.
7. Ioan Georgescu. A u n·l M u rcşianu, Bw.:urc�ti, 1 93 8 , pp. 97-99 .
R A A. l\·1urcşianu, Un documtnt impHrhmt rela tiv l a geneza "Tribunei'' din Sibiu, în .:ram Bârsci" -
1 936 - Extras.
9. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 din 1 / 1 3 ianuarie 1 884.
10. l dcm, nr. 2 R din R/20 mai 1 RR4.
I l . ldcm, nr. 5 1 din 3/ 1 5 i u l ie 1 8 7 7 .
1 2. l d c m, nr. 1 din 5/ 1 7 ianuarie 1 878.
1 3. I bidem.
1 2X
14. T. V. Păcăţian, Cartea de Aur, Sibiu, 1 9 1 3, voi. V I I, p. 1 3, propunerea delegatului Iuliu Coroianu.
15. Ibidem, pp. 33-34.
1 6. ,.Gazeta Transilvaniei", nr. 1 5 din 1 8 ianuarie 1 88 1 .
1 7. ldem, nr. 52 din 1 7/5 Mai 1 88 1 .
1 8. Ibidem.
1 9. Ibidem.
20. Ibidem, nr. 52 din 5/ 1 7 Mai 1 88 1 .
2 1 . Vezi nota 1 .
22. "Gazeta Transilvaniei", nr. 3/ din 8/20 ianuarie 1 866.
23. Textul legii in traducere românească la Eugen Brote. Ccstiunea română în Transilvania şi U ngari a ,
Bucureşti, 1 895, anexe, pp. 1 1 4- 1 2 1 .
24. Textul legi i la T. V. Păcăţ ian, op. cit., voi . I V. p. (!90.
25. N. Cordoş, Memorandul din 1 892 şi scm nilic:1ţia lui po li tică , în' Ro mâ n ii din Transilvania împotri\'a
dualismu lui austro-ungar, Cluj-Napoca, J 97g, pp. 2 3-t-2 76.
26. E. M icu, Au rei M u rrş ia nu şi :\lemor:wd u l. Brasov; 1 �>42.
27. Legile şcolare din ani i 1 879 şi 1 R83 care for1au si mai mult uzitarca limbi i maghia re în şolile confesionale;
Legea din a n u l 1 89 1 pentru înfiinţarea ob l i gato ri e a grădiniţelor de copii; Măsurile de redistribuire teri t or i a lă a
paroh i i lor religioase, dezmembrând ast fel unitatea bisericilor române; Reorgan izări administrative cu acelaşi
scop; Legea din an ul 1 880, care, la articolul X LV. în cauza posesoratelor, anula, prin prevederil e ei, avantajele
cuprinse in patentele imperiale din ani i 1 853- 1 854, ce cuprindeau un şir de d ispoz iţ i i favorabile foştilor iobagi .
28. "Telegraful român", nr. 68 din 1 3/25 iunie 1 88 1 .
29. ldem, nr. 26 din 5/1 7 martie 1 883.
30. "Gazeta Transilvaniei", nr. 68 din 1 6/28 iunie 1 88 1 şi nr. 28 din 9/2 1 martie 1 883.
3 1 . ldcm. nr. 37 din 30 martie/I l aprilie 1 883.
32. Ibidem, Număr Jubiliar, 1 908, p.? 1 24.
33. l hidl'm, nr. 37 din 1 6/28 februarie 1 885.
34. T \. Păcăţian, op. cit., voi. VII, p. 200.'
35. Ibidem, p. 327.
36. Ibidem.
37. Ibidem, p. 342.
38. Ibidem, p. 346 şi 352.
39. Ibidem, p. 40 1 .
40. Ibidem, p. 4 1 1 .
41 . Ibidem, p. 4 1 5.
42. Ibidem, pp, 4 1 7-4 1 8.
43. Ibidem, p. 4 1 8.
44. Vezi manuscrisul original in Arhiva Mureşenil or - B raşov.
45. T. V. Păcăţian, op. cit., voi. V I I , pp. 466-467.
46. Ibidem, p. 493.
47. I b idem, p. 41.)9.
4R I bidem, p. 503 .
-N. V. Netea, Istoria Memorandului rom:î nilor d i n Transilva n ia şi Ba n a t, Colecţia "Transilvan ia'', Buc.
1 9-l7, p. 95.
C '1/M/fJAVA XXI - COilla � 1 29

Două răsunătoare procese de presă intentate ,.Gazetei Transilvaniei"
pentnt atitudinea ei antidualistă (1888 şi 1890)
de Gelu Neam ţu
Românilor, ca de altfel �i celorlalte n<l1 i onalităţ i din monarhia austro-ungară, dualismul le-a adus şi o
serioasă restrângere a libertăţi i presei .
Ca o expresie a acestei pol itici pot fi socotite, p e drept cuvânt, şi procesele d e presă care urmăreau sii
înăbuşe cu totul g lasul revendicărilbr ş i al nemulţulnirilor românilor din Transilvania.
Cercetarea celor două procese de presă i ntentate "Gazetei Transi lvaniei", unul l a 1 888 şi celălalt la
1 890, pun în lum i nă mecanismul pol itic întrebu inţat de autorităţi pentru a-i intimida p e român i ş i a-i
determina să renunţe la l upta hotărâtă şi legitimă împotriva dom inaţiei care le punea în pericol însăşi
existenţa fiinţei lor naţionale.
Şicanele şi procesele de presă nu erau, fireşte, la 1 888 o noutate. Ele fuseseră îndreptate împotriva
presei româneşt i încă de la apari ţ i a acestei a 1 • B i ne-cunosc ute procesele "Concordiei", "Aibi nei" şi
"Federaţiunii"2, ca şi cele trei ale lui George Bariţiu (din 1 879 de la "Gazeta Tra nsilva niei"; din 1 879
de la revista "Transilva nia" şi cel din 1 884 de la "Observatorul") erau relativ proaspete în memoria
mişcării naţionale româneşti .
Pentru presiu n i l e exercitate d e guvernanţi asupra presei româneşti sunt deosebit d e sem n i ficative
rândurile lui G . Bariţiu către Francisc Hossu-Longin de la 1 7 noiembrie 1 877 din Braşov, când referindu-se
la "Gazetă" acesta scrie : ,.Nu ştiu ce vor face redactoriu, tata şi fiiul Aureliu, care de la mai încoace
sup l ineşte pe neputinciosul său tată, dară amb i i sunt terorizati foarte prin desele averti smente şi amen inţări
cu procese"\ Şi "Tribunei" i se i ntentează câteva procese începând cu cel din 1 885, continuând cu alte
trei până în 1 886\ şi apoi încă altele, după data respectivă.
Toate aceste manifestări de forţă ale regimului dualist aveau un singur ţel - şi anume : să reducă la
tăcere pe români, care, practic, nu dispuneau în lupta lor inegală dar acerbă, decât de şcoală, biserică şi
presă. Ele reprezentau adevărate fortăreţe în calea maghi arizării , numai că erau tot mai puternic ş i mai
brutal asediate şi ca urmare din ce în ce mai şubrezite: Aflat în plină ofensivă, dualismul a declanşat acest
nou val de procese al căror număr şi asprime vor creşte vertiginos, an de an, până la 1 9 1 8, vizând în
·
ultimă i nstanţă chiar lichidarea definitivă a presei româneşti .

Cele două procese de presă asupra cărora ne vom opri în rândurile ce urmează n-au constituit până în
prezent obiectul vreunei analize în vreo lucrare de special itate în care lucrurile să fie mai ampl u şi mai
detaliat dezbătute, ci numai menţionate în Rep lica studenţilor români', în vol umul editat cu ocazia
împlinirii a 1 30 de ani de la apariţia Gazetei de Transilva nia şi în succinta biografie închinată lui Aurcl
Mureşianu de către Ioan Georgescu".
Avem convingerea că prin prezentarea integrală a celor două procese de presă răspundem unei necesităţi
acute de cunoaştere d i n partea publ icului cit itor a acestor documente de o mare sem n i fi caţie pentru
intuirea cât mai reală a oprimării români lor din Austro-Ungaria, atât prin restrângcrea libertăţi i presei, cât
şi prin nedreptele decizii ale justiţiei, pentru a demonstra odată mai mult legitimitatea şi justeţea l uptei lor
naţionale şi a înţelege mai profund efervescenta mişcării premergătoare M emorandul ui.
131
1. Abia de se stinseseră ecouri le aniversări i a 5 0 de a n i de la a p ar i ţi a " G a zetei", �i stăpânirea venea
deja cu măsuri pentru umbri rea acestei nobile sărbăt o r i a p res�· i na t i on�dc ro m fmt:� ti.
Procesul din 1 888 a fost intentat împotriva direc t o ru l u i .. L a / t l t i l 'r:l n s i l\'a n il.'i", d r. Aurel Mureşianu
şi împotriva redactorului Ştefan Bobancu, pentru cele d < ' L : <i m �1 1 c ri�1 k p u h l i c.1tc l a s tăr�itul lunii august7,
ca a11 icole de fond cu puternice accente antidua liste.
La ordinul procurorului din Târgu Mureş, emis la 2 6 oc1umhric I X X 7, sub nr. 5 1 1 1 ", începe cercetarea
împotriva lui Ştefan Bobancu autor al primului articol şi împot riva lui Aurel tvl ireşianu. autorul celui de al
doilea.
În cursul cercetări lor reiese c ă primul articol a fost s c r i s d e Şt. Bobancu. urmând dispozitiei l u i A.
M u reşianu şi in absenţa acestuia. drept răspuns l a un art ic o l <l p<i rut in gazeta ,,N emzet" din 1 7 august
1 X S 7 , lără alte îndrumări verbale sau scrise mai amii n u n ţ i t c .
C e l de al doi ka art i c o l , d i n nr. 1 79 al Gazetei Tra n � i h a n i l'i s i - 1 asumă Aurel �il urcşianu .
;\ m 5 n d o i . B o ba nc u şi M u reşianu sunt acuzaţi in ba;a par:l!.' ra l'u l u i 1 72 a l i n e a t u l doi al Cod u l ui Penal.
pentru . . inst igare·' la ură impotriv<1 d o m i na n ţ i l or. Panlgr:l l'u l i 'u sc � c i n t rod u s de Ti sza Kalm{m şi se prda la
i n t c rprcLiri fa v ora b i l e guvernanţ i l or. De a c ee a era fr�· L' '- '.: 1 : 1 ! '.' ' ' ' s i \ <k a u tori t :i ţ i l e a uqH,-u ng<tre pentru "
1 ic h i d a o p oziţ i a nationa 1 i t ii ţ i lor.
A ct u l d e a c u za re a fo st intoc m i t d e procurorul 1-l m • .l :·m " s d i n C l uj, l a � � � i a n u :l !' i e 1 X f-1 8 . şi înmânat
acuza ţ i l or o lună mai târziu. la 20 februarie 1 8 8 i\ .
C e conţineau în fapt acele articole atât de i ncen d i a r i n e<'ll a u atras î n <tŞ<t măsură mâni a autorităţi lor?
lată pe scurt conţinutul celor două , . corp u r i deli c t e " :
Primul''. u n articol d e fond polemic, intitulat B r a ş ov. 1 1 a u g u s t 1 887, are patru ali neate incriminate şi
constituie un răspuns dat ziarului budapestan " N emzrt" C<l r� se e n t u z i a s m a pentru politica de a mulţumi
n u ma i u n element dintre cele ce constituia statul, ca fi i n d cea m a i bună p o l it i c ă ,.pentru că acel element
poate trăi splend i d" referindu-se d i rect la dom in<tnţ i . �i Dobancu ră spu n de tăios c ă tocmai în această
pol itică îşi află rădăcinile şovinismul, "persecutarea. î m p i l a r�a şi sch i ng i u i rea românu l ui şi a sasului, ca şi
a s :1 rb u lui şi a slovacului", cum accentua în al doilea alinc<tt incriminat.
De fapt articolul are şi o puternică tentă socialistă sesizată şi denunţată de procuror. Dăm aici alineatul
incriminat: "Naţionalităţi le nemaghiare muncesc zi şi noapte, îndură chinuri şi suferinţe, se sbuciumă şi
asudă ducând lipsuri şi l uptând cu nenumărate neajunsuri, pentru ca cei de la putere să trăiască splendid".
Aspectul social este evi dent, ca şi in a l ineatul 4 şi el incriminat deoarece demasca viguros exploatarea:
.,Pentru ca adversarii noştri să-şi asigure această posiţ iune, - se spunea în textul menţionat - adecă să
t r5 i ască splendid, exploatând pe nemaghiari, terorizează, persecută. înnegresc şi calumniază . . . ". În acest
mod autorul condamna atât exploatarea, cât şi ofensiva m a gh i a r i zat oa re . Bobancu îşi prezintă c lar po zi ţ i a
încă în pri m u l a l i neat incri m i nat. c 5 n d arată că: «În trufia lor ( dom inanţii ) ameni nţă cu cutropire pe
român � i p e sas, şi pc sârb ca şi pe slovac, dacă nu intră în .. marea naţ iune" şi dacă nu se adapă din
.. cu !tura l o r" » .
Dar .. numărul" şi ,,cultura" cu care se laudă atât de des şi cu atâta insistenţă elementul dominant nu
este o r ea l i t a t e , şi toate acestea îşi vor găsi u n sfârşit subl i n iază Bobancu în fina l . I nexpl icabi l cum
pas<tj u l rămâne neincri mn<1t deşi reprezintă cuvintele ce l e mai îndrăzneţe care precizează oarecum poziţia
a n t i d u a l i stă a a u to ru l u i şi a român i lo r in general, p r e v ă z 5 n d f'a l i m e n t u l i st or i c al dua l i s m u l u i , cum se
desprinde din text: .,Şi trist şi dureros va fi şi sfârşitul acest u i trai pentru <t c e i a c�m: îm<i ţ aţ i a trăi splendid
pc spin::�rea altora vor J'i nevoiţi să-mpartă tra i ul d c o pot r i v :.i c u aceia, care de 20 tk <tni duc gre u l in acest
stat. şi cari nu sunt cu nimic inferiori celor de la putcr.:'·, ci din co n t r ă , s u pe r i o r i la n u mă r şi cel puţini
egali în cultmă.
Aceste adevăruri atât de apăsat exprimate îl vor costa, Jin ne fericire, pe autor, după cum se va vedea,
un an de închisoare.
Cel de al doi lea a rt icol de fond i nc r i m i nat10, B ra ş ov, 1 4 at u gst 1 8 8 7 po n1<:şte d e l a v i zita suveran u l u i
rra n c isc I osif in Trans i l v a n i a , pretext
p�::n tru autor d e a demonst ra l ipsa d e drepturi a roma n i lor care n u -l
pot int<împina pe acesta ca româ n i , pentru că au fost excl uşi de la via1a publ ică a stat u l u i în toate p lan urile ,
d t:: la co m u n ă până l a p a r l a ment . Î n mod �ugestiv, A . M u rc s i a n u , ma i a ra t ii că cerc u r i l e dom i nante o u
1 32
încercat mereu să .,sugrume vocea românului ardelean", făcând d i n el un " i lot pol i tic". Ş i conti n uă:
,.Şi-au aj uns scopu l ! '' Poporul român nu poate fi reprezentat ca ş i colectivitate, deoarece, menţiona ţ i i
domi nanţi ,,s-au jurat a nu-l mai lăsa s ă trăiască c a român î n această ţară", după cum sună al doilea alineat
incrim inat formulat într-o manieră ,.defensivă". N eputându-se prezenta ca o colectivitate în faţa împăratului.
românului nu-i mai rămânea decât să <<a lerge în drumul ţări i şi să se înhame la carul de triumf al lui Tisza.
care vine împreună cu monarhul, desigur numai ca să- i arate acestuia cât de paci ficat şi de mulţumit este
Ardealul în urma "înţeleptei" sa le pol itici şi a ,.părintcştei" sale oblăduiri)), conchide ironic M ureşianu.
Alineatele menţionate ca fiind incriminate erau cal ificate "aţâţătoare la ură", delict prevăzut şi pena l izat
în paragraful 1 72 , alineatul doi al Codu lui Penal.
Actul de acuzare este înmânat acuzaţi lor speci ficându-se că pentru dezbaterea procesului înai ntea
Curţ i i cu juraţi a fost fixată ziua de 1 4 mart i e 1 8 R 8 , la ora 9 a.m. în local u l Tribunal ului din Cluj sub
preşedinţia lui Pcterffy Domokos 1 1 •
Procesul fusese mai întâi anunţat de ziarul E l l enzck din 22 februarie 1 8 88. care, învinuind, l a rândul
lui ,,foaia valahă" de ,.agitaţ i L' contra statu lui, ant i c ipează că procurorul Bir6 .lanos va avea o .. zi fierb i nte"
..
în lupta sa cu redactori i ,.Gazetei Tra n s i l v a n i l' i " , sub l i n i i nd totodată că cercu rile j uridice ale C l uj u l u i
"aşteaptă cu interes această ciocnire" ' " .
Deşi programat pe 1 4 martie 1 8 88. procesul n u se poate ţ i ne l a data fixată deoarece datorită ploi lor
abundente, calea ferată B raşov-Cluj fusese avariată şi comun i caţ i i l e între cele două centre, întrerupte;
noul termen se fixează, potrivit dispoziţiei nr. 404/ 1 888 din Cluj , 1 3 martie 1 8 88, pe data de 2 1 mart i e
1 88 8 l a ora 9 a.m. n .
Î n prezi ua procesului, acuzaţi i dr. Aurel Mureşianu ş i Ştefan Bobancu pleacă spre Cluj c u t renul.
împreună cu apărătorul lor, avocatul braşovean Simion Damian. Între tiiT)p. ziarul Kolozsvâr anunţase că
accesul publicului in sală va fi admis numai cu bilete de intrare care se vor da în număr lim itat l a secretariatl.d
preşedinţiei Tribunal u l u i . Faptul era o clară măsură de descurajare a vreunei eventuale man i festaţii de
sprij in a români lor la proces. Substratul acestei măsuri administrative a fost intuit de "Gazetă" care îşi
încheie informaţi a la modul interogativ ironic: "Oare numai teama de îmbulzeală să fi provocat pe domnii
din Cluj la luarea acestei dispoziţiuni?" 1 4•
Completul de judecată era compus din: preşedinte Peterffy Domkos; judecători : M ik6 l mre. Csiszer
Kăroly; notari : Kocsy Ă ndorsi, Holaszi Bela; procuror: B i r6 Janos; apărător Simion Damian şi translator:
dr. Aurel !sac.
Juriul 1; s-a constituit la 1 O 1 /2, din 1 2 titulari traşi la sorţi şi doi supleanţi. Lucrările procesului au fost
înregistrate atât de presa română16 şi maghiară după cuvântările stenografiate, cât şi în actele păstrate în
Arhiva Mureşeni l or de la Braşov 17• Coborând sursele vom urmări succint desfăşurarea procesului.
Publicul a fost într-adevăr numeros. În sală se aflau jumătate români , j umătate maghiari ; dar, înghesuiţi,
pe coridoare, se aflau o mulţime de români care nu mai ajunseseră la bi lete.
După întrebăril e generale s-a dat citire actului de acuzare. Apoi acuzaţi i fură întrebaţi dacă au vreo
obeservaţie de făcut. Dr. A. Mureşianu se adresează atunci completului de judecată cu o scurtă cuvântare
în care arată că ei, inculpaţii , fiind români vor să se apere în limba lor maternă, pe temeiul dreptului kgal
pe care îl au (referindu-se la legea naţional itătilor din 1 86R, care de fapt nu mai era demult în uz). Roagă,
în acest sens, pe preşed i nte să chestioneze pe j uraţ i i chemaţi a da verdictul , câţi di ntre dânş i i înţeleg
l imba română, deoarece potrivit jurământului depus de ei, trebu ie să se pronunţe cu dreptate şi în cunoştintă
de cauză asupra tuturor celor ce vor auzi şi observa în cursu l procesu l u i . Or, acest l ucru - cont inuă
Murcşianu - numai atunci se va putea realiza dacă juraţii designaţi vor fi în măsură să înţeleagă apărarea
i nculpaţilor în limba lor maternă .
Î ntrebarea legitimă era d e fapt că dacă acuzaţii s e vor apăra î n l i mba română, vor fi oare înţeleşi de
j uraţi?
Atitudinea adoptată de acuzaţi a constituit o surpriză. Era pentru prima oară în analele proceselor de
presă intentate românilor din Austro-Ungaria când se ridica deschis această chestiune. Până la acea dată,
procesele dela Curtea cu j uraţi din Sibiu se desfăşuraseră în l i mba germană iar cele de la Budapesta în
l imba maghiară . Ioan Slavici acceptase să vorbească în limba maghi ară.
1 33
Noutatea şi fem1itatea atitudinii I-au impresionat de aşa manieră pe preşedinte încât l uat prin surprindere,
acceptă se se adreseze juraţilor cu întrebarea formulată de A. Mureşianu. Răspunsul a fost grăitor: dintre
1 2 j uraţi doar 2 cunoşteau l imba română 1K. Desigur, A. M ureşianu era pregăti t pentru o astfel de exista
garanţia obiectivităţii şi a dreptăţi i , întrucât numai atunci juraţii ar fi in situaţia de a j udeca potrivit impresiei
directe şi momentane pe care o vor avea asupra lor, pe de o parte, acuzarea, şi pe de a lta, apărarea.
Poziţia acuzaţi lor, mai relevă A. M ureşianu, este foarte grea şi penibilă chiar, deoarece ei sunt în drept
a sol i c ita să fie inţeleşi direct şi i mediat de aceia ce îi vor j udeca, şi nu prin i ntermediar (adică prin
interpret); in caz contrar, i nstituţia liberală a juriului devine absurdă. I nculpatu l rosteşte apoi înflăcăratele
cuvinte ce constituie profesiunea sa de credinţă ca redactor şi om pol itic, arătând că el este călăuzit de
dorinţa de a ajunge cu conaţionalii săi la o soartă mai bună şi patriot fii nd şi-a luat ca sarcină apărarea
drepturil0r naţiunii sale - deoa rece cunoaşte necazuri le şi suferinţele ei. Una din nedreptăţi fii nd chiar
judecarea lor - a acuzaţi lor - intr-o l imbă străină. Dar, văzând că nu i se dă posibilitatea reală de a-şi
val ida dreptu l de apărare în l imba maternă, declară în numele lui şi a tovarăşului său că, forţaţi de împrej urări,
cu părere de rău, renunţă cu totul la apărare � i -i lasă pe j uraţi să-şi dea verdictul numai pe baza acuzaţii lor
procuroru l u i 1 '1 •
Preşedintele insistă ca acuzaţii să accepte a părarea prin translator, dar A. Mureşianu este de neînduplecat,
iar puţin mai târziu, după rostirea rechizitor u l u i , aduce un argument de nezdruncinat. Procurorul, arată
el, ' a vorbit 3 sferturi de oră; translatorul a redus totul în 5 minute! Ce vor înţelege j uraţii prin translator
din cele ce vor aduce acuzaţ i i în apărarea lor? 20 Era, de fapt, pentru prima dată atacată ca i nefi c i entă
instituţia translatoriatului (nu şi translatorul ca persoană, deoarece A. I sac era deosebit de stimat atât de
către acuzaţi , cât şi de conducerea tribunalu lui).
Deşi preşed intele acordă conces i a de a se citi art i colele incrim inate ş i în l imba română2 1 , acuzaţ i i
nu-şi schimbară hotărârea.
Atestatele care se citesc sunt excepţional de bune, conduita morală a celor doi publicişti i mpecabilă şi
nici unul dintre e i nu s u ferise n i ciodată vreo condamnare.
Încheindu-se procedura priv itoare la producerea probelor, se trece la momentul cheie, rech izitoriu l
procuroru l ui Bir6 Jânos, care, p l i n de aroganţă, apreciaZă c ă după citirea articolelor i ncriminate aproape
nu mai are ce adăuga; recurgând în mod demagogi c şi ipocrit la o frazeologie l iberală încearcă să învinuiască
presa naţionalităţilor nemaghiare că "ţine pe cetitorii săi în continuă agitaţiune" cu toate că în Ungaria,
chi p urile, toţi cetăţe n i i ar avea aceleaşi drepturi şi în consecinţă n-ar exista "iloţi pol itici". Amândoi
acuzaţii au declarat în ti mpul cercetării , rem emorează procurorul, că art icolele lor n-au fost îndreptate
împotriva maghiarilor, ci au vrut doar să exprime gândul că cercuri le dominante "nu permit ca români i să
existe ca naţional itate politi că." N u ştim de ce procurorul cal i fică această declaraţie drept .,scuză" şi nu
dovadă, cu toate că va fi nevoit să recunoască faptul că autorii articolelor nu provoacă direct: "urâţi pe
magh i ari ! ", totuşi , ignoră voit evidenţa că nemulţumirea români lor era îndreptată împotriva "celor de l a
putere" ş i a politicii de rasă privilegiată p e care aceia o promovau ş i nu impotriva poporului maghiar.
În încheiere, fără ca acuzaţii să se fi apărat, ii încredinţează j uraţilor c erân d u-le c u i nsistenţă să-i
decl are " v i novaţi " 22 .
Înainte de a se aduce sentinţa, A. M ure�ianu mai ţine să-şi exprime dezamăgirea faţă de preşedinte,
atrăgându-i atenţia că el a sperat totuşi ca in urma refuzului său de a se apăra în faţa unui j uriu maghiar,
să se aleagă un j uriu, care cel puţin să inţeleagă romfmeşte in total itatea sa, iar dacă intre magh iari nu va
putea găsi un astfel de juriu, atunci să-I caute între cei 6-7000 de români ce locuiesc în Cluj , deoarece
nu-i este deloc i ndi ferent efectul pe care I-ar putea avea apărarea sa fără intermediar asupra j uraţi lor. Şi îşi
completează logic a rgumentul refuzului său anterior de a se apăra : dacă va vorbi trei sfetiuri de oră în
l imba română în faţa a l O neştiutori ai acestei 1 imbi, mai degrabă i-ar indispune şi i-ar incita împotriva sa,
în loc de a-i atrage de partea sa; în schimb, fiecare cuvânt al procurorului ar fi putut produce o impresie
pute rn i că asupra lor. Deci roagă pe preşed i n t e să i a totuşi o hotărâre in sensu l ca juriul ales să cunoască
măcar în majoritatea sa limba română.
Preşedintele însă n u tace decât să-I re fuz e din nou, rcafi rmând că legea n u prevede această rezolvare.
În a c est moment A. M u re ş i a n u îşi reafirmă definitiv hotărârca de a nu se apăra n i c i el şi n i c i colegul său ,
1 34
o polemică admisă cu ziarul "Nemzet" şi pentru a dovedi aceasta încearcă să dea câteva pasaje din
lăsând pe avocat să-i apere doar în chestiun i le formale j uridice, nu şi în esenţa situaţiei ("în meritul
problemei").
Avocatul S. Damian demonstrează că articolul din nr. 1 76 al "Gazetei" este, în ultimă instanţă, doar
cuprinsul ziarului maghiar, însă preşedintele îi interzice. Atunci, pentru a-i dovedi că de fapt ziarele
ungare sunt cele care întreţin şi aţâţă ura impotriva altor naţionalităţi, în cazul de faţă a românilor, rezumă
poemul Valahii publicat in "Pesti Hirlap" din 4 septembrie 1 887: "Valahii să lapede clasica lor opincă,
să încalţe cizme maghiare şi dacă n-ar avea piele de aj uns pentru cizme, să j upoaie pielea agitatorilor
valahi şi să facă din ele cizme cu pinteni ungureşti"n.
La aserţiunile procurorului cum că românii n-ar fi împiedicaţi in exercitarea drepturilor lor politice,
avocatul întreabă retoric, de ce legea electorală din Transi lvania este diferită de cea din Ungaria? (se ştia
de tl)ată lumea că legea respectivă ii împiedică pe român ii ardeleni să-şi ocupe Jocuri le în parlament
potriv i t numărului lor covârşitor). Preşedintele intervine din nou oprindu-1 să argumenteze. Ş i alutK I .
pierzându-şi răbdarea, S . Damian face el însuşi un rechizitoriu regimului, arătând cum cl ienţii săi n u au
altă "v ină'' decât aceea de a apăra drepturi l e la ex istenţă individuală a naţionalităţii române, deoarece
legile din 1 868 au fost încălcate, iar abuzuri le împotriva români lor sunt nenumărate.
Cât priveşte articolul din nr. 1 79 al ,.Gazet ei", personal se solidarizează cu el, cu atât mai mult cu cât
acolo nu este atacată "naţiunea maghiară", ci numai cercurile "de la putere". Foile maghiare opoziţioniste
atacă guvernul mult mai vehement decât români i. Acuzând însă numai pe români de agitaţie, aceasta
echivalează cu a le supune libertatea presei lor la o cenzură unilaterală şi a o pune pur şi simplu în
lanţuri. Solicită apoi să se ia in considerare şi spusele acelor ziare maghiare cum era " Pesti Naplo", care
recunoaşte deschis că ,.naţional ităţile sunt în adevăr apăsate".
După un nou schimb de cuvinte intre procuror şi avocat, preşedintele rezumă lucrările procesului şi
formulează 6 întrebări asupra cărora juraţii erau datori să răspundă. Aceştia se retrag pentru a se consulta
şi a-şi da verdictul. Presupunem că verdictul a fost viu disputat, având in vedere că juriul a dezbătut
problemele ridicate de proces timp de trei sferturi de oră. Reveniţi in sală, preşedintele juraţilor dr. Nagy
Ferencz il declară pe dr. A. Mureşianu nevinovat iar pe Şt. Bobancu vinovat. Pentru cel din urmă, avocatul
intervine, solicitând circumstanţe atenuante; acuzatul e tată a 2 copii; nu are avere şi este susţinător d{:
familie; a scris articolul la ordinul directorului şi, in fine. având sub ochi pasajele din "Nemzet" a scris in
stare de surescitare.
Între timp, A. Mureşianu este provocat de preşedintele Tribunalului să-şi calculeze cheltuielile, survenit(:
cu procesul, ce pretinde să i se restituie. Rezultatul calculului era 1 64 fl. Judecătorii deliberează apo i
asupra sentinţei l u i Şt. Bobancu. După 20 de minute, Peterffy Domokos, anunţă sentinţa privativă de
l ibertate pe timp de 4 l uni şi 50 tl. amendă, iar în caz de neplată, transformarea acestora în 1 0 zile de
arest. Î n ceea ce-l priveşte pe A. M ureşianu. Procuratura este constrânsă, prin hotărâre j udecătorească,
să-i plătească despăgubiri in valoare de 83 tl. 50 cr. De la Mureşianu se vor recupera însă cheltuie! i lc
pentru proces ale lui Şt. Bobancu, deoarece acesta, neavând avere, nu-i puteau fi încasaţi cei 23 tl . şi 87
cr.
Lucrările procesului se incheie la ora 3 şi un sfert după masă. Şi Şt. Bobancu şi procurorul înainteazil
recurs.
Este semnificativ faptul că, la auzul sentinţei de achitare a lui A. M ureşianu, în sală s-au auzit strigăte
însutletite de .,eljcn"-uri. Tot atunci se putea observa că A. Mureşianu n-a primit deloc cu bucurie achitarea,
ci mai degrabă cu oarecare invidie socotindu-1 pe Bobancu mai "norocos" pentru că a fost condamna1 .
Menţionăm că aceste stări sufleteşti au fost pe larg descrise de ziarul ,,Kolozsvar" din 22 martie 1 8882' .
De altminteri, atitudinea presei maghiare faţă de proces a fost atent urmărită de "Gazeta Tra nsilvaniei"
pentru a se descifra cât se poate mai clar poziţia cercurilor conducătoare maghiare.
Subliniem că, printre altele, "Gazeta" consi dera ca un gest de intluenţare a juriului actul comis de
secretarul "Kulturegyelet"-ului, Sândor Jozsef, care in ajunul procesului, scria în "Kolozsvar" : ,.a ierta
e greşea lă, a achita e păcat"25. Şi când un bărbat de marcă afirma aceasta negru pe alb, cum putea
procurorul să nu acuze pe Mureşianu şi Bobancu de "agitaţie" şi de "ură naţională"?!
1 35
Scandalos era ş i faptu l că acelaşi ziar ce dădea dovadă de fanatic şovinism cerea, tot înainte de
proces, ca M ureşianu şi Bobanc u să fie "condamnaţi nu pentru ceea ce au zis în acei articol i, ci pentru
ceea ce cugetă şi doresc" ( ! ! )2�. Era, fireşte o incitare clară la intentarea unui proces de intenţie şi, în
acelaşi timp, cea mai bună dovadă că statul dual ist ungar devenise un stat poliţist.
" Pesti H irlap" din 22 martie, sub titul de "§-ul 1 72", îşi exprima "nemulţumi rea" că din " 1 000 de
încălcări" ale acestui paragraf abia dacă se pedepseşte una! cerând să li se demonstreze "iredentiştilor
care corespund cu Bucureştiul", forţa statului ungar. Se remarca, deşi ironic, că refuzul acuzaţi lor de a se
apăra în cazul în care nu dispun de u n juriu care să înţeleagă româneşte, însemna încadrarea lor în
politica pasivistă atât de antipatizată de cercurile conducătoare ungare care-şi aminteau de succesul aceleiaşi
pol itici pe care au adoptat-o ei înşişi împotriva austriecilor. I deea că şi alţii ar putea folosi aceeaşi armă,
dar Je Jata aceasta împotriva lor. îi speria l i terlamente. De aceea majoritatea ziarelor maghiare socoteau
pedeapsa mult prea blândă deoarece după părerea lor, sentinţele "tocmai in părţile ardelene atât de mult
expuse �i ameninţate. trebuie să impună stricteţe şi hotărâre"27•
În ceea ce priveşte cererea lui M ureşianu ca j ur i u l să �tie româneşte a mai .. indignat'' şi alte ziare
,.patriotice", ca " EIIenzek" din C l uj , d i rijat de deputatul Bartha M iklos. care susţinea că prin această
pretenţie M ureşianu a tras la îndoială "în toată forma acel drept al juriului instituit de către statul maghiar. . . "
şi că în.această "viclenie" (articolul se intitula " O teorie vicleană")2� nu se cuprindea mai puţină "agitare"
decât în articolele incriminate.
Şi acuzaţ ia de iredentism sau dacoromânism căreia îi dăduse glas " Pesti H irlap" nu era singulară;
"Erdelyi Hirado" în articolul său de fond Limba statului cerea să nu se ,.închidă ochii" faţă de "valahi i
care nutresc visuri despre o asemenea stăpănire care n-a fost niciodată şi - cuminte chibzuind - nici nu
va fi niciodată." M iopia lor politică, evident, nu comportă nici un fel de comentariu. Î n corul presei ostile
românilor ţine să-şi facă auzit glasul şi "Magyar Ă llam" care în articolul Bobancu din nr. 69 protestează
vehement în contra clemenţei, deoarece românii ar putea s-o interpreteze drept slăbic i une sau frică2".
Convingerea majori tăţi i acestui soi de ziare era că, lovind în presa şi în personalităţ i le politice ale
românilor, mil itau împotriva visului de unitate despre care cei mai mulţi, în conşti inţa lor, nu puteau să
nu-şi dea seama că era în logica istorie i ; dar din punctul lor de vedere, suprematizator, nu voiau să-I
accepte. Aşa trebuie înţeles şi articolul Verdictul ( 24 martie) din acelaşi bătăios " Kolozsva r" (la Cluj se
găsea cea mai puternică şi mai agresivă clică şovinistă), atunci când acuză "ziariştii valahi" că ,.agitează"
şi ameţesc "capetele dascăli lor şi ale popi lor cu visuri nebune despre l umea română, care se va întinde
până la Tisa", "umplându-le sufletul cu amărăciune faţă de cei ce împiedică realizarea acestor visuri"30•
"Szeke ly Ne mzet" în articolul Agitatorul condam nat este ş i mai tranşant, cal i ficând " Gazeta
Transilvaniei" drept o "zdreanţă daco-română" căreia trebuie să i se aplice "măsuri excepţionale de cari
M ureşianu ar trebui să se teamă şi să tremure"31 •
Cea mai dură atitudine manifestă însă organu l oficios "N emzet" a l primului ministru Tisza Kâlmân,
care ameninţă întreaga presă a românilor că în cazul în care va conti nua să "abuzeze" în acelaşi mod ca
până atunci de l ibertatea presei "mai curând ori mai târziu se va naşte în sânul naţiuni i maghiare (citeşte:
cercurile şoviniste maghiare - n.n. G . N.) un puternic curent", care spre a curma "agitaţ i ile" se va înnoi
vrând-nevrând, cu "restrângerea 1 ibertăţi i de presă"·1 2•
Intenţia reacţionară este dată în vileag de "Tribuna"·n, care remarcă faptul că în materie de presă.
reducerea l ibertăţ ii ei, pentru români , nu va putea lua dimensiuni cu m ul t mai mari decât cele existente,
deoarece acestea se simt mai demult şi fără "curentul cel putern i c" de care in mod atât de ipocrit se
prevalează purtătoarea de cuvânt prim-ministerială.
În acest concert al presei ostile români lor se face totuşi auzită şi o voce discordantă, cea a ziarul ui
"Egyetertes'' în opoziţie cu guvernul care îşi permite să-şi precizeze independent poziţia. Redacţia acestui
ziar se declară împotriva unnăririi in justiţie a cuiva pentru articole politice, rostind o înţeleaptă cugetare
cu valoare de premoniţiune: "istoria dezvoltării societăţii ne arată multe exemple, că acele idei pentru
care oamenii au fost târâţi vreodată la locul de osândă, s-au recunoscut mai târziu ca mântuitoare pentru
omenire"'" Nu ne place, spun cei de la "Egyeterh�s", c:'tnd se fac cu orice preţ . martiri", deoarece se ştie
.
că " Fiecare martir creează m ii şi mii de noi credincioşi ai i d ei lo r apăsate, şi promovează propagarea l or" .
1 36
Din păcate, cu o rândunică nu se făcea primăvară pentru presa românească şi "Gazeta" pune degetul
pe rană atunci când condamnă regimul dualist care urmăreşte, în fond, un "despotism de rasă care nu mai
tolerează nici dreptate, nici l ibertate individuală, cu atât mai puţi n l ibertate politică şi naţională". Este
vechea poziţie a românilor faţă de dualism, exprimată de Al. Roman, înainte cu 20 de ani că acesta nu e
decât "Uniunea a două naţi uni împotriva celorlalte din monarhie".
Este demnă de interes şi poziţia faţă de proces a colegilor de breaslă de la "Kronstiidtcr Z('itung". În
24 martie acesta scria că evident era un semn îngrijorător când un guvern începe a restrânge l ibertatea
presei şi a-i urmări pe ziarişti. De câţiva ani, guvernul ungar a început să pună sub um1ărire şi să persecute
presa naţionalităţilor pentru articolele ei politice ,.Mai ales presa croată şi română e care are a suferit în
timpul din urmă".
Saşi i sibieni nu puteau uita că în urmă cu 3 ani, când la Sibiu redactorul "Tribunei" a fost achitat,
guven�ul, pentru a se răzbuna, mută Curtea cu j uri la Cluj, unde putea mai uşor să-şi subordoneze juri r : l
Ziarul german susţine c u tărie c ă art icolul l u i Şt. Bobancu n u aţâţa la ură, ci era u n "strigăt al unui
popor ce se simte apăsat şi j ignit"''. im în ceea ce rriveşte o pledoarie de apărare tradusă o c o nsi d era o
monstruozitate, comparabi lă cu reproducerea unui tablou de Rataci de către un zugrav de d uz i nă.
Î n apărarea fraţilor lor, din peri metru l intracarpat ic, cum era şi firesc, au sărit gazetele di n România
pri ntre care o c i tăm pe cea mai prest igioasă, " R o m â n u l " din Bucureşt i , care enumerând prigon i r i l e
suferite d e presa românească transilvăneană declara: "Acum î n faţa atâtor persecuţiuni fanatice, ar trebui
să înţel egem şi noi român i i din Români a l i beră, că o încercare de apropiere d i n partea noastră spre
Ungaria, ar însemna, nici mai mult nici mai puţin, decât înj unghierea fraţi lor noştri . . . "·1 6 •
A supra ecou l u i procesului în Româ n i a , deosebit de edificatoare este scrisoarea nepotului l ui A.
M ureşianu, M arin, aflat la studii în Bucureşti de unde comunică unchiului său următoarele: "Atitudinea
dumnitale curagioasă şi neşovăitoare înaintea călăilor naţiunii române, a avut un bun răsunet aici". Procesul
a produs entuziasm între tinerii români transilvăneni aflaţi .la studii în România ( sau refugiaţi), care, în
număr de 20, după spusele nepotului erau gata să-i calce pe urme. Î n numele său şi al celor 20, M arin
face un legământ sacru şi generos: "Când va veni timpul şi naţiunea va avea l i psă şi' de braţele noastre,
vom alerga cu bucurie să ne j(!rtfim"37, desigur, pentru real i zarea Dacoromâniei.
Dar, să vedem ce s-a întâmplat cu recursul lui Şt. Bobancu şi al procurorului, înaintea Înaltei Curţi
(Curiei regeşti cum se numea pe atunci). Decizia Curiei a fost dată la Budapesta în 1 2 aprilie 1 888, sub
nr. 2 649/ 1 8 8 8 crim. respingându-se amândouă recursuri le, şi al procurorului nemu lţumit de pedeapsa
prea uşoară, şi a lui Bobancu ce susţinea că nu poate fi încadrat cu §-ul 1 72. Respingerea aducea argumente
de ordin formaP8• Cu nr. 2 3 1 1 / 1 888, Tribunalul din Cluj comunică decizia Curiei, procurorului, acuzatului
şi avocatului, adăugând că sentinţa primei instanţe, cu nr. 1 490/ 1 88 8 are valoare de drept şi că a sosit
timpul împlinirii prevederilor sale. Aceasta se întâmpla la 20 aprilie 1 888, urmând ca Şt. Bobancu să se
prezinte în faţa porţilor închisorii de la Vaţ pe data de 25 mai 1 888.
Î n ce priveşte respingerea rec ursului procuroru l u i , "Gazeta Tra nsilva niei" făcea în articolul ei de
fond din 26 april ie câteva observaţi i interesante. Astfel se arăta că ceea ce 1-a nemulţumit în primul rând
şi în cel mai înalt grad pe procuror (şi ştia el de ce) a fost fi1ptul că, la rugămintea acuzatului (A. Mureşianu),
preşedintele Tribunalului, fără să-I consulte mai întâi pe el, a întrebat pe juraţi câţi dintre ei înţeleg l imba
româ n ă !
Considerăm ca demn d e reţinut ( va avea o mare importanţă această formulare î n procesul "Gr zetc i''
din 1 890) că în răspunsul Curiei se consemna legimitatea gestului preşedintel ui completului de judecată
care "a fost obligat a se convinge dacă j uraţii chemaţi pentru a judeca, pricep pcrtractarea în toate păi\ile
e i"3'1•
Prin ratificarea acestei obligaţii pe care Curia o recunoştea ca valabilă, se remarca faptul că, implicit,
se accepta totodată că "dacă şi încât pertractarea avea să decurgă în l imba română, era de l ipsă ca ei
(juraţii) să ştie româneşte". Pentru a fi însă ambiguă şi poate pentru că Î nalta Curie îşi dădea sean1a că
astfel de situaţ i i vor mai avea loc, vrând să anihi leze precedentul creat, decizia sa contrazice în acelaşi
text, revenind asupra formulări i anterioare şi prccizând că pentru a fi jurat nu trebuie să cunoşti l imba
română. La care, autorul artico l u l u i de fond, care nu putea fi decât Aurel M ureşianu, concl uzionează:
1 37
izvorul neconcordanţei argumentelor deciziei rezidă în nerespectarea dreptului la folosinţă a limbii materne
care, mai adaugă el "nu se poate şterge prin sucituri de paragrafi şi prin apucături sofistice."
A. M ureşianu, deşi d i n când în când mai avea neînţelegeri cu tri b un i şt i i , cu ocazia proceselor
"Tri bunei", următoarea victimă a proceselor de presă, ia o atitudine curajoasă impotriva i ntensificării
practicilor regimului dualist de a persecuta presa nemaghiară. Astfel, într-un alt editorial declara răspicat
că, presa românească, nu va lăsa să i se ia dreptul de a se "plânge asupra unei nedreptăţi suferite". Dar
dacă totuşi dreptul acesta le va fi răpit, atunci cercuri le domnitoare nu vor avea "destule temniţe ca să le
umple cu jertfele furiei lor de persecuţiune". După care, ţine să-i fie mai bine cunoscută profesiunea · de
credinţă, acum, când devenise unul dintre cei mai căliţi fruntaşi ai m işcării naţionale româneşti, declarând:
«Noi ziari şti i cari reprezentăm opinia publică, avem sfănta datorie să dăm pe faţă expresiune acestei
opiniuni şi vom satisface acestei sfinte datorinţe fără să ne înspăimântăm de temniţe şi lanţuri ! ,.Fă ce e
drept şi nu te teme de n i menea ! " este d i rectiva acţiuni lor noastre>>40• Î n încheierea articolului face şi
usturătoarea remarcă: "Pe slabe picioare stă însă statul care se vede nevoit a ţinea în frâu opini unea
publ ică cu temniţe şi cu lanţuri".
Consideraţi ile lui A. Mureşianu erau perfect îndreptăţite, gândindu-ne că aproape într-o singură lună
avuseseră loc 4 procese de presă - procesul generalului Traian Dada, procesul revistei " R u ma nische
Revue" (Şt. Albu), cel cunoscut al "Gazetei Transilvaniei" (A. M ureşianu) şi a "Tribunei" ( 1 . Slavici).
Toţi inculpaţii au fost acuzaţi de "agitaţie" contra statului. "Luminătorul", care, nu peste mult va fi şi el
împrocesat, îşi punea întrebarea că oare ce putea să însemne această ofensivă a regimului Tisza împotriva
·
româ n i lor� 1 •
Şi într-adevăr, fără a se înspăimânta de temniţă, Şt. Bobancu, prietenul şi colaboratorul apropiat al lui
A. M ureşianu, pleacă în seara zilei de 1 4 mai cu trenul spre Vaţ, care alături de Seghedin, constituiau
simbolul pătimirilor intelectual ităţ i i române, căci în ele fuseseră aruncaţi Al. Roman, l. Poruţiu, 1. Slavici
şi mulţi alţi fruntaşi politici români .
După ce îşi luă rămas bun d e la soţie ş i d e l a cele două fetiţe (cea mare scăldată î n lacrimi), de l a
părinţi, rude, prieteni, cunoscuţi ş i vecini (mulţi dintre e i neromâni c e ţineau să-i ureze c a ş i ceilalţi, drum
bun)42, Bobancu a fost însoţit la gară de un mare n umăr dintre aceştia, într-o adevărată manifestaţie de
compasiune pentru cel ce a ştiut să plătească atât de scump crezul său de ziartist al cărui condei se afla în
slujba celor oropsiţi şi oprimaţi .
Î ncă o · dată, toţi i-au strâns mâna, şi un "să trăi ască" prelung îl însoţi Ia p lecarea trenului, colegii
urându-i să se întoarcă sănătos din detenţie pentru a putea con t i n ua cu neînfrântă energie şi putere,
dificila şi spinoasa muncă ziaristică pe altarul căreia a ştiut să aducă o atât de amară dar onorifică jertfă43•
Datorită interesantei corespondenţe a lui Şt. Bobancu cu A. Mureşianu suntem azi în măsură să urmărim
în parte atât consecinţele procesului, cât şi detenţiunea de patru luni şi l O zile a lui Bobancu.
Mai întâi, Şt. Bobancu avea de gând să-şi desfăşoare activitatea ziari stică şi pe mai departe în închisoare.
Chiar apucă să trimită prima scrisoare din înch isoare, care se şi publică în Foi letonul Gazetei semnată
.,Ştefan de la Vaţ"45, cu numărul de ordine 1 . Foiletonul îl trimite odată cu scrisoarea din 1 iunie, aşa că,
speră Bobancu, cel puţ i n .,această parte a zi arului o voi a l i menta b i n i şor. Cu partea politică e greu,
deoarece tot ce scriu mi se citeşte de preotul sârb al închisorii , care ştie bine româneşte"4h. Şi în scrisoarea
din 9 iunie ii trimite un articol, promiţând altul peste 3 -4 z i l e. Î n ceea ce priveşte modul de a le scoate din
închisoare, acesta este cel oficial, care însemna supunerea la cenzură, şi unul .. ilegal" despre care relata:
,. Le strecor şi eu cum pot, cam costă, dar ce să fac"•7. Reiese deci că ar fi corupt cu bani vreun paznic al
înch isori i .
Impresi a de început p e care i-o face detenţia este bună, o duce destul d e bine, ţinând seama c il era
totuşi la închisoare şi era lipsit de libe1tatc. Locuia in camera în care stătuse Miletici (condamnat in 1 878
la 5 ani). Promite că toate acestea le va descrie în scrisorile următoare pentru a fi publicate. C u paznicii se
înţelege. Greu îi era însă că n-avea destul spaţiu pentru plimbare, decât curtea şi o simplă grădiniţă.
Se mai aflau acolo 4 maghi ari condamnaţ i pentru duel . Întreţi nerea în inchisoare se făcea pe ban i i
condamnatului, i a r dacă n u-i avea, se putea imprumuta o fi c i a l , u r m ân d să-i rest ituie mai t�rzi u . A ş a a
fii �: ut ::;i Aobancu, obţinând 24 ti . pe l ună pentru mâncare (deşi cheltuie l i le se rid icau la 35 fl . pc lu n ă
-
1 38
diferenţă de bani pe care îi primea probabil de la "Gazetă"), însă cum îi scria atât de plastic lui Mureşianu,
la "afurisita de mâncare, nu poţi renunţa dacă nu vrei să ieşi tigorât din închisoare". Evident, era o
chestiune de sănătate, deoarece în scrisoarea din Vaţ, 25 iunie 1 888, l a întrebarea lui Aurel dacă e sănătos,
răspunde: "Sunt şi nu prea. Cauza o atribuiesc vech ii mele suferinţe de stomac, mâncărurile de p-aici,
care deşi sunt destul de bune, dar sunt puţin variate şi nu mă împac cu ele, apoi l ipsa de mişcare, căci
dacă te-ai învârtit de două-trei ori prin curte ori în grădină, te-apucă ameţe l i l e . . . " Deci într-o lună se
modificase mult optica: deţ inutului ce trimisese primul foileton la "Gazetă"; mai degrabă un text satiric,
plin de vervă, decât unul pol itic grav, adecvat împrej urări lor. Cele spuse de Bobancu despre sănătatea lui
şi despre condiţii le pe care le avea, sunt întărite de fratele lui Aurel Mureşianu, Traian M ureşianu, într-o
scrisoare după o vizită; făcută la Vaţ 48• Î l găsise chiar într-un moment de deznădejde, crezându-se părăsit,
lucru ce nu corespundea realităţ i i .
Şi totuşi , în acele ;c ondiţii Bobancu recunoaşte c ă nu se putea lucra. Apoi, s e ocupa şi d e 1 . Slavici,
care nu trecuse de ,,frigurile temniţei" deoarece încă nu se adaptase. El, cu veselia sa tinerească îi susţinea
moralul. ,,E greu să stai 4 luni, dar şi mai greu 1 an", exclama el referi ndu-se la Slavici. Trecând peste
momente de amărăciune şi disperare, Bobancu g:iseşte tot.uşi puterea să-i scrie lui Aurel , rugându-1 ca
"oricine ar întreba, chiar şi nevastă-mea, că ce-ţi mai scri u eu despre mine şi Slavici, - căci desigur te
vor întreba - să le răspunzi că bine-ţi scriu, suntem sănătoşi ca tunu şi nici capu nu ne doare. \vei înţelege
că nu vreau să creadă nimenea că mi-ar fi greu aici şi că tot aşa şi lui Slavici ... "49•
S tând alături de S l av i c i şi de cel ce-l vi zitau, aj unge să se i ntroducă în ,,secretele" tribunşitilor,
comunicându-i lui Aţ�rel ceea ce a fl ase; ştiri sau zvonuri, realmente, foarte i nteresante printre c are şi
intenţia tribuniştilor de a trimite împăratului M emorandul încă înainte de alegerile dietale. Î n cazul în care
Mocioni ar fi fost ales deputat, s-ar fi prezentat la dietă unde ar fi declarat că nu va lua parte la lucrările
acesteia câtă vreme situa,ţia românilor era atât de grea. Cu alte cuvinte ar fi făcut vâlvă în dietă şi împăratul
aflând, şi-ar fi întărit convingerea că lucrurile stau aşa şi din prezentarea Memorandului. Era un plan bine
conceput, numai că Memorandul nu era gata. Abia în 1 5 august 1 8 88 îşi termină A. Mureşianu proiectul
de memorand 50, în termeni mult mai vehemenţi decât cel conceput de 1. Coroianu, care a fost ales, mai
târziu pentru a fi prezentat împăratului.
Un greu reproş ce i se făcea din p artea tribuniştilor l u i A. M ureşianu era acela că nu termi nase
M emorandul la timp. Din această împrejurare se degaja şi o gravă bănuială, care îl îngrijora mult pe
Bobancu, şi anume că "la intervenirea M itropo litului M i ron, a lui Cosma, şi a altora ai fost achitat, �: u
condiţiunea însă ca să nu mai faci memorandul, după cum Babeş, nu 1-a făcut, fiindcă fiiu său studia c u
bursa guvernului unguresc"5 1 ( n i c i această acuzaţi e nu era fondată şi nu corespundea realităţii - era u
simple zvonuri în epocă, menite a discredita pe fruntaşii politici a i românilor) . Ca prieten, Bobancu era
deosebit de consternat că tribunişt i i au difuzat pretut indeni această bănuială n edreaptă. Bănuiala făcută
publ ică transpare şi d i ntr-un răspuns pe care-I dăduse "Tri buna" unei Scrisori deschise a l u i I on G .
Bibicescu publicată in " U n irea" din Bucureşti la 1 9 i unie st. v.5�.
Răspunsul insinua tocmai ceea ce Bobancu allase în închisoare, dar n u era drept, căci aşa cum S··a
văzut, proiectul lui M u reşianu, până în cele din urmă fusese îndeplinit şi încă în termeni deosebit d e
drastici. D e data aceasta însă, "Tribu na" s e tăcea v i n ovată d e a mistifica l ucruri le când declara că renunţă
să-I i n formeze pe Bibicescu în problema achitării la proces a lui A . M ureşianu (din moment ce nu ş i -a
procurat el însuşi informaţiile) dar speră ca A. M urcşianu va recunoaşte "lealitatea tribunişti lor" care nu
răscolesc .,această chestiune, care este una din m izeriile vi..:ţii noastre publice"5·'. O altă dovadă că bănuiala
era neîntemeiată o constituia şi faptul că în 1 890 A. 1\1 ureşianu va fi condamnat la închisoare, deşi cum
am mai spus, proiectul său de M emorand fusese demult terminat.
Deşi nu stătea tocmai bine cu sănătatea, totuşi Bobancu mai promite în scrisoarea di n 25 iunie că va
trimite o a doua scri soare din Vaţ ( probabi l conti nuarea la foi leto n ) deoarece ceruse şi se pare că şi
primise un mare număr de cărţi.
Î n fine, după două luni de închisoare, în scrisoarea datată Vaţ, 2 7 iulie 1 8 88�4• mărturiseşte formal că
n u mai poate trimite nimic la "Gazetă". Din explicaţi ile sale reiese că scrisoarea anterioară a supărat foc
autorităţi l e ş i , ca urmare, procurorul din Târgu M ureş a comunicat c uprinsul acelei scrisori M inisteru lui
1 39
de interne, care a şi l uat măsuri . Probabil este scrisoarea în care Şt. Bobancu proclama Vaţu l drept "cea
mai înaltă expresiune a libertăţii de presă"55 în Ungaria, ceea ce nu era de natură să încânte funcţionarii
lui Tisza Kalman. Numai aşa se explică, susţine Bobancu, că "a doua scrisoare ce am dat-o direcţi unei să
o citească, s-a trimis ministerului justiţiei". Cel puţin aşa i s-a comunicat, după repetatele încercări de a o
recupera şi a i-o expedia lui Aurel Mureşianu. Într-un fel, susţine Bobancu, se bucura că s-a întâmplat aşa
căci cele ce vor afla ministrul şi colaboratorii săi îi va ,.ustura". Regretă doar că nu a fost şi mai caustic:
"Dacă aş fi ştiut - spune el - că scrisoarea mea va face cunoştinţă cu regimul. le-aş fi dat mai mult de
cetit şi mai interesante l ucruri."
U rmarea ar putea fi înăsprirea arestului. Şi bravează: "Crezi că mă sperie? N ici capul nu mă doare.
Numai te rog să nu comunici nimic nevestei mele", de asemenea îi cere să nu dea notiţă în ziar - deşi
verbal poate divulga oricui situaţia, dacă întreabă de ce nu mai scrie. Aceasta o cerea gândindu-se la
Slavici. care ar putea să sufere si el rigori sporite cu privire la corespondenţă şi aceasta n-o voia; ar fi fost
nepl:i cut şi dacă s-ar fi ordonat vreo anchetă, ca să se afle pe ce cale şi-a trimis celelalte scrisori. Ori�:um,
nici sotiei nu i-au parvenit nici u na din scrisori le care avea u un cât de palid caracter politic, se mai plftn g..:
Bobancu. Problema corespondenţei o incheie pentru tot restul detenţiunii spunând : ,.Rămâne ca toalt'
acestea să le spunem cftnd mă voi intoarce, şi să public şi cuprinsul scrisorii a doua"5b. Într-adevăr, până
la iesirea sa din inchisoare. colaborarea l u i de la "Gazetă" nu mai este depi stab i l ă . Tăcerea c ea mai
adâncă urmează scrisori i din 27 iulie 1 8 88 şi bănuim că Şt. Bobancu a rămas să se mângâie cu prezenţa
lui 1 . S l avic i ; iar scrisori scoase din închisoare prin pazn ici cumpăraţi, nu va mai fi încercat să tri r'n ită
după incidentul cu a doua corespondenţă pentru "Gazetă".
Punctuală "Gazeta Tra nsilva niei" d i n 5 octombrie 1 8 8 8 anunţă sosi rea în seara aceleiaşi zile la
Braşov a fostu l u i condamnat la Vaţ57. Ca şi la plecare, Şt. Bobancu a fost sal utat în gara Braşov de o
mulţime entuziastă în fru nte cu avocatul Lenger care-i adresează un emoţionant "bun venit" în tumultul
urărilor de "să trăiască". Adânc emoţionat, Bobancu răspunde că se întoarce din închisoare: "mai tare şi
mai forte în credinţele şi speranţele ce le nutreşte pentru binele şi propăşi rea neamului românesc"5H.
Elena 8. Popovici îl sal ută din partea femei lor române, înmânându-i un frumos buchet de flori ca
semn al aprecierii suferinţelor îndurate în împl i nirea datoriei naţionale. După care a fost condus acasă de
un l ung cortegiu de trăsuri .
Astfel se încheie în tri umf ispăşirea unei condamnări nedrepte, căci Şt. Bobancu prin articolele sale
nu şi-a făcut decât datoria de a l ucra la deşteptarea conştiinţei naţ ionale a poporul u i român, împl inind
astfel sarcina de căpetenie a presei româneşti, sarcină subliniată cu înţelepciune şi fermitate de Al . M ocioni
în cunoscutul său articol programatic Libertatea de presă în U ngaria5�.
Făcând bilanţul anului 1 8 8 8 , "Tribuna" nota la capitolul Prigonirea presei rom â n e că "zdrobitorul
de naţionalităţi", primul ministru Tisza Kalmân, se înşela profund atunci când socotea că în cazul în care
cei câţiva publi cişti "agitatori" vor fi striviţi toate plângerile românilor vor amuţ i .
L a acelaşi capitol a l nelegiuiri lor s e înscriu ş i unele enunţuri d i n presa maghiară a vremi i , care, î n cea
mai mare parte sunt străbătute de clare accente şoviniste. Ele se consituie într-un adevărat memento, nu
numai pentru generaţiile viitoare de români ci şi pentru Analele justiţiei europene. Dăm aici câteva mostre,
pentru edi fi care: " N u- i j u decaţi după ceea ce au scri s ci după ceea ce gândesc", " n u judecaţi după
dreptate, ci înainte de toate ca patrioti maghiari " ; "buru ieni de acestea trebuie să le stârp im, dacă nu
altminterea, cu forţ a ! " .J udecaţi de propri i lor adversari po litici, evident, acuzaţia de ,,agitare" împotriva
intelectual i lor români a putut fi uşor dovedită, cu atât mai mult cu cât numeroşi j uraţi erau şi ei purtaţi de
curentul şovinismului la modă.
Figura publicistu lui român transi lvănean - în genere - ca reprezentant al intereselor celor de neamul
său din monarhia austro-ungară va fi magistral înfăţişată de ,,Tribuna" în rândurile ce urmează: "Procurorul,
temniţa şi rigoarea j udecători lor n u pot să înspăimânte pe publ iciştii român i , care n u sunt mercenari
plătitţi, ci carne din carnea poporului, cu care împreună sunt, împreună sufăr ş i prcabinc şti u ..:are i i sunt
dureri le şi dorinţele". G u vern ul u n g ar să ş1 i e d e c i d n u v a rl' U Ş i c u int i m i di"t ri s�-i aducă la tăcere p e
ziarişti, ci mai b i ne ar fi să împl i n ească de b u năvo ie prctcn ! i i l e rom:î n i l or. Dacă s-ar întâmpla acesl l ucru,
i�i încheie ,.Tri b u n a '' cap i to l ul pri v i nd persccutan:a prcflci , atunci ne vom bucura de j ert fele d ate, Iar
1 40
dacă nu se va întâmpla astfe l , "vom mai da şi altele, dar tot credincioşi vom rămânea principiilor şi
aspiraţii lor noastre". ·
Si, într-adevăr, n-au 'trecut nici doi ani şi, în 1 890, a lt proces de presă şi mai odios, şi mai bine regizat
de a� torităţi îi va duce in închisoare pe Aurel M urcşianu şi pe un alt redactor al "Gazetei Transilvaniei",
Traian H. Pop, dând astfel noi jertfe molohului dual ist austro-ungar, pregătind prin curaj u l şi exemplul lor
personal opinia publică românească pentru marea înfruntare a memorandiştilor cu autorităţile.
I l . După procesul de presă din 2 1 martie 1 8 8 8 , când Ştefan Bobancu a fost condamnat la patru luni
de închisoare si A urel M uresian . u a fost achitat, redactorii "Gazetei Transilva niei" nu şi-au modifi cat
atitudi nea faţ ă de guvernul unga'r, conti n uând să dezvăl u ie şi să critice măsu r i l e deznaţ ionalizatoare
i mpuse de acesta. ,
Constatând că opo:ziţia presei pol itice româneşt i se i n t e n s i fi c ă , pregătind opinia publ ică pentru
e v e n i m ente maj ore. a utorităţ i l e u n g a r e îşi înăspresc şi mai m u l t contro l u l asu pra presei român e�' i .
dezlă n ţ u i nd, ca şi l a 1 8Ş 8 , un val de procese de presă, p rin t re care şi cel i nt e n tat "Gazetei Tra nsil\'a nil'i ''.
La so l i c it a re a procljlrorul ui d i n Târgu M u reş. ;\ urei l'vl u reş ia n u şi Traian H. Pop au fost c on vo c a t i s i
i nt crog.aţi Jc j u d ec ă t o rul tk i nstrucţ il: d in [3 ra�ov în l eg ă t u ră cu n o t i ţ a d i n 4 m a rt i e 1 890 ::; i c u a rt i co l u l d e
fo r1d d i n 1 0 a pri l i e acelaşi an'·! .
În 2 7 i u l ie 1 8 9QI'1 celor J o i a c u za ţ i l i s e î n m â n e a z ă c i t aţ i a cu n r. 1 079/ 1 890 î n care l i s e fi xează
procesul în faţ a curţii qu juraţi din Cluj pe data de 14 august 1 890, la ora 9 a.m.
Actu l d e acuzare"•: înmânat odată c u ci t a ţ i a avea în v e d e re afi rmaţia l u i Trai a n H. Pop d i n notiţa
menţionată, că pământul Transilvan iei nu este maghiar şi o serie întreagă de critici aduse regi mului
duali st în editorialul intitulat Braşov, 28 martie. Deşi încadrat la Paragraful 1 72. alineatul 2, autorul T. H .
Pop, evită c u multă grijă (având lecţia d i n 1 8 8 8 , d i n păcate. fără vreun rezultat ) folosirea numelui naţiunii
dominante; precizând în schimb că ţ inta critici lor o constituie "privilegiaţii de la putere", ad i că guvernul
- care era învinuit de abuz de putere împotri va naţionalităţi lor nemaghi are. Aşadar, încercarea de a fi
încadrat în � 1 72 era o încălcare grosolană a evidenţelor şi demasca adevăratele intenţii şi scopuri d e
natură şovină ş i de clasă, antidemocrati ce şi antiromâneşti a l e manevrei d e incu lpare. Accentuăm caracterul
de clasă şi nu numai naţional al acestui proces, având în vedere că acesta reiese clar d i n chiar actul de
acuzare care, părăsind vechea form ulă de "aţâţare la ură" împotriva ,.l}aţiunii maghiare", recunoaşte de
data aceasta că editorialul «atribuie unei părţi a naţiunei politice ungare, (clasei dominante - n .ns . G.N.)
adică "privi legiaţi lor" maghiari o asemenea proc ed ere , ca şi când aceasta prin nenumăratele abuzuri de
uzurpare şi forţă s-ar 11ăzui sub masca "libertăţi i" şi a "egal ităţii", ca nu numai în privinţă politică, ci şi în
privinţă spirituală, morală şi econom ică să facă s c l avă pe majoritatea lo c u it o r i lor acestei ţări . . . » .
Procurat ura u ngară, în cadru l ofensivei genera le dezlănţu ită. dorea să a d m i n i s t re z e o lec ţ i e cât se
poate de serioasă "Gaţetei Tra nsilva niei". atât din punct de vedere naţional c[Jt şi social , îngrădi ndu-i şi
mai mult libertatea de / exprimare prin presi un i le generate de un nou şi greu proces de presă. Î n calculele
g uvernamentale ( e x ec u t a k fidel de procuratura de la Târgu Mure� ca de a t ;l t e a a lteori în t rec ut ) , i n t ra şi
pedepsirea în acelaşi timp şi a d i rectorului .,G azetei", crei erul ci, dr. A ure l l'vl urcşianu, care l a procesul
din 1 88 8 ,.scăpase". I mpl icarea sa era însă destul de d i fi c i l ă d i n punct de vedere j uridic, din momentul în
care Tra i a n H. Pop îşi asu mase patern i ta tea şi riisp u n d e rea p riv i n d cele două materiale c u pr i c i n a . S1
totuşi, cu riscul ca ac e s t proces să dev i nă � i mai ncpopular dt'Cât ar fi f()st u n p roces o b i � n u i t de presă,
p wc u ra t ura recurge la o lege a b s n l u t i s tă, fă ră va l a b i l itate in U ng�1ria, dar rămasă în vigoar� In Tr;m s i l v an i a
d e p e t impul st:i r i i excep ţionale institu ită a i c i J u pă n:vo l u ţ i a d i n 1 84R- I �49 . Astf'cl. /\ . ivl ure � i a n u este
adus pc banca acuzaţi lor în baza � - l u i J4. p u nct u l b. a a n ac ro n icc i p a tl' n t e i mp e ri a l e d i n 27 mai 1 ::;: 5 2 ,
învinuit d e n e glij e n ţ ă" î n suprawgherca c o n ţ i n ut ul u i ziaru l u i î n câl itatea s a d e redactor-şef responsabi l .
"
Una din cauzele dec l a nşări i ac es t o r procese ( în a c e l a ş i t i rn p a u fo st i n tcntate ::; i "Tribu nei'' două
pro c e se de presă ) e ra, potri v it "Gazctl'i", intensi ficarea ş i înt{lrirea c urent u l u i ::;ov i n i s t care �e man i fes t a
mai a l es în presa guvernamentală. N u t rece deci neobservată i n c i t a r e a z i a ru l u i " E I I e n zd• ""5 împot riva
presei naţionale româneşti, despre c a re a firma că ar fi ,.un izvor de periwle" pentru interesele naţiona le
maghiare, or, relevă "Gazeta", procurori i . ca şi când ar fi l uat c u v inte l e ziaru lui clujan ca o imputare că
s u n t p rea ingă d u itori, s-au griih it s ă intenteze respect i ve l e procese d e presă. B i n e î n ţ e l es. const a t ă "Gazeta " ,
141
"EIIenzek" şi soaţele ei pot instiga oricât şi oricând împotriva naţionalităţilor nemaghiare fără a fi trase
niciodată la răspundere.
M i şcarea naţională românească supusă constant la presi uni sporite face ca ideea Memorandu l u i ,
l ansată c u a n i în urmă, să s e generalizeze ş i să se consolideze. Î n acest sens apare c a deosebit d e interesantă
pentru marcarea stări i de spirit a românilor din Transilvania şi Ungaria la 1 890 propunerea lansată de
"Luminătorul" timişorean, pentru convocarea unei Conferinţe a tuturor jurnaliştilor români de la ziarele
politice spre a se înţelege asupra unor măsuri concrete împotriva persecuţiilor la care era supusă întreaga
presă românească din Transi lvani a şi Ungaria.
Autorul articolului Patru p rocese d e p resă deodată foilor politice rom â n e66 sugerează tocmai o
astfel de măsură. El consideră că a sosit timpul să fie redactat un "memorand separat" în problema
presei .
Nl.!cesitatea unui memorand privind situaţ ia presei româneşti era motivată ş i d e faptul c ă procesul de
presă în sine nu putea să aibă un ecou su ficient de mare în opinia publică din afara Austro-Ungariei si c;:
atare trebuia să se recurgă la un procedeu mai eficient din punctul de vedere al ariei de ră spân d ir e a
int0rmaţi ilor.
De altfel, cum se cunoaşte, Memorandul menţionează în cuprinsul său şi situaţia presei rom;î neşti şi
a numeroaselor procese la care era supusii(>;. În Replică figureazii nominal şi acest proces din 1 890 al
"Gazetei Transilvaniei" împreună cu câteva date privind condamnări le admini strative11H.
Data p rocesului se apropia şi, din tonul unor articole ale "Gazetei" răzbătea presentimentul unei
inevitabile condamnări. Aceasta se putea întrezări chiar şi din publicarea numelor şi a funcţiilor celor 36
de juraţi din care 1 2 vor fi traşi la sorţi în 14 august119•
O mare mâhnire produse redactorilor "G azetei" şi articolul din "Kolozsvar", de l a 2 august, care
sfătuia pe procurori să "vindece" pe eroii presei naţionalităţilor, făcându-le procese de presă până când
aceasta va amuţi, şi împreună cu ea va amuţi şi ,.pol itica" naţională românească" despre care spune că a
ajuns la ,.ultimele oftări". În general, procesele de presă, afirmă foaia clujeană, nu se mai bucură de nici
un interes, nici in opinia publică maghiară şi nici chi ar in rândul naţionalităţilor; pe popor, mai susţinea
" Kolozsvar", nu-l mai interesează astăzi ,,dacă cutare ziarist va fi achitat ori condamnat", sugerând în
acest fel că, între români, ar domni apatia şi dezinteresul în problemele lor publice naţionale. Or, situaţia
era tocmai contrară celor susţinute de "Kolozsvar" şi "Gazeta" respinge cu tărie aserţiunea: ,.0 foaie
care trăieşte din fondul reptilelor (aluzie la fondurile guvernamentale - n. ns. G. N.) şi n-are convingerile
sale proprii, fireşte că nu poate cuprinde cu mintea ei ce va să zică a purta o luptă leală şi dreaptă pentru
drepturile şi l ibertatea unui popor, fără alt interes decât acela al izbândei cauzei sfinte ! "70•
Răspunsul românilor din Braşov şi din j ur la insinuarea privind lipsa lor de interes pentru procesele
de presă a fost promptă şi pe măsură. O manifestaţie spontană a avut deja loc înainte de m asă în 1 3
august, când aflând de plecarea inculpaţilor la proces s-au prezentat la redacţie mai multe deputaţiuni de
cetăţeni (oameni simpli şi intelectual i ), bărbaţi şi femei, care le-au urat călătorie bună şi curaj în l upta
pentru drepturile poporului român. Ziarul, sintetizând încurajările acestora, arată că ,.suferinţele celor ce
poa1tă această grea luptă sunt suferinţele intregului popor românesc"71 . Aceste cuv;nte relevă clar maturitatea
politică a românilor şi nu dezinteresul sau apatia, cum incerca să sugereze cu emfază ziarul clujean.
A doua manifestaţie a avut loc după masă, in faţa Redacţiei, când din nou s-a adunat un mare număr
de cetăţeni care, intr-un lung şir de trăsuri şi pe jos, i-a condus la gară pe cei doi redactori A. Mureşianu
şi Traian H . Pop. Despăl\irea s-a petrecut sub puterea emoţi ilor şi a urărilor entuziaste de ,.să trăiască".
Manifestaţiile au fost, de altfel, prompt î n registrate de "Kolozsn)ri" şi " E rdely Hirado" şi de unde,
până atunci, vorbeau despre ,.apatie", de astă dată erau nevoite să recunoască atşamentul românilor faţă
de apărăt0ri i ,.cauzei valahe". Este inutil să adăugăm că " Demonstraţia pentru Gazetă" a pricinuit o
,.patriotică" mâhnire şi altor foi guvernamenta le. Era evident că în popor se declanşase o e fervescenţă
p o l i ti c ă ost i l ă o p res i un i i
.
La Fcldioara, n:dactorilor l i ::;e a lălură şi av0catul I os i f Roman, deoarece avocatul S . U a m i a n care se

,
angaj ase i n i ţial să-i apere, ca în 1 88 8 , căzuse bol nav.

ProcCS\ll a avut loc j o i , în 2/ 14 august pe o vreme can iculmă în sala Tribunalulu i u i n palatul BanflY
1 42
de pe strada principală a Cluj ului, fiind aşteptat şi urmărit cu deosebit interes de ambele părţi. El a durat
circa 1 O ore şi n-au lipsit momentele de "senzaţie" şi tensiune, mai ales că, şi la Cluj, românii din oraş şi
chiar din localităţi mai îndepărtate au ţinut să manifesteze pentru cei doi inculpaţi luând parte in mare
număr la proces; mai ales tineret, şi, intr-o galerie alăturată, numeroase românce venite cu aceeaşi intenţie
de a susţine moral pe cei doi redactori .
Faptul constituia un răspuns ca o palmă aplicată i nsolenţei presei şoviniste care avusese tupeul să
afirme că români i n u s-ar interesa de procesele de presă intentate ziarelor lor 72•
Dezbaterile procesul u i au început la ora 9 şi un sfert. Completul de judecată era compus din Bela
Szasz preşedinte, Miko Emerik şi Becsek judecători; notar M ichail Rotarides şi viceprocurorul din Târgu
M ureş, fai mosul Jeszensky Alexander; translator Aurel l sac. Acuzaţii Traian H . Pop şi A. Mureşianu.
Apărător, avocatul Iosif Roman (fratele cunoscutului deputat şi academician din Bihor, Al. Roman).
Din cei 36 de juraţi convocaţi pentru procesul "Gazetei", nu s-au prezentat decât 1 4, motiv pentru
care s-au suspendat lucrările timp de 2 ore pentru a mobiliza alţi juraţi. Acţiunea s-a terminat la ora l i 31
4, cu constituirea j uriului ( 1 2 persoane) care a şi depus jurământul. Sala era arhiplină. Mai întâi se citeşte
actul de acuzare, şi când Traian H . Pop este invitat să-şi facă observaţiile la acuzaţiile aduse, el roagă
(cum făcuse A. M ureşianu l a 1 888) pe preşedintele completului de j udecată să întrebe pe juraţi dacă
înţeleg sau nu limba română. A. Mureşianu dezvoltă apoi şi el, tot ca la 1 �88, pe larg necesitatea de a se
putea apăra în l imba maternă, făcând şi observaţia că el figurează la proces ca "acuzat împărătesc", pe
baza unei patente imperiale anacronice. in Ungaria, Alai arată Mureşianu, el n-ar putea fi tras la răspundere
(acolo numai autorul răspundea de articolele sa1e), faptul demonstrând starea excepţională care domnea
în Transilvania guvernată de legi absolutiste îndreptate împotriva românilor, încă o probă că egalitatea de
drept de care se tot vorbea nu exista în realitate. Solicită apoi să se constate um1ările nefaste ale practicilor
urmate în Tribunbalele din Transilvani a de a-şi desfăşura lucrări le în limba m aghiară, dovedind, şi de
această dată, ca şi la 1 888, că translatorul nu este capabil să mijlocească într-un mod satisfăcător înţelegerea
cerută în faţa unui juriu. Criticând starea de lucruri, el merge mai departe ca în 1 888. Cu statura sa înaltă
şi spătoasă, cu părul şi barba uşor încărunţite la cei 42 de ani ai săi, rosteşte cu glasul său puternic, cu
rezonanţe de aramă, un adevărat rechizitoriu la adresa abuzurilor regimului dualist. "Este - spune el -
un lucru de tot dureros şi cunoscut în toată ţara, că ţăranul nostru român sufere grozav in urma acestor
stări de l ucruri nefireşti. Ţăranul. este astăzi judecat şi osândit de către tribunale într-o limbă pe care nu o
înţelege; aceasta este o stare bolnăvicioasă şi datpri sunt prin urmare aceia cari lucră pentru drepturi le
poporului ca înainte de toate să pretindă deplina respectare a dreptului de limbă.
Ni se zice că putem vorbi româneşte, că adecă ne lasă să vorbim ca de graţie, dar fără nici un folos,
căci nu ne înţeleg. Noi însă nu voim să cerşim, ci pretindem ca judecătorii noştri să ne înţeleagă limba,
căci altfel ce ne foloseşte dreptul pentru limbă?"7·1
Apărarea lui A. Mureşianu, transformată în acuzare la adresa racilelor dualismului, a produs o mare
însufleţire în publicul român şi a impresionat adânc pe ascultătorii unguri, deoarece avea darul - recunoaşte;:
raportorul de la Budapesti Hirlap74 - de a captiva întotdeauna auditoriu! cu expunerea sa clară. Declară,
in final, că se alătură colegului său T. H. Pop, pentru a li se pune juraţilor întrebarea dacă şti u româneşte.
Cum era de aşteptat, procurorul extrem de iritat aminteşte de poziţia similară a lui A. M ureşianu din
1 888 şi răstoarnă datele problemei fără însă a le argum�nta, susţinând că aici nu este vorba de a şti juraţii
româneşte, ci de a şti acuzaţii ungureşte. În cazul în c<1re vor refuza iarăşi să se apere sub acest motiv, t!
semn că acuzaţii se simt vinovaţi, or că doresc să joace rol de "martiri".
Pusă astfel problema, A. Mureşianu cere cuvântul pentru a răspunde atac urilor procurorului, rostind
răspicat : "Noi nu vrem graţie, ci dreptul nostru". El personal, îl înfruntă din nou A. M u reşianu, are
conştiinţa impăcată; într-adevăr, nu ştie pleda ungureşte, însă este o ruşine ca procurorul unei ţări în care
4/5 din locuitori sunt români, să nu ştie nici un cuvânt româneşte. Întrerupt de publicul român cu strigăte
de "bravo" şi aplauze frenetice, preşedintele ameninţă cu evacuarea sălii în cazul repetării manifestaţi ilor.
Cum era de aşteptat, forurile de j udecată erau mai bine pregătite să întâmpine atacurile acuzaţilor �;i
mai neînduplecate ca la 1 R88, aşa încât preşedintele tribunalului lăsându-se influenţat de procuror refuză
să-i întrebe pe j uraţi dacă ştiu româneşte.
143
Î n continuare, avocatul 1 . Roman, stăru ie pentru completarea dovezi lor; i ntenţ i i l e răuvoitoare ale
completului de judecată transpar şi din refuzul de a completa dosarul cu dovezi. Apărătorul ar fi dorit să
se- accepte articolul lui lvor Kaas din Buda pester Tageblatt din 6 apri lie 1 890, sub titlul "Dem Volke
Freiheit", pe marginea căruia s-a scris editorialul incriminat din "Gazetă'm.
Cu vădită osti litate preşedi ntele răspunde apărătoru l u i că va supune cererea unei del i berări, după
care anunţă o pauză de o j umătate de oră, având in vedere atât atmosfera încinsă la propriu, cât şi la
figurat, apropi indu-se totodată şi ora mese i .
Lucrări le a u fost reluate l a ora 2 1 /2 p.m. printr-o scurtă del iberare i n problema ridicată cu insistenţă
de Iosi f Roman pentru a se alătura probelor existente şi articolul din Tageblatt. Rezultatul deliberării a
fost negativ. N u se admitea decât folosirea conţ inutului articolului în cursul dezbateri lor şi prezentarea lui
în faţa j uriţi lor spre a-1 citi. Dar şi aceasta se va face numai in cazul în care Tribunalul o va considera
"neces� r".
Sunt aduse la cunoşt inţa auditoriului referinţele, care de data aceasta consemnau pentru A. M ure�ianu
că a mai fost implicat in anchete privind problemele de presă. dar că până acum nu a suferit totuşi nici o
pedeapsă. Traian H. Ptlp in schi mb nu avusese până la acea dată nici o contingenţă cu Tribunalul de presii.
U rmează un lung discurs patriotard al proc uroru l u i care a firmă. cu emfază, caracterul exclusiv magh iar
al Statului pentru ca apoi să lanseze form u l e infatuate de genul acestora: "ungurii au putere, avere şi
cultură".
Obosit apoi de atâtea vorbe goale menite a deştepta sentimentele "superiorităţ i i de rasă" ale j uriului,
procurorul s o l i c ită o pa uză de o j umătate de oră, penttu ca apoi să cont i n u i e cu i nsulte la adresa
naţionalităţi lor, care, după capul l u i , n-au avut nici odată titlu de drept şi, cu lmea insolenţei "n-au avut
niciodată i storie . . . ", cerându-le juraţilor să- i declare vinovaţi . Procurprul a vorbit 2 ore încheiate. Când
Aurcl l sac a vrut să traducă d iscursul il m' i u , A . Mureşianu 1-a întrerupt reafi rmându-şi părerea pe care
şi-o susţinuse şi in 1 88 8 . Să fi fost chiar stenograf translatorul, arată A. M ureşianu, şi tot n-ar fi reuşit să
redea integral şi corect conţ inutul discursului Je două ore pe care 1-a rostit procurorul , motiv pentru care
acesta sol i c ită preşedintel u i completului de j udecată să-I di spenseze pe translator de inutila sarcină.
Încălcând uzanţele juridice, Jeszeszky îşi ia libertatea de a ordona translatorului pe un ton poruncitor
să nu dea atenţie la spusele acuzaţilor şi să traducă în li mba română vorbirea sa. Cercetând dosarul
procesului din 1 8 88, proc uroru l îşi dăduse seama desigur că netraducâ.n du-i-se cuvântarea, i n st ituţia
translatoratului va rămâne compromisă ca şi atunci .
Profitând de furia procurorului, ce îşi depăşise atribuţiile, dr. Aurel lsac îşi permise să-i curme avântul
atrăgându-i atenţia că el, translatorul, este un factor i ndependent de procuror şi că numai atunci va
traduce. dacfi i-o va cere Tribunalul. După ce presedintele se consultă cu translatorul, acesta din urmă se
ridică în picioare şi declară că este capabi l să traducă fidel esenţa discursului şi o va face în cazul în care
i se va cere acest l ucru de Trib unal. A. M u rcşianu îşi exprimă inalta sa apreci ere pentru cal ităţ i l e
translatorului c a o m , dar rămâne l a vechea lui părere că a reda complet şi absolut fidel conţinutul vorbirii
procurorului aşa cum pretind i nteresele apărării este o sarc i nă imposibilă pentru i nstituţie. Acuzaţi i renunţă
categoric la traducerea discursului procu roru l u i , ap ă rând încă o dată, ca şi la 1 888, .,chesti unea limbii".
.
Ei refuză din nou să se apere din moment ce nu o pot t:1ce eficient în limba lor maternă, dat fi ind că juriul
form�t exclusiv din maghiari ce nu cunoşteau l imba română, nu-i înţel eg. Traian H. Pop mai adaugă că
face acest gest cu atât mai vârtos cu cât pentru persoana sa nu doreşte să jer1fească şi să calce în picioare
un principiu de v i aţă naţiona l ă . A. M ureşianu, a_i u ngfmd Jin nou la cuvânt, mai face câteva aprecieri
generale asu pra valorilor origin a l u l u i şi traducerii. ca ş i asu pra d iscurs u l u i patriotard al procuroru l u i .
care c u toate cuvintele l u i bomh�stice şi in fa t u a t e .,mr v a pu t ea �terge niciodată u e pe faţa acestui pământ
naţ ional ităţile care trăiesc pe el'' ( f(lrmularea atrage din partea auditori ului noi aplauze prel ungite). Pentru
a demonstra şi mai pregnant oprimarea la c a r .:- s u nt s u p u ş i Hl m â n i i . M u rcş i a n u a d u c e la c u n o ş t i nţa
Tribuna l u l u i că l egea îi dădea d re p t ul să-�i ia a p:hii l or şi u n neavocat, şi că, dacii ar fi procedat potrivit
acest u i drept, e l nr fi adus u n !iiran t â n ăr din H unedoara, c a re a r dezvă l u i , s i ncer ş i d i rec t , d i n propria
cxpcrientă cât ,.sufere nccst brav popor � i ce îi amăn:�te i n i ma alill de cumplit". I maginea retori că ii aduce
şi de data a c e as t a ap l auze fu r1 u noase, dclerrn inându 1 iarăşi pc preşed i n te să am c n i n \ e cu cv�c;uurca :;ul i i .
1 44
Directorul "Gazetei" mai invocă în sprij inul lor promisiunile de echitate ale ministrului de j ustiţie Szi lagyi.,
care însă n-a făcut nimic pentru ca ziariştii români aduşi în faţa judecăţii să fie înţeleşi de juraţi pentru a
nu se mai zbuciuma "în zadar cum ne zbuciumăm atât noi cât şi dv., azi aici, unde am fost citaţi cu atâta
înteţire şi aduşi pe o căldură aşa de mare şi nesuferită, ca să nu fim înţeleşi" (aplauze din partea români lor).
"Noi nu am venit aici - mai precizează mândru inculpatul - ca să ne apărăm pielea noastră, ci ca sfi
apărăm un principiu", iar în final, acoperit de alte multe aplauze, cere să se consemneze că nu s-au putut
apăra în l imba română, neavând cine să-i înţeleagă76•
Pledoaria avocatului I osif Roman a fost moderată şi obiectivă, privind doar chestiunile de procedurii
j uridică. El a insistat asupra faptului că articolul de fond este efectul unei cauze, adică a articol ului l u i
Kaas. Editorialul incriminat n-a făcut decât să-I aplice la situaţia români lor d i n monarhie. Î n cuprinsul său
nicăieri nu se referă la naţionalitatea maghi ară, c i la "o partidă domnitoare, la oameni i partidei de l a
putere cari stăpânesc şi a u puterea î n mână . . . " În acelaşi fel a scris ş i Traian H . Pop î n declaraţia s a dată în
timpul anchetei. Şi din moment ce în "Gazetă" ca şi în "Tage blatt" nu se face niciunde menţiune dcspr'::
naţional itatea maghiară, ci numai despre ,.partida privilegiată" care are puterea i n mâini, înseamnă c.'i
procurorul îşi întemeiază acuza pe o interpretare greşită.
În ceea ce priveşte notiţa din nr. 40 dar şi articolul din nr. 72 al " G azetei", A. M ureşianu a dcc l �1 ra l .
încă în faza instruiri i procesului, c ă era plecat din Braşov la Budapesta, şi astfel nu putea să-şi exerc 1 t e
dreptul de supraveghere, cerut de patenta imperială.
Încheierea argumentaţiei pledoarii a lui Iosif Roman atât de logic închegată este deosebit de frumoasă
şi de inteligentă. De fapt ea apare ca un apel la cei ce vor j udeca procesul spre a avea in vedere că
deciziile j udecătoreşti i n fluenţează în mod cert şi asupra l iniştii sociale, a sentimentelor şi pasi uni lor
umane, putând naşte evenimente de mare cumpănă, care, de multe ori, trec în domeniul istoriei, atrăgân<i
mai apoi, o critică aspră asupra lor.
Sugerează că oameni i acelui prezent, înainte de a pronunţa sentinţa să o cumpănească bine, în aşa fel
încât să aibă in vedere că va trece în istorie, în timpuri tot mai luminate, şi că "tocmai aşa vor fi apreciate
j udecăţile aduse pe baza antipatii lor şi patimi lor naţionale, cum au fost apreciate judecăţ i le ce le-au
născut fanatismul rel igios". Şi această pledoarie a lui 1. Roman s-a bucurat de aplauzele admirative ale
publicul ui românesc, atrăgând noi admonestări din partea preşedintelui.
Procurorul, având dreptul la replică, şi-1 foloseşte din plin, încercând să risipească atmosfera favorabi l. ă
acuzaţilor generată de cuvântul avocatului .
C u privire la pasajul incriminat din notiţa de 4 rânduri l a rubrica cea mai modestă Ştirile zilei, Jeszenszky
caută să convingă j uraţii că cele 4 rânduri pot avea o însemnătate mai mare şi pot fi mai ,.periculoase"
decât un articol foarte Jung, iar editorialul "falsifică sensul şi tendinţa" articol ului baronului lvor Kaas.
În încheiere, procurorul rosteşte aproape dramati c , cu voce ridicată, încercâ nd a şan taja j u ri u l ,
următoarele: "Dacă aţi achita p e cel dintâi acuzat, (T. H . Pop) aceasta n-ar însemna alta decât c ă maghiarul
în această ţară (Transilvania) e uzurpator. Iar dacă aţi achita pe al doilea acuzat - va avea carta b i anca
pentru a-şi conti n ua ati tudi nea urmată până acum de i ntransi genţă naţională ş i de război d e cl a ra t
autorităţilor."
Dar şi apărătorul avea dreptul la duplică, aşa încât la acuzaţia procuroru lui că M ureşianu este autorul ·
spiritual al articol ului de fond deoarece el a dat dispoziţia să se scrie, răspunde că aceasta reprezi n tă o
denaturare a cuv intelor, întrucât directorul " G azete i" n-a spus decât atât : "aici este un art i co l , d i n e l
puteţi face un alt articol" fără să dea autoru lui Traian H . Pop nici o îndrumare concretă cum si în c e fel s{.-1
scrie. Avocatul apărării îşi incheie intervenţia atrăgând atenţia completului de judecată că este inadmisibil
ca procurorul să exerc ite o asemenea "presiune asupra juraţilor"77•
Juraţii se retrag şi, după trei s ferturi de oră, preşedintele juraţilor, dr. F� bianyi Rudolf dă citire verd i c t u l u i
prin care cei doi inculpaţi erau declaraţi "vinovaţi". După care, procurorul susţinând că ambii acuzaţi au
circumstanţe agravante, cere maximum de pedeapsă: pentru T. H . Pop. 3 ani de închisoare �i 450 f1 .
amendă iar pentru A. M ureşianu 1 O luni închisoare ş i 450 fl . amendă, ambii fiind, în acelaşi timp, puş i la
suportarea cheltuielilor de judecată.
Roman demonstrează că, dimpotrivă, acuzaţi i trebuie să se bucure de ci rcumstanţe atenuante şi cere
CUMJDAVA XXI - cuulu 1 ( 1 1 45
minimum de pedeapsă. Judecători i se consultă şi ei trei sferturi de oră, după care se comunică sentinţa:
Traian H . Pop primeşte 1 an închisoare de stat şi 1 00 tl . amendă sau 20 zile arest în plus, iar dr. A .
Mureşianu 6 săptămâni recluziune. Ambii urmând a suporta integral cheltuielile d e j udecată. A fost 0
lovitură serioasă dată "Gazetei" şi întregii prese româneşti şi un succes al şovin ismului maghiar, care
cuprinde, ca o cangrenă, cercuri tot mai largi ale naţiunii dominante.
Deşi "Gazeta"n anunţase că cei doi redactori vor sosi împreună Ia B raşov duminică, se vede că
.
avocatul i-a sfătuit să nu plece împreună astfel încât de la Cluj , Traian H. Pop pleacă pentru câteva zile în
regiunea sa de baştină, M ureşianu primind singur onorurile, nu lipsite de pericole, după cum se va vedea.
Cu o oră înaintea sosiri i trenului, gara şi peroanele Braşovului devin neîncăpătoare pentru numărul
mare de români veniţi cu trăsuri, cu căruţe şi pe jos - bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, intelectual i şi
oameni simpl i, toţi nerăbdători de a-1 întâmpina pe cel ce le-a apărat avutul cel mai de preţ, Lim ba79•
Primirea în Braşov a fost, cum era de aşteptat, un adevărat triumf care nimicea încă o dată aserţiunile
p resei guvernamentale despre o aşa zisă "apatie" a poporului român, despre ,,dezi nteresul" său . Între
cele mai entuziaste urări de ..să trăiască", Lucia Popovici, îmbrăcată în costum naţional, îi înmânează lui
A. Mureşianu un magnific buchet de flori după care avocatul Ioan Lenger in numele românilor il salută
dând glas gândurilor celor prezenţi : "la suferinţele ce vi s-au impus prin verdictul juri ului, din adâncul
inimii lu{tm parte cu d-voastră. Nu am venit deci decât să ne exprimăm bucuria pentru modul cum aţi
susţinut dreptul Iimbei noastre".
Aurel M ureşianu, emoţionat de primirea peste aşteptări de călduroasă, le mulţumi adânc mişcat şi
strânse mâna multora dintre cei ce veniseră să-I întâmpine. În curtea gării a fost în�adrat de călăreţi în
fru moase costume naţionale, care I-au însoţit într-o coloană i mpresionantă până în oraş. Pe parcurs,
rândurilor de manifestanţi li se adăugau şi românii atlători pe străzi , iar alţii oprindu-se să privească
salutau cu pălăriile strigând şi ei "Să trăiască! ''
Convoiul se opri în piaţă, în faţa localului Redacţiei, unde îi aştepta o altă mulţime de oameni . Aici a
fost prim it cu o scurtă cuvântare de către "poporeanul" George Puiu, care, dând expresie simţămintelor
poporului, îi mulţumi lui Mureşianu pentru curajul şi bărbăţia sa, exprimându-şi în încheiere speranţa că
dreptatea va trebui să iasă odată la iveală şi pentru poporul român. După care A. M ureşianu ţinu şi el un
discurs scurt la obiect, subliniind importanţa folosirii libere a l imbii române şi mulţumind pentru onoarea
făc ută80 •
Repetatele urări de "să trăiască" au acoperti piaţa, adunarea risipindu-se apoi în credinţa c ă l upta
stăruitoare va duce la "ţinta dorită". Mai multe deputăţii au pătruns în redacţie pentru a-şi prezenta omagiile
şi adeziunea la l upta ce primea un nou avânt .
Eroul procesul ui de presă este pe măsura însemnătăţii sale. "Kronstădter Zei tung"81 pub l ică un
articol semnat de Iosif W. Fi ltsch, deputat, care constata ca evident că "j uraţii au judecat în cauza lor
proprie". deoarece, procurorul i-a provocat pe juraţi la răzbunare ,,pentru o vătămare ce s-ar fi făcut
poporului maghiar -:- prin urmare chiar şi juraţilor".
Şi se întreba mirat "Este asta permis?" Remarcând apoi l ipsa de înţelepciune politică a procesului,
atrage atenţia celor de la cârma ţări i şi j udecătorilor de presă că astfel de articole sunt .,expresiunea
purelor vederi şi sentimente ale întregului popor român". Marele adevăr de care regimul dual ist nu voia
să ţină seama cu nici un preţ era acela că. "la spatele u nu i M u reşianu, Pop, S l avici, Boba ncu stau 3
milioane de români". Iar celelalte naţional ităţi din Ungaria sunt şi ele adânc nemu lţumite. Oare dominanţii,
se mai întreabă retoric Fi ltsch, nu şti u că: "nem ulţumirea unui popor niciodată nu s-a putut potoli prin
prigoniri pol itice?"
Din păcate, ziarele maghiare guvemamentale se situau pe alte poziţii, departe de obiectivitatea presei
săteşti; astfel, ziarul Ne mzet din 1 6 august 1 890, în articolul de fond intitulat " N e mzetisegi izgatas"
(Agitaţie naţională)Hl, îşi exprima recunoştinţa faţă de j uriu şi faţă de procuroru l Jeszenszky că i -au
condamnat pe T. H. Pop şi A. Mureşianu. ,, Kolozsvar" din 28 august"\ şi atunci, ca şi în alte împrejurări ,
rt� fuza să vadă starea de fapt şi decl ara Sl:nlcnt i o s că "Ori ar fi , ori n-ar fi multe demonstraţ i u n i , noi în
ciuda acestora susţinem că la n o i nu e x i st ă chestiune de naţional itate, şi că după astfel 1.h: pro ces e de
presă, o asemenea chesti une naţională, în genere, n u câştigă însemnătate" ceea ce era evident, o flagrantă
1 46
sfidare a realităţii de sub ochii ziarului din oraşul în care s-a desfăşurat un simptom al acesteia, şi încă
unul grav al "chestiunii" naţionale" care .,nu exista"! - Ziarul clujean nu voia să vadă decât că în spatele
.,agitatorilor" stau puţini, şi aceia trăiesc mai mult în România. U n alt organ guvernamental, "Neues
Pester Journal" din 1 6 august8\ colporta neadevărul că cei j udecaţi ar fi .,aţâţat" la rezistenţă cu forţa.
"Budapester Tageblatt", care a fost atât de des amintit în cadrul dezbaterilor procesului cu al său articol
publicat de lvor Kaas, se desolidarizează total de aşa zisa .,parafrazare" a acestuia de către "Gazetă".
" EIIenzek" din 2 1 august, în articolul "Az eliteltek" (Judecaţii), le reproşează acuzaţilor că nu şi-au
apărat propria piele, administrându-Je lecţia aberantă că numai cei ce se apărau pe sine puteau fi apărători
serioşi ai cauzei ce o reprezintă.
O remarcă asemănătoare, plus reproşu l că inculpaţii s-ar fi purtat ca şi cum ar fi dorit să fie pedepsiţi,
figurează şi în "Erdelyi H irado" din 1 6 august, care, bagatelizând revendicări le românilor mai adăuga
ş_i faptul că "simpaticul" Mureşianu care a vorbit cu "oarecare eleganţă" la proces, a pledat totuşi în
favoarea unor ,.păsuri" devenite dej a "banale".
Opoziţionalul "Pesti N aplo" din 1 5 august era ceva mai conci liant şi în articolul Procesul de p resli
·
din Cluj" minimaliza şi el agitaţii le naţionale din Ungaria. dar recunoştea că reaua administraţie, pm1ialitatea
şi arbitrariul au amărât poporul care şi-a pierdut încrederea în cei de la cârmă, deoarece n-au găsit soluţii
pentru rezolvarea plângerilor lui. Ziarul arunca vina situaţiei atât de dezastruoase asupra guvernului şi
autorităţilor care urmăreau, consemna acesta, n umai "promovarea intereselor politice ale guvernului ş i
a l e scopurilor sale ş i d e aceea a desconsiderat, b a c u intenţiune şi sistematic a acoperit abuzurile p e care
le comiteau funcţionarii în multe părţi, chiar în acele ţinuturi unde locuiesc cetăţeni de l imbă străină în
'
majoritate şi în masă"85•
Sesizând nedreptatea făcută acuzaţilor în acest proces, precum şi o condamnare generală a statului
şovinist, apare articolul Torveny es torveny (Lege şi lege) din foaia clericală "M agyar Ă llam" din 1 7
august8�. Articolul deplânge nerespectarea legii din 1 868 care prevedea posibil itatea reală ca aceştia să se
apere în limba maternă, cerere pe care ziarul o găsea întemeiată. Onestele cuvinte sunt reproduse cu
plăcere de " Gazetă " : .,Lega l ă şi Înd re p tă ţită a fost această cere re, dar Tribunal u l n-a luat-o în
consideraţiune, ba însăşi procurorul suprem din Târgu Mureş şi-a ridicat vocea pentru a se denega această
pretenţiune legală. Tristă, ruşinoasă şi mai presus de toate nedreaptă este această procedură, pe care
şovinismul patriotic n-o poate înfrumuseţa . . . ". Despre statul şovinist aceeaşi gazetă spunea: .,Acel stat,
care el însuşi prin organele lui îşi calcă legea, n-are drept să pretindă de la alţii repsectarea altei legi,
care loveşte legea eternă şi neschimbată.
O, cât de josnică, cât de nedreaptă şi cât de neconsecventă eşti tu atotputernicie a statului!"
O interesantă luare de poziţie în favoarea condamnaţilor a fost şi cea adoptată de rev ista satirică
"Borsszem J a n ko", nr. 1 1 80 (34) din 24 august 1 890 de la Pesta, care prezenta pe prima pagină o
ilustraţie semnificativă: trei cruci - pe cea din dreapta e răstignit A. Mureşianu; pe cea din stânga Traian
H. Pop, căruia procurorul Jeszenszky, in togă romană, tocmai îi leagă picioarele cu frânghia; crucea d in
mijloc este goală, însă lângă ea, se vede l vor Kaas fugind, ceea ce sugerează că locul său ar fi fost alături
de cei doi condamnaţ i . Legenda ilustraţiei are următorul text: .,Cei doi agitatori acum vor fi credincioşi
deoarece, legaţi fiind, cred. Acum îşi iau pedeapsa, iar pe ţehmeşterul cel mare nici capul nu-l doare"H7•
I ronica aluzie era uşor de înţeles ş i dovedea, odată mai mult, că ceea ce era permis unui barc111
maghiar, nu era permis unor ziarişti români. Reieşea deci, cât se poate de limpede, substratul naţional al
condamnări i .
Presa politică românească, atât din Transilvania cât ş i din Tară, era unanimă i n apărarea condamnaţilor.
Asfel "Tribuna""R, în numărul din 1 7 august, arată că "vina" celor condamnaţi a fost aceea de a fi spus
ceea ce crede poporul român .
Condamnând aspru statul poliţist şi şovinist, editorialul "Tribunei" mai nota: "Unde s-a mai întâmplat
v,reodată în largul ţărilor şi în decursul veacurilor, ca o societate de oameni nemulţumiţi şi plini de legitime
gravamine să fie prefăcuţi în cetăţeni mulţumiţi şi însufleţiţi prin aceea că li se pune pumnul in gură? Ce
om cu mintea întreagă poate crede că reglementând oricât de aspru presa românească, oprind-o în cele
din urmă cu desăvârşire chiar, opoziţia românească va inceta .. "? "Şi cu toate acestea şoviniştii aşa cred".
.
1 47
D upă ce reaminteşte maxima lui M ontesquieu că "Nu există tiranie mai cruntă decât aceea exercitată
la umbra legilor şi păstrând aparenţele j ustiţiei", încheie în ideea că va veni v remea când suferinţele
îndurate de români în puşcăriile ungureşti îşi vor da roadele.
În comentariul "Luminătorului" intitulat Procesele noastre de presăx•J acesta arăta cum prin procese
"dom n i i" se străduiesc cu orice preţ să facă să amuţească glasul poporului român, pentru a nu străbate la
auzul lumii culte, obiective, i ubitoare de l ibertate autentică. Acest scop însă nu va putea fi atins, apreciază
" L u m i n ătorul", n i ci chiar dacă toate j urnalele româneşti ar înceta, deoarece (face din nou aluzie la
Memorand) "Sunt şi alte m ij loace spre a ne descoperi durerile şi nemulţumirile".
Chiar şi "Telegraful român"90, care era mai moderat, constată că procesele politice sunt o manifestare
bolnăvicioasă în stat. Ele atestă convingător că în ţară sunt nemulţumiri şi că acestea, cum e şi firesc, îşi
găsesc ecoul în presă. Este profund nedrept - apreciază "Telegra ful" - ca, în cazul in care autorul
trece cu vederea câteodată să se u i te cu un "ochi la procuror şi cu celălalt la cuvintele ce le pune pe
hârtie", să sufere ani grei de închisoare.
" Românul" din Bucureşti dă glas răsunetului pe care 1-a avut procesul dincolo de Carpaţi , în articolul
D re p ta t ea u ngurească'n . Acesta consideră procesul drept un strigăt de disperare al asupriţi lor şi atrage
atenţia dominanţi lor că ,.Omul e făcut să nu- raţioneze totdeauna bine când sufere şi să aştepte un bine
dorit chiar de la inimicii cei mai înverşunaţi ai lui, numai să ştie că sunt şi ai opresorilor lui". Oare nu-şi
aduc a m i nte, mai intreba " R o m â n u l" că şi ei au fost în situaţia popoarelor subj u gate acum de ei, şi
sufereau dacă li se luau libertăţile şi li se punea căluşul în gură?
"Românul" se simte obligat să atragă atenţia asupra pericolelor ce pot ameni nţa liniştea socială in
cazul în care guvernanţii nu vor să vadă adevărata stare de l ucruri şi continuă să aducă la disperare
naţionalităţile nemaghiare. Situaţia încordată - continua " Românul" - ar putea duce din nou la "sechele
sângeroase de la 1 849 şi atunci nu vor fi v i novaţi de consecinţele lor decât numai ei". I ar într-un alt
articol , tot "Românul"92 mărturisea că în redacţia sa se citesc toate strigătele de durere şi mânie care
izbucnesc adesea în coloanele ziarelor româneşti din Transilvania şi că ele expri mă adevărul, care din
păcate, spus acolo este o crimă de stat. Dar, ameninţă pe faţă, să bage bine de seamă guvernanţii să nu
dea n aţiuni lor nemagh iare cât pot răbda, deoarece rezul tatul ar putea fi g roaznic. M enţionăm că pe
marginea acestu i articol a izbucnit şi o polemică ascuţită între "Nemzet" şi " Românul".
De data aceasta, procesul are ecou nu numai în România ci şi în Franţa, unde revista Juliettei Adam
din Paris, "La Nouvelle Revue"9·1 din 1 5 decembrie 1 890, aducea la cunoştinţa cititorilor că deşi guvernul
Tisza, iniţiatorul persecuţ iilor împotriva naţionalităţilor, căzuse, totuşi regimul de intoleranţă şi opresiune
continuă; ca dovadă, se arată că în cazul în care un român independent ar da glas părerii sincere asupra
situaţiei poporului său, ar fi "condamnat fără doar şi poate şi trimis în închisorile statului".
O mare parte a elitei intelectualităţii romfmeşti a suferit aşa ceva; ziarişti, preoţi, oameni politici, chiar
şi un bătrân general (Traian Doda - n. ns. G. N. ) au fost victimele sistemului . "În acest moment - se
nota în arti col - trei ziarişti expie temeritatea lor în temniţele ungurcşt i . Al patrulea, d l . M ureşianu,
directorul "Gazetei Transilvaniei", a ieşit zi lele acestea din închisoare şi el iberarea sa a fost sărbătorită
de întreaga junime română, până la Bucureşti şi Paris.''
Faima procesului nu numai că trece graniţele, dar de\·ine şi o problemă politică dezbătută în parlamentul
român. l ată, în rezumat, ce spunea deputatul 1 . Grădiştcanu în şedinţa d i n 1 9 decembrie 1 890 a înaltul ui
for. ,.Toată lumea ştie că dualismul a adus o situaţie dezastruoasă mai ales pentru români, asupra cărora
persecuţi i le se înmulţesc din zi în zi. Condamnări l e ziarişti lor români au deve n i t o chestiune curentă,
căc i , neîndrăznind să atace biserica (o vor face totuşi ), toată ura lor se îndreaptă împotriva presei, care, in
ultimi i ani , a fost supusă unei cenzuri din ce în ce mai aspre". Şi citează recentele de-atunci condamnări
rostite împotriva "Gazetei Transilvaniei" şi ,.Tr i b u n e i '' ai căror redactori au fost j udecaţi de un j uriu
care nu le cunoştea limba. " După informaţi i le noastre, - afirma deputatul român, - aceste condamnări
.
au produs o aşa i ndignare a populaţiei române" împ otriva stăpân itori lor, "încât o exploziune violentă a
pat i m i l or naţionale nu parc cu neputinţă".
De la î n a l ta tribună între aplauzel e fn:netice ale întregu l u i p arlament, 1. Urădiştcanu aducea, răspicat,
la c u noŞtinţa guvern u l u i ungar, că intre România şi Austro- l i n ca r i a nu poate fi pri ete n i e a tfita t i m p cât
148
"ţipetele de dure�e ale românilor vor răsuna la urechi l e noastre"�4•
După bilanţul "Tri bunei"�"- 1 . Grădişteanu nu exagera deloc, având în vedere că procesele politice
împotriva români lor aj unseseră într-adevăr la ordinea zilei . Vasile Lucaci u a fost arestat şi aruncat în
închisoare, generalul Traian Dada a fost condamnat la doi ani închisoare de către curtea cu j uraţi din
Arad; Ioan Slavici a fost trims pentru un an în închisoarea de la Vaţ; Ştefan Albu, unul dintre redactorii
revistei româneşti de limbă gem1ană " Rumanische Revue" primeşte o pedeapsă de şase luni închisoare;
V. B arceanu, redactor l a " L u m i n ătorul", pri meşte şase l u n i de înch isoare ; A urel M ureşianu, ş ase
săptămâni, iar Traian H. Pop, un an; Septimiu Albin i, redactor la "Tribuna" a fost condamnat la şase luni
închisoare, iar I oan Macavei un an şi j umătate.
O astfel de presiune asupra român ilor prevestea o perspectivă sumbră pentru ei.
Să revenim însă la evoluţia procesului, deoarece inculpaţii nemulţumiţi de sentinţă au semnat amândoi
un recurs întemeiat, formulat în 1 2 puncte. În el se demonstra, cu dovezi concrete, că procedura penală
obişnuită a fost grosolan încălcată')('. Pentru un j urist priceput al vremii, motivele invocate erau într-adevăr
foa11e serioase, cum se poate vedea în rândurile ce u rmează:
1 ) A. M ureşianu a fost j udecat în baza patentei i mperiale din 27 mai 1 85 2 , cu toate că între timp
cenzura s-a desfinţat.
2) Preşed intele j uriu l u i , după începerea lucrări lor şi-a perm is a pleda el însuşi obiectul procesului
ceea ce nu e prescris nici unde.
3) Procurorul Hiro .lanos (care a j udecat "Gazeta" în procesul anterior) a stat tot timpul procesului
lângă j udecători (se înţelege că pentru a-i influenţa).
4) Lui · A. M ureşianu nu i s-a permis să dovedească cu martori că nu a putut exerc ita "atenţiunea"
cuvenită, şi deci nu s-a putut apăra în acest sens.
5) Preşedintele Tribunalului a refuzat cererea inculpaţilor de a întreba pe j uraţi "dacă înţeleg limba
română" (fapt acceptat în procesu l anterior din 1 88 8 ).
6) Acuzaţilor li s-a refuzat şi cererea de a se citi în plen depoziţii le făcute înaintea judecătorului de
i n strucţie.
7 ) Deşi cei doi au făcut o traducere legalizată din germană în maghiară a articolului din Budapester
Tageblatt din 6 aprilie 1 890 în decrusul instrucţiei şi al pertractării li s-a refuzat să dovedească faptul că
articolul incriminat din ,,Gazeta". nr. 7 2 "nu este alta decât o reproducere a. ideilor şi chiar a cuvintelor
scrise" în ziarul maghiar de l i mbă germană .
8) Cei doi pot dovedi cu ziarul "Kolozsvâ r" şi cu martori că un profesor universitar a stat în camera
destinată membrilor juri u l u i ; j uriul a prânzit în sala vecină, şi prin cei ce i-au servit au putut veni în
contact cu exteriorul; ceea ce încălca § 77 de procedură penală.
9) În timpul dezbaterilor, unul din membrii juriului a primit o scrisoare din exterior (ceea ce iarăşi era
contra legii).
1 O) Fără a fi chemat la ordine, procurorul ,.a întrebuinţat la adresa naţiunii române expresiuni adânc
vătămătoare". Provocându-se la opinia publică a poporului maghiar şi "accentuând datorinţa sentimentelor
maghiare a influenţat cu toată puterea oficiului său în foarte mare măsură asupra stării de spirit a membrilor
juriului şi prin aceaa că a pretins hotărât şi ameninţător condamnarea inculpaţi lor."
I l ) Membrii supleanţi ai j uriului. în decursul dezbaterilor se aflau printre membrii plini, retrăgându-se
cu aceştia şi la consultări .
1 2) § 92 al Codului Penal prevedea ca în cazul în care e condamnat cineva l a închisoare, şi i se admit
circumstanţe atenuante, după cum a fost cazul lui A. Mureşianu, se poate schimba sentinţa privativă de
l ibertate cu amendă în bani.
Cu toate că recursul a fost atât de clar argumentat, Curia întrunită în şedinţa din 1 6 septembrie 1 890,
hotăreştc respingerea acestuia. Menţionăm că şedi nţa Curiei a fost prezidată de Toth Lorincz, raportor
fiind Sellyey Sandor'n. Sentinţa nr. 1 1 7 0 din 14 august 1 890 a intrat în vigoare în termenii stabiliţi .
Dar l ucrurile nu se încheiară doar c u această respingere a recursului deoarece se pare că autorităţi le
ţineau cu orice preţ să le facă românilor cât mai multe şicane. Aşa se explică şi . de ce în urma sesizări lor
unor art icole din presa şovină maghi ară, procuro r u l din B raşov face u n denunţ Tribuna l ul u i din loca l i tate
1 49
pentru a porni o anchetă împotriva celor ce au luat parte l a primirea triumfală a lui A. Mureşianu Ia
întoarcerea sa de Ia Cluj98•
Inculpaţii de data aceasta au fost avocatul 1. Lenger şi George Puiu care au ţinut cuvântări le de bun
venit. Ei erau acuzaţi in baza paragrafului 1 74 al Codului Penal, care condamna aspru pe cei ce lăudau
sau distingeau în public vreun condamnat.
Cei urmăriţi în justiţie fac însă un recurs despre care aflăm că s-a rezolvat în 25 septembrie şi a fost
publicat în 1 2 octombrie, arătânsu-se că paragraful respectiv nu se putea apl.ica în cazul M ureşianu,
deoarece el a fost condamnat doar pentru "abatere", nu şi pentru crimă sau delict. Era adevărat că T. H.
Pop a fost condamnat pentru "delict", însă la 1 7 august, d upă proces, în gara Braşov a sosit numai
A .Mureşianu, nu şi colegul său. Bănuim că avocatul 1. Roman prevăzuse posibil itatea unor noi inculpări
şi de aceea îl va fi sfătuit pe A. M ureşianu să plece singur din Cluj . Oricum, reaua-credinţă a regimului a
ieşit din nou la iveală prin graba cu care procurorul a declanşat ancheta cu toate că nu avea nici o bază
juridică serioasă. Dar, pentru a nu rămâne totuşi în pagubă cu pornirea de rea credinţă, actele întocmite
au fost înaintate căpitanului oraşului pentru a li se administra amenzi celor în cauză.
Autorităţile politice şi judiciare nu erau însă mu lţumite numai cu atât, ele încercând să-i persecute pe
români ori de câte ori se ivea ocazia. Aşa de pildă menţ ionăm că au deschis o nouă anchetă, de data
aceasta împotriva acelora care, împreună cu A. M ureşianu şi Traian H . Pop. au luat masa în grădina
Stadler din Cluj în seara zilei de 14 august. Procesul ameninţa să ia propoflii întrucât au fost incriminaţi
douăzeci de "agitatori". De la procesul Pronunciamentului nu mai fusese inculpat un număr atât de mare
de români, şi nici nu va mai fi până la procesul Memorandului.
Aceştia, ţinea să denunţe ziarul " Kolozsvary", n-au luat parte la o cină intimă, dictată de necesităţi
_fiziologice fireşti şi prozaice, ci au organizat un banchet ce urmărea să fie o manifestaţie politică.
Un martor ocular descrie în " Gazetă" cum s-au petrecut lucruri le în realitate. Participanţii la proces,
seara, după încheierea dezbaterilor au plecat de la Tribunal să cineze în cele 3-4 ospătării principale din
acea vreme ale Clujului. Un grup, cam de 20 de persoane a poposit la grădina lui Stadler, care nici măcar
nu era pregătit cu mâncare pentru atâţia musafiri. Aceştia au ocupat o masă, şi cum se obişnuia pe atunci
Ia orice convenire socială s-au ridicat toasturi, însă despre proces, ne asigură autorul informaţiilor, nici nu
a fost vorba "Pe aceştia nimeni nu i-a lăudat şi nici n-a demonstrat nimeni pentru ei". Şi argumentul este
l iteralmente savuros: "căci românul ştie să fie precaut şi este mult mai cu tact, decât să se blameze,
vorbind în ospătării l ucruri neertate" 100• Doi unguri ce nu ştiau bine româneşte declaraseră (dar nu sub
prestare de jurământ), că cei doi proaspăt condamnaţi (care de altfel până la definitivarea sentinţei nici nu
puteau fi consideraţi astfel) ar fi fost lăudaţi ca nişte martiri adevăraţi. Au petrecut acolo cu muzică, circa
două ore după care fiecare a plecat la treburile sale.
Patronul grădinii şi un ospătar au declarat că un tânăr le-ar fi spus că pe la 8 seara vor sosi acolo mai
mulţi români, dar fiind în acelaşi timp şi o petrecere cu dans la grădină, nu puteau fi siguri că era vorba
de banchet. Pentru ca cina respectivă să fi putut fi calificată drept b anchet politic era nevoie de cineva
care să declare că a fost o adunare în toată legea, organizată anume in acel scop. Autorităţile însă nu au
putut găsi un astfel de martor.
U nul dintre principalii urmăriţi şi anchetaţi a fost avocatul Francisc H ossu-Longin. El a declarat in
timpul cercetărilor că dânsul a ,.felicitat pe osândiţi ca pe nişte persoane: care între marginile legii se luptă
cu o stăruinţă neobosită pe calea presei pentru interesele neamului românesc, atât în cestiuni pol itice, cât
şi în cestiuni literare şi culturale". Şi preotul V Podoabă a fost între cei mai grav acuzaţi de " Kolozsvar",
atribuindu-i-se un toast în care prevestea că românii vor aj unge vremile lui "ţine minte'' pentru că înfundă
închisorile, l ăudând explicit şi faptele celor doi "condamnaţi".
Eroul acestei "comedii şoviniste" cum o numea "Gazeta" era de data aceasta a� chetatorul Bodor
Laszlo. Faptul că justiţia regimului dualist nu a ezitat să intenteze proces la 20 de pe rsoa n e atestă că era ,
un i n strument cu totu l doc i l îndreptat cu t o at ă lnverşunan:a î m p o t ri va românilor. De remarcat că teatrul

m aghi a r din C l uj nu s-a ra l i a t curen t u l u i a n t i româ nesc; ses i z â n d tragi com i c u l s i t u a ţ i e i a prezentat
spectatorilor un cuplet a cărui temă era prctinsul banchet po l i t i c , fără mâncări şi fără festivităţi, prezentându-1
a:;; a cum fusese, un abuz al autorităţilor.
1 50
Între cei 20 de anchetaţi se aflau şi V. Lucaciu, protopopul T. Roşescu şi mai mulţi avocaţi şi rnedici101 •
Procesul va fi suspendat in cele din urmă, dar din el ne rămâne o piesă deosebit de interesantă:
recursul semnat de Fr. Hossu-Longin. Un document preţios pentru a înţelege mai bine şicanele şi hărţuirea
la care erau supuşi intelectualii români, a seriozităţi i pericolului în care se aflau aceştia, in ciuda "comediei"
de situaţie, deoarece stăruirea autorităţilor intr-o interpretare abuzivă a faptelor ar fi dus iarăşi la un
proces înscenat şi dirijat ca şi cele de până acea dată. Recursul este, în fine, un document ce demască,
plin de vigoare, oprimarea românilor pe tărâm j uridic 1 02•
Odată cu respingerea recursului lui A. M ureşianu şi Traian H. Pop, cei doi condamnaţi definitiv se
pregătesc pentru executarea pedepsei dictate de Tribunal şi întărite de Curie.
Datorită unor probleme de familie, A. Mureşianu intervine printr-o cerere să i se amâne executarea
pedepsei, însă demersul este respins prin ordinul din 2 octombrie de către procurorul din Târgu Mureş. În
situaţia dată, directorul "Gazetei" se simte obl igat să publ ice un fel de manifest intitulat Cătră cititorii
noştri ! 10', in care mulţumeşte susţinătorilor cauzei şi "Gazetei" in cuvinte alese şi pline de căldură.
Promite, în acelaşi t i m p , că red actor i i "Gazetei" îşi vor da şi în viitor toată si linţa pentru ca ziarul s�L
corespundă înaltei sal e chemări. acea de a fi fidel apărător al intereselor vieţii naţionale româneşti .
Unele pasaje din acest manifest sunt demne de o Antologie a luptei pentru l ibertatea presei . Dăm aici
unul din de: " Fără un interes viu pentru lăţirea ideilor salutare naţionale, fără însufleţire în combaterea
principii lor reale, a nedreptăţi i şi a volniciilor nu poate progresa presa la nici un popor din lume". Şi
încheie dând glas unei hotărâri ferme: "Credincioasă cheinării sale şi principii lor naţionale, de la a căror
apărare atârnă viitorul neam ului nostru "Gazeta Transilva niei" va lupta necurmat şi fără şovăire pentru
drepturile, luminarea şi înaintarea poporului român, zicând fraţilor săi: fiţi înţelepţi, fiţi bărbaţi ! "
Î n momentul când trebuia să plece la C l uj pentru a-şi împlini sentinţa, anunţă cititorii ,,Gazetei" că,
la 1 octombrie sti l vechi, 1 3 octombrie stil nou, a predat Editura şi Redacţia vechiului colaborator Grigore
Maior, rugându-i să aibă depl ină încredere într-însul 104• Pleacă in aceeaşi zi cu acceleratul de după masă
la Cluj . Deşi momentul plecări i nu se anunţase, şi de această dată A. Mureşianu se bucură de o manifestaţie
spontană din partea unui mare număr de români .
L a 1 4 octombrie îşi începe deci stagiul de "prizioner împărătesc" cum î i plăcea să se autonumeascii,
şi în 1 6 octombrie scrie soţiei sale Elena o scrisoare-document în care îi descrie condiţiile de detenţie din
penitenciarul c lujean de pe strada Farkas 105•
S-a prezentat întâi la procuror - arată A. Mureşianu - care 1-a predat i nspectorul ui închisorii . Acesta
i-a consemnat în regi strul închisorii înălţimea şi descrierea i ndividuală. 1 -a mai făcut i nventarul celor
două cufere cu care a venit şi a controlat totodată dacă nu are lucruri interzise, ca tutun şi rachiu. A trebuit
să predea şi ban ii care se afl a u asupra sa.
A primit 2 s fe ş nice cu lu mânări, o cană pentru apă şi o banchetă pentru l ucrurile trebuincioase în
celulă. După aceea a fost condus în curtea a doua, etajul întâi, celul a nr. 6, mobi lată cu un pat cu aşternut,
o măsuţă şi un scau n . Au r�! M u reşianu con stată cu i ro n i e , în scri soare, c ă era mare deosebi re între
,
condiţiile de Ia camera nr. 4 de la hotel "Erzebet", unde a locuit în Cluj , faţă de celula nr. 6 din penitenciar.
Trebuie să subliniem că închisoarea l a care a fost condamnat M ureşianu era ,.ordinară", adică obişnuită,
deci nu s e compara cu cea de la Seghedin de exemplu, înch isoare de stat, în care condamnaţii politici se
bucurau de favo ru ri speciale. Aici nu avea voie să fu m eze . În ceea ce priveşte mâncarea avea voie să şi-o
aducă pe c h elt u i a l a sa de Ia u n restaurant din oraş. căci în înch isoare se s e rve a masa doar o singură dată
pe zi si numai d u m i n ica ş i j o i a se servea c arne. Tot a i c i scrisori l e îi erau c en z urat e şi c e l e pe ca re le
trimitea şi cele pc care l e p ri me a ( La Seghed i n erau cenzurate numai cele tri m i se d� condamnat ). La fe l
. ,
şi dreptul de vizitare la C l uj era m u l t m a i rcstnîns decât la S egh e din unde vizitele nu aveau restricţii de
nici un fel . Despre c o n d i ţ i i l e mai · gre le de la C l uj , M u re şi an u scria cu amară autoironie: aici nu trebuie să
uit că sunt "csaszary fogoly" (deţinut împărătesc). Era tot uşi tratat cu "îngăduinţă" datorită indicaţii lor
procurorului, fapt pe care il a p rec i a si ncer de a l tfe l .
Prietenii s ă i d i n C l uj a u sări t cu toţi i să-I ajute fiecare c u c e putea; unul împrumutându-i vase, altul
aducându-i cărţi de c itit. celălalt vizitându-1 cât s e putea de des ş.a.m.d. Cel mai amabil dintre toţi se pare
a fi fost amicul său Aurel lsac, translatorul de la cele două procese.
151
În scrisoarea din 26 octombrie 1 890, A. M ureşianu îi descria soţiei programul şi meniul săptămânal al
închisori i 1 116 • Deşteptarea se făcea la 5 dimineaţa, culcarea la 8 seara. La 6.30 deţinuţii ieşeau la lucru (cei
politici nu), duminecă deşteptarea era la ora 7. Interesantă şi inedită este scrisoarea din 8 octombrie 1 890107•
Presa consemnează şi ea momente semnificative din detenţia lui A. M ureşianu şi Traian H. Pop.
De exemplu, vizitele au fost transforn1ate de români într-o demonstraţie de solidaritate cu fruntaşul
lor condamnat, astfel încât procurorul a l uat măsuri să nu mai poată fi vizitat decât duminica. "Erdely
H i r ado " d i n 20 octombrie anunţa că duminica anterioară M u reşianu avusese o m u lţime de vizite108•
După 5 săptămâni de detenţie, cu toate că vizitele erau pern1ise duminica, Gazeta aducea la cunoştinţa
publicului protestul studenţilor români de la Universitatea din Cluj care au incercat să-I viziteze in respectiva
duminică, fără însă să obţină aprobarea necesară1 0''. Altfel condamnatul era sănătos şi aştepta cu nerăbdare
să se întoarcă la Redacţie.
Între timp şi tânărul redactor Traian H. Pop plecă în 6 noiembrie spre Seghedin pentru a-şi executa
pedeapsa de un an. Şi el a fost condus la gară de o mulţime de amici şi cunoştinţe1 1 0, urmând să mai
zăbovească puţ in în locul său de baştină1 1 1 , după care in 1 6 noiembrie îşi incepu osânda de un an 1 12•
Plecarea sa la înch isoare mai prilc_i uieşte şi un v iguros articol de imbărbâtare in .,Gazetă" destinat în
spec i a l tineretu l u i , îndrumându-1, ca in timpuri de grea încercare cum erau cele de atunc i , să-şi arate
insutleţirea nu numai în vorba ci şi în fapte hotărâte, căci adaugă plin de generozitate autorul, tineretul
român "N-a crescut in şcoală pentru ca să se îngrijească numai de el, pentru a căuta un trai mai uşor pe
spatele poporului din al cărui sân a ieşit, ci au crescut la şcoală pentru a fi adevărate străj i ale poporului
român care i-a ridicat, şi de la care aşteaptă uşurarea sorţ i i sale". Aşa încât nu aj unge "aplaudarea
suferi nţelor" celor ce au luptat cu arma condeiului şi acum au fost aruncaţi în închisori, ci exemplul
sacrificiului lor să servească tuturor ca încurajare în lupta pentru l imbă, naţionalitate şi cultură1 1�.
La puţin timp după intrarea lui Traian H. Pop in închisoare, "Gazeta" anunţa că marţi, 25 noiembrie
la ora 3 d.m. dr. A. Mureşianu îşi va încheia osânda de 6 săptămâni şi va aduce de la Cluj "o nouă dovadă
despre modul cum sunt trataţi astăzi luptătorii poporului românesc". El va fi urmat şi la bine şi la rău, căci
în lupta pentru cauză, suferinţele nu trebuie să înspăimânte pe nimeni deoarece "Temniţa nu mai e astăzi
un loc de ruşine, căci a continua şirul suferinţelor îndurate pentru neamul românesc, totdeauna ne va fi
on oare" 1 1 4 •
În fi ne, in 26 noiembrie se anunţă că A. Mureşianu şi-a împlinit osânda, soseşte acasă în 27 la ora 2
şi că a· primit o mulţime de scrisori şi telegrame de felicitare115• D intre ele amintim pe ceea a prietenilor
din Deva şi jur 1 16, a mai multor români din Galaţi1 1 7, a studenţilor din Anvers care-I asigurau că cei ce
voiesc să inăbuşe vocea celor ce dau expresie nemulţumirilor care copleşesc poporul şi ţintesc să omoare
individual itatea sa naţională, n u vor reuşi, deoarece şi generaţiile ce vor urma vor fi tot atât de curajoase
ca şi cei ce luptau la acea dată1 1 �.
O telegramă entuziastă primeşte şi din Bucureşti de la societatea "Carpaţii", semnată Ioan Ţeţu, Nicolae
Lupu, fraţii Bediţeanu şi alţi i . l ată ce-i transmit «dacoromâniştii de la Bucureşti»; ,,Salutăm în voi pe
martirul cauzei Naţionale, trăiască Românismul, trăiască Martirii" 1 1''. Tot din Bucureşti, în 29 noiembrie
mai primeşte două telegrame, Una de la ,.Consiliul de acţi une" în care se spunea "Studenţii universitari
vă intind mâna. Suntem împreună la l uptă", şi cealaltă de la studenţii Şcolii norn1ale superioare: "Energia
v o a s t ră şi si mpat iile noastre înfruntă puşcări ile ungureşti". Semnificativă este şi telegrama studenţi lor
romfmi de la Paris, de la 7 decembrie, în care se scria: ,,Vă fel icităm pentru că l uptând şi suferind arătaţi
românilor de peste munţi (din Transi lvania - n. ns. G. N . ) calea mântuirei" 1 20• A mai primit scrisori şi
telegrame de Jd icitare de la Dej , B laj, Sibiu, Brăi la, din Bihor, Sălaj , Alba inferioară, Cluj , şi din multe
alte local ităţi şi regiuni, gest pentru care redacţia "Gazetei" îşi exprima mulţumirea şi gratitudi nea.
Eliberarea lui A. Mureşianu se transformă aproape intr-o sărbătoare naţională. Primirea de la Braşov
fu, din nou, triumfală, cu cortegiu nesfărşit de trăsuri , cu mulţime de popor la gară şi în faţa Redacţiei, cu
preoţi şi fruntaşi din satele învecinate, meşteşugari şi negustori, şi demn de semnalat, în mod special, de
data aceasta l a m a n i festaţia n a ţ i ona l ă part i c i pă şi munci tori ro m â n i ' � ' . care îl primesc pe A . M u reşianu,
cu capetele descoperite, î n s e mn de cel mai in al t res pe c t .
La rândul său, A. M u reşianu strânge mâinile şi mulţumeşte poporu l u i adunat. În birouril e. Redacţiei,
1 52
avocat u l I . Lenger îl primeşte cu o aleasă cuvântare 1 22, d upă care u rmează un pelerinaj continuu de
români ce doreau să-I fel icite. Ceremonia ţine până seara târziu, iar noaptea, după obiceiul vremii, se
bucură de o frumoasă serenadăm. Vizitele de felicitare au mai continuat timp de trei zile.
Reluându-şi munca la conducerea "Gazetei Transilvaniei" dr. A. M ureşianu nu uită de tovarăşul său
Traian H. Pop, mai apăsat de asprimea condamnării şi, cât îi va sta în putinţă, va face tot posibi lul pentru
a-i uşura detenţia de la Seghedin.
"Gazeta" semnalase, ceva mai devreme, purtarea necavalcrească a câtorva deţinuţi condamnaţi pentru
duel, care făcuseră un fel de conj uraţie refuzând să mai vorbească cu Pop. considerându-1 şi ei un ,.agitator".
Conducerea închisorii era întrebată cum este posibil să se permită o asemenea conspiraţie născută din
"ură de rasă" cu ,.tendinţe de terorizare" într-un institut "de corecţie" 124•
Deşi, despre detenţia lui Traian H. Pop, avem mai puţine date, putem afirma ca s-a bucurat şi el din
plin de atenţie. Sunt cunoscute câteva scrisori din închi soare adresate de T. H. Pop lui A. Mureşianu în
care dezbate teme pol itice. culturale şi de ordin personal . Una dintre acestea, datată 26 august 1 89 1 din
Seghed in este, credem, cea mai interesantă. În ea T. H. Pop îi propune plin de încredere şi adm iraţie lui A.
Mureşianu să se pună în fruntea luptelor pol itice �i. întron;î nd discipl ina în mişcarea de eli berare naţională,
să înceapă ,.era scrioaselor lucrări" 1 �5 •
Într-o scrisoare din 23 septembri e 1 89 1 , A . M ureşianu îşi exprima speranţa de a-l putea vi zita la
Seghedin 1 �6 ceea ce va şi face la stărşitul lui octombrie 1 89 1 . când întorcându-se de la Praga, trece şi pe
la Traian H. Pop şi Ioan Macavei ce se afla tot acolo, primul um1ând să se elibereze Ia data de 1 5 noiembrie
1 89 1 127, după care va veni la Braşov pentru a-şi reocupa locul în Redacţie. Salutând eliberarea sa, ,,Gazeta"
cere din nou tuturor tinerilor români să adopte exemplul său de abnegaţie pentru slujirea cauzei naţionale,
aşteptând de la ei ,.încă multe jertfe în viitor pentru a putea duce la bun sfârşit marea operă" a eliberării
poporul u i romăn m.
Într-o corespondenţă din 3 1 noiembrie, publicată de "Gazetă" se descrie amănunţit şi călduroasa
întâmpinare pe care i-au făcut-o un mare număr de braşoveni din "toate clasele societăţi i". La Redacţie,
cum devenise deja un obicei, il aşteptau mulţi "oameni din popor, amici şi cunoscuţi, cari se grăbeau a-i
strânge mâna de binevenire". În biroul Redacţiei i s-a predat din partea românilor braşoveni, un frumos
dar în amintirea anului de recluziune - un preţios ceas de aur, cu lanţ 129•
Asemenea lui M ureşianu, Traian H . Pop primeşte numeroase scrisori şi telegrame de felicitare, dintre
care " Gazeta" publică pe cele ale tinerilor studioşi de la Viena şi Anvers L'0 •
C u această ceremonie, primirea l ui Traian H . Pop se încheie şi ultima consecinţă a procesului din 1 4
august 1 890.
Unul din marile câştiguri politice ale acestor procese a fost întărirea solidarităţii dintre intelectual i şi
popor, fapt sesizat de "Gazetă", într-un articol mai vechi al ei. Se constata acolo participarea de masă la
proces, la plecări din şi sosiri în Braşov a acuzaţilor şi apoi a condamnaţilor; se mai remarca unitatea de
gândire şi simţire cu poporul , unitate ce le fusese contestată în ciuda prcvestirilor răuvoitoare.
Referi ndu-se la această com uni une de credinţă şi l uptă, se releva ·maturitatea pol itică la care s-a
ridicat poporul cu ocazia acestor procese, concluzionându-se că atât intelectualitatea, cât şi ţăranul român
este şi va fi alături de presa română până când aceasta va vorbi sincer şi cinstit, aşa cum simte un român
adevărat.
Între popor �i intelectualitate nu sunt divergenţe de clasă. iar mij loc itorul cel mai adecvat înt re ţărani
şi intelectual i sunt vrednic ii învăţători şi preoţi legaţi de popor care pot fi numiţi pe drept cuvânt ,.nobilimea"
poporului român 11 1 • Desigur, o ,.nobilime'' cu caracter funciar democrat ic.
Rememorând even imentele privind abuzivul proces pol itic de presă din 1 4 august 1 890, în articolul
de bi lanţ al an ului expirat "Gazeta"m putea să scrie pc drept cuvânt: ,,procesele noastre de presă au
produs un ecou viu şi puternic în sânul tuturor românilor". S-a născut astfel în sânul poporului un curent
puternic având drept scop restabil irea sol i dari tăţii naţionale, care a j ucat un rol atât de important în
mobil izarea maselor cu ocazia altui proces, şi mai răsunător, procesul Memorandu l u i .
Cercetarea celor două procese, d i n 1 88 8 şi 1 890 este justificată atât pentru faptul c ă î n trecut nu s-au
bucurat de această cuveni lă atenţie, cât şi pentru cii ele constitu ie dovezi incontel':tabile ale opresiun i i
1 53
politice a românilor transilvăneni.
Din fericire, glasul românilor n-a putut fi înăbuşit cu astfel de mij l oace. Ziariştii militanţi români s-au
dovedit a fi fost la înălţimea chemării lor, totodată, cel mai mult de suferit din partea regimului dualist
datorită curajului lor. N umai în 1 0 ani, de la 1 884 la 1 894, au fost condamnaţi I 07 inculpaţi la 59 de ani
şi 1 5 zile şi obligaţi a plăti amenzi în sumă de 1 1 .840 fl . m . De asemenea, din cauza persecuţiilor, multe
din publicaţi ile româneşti au fost silite să-şi înceteze apariţia.
Evenimentele istorice cruciale care au urmat au demonstrat însă faptul că prigoniri le nu şi-au atins
ţi nta de a l ichida cu forţa mişcarea de rezistenţă împotriva politicii de deznaţionalizare134, deoarece, aşa
după cum constata cu multă luciditate şi obiectivitate "Kronstădter Zcitung", "la spatele unui M ureşianu,
Pop, Slavici, Bobancu" stăteau 3 milioane de români. În aceasta şi consta de altfel, tăria de granit a presei
româneşt i . Ea slujea o cauză dreaptă şi ca urmare era susţinută de popor.
Raultă că aportul "Gazetei Transilvaniei" precum şi al altor ziare şi periodice româneşti, al ziariştilor
oneşt i şi curajoşi care şi-au sacri ficat adesea libertatea, a fost esenţial. j ucând un rol de prim rang în
realizarea Unităţuii Statului român Je la 1 Decembrie 1 9 1 8.
N OT E :
1 . E . Boşca-Mălin, Lupta presei transilvane, Bucureşti, 1 945. G.Neamţu, Din activitatea redacţională a
lui George Bariţiu la "Gazeta de Transilvania" în timpul revoluţiei de la 1 848- 1 849, in Studia lJniversitatis
Ba beş-Bolyai, H istoria, XXX I I , I 987, P. 7- 1 7.
2. Gelu Neamţu, Procesele de presă ale ziarului ,.Federaţiunea", in Românii din Transilvania împotriva
dualismului austro-ungar, Cluj-Napoca, 1 978, p. 1 80-22 1 .
3. George Bariţ şi contemporanii săi, Bucureşti, 1 985 , VII, p. 3 1 1 .
4. D. Vatamaniuc, Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut, Bucureşti, 1 968, p. 3 1 6-3 1 8.
5. Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria. Replica junimii academice române din Transilvania şi
Ungaria la "Răspunsul" dat de junimea acadamică maghiară "Memoriului" studenţilor universitari din
România, Sibiu, 1 892, p. 1 00- 1 0 1 .
6. 1 30 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, sub red. lui M. Băltescu. Braşov, 1 969, p. 1 79- 1 84 şi
Ioan Georgescu, Aurel Mureşianu, I 93 8 p. 60-62.
7. Gazeta Transilvaniei, L. nr. I 76 din 1 2 (24) aug. I 887, p. I şi nr. 1 79 din I 5 (27) aug. 1 887, p. 1 primul
intitulat: "Braşov, 1 1 august 1 887" şi al doilea ,.Braşov, 1 4 august 1 887".
8. l dem, LI, nr. 32 din 1 3 (25) febr. 1 888 p. 1
9. l dcm, nr. 1 76 din 1 2 (24) aug. 1 887, p. 1
1 0. ldcm, nr. 1 79 din 1 5 (27) aug. I 887, p. 1
I I . l dcm, nr. 32 din 1 3 (25) febr. 1 888, p. 1
1 2. nr. 33 din 1 4 (26) febr. 1 888, p. 3
1 3. ldem, nr. 50 din 5 ( 1 7) mart. 1 888. p. 1 : Procesul de presă al Gazetei.
14. ldem, nr. 53 din 9 (2 1 ) mart. 1 888, p. 1 -2
1 5. dr. Hincz Gergely, Mack Fnincisc, Sugar Josct: On6 Csigmantori, Bokros Bela, dr. Purjes, dr. Ccjtei, dr.
Bcrnath, Akos Zsigmond dr. Vcres, d r. Nagy F�n.·cz, Beteg. Supleanţi: Vicol ş i dr. Klug.
1 6. "Gazeta Transil\'aniei", LI, nr. 55 din I l ( 2 3 ) mc.u1. 1 8�8. p. 1 ; nr. 56 din 1 2 (24) mart. 1 888, p. 1 , nr. 57
din 1 3 (25) mm1. p. 1 ; nr. 58 din 1 5 (27) ma11. p. 1 -3 . Cf: Tribuna, Luminătorul şi Telegraful român.
1 7. M uzeul de Istorie Braşov, Arhiva l'vl ureşen ior. dos. 555, nr. 6 477, dos. 596, nr. 5 3 76 şi nr. 5 377.
1 8. l dem, dos. 555, nr. 6 477; dos. 596, nr . 53 77. CC "Gazeta Transilvaniei", nr. 55 din I l (23) mart. 1 888,
p. 1 .
1 9. Muzeul de Istorie Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos. 596, nr. 5376.
20. ldcm, dos. 555, nr. 6 478.
2 1 . "Gazeta Tnmsilvanlei", nr. 56 din 1 2 ( 24) mart. 1 888, p. 1.
22. Muzeul de Istorie Brn.5ov, Arhiva Murcşcnilor, dos. 596, nr. 5 376.
21. ldem, dos. 555, nr. 6 478 şi dos. 596, nr. 5 3 76.
1 54
24. "Gazeta Transilvaniei". nr. 63 din 20 mart. ( 1 ) apr., 1 888, p. 1 .
25. l dem, nr. 64 din 22 mart. (3) apr. 1 888, p. 1 .
26. ldem, nr. 68 din 27 (8) apr. 1 888, p. 1 .
27. ldem, nr. 60 din 1 7 (29) mart. 1 888, p. 1 .
28. Muzeul de Istorie Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos. 5 1 9, nr. 1 4 483.
29. "Gazeta Transilvaniei", nr. 62 din 1 9 (3 1 ) mart. 1 888, p. 1 .
30. l dem, 63 din 20 mart. ( 1 ) apr. 1 888, p. 1 .
3 1 . Muzeul de Istorie, Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos 5 1 9, nr. 1 4 477.
32. "Gazeta Transilvaniei", nr. 59 din 1 6 (28) mart. 1 888, p. 1 .
33. "Tribuna", V, nr. 60 din 1 5/27 mart. 1 888, p. 23 7.
34. "Gazeta Transilvaniei" nr. 60 din 1 7 (29) mart. 1 888, p. 1 .
35. l dcm, nr. 68 din 27 mart. (8) apr. 1 888, p. 1 .
36. Tribuna, nr. 1 90 din 23 augJ 4 sept. 1 888, p. 758. Cf Românul din 2 sept . 1 888 p. 1 .
37. Muzeul de Istorie Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos. 594. nr. 4 880.
38. l dcm, dos. 5 96, nr. 5 374.
39. Gazeta Transilvaniei, nr. 83 din 1 4 (26) apr. 1 888, p. 1 .
40. l dem, nr. 87 din 1 9 apr. ( 1 ) mai 1 888, p. 1 .
4 1 Luminătorul, IX, nr. 1 3 din 29/ 1 7 tebr. 1 888, p. 1 .
42. "Gazeta Transilvaniei" , nr. 1 1 6 din 26 mai (7) iun. 1 888, p. 1 -2.
43. ldem, nr. 1 06 din 1 3 (25) mai 1 888, p. 1 .
44. Emil Micu, Scrisori din trecut. Din corespondenţa politică a lui Aurel M u reşianu, Braşov, 1 942.
45. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 1 6 din 26 mai (7) iun. 1 888, p. 1 -2.
46. Muzeul de Istorie Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos. 1 1 2, nr. 1 956.
47. l dem, dos. 1 1 2, nr. 1 957. În textul lui E. Micu cuvântul "costă" este citit greşit şi pasajul nu are sens.
48. Ibid., dos. 591 , nr. 1 . 506: ,.Blaj, 9 iul. 1 888". "El o are acolo foarte bine, îngrijire, tot, numai libertate nu.
Îi preumblă şi îi duce la scaldă de 2 ori pe săpt.(ămână). Când am fost acolo mi-a pomenti de d-ta că erai f.(oarte)
indiferent faţă de el; l-am întrebat, el zice că vrei să-i trimiţi parale; l-am mai domolit puţin, iacătă vine o epistolă
de Ia d-ta. O citeşte şi vede că te interesezi de dânsul. Atunci s-a mai domolit; zicea că era într-un timp foarte rău
bolnav, nu putea mânca, nici scrie; şi chiar eu îl găsisem cu gâtui cam înţepenit, însă în cele 2 zile cât am stat la
dânsul i-a trecut, am şi prânzit cu el. Acum i-a venit Slavici ...".
49. l dem, dos. 1 1 2, nr. 1 958.
50. E. Micu, Gazeta Transilvaniei şi Memorandul, în 1 30 de ani de la apariţia Gazetei Transilvaniei,
Braşov, 1 969, p. 1 63- 1 64.
5 1 . 1 dem, Scrisori din trecut..., p. 14- 1 5.
52. ,;n·ibuna", V, nr. 140 din 22 iun. (4) iul. 1 888, p. 558-559: Scrisoare deschisă. Bibicescu îl lăuda pe A.
Mureşianu şi-! condamna pe 1. Slavici pentru că s-a apărat la proces în limba maghiară. Situaţia era însă mult mai
complicată şi nu era în drept a-1 condamna pe Slavici. Lauda pentru Mureşianu suna astfel: " ... cetăţean întreg,
român verde, înannat cu dreptul ce-i dă legea, de a vorbi în instanţă limba sa naţională, refuză mândru şi hotănit
de a se apăra ungureşte".
53. ldcm, nr. 1 4 1 din 23 iun./ 5 iul., p. 56 1 -562; "Unirea" contra noastră.
54. M uze ul de Istorie Braşov. Arhiva Mureşeni lm, dos. 1 1 2, nr. 1 959.
55. ,,Gazeta Transilvaniei", nr. l l 6 din 26 mai ( 7), iun .. p. 1 -2 .
56. Muzeul de Istorie Braşov, Arhiva Mureş�nilor. dos. 1 1 2, nr. 1 959.
57. "Gazeta Transilvaniei", nr. 209 din 23 sept. ( 5 ) oct. 1 88K p. 2.
58. l dem, nr. 2 1 0 din 24 sept. (6) oct. 1 888, p. 2.
59. Tribuna, V, nr. 240 din 22 oct./ 3 nov. 1 888, p. 957.
60. l dem, VI, nr. 3 din 4/1 6 ian. p. 9.
6 1 . "Gazeta Transilvaniei", Llll, nr. 40 din 20 febr. (4) mart. 1 890, p. 2.
62. l dem, nr. 72 din 29 mart. ( 1 0) apr. 1 890, p. 1 .
63. l d em , nr. 1 59 Jin 1 5 (27) iul. 1 890, p 2 .
1 55
64. Idem, nr. 1 60 din 1 7 l29) iul. 1 890, p. 1 -2.
65. l dem, nr. 1 59 din 15 (27) iul 1 890, p. 1 .
66. "Luminătorul", X 1, nr. 5 1 din 2 aug./ 2 1 iul. 1 890, p. 2.
67. Memorandul românilor din Transilvania şi Ungaria cătră maiestatea sa imperială şi regală apostolică
Francisc Iosif 1, Sibiu, 1 892, Capitoul E.
68. Cestiunea română în Transilvania şi U ngaria. Replica ..., p. 1 00- 1 0 1 .
69. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 66 din 25 iul. (6) aug. 1 890, p. 2 . Vezi şi nr. 1 70 din 29 iul. ( 1 0) aug. 1 890,
p. 2.
70. Idem, nr. 1 68 din 27 iul. ( 1 O) aug. 1 890, p. 1 .
7 1 . Idem, nr. 1 72 din 1 ( 1 3) aug. 1 890, p. 1 -2.
n . l dem, nr. 1 75 din 4 ( 1 6) aug. 1 890, p. 1 .
73. Muzl!ul de Istoric Braşo,·. Arhiva Mureşenilor, dos. 1 2 1 , nr. 1 2 582.
74. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 85 din 1 S (30) aug. 1 890, p. 1 -2.
75. N imic nu poate fi mai edificator pentru atbrea adevărului real decât compararea celor două articole.
76. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 78 din 9 (2 1 ) aug. 1 SlJO. p. 1 -2.
77. Idem. nr. 1 80 din I l (23) aug 1 890. p. 1 -2.
78. Idem, nr. 1 76 din 5 ( 1 7) aug. 1 890, p. 1 .
79. ldem, nr. 1 77 din 8 (20) aug. 1 890, p. 1 .
80. l dem, nr. 1 8 1 din 1 2 (24) aug. 1 890, p. 4.
8 1 . Apud "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 80 din I l (23) aug. 1 890, p. 1 -2.
82. ldem, nr. 1 82 din 1 4 (26) aug. 1 890, p. 1 .
83. l dem, nr. 1 85 din 1 8 (30) aug. 1 890, p. 1 -2.
84. Idem, nr. · 1 84 din 1 7 (29) aug. 1 890, p. 1 .
85. ldem, nr. 1 83 din 1 5 (27) aug. 1 890, p. 1 .
86. ldem, nr. 1 88 din 22 aug. (3) sept. 1 890, p. 1 .
87. Apud. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 83 din 1 5 (27) aug. 1 890, p. 2 .
8 8 . "Tribuna", VII, nr. 1 78 din 5/ 1 7 aug. 1 890, p . 1 .
89. "Luminătorul", XI, nr. 55 din 30/ 1 8 aug. 1 890, p. 1 .
90. Apud, "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 87 din 2 1 aug. (5) sept. 1 890, p. 2 .
9 1 . Apud l bid., 1 90 din 2 4 aug. (5) sept. 1 890, p . 2 .
92. Apud. l bid., loc. cit.
93. l bid, nr. 287 din 23 dec. 1 890, p. 2.
94. Muzeul de Istorie Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos. 596, nr. 5 708.
95. "Tribuna", VII, nr. 2 1 0 din 1 6/ 28 sept. 1 890, p. 839.
96. M uzeul de Istorie Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos. 1 2 1 , nr. 1 2 583.
97. "Gazeta Transilvaniei", nr. 202 din 9 (2 1 ) sept. 1 890, p. 2.
98. ldem, nr. 1 86 din 1 9 (3 1 ) aug. 1 890, p. 3.
99. ldem, nr. 2 1 9 din 30 sept. ( 1 2) oct. 1 890, p. 3 .
100. ldem, nr. 227 din 10 (22) oct. 1 890, p. 2-3. Cf şi nr. 243 din 30 oct. ( 1 1 ) nov. 1 890, p. 2.
J O I . ldem, nr. 22 1 din 3 ( 1 5) oct. 1 890, p. 2.
102. Arhivele Statului, Fii. Cluj-Napoca, Biblioteca Centrală Universitară, Ms. Sertar 246/ 3.
103. "Gazeta Transilvaniei", nr. 2 1 9 din 30 sept. ( 1 2) oct. 1 890, p. 1 .
104. ldem, nr. 220 din 2 ( 1 4) oct. 1 890, p. 1 -2.
105. V. Gionea, Procesele politice de presă ale românilor din Transilvania, Braşov, f.a., p. 33-35.
106. ldem, op. cit., p. 35-36.
107. M uzeul de Istoric Braşov, Arhiva M urcşen i lor, dos. 584, nr. 1 365. Mulţum i m ş i pe această cale amabililăţii
colegilor Mircea Ghcm1an şi <.:ostea c a re ne-au pus-o l a d ispoziţie.
l · lorea
1 08. Apud "Gazeta Transilvaniei", nr. 228 d in I l (23) oct. 1 890, p. 2.
1 09. 1 dem, nr. 248 din 4 ( 1 6) nov. 1 S90, p. 2.
1 1 0. ldem, nr. 242 din 28 oei. (9) nov. 1 890, p , 2.
1 56
I I I . Muzeul de Istorie Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos. 584, nr. 1 365.
1 1 2. "Gazeta Transilvaniei", nr. 248 din 4 ( 1 6) nov. 1 890, p. 2.
1 13. ldem, nr. 242 din 28 oct. (9) nov. 1 890, p. l .
1 14. l dem, nr. 253" din I l (23) nov. 1 890, p. 2.
1 1 5. Idem, nr. 255 din 1 4 (26) nov. 1 890, p. 2.
1 1 6. I dem, nr. 256 din 15 (27) nov. 1 890, p. 1 -2.
1 1 7. Muzeul de I storie Braşov, Arhiva Mureşenilor, dos. 1 2 1 , nr. 857.
1 1 8. "Gazeta Transilva n iei", nr. 256 din 1 5 (27) nov. 1 890, p. 1 -2.
1 1 9. Muzeul de Istorie Braşov, Arhiva M ureşenilorm dos. 1 2 1 , nr. 858.
1 20. ldem, nr. 596, nr. 5 707. Şi dos. 1 2 1 nr. 858.
1 2 1 . "Gazeta Transih·aniei", nr. 259 din 1 8 (30) nov. 1 890, p. 2-3.
1 22. ldem, nr. 257 din 1 6 (28) nov. 1 890, p. 2.
1 23. ldcm, nr. 258 din 17 (29) nov. 1 890. p. 1 .
1 24. Idem, nr. 249 din 6 ( 1 8 ) nov. 1 890. p. 2.
1 25. E. Micu. op. cit., p. 1 9-20.
1 26. Muzeul de I storie Braşov, Arhiva Mureşeni lor. dos. 583, nr. 435.
1 27. "Gazeta Transilvaniei", LI V, nr. 228 d i n 1 3 (25) oct. 1 89 1 , p. 2 .
1 28. ldem, nr. 244 din 3 ( 1 5) nov. 1 89 1 , p . 2 .
1 29. ldem, nr. 257 din 2 0 nov. (2) dec. 1 89 1 , p . 2 .
1 30. l dem, nr. 2 5 8 din 2 1 nov. (3) dec. 1 89 1 , p . 1 -2.
1 3 1 . l dem, Llll, nr. 228 din 19 (23) oct. 1 890, p. 1 -2.
1 32. l dem, L I V, nr. 2 din 3 ( 1 5 ) ian. 1 89 1 , p. 1 .
1 33. V. Gionea, op. cit., p. 36-39.
1 34. E. Boşca-Mălin, op. cit., p. 1 03.
1 57
1 58
,.GAZETA DE DUl\1INICĂ" (1889-191 1)
de �Ma rgareta Su.�ana Spânu
În dec�:mbrie 1 888 redacţia "Gazetei Transil vaniei'' îşi anunţa cititori i că: ,,Simţind t re buinţă de a i se
face c u putinţă ori şi .cărui român de orice pătură socială, car� ştie a citi, ca să fie informat de interesele şi
trebuinţele lui" a hotărât ca incep<i nd cu 1 ianuarie 1 889 să-şi mărească in " in mod destul de însemnat
prin adausuri numerele noastre cu data de Duminică şi să le intocmim şi să le redactăm astfel, ca să
intereseze pe orice cititor şi să se poată abona şi separat" 1 •
În articolul intitulat "Către onoraţii cetitori" � , publicat in nr. 2 7 8 din 1 8/30 decembrie 1 888, reluat ş i
î n numerele următoate - articol program al viitorului "Număr de Dumini că" - se sublinia necesitatea
răspândirii culturii în rândul maselor ca o condiţie de bază pentru ridicarea nivelului politico-naţional, in
vederea realizări i problemelor maj ore care stăteau în faţa naţiunii române asuprite.
Constatând situaţia grea în care se zbătea presa românească, când " atâtea lovituri sunt îndreptate
asupra ei cu vehemenţă aşa de mare, când procese peste procese, condamnări la închisoare şi amende in
bani o piedică in munca şi stăruinţele ei de a da pe faţă toate nelegiuirile şi asupririle" \ articolu l-program
enunţa în termeni categoriei: "Se cere de la noi să ne incordăm puterile cu îndoită energic şi să continuăm
lupta c u curaj neinfrânt, introducând noi reforme , pentru ca Gazeta Transilvaniei nu numai să corespundă
mai m u l t chemării sale, ci să fac ă c u putinţă ca principiile salutare naţionale ce le propagă să poată
pătrunde până în coliba ţăranului" 4•
"Numărul de Duminică", corespondenţele c u ştiri despre mişcarea c u l turală d i n oraşele şi satele
Transilvaniei, la care ţineau redactorii şi cititorii foi i , corespundeau cu ideea ce şi-o făcuse j urnalul românesc
din Ardeal, despre menirea presei 5•
Prin "Numărul de Duminică", adresat îndeosebi lumii satului românesc, redacţia ,,Gazetei Transilvaniei"
um1ărea "să cultive mai mult şi unele tercne cărora până acum poate nu le-am putut da atenţia cuvenită"
fi. Înţelegând prin aceasta ca "«Gazeta poporală de Duminică» să fie variată, instructivă şi mai ales să ţină
cont de necesităţile poporului nu numai pe tărâm politico-social. dar să răspundă numeroaselor probleme
economice, educative, să realizeze o pregăti re mult iplă, să antreneze şi i ntereseze săteanul român pe
planul afacerilor sale cu autorităţile cu care vine mai ales în atingere, al trebu ri lor sale finani care şi
comerciak" 7•
l nteresantft în lărgirea c o ntac t u l u i cu masde, în răspfuH.lirea "Foii" în toate sati.: le româneşti, convi n�i
că "după împrej urările poporului nostr.u un ziar cot idian nu este în stare a pftt runde în toate păturile
sociale - pat1e mare din cauza p rc ! ul ui l ui", redacţia pre c i za că înccpfmd c u anul 1 8 8 9 , . . . a m deschis
dar abonament la Gazeta Transilvaniei, care deşi mai bogată în material, va costa n umai 1 2 Il . v. a. pe an
şi îndeosebi pentru aceia cărora împrejurările nu le iartă de a abona intreg ziarul, am deschis abonament
separat la numerele cu data de Duminică ale G aze tei Transil vaniei, care vor costa pe un an numai 2 Il
v.a." 8, difuzarea numărului fiind asigurată prin abonaţi in toată Transilvania şi peste munţi.
"Gazeta de Duminică" a apărut săptămânal , fără întrerupere, de la 8/20 ianuarie 1 8 89, până în 28
ianuarie/ 1 O februarie 1 99 1 , iar din 5/ 1 8 februarie până la 24 decembrie 1 99 1 a primit titulatura "Număr
poporal".
1 59
De remarcat nu este numai conţinutul său, asupra căruia ne vom opri în continuare, cât şi paginaţia
dublă, fapt destul de rar întâlnit în practica ziaristică a perioadei .
Concepută ca o "foaie poporală", destinată cu precădere locuitorilor satelor, .. Gazeta de Duminică" a
abordat subiecte cu o tematică diversă, care a demonstrat o cunoaştere adâncă şi multi laterală a vieţii şi
necesităţi i ţăranului român la stărşitul secolului al XI X-lea şi inceputul secolului XX.
"Gazeta Transi lvaniei", consecventă programului anunţat, a avut un bogat conţinut şti i nţific, l iterar şi
cultural, urmărind infom1area cititorilor cu preocupări le şi noutăţile din ţară şi străinătate. Redactorii au
m an i festat un viu interes faţă de evenimentele şi problemele social-politice ale vrem i i , paginile gazetei
găzduind numeroase articole de popularizare ş t i i nţi fi că, proză comemorat ivă, istorie, portrete, proză
didactică şi moralizatoare, reproduceri di n beletri stică românească (multe basme, snoave, anecdote şi
versuri populare sau scrise în stil popular), beletristică străină, traduceri din clasicii l iteraturii universale,
etnografie şi folclor.
Bogat ul număr al .. Gazetei de Dum inică" impresionează şi astăzi crecetătorul aplecat pe pagin i l e
sale, oferindu-i aspecte inedite din istorie ziarsti c i i rom{meşti.
C u rw s c ă n d n e v o i a stri ngentă de a c i t i , nec e s i t atea e m a n cipări i economice, lum inării cu lturale a
ţăran u l u i , p ri n intermed iul tiparului şi a prezenţei a ce s tuia la sate. "N umărul de Duminică" a cuprins
numeroase îndemnuri pentru lectura cărţi lor folositoare. atenţionarea c ititori lor asupra celor mai noi apariţi i.
Dar, in primul rând, în foaie au fost publicate : conferinţe, sfaturi agricole, ştiri, prin ea urmărindu-se
formarea şi consolidarea cunoştinţelor economica-agrare ale ţărăni m i i române.
Scopul editării foii "ieftină cum n-a mai fost şi nici că mai poate fi", era de a "îndemna poporul să
c itească «Gazeta de Duminică»"; în intenţia redactorilor ea trebui a să se transforme în tribună pentru
apărarea intereselor ţăranului român, pentru educarea l ui civică, polit ică şi patriotică, aceasta pentru că
- preciza dr. Aurel Mureşianu in articolul "Dacă aşa ar fi toţi": ,.am vrut să-i deşteptăm conştiinţa, să-i
îmbărbătăm in lupta vieţii , să-i ridicăm curaj u l de la care atârnă izbânda noastră".
"Gazeta poporală de Duminică" a cuprins un număr mare de rubrici: Articole de fond, Ştiri interne şi
externe, Legi , Revista politică, Viaţa Soc ială, Limba românească, Literatură, Foileton, Treburi şcolare,
Economie, Poveţe practice, I ndustrie şi comerţ, Industria de casă, M u lte şi de toate.
La "N umărul de Duminică" au colaborat fruntaşi ai vieţii culturale braşovene: Sexti l Puşcariu, Andrei
B ârseanu, I oan Popea, N icolae Făgărăşanu, I .C. Panţu, N. Petra-Petrescu, Ecaterina Pitiş. Colaboratori
extern i : I oan Pop Rateganul, dr. George Maior, l raclie Porumbescu, Ioan Georgescu, Teofil Frâncu, A.
Boldar, Petru Popescu, I .C. Candian, Ioan Rodina, Ioan Kovâry. Cunoscători ai situaţiei materiale grele a
ţăranului român, redactori i şi colaboratorii au rezervat un loc important, ca spaţiu şi tematică, educaţiei
economice a lumii satului, considerată o problemă complexă şi dificilă, inaugurând rubrica "Economi a"
care a cuprins un impresionant n umă� de materiale.
La rubricile: Poveţe practice. Industrie şi com�rţ, a u fost publicate articole diverse privind recomandări
pentru modernizarea l ucrări lor agricole, c u n o a ş t erea şi c u l t i varea raţională a pământului, folosirea
îngrăşămintelor naturale, îmbunătăţirea seminţelor, a soi urilor de plante şi animale prin selecţie, creşterea
animalelor şi îngrijirea lor, prelucrarea produselor lactate etc.
A fost introdusă o rubrică specială .,Industria de cas5". s u sţ i n ută de învăţători care "datorită zelului şi
i nteresu l u i ce I-au avut pentru prosperarea p o p or u l u i nu a u pregetat a desch ide cursuri pentru acest ram
de cftştig în d i ferite părţi locuite de români" 1 ''.
R u b ric:.1 p e r m an entă ,.Economia" a fost rea l iz::�tă prin a rt i c o l e de special itate semnate de dr. George
[\ laior ( economist), Ioan Georgescu, A . 13oldor, l 0an Pop Rat.e gatuL I on Pop Bich işanu. -n,. A. 13ogdan. A
fost publicat un număr mare de materiale d i n cărţi şi re v iste: ,.Rnmânia agricolă", ,.Albina", ,.Biblioteca
economică", "i\graru l". . C a rte a stuparilor săten i'', .. Econ o m u l de la sate", "Gazeta săteanului".
,
Tema cel mai des abordată la rubrica "Economia" a tost de pomicu ltură şi grădinărit. I nteresul manifestat
pentru cultura pomilor era moti vată ast fel de I oan G eorge s c u - învăţător. corespondent permanen t al
G � zetei şi au tor al majorită ţ i i materi alelor dedi cat�: acestei ra m u ri - în articol u l "Cultur<� pom i l or" publ i�.:at
în nr. 1 99 din 8/20 septembrie 1 RR 1 : . D u pă agri c u l t ur ă , cul tura pom i l or este unul dintre cele mai bogate
,
izvoare de inavuţire p r i v ată şi naţională. Ea este l u ată drept b usolă pentru c l asificarea gradului de cultură
1 60
al unui popor, căci s-a adeverit că cu cât un popor este mai înaintat în cultură, cu atât preţuieşte mai tare
creşterea şi nobil i tatea pomilor".
În acelaşi articol, I oan Georgescu, după un scurt istoric al acestei îndeletn ic iri, atrăgea atenţai asupra
necesităţii răspândirii pomiculturii la sate deoarece, preciza autorul, ,.cultura pomilor pe l ângă izvorul acela de
bogăţire ce ni-l dă, ne mai dă sănătate şi înfrumuseţează grădinile şi comunele noastre" 11•
Alături de Ioan Georgescu au mai publicat materiale referitoare l a pomicultura: P. M ihăescu, A . Boldor. De
asemenea, în scopul răspândirii pomiculturii în satele Ţării Bârsei, despărţământul "Astra" Braşov a organ izat
cicluri de conferinţe Ia Râşnov, Codlea, Dârste, activitate mult popularizată în paginile "Nur'nărului de Duminică".
Frecvenţa articolelor dedicate pomiculturii , în toţi anii de apari ţ ie ai "Gazetei de Duminică", conţinutul lor,
dernonstrează importanţa acordată de redacţie, dar şi interesul şi cerinţa manifestată de cititorul de la sate laţă
de această temă.
Întâln im, astfel, titluri : "Despre sădirea pomilor", "Morburile sau boalele pomi lor", "Cum putem aj unge la
pomi mulţi �i buni". "Rigolarea şcoalei de pomărit", "Cultura pom i lor în anul şi doi", "Altoirea pom ilor".,
"Altoirea în coajă", ,.Cum se sădesc pomii", ,.Cum putem face să rodească pomii", ,.Cit trăiesc pom i i şi car�·
sunt duşmanii l ui", ,.Folosul plantaţii lor", "Cultura diverselor spe cii de pomi'' etc.
După cum reiese şi din acestă succintă enunţare, redacţia şi colaboratorii urmăreau însu�i rea unor cunoşti nţ1�
sol ide şi moderne de pomicultură, garanţie a practicări i intensive a acestei vechi ocupaţii. Aceasta este ş i
motivaţia publicării a n de an, c u unele mici întreruperi a aceleiaşi tematici, aduse la zi. D e fiecare dată au fost
publicate, în funcţie şi de anotimpuri, articole mai sus-amintite, completate cu informaţii primite din partea
cititori lor. "Numărul de Duminică" oferea astfel săteni lor posibil itatea documentării la momen tul oportun
asupra cultivării şi îngrij irii pomilor, fiind un adevărat "manual de pomicuhură", o formă de manifestare a
acelor "Şcoli poporale" ale "Astrei".
Foiletonul a fost o rubrică pem1anentă, de ţinută, a "Gazetei de Duminică". Se publica aici poezie şi proză
originală, reproduceri, povestiri istorice, traduceri din l iteratura universală, studii şi articole de istorie, etnografie
şi folclor, monografi i .
Poezia aparţine unor poe� consacraţi sau debutanţi . Dintre poeţii rrecvent publ icaţi, în foi leton a m i nt i m :
M . Eminescu, V. Alecsandri, G . Coşbuc, Iosif Vulcan, Emil Isac.
Proza orientată spre genurile scurte: povestirea, sch iţa, nuvela, formează cel mai i nteresant capitol al
foiletonulu i . Îi întâlnim pe: Ion Creangă, Petre Ispirescu, Ioan Pop Rateganul, Ion Agîrbiceanu, Alcx. Vlahuţ;i,
Teofil Frâncu, Sext i l Puşcariu, Gregoriu M aior, I .C. Panţu, Alex. Denuşianu. Traduceri l e ş i prelucrări le d i n
literatura străină a u fost realizate d e Horea Petra Petrescu, I u l i u Moldovan, I .C. Panţu, Corneliu Scurtu , I . C.
Frunză. Horea Petra Petrescu traduce din Tolstoi ,.Cei doi bătrâni" (nr. 23 1 / 1 890), "Auru" (nr. 1 0/ 1 89 1 ) , ,.Istona
unei mame" de Andersen apare în traducerea lui Corneliu Scurtu (nr. 73/ 1 89 1 ). Din Jvan Turghenicv, povestirea
"Valurile tinereţei" (nr. 220/ 1 890). I .C. Frunză a tradus din Em ite Zola schiţa "Lipsa de l ucru" (nr. 242/ 1 890),
"Răzbunarea lui Saint Pierre" de Alex. Dumas a fost tradusă de Iuliu M oldovan.
Conştientă de importanţa cărţii în activitatea instructiv-educativă, în care cititorul îşi afla ,.destul n utriment
sufletesc, atât de petrecere, de distracţiune, cât şi învăţături şi sfaturi pentru cele de trebuinţă în economie. în <Jlc
sănătăţii, ale trai ului, comoară de învăţătură folositoare pentru viaţa practică" 1 �. redacţia a menţinut, în toţi c t: i
22 de ani de apariţie, rubrica intitulată ,.Literatura", numită apoi .,Bibilografie", destinată semnalării , i n fi.1rmări i
cititorilor despre cărţile şi revistele literare şi şti inţi fice editate. Astfel, au fost semnalate l ucrări le: , . I ntroduce re
in ştiinţele comerciale", de Arsenie Vlaicu şi Ioan Panţu. tipografie A. Mureşianu, "Ciprian Porumbcscu" de
Valeriu Branişte. ,.Grachi ( i )şi reformele lor" de Augustin Cra inicu ( 1 892); ,.L uptele pentru naţ ionali tate d e
românilor d e peste munţi 1 848- 1 849", d e Gh. Adamcscu ( 1 892 ); ,.L uptele italienilor pentru l i bct1 a t e ::;i unitate",
de G . Secăşeanu ( 1 892); "Navigaţiunea pe Olt ş i importanţa ei pentru România", de dr. Cari Wol ff. în F d .
Societăţii geografice din Bucureşti, Bucureşti ( 1 893 ) ; ., Balade şi idi le". d e Geroge Coşbuc, Editura L i brărici
Socecc Bucureşti ( 1 893 ); "I storia patriei ş i elementele de i storie uni versa l ă'', de I on Darin ; "Memor i i d i n
1 848- 1 849" d e Vas i le M oldovan; "Legende i storice", d e D i m i trie B o l i n t i n ea n u ; , . D i c ţ i onar u n i vers a l a l
limbei române", d e Lazăr Şăineanu ( 1 8 96); "Ciprian Porumbescu", d e Valeriu Branişte ( 1 9 1 0 ) .
Realizarea acestui număr a l "Gazetei Transilvaniei", dedicat în exclusivitate ţărănimii române, nu este u n flpt
intâmplător. Conştienţi de um1urile politicii J�.: dcznnţional izarc practicată de autoritii ţ i l e :l ustro-ungarc asupra
< 1 'MIDAVA XXI · coala i l 161

populaţiei româneşti de la sate, fruntaşii ardeleni sprij iniţi de numeroşi cărturari de peste munţi au folosit
diferite metode de păstrare a fiinţei naţionale. U na dintre ele a fost "Numărul de Duminică'', foaie l iterară,
pol itică şi economică, supliment al .,Gazetei Transilvaniei", continuându-se astfel şi tradiţia ,.Foii pentru minte,
inimă şi literatură". Afirmaţia ne este întărită de o serie de documente, aflate astăzi în Arhiva M ureşenilor, care
i l ustrează modalităţile de difuzare a numărului, importanţa sa în rândul opiniei publice româneşti. Astfel, în
1 892, Grigore Brătianu J.\ comunica redactorului, dr. Aurel M ureşianu, hătărârea comitetului Ligii Culturale
de a face 1 00 abonamente la "Gazeta Transilvaniei", publicaţia urmând a fi trimisă "acelor comune româneşti
(din Ardeal şi Banat) unde credeţi că nu există încă ziar românesc şi unde ziarul Dumneavoastră ar putea fi citit
mai cu folos".
În martie J 898, Yicenţiu Babeş, adresându-se dr. A urei Mureşianu solicita expedierea Gaietei ,.mai vârtos
N umărul de Dum inică", pe care îl dorea ,.propagat printre popor în m i i de exemplare". deoarece "îl vedem
citit de popor cu mult folos, apoi inteligenţa noastră numai aşa nu va rătăci pe calea activităţii sale, dacă va fi
observată, pricepută şi controlată de popor"' 1•.
Într-o scrisoare din 8 decembrie 1 898, acelaşi Yicenţiu Babeş adresa redactorul ui dr. Aurel M u reşianu
rugămintea ca " Deşteptarea" din Bucovina să fie la rândul ei sprij i nit5 de ,.Gazeta Transi lvaniei". aşa după
cum: ..«Numerii de Duminică>> sunt sprijiniţi pentm cărturarii noştri de la ţară, prin a căror ridicare intek-ctuală
sigur nu mai sperăm a ne salva cauza naţionaJ[t". cerând mărirea tirajului ,.pentru popor şi intel igenţa sa'' 1�.
De altfel, redactorii braşoveni au recunoscut şi apreciat, la rândul lor. importanţa sprijinului primit din
partea colaboratorilor şi susţinătorilor, subl ini ind că "mulţi bărbaţi generoşi, pătrunşi de nobila dorinţă de a
deştepta cât mai mult în poporul nostru gustul de cetire şi de a contribui la înaintarea lui, aflară potriviţi pentru
acest scop N umerii de duminică ai foii noastre şi se grăbiră a veni în ajutor, pentru a face ca aceştia să se poată
16.
•
răspândi şi în păturile cele mai sărace ale poporul ui nostru"

De-a lungul celor 22 de ani de apariţie, în 1 994 de numere, "Gazeta de Duminică" s-a bucurat de o largă
popularitate şi interes în rândurile cititorilor de la sate, prin conţinutul bogat şi variat şi aşa după cum rccunoştea
dr. Aurel M ureşianu .,în cursul anilor m i i de bravi ţărani de-ai noştri ne-au înţeles gândul, ne-au priceput şi
ne-au unnat cu credinţă" 17•
De asemenea. d i n punct de vedere ziarist ic "N u m ărul de D u m i n i că" reprezi ntă o pagină mai puţin
valorificată a presei româneşti de pe ambele versante ale Carpaţi lor.
NOT E :
1 . ,.Gazeta Transilvaniei", n r.278, 1 8 decernb1ie 1 888, nr. 279, 2 0 decembrie, 1 888, nr. 280, 2 1 decembrie,
1 888, nr. 283, 24 decembrie, 1 888.
2. "Gazeta Transi lvaniei", n r. 279, 20 decembrie, 1 888.
3 . ,.Gazeta Tmnsil vaniei", nr. 1 , 1 1 1 3 ianuarie, 1 889.
4. ldem .
5. Sextil Puşcariu, B raşovul de altădată. Editura Dacia, Cltti-Napoca, 1 977, p. 288.
6. ,.Gazeta Transilvaniei", nr. 1 , 1 / 1 3 ianuarie, 1 889.
7. l dem.
8. ,.Gazeta Transilvaniei", nr. 1 99, 8/20 septembrie, 1 89 1 .
9. ,.Gazeta Transilvaniei", nr. 70, 28 martie/ 1 O apri lie 1 908 .
1 0. ,.Gazeta Transilvaniei". nr. 5, 71 1 9 ianuarie 1 890 .
I l . "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 99, 8/20 septembrie 1 89 1 .
1 2. "Gazeta Transilvaniei'', nr. 249, 10i22 noiembrie 1 89 1 .
1 3. Luana Popa, Documente referitoare la legăturile fam iliei Murcşcnilor cu familia Brătianu, in Cumidava,
X 1 1- 1 . 1 979- 1 980, p. 208.
14. l\·1uzeul J udeţean Braşov, Arhiva M ureşenilor, dosar 555, doc. nr. 1 9 1 5.
1 5 . Ibidem. ctnc . nr. 1 9 1 6.
1 6. .,Gaz�:ta Transilvaniei", nr. 1 6. 20 ianuarie/ ! fehruaric 1 89 1 .
1 7. "Gazeta Transilvaniei", nr. 70, 28 martic/ 1 O 1 908.
apri l ie,
1 62
Contribuţii privind legăturile Braşovului cu
"Liga pentru unitatea culturală a tuturor ron1ânilor"
de J.llă riuca Radu
L i ga pentru u n i t atea c ul t u r a l ă a t uturor rom â n i l o r , una d i n cele mai d i namice şi mai i mportante
societăţi cul tural-patriotice din ţara noastră a fost plămădită din entuziasm ul t i neresc ce-i caracte riza pe
student i i de la Uni versitatea di n B ucuresti , din care mulţi erau veniţi de peste m unţi l a stud i i în ţara l i beră,
. .
cărora l i se asociară şi profesori i lor 1 •

Desigur că acest entuziasm era clădit pe solidaritatea existentă între români i pe ambele versante ale
Carpaţilor, sol idaritate care sub m ultiple forme apărea ca un fenomen cotidian, dar şi pe condiţiile speci fice
sfărşitu l u i de veac XIX, când măsurile de deznaţ ionalizare l uate de autorităţ i l e au stro-ungare aj unseseră
la apogeu. De a ltfel în această perioadă se vor înregistra mari le acţ i u n i politice întreprinse atât in ţară cât
şi în Transi lvania ce vor avea un ecou remarcabi l în întreaga Europă.
D i n această conjugare a sol i darităţii şi l uptei naţionale, dar şi a senti ment u l u i tot mai acut că dincolo
de graniţele ţări i exi stă fraţi de acelaşi sânge în permanent pericol de a fi desfiinţaţi ca neam, a l u at fiinţă
Liga Culturală 2•
Ecouri le înfi inţării Ligi i , l a 24 ian uarie 1 89 1 s-au făcut simţite imed iat şi l a B raşov, moment în care
"Gazeta Transi l vaniei" anunţa even iment u l cu entuziasm relatând l u i Grigore Brăt ianu , care îşi exprima
bucuria că "tineretul a începu t c u atâta căldură şi zel această mi şcare naţională" 3.
Scopul declarat al noii societăţi era conform manifestului lansat în aceeaşi zi istorică de 24 ianuarie 4,
de "a · deschide şi de a întreţine necontenit l upta pentru apărarea naţionalităţi i noastre până la încetarea .
persecuţi i lor străi ne secolu l u i nostru şi morav urilor europene"; "de a întreţine cont inuu vie pe baza culturii
naţionale conşti i nţa de solidaritate cu intregul neam rom[mesc", iar m ij l oacele prin care Liga intenţiona a
se servi constau în: înfiinţarea de bibl ioteci , t i părirea de cărţi în ediţi i populare şi de publi caţii naţionale
combative; formarea u n u i fon d de aj utoare pentru susţinerea l uptei românilor de peste hotare; con grese
anuale pentru examinarea problemelor urmărite şi a noi lor evenimente; apel u l la presa şi instituţi i le pol itice
şi şti inţifi ce din străinătate 5•
A firmarea şi consol idarea un ităţi i culturale nu reprezenta însă scopul final al Ligii Culturale, fi i ndcă
aşa cum avea să se exprime în a n u l 1 9 1 4 un membru fondator, încă de la încep uturi l e sale, aceasta a
căutat pentru a n u alam1a puterile vecine, să se arate indeosebi preocupată de răspănd irea culturii in mase
şi de întărirea legăturilor între fraţii răzleţiţi; totuşi la momentul pri incios ea urma să proclame necesitatea
un ităţi i pol it ice 6.
L i ga a jucat rol ul unui important instrument de aj utorare a români lor transilvănen i , le-a dat acestora
speranţa că nu s unt singuri în l upta lor, a fost un factor eficace de propagandă pentru cauza români lor din
străinătate prin secţ i i l e sale i nterne şi exteme.
Î ntre Braşov, ,,Gazeta Transilvaniei" şi Ligă s-au statorn icit încă de la incepu t p uternice legături. Nu
numai ş t i r i l e care apăreau aproape in fiecare n u măr a l ziaru l u i braşovean sunt i n t eresante putând fi
reconstituită de aici activitatea L igi i , ci şi corespondenţa (rămasă in bună parte inedi tă) p urtată intre dr.
Aurel M u reşianu atât cu personalităţi le marcante din conducerea de la B ucureşti, c u conducerile fi lialelor
din provincie şi străinătate, cât şi c u corespondenţi ad-hoc originari din Transilvania dau l a iveală aspecte
noi ce evidenţează adevăratele ţel uri ale Ligii 7, ce nu puteau fi divulgate la vremea respectivă.
Se poate afirma că "Gazeta Transilvan iei" joacă în această perioadă rol ul d e ofi cios a l L i g i i şi de
1 63
intermediar între presa românească şi cea d i n străinătate. Aceste lucruri reprezintă o recunoaştere a audienţei
de car� se bucura la public şi a poziţiei ech i l ibrate pe care au avut-o di ntotdeauna redactorii ei; paralel vor
fi publ i cate, însoţite de comentari i perti nente extrase în l egătură cu L iga apărute în presa maghiară.
Deosebit de interesantă este în acest sens seria de articole i ntitu lată: Dacoromânismul şi politica cu lturală
maghiară, preluată din "Egyertertes", o oglindă a istoriei român ilor din Transilvania. În capitolul consacrat
activ ităţ i i ,.Gazetei" nu este trecută cu vederea activitatea văd it "subversivă" a l u i I acob şi Aurel M u reşianu;
cât despre activi tatea L i g i i autorul (necunoscut) atrăgea atenţ i a factorilor responsabi l i şi opin iei p ubl ice
încă din 1 893 despre adevăratele ţeluri ale acesteia de a-i uni într-un singur stat pe toţi român i i , în ciuda
unor aparenţe paşnice şi c� nchidea: " . . . N aţiunea şi statul maghiar n u este iertat ca faţă cu acest pericol să
rămână ş i mai departe în nelucrare. Eu cred că îndată ce va fi orientat asupra esenţei şi mărim i i acestui
pericol nici nu va întârzia să i a măsuri le de apărare" .
Liga a dat autorităţilor maghiare o stare de frică permanentă; ei i se puneau în spate vini adevărate dar
şi i maginare; astfel în legătură cu procesul de la C l uj i ntentat Repl icei, acuzarea, reprezentată în pers(<lna
locţ i i to r u l u i prim-pro c u rorul u i J eszensky i i învi n u i a n u at[It pe autorii memori u l u i , c i L i ga , proc c s : d
transformându-se dintr-o polemică Îlltre studenţ i i rom[tni �i maghiari într-una a �ov i nismului mag hiar c u
Liga Cu lturală. Pe b ună dreptate dr. Aurel M ureşianu pl eda st rălucit î n coloanele "Gazetei" nev inovăţ i a
L i g i i , asoci aţie care fi inţa doar d e doi ani î n comparaţi e c u lupta naţională a român ilor d i n Transilvania,
înt insă pe o perioadă mult mai l ungă; procurorul , ca exponent al siste m u l u i era acuzat că în mod del iberat
nu îl interesează istoria reală a Trans l ivan i e i ; "Procurorul şov i n i sm u l u i unguresc nu vrea să aibă n i c i o
atingere cu trecutul - concluziona Aurel M ureşi an u - pentru el ex ista numai prezentul : era exceselor
spiritu l u i şov i n ist magh i ar. Şi c u ce s-ar putea azi aţâţa m a i tare p a t i m i l e m aselor magh iare î n contra
Român i lor, c u ce s-ar putea n utri mai bine spiritul intol erant şovin ist, dacă nu cu povestea "Rebel iunei"
ce ar pregăti-o " Liga" între Români pentru n i m icorea U ngari ei" '1•
Şi în rapoartele înaintate de autorităţ i le organe lor centrale Liga era menţionată ca e lement agitatoric .
Astfel î n noiembrie 1 895 M i n i sterul d e i nterne d e l a Budapesta i n forma Cons i l i u l de M i n i ştri c ă "Liga din
Româ n i a des făşoară o activitate tot m a i i ntensă" (în problema naţ i onală n . n . ) 1 0 ; Val eri u B ran i şte era
perc h ez i ţ ionat ş i int e rogat în toamna a n u l u i 1 9 1 8 pen tru l egătur i l e sak cu N i colae I orga, la c are se
adaugă şi însuşi rea "unor pretinşi bani ai Ligi i din B u c u reşt i" 1 1 •
Într-o scrisoare confidenţială expediată lui Aurel M ureşianu, casicrul L i g i i , Ştefan Pcrietzeanu-Huzău
relata comentând o tel egramă p ub l i cată de ziaru l ,,La L i bcrtt�" din Paris despre ,,încercări l e făcute de
unguri de a ne face să tăcem" şi care concorda cu spuse le unuia dintre m i n iştrii de la Budapesta, ce era
12•
convins că " a tăiat firul agitaţiunilor"
D e ş i scopul adevărat al Ligii e r a ascuns, conducători i acesteia a u căutat, fireşte, pentru a n u stârni
complicaţ i i , să o apere cu orice preţ. V.A. U rechia, acuzat de redactorul "Gazetei Transi l vanid' că tocmai
unui ziar u l t raşovin ,,M agyar Orszag" a dezvăluit programul societăţ i i , răspunzându-i de altfel u n u i atac,
V.A. U rechia repl ică : " . . . întotdeauna am j ustificat Liga în contra înv inuirilor ce i s-au adus de ori şi c ine"
şi din mândrie arată că este gata să-şi dea demisia, ceea ce s-a şi întâmplat în cadrul congres ului desfăşurat
un an mai târzi u ( 1 89 7 ) .
D i n aceleaşi motive diplomat ice, V.A . U rec h i a roagă ca această scrisoare să-i fie publicată î n coloanele
"Gazetei Trans i l vaniei" 1; .
Doc u mentele con fi rmă astăzi, la un secol de la în fi i nţare că Liga îşi depă ş i sc cu m u l t scopurile ei
afişak, p rogramul c i fi ind preponderent p o l i t i c . O demonst rează cu prisos i nţă str{m selc l egătu ri ex istente
într'e c on ducători i P. N . R . şi reprezen tanţi i asoci aţiei bucu re�tene. Acelasi Pcrietzeanu m u l ţ u m e a lui dr.
A urcl t\·1 ureşianu pentru căldura cu care a fost întâmpinat la Braşov şi S i b i u 1".
D i n A b r u d i se scria redactoru l u i fo i i braşovcne că un fru n t a ş romfm d e acolo a făc ut dest ă i nu iri în

locuri publ ice în legătură cu aj utoarele trim ise de L i gă . iar conil ictul abia a putut fi aplanat, 1 5 iar Amos
f-râ n c u î l n n unţa p c M ureşianu c ă şi-a d<1t de m i s ia c h i ar din fruntea (kspărţănuî n t u l u i C l uj al A s oc i a ţi e i
Tnl l l s i l va n e nîn ca uza i n fa m c i d c n u n \ă r i cu Li sa" � <• - tă cută de un răuvo i t o r. Tra i a n H . Pop, redactor
r e s po n sa b i l l a z i a ru l ro mâ n es c d i n B raşov, î n te m n i ţ a t la S i ghed i n fu sese v i z i t a t în închi soare de un
rcprczcn l a n l al C o m i t e t u l ui Central al L i g i i c a re 1-a aj utat cu b n n i ; Trn i a n H . l'o p se m i ra în <J \.eea ş i
1 64
17
scri soare că "Tribuna" din Sibiu ar pri m i un aj utor mai substanţial decât "Gazeta Transil vaniei" • Dar
acest fap t n u face decât să confirme că scopuri le neoficiale erau mult mai putern ice; din aceleaşi motive
18
n ic i ajutoarele nu puteau să capete un caracter regulat" •
S e s i zând adevărate l e scopuri a l e L i g i i , depu tatu l Pozmindy D e n e s , î n tr-o cuvântare rost i t ă în

Parlamentul din Budapesta afirma că "Liga Culturală, sub pretextul studierii limbii române nu râvneşte la
19
altceva decât la unirea români lor într-un singur stat" •
Însăşi L i ga, în cadrul congresului d i n anul 1 899 a arătat că s-a abţinut de l a arătarea faptelor şi a
succeselor �ale pentru a nu compromite cauza unităţi i naţionale pentru a cărei înaintare a fost ea fondată.
Raportul releva că odată acţiunile ei vor fi scoase la iveală " . . . şi suntem siguri că mulţi, foarte mulţi din
cei . ce cred că azi L iga Cultura l ă ar fi numai o soci etate de agitaţ i i de stradă, au să rămână uimiţi de
activitatea Ligei" 20 .
Dar L iga - aşa cum se est i ma în documentele maghiare - a ajutat enorm mi şcarea naţională din
1.
Transi lvania; suma se ridica la impresionanta valoare de 400.000 franci aur 2
Aj utoarele materiale trimise de Ligă în Trans i l vania cunoşteau cele mai variate căi ş i forme, cek mai
substanţiale sume fi ind desti nate presei româneşt i .
Încă î n anul 1 892, Grigore T. Brătianu trimitea ,.Gazetei" 1 . 1 25 lei c u condiţia c a abonamentel e să se
facă numai pentru Transl ivania 22• Era de altfel un dublu folos, unul material, pentru că "Gazeta", la fel ca
întreaga presă de d i ncolo de munţi se confrunta cu grave d i ficultăţi materiale d i n cauza proceselor de
presă care se ţinea u lanţ ş i desigur altul de câştig moral pentru l ocuitori i d i n mediul rural care primeau
gratu it o publi caţie sau alta. ,.Aceşti locuitori - scria Grigore T. Brătianu - vor putea fi la curent cu ceea
ce se petrece în lume ş i nu vor mai fi puşi în situaţia de până acum de a afla numai din auzite câte ceva"
23
Acel aşi entuziast aprecia că aj utorul î n sine este nesenmi ficativ, important este ,.ca v i aţa românească
să pul seze mai tare în acel e comune". În ace l a ş i timp subl i n i a i mportanţa deosebită a presei faţă de
celelalte m ij loace de comuni care "convingerea mea este, că după dezvoltarea la care au aj uns societăţi le
moderne, un ziar poate da mai mult chiar decât cartea cea mai bună. Cărţ i l e le citesc puţ in i şi puţini au
timpul şi răbdarea să c i tească o carte d i n scoarţă în scoarţă, pe când d intr-un ziar se poate în câteva
m inute, în fiecare zi, adăpa orişicine ş i ziarul înfi ltrează cititoru l u i pe nesimţite şi fără ştirea sa în fiecare
zi câte o p icătură, care cu timpul se acumulează în m intea sa ca un capital". Şi autorul încheie profetic:
"Cât de mare şi nemăsurat e dar în zilele noastre rol u l presei" 24•
Ajutoarele vor continua ş i în anii următori: în 1 896, deşi grav bolnav, Grigore T. Brătianu încă mai
anunţa achitarea unei sume dest i nată ziarului braşovean 25.
I nteresant n e apare faptu l , priv i t prin prisma soli darităţ i i româneşti , că ,.Gazeta Tra n s i l van i e i " era
aj utată în acelaşi mod şi de secţ i i le locale ale Ligii . Asemenea aj utoare au trimis fi l ialele d i n : laşi , B răi la,
Slatina şi Craiova. Secţia de l a Craiova trimitea fără nici o condiţ i e suma de 500 lei ş i încă una supl imetară
pentru un abonament la "Gazetă" şi la supl i mentul duminical cu care dorea să-ş i înzestreze cabinetul de
lectură 26• Casierul fil ialei îl anunţa pe dr. A. M ureşianu că "ban i i se pun la dispoziţia dumitale fără nici o
cond i ţ i une sau îndatorire ci pur ş i simplu în vederea mari lor sacri fi c i i ce D-ta le fac i pentru bătrâna
Gazetă" 27:
Secţi unea S latina dorea să fie consi derată printre abonaţi , deoarece în cabinetul de lectură preconizat
a se înfi i nţa figurau şi ziare de peste munţi ��.
Aj utoare s i m i l are erau trim i se şi de secţ iu nea Predeal a L i g i i , care deşi funcţiona în tr-o local itate
m ică, era foarte putern i că datorită apropierii de graniţa cu Transilvania 2 9• Predealul era totodată şi punctul
de trecere a numeroaselor publ icaţii româneşti, bineînţeles cele mai multe în mod neoficial , pentru că aşa
cum se plângea un membru a l Ligii căruia tocmai i se publicase în "Gazetă" un foi l eton " ... dacă se află că
sunt publ icaţ i i româneşti şi în legătură cu Liga, întâmpină greutăţi neînchi puit de mari" '0
În anul 1 893 Liga punea la dispoziţia Comitetului P. N . R. din Sibiu, 20.000 florini pentru achiziţionarea
"Tribunei" aflată în posesia lui Eugen Brote. De această chestiune, despre care dr. Aurel M ureş i anu nu
întârzie să fie informat se ocupa I on Lupu lescu ( casierul societăţii) trim i s la Sibiu de către conducerea din
B 1.1cut·eşti spre a aranja l ut:ruril� J J
1 65
În acelaşi timp erau aj utaţi atât ziari şti i aflaţi în închisori , cât şi fam i l i i l e lor. Este cazul redactoru l u i
braşovean Traian H. Pop, căruia i s e alocau 1 00 florini I unar32 •
M a i mult decât aj utoarele propi u-zi se, se înregi strează în această perioadă i n tense schimouri între
ziarele româneşti de d incoace ş i de dincolo de Carpaţi. Preşedi ntele L i g i i cerea perm isiunea l u i Aurel
.M ureşi anu ca artico l u l acestu i a i ntitulat "Conşti in ţa naţională l a t ineri mea noastră" să fie reprodus în
, , Vo inţa naţională", remarcându-se că " ... e în interesul nostru al tuturor ca legăturile dintre noi să devină
din ce în ce mai strânse" . 11 . La rândul ei "Gazeta Transilvaniei" prelua în pagin i le sale cele mai i nteresante
articole, discursuri şi manifestări ale L i g i i pe care le aducea la cun oştinţa publicului. Totodată cu presa
din România, prin intermediul Ligii era u dotate bibl iotec i le asociaţ i i lor culturale şi economice din Braşov
Între acţi unile Ligii se numără şi insemnata contribuţie la organizarea primului congres al naţionalităţ ilor
de la Budapesta ( 1 89 5 ) . Deja cu trei ani înainte, Grigore T Brătianu cerea sfatu ri asupra acestei chestiuni
într-o scrisoare trimisă lui Aurel M ureşianu: " . . . pentru că este natural să ne adresăm la oamenii pol itici d e
dincolo ( din Transilvania n . n . ) ş i mai ales l a dumneata pentru a n e lămuri ş i noi" '5. Brătianu î i aprecia lui
Aurel M ureşianu legături le strânse pe care acesta It: avea cu fruntaşi i naţionalităţilor, asuprite din M onarh i a
austro-ungară.
Datorită situări i Braşovului în apropiere de graniţă, la care se adaugă şi o puternică mişcare naţională
determină in mod firesc o apropi e re de L i ga Culturală. Astfe l , în vizi unea autorităţ ilor vrem i i ex istau
destule motive de îngrijorare, consemnate în nen umărate rapoarte cu caracter secret.
Mai marii Braşovului cereau în pennanenţă guvernului de la Budapesta angajarea de agenţi special izaţi,
care să cunoască bine ş i l i mba română, deoarece ,, . . . V Iahi i lucrează foarte acoperit. Cutreieră satele d i n
j u r ş i p u n î n m işcare pe elevii şcol ilor, c u m a fost cazul cu însoţirea la gară a partic ipanţ i lor la procesul
Memorandul u i - cu toate acestea n i m i c nu se poate dovedi" ·16 .
Î ntr-adevăr, aşa c um se poate constata, atât d i n presă , cât şi d i n corespondenţă, ac ţiun i le L i g i i I a
Braşov erau foarte dinamice (din rapoartele studiate reiese că d i n toate societăţile culturale L iga era cea
mai bănuită ş i mai hărţuită, iar aşa cum afirma Ioan Bozdog în lucrarea sa Statul poliţist, "orice mişcare
a supuşi lor săi (austro-ungari n . n . ) se prefăcu într-un coşmar ce-l tortura. Pretutindeni ş i în toate vedea
numai duşmani, conspiratori şi aţâţători la revolte şi la răsturnări" ·17•
L i ga cultura l ă a fost deosebi t de activă ş i în întreaga perioadă memorandi stică, organizând atât în
vechea Românie cât ş i în Transi lvania numeroase acţiuni de sprij in ş i de solidaritate naţională. Aşa cum
am mai afim1at, d i n cauza condi ţ i i lor specifice, unele activităţi sunt mai greu de cunoscut, multe documente
dispărând sau fi i n d camuflate.
Una din formele de manifestare au fost ape lurile, prin care pop u l aţia B u cureştilor era îndemnată să
mani festeze în sprij inul memorandiştilor. Circulaţia lor este completată, mai ales în mediu l rural cu cărţi
româneşti şi calendare tipărite la Bucureşti , cuprinzând chipuri le condamnaţi lor, cu inscripţia: "Condamnaţi
în procesul M emorandului". Astfel de calendare sunt confi scate la Râşnov şi la Codlea cu menţiunea:
"Fii ndcă ast fe l de calendare uşor pot fi întrebu i nţate spre scopuri de agitaţie contra statu l u i ş i fi i ndcă
paşn i c i l e re laţ i u n i dintre naţional i tăţi pot fi turburate, mai ales că toţi condamnaţ i i sunt prezentaţi ca
martiri ai naţiunii române, am aflat de bine - se preciza intr-un raport - să ordon autorităţi lor comunale
să caute ast fel de calendare, cum şi alte scrieri ce nu pot fi permise ·''1•
Între cei bănuiţi de autorităţi a fi fost "agenţi" ai Ligii se n umărau elevii, profesori i şi chiar direcţiunea
Liceu l u i românesc; într-adevăr erau consemnate dep l asări ale acestora în medi u l rural pentru a îndemna
populaţia să participe l a proces, să-i convingă pe preoţi ca în ziua pronunţării sentinţei să ţ i nă predici în
biseric i populaţiei rămasă acasă 40•
La Braşov se presupunea că şi-ar fi desfăşurat activitatea 28 de fi liale ale L igii Culturale. PersonaL pe
baza documentelor cercetate, ne îndoim că ar fi existat secţiuni propriu-zise, dar în mod sigur a funcţionat
pe întregul di strict al Braşov ul u i o re!ea b i ne organ izată, alcătuită d i n p ro ft:: s o r i , pr(.� oţi ş i comerc i a n ţ i ; în
mod sigur fi rele reţelei d u ceau spre Aurel M ureşianu, D i mandi M a n o l e şi spre fu n cţ i on a r i i Bănci i A l bin a
4 1 , d t:: ş i autorităţ i l e se arătau neputi nc ioase in a - i d t:: p i sta pe conducători . Într- u n raport confidenţial se
�reci7.a' că: "prefectul nu poate CMstata exact n i ci pe conducătorii fi lialelor L i g i i Culturale din j udeţ, iar
1 66
d i n rapoartele subalterni lor n u se pot orienta. Aceştia nu pot face deosebire între m i şcări l e culturale ale
despărţământului Astra şi cele ale Ligii Culturale. Informaţia devine preţioasă, în sensul că între cultural
şi naţional practic nu existau deosebiri, cele două laturi formând un tot unitar.
În t impul şi după procesul memorandiştilor guvernu l dă ordine stricte de supraveghere a frontierelor;
după o l i stă preexistentă, însoţită de fotografi i erau controlate toate personalităţile ştiute sau numai bănu ite
de a fi făcut parte din Ligă . Astfel se atrăgea atenţia că spre Transilvania va trece V A . U rechia, însoţit de
u n grup de colaboratori, cerându-se " să fie urmăriţi, controlaţi de aproape şi puşi sub observaţie pol iti că"
42
De o "atenţie" deoseb ită se b ucura şi protopopul braşovean Vasi l e Voi na; împotriva l u i se dădea
ordin u l foarte clar "să fie percheziţionat şi arestat la gară, ca unul ce aduce bani de l a Liga Culturală" 4.1.
Aşa cum bine afirma I on llozdog în l ucrarea ci tată: "Trecerea u n u i fruntaş din Vechi u l Regat pri n
Trans i l vania. oprirea lui în Braşov sau in alt oraş, câteva ceasuri, cauza nopţi de insomnie guvern u l u i , al
cărui preşedinte ( Banffy n . n . ) dirija personal controlul şi dicta măsuri le contra unor astfel de răzvrăti ri"
44
Fără nici o d i ferenţă erau urmările şi personalităţ i l e din stră inătate care se interesau de soarta român i l or.
Astfe l sunt remarcate venirile profesori lor We igand ( Leipzig) şi Em i l P i cot ( Paris). Despre primul se
atrăgea atenţ i a că "vine în ţară spre a studia stări l e Va lahi lor", iar despre al d o i l ea se subl i n i a "să fie
urmărit cu o vie atenţi une" 45.
Dacă la început baza de masă a Ligii era relativ restrânsă, în câţiva ani ea reuşeşte ca prin scopurile ce şi le
propusese să strângă un număr mare de oameni din cele mai diferite categorii sociale, de la ţărani, muncitori
şi meşteşugari şi până la personal ităţi proeminente ale vieţii şti inţifice şi culturale româneşti şi oameni politici.
Toţi erau animaţi însă de acelaşi ideal naţional, unirea românilor într-un singur stat 40•
Se ridică însă întrebarea firească: era Liga un instrument de partid? L a o privire aparentă s-ar putea crede
că da, pentru că din Comitetul central al Ligii făceau parte atât conservatori cât şi liberali, iar nodul gordian era
reprezentat de Transilvania, pentru că scria Alexandru Lahovary: "Chestiunea transilvăneană nu era indiferentă
nici direcţiei pol iticii regatului român, nici sol idarităţii Monarhiei austro-ungare, nici intereselor păcii generale.
pe care alianţa celor trei puteri din centru îşi luase misiunea de a o menţine în Europa" 47•
Desigur că după dezvăl uiri l e publ ice ale aj utoarelor secrete acordate român i lor din Transilvania, D.A .
Sturdza ajunsese să n u m a i fie agreat d e l i derii mişcării naţionale d i n Transilvan i a . Ş i cum totul era p u s în
seama Ligii, inclusiv chestiunile de pol itică extemă, Aurel ! sac scria cu amărăciune l u i Aurel Mureşianu
în mai 1 896: "Frate! Foto l i u l Ligei de când Gol uchowscy, Banffi şi Sturdza sunt una nu prea abundează"
4S
Aceste stări de fapt contribuie şi la apariţia unor disensiuni în cadrul conduceri i centrale. Congresul
Ligii din anul 1 896 se a n unţa a fi foarte furtunos cel puţin după părerea unui corespondent din B u cureşti
care îl roagă pe Aurel Mureşianu să-i publice scrisoarea cerându-i însă ca numele să-i rămână în cel mai
strict anonimat. Rezulta din această scrisoare că ,,Transi l vania a aj uns la Bucureşti a întări sau a slăbi
poziţia unui guvern" şi aceasta în strânsă legătură cu "Liga pe care unii vor s-o transforme dintr-o societate
blândă într- u n a violentă". Autorul concluziona că i mediat după congres u l proiectat în t u m u l to s u l an
1 896 "va începe era persecuţi i lor" 49. În această conjunctură delicată, "Gazeta Transilvaniei" îşi păstrează
prin dr. Aurel M ureşianu aceeaşi poziţie verticală. Punctul de vedere oficial este exprimat clar în articol u l
Î ncercări de deplasare în care se arată că u l t i mele eveni mente de1 l a Bucureşti au făcut u n m are rău
mişcării naţionale d i n Ardea l . "Astfel d i n această mare ca uză s-a făcut o cestiune de part ide în Tara
Românească, o cest i u ne de po l i ti c ă m i l itantă" 50. În ace laşi timp aut oru l îşi exprima dezaco rd u l şi cu
imp l i carea activă în problemele Ligii a unor români transilvăneni stab i l i ţi Ia Bucureşti , nefi i n d de acord
cu încercările de transformare a acestei asociaţii dintr-una paşnică într-una v iolentă. Lucruri le se compl ică
şi mai tare dacă avem în vedere că în acel an maghiari i îşi sărbătoreau "mi l e n i u l " ; folosind ca pretext
acţi u n i l e şi dezv ă l u iril e în l egătură cu Liga, presa maghiară plânge amarn i c " . " M a i m u l ţ i duşmani ca
acum, n-am avut nici înainte cu o mie de ani" 5 1 • În ciuda acestor frământări de tot fel u l , cel care a învins
'
până la urmă a fost sentimentul naţional ce se va man i festa ca forţă dom i n antă 5 2 , ati ngând p u nctu l
culminant în conjunctura creată de izbucnirea pri m u l u i război mondial când "Actiune Natională" reuseste
. . . .
1 67
să înlăture de la conducerea Ligi i Culturale pe Virgil Arion, devenit un apărător înfocat al Puterilor Centrale
5J
Pe planul politicii externe, Liga Culturală j uca rolul unui ac magnetic între vechea Românie, Transilvania
şi Puteri le Centrale 54 . Avându-se în vedere orientarea Bucureştiului către Tripla A lianţă, c u repercusiuni
asupra soartei românilor din Transi lvania, cqnducerea Ligii discuta această chestiune in şedinţele sale -
după cum sem nala un martor ocular - şi tot pentru aceleaşi motive se temeau de vizita împăratului
Francisc Iosif la B ucureşti 55•
Momentul decorări i lui Jeszensky de către regele Carol 1 aflat în vizită Ia Budapesta dă naştere unor
ample demosntraţi i de protest organizate l a B ucureşti de către Liga C u lturală, dovedind că n u a uitat
scopul pentru care a fost creată. "Gazeta Tran s i l vaniei" sesizând consecinţele situaţiei create, elogiază
calda soli daritate manifestată de românii din ţara liberă: "Vestea progonirilor şi nedreptăţilor ce ni se fac,
a trecut departe, peste graniţele ţării noastre şi-au aflat un viu ecou l a aceia care doresc binele şi inaintarea
popoarelor şi compătimesc cu cei asupriţi .
N i mic mai firesc ca printre inimile generoase, ce simt cu noi în necazuri şi dureri, cele dintâi să fie ale
fraţi lor noştri din România l iberă. Aceşti fraţi de sânge şi de limbă ai noştri au dat expresi une mâhnirii şi
nem u l ţ u m i rii lor pentru nedrepătăţ i l e ce ni se fac , adunându-se intr-u n meeting de protest ce s-a ţinut
Duminica trecută în Bucureşti . . . " 5�.
Înfiinţarea Ligii Culturale a avut ca o primă urmare apariţia imediată a unei reţele de fi liale ce se va
extinde în câţiva ani la nivelul întregii ţări cuprinzând capitalele de judeţ, târguri şi chiar sate 57•
Secţiile îşi vor aduce o contribuţie însemnată în cadrul Ligii, prin : ajutoare materiale, colecte, organizarea
de b i bl iotec i , săli de lectură, activităţi cu caracter cultural-patriotic, membrii lor desfăşurând o muncă
intensă, pusă în slujba rea l izării idealulu i naţional .
Asaltaţi de atâtea ştiri şi corespondenţe, redactorii "Gazetei" vor inaugura o rubrică specială dedicată
secţi i l or Ligi i . D i n S la t i n a s e an unţa în fi i nţarea secţ i u n i i L i g i i Cul turale încă din ianuarie 1 89 1 . Şi
corespon dentul adăuga p l i n de mândrie: "Astfel constituită secţia sperăm ca activitatea comitetului ş i a
Ligii va fi energică în toate d i recţiile şi va contribui dimpreună cu celelalte secţiuni l a aj ungerea marilor
scopuri ale Ligei", ca apo i , după n i c i un an să se primească din aceeaşi local itate o "corespondenţă
detal iată" în care să se arate rezultatele obţinute "convinşi fii n d - că am contribuit şi noi cu o piatră
fundamentală la înaintarea măreţei zidiri" 58• I mediat "Gazeta" anunţa cu bucurie înfi inţarea altor fil iale
I a Ocnele M ari şi Câmpulung 59, precum şi compunerea unui marş al Ligii pe motivele unui vechi cântec
60•
popular din Transilvania
În toamna anului 1 892 era anunţată ·inaugurarea unei secţiuni în îndepărtatul Babadag sub preşedinţia
lui N i colae S ilvic Babo ian u . Redactorul "Gazetei" completa acest eveniment: "Român i i l ucrează umăr la
umăr s b ocrotirea măreţe lor principii ale L igi i înscrise pe drapelul ei" 6 1 •
�
În aceeaşi perioadă de efervescenţă patriotică erau aduse la cunoştinţa publ icului ştiri referitoare l a
apariţia d e n o i secţiuni î n mediul rura l : este vorba de comuna Cosânteşti din j u deţul Ialomiţa 62 •
De asemenea erau publicate pri ncipalele manifestări c u lturale şi pol itice . U n u l d i n cei mai activi
corespondenţi rămâne profesorul Romulus lonaşcu 63 , care relatează momentul i naugurării l a I aşi, sub
ausp i c i i le L i gi i C ulturale a steagului aceste i a dăruit de către femeile române din Sibiu, ce a prilej ui t
m a n i fe s tări co m p l e x e : de I a o mare demonstraţie de stradă, p â n ă l a discursuri l e inflăcărate d i n a u l a
U n i versităţii înţesată d e l ume. Luând c uvântul, Aron Densuşianu, vicepreşedintele secţiunii laşi arăta că:
,. . . . de 1 000 de ani n-a fost pentru noi un moment mai s u b l i m decât acest moment a l pri m i ri i acestui
sti ndard, care este simbo l u l care ne leagă pe noi cu fraţii de peste Carpaţi". După interesanta expu nere
privind permanenţa idealului naţional în istoria românilor, A . D. Xenopol încheia la rându l său în cuvinte
pateti ce " . . . S u ntem datori a apăra e lementul românesc în contra uneltirilor de deznaţi onali zare, căci
puţi nându-se e l ementul românesc din Tran s i l v a n i a , atunci noi nu avem durată m u l tă. Apărâ n d p e
transi l văneni, n e apărăm pe n o i " .
L a fel d e profetic încheia şirul discursurilor Aron Densuşi an u care s ublinia faptul c ă deşi marii noştri
domnitori au l ucrat neosteni t pentru " i nteresul n aţi o na l " n u m a i împrej urările potri vnice au fost cauza
pentru�:are nu I-au putut împl i n i , dar " . . . tol timpul acesta va aduce ş i cealaltă unire a tuturor români lor".
1 68
64
"În tot timpul - conchidea corepsondentul - a domnit o mare însufleţire" •
Acelaşi Romulus lonaşcu va relata intr-o corespondenţă despre spectacolul patriotic prezentat la laşi
tot sub auspiciile secţiei locale a "Ligii Clturale". Alegoriile având ca subiect unitatea naţională, cântecele
patriotice şi piesa de teatru ce a evocat figurile marilor eroi:· H oria, Cloşca şi Crişan, simboluri ale luptei
de eliberare socială şi naţională, la care s-a adăugat entuziasmul "de neimaginat al sălii" a atras protestul
consul u l ui austriac aflat şi el l a faţa locului, care a raportat l u i D.A . Sturdza această situaţie "intolerabi lă",
cerând pedepsi rea vinovaţi lor. Pop u l aţ i a ieşeană, după spus e l e lui Rom u l u s l o naşcu era hotărâtă să
protesteze în stradă împotriva pedepsirii colonel ului Teişanu, cel care aranjase tablourile a legorice cu "60
de zile de arest". Corespondentul adăuga maliţios şi cu adresă precisă că "pedeapsa a fost apl i cată tot de
un român ( D.A. Sturdza n.n.) care în vreme de opoziţie făcea mare paradă de patriotism şi tare te taxa pe
hs .
dumneata (adică pe A urel M ureşianu n . n . ) de rău român"
Spectacol u l , totuşi a fost atât de reuşit, după cum reiese di ntr-un extras din "Eve n imentul", încât
fondurile adunate, bi neînţeles în folosul Ligii au depăşit 3000 de lei, iar la cererea pub l i cului larg. însă
66
l ipsit de m ij l oace financiare s-a cerut repetarea l u i la preţuri reduse •
Desigur că acest gen de man i festări , la care se adăugau şi ani versarea datelor c u valoare de si mbol
din istoria României, chiar dacă nu au cunoscut amploarea celor de la l aşi au avut loc în toată ţara.
Mai amintim in acest context şi o acţiune de sol idaritate, iniţiată de secţiunea din Câmpina a Ligii
C ulturale, care a organizat un bal, al cărui venit a fost destinat in intregime aj utorării român ilor braşoven i
de a-şi construi o nouă bi serică in urma p ierderii pocesul u i cu comunitatea grecească, n u n umai pe
considerentul apartenenţei la aceeaşi rel igie, dar şi pe acela că mulţi dintre locuitori i oraş u l u i Câmpina
"şi-au oţelit caracterul în şcoalele româneşti naţionale ale Braşovului, astăzi primej du ite" 67 •
Acti vitatea secţiunilor Ligii C u lturale răspândite pe intreg teritori u l vechii Român i i , demonstrează
odată in plus, că in c iuda disensiunilor apărute la "vârf', sentimentul naţional constituia dominanta imensei
majorităţi a oameni l or obişnuiţi.
Statutel e Ligii prevedeau totodată posibil itatea înfii nţării de secţi i în străinătate. Prevederea era bine
gândită, avându-se în vedere că in principalele centre universitare din Europa învăţau sau îşi desăvârşeau
studiile studenţi din Transilvania şi din ţară, tineri entuziaşti, activi in lupta naţională, din rânduril e cărora
68.
mulţi vor deveni m i l itanţi de seamă pentru cauza unităţii tuturor români lor
Prima şi cea mai i mportantă secţie va l ua naştere l a Pari s . Printre componenţi îi regăsim p e 1 . O.
B e rindey (student in arhitectură), Stroe Brăti an u , A l fred Moşoiu, Pompi i i u El iad"e 6 9 şi mai târziu pe
G eorge Moroianu, care va şi deveni preşedinte l e acesteia. Spre deosabire de alte fi l iale, cea de I a Paris
avea un caracter deschi s politic, recunoscut de înşişi membri i e i . În acest sens, L O. B erindey, aflat I a
Viena i i mărturisea l ui George Moroianu c ă in discuţiile purtate c u membri a i societăţii " România Jună ' ,
aceştia recunoşteau c ă " . . . a r fi greu s ă aibă o l igă ca a noastră l a Paris. Liga este ceva politic ş i î n Viena
nu o pot ţine" 70•
Se remarcă şi diversitatea tematicii activităţilor abordate ce constau in conferinţe cu caracter sociologic,
economic şi i storic ţinute de personal ităţi de prestigiu, ca: A . D. Xenopol, Vas i l e Stoica, Petre M iha i l ,
versuri ci tite d e autori ( I on P i l l at), serate muzicale, piese d e teatru. Î n prefata unui program, care din
fericire s-a păstrat se arăta deschis că " ... scopu l ligei în marele centru intelectual in care n e aflăm nu este
apropierea culturi i generale ci , lămurirea minţii şi încălzirea sufletului pentru ce este românesc" 71 . Ca
semn al deschiderii sale către toate categori i l e sociale, în cadrul Ligii din Paris erau adunaţi şi meseriaş i ,
cum a fost tipograful Gheorghe Filip, originar din Sche ii Braşovului, care aflat l a special izare î n capitala
Franţei, făcea cunoscute eforturi le depuse pentru promovarea meseri i lor de către român i i transi lvăneni,
arătând că "ridicarea g radului de bunăstare şi cultură al românilor din Transilvania va ridica graniţele ş i
71
v a u n i România" •
Nu erau neglijate nici datele importante din istoria României, ca şi figuri l e domnitorilor noştri. Înseşi
73
programele tipărite erau semnificative apărând în chenar tricolor •
"Gazeta Transi lvaniei", ogl i ndă fidelă a timpului îşi va deschide paginile şi pentru corespondenţele
trim ise de studenţii români aflaţi l a Paris, Anvers. M unchen, care vor i n forma periodic publ icul asupra
activităţii desfăşurată în aceste importante centre cult ura l e şi pol itice. Pri ntre corespondenţi se remarcă :;; i
1 69
George Moroianu, care sub pseudon i m u l ,.Săceleanu" descrie pe l arg sărbătorirea istoricei adunări de l a
Blaj , care a vut loc l a Paris şi la care fuseseră invitate şi personalităţi a l e vieţii publice franceze. Este citat
di scursul studentului Gheorghe Cant i l l i 74 în care se arăta că ,.Istoria naţională este adevărata şcoală din
ca-re pu tem lua învăţămi nte, noi, generaţ ia de azi . . . Patriotismul lum inează istoria popoarelor şi face
strălucirea lor 75. Într-o c orespondenţă i mediată este descrisă ş i atmosfera deoseb ită care a domnit în
ti mpul banchetului care a succedat adunarea festivă; s-a toastat printre altele pentru sol idaritatea şi "unirea
în cugete şi simţiri a întregu l u i tineret român care s-a angaj at în lupta sfântă pentru drepturi le naţionale
ale românilor din Transil vania şi Ungaria'' 7''.
Odată cu trecerea timpul u i , acest ideal suprem al ti neretul ui nu s-a diminuat, ci dimpotrivă a căpătat
forme complexe şi o tot mai l argă audi enţă la pub lic. Aflat la studii la pars, Aurel A . M ureşianu, de-a
dreptul entuziasmat scria la B raşov în anul 1 9 1 2 despre man i festarea dedicată Unirii Principatelor Ia care
part i c i pase. trimiţând mamei sale şi programul artistic al man i festării 77•
J\ l:it u ri Jt." secţ i i le Ligii de la Berl in, Oxt<.ml, M u nchen şi H a l le se remarcă şi cea de la Anvers ( Bel gia)
al 6m:: i i n 1 ţ iator a fost st udentul George M oroianu �s. iar secretar Vasik Capşa i'1• Activitatea acestei secţ ii
o cunoastem graţie unui membru al ei, ziari stul tlamanJ Lemey, mare admirator al cauzei româneşti care,
pent ru a p u tea citi pe clas i c i i l iteraturi i române în origina l , ne-a învăţat l i mba prin manu alele şi cărţ i l e
trimise fără n i c i o obl igaţie d e Grigorc T . Brăătianu. Lemay a publ icat i n presa Jl amandă ser i i intrgi d e
articole re feri toare la cauza român ilor trans i l vănen i , arătânJ activ itatea sistematică d e deznaţional izare ş i
oprimare la care aceştia erau supuşi: ,.Este i n u t i l să v ă spun - scria el l u i G . Moroianu - n u - i aşa, c ă
totul este scris p e un ton d e caldă simpatie pentru sănnan ii români oprimaţi şi c ă nu i-am cruţat d e loc pe
unguri Ho .
Om realist, cunoscând bine scopuri le Ligii şi valoarea conducătorilor ei, deplânge moartea neaşteptată
a lui Grigore T. Brătianu, considerându-se drept ,.o mare pierdere pentru Ligă, deoarece D.Gr.T. Brătianu
a fost un val oros preşedinte, totdeauna pe baricadele pentru a apăra drepturi le români lor" 8 1 •
Importanţa secţii lor extreme ale Ligii Culturale, privită intr-o perspectivă mai largă şi ale cărei efecte
se vor vedea mai tărâiu, rezidă, în afara de i n formarea opi n i ei publice din Europa cu pri v i re la soarta
români lor din Transi l va n i a, în formarea p l e i adci v i i torilor luptători devotaţi cauzei u n i tăţi i români lor.
Întreaga lor acti v itate, sch imburi l e de idei, contactul direct c u mari l e persona l ităţi a l e timpu l u i , l e-au
cimentat forţele, i-au unit indiferent de provincia din care proveneau, i-au făcut să gândească în consens
v i itorul şi aceasta cu m u l t inainte de d i spariţ i a fi rească a graniţelor arbitrare i mpuse de v i ci s i t u d i n i l e
vremuril or.
Prin întreaga sa acti v i tate, Liga Culturală a fost cea mai puternică societate cultural-patriotică d i n
vechea Român ia care a m i litat constant şi efic ient pentru aj utorarea morală şi mater i a l ă a româ ni lor
transi lvănen i , arătând întregii lumi pol itica de deznaţional i zarea şi oprimare l a care aceştia erau supuşi.
Totodată, prin sentimentele de so l i daritate cu cauza fraţi lor de peste m unţi sădite în rândul opiniei
publice din ţară şi străinătate, Liga Culturală a contribuit acti v la înfăptuirea M arii Uniri de la 1 Decembrie
1918 o
N OTE:
1 . C u u n conţinut asemănător î n linii mari, l ucrarea a mai fost publicată i n " Revista istorică", tomul I V, nr.
1 1 - 1 2/ 1 993, p. 1 089- 1 096; dat fiind că pe parcurs au fost depistate noi mă11urii aflate la Arhivele Statului Bra..5ov
şi la Biblioteca "George Bariţiu", care aduc clarificări în legătură cu acest subiect, am considerat oportun ca �cest
studiu, într-o fom1ă îmbunătăţită să apară şi în acest volum.
2. Vasile Netea, Spre unitatea statală a poporului rom â n , Bucureşti, 1 979, p. 202-205; V. Curticăpeanu,
M işcarea culturală românească pentru u nirea din 1 9 1 8, B ucu reşti , 1 968, p. 209.
3. "liazeta Transilvaniei", nr. 22, 27 ianuaridS r�.:hruaric I M L p. �; atcnl. la l.ot ce se intâmplă Iri \ăr'ă VeciHă,
ziarul braşovean îşi va începe relatările privitoare la acţiunile de orga nizare a Ligii Cultura l e încă înainte de
înfiinţarea propiu-zisă a acesteia. ··'
1 70
4. Vasile Netea, op. cit., p. 206.
5. I bidem.
6. V. Netea, C.Gh. Marinescu, Liga Cui turală şi unirea Transilvaniei cu România, Ia�i, 1 978, p. 49.
7. Ibidem.
8. ,,Gazeta Transilvaniei". nr. 30, 3 1 , 35, 55, 56, 1 893 .
9. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 87, 25 august/6 septembrie 1 893, p. 1 ; articolul: Cum s-a rezolvat problema
procurorului din Cluj.
1 0. 1 9 1 8. U nirea Transilvaniei cu România, Bucureşti, 1 978, p. 244.
I l . Victor Branişte, Amintiri din închisoare, Bucureşti. 1 972, p. 530; atât Valeriu Branişte cât şi N icolae
Iorga au stat pennanent în atenţia autorităţilor, orice mişcare sau şedere a lor la Braşov fiind imediat sesizată şi
pusă bineînţeles în legătură cu Liga. Într-un document datat 22 iulie 1 899, marele ziarist h<msilvănean era caracte1izat
astfel: "Î n general, (V. Branişte n.n.) este peste măsură de neastâmpărat şi este cunoscut ca un agitator înfricoşător",
cf Ion Bozdog. Statul poliţist, Braşov, 1 944, p. I l O.
1 2. Arhiva Mureşenilor (vezi în continuare Arh. M ur. ) dos. 527. doc. 1 4.687; Ştefan Perie tzeanu- U u:zii u c�ltre
dr. Aurel Mureşianu, Bucureşti, 29 septembrie 1 893 .
1 3 . Pentru că gestul lui Y.A. Urechia a dat naştere unor ecouri a@ în presa maghiară, cât şi în cea românească
din Transilvania, Banat şi România, , .Gazeta Transilvaniei" va publica totuşi scrisoarea preşedintelui Ligii arătând
că nu este de acord ca românii transil văneni să fie etichetaţi de unii ca .,unelte ale Ligii valahe", iar de alţii "ca
unelte ale ungurilor"; "Gazeta Transilvaniei", nr. 34, 1 4/26 februarie 1 896, p. 1 ; articolul: Un cuvânt sincer.
1 4. Arh. Mur., dos. 527, doc. 1 4.687.
1 5. Arh. M ur., dos. 585, doc. 1 . 1 34.
1 6. Arh. Mur., dos. 590, doc. 3.465; Amos Frâncu către dr. Aurel Mur,eşianu, Cluj, 5 septembrie 1 907; în mod
cert, legături trainice au existat şi între Liga Culturală şi Asociaţiunea Transilvană pentru l iteratura română şi
c ultura poporului român . Deşi nu există documente în acest sens, totuşi presa a mai "lăsat'' să-i scape ştiri care
aveau tangenţă cu acest subiect. Nu întâmplător, la adunările generale ale Asociaţiunii erau semnalaţi printre
invitaţi fruntaşi ai Ligii din Bucureşti. În rapoartele ttimise guvemului, autorităţile observau că sporirea bruscă a
averii Astrei s-ar datora Ligii. De asemenea, impresia noastră este că redacţia "Gazetei Transilvaniei" nu numai că
nu era străină, dar a şi intem1ediat o parte din ajutoarele destinate prestigioasei societăţi culturale, de către asociaţiile
studenţilor români aflaţi la studii în străinătate, care, după 1 89 1 se vor transforma în filiale externe ale Ligii (vezi
"Gazeta Transilvaniei", nr. 1 67, 28 iulie/9 august 1 89 1 , p. 1 ).
1 7. A rh. M ur., dos. 1 1 2, doc. 432; Traian H. Pop către dr. Aurel Mureşianu, Seghedin, 1 4 august 1 89 1 .
1 8. Documentele privind aj utoarele acordate de Ligă mişcării naţionale a românilor din Transi lvania sunt
foarte puţine. Recent, prin bunăvoinţa doamnei Monica Tatuşeascu am intrat în posesia unui fom1e valoros fond
de scrisori aflat în colecţia B iblioteci i "George Bariţiu" din Braşov, rcprezentân.d un schimb de scisori între
conducerea Ligii din Bucureşti, mai mulţi reprezentanţi ai românilor transilvăneni şi un grup de preoţi întemniţaţi
la Cluj ( 1 894- 1 895). În rezumat este vorba de aj utoarele promise de Ligă respectivilor preoţi pentru perioada de
detenţie şi care se scurtciruitaseră la un moment dat. În stadiul actual, nu ne interesează atât de mult conţinutul
(foarte interesantă de altfel) ci faptul că societatea din Buc ureşti a trimis ajutoare materiale substanţiale românilor
aflaţi în închisori pentru cauza naţională. Un alt a.'lpect, demn de luat în considerare era insistenta pentru păstrarea
confidenti a l il;l tii . Î nt r- una d i n epistole. Şte fan Perietzeanu-Buzău, casierul L igi i îşi exprima nemulţumirea c ă
banii a u tost ccru ( i la Bucureşti. telegrafic: . : re l eg rama D--nl le d e azi (este vorba de Alexandru Vaida-Voiev<ld
n . n . ) m - :1 ;: urp i ns si intristat văzând că dai prin tekgraf ase me n ea deta l i i pe care nu trebuia să le cunoască
ni m e n i ... căci ban i i votaţi (pentm preoţi n.n . ) li s-au plăt it dar nu puteam să strigăm nici cum nici când li se va
plăti". Bibl ioteca "Cierog.e Bariţiu", Colecţ ii spec iale. doc. 449 3 , Ştefan Perietzeanu-Buzău către Alexandru
Vaida-Voievod, Bucureşti, 1 / 1 3 decembrie, 1 894, 2 f.
1 9. Ştefan Pascu, M are-.1 Adunare naţională de la Alba I ulia, Cluj, 1 978, p. 1 99.
20. V. Netea, C.Gh. Marinescu, op. cit., p. 70-7 1 .
2 1 . Ştefan Pascu, op. cit., p. 1 56; pentru traducerea şi tipărirea Repl icei, Liga Culturală a scheltuit 40.000
franci, pent ru traduc.e.re.a, tipărirea şi înni ntarea Mcmorandului la Viena 70.000 franci , pentru su bvenţionarea
presei româneşti din Transilvania 30.000 franci. pentru între1inerea birourilor din Gmz �i Paris, 60.000 franci etc.
171
22. Arh. M ur., dos. 328, doc. 2 .0 1 5, 2 .0 1 7, 2.0 1 8, 2 .020. În aceeaşi arhivă se păstrează şi două mandate
poştale, unul conţinând 1 45 lei, celălalt 500 lei, sume expediate personal de Grigore T. Brătianu de la locuinţa sa
din Bucureşti; Sextil Puşcariu, în inegalabila sa lucrare Braşovul de altădată ne dă infonnaţii preţioase în legătură
cu suma primită de ,.Gazetă" din partea lui Teodor Nica, avocat, braşovean de origine şi care deţinea funcţia de
director al Bănc ii naţionale a României: "Păstrez ca document al vremi i , o adeverinţă a lui Aurel M ureşianu
despre o asemenea sumă, primită de la w1 unchi al meu, care era director la banca na�onală". cf. Sextil Puşcariu,
Braşovul de altădată, Cluj-Napoca, 1 977, p. 2 1 9.
23. Arh. Mur., dos. 328, doc. 2.0 1 8; Grigore T Brătianu către dr. Aurel M ureşianu, Bucureşti, 1 0 octombrie
1 892. vezi şi: Luana Popa. Documente referitoare la legăturile familiei Mureşenilor cu familia Brătianu, în
Cumidava X I I- I , Braşov. 1 979- 1 980, p. 204-205.
24. Arh. M ur. , dos. 328, doc. 2.0 1 8.
25. Arh. Mur.. dos. 328, doc. 2.020; Grigore T. Brătianu către dr. Aurel Mureşianu, Bucureşti, 29 apri lie 1 896.
26. Arh. Mur., dos. 587, doc. 2.04 1 ; Liga Culturală. secţia Craiova către dr. Aurel M ureşianu, 25 aprilie 1 899.
27. I bidem.
28. Arh. Mur. , dos. 587, doc. 2 .508; Liga Culturală, secţia Slatina către dr. A urei M ureşianu, 6/1 8 noiembrie
1 89 1 .
29. Vasile Netea, Spre unitatea..., op. cit., p. 222; Arh. Mur., dos. 5 1 5, doc. 1 2.534, 1 2.535; G. Dogărescu,
direcotr al ,,casei de expediţie" deţinea şi funcţia de casier al Ligii, fil iala Predeal. În epocă, fantezia folosită
pentru trecerea clandestină a unor publicaţii era de-a dreptul remarcabilă; de la banala hârtie de împachetat (care
de fapt erau ziare) până la schimbarea cu titluri inofensive, totul era exploatat. Existau şi numeroşi voluntari
dispuşi să înfrunte riscurile ce se puteau ivi. Un asemenea curier a fost şi Gheorghe Cârţan. Dar mărturia care
um1ează, transmisă pe cale orală din generaţie în generaţie, o vom folosi de data aceasta nu pentru a pune în
valoare figura acestui personaj original, ci în scopul de a arăta una din modalităţile de trecere clandestină a
publicaţiilor româneşti, valabilă şi pentru Liga Culturală. Infom1aţia ne-a fost furnizată de un unnaş al lui N icolae
Stoian, căpitan de grăniceri la Predeal, până la izbucnirea primului război mondial: "Acesta (Gheorghe Cârţan
n.n.) trecea frecvent frontiera prin zona de patrulare a soldaţil<:>r lui Stoian şi adese01i era prins. Soldaţii îl aduceau
în gară la comandantul lor, înghiontit, ca orice infractor. Comandantul îl primea ostil şi ordona să-I bage la arest.
Domnul St(1ian fusese înştiinţat printr-un curier al primului-ministru, I .G. Brătianu, să-I prindă pe Cârţan, să-I
ocrotească, să-I ţină arestat 3 zile, timp în care să-I hrănească bine (fiindcă umblă mult şi nemâncat) şi apoi să-i
dea drumul. Şi ca grănicerii unguri "să nu se prindă", toată demonstraţia cu pumnii primiţi, se petrecea pe peronul
gării Predeal, gară lungă şi împărţită în două, jumătate românească şi jumătate ungurească.
Deşi trecea prin mai multe locuri, toate potecile lui tot în jurul Predealului aj ungeau. La un moment dat,
Badea Cârţan a venit la dl. Stoian şi i-a spus: "Dom-le Căpitan, mi-a spus domnul Brătianu să schimb locu' şi să
nu mai trec pe la Predeal, că ungurii au ordin să mă prindă şi să mă închidă la Budapesta ca pe un spion ... ". În
legătură cu aceste treceri clandestine, vezi şi comunicarea distinsului publicist braşovean, Ştefan Pietraru., Acţiuni
secrete pentru cartea românească, în volumul: 1 60 de ani de la înfiinţarea primei biblioteci publice la Braşov
1 83 5- 1 995, Braşov, 1 996, p. 65-76.
30. Arh Mur., dos. 587, doc. 2.0 1 1 .
3 1 . Arh Mur., dos. 587, doc. 2.329; Ion Lupulescu către dr. Aurel M ureşianu, Bucureşti, 1 ianuarie 1 894.
32. Arh M ur., dos. 1 1 2. doc. 432 .
3 3 . Arh Mur., dos. 3 2 8 , doc. 2.0 1 8 ; Grigore T Brătianu către dr. Aurel Mureşianu, Bucureşti, 1 0 octombrie
1 892.
34. Arh M ur., dos. 328, doc. 2 . 0 1 6 .
35. Arh Mur., dos. 328, doc. 2.0 1 8.
36. Ion Bozdog, op. cit., p. 3 2 .
37. I bidl'm, p. I l .
3K Un asen1enea apel patetic l-am depistat la Arh ivele Statului l3raşov, donat muzeului .,A stm " de Constantin
Albuleţ Jin Săccle. Acest l ucru n i se pare deosebit de semnificativ deoarece inseamnfl efi ast lel de materiale au
c irculat în Transilvania, demonstrând încă odată sol idaritatea naţională a românilor (Arh ivel e Statului Braşov,
fond: Astra, doc. 1 03/9637): şi nu întâmplfltor era desco perit câţiva ani mai târziu, de către aurotităţi, tot la Săcele,
1 72
un depozit de carte românească cu caracter "iredentist" şi care s-a lăsat cu arestarea unui învăţător şi cu publicarea
cazului în presă.
39. Ion Bozdog, op. cit., p. 1 1 .
40. Arhivele Statului Braşov, Prefectura judeţului Braşov, Seria: Acte prezidialc, doc. 28/30, 1 894.
4 1 . Pe baza documentelor studiate, este clar că dr. Aurel Mureşianu era pentru presă omul de legătură al Ligii,
fiind considerat în rapoartele oficiale " ... membru foarte activ al Ligii Culturale din Bucureşti şi care pentru
instigaţii prin presă Ia ura de rasă a mai fost condamnat..." ( 1. Bozdog, op. cit., p . 46 ), în timp ce Diamandi
Manole, prin natura numeroaselor funcţii publice pe care le deţinea (printre altele era vicepreşedinte al Camerei
de Comerţ şi Industrie din Braşov) făcea dese deplasări la Bucureşti, unde contacta personalităţi de prim rang din
capitala României, a5a cum de altfel sesizau rapoartele con fi denţ ia le la Budapesta; tot Diamandi Manole distribuia
şi fondurile destinate ajutorării româneşti din districtul B raşov ului ( 1 . Bozdog, op. cit., p. 85).
42. 1. Bozdog, op. cit., p. 100.
43. Este interesant de menţionat că românii braşoven i . ataşaţi de Ligă şi de idealurile acesteia taceau parte şi
d i n societăţi le culturale braŞ ove ne, desfăşurând �i pe acest tă ri'1 m o a ct i v itat e meritorie. Pe a c eiaş i oameni îi
regăsim ultetior şi pintre cei care au întâmpi nat cu că l du ră �i sust i nut in vara anul u i 1 9 1 6 t rupe l e române e l i beratoare.
Poate că şi din cauza legături lor cu soc ietatea bucureşteană, aceştia vor fi supuşi unor persecuţii s u pl i mentare.
constând din devastarea locuinţelor şi confiscarea documentelor .,compromiţătoare". confiscarea averi i şi internarea
lor în lagăre şi închisori maghiare. Venim în sprij i n u l acestei ipoteze cu cazu l unei personalităţi mai puţin cunoscute:
este vorba de comerciantul Ilie Savu. Din informaţii le furnizate de nepoata sa, reiese că parte din întâlnirile
bra5ovenilor cu .,unioniştii" aveau loc î n localutilor sale. În t impu l primului război mondial acest romfm deosebit
a suferit rigorile lagărului de la Cluj. Suferinţele sal e (atât cât au putut fi exprimate din cauza cenzurii) au fost puse
pe hârtie, pă st rân du-se într-o interesantă corepondenţă, allată in posesia noastră.
44. 1 . Bozdog, op. cit., p. I l ; 1 00.
45. I bidem. p. 1 9.
46. V. Netea. C.Gh. Marinescu, op. cit., p. 54.
47. Apud Ion Bulci, Sist<.'mul politic al R o m â n iei moderne. Partidul Conservator, Bucureşt i , 1 9 8 7 , p.
1 64- 1 65 .
48. Arh. Mur., dos. 5 fN. doc. 2.782; A ure l ! sac către dr. A ure l M urcşianu, Cluj , 1 0 ma i 1 896; ajutoarele
destinate Transilvaniei, odată făcute publice cu ocazia schimbf1rii guvemului au stâmit mari c om pl i caţii di plomati ce
şi greutăţi pentru romât�i i transilvăneni. Presa îl a cuza pe p ri marul capita le i (conservatorul Nicolae Filipescu, care
între timp îşi dăduse demisia) că a cheltuit toate fondurile de propagandă , aşa că succesorul său a găsit ca<>a goală.
El răspunde în ,,Timpul" că într-adevăr a trimis suma de 2.000 Ici familii lor român i lor co ndamnaţ i în Ungaria,
care au rămas în cea mai mare mizerie, prin intermediul lui CJ heroghe Lahovary. Totodată mai arăta că a dat 4.000
lei ziarului ::;ibian ,.Foaia poporului", 1 .000 lei ,.Gazetei Transi l va niei" şi încă o sumă destinată unei foi l i terare, al
cărei n um e nu-l p reci zează , prin intermediul lui V.A. Urechia. Conservatorul N i co l ae Filipcscu î::;i incheia astfel
a 11 ic o l u l : "dacă cineva î m i găseşte pentru aceasta o g re �ca l ă sunt gata să mă supun Consi liului Ligii (Culturale
n.n.) ai cărei membri îmi sunt duşmani pol it i c i " . Rel atările 1�1c parte din două rapoatie ale a utorităţ i lor maghi a re
publicate de Ioan Co la n în "Gazeta Transilvan iei", nr. 66. 1 septembrie 1 943. p. 2 .
49. A rh . f'vl u r. , d o s . 5 9 0 , doc. 3 . 7 1 4 ; corespondenţă s�,;mnată , . D i x i", trim isă. d upă c u m dovedeşte a na l iza
stărilor de E1pt de un tr�nsil vănean stab i l i t în capitab Romfm i c i : , .Gazda Trans i l vaniei" nu a publicat nici miicar
ti·agnwnr:u· această scrisoare.
:'U. ,.Ciazeta Transi lvaniei", nr.1 24. 6/ l X i unie 1 �%. p . 1 .
5 1 . ..Gazda Trans i l vanie i". nr. 1 1 3 , 24 ma i / 5 iunie 1 :-196, p. 1 .
52. V Neka, C.Cih. M:.�rinescu. op. cit., p. 54.
53. Ion Bu lci, op. cit.. p. 1 98.
54. ldcm. 1 ,umea româ ncască la 1 900. Bucur�,;st i . 1 984. p. 2 2 1 .
55. Arh. M ur., dos. 594, doc. 4.883 ; Marius f\1 ureşianu către dr. /\urd M u re!) ianu , Bucureşti. 25 septt:mbric
1 89 5 .
56. "Gazeta Transi lvaniei". nr. 283, 2 1 decembrie 1 897. p. L art ic o lul de fond i n t it ulat Revista politică;
cotidianul braşovean va comenta i m p l icaţ i i l e nccstci viz ite într-un seri a l i 1 1 1 i 1 u lat: Vizi t a t·cgHiă l a B u tlllpt•sta şi
1 7�
românii de dincoace în care se exprimă dezam[lgirca românilor transilvăneni în faţa ideii de a "accepta deocamdată
situaţia tristă politică, ce ni s-a creat de la inaugurarea dualismului încoace" ("Gazeta Transilvaniei", nr. 2 07 , 1 9
septembrie! ! octombrie 1 897, p. 1 ) ; presa magh iară avea în sfârşit ocazia să jubileze: "Ungurii de l a presa
oficioasă ne-au strigat că însuşi regele Carol vrea să ne înveţe · acuma să fim Unguri patriotici şi credincioşi" (nr.
208, 2 0 septembrie/2 octombrie 1 897) - nota cu amărăciune autoru l .
5 7 . Vasile Netea, op. cit., p. 208; Maria l tu. Forme instituţionalizate de educaţie populară În România
1 859- 1 9 1 8, Bucureşt i, 1 98 1 , p. 64-65 .
58. "Gazeta Transilvaniei", n r. 26, 3.1 1 5 februarie 1 89 1 . p. 3 .
59. ,,Gazeta Transi lvaniei", nr. 2 6 , 31 1 5 februarie 1 892, p . 2 .
60. "Gazeta Transi lvaniei", nr. 2 1 4, 2 9 septembrie/ I l octombrie 1 892, p. 2 .
6 1 . "Gazeta Transi l vaniei", nr. 1 8 9, 27 august/8 septembrie 1 892, p. 2 .
62. I bidem.
63. Arh. Mur. , dos. 594, doc. 2.29 1 .
M. Ibidem: \'ezi si A urelian lonaşcu. Viaţa �i r•pcra pmtesorului Romulus lonaşcu ( 1 868- 1 9 1 7). în C u m idava ,
X I I 1 . Bra�o\'. I I.J7l/- I I.Jl\0, p. 264-265.

65. Arh. J'\.l ur. . dos. 594. doc. 2 .293 .
66. A u t0 ru l completează relatarea şi cu un e xt ra s din zairul ieşean ,.Evenimentul".
67. ,.Gazeta Tra ns i l vaniei , nr. 1 8 1 , 1 9/3 1 a ugust 1 X 94, p. 2 ; mticolul: Liga Culturală română pentru
"
românii braşoveni. Detal i i ale procesul u i desfăşurat înt re com u n i t ăţ i l e greceşti şi ro mâ ne şt i din Braşov, vezi şi :
Bat1olomeu Baiulescu, Monogr.t tia Comunei bisericeşti greco ortodoxe române a Sfintei Adormiri din Cetatea
·
-
Braşovului. Braşov, 1 898, p. 1 50- 1 55 .

68. Maria Itu, op.cit., p. 75; V. Netea, C.Gh. M a ti nescu , op. cit., p. 1 69.
69. Ştire rcpordusă de ,.Gazeta Tran:;ilvaniei", nr. 36, 1 5/27 februarie 1 89 1 , p. 2. Deci nu există nici un fel de
dubiu privind înfiinţarea acestei puternice �i im portante secţiuni, a�a cum găsim în unele lucrdri de special itate. În
cererea sa de a fi primit ca membru al Ligii Culturale, Pompiliu El iade mga conducerea să primească " . . . încredinţarea
dragostei melc către Ligă''. Document origi nal a flat în posesia familiei Ghennan. Despre activitatea din st răinătate
a Ligi i Culturale au mai scris: George M oroianu,Les Luttes des Roum ains transylvains pour la liberh� et
l'opinion e urpcenne ( Episodes et Souvcnirs), Pari s 1 93 3 ; Şerban Polverejan, Activitatea secţiei din Paris a
,
Ligii culturale în perio a da memorandistă, în Românii din Transilvania Împotriva dualismului austro-ungar,
Cluj-Napoca, 1 978, p. 2 77-327.
70. Scrisoare expediată de l . D. Berindey l u i George M oroianu, Viena, 1 6 septembrie 1 89 3 . Document
original allat în posesia famil iei Ghem1an. Faptul că activitatea soc ietă ţ ii "Românai Jună" era pennanent controlată
de autorităţi este confrimat printr-o ordonanţă de Preşl�dintele Consili ului de M iniştri, prin care studenţii valahi să
fie împiedicaţi a n d un a 1onduri de propagandă cont ra serbftrilor milenare. cf 1 . Bozdog, op. cit ,
. p. 8 5 .
7 1 . Arh. l'v1 ur., dos. 53 0. doc. 383 .
72. Arhiva Muzeului primei �coli româneşti din Schcii Bra�ovului. dos. Gheorghe F il i p sodal ti pogmt: originar ,
Jin Scheii Braşovului. cm-e pent ru a se special iz�\ în mcsctia lui a străbătu t pe jos Au stri a Gcnnan ia şi Fmnţa. Va
,
fonda Institutul gmfic " M inerva" din Bucureşti . Persona l it<llea acestui om de excepţie a fost dogiată şi de N i col a e
Iorga în l ucrarea O viaţă de om aşa cum a fost.
73. 1\ rh. !\ l ur. . dos. 530, J0c. 3�3; dos. 305, d oc. 3 �5 : cJ(ls. 5S3. doc. 3 86.
74 . CNe�pondcnţele sem nat e .,S:.icdcan u l·' ;w ap�trut în dou{i n umere consecutive a l ..Ciazcfei Transilvaniei'';
este vorba de nr. 1 08 �i 1 09 din 1 4/26 mai. resrecti\ 1 6128 ma i 1 892.
75. Gheorghe Cant i l li ( 1 X6o- 1 956 ) ()rigi nar din P loie::;t i arc o bogată act ivi tate î n stril i n5t:. l!e Ltc:ţiomind în
.
direcţ ia infixmării presei �i a oamen i lor pniitici fr�mcezi a::upra evenimentelor din Transi lvania (V Ncka �i C.Gh.
tv1ari ncscu op. dt, p. 1 70. nota 2). Dem n e de i n!t'res p e n t ru i lustrareJ năzuinţelor com u n t: ak inklccualitfq i i
.
româneşt i su nt c u rs u r i l e de drept t r i m i s e d e la Paris d e către t a t ă l său, l u i Iacob M u reşianu pl.:'ntru pro ie ct at a

;\cadem1.:: d..:: drept cu l i 11 1ba de p1·edan: română. piist ra t.: in Arhivn M urc�t:nilor.
76. Arh. f\ 1 u r. dos. 5 8 3 , Lloc. 3 3 1 .
.
77. Arh. Mur., dos. 5X3, doc. 335 .

7H. intr-o însemnare ulterioară, mar� l c om politic Ci . Mowianu elogia pcrsonalitaka celui dint[Li preşed inte a l
1 74
Ligii Culturale, Grigore T. Brătianu, care " ... mi-a arătat o mare prietenie şi mi-a înlesni! mergerea mea din Belgia
la Paris pentru continuarea studiilor". Document origi nal aflat în posesia familie Ghem1an.
,
79. Vasile Capşa se afla in strânse legături cu conducerea centrală a Ligii C u l tura le solicitând lui Grigore T.
,
Br.ltianu trimiterea unor conferenţiari din ţară pentru a face cunoscută situaţia românilor din Transilvania. Document
original aflat în posesia familiei Ghennan.
80. Document original, limba franceză, datat Anvers, 1 9 martie 1 892, aflat în posesia fam i l ie i G herman .
8 1 . Document original, limba ital iană, datat Anvers, 1 9 martie 1 893 , aflat în p os e s i a famil iei Gherman.
Gri go re T. Brătianu, unul din cei mai valoroşi preşedinţi ai Ligii Culturale, era foarte sensibil la atac u rile presei
maghiare i mpot r i va românilor, intr-o dezminţire adresată presei franceze combate ştirea biroului de presă din
Pesta, cum că elevii români din Arad ar fi ata cat mulţimea cu pietre. când în realitate s-au apărat. "Informaţiile din
Pesta - se arată în continuare - sunt tendeţioase. ele vor să prezinte pe român i ca anarhişti şi revo l uţ i onari cu ,
scopul ca maghiarii să ia măsuri extreme împotriva lor. Scopul lor este să j ust i fi ce dinainte aceste măsuri şi să se
sustragă a devărat ei dezaprobă ri a lumii civ i lizate". ( Orig.ina Uimba franceză, all a t în posesia Ji:n n i l iei Ghennan ).
Grigflre T B răt i an u dezm intea pc a ce la ş i 1011 tl!rm in ziarul "Die P resse din Viena acunriile ce i s e aduceau Ligi i .
"
cum că acea st a ar fi u n i n�1rumc nt panslavist susţinut J"inanc iar d e Rusia (vezi . .Ga7..cla Transi l vaniei'', nr. 20Î, 20
septcmbric/2 octombrie 1 892, p . 2. ).
1 75
Gazeta Transllvaniei - oficios al Partidului Naţional Român
oglindind evenimentul înaintării Mentorandului
de Sanda-1\faria Buta
După ce Conferinţa naţională a P N R din ianuari e 1 8 9 2 hotărâse - cu preţul sacri ficării unităţii
partidului - asupra punctului nodal al problemei Mcmorandului 1 in şedinţa Comitet ului Central din 25/
2 6 martie 1 892 se decide prezentarea lui la Viena in decursul lunii mai, printr-o deputaţiune care să fie
compusă din toţi românii care vor dori să participe. Din cauza prigonirilor, Comitetul Central a fost
nevoit să organizeze deplasarea la Viena cu multă prudenţă. Printr-o circulară din 3/ 1 5 mai 1 8 92, publicată
numai in ziarele din România, s-a stabilit întâlnirea participanţilor la Viena pentru 1 6/28 m ai 1 89 2 2 ·
Aurel Mureşianu nu va participa la acţiunile premergătoare înaintării Memorandului, pentru că, aşa
cum declara Alexandru Mocsony la Conferinţa din ianuarie, "vor respecta votul contrar, dar la executarea
activă a aceluia nu vor coopera"3• N u putea rămâne însă indiferent l a nici o acţi une care ii privea pe
români. Mai mult, conducea ziarul care în 1 887 devenise oficios al PN R şi avea obl igaţia de a fi cât de cât
mai exact şi detaliat informat. În acest sens, prin fratele său Traian şi prin N icolae Teclu, a angajat doi
corespondenţi speciali din Viena pentru "Gazeta Transilvaniei". În scrisoarea din 27 mai 1 89 2 Nicolae
Teclu il anunţa că "Domnul Mih. Tel iman, cand. la profesură, I X Pelikanstrasse, nr. 1 5 , îţi va refera după
cum cred, în mod mulţumitor. O-lui azi încă îţi va scrie şi-ţi va recomanda", iar în ceea ce-l priveşte pe el
" ... eu nu consimnt cu tendinţele deputaţiunii. Am fost invitat la o şedinţă pregătitoare; n-am fost. Azi
m-au invitat să primesc preşedenţia românimei de aici la primirea deputaţilor; am refuzat. Eu nu mă pot
încălzi pentru diletanstism in nici o direcţiune. Poate că greşesc, dar nici nu vreau să am trecere de om
politic. I artă-mă dacă am păcătuit'14• În schimb, Traian Mureşianu este implicat în toate acţiunile organizate
de comunitatea română din Viena, ţinându-1 la curent pe directorul ,.Gazetei" cu desfăşurarea lor 5 •
Astfel, în toată perioada în care deputaţiunea română s-a aflat la Viena, Aurel Mureşianu a ţinut opinia
p ub l ică la curent cu desfăşurarea evenimentelor publicând corepondenţe particulare ale ,.Gazetei",
comunicate oficiale ale agenţiei de presă, iar atunci când informaţiile nu i-au parvenit direct, le-a reprodus
din celelalte ziare. Este cazul numărului I I I din 3 1 mai al "Gazetei", care reproduce după ziarele austriece
"Neue fr. Presse" şi "Neues Wiener Tagblat" declaraţia în numele Comitetului subştemător dată de Septimiu
Albini. În ea se vorbeşte despre primirea ce va fi făcută celor 237 de membri ai deputaţiunii în sala vechii
primării a Vienei, de Dr. Lueger şi Schneider, la care vor participa parlamentari - cei din Boemia,
B ucovina, I stria şi Austria de J os - precum şi consilieri comunali ai oraşului Viena şi reprezentanţi ai
corporaţii lor studenţeşti. După această ceremonie membrii Deputaţiuni i vor merge la Palatul Imperial
pentru a adresa Memorandul. Pe margine acestui comunicat ziarele vieneze comcntau că românii nu se
pot aştepta la o primire binevoitoare şi îşi exprimau indoiala că Împăratul va primi Deputaţiunea. Ziarele
maghiare din Pesta publicau o telegramă în care se spunea că B raun ar fi respins m ijlocirea aud ienţei ,
motivând că nu s-a cerut consimţământul Guvernului maghiar şi că Deputaţiunea s-a adresat în acest
scop ministrului Szogyeny. B iroul de corespondenţă din Pesta dezminte că min istrul Szăgyeny a primit
Deputaţi unea.
În acelaşi număr al ,.Gazetei" se publicau şi primele două telegrame particulare. Prima este primită la
ora 4 l /2 d.a şi sună astfel: ,.Viena 29 Mai - Adunarea românilor dela «Aitem Rathaus» unde aveau să
fie bineventaţi de diferite corporaţiuni dela Viena, fu dizolvată de către comisarul Pol iţiei, pe baza
C:UMID.tWA XXI • ooolu 1 2
1 77
paragrafului 1 4 al legii de întrunire austriac." I ar a doua primită la ora 1 0 seara "Viena 29 mai - Adunarea
de astăzi din sala vech i i primării a dizol vat-a Comisarul poliţiei, constatând o greşeală formală. S-a
conchamat pe mâine, adunarea tot cu acel aş program . Lun i seara commers festiv in Prater aranjat de
tinerime. " A doua zi "Gazeta" numărul 1 1 2 din 1 iunie publica o telegramă particulară cu descrierea mai
detaliată a intrunirii din clădirea vechi i Primării : "Viena 30 Mai - Adunarea de azi din edificiul vech i i
Primării s-a început la orele 1 O înainte d e amiazi. Deputatul Schneider a binevantat p e Românii veniţi aici
cu Memorandul . Dr. Raţiu i-a mulţumit în lb. română, după aceia B rote în lb. germană facând totodată
istoricul afacerii Memorandului ; apoi secretarul S. Albini citeşte telegramele sosite in număr de vreo 1 5 şi
o epistolă sosită dela « Deutscher Antisemitenbund» şi «Deutsch nationale» din Berlin. Dr. Secula vorbeşte
în numele Românilor vienezi academiei. Popp de Băseşti mulţumeşte. Soseşte Dr. Lueger primit cu ovaţii.
Vorbeşte cu deosebire împotriva ziaru lui «Pester Loyd» care într-un articol de azi batjocoreşte pe deputaţii
antisemiţi din Viena. Arată lealitatea Românilor către tron în toate timpuri le şi termină între mari aplauze.
Dr. Bianchini, deputat croat vorbeşte ital ieneşte în numele croaţilor cari asemenea suferă sub terorismul
magh iar. Dr. Lucaci u mulţumeşte lui Lueger şi l u i B ianc h i n i . M a i vorbeşte apoi un ţăran cu numele
Herlea din Vi nerea, între aplauze entuziaste. Adunarea s-a terminat la orele 1 2. Ziarele vieneze de azi
caracterizează totul ca o «aventură», vorbesc în felul lor de nereuşita adunării de ieri, despre neprimirea
celor ce s-au dus din deputaţi une la ministrul a letere Szăgyeny şi de refuzarea audi enţei în genere.
Al ianţa cu antisemiţii zic ele, a fost nefavorabi lă".
Infom1aţii din sursă autorizată, provenind dela Comitetul Central al Partidului Naţional Român, privind
demersul de predare al M emorendului, însă nu se primesc. Abia mai târziu se vor prim i şi corespondenţele
speciale ale ziarului. Prima va fi publicată în numărul din 5 iunie şi relatează amănunţit sosirea deputaţiun i i
şi primirea ce i se face. Până atunci însă "Gazeta" este obligată să s e mulţumească c u scurtele telegrame
particulare şi cu cele ale biroul ui de corespondenţă d i n Pesta. În nr. 1 1 3 din 2 i un i e al "Gazetei" se
publ ica, transmisă prin intermediul acestui birou, telegrama adresată de Dr. Raţiu monarhului şi de-acum
obişnuita telegramă particulară, care însă transmite informaţi i schematice şi mai ales cu referire la acţiunile
complementare, care îşi aveau şi ele importanţa lor, dar nu consituiau scopul pentru care se aflau români i
la Viena. " Vineri 3 1 M a i - Commersul a reuşit strălucit. Participanţi 500. Toasturi au ţinut deputaţ i i
Lueger şi Schneider, delegaţii corporaţi i lor croate, slavone, saxone, sârbe. Toate năzuinţele pentru obţinerea
audienţei fără rezultat. Astăzi pleacă ţărani i . Presa vieneză ironizează fraternitatea românilor cu antisemiţii .
Cercurile serioase condamnă absolut toată procedura conducătorilor delegaţiei române." L a o săptămână
după ce deputăţia sosise la Viena şi la două zile de când cea mai mare parte a membrilor ei se reîntoarseră
acasă în <<Gazeta Transilvaniei>> nr. 1 1 4/4 iunie Aurel Mureşianu îşi exprimă regretul că încă nu se cunoaşte
conţinutul Memorandului şi nici amănunte clare şi sigure despre predarea lui." Numai atâta ştim azi cu
siguranţă că deputăţia n-a fost primită la Majestatea Sa, că n-a fost primită nici măcar delegaţia ei ş,i că in
u rmă Dr. Raţiu a predat Memorandul şefului cabinetului cancelariei împărăteşti, care 1-a trimis apoi «sigilat»
guvern u l u i unguresc".
Abia în 1 O iunie 1 892, ,.Gazeta" preia din "Tribuna" care-I primise şi publicase cu o zi înainte un
comunicat al Comitetului Central al Partidului Naţional Român, în care se declara că prezidiu! partidului
naţional n-a dat nimănui nici o informaţie în legătură cu demersurile de prezentare a M emorandului şi
relatările despre procedura urmată. prezentate în ziarele din Viena ş i Ungaria, nu corespund adevărului.
Comunicatul, datat 5 iunie 1 892 ş i semnat de Dr. 1 . Raţiu cuprinde şi relatarea desfăşurării respectivului
demers. ;,În 29 Mai a.c. ari1 fost primit în canccl aria M ajestăţ i i Sale unde cu toată bunăvoinţa mi s-a
comunicat, că fiind cauza noastră de natură politică, audienţa cerută numai cu învoirea ministrului ungar
se poate obţine. După aceasta m-am prezentat la Excelenţa Sa min istru a letere Ladislau Szăgyeny -
Marich care s-a declarat de necompetcnt în cauză şi mi-a recomandat ca să mă adresez de-adreptul la
m i n i strul de interne di n Budapesta, ceeace imediat am adus la cunoştinţa cabinetului Majestăţ i i Sale,
unde am primit invitaţiunea ca după ce Memorandul nu se poate prezenta Majestăţii Sale în audienţa să
stăr u i m ca acel M e rn or;m d s ă s e subştcarnă prin m i n i strul «a lctcrc » . _ În urma acestei i nv i taţ i un i , în 30 M a i
am v o i t să-I rog pc E s c . Sa M in. «a letcrc)) să binevoi ască a primi de l a noi M e m o ra n d u l şi a-1 subşteme
M ajestăţii Sale, în care cauză am fost poftit la Esc, S<1 pe 3 1 mai între orele 9- 1 1 Jin zi. Prezentându-mă
1 78
la acest termen am găsit că Esc, Sa a plecat din Viena. Aducând acesta împrejurare la cunoştinţă cabinetul
Majestăţii sale, din nou m-am rugat să binevoiască a primi Memorandul şi a-1 înainta pe calea sa la locul
destinaţiei. Şi aşa în 1 iunie 1 892, la 1 oră din zi, în cuvertă sigi lată am prezentat Memorandul la adresa
Esc. Sale a şefului cabinetului Majestăţii sale."
În starea în care a fost predat "în cuverta sigilată", Memorandul este trimis M i nisterului de Interne al
Ungari � i, care-I expediază la Turda şi de aici la Sibiu, unde în ziua de 25 iulie 1 892 prefectul îl va înapoia
lui l . Raţ i u . Împăratul refuzase să pri mească deputaţiunea română l a solicitarea guvernului maghiar.
Preşedintele consiliului de miniştrii Contele Szapary îşi încheie astfel raportul din 23 mai 1 892 adresat
monarhul u i : " . . . ţinând seama de interese ale siguranţei statului rugăm respectos pe M ajestate Voastră
imperială şi apostolic regească, să nu acorde acestor agitatori neîndreptăţiţi graţie domnească de a prezenta
Majestăţii Voastre în delegaţiune Memorandul acesta". Iar rezoluţia împăratului era: "Am luat la cunoştinţă
de conţinutul acestui raport aprobându-1 , Lainz 24 Mai 1 892"6.
Din păcate, evenimentele au confirmat antic ipiirile şi temerile celor care apreciaseră cu luciditate şi
realism contextul politic. În numărul di n 29 mai al "Gazetei", care anunţa sosirea delegaţiei române la
Viena, Aurcl Mureşianu afirma cu scepticism: "Nu ne facem nici o iluzie despre dispoziţiunile ce domnesc
azi în sânul societăţii din Viena pentru noi Români i şi în general pentru naţionalităţile din Ungaria. Nu i-a
durut capul pe nemţi de noi atunci când erau mari şi tari şi aveau frânele guvernulu i central în mâna lor
de ne-au dat pe mâna ungurilor... De bună seamă, una din două trebuie să se-ntâmple: ori că Monarhul va
primi deputaţia română, ori că nu o va primi făcând pe voie poate sfetnicilor săi unguri . Dacă nu o va
primi atunci aceasta ar fi o lovitură amară în vremuri amare. Un singur efect bun ne promitem dela ea, că
adică va aduce iarăşi în discuţia publ ică pentru câtva timp, tractarea noastră şi a naţionalităţilor celorlalte
din Ardeal şi Ungaria" 7.
Faptul că Î mpăratul a refuzat să primească deputăţia a fost fără îndoială o lovitură amară, o lovitură
"foarte dureroasă, foarte j ignitoare, de desnădăj duit pentru oamenii care-şi pun speranţele în alţii decât ei
8
şi naţiunea lor." •
Dar Aurel M u reşianu, luptătorul cu credinţa neclintită în tăria şi trăinicia neamului său, privea acest
eşec ca o etapă în procesul de maturizare politică, în acţiunea permanentă a evoluţiei unui popor.
Şi îndemnul adresat conaţionalilor săi în aceste împrej urări, n u putea fi decât acesta: "Să începem a
înţelege pe Iancu şi pe Bărnuţ i u, a înţelege lupta pentru independenţă naţională ce au proclamat-o ei în
Marea Adunare dela B hij , cu alte cuvinte: să începem a umbla pe picioarele noastre ... Numai prin luptă -
zicea I ancu - vom putea scoate drepturile naţiunii române . . . Ţi neţi cu poporul ca să n u rătăciţi - ne
zicea Bărnuţiu - şi prin aceasta vroia să ne admonizeze ca să n-avem încredere decât în puterile noastre,
să nu căutăm decât a le aduna şi întări pe acestea înainte de toate, să nu ne facem speranţe şi iluzii deşarte
în ajutorul ce ne poate veni din altă parte. Credem că pasul cu Memorandul ne va servi tuturor ca învăţătură
pentru viitor." 9
În plan faptic, consecinţele imediate ale demers u l u i fruntaşi lor român i n u au întârziat să apară.
lnterpelări le din dieta de la Budapesta, dar mai ales atacuri le furibunde din presa maghiară la adresa
românilor au dezlănţuit o adevărată prigoană violentă. Sunt atacate case ale fruntaşilor români la Arad şi
Simleul Silvaniei. Este atacată la 27 iunie 1 892 casa avocatului 1. Maniu. Atât făptuitori i, cât şi cei care
puseseră la cale atacul - persoane bine cunoscute, printre ei fiind şi funcţionari publici şi din poliţie -
au rămas nr:pedepsiţi 111 • Dar vandal i smul a aj uns la paroxism în Turda la înapoierea lui 1. Raţiu de la
,
Viena. Î n noaptt>a de 1 5 iunie, casa în care se afla împreună cu soţia şi cele două fi ice a fost atacată de o
mulţime dezlănţuită de maghiari, din toate categori i le sociale, înarmaţi cu securi, c io m e ge , pietre şi chiar
arme de foc. După ce au spart şi strivit t0tul, un cojocar, Kovacs Lajos, a propus ca toţi românii din Turda
să fie scoşi din casele lor şi omorâţi. Până în zori însă nu au apucat să devasteze decât casa preotului
Si lvestru Moldovan. Î n noaptea de 1 6 iunie vanda l ismul s-a repetat, casa Dr. Ion Raţiu fi ind complect
distrusă, fără ca poliţia şi autorităţile publ ice să intervină. În arhiva M ureşcni lor se păstrează patru scisori
ale preotului Silvestru Moldovan, refugiat ca şi 1. Raţiu la Sibiu, în care se face referire la acele evenimente
precum şi la colecta publică iniţiată de "Gazeta Transilvaniei" pentru aj utorarea sa 1 1 •
"Gazeta Transilvaniei" din această perioadă înregistrează toate faptele, opiniile, reacţiile parlamentare,
1 79
publice, particulare de pretutinden i . Reproduce articole din presa străină ş i orice luare de poziţie in
favoarea cauzei românilor ardeleni. Dar, mai ales, redă in intreaga ei amploare solidaritatea români lor de
peste Carpaţi. Corespondenţi speciali ai "Gazetei" trimit relatări despre adunările şi meetingurile de protest.
Sunt descrise cu lux de amănunte şi reproduse largi extrase din cuvântările oratorilor, adunarea de Ia 1 5
iunie din Bucureşti , organizată din iniţiativa studenţilor, cea din 1 0 iulie de la Brăila şi 1 5 iulie Ja laşi,
unde au vorbit Take I onescu şi D.A. Xenopol. Este publicată de asemenea telegrama semnată de 1 3 0 de
locuitori ai Galaţiului adresată lui I on Raţiu 1 2 • Zi de zi "Gazeta" publică manifestările de solidarizare cu
românii ardeleni confruntaţi cu ostilitatea populaţiei maghiare şi cu dispreţul guvernanţilor, care refuzau
să le recunoască dreptul de a vorbi in numele poporului, celor aleşi de Conferinţa generală a Partidului
Naţional Român .
În 2 5 iul ie, când i-a fost înapoiat Preşedintelui Com itetului Central al Partidului N aţional Român
Memorandul, era însoţ it de menţiunea: "Ministrul nu e di spus a inai nta Împăratului memorii l e unor
«indivizi» tară nici o imputernicire, întrucât nici pe semnatari şi nici pe cei ce s-au prezentat la Viena nu-i
socoatea îndreptăţiţi a lucra în numele Poporul ui Român."D
În asemenea împrej urări, când se vedea pusă în cauză legitim itatea Partidului Naţional Român, toate
sentimentele personale şi disensiunile care fuseseră doar de oportunitate şi nu de fond au fost depăşite,
toţi român ii, fără deosebire, găsindu-se uniţi pe baza programului Partidului naţional Român " în chesiunea
cea mai mare a postulatelor naţionale."14
N OT E :
1 . T. Păcăţianu, Cartea de Aur, sau luptele politice naţionale ale românilor sub coroana Ungariei, voi. VII,
Sibiu, 1 9 1 3 , p. 484-495 .
2 . S. Polverejan şi N. Cordoş, Mişcarea memorandistă în documente (1 885-1 897), ed. Dacia, Cluj, 1 973, p.
20 1 -203 .
3. T. Păcăţianu, op. cit., p. 449-450.
4. Muzeul de Istorie, Braşov, Arhiva Mureşenilor, doc. nr. 597.
5. Ibidem, doc. nr. 1 509.
6. G. Tătărăscu, Un episod din timpul Memorandului, în "Generaţia Unirii", 1, 1 929, nr. 7, p. 1 7- 1 9.
7. "Gazeta Transilvaniei", nr. I l O, 29 mai 1 892.
8. N. Iorga, Istoria româ.n ilor din Ardeal şi Ungaria, p. 509.
9. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 1 5, 24 mai/5 iunie 1 892 .
1 0. Muzeul de Istorie, Braşov, Arhiva Mureşenilor, doc. nr. 1 4309 şi .,România nouă" din 1 8 sept. 1 934.
I l . Muzeul de Istorie, Braşov, Arhiva Mureşenilor, doc. nr. 2 5 1 4; 25 1 8; 25 1 3; 25 1 5 ; 1 4302.
1 2. "Gazeta Transilvaniei", lunile iunie-iulie 1 892.
1 3. Desăvârşirea unificării statului naţional român, Ed. Acad., Buc., 1 968, p. 55.
1 4. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 5 5 din 29 iulie 1 892.
1 80
O ciudată campanie ziaristică
de Sanda-ftfaria Buta
Î n ampla mişcare memorandistă, controversa privind oportunitatea înaintări i M em o r a n d m u l u i la

Coroană capătă în vara anului 1 89 1 forme acute.
Succesul avut în diferite cercuri pol itice şi în presa europeană de "Memorialul" studenţilor universitari
români şi mai . ales de celebra " Replică" a lui A.C. Popovici a dat un nou impuls partizani lor înaintări i
neîntârziate a M em o randului la Tron. Cons iderând că op i n i a publ ică europeană este avizată asupra
problemei români lor ardeleni, ei nu mai vedeau nici un motiv de amânare. Astfe l , în vara anu lui 1 89 1
începe o campanie vehementă de presă iniţiată de câteva ziare l iberale din regatul României şi susţinute
de "Tribuna".
Atacuri pătimaşe au fost îndreptate împotriva lui Vicenţiu Babeş şi a celor care erau împotriva înaintării
M emora ndului "fără amânare", şi a căror orientare politică era prezentată opin iei publice româneşti ca
potrivnică intereselor naţionale. V. Babeş este acuzat că duce o politică antiaustriacă în sens maghiar iar
întârzierea prezentării M em o rand u l u i s-ar datora tocmai acestei atitudini antidinastice, Kossuthiste şi
rusofile. În aceste articole erau discutate chestiuni interne de partid, consultări confidenţiale ale Comitetului,
care în m od firesc se sustrag discuţiei publ ice. "Faptul în sine, că o chestiune internă de partid, fără
autorizare din partea comitetului naţional este pusă în discuţie publică, este incompatibil cu consideraţiunile
de discip l 1 nă de partid"1 . De altfel, se ceruse ziarelor să nu comunice nimic din ceea ce se discuta în sânul
Comitetului pentru a nu se ştirbi autoritatea şi solidaritatea partidului 2 şi acest postulat al disciplinei de
partid fusese respectat de toate ziarele transilvănene. "Căci în timpuri când avem să l uptăm pentru existenţa
noastră naţională - spune Alexandru Mocioni - chestiunea solidarităţ i i naţionale stă mai sus de oricare
chestiune controversă şi disciplină de partid pe care se bazează şi partidul nostru, ca oricare altul, stă mai
sus decât convingeri le individuale" 3•
Problema înaintări i M e m o ra n d u l u i strârn ise însă patimi atât de p uternice încât erau sacri ficate
principiile de bază ale partidului naţional , "N umai soli daritatea a împiedicat bi rui nţa fie într-una fi e
într-altă direcţiune şi numai din cauza sol idarităţii afacerea M emoriu l ui a fost amânată an de an fără a
putea fi complanată", scria în octombrie 1 89 1 "Tribuna"4. Erau încălcate principi i le pentru care Aurel
M ureşianu militase încă înainte de construirea P.N . R . şi pe care le considera esenţiale în l upta românilor
pentru emanicpare naţională. Pe de altă parte, urmărind modul în care sunt tratate cele mai însemnate şi
delicate probleme politice ale ardelen i lor, A. Mureşianu are sentimentul că ordinea de idei şi interese ce
i-a condus pe acei a ce au inspirat această campanie de presă, care produce "un haos de idei şi seamănă
discordie şi neîncredere, a putut izvorî din orice alte motive numai din dorinţa sinceră de a folosi cauzei
ardelene, nu. Toate acestea îl fac pe A. M ureşianu să publice în "Gazeta Transi lvaniei" începând d i n 2
august 1 89 1 un ciclu de nouă art icole sub titlul generic "0 ci udată campanie ziari stică", în care i a a t i t ud i n e
faţă de situaţia creată, pe care o considera gravă şi periculoasă. Pentru faptul că publ ica aceste articol�· r\.
Mureşianu se simte obl igat să dea explicaţ i i : "Stimabi l i i noştri cititori şti u, că organul nostru n-a cult ivat
niciodată răspândirea de fa i m e senzaţionale, n i c i scanda l u l public, riscând chiar de a deveni astfel mai
puţin interesant înaintea lumei noastre curioase şi pofticioase de tot felul de noutăţi extravagante; ştiu mai
departe că de câte ori s-a ivit în sânul nostru vre-o neînţelegere sau, cum zice poporul nostru, un lucru
slab, noi nu ne-am grăbit a-1 exploata în contul amint itei curiozităţi vulgare, ci l-am cu mpăni t întotdeauna
l8l
cu seriozitate şi numai după matură cugetare ne-am ridicat vocea spre combaterea lui, aşa precum ne
impunea datoria de publicist"5• Faptul că în ziarele de dincolo de Carpaţi ("Românul", "Liberte Roumanie",
"Gazeta Nouă") se constituie în tribunale de înaltă inchiziţie şi "execută bărbaţi politici, . şi capi de partid
din Ardeal"� i se pare lui A. Mureşianu deosebit de periculos şi prin aceea că a dat ocazia ziarelor ungureşti
să scrie că ,.partida naţională valahă din Ardeal este în stare de disoluţie"7•
Dacă există vreo neînţelegere în sânul partidei naţionale, ea trebuie aplanată de cei din Ardeal, de cei
care-şi cunosc cel mai bine problemele şi care ,.din generaţii în generaţii au l uptat ca să deşteptăm în
poporu l nostru conş t i inţa de sine naţiona l ă şi să-I aducem aco l o să cunoască, că pentru l ibertate,
naţionalitate, şi patria sa trebuie să facă orice sacrificiu"8•
Remarcând în spatele ziarelor care au început campania de presă pe acei politicieni români care în
1 8 85 justificaseră expulzarea tinerilor ardeleni prin fapful că s-au amestecat în pol itica statului român,
constată că aceste ziare nu se rezumă doar la o critică obiectivă a atitudinii Comitetului Central şi se
amestecă direct in politica românilor ardeleni, cu tendinţa de a o influenţa şi astfel de a-i da direcţia. Cei
care susţineau campania de presă acuzau preşedintele comitetului şi pe cei care-i împărtăţeau opiniile că
împiedică prezentarea M emorand u l u i "vor să-şi întoarcă faţa dinspre Viena" şi "nu aderă Ia politica
naţională-liberală din România" sau "au reuşit să împiedice săvârşirea unui act care ar fi fost o dovadă că
fraţii noştri ţin la Tripla alianţă şi deci la Viena". Susţineau chiar că ,.Memorialul pretinde tocmai respectarea
constituţiei care nu ne-a ucis, ci ne-a lăsat un teren destul de larg ca în el să înflorească o viaţă naţională".
Luciditatea politică, spiritul său c lar şi pătrunzător, îl fac pc Aurel M ureşianu să concluzioneze: "lată dar
că dintr-o chestiune a noastră de sine stătătoare, care avea de scop informarea Coroanei asupra motivelor
pol iticei noastre de pas i v i tate, sau cum s-a dec is la 1 890, aducerea la c unoştinţa Coroanei a tutu ror
gravaminelor poporului român din Transilvania şi U ngaria, oamenii pretinsului «grup» făcură o chesiune
a aderării la pol itica naţional-liberală de dincolo, a aderării la Tripla alianţă şi la Viena; din actul ce avea
să aducă gravam inele poporului nostru l a cunoştinţă preaînaltă, făcură o j albă simplă pentru respectarea
constituţiei; dintr-un act de apărare a vieţii şi a intereselor noastre naţionale româneşti, făcură un act care
să servească interese străine"') .
În cel de-la trei lea articol, publicat în "Gazeta Transilvaniei" din 1 4 August, deplânge faptul că "Tribuna",
care la început secondasc numai în parte campania celor trei ziare bucureştene, a trecut cu totul pe partea
adversarilor declaraţi ai Comitetului. spriji nind din interior atacul pentru doborârea preşedintelui. Lui V.
Babeş i se aducea acuzarea că a făcut tot posibilul să împiedice hotărârile Conferinţei de la 1 887, iar Ia
Conferinţa din 1 890 "a aflat pentru a treia oară mij locul de-a împiedica punerea în lucrare a acelei
hotărâri"10; stăruind ca memoriul să nu mai fie adresat Împăratul u i c i opiniei publ i ce, Dr. A . M ureşianu
considera însă că atitudinea lui V. Babeş era justificată prin votul Conferinţei generale care în unanimitate
a aprobat atât motivele pentru care Com itetul nu găsise până atunci oportun a subşterne M emorandul
coroanei şi însărcinase noul comitet cu publicarea unui Me mora n d pol itic, iar aducerea gravaminelor
poporului român la cunoştinţa Împăratului "să se facă când va fi de lipsă." Cei care aveau alte opinii ar fi
fost mai cinsit să şi le fi exprimat în cadrul Conferinţei generale şi să nu-şi dea votul - nu să recurgă la
această campanie de presă care nu aduce nici un serviciu partidului şi cauzei naţionale. Ar fi fost mai
normal să se cerceteze cauzele care au putut contribui la amânarea executări i hotărârii Conferinţei de la
1 88 7 şi atunci s-ar fi constatat că preşedintele Comitetului central nu a acţionat singur şi după propria sa
dorinţă. ,,Chiar să fi voit - ar fi fost în stare domnul Babeş să mistifice şi să ţină-n loc cu vorbe goale o
naţie întreagă de 3 milioane, şapte ani de-a rândul, într-o chestiune atât de gravă, însemnată şi serioasă ca
aceea a Memorial ului către Coroană? Frumos comp liment pentru ardeleni" 1 1 ! , constată cu amărăciune
directorul "Gazetei " .
O altă acuzaţie şi mai gravă este adusă în presă preşedintelui Comitetului ş i anume aceea c ă primeşte
i n strucţiuni de la persoane sus-puse d i n România, care încl ină spre Rusia, făcând astfe l o pol i t i că
"antidinm:tică in sens mJghiar" . Ori , se intrrubil A. . M u rc�iunu, m fi po:'iihil "a ard�l�nii :iii �d�rţ !a 9
politică împotriva p ro gram u l u i pa rt i d u l u i ? "Slabi şi păcătoşi ne mai cred aceia eate nu se sfiesc a ne
i n s i n u a că am putea să s u fe r i m să se incu ibe în sânul naţiei noastre v r u n c urent c o n t ra r niizu i n\elor
JH•a !-.lrc, programu l u i nostru şi aspiratiilor noastre de s i ne stătătoare" 1 2 •
I H2
Campania de presă caracterizată de un fruntaş politic ca un adevărat "scandal politic"1 \ crease printre
românii ardeleni o atmosferă demoralizatoare, de neîncredere şi derută. Pentru a lămuri lucruri le, a pune
capăt suspiciunilor şi a restabilii autoritatea partidului sunt convocaţi toţi cei 25 de membri ai comitetului
central Ia' o şedinţă la Sibiu în 3 0-3 1 august 1 89 1 1 4 • Î n urma dezbaterilor Comitetul Central constata că
unele ziare din Bucuresti induse în eroare, contribuiseră mai mult la a strica decât a folosi cauzei naţionale
ardelene. Reproba ţinuta acelor membri ai comitetului care călcând disciplina de partid au provocat
direct sau indirect campania de presă şi declara ,,că în direcţiunea sa politică (Comitetul) nu a suferit şi nu
va suferi niciodată vreo ingerinţă străină şi s-a condus şi se va conduce totdeauna numai după postulatele,
dorinţele şi aspiraţiile poporului român" 15• Rezoluţia şedinţei Comitetului Central cuprinde:
1 . I n formaţiile pe baza cărora s-a pornit campania ziaristică sunt inexacte.
2. Preşedintele n-a comis nici o necorectitudine faţă de programul naţional şi deci comitetul nu are
motiv să-i retragă încrederea sa 1 6•
Rezoluţia a fost votată în unan imitate la puncul 1 şi doar cu majoritate la punctul 2. Declaraţia şi
rezoluţia Comitetului Central n-au reuşit însă să restabi lească solidaritatea în sânul Comitetului. Disensiunile
continuă iar campania de presă departe de a lua stărşit intră într-o nouă fază. La câteva zile după şedinţa
Comitetului şi a doua zi după publicarea rezoluţiei sa le, ,,Tribuna" publica scrisoarea lui Eugen Brate -
vicepreşedinte al Comitetului Central - în care acesta afirma că nu toţi membri Comitetului au fost de
acord cu toate prevederile comunicatului Comitetului Central şi că V Babeş nu a risipit indoiala în privinţa
ideii unui dualism maghiar-român. Acesta este motivul pentru care el şi alţi trei membri ai Comitetului nu
i-au dat votul de încredere. Reapar în presă atacuri le împotriva lui V Babeş într-un mod şi mai violent.
Indiscreţii, suspiciuni, calomnii şi injurii sunt am1ele cu care adversarii săi duc campania de presă, arme
care nu pot j ustifica nici cele mai bune intenţii. Ca urmare, la 6 septembrie A. M ureşianu reia în "Gazeta
Transilvaniei" ciclul său de articole întrerupt la 1 7 august şi pe parcursul a încă patru numere încearcă să
rămână după cum afrima ,,strâns pe lângă logica faptelor" in această dispută. Prezintă şi comentează
faptele, rezoluţia şi modul în care au fost votate punctele ei. Dacă acuzaţiile apărute în ziare erau exacte,
V Babeş ar fi trebuit să apară în faţa Comitetului in lumina acestor acuzaţii iar Comitetul să mulţumească
ziarelor şi să-şi exprime încrederea faţă de V Babeş. Ori, în unanimitate membri comitetul u i au fost de
acord că acuzaţiile erau inexacte şi ziarele au fost induse in eroare de infom1aţii fal se. Cele patru voturi
de neîncredere sunt astfel nejustificate, lipsite de logică atâta timp cât respectivii membri ai comitetului
recunoascuseră prin votarea punctului 1 că acuzaţiile ce i se aduc lui Babeş sunt neadevărate. Iar dacă V
Babeş nu fusese suficient de convingător pentru cei patru membri care nu-i acordaseră votul de încredere,
aceştia ar fi trebuit să-i ceară lămuriri atunci, acolo, în cadrul Comitetului şi nu prin "Tribuna". "Pentru ce
această comedie nedemnă şi păcătoasă? Pentru ce acestă atitudine neiertată în contra disciplinei şi ordinei
noastre de partid? " 1 7 •
Problema se va rediscuta în şedinţa Comitetului Central din 24-25 octombrie 1 89 1 , când V Babeş s-a
arătat dispus a "subşterne orice decleraţiune ce ar compune-o comitetul". Pentru a nu mai exi sta nici o
neînţelegere Comitetul hotărăşte ca această declaraţie să fie întocmită în "înţe'legere" de V Babeş şi E.
Brate 18• Din corespondenţa A. Murcşianu - V Babeş aflăm că la redactarea declaraţiei V Babeş a fost
ajutat şi de A. Mureşianu 1�. Î n finalul dezbateri lor Comitetul constata "per maiora - că Tribuna a vătămat
disciplina şi solidaritatea partidului" şi avertizează pe viitor că "în cazul că Tribuna va sparge sol idari.tatea
partidului, el nu o va mai considera ca organ al s ă u 211 •
"
rv1 od u l în care s-a des făşurat campania contra grupării Babeş-Mocioni îl fac pe A . M ureşianu să
constate cu amărăciune ,, ... s-a introdus la noi în Ardeal pentru prima oară nenorocita apucătură bizantină
de a combate pe cei de alte păreri nu pe calea l uptei drepte, leale şi pe faţă, ci prin suspicionări , calomnicri
si denaturări tendentioase si răutăcioase" 2 1 • În această atmosferă de afirmare a constintei nationale dar si
. . . . . . .
de frământări în sânul P.N . R . se va intruni cea de a V-a conferinţă generală electorală a Partidului Naţional
Român la care se va hotărî înaintarea "tără am<Înarc" a Mcmorandului la Coroană.
1 83
N OTE:
1 . T. Botiş, Monografoa familiei Mocioni, Bucureşti 1 939, p. 279.

2 . "La situaţiune" în "Gazeta Transi lvaniei" nr. 64/ 1 892.
3. T. Botiş, op. cit., p. 280.
4. "Tribuna" nr. 2 1 7, octombrie 1 89 1 .
5 . "Gazeta Transilvaniei" nr. 1 79/6 septembrie 1 89 1 .
6. "Liberte Roumanie", 1 3 iulie 1 89 1 .
7. ,.Gazeta Transilvaniei" nr. 1 7 1/2 august 1 89 1 .
8. Idem.
9. .. La situaţiune" în "Gazeta Transilvaniei" nr. 69/25 martie 1 892.
1 O. "Gazeta Transilvaniei" nr. 1 80/ 1 5 august 1 89 1 .
I l . Idem.
1 2. Ibidem, nr. 1 8 1 / 1 7 august 1 89 1 .
1 3 . T. Botiş, op. cit., p. 277.
1 4. M uzeul de Istorie Braşov, Arhiva Mureşcnilor, dos. 555, doc. 1 900.
15. T.Y. Păcăţianu, Cartea de Aur, Sibiu 1 9 1 3, voi. VII, p. 457-458.
1 6. "Gazeta Transilvaniei" nr. 1 97/6 septembrie 1 89 1 .
1 7. ldem, nr. 20 1 1 1 1 septembrie 1 89 1 .
1 8 . S . Polverejan, N . Cordoş, Mişcarea memornadistă în documente (1855-1 897), Cluj 1 973, p. 1 7 1 .
1 9. ldem, p. 1 72.
20. "Tribuna" nr. 240/20 octombrie 1 98 1 .
2 1 . "Gazeta Transilvaniei" nr. 69/25 martie 1 892.
1 84
,.Gazeta Transilvaniei" în anii ptinutlui război moncllal
de .Mircea Gherman
Î n anul 1 909, Ia moartea lui Aurel M ureşianu, N icolae Iorga scria: "Cu Aurel Mureşianu, bătrânul
redactor braşovean, nu dispare numai un om , un scri itor stăpân pe condei, un cunoscător depl in al politicei,
un om de întreprindere şi de mare stăruinţă, un reprezentant pe dreptate respectat al generaţiei mai vech i,
ci una din înfăţişările gazetarului român de dincolo . . . «Gazeta Transilvaniei)) foaia moştenită de Mureşianu,
dintr-o familie ai cării membri moşteneau datorii literare şi datorii de publicist politic, se deosebea hotărât
de celelalte organe de presă ale fraţi lor noştri din U ngaria. Şi această deosebire . . . se datora numai şi
numai lui Mureşianu care inspira articolele, le dădea tonul, le cetea şi le recetea, le îndrepta, le refăcea
adesea, le distrugea uneori. El era . . . redactoru l, adevărat, veghetor şi plin de simţul ră spunderi i, al fo ii
sale ... Locul lui M ureşianu îl vor lua alţi i - căci nu cred să dispară "Gazeta" şi n-ar fi bine pentru că
d incolo e una din puţinele noastre tradiţi i şi ce ne trebuie poate astăzi mai mult, în orice domen iu, sunt
tradiţiile . . . (Aceştia) deprinşi a lucra de mult la "Gazetă" vor trebui să chibzuiască bine pentru a putea uni
două elemente neapărate: păstrarea caracterul ui special al foii, care-i îndreptăţeşte ex istenţa şi înţelegerea
pentru sp intul timpului, pe care nimeni nu se gândea să o ceară lui M ureşianu, dar pe care toţi o vor cere
oricui altuia" ' .
Cu o uimitoare clarviziune, N . Iorga a reuşit să sintctizeze atât specificul foii braşovene, acel "simţ de
respect faţă de greutatea unei probleme politice" cât şi golul ireparabil produs de dispariţia redactorului
ei. Drumul pe care îl va parcurge de aici înainte "Gazeta" va purta în permanenţă amprenta căutări i, a
l ipsei unui singur um1aş care să dea tonul , să ţină ech ilibrul, să amintească linia tradiţională şi să cenzureze
înnoiri l e .
Prim a încercare o face soţia l ui Aure l M ureşianu, Elena M ureşianu care va conduce "Gazeta" cu
aj utorul redactorilor S i l vestru Moldovan, Victor Branice, Alexandru B ogdan şi al colaboratorilor Ioan
B rotea, Sever Dan, 1. B irăescu 2 , până în anul 1 9 1 1 când se constituie o, societate în comandită care va
prelua conducerea ziarului braşovean. Preşedinte era N . Vecerdea, director Vo icu N iţescu ş i reda ctori i
Victor Branisce şi Ioan Brote, iar colaboratori apropiaţi Silvestru Moldovan, Onisifor Ghibu, Emil !sac, 1 .
Lupaş, Aron Cotruş, V Oniţiu, A . D. Xenopol, Andrei Bîrseanu, G . M aior, 1 . Borgovan, 1 . Pitiş, Sextil
'
Puşcari u, Zaharia Bârsan, I . C . Panţu ş .'a.3• .
Cu toate eforturi l e acestui l arg colectiv, ziarul întâmpină mari d i fi cultăţi accentuate o dată c u
declanşarea pri mului război mondial. O pierdere grea este şi pl ecarea î n România a direct0rului "Gazetei",
Voicu N iţescu. Rămasă până în 1 9 1 6 sun conducerea lui Ioan Brote şi Victor Branisce4, ea va resimţi tot
mai mult condiţiile din ce în ce mai grele. Cenzura devine tot mai strictă şi spaţi ile albe care marchează
articolele eliminate sunt foarte numeroase, air rigorile codul u i penal au atins in trei rânduri pe Victor
Branisce'.
La scurt timp după intrarea Român iei în răzb0 i , în ziua de luni 1 5/28 august 1 9 1 6, prima un itate
mil itară românească intra în Braşov. Spontan se organizează în Piaţa Sfatului o manifestare care a adunat
pe toţi românii, la care au luat cuvântul dr. Vasile Sattu şi comandantul unităţii mil itare române, după care
m u i ţimea adunată a cântat "Deşteaptă-te române". Într-un entuziasm de nedescris, m u l ţ i m ea acompaniată
de fa n fara m i l i tară a i n c i n s o horă genera l ii care i-a (; u rrins ş i p c s o l da1 i i H1 1 1 1 ân i (�antându-se "Hora
1 85
Uniri i" şi "Hora S inaiei"6•
La câteva zile s-a organizat un pelerinaj fetsiv la mormântul lui Andrei Mureşanu, condus de dr.
Vasile Saftu, Gh. Baiulescu, noul primar român al Braşovului. Iosif B laga, directorul liceului şi profesorii
Ioan Baciu, Sterie Stinghe, C-tin Lacea, Dumitru Lupan, Dante Gherman, Nic. Bogdan, Axente Banciu,
Nic. Stinghe şi Gh. Dima, dirijorul coralei elevilor, care a cântat "Deşteaptă-te române" şi "Trei culori". A
mai luat parte la festivitate şi comandantul pieţii Braşov, M aiorul C. Sărăţeanu cu un pluton de onoare. Au
luat cuvântul V Saftu, Maria Baiulescu, preşedinta Reuniunii Femei lor Române şi Maiorul Sărăţeanu.
"Apoi întreaga asistenţă a cântat « Deşteaptă-te române» după care p l utonul a tras trei salve de onoare. Pe
mormântul lui Andrei M ureşanu s-au depus coroane de flori, iar bustul lui a fost înfăşurat într-un falnic
tricolor"7•
"Gazeta Transilvaniei" a salutat evenimentul, apărând un număr ocazional încadrat în chenar tricolor.
În primul număr obişnuit pe unica sa pagină, un singur titlu: "Oraşul Braşov sub ocâmlUirea românească"8 •
Trecuseră 78 de ani de când se aştepta să se poată scrie acest titlu.
· ,.Gazeta" va apărea în aceste cond iţii doar până la 6 octombrie, fiind condusă de acelaşi Vuctor
Branisce şi de C-tin Lacea, dar benefici ind şi de prestigioasele colaborări ale lui Oct. Goga, N icolae Iorga
şi r. Agârbiceanu').
După entuziasmul începutului a urmat însă decepţia retrageri i. Intrarea României în ·război a surprins
Marele Cartier German şi în special pe comandantul său generalul Falkenhayn care nu prevăzuse această
posibilitate, neglijenţă care i-a adus demiterea din funcţie10, atribuindu-i-se comanda armatei a 9-a, destinată
a-i respinge pe români din Transilvania 1 1 •
După pregătiri minuţioase, l a data de 9/22 septembrie 1 9 1 6, Falkenhayn declanşează contraofensiva
cu forţe net superioare celor române12 • Rezistenţa eroică a trupelor române nu poate împiedica ocuparea
Braşovului, după luptele purtate în zilele de 24/7 oct. şi 25/8 oct. 1 9 1 6 13. Pentru situaţia creată însă, nici
armata şi nici diplomaţia română nu era responsabilă. Tratativele purtate, în special în cursul anului 1 9 1 6
- când prin puternica ofensivă declanşată de germani la Yerdun situaţia Antantei era foarte grea - s-au
desfăşurat lent şi nerealist14• România cerea un sprij i n substanţial din partea Antantei , fără de care nu
putea face faţă ameninţării pe două frunturi şi în condiţiile de slabă dotare materială a am1atei , în special
cu artilerie grea. În această fază a tratativelor intervine puternica ofensivă de pe frontul rusesc a generalului
Brussilow care după un succes fulgerător se opreşte total, până la 30 iulie/ 1 2 august 1 9 1 6. La 4/ 1 7 august
se semnează la Bucureşti convenţiile politice şi mil itare priv ind condiţiile participării României la război,
care însă, regretabil, n u vor fi respectate, fapt ce va determina evenimentele relatate mai sus.
Ocuparea Braşovului a însemnat pentru majoritatea intelectualilor români refugiul în România. Redacţia
şi administraţia "Gazetei" de asemenea trec Carpaţii o dată cu trupele române15• La Braşov, autorităţile
maghiare reinstalate desemnează ca redactori pe dr. Schmidt Tibold şi Gyorgy Jeno1 6• Imediat însă intervine
Arsenie Ylaicu, directorul şcolii comerciale româneşti din Braşov, fost redactor al ziarului "Deşteptarea",
unul dintre acele puţine cazuri de intelectual i români care au acceptat colaborarea cu guvernele de la
Budapesta, atacând activitatea Partidului Naţional Român şi lupta naţional-ă, adevărată trădare a intereselor
româneşti . El era secondat în activitatea sa antinaţională de către prof. N .N . Sulică, un bun cunoscător al
trecutului Braşovului, care elaborase lucrări de valoare, dar care era şi el aservit guvernului budapestan.
Ambii lucrau sub directa îndrumare a episcopului Mangra, de asemenea un renegat al cauzei române.
Ars�nie Ylaicu reuşeşte să cumpere ,,Gazeta" cu 25 .000 coroane achitate însă de guvernul maghiar17•
În acest fel, începând cu data de 1 7 iulie 1 9 1 7, "Gazeta" reapare având ca proprietare pe Arsenie Ylaicu,
iar ca redactor oficial figurând Gyorgy .leno. Ziarul era însă redactat de Arsenie Ylaicu şi N.N. Sulică1".
În acest timp însă, vechii redactori şi colaboratori ai "Gazetei" îşi continuau activitatea pusă în slujba
cauzei naţionale. U n u l dintre cei mai activi se va dovedi Onisifor Ghibu, care încă din 30 martie 1 9 1 5
scoate scria a tr(; i a a zi aru l u i "Tribuna .. împreună c u C . Bucşan şi Gh. Pop, col aborează la rubrica Ardealu
vorbeşte a z i a r u l u i E p o c a ş i după refu g i u l în M o l dova î l găs i m a l ă t u r i de N i c o l ae I o rg a M i h a i l
" " ,
Sadovean u, I o n Minulescu şi Octavian Goga in comitetul de redacţie a l "Gazetei Oştirii" �:: J i tată d e Marele
Cart i e r G �:: n e ra l Rom â n 1 'J . Apoi t rece l a C er n ă u ţ i unde este c o l aborat orul l u i Pa n H al i pa la " C u vânt
Moldovenesc" continuat de Şcoala M o ldow n e a scă pe care o scoate si ngur de la 1 ianuarie la 3 1 decembrie
1 �6
1 9 1 7 (după numărul 1 tipărită cu l itere latine) ca la 1 octombrie 1 9 1 7 să scoată ziarul "Ardealul" destinat
românilor ardeleni aflaţi în Rusia ca refugiaţi sau prizonieri . La 24 ianuarie 1 9 1 8 ziarul devine cotidian şi
ia numele de " România Nouă", condusă de un comitet de redacţie al cărui director era Unisifor Ghibu.
Ziarul apare până la 2 decembrie 1 9 1 820•
O însemnată activitate depune şi Voicu Niţescu, care scoate ziarul " România Mare" împreună cu A.
Dobrescu, Gh. Giuglea şi braşoveanul A. Banciu, vechi colaborator al "Gazetei Transilvaniei"2 1 • Apoi ia
drumul pribegiei l a laşi de unde împreună cu Victor Branisce pleacă, după sosirea voluntarilor de la
Damiţa în iunie 1 9 1 7, în Rusia şi Siberia ca membri propagandişti ai comisiunilor guvernului din laşi
pentru recrutarea de voluntari din prizonierii aflaţi în lagărele din Rusia22• Astfel, în toamna anului 1 9 1 7
şi iarna anului 1 9 1 8 s-a format al 2-lea corp de voluntari români cu sediul mai întâi la CELIABI N SK şi
apoi mutat la I RKUTSK, cu un efectiv final de 5 .000 voluntari. Pentru ei, Comitetul Naţional din Rusia
decide editarea unui ziar. Acesta apare la 1 3 octombrie 1 9 1 8, purtând titlul "Gazeta Transilvaniei şi a
Bucovinei. Ziarul al cărui director era Voicu Niţescu a fost tipărit in Tipografia Cehă din Ekaterinburg cu
caractere latine. Î n lunile octombrie, noiembrie, decembrie apar 6 numere, după care mutarea corpului
de voluntari la lrkutsk aduce schimbări . Victor Branisce rămâne să redacteze in continuare ziarul din care
mai scoate alte 6 numere in lunile ianuarie, februarie şi martie 1 9 1 9, dar aici neavând la dispoziţie tipografia
cu caractere latine se va recurge la şapirografiere şi parţial scriere cu mâna23• Astfel se incheie periplul
"Gazetei"in exil, in timp ce însă ea renăştea acasă în condiţii demne.
La Braşov, condiţiile de viaţă pentru români deveniseră foarte rele, fiind in permanenta supraveghere
a autorităţi lor. Casina Română, traditionalul loc de întrunire a românilor, era închisă din toamna anului
1 9 1 6, ultimul ei sediu fi ind în clădirea Com itetului parohial al bisericii greco-ortodoxe române din
B raşov-Cetate, situată pe Târgui Grâului Nr. 5 24 (asi;,; r-la sralului Nr. ·' 1• Casina îşi va relua activitatea de-abia
după Unire, în anul 1 9 1 9.25•
Î n toamna anului 1 9 1 8 braşoveni i trec din nou la acţiune26 şi astfel reuşesc ca la 2 noiembrie 1 9 1 8 să
aleagă S fatul Naţional Român din Ţara Bârsei format din 25 membri cu un Comitet Executiv din 1 0
membri, un secretar şi un preşedinte, Vasi le Saftu. Î n ziua următoare se constituie Garda Naţională ş i in
continuare Ovidiu Dante Gherrnan27, membru al Comitetului Executiv, prezintă un raport privind tratativele
'
duse cu Arsenie Vlaicu pentru cedarea "Gazetei Transilvaniei"28• De altfel, Ovidiu Dante Gherrnan dej a
redactase n umărul 1 20 din 2 noiembrie 1 9 1 8 al "Gazetei" şi v a scoate şi numărul 1 2 1 î n 4 noiembrie
1 9 1 8 fără a avea asentimentul lui Arsenie V laicu, cel care era proprietarul ziarului. Raportul său aducea
la cunoştinţă eşecul tratativelor, refuzul lui Arsenie V laicu, ceea ce impunea găsirea unei soluţii legale.
Astfel, Comitetul Executiv al S fatului N aţional din ţara Bârsei hotărăşte sistarea apariţiei "Gazetei
Transilvaniei", locul ei luându-i ziarul "Glasul Ardealului", ca organ al său, temporar până la soluţionarea
situaţiei juridice a "Gazetei".
Munca redacţională este încredinţată lui Ovidiu Dante Gherman care, secondat de I lie Cristea29, vor
face ca în scurtul timp în care a apărut acest ziar să se afirme ca unul dintre cele mai reprezentative
simboluri ale luptei pentru unitate naţională. Alături de Ovidiu Dante Gherman şi Ilie Cristea fuseseră
aleşi în comitetul de redacţie şi următorii profesori de la şcolile române din Braşov: 1. Baciu, I .C. Panţu,
Dragoş Navrea şi Todoran, ziarul apărând cu sprij i nul material al lui C.A. Popovici30•
Am prezentat cu altă ocazie "articolele pline de elan patriotic şi simţ ale lui Ovidiu Dante Gherman ,,
ana lize le c u largi referiri democratice, naţionale şi sociale ale lui I l ie Cristea"3 1 , care au culm inat cu
anunţurile privind marele eveniment petrecut la 1 Decembrie 1 9 1 8 la Alba Iulia. La Alba Iulia la masa
presei, Ovidiu Dante Gherman a reprezentat "Glasul Ardealului", in spatele acestuia însă era bătrâna
,.Gazeta Trans ilvaniei", cea care îşi vedea împl init princi palul punct al programului său dintotdeauna:
unirea tuturor românilor.
Reintors la Braşov, Ovidiu Dante Gherman constituie ad-hoc o comisie formată din dr. Laţicu, Pc tr�·
Munteanu şi e1 însuşi şi se prezintă în ziua de 22 decembrie 1 9 1 8 la Arsenie Vlaicu unde efectuează o
minuţioasă percheziţie a documentelor găsite. Rezultatul este consemnat la Ovidiu Dante Gherman într-un
a ct intitulat "Acu:z.ă pentru trădarea i nteres el or obşteşti, ri d i cat ă in contra l u i Arscnic V laic u, director la
şcoala comercială superioară g r. or. rom. d i n Braşov. pe baza m:telor actelor pcrchcziţiona.te in locui nta
1 87
proprie a susnumitului la 22 dec. 1 9 1 8 din partea comisiunii constătătoare din Dnii Petru M unteanu, dr.
Laţicu şi Ovidiu Dante Gherman"12. Aici el consemnează, în 5 1 de puncte, rezumate ale documentelor
confiscate, din care reiese atât activitatea lui Arsenie Vlaicu prin intem1ediul episcopului Mangra, pusă în
slujba guvernului de la B udapesta, aservirea ziarelor sale "Deşteptarea" şi apoi "Gazeta Transilvaniei"
aceluiaşi scop, precum şi, profitând de condiţiile grele de aprovizionare dn timpul război u l u i , o vastă
reţea de "trafic de influenţă" care asigura venituri i licite lui Y1aicu, Mangra şi chiar premierului maghiar
Tisza·1 1.
Rezultatul percheziţiei 1-a determinat pe Arsenie Ylaicu să cedeze imediat "Gazeta Transilvaniei"
pentru care primeşte suma de 9600 koroane. Dosarul constituit atunci a fost inaintat la Consiliul Dirigent
din Sibiu14.
La Braşov, cu data de 1 ianuarie 1 9 1 9, reapare "Gazeta Transi lvaniei" ca organ al Partidului Naţional
Român şi al Consiliului Dirigent1' în locul "Glasului Ardealului", care timp de două luni i-a ţinut locul. Şi
astfel ,.Gazeta" îşi va continua drumul in cel de-a R2- lea an de existenţă.
N OTE:
1. N . Iorga, Oameni care a u fost, Bucureşti, 1 934, p. 309-3 1 5.

2. Câteva date din trecutul ziarului "Gazeta Transilvaniei", în "Almanahul Presei din Transilvania şi
Banat pe anul 1 926".
3. I bidem.
4. Ibidem.
5. Apud 1. Nicoară, Gazeta Transilvaniei în timpul primului război mondia l şi al desăvârşirii statului
unitar român, în 1 30 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, Braşov� 1 969, p. 1 94 şi nota 7.
6. Apud Ioan Pulpaş, Amintiri 1 9 1 6, manuscris în proprietatea noastră.
7. Ibidem.
8. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 75 din 6 septembrie 1 9 1 6.
9. I bidem., nr. 1 97 din 4 oct. 1 9 1 6; nr. 1 99 din 6 oct. 1 9 1 6; nr. 1 78 din 1 0 sept. 1 9 1 6.
1 O. General Buat, Hindemburg şi Ludendorff strategi, Paris, 1 923, p. 1 65- 1 66.
1 1 . B.H. Liddell Hart, Reputation, Paris 1 93 1 , p. 68.
12. Victor Atanasiu, Anastasie Iordache, Mircea loza, Ion M. Oprea, Paul Oprescu, România în primul
război mondial, Bucureşti. 1979, p. 1 72.
13. Ibidem, p. 1 77.
14. G. Protopopescu, Tratativele dintre guvernul român şi puterile Antantei în perioada 1 914-1 9 1 6, în
Acta Muscii Napocensis, XI V, Cluj-Napoca, 1 977, p . 544.
1 5. 1. Nicoară, op. cit., p. 1 97 .
16. Ibidem.
1 7. Arscnie Ylaicu, Amintiri, Apud 1. Nicoară, op. cit., loc, cit.
I S. Ibidem.
1 9 . Presa Ardeleană pribeagă ( 1 9 1 5- 1 9 1 9), in ,.Almanahul Presei Române pe 1 926", Cluj , '1 925, p. 66.
20. Ibidem.
2 1 . I bidem.
22. Victor Branisce, "Gazeta Tra n s i l v a n ie i ''în Siveria. in .. Almanahul Presei Române pe 1 926", Cluj,
1 925, p. 79.
23. l bi(k m .
2 4 . Ion < 'o l a n , < 'as i na Română din B m:jov 1 H J S - 1 93 5 , Braşov, 1 93 5 , p . !:1 3 .
2 5 . O con fu;�.ic a făcut s ă a pară in m od gre� i 1 , 1n volumul amintit la nota 24, c ă între anii 1 9 1 7 - 1 9 1 9 ar fi
funcţionat !:ii u n sed i u a l Casinei in l oc a l u l B ă nc i i A l h i na de p e şirul B o tel o r ( astăzi P-ţa Sfatu lui nr. 1 !:1 ) .
Greşeala s-a datorat u n u i raport intocm i 1 l a 20 februarie 1 9 1 9 d e către Tiberiu Brcdiccanu atunci director <J I
1 88
Băncii Albina care, relatând evenimentele arată că reintors la Braşov în decembrie 1 9 1 7 a încercat să intre în
fostul local al Casinei fără să reuşească, acesta fiind ocupat de armata austriacă. A aflat apoi că paracliserul
lrimie Preda dusese tot ce putuse în podul casei, unde s-a dus să le vadă în ianuarie 1 9 1 8 şi Tiberiu Brediceanu,
luând cu el unele dosare şi registre pe care le-a considerat mai importante. Apoi în vara anului 1 9 1 8 au dus ce
a rămas în podul Băncii "Albina", unde se mai face un ultim transport în octombrie 1 9 1 8. Raportul mai face
menţiune despre "ocasiunea aranjării noului local al Casinei la etajul 1 al băncii Albina" unde Tiberiu Brediceanu
eliberase trei camere. În acelaşi raport însă, deci de-abia la 20 ianuarie 1 9 1 9, el propune acest local ca şediu al
Casinei. Este evident că a fost vorba numai de o intenţie care însă nu s-a realizat, dar a generat greşeala
sus-menţionată. La aceasta s-a adăugat faptul că în acele zile fierbinţi când se pregătea plecarea la Alba Iulia,
fruntaşii români aleşi de curând membri ai Sfatului Naţional Român din Ţara Bârsei se întruneau pentru
consultări şi luarea unor măsuri în biroul lui Tiberiu Brediceanu de la Banca Albina, iar şedinţele erau prezidate
de Vasile Saftu, preşedintele Comitetului Executiv al S fatului Naţional Român di11 Ţara Bârsei, care era şi
ultimul preşedinte al Casinei Române (ales la 22 februarie 1 9 1 6).
Astfel s-a născut confuzia, perpetuată şi de amintirile unor participanţi, considerându-se că ar fi fost vorba
de activitatea Casinei, care de-abia în anul 1 9 1 9 în um1a raportului lui Tiberiu Brediceanu îşi va rel ua de fapt
şi de drept actvitatea, dar în noul sediu de pe Şirul lnului (astăzi P-ţa Sfatului nr. 27).
Raportul se păstrează şi astăzi la Arhivele Statului Braşov, find nr. 1 73 inventar 280, Casina Română, nr.
1 23-9 3 1 8. Menţionăm şi faptul că precizările cu referire expresă la confuzia făcută în volumul Casina Română,
menţionat la nota 24, ne-au fost comunicate şi personal de Tiberiu Brediceanu.
26. M . Ghem1an, Ovidiu Dante Gherman şi Ilie Cristea, redactori ai "Glasului Ardealului", în Ziridava,
XJI, Arad, 1 980, p. 339-352.
27. Ovidiu Dante Gherman ( 1 89 1 - 1 973) ( Mircea Ghem1an, op. cit.)
28. "Gazeta Transilvaniei", nr. 1 2 1 din 4 noiembrie 1 9 1 8.
29. I lie Cristea ( 1 892- 1 958) (Mircea Gherman, op. cit.)
30. Apud Ovidiu Dante Gherman, M anuscrise memorialistice, în proprietatea noastră. Considerăm că la
membrii comitetului de redacţie trebuie adăugat şi prof. Fabiu Sânjoanu, omis de autor.
3 1 . Mircea, Gherman, op. cit.
32. Manuscris în proprietatea noastră.
3 3 . l dem.
34. Ovidiu Dante Gherman, op. cit., loc. cit.
1 89
Colaboratori externi ai .. Gazetei"
-
. tiri
runm -
de V. Copilu-Cheatră
În tâ l n i rea mea cu "Gazeta Tran s i l vaniei" a avut loc destul de târziu. Î n primăvara anului 1 93 2 ,
aflându-mă î n redacţia gazetei "Tulnicul moţilor", bătrânul tribun al Apusenilor, Amos Frâncu, socotit t:el
mai tânăr apărător al memorandiştilor, mi-a arătat numărul jubiliar al "Gazetei" ( 1 83 8 - 1 908) întrebându-mă:
"Cunoşti «Gazeta Transilvaniei))? Dacă nu, ia acest număr festiv şi citc�te-1 din doască-n doască, să te
pătrunzi de misia gazetarului român, în trecutul nu prea îndepărtat, când fiecare cuvânt se scria cu funia
Ia gât. Vei afla câţi ziarişti au plătit cu închisoare şi nu o dată cu viaţa, crezământul lor în dreptatea
neamului nostru şi in răsăritul soarelui şi pentru români".
Am cuprins, în palme, volumul original al "Gazetei" (format in-octavo), impresionat de zelul cu care
1-a prezentat bătrânul meu mentor şi m-am retras la biroul meu, să-I frunzăresc pe îndelete. Atenţia mi-a
fost reţinută de prefaţa neobişnuit formulată: "Cetitorilor salutare! ", semnată . de Aurel M ureşianu.
Cu graiul său colorat cu arhaisme şi regionalisme, blândul şi generosul memorandist mi s-a adresat:
"Fătul meu, sperez că ai s-o citeşti şi s-o păstrezi cu sfinţenie, că ţi-o dărui cu amiciţie. Şi dacă-i citi-o cu
atenţiune ai să vezi că «Gazeta)) a trezit de la vlădică până la opincă în poporul nostru dragostea pentru
s lova românescă şi s-a învrednicit de (adevărata n .n.) ci nste de se bucura de simpatia cetitorilor şapte
deceni i înch e i ate. Î n fl u ct uaţ i i l e şi zbuci um ul certuri lor p o litice ş i-a p ăstrat totdeauna calmitatea
c uv i i nc ioasă şi a fost cel mai consecuient jurnal din punct de vedere pol itic. Aşa că, fătul meu, îţi
recomandez să citeşti şi pe cea de astăzi, care putem să spunem că e fidel ă înai n taşei întemeiată de
Bariţiu şi continuată de Mureşeni".
Vorbea cu atâta entuziasm despre "Gazeta Transilvaniei" acela care, dintre zecile de colaboratori ai
numărului festiv, avea s-o salute cel mai l ap i dar, printr-o maximă, pe care o reproducem: "Cei-ce iau
conducerea, trebuie să ţină necontenit seamă, că puterea de viaţă a unui popor se afi rmă mai ales în
organizarea de i nstituţii naţionale independente". Semnat, Dr. Amos Frâncu, Cluj, 30 Decembrie 1 907.
Amos Frâncu n-a fost un gazetar constant. Legat de o publi caţie, până ce a pus bazele propriei sale
"foi", cum o numea el, a colaborat la diferite publ i caţii ca: "Răvaşul" din Cluj , "Tovărăşia" - Orăştie,
"Unirea" - B l aj , "Lupta" - B udapesta şi "Tribuna" din Arad, dar cel mai adesea îl întâlnim în "Gazeta
Transilvaniei", până la Unire .
După Amos Frâncu, c u o deosebită afecţiune avea să ne vorbească despre "Gazetă", prof. univ. Sextil
Puşcariu, un alt colaborator al ei, din generaţia uniristă, nu numai la orele de filologie ci şi Ia seminarii. Î n
"Gazetă" avea să semneze şi cu numele şi cu pseudon imul Sex Ti ll.
Pe vremea când eram el ev, trimis de profesorul meu de limba română, Di mitrie Goga, redactor al
publicaţiei pedagogice "Satul şi şcoala", să-i solicit corectura la un articol, i-am prezentat şpaltul invelit
în ziarul " Patria". Profesorul, la care aveam să învăţ cu cea mai mare râvnă, pentru preţuirea pe care i-o
acordau toţi studenţii, a desJiişurat ziarul, 1-a descreţit şi 1-a netezit cu palmele, adresându-mi-se: "Sper
că-ţi place să citeşti, altfel nu ţi-ar fi încredinţat domnul Goga să faci pe curierul. Vezi dumneata, azi când
nu mai răzbim pe ce publicaţie să punem mâna mai întâi, nu ştim să le preţuim. Eu am trăit şi vremea
când ziarul era sfânt. Abonaţii aveau grijă ca după ce I-au citit să-I adauge la colecţie, i ar la sfârşitul
191
anului să l ege gazeta între scoarţe. C u cât respect se păstrau ziarele vechi şi ce atitudine aveau bătrâni i
faţă de ele, a m să-ţi povestesc o întâmplare, p e care am auzit-o de l a u n coleg î n vârstă. L a scurt timp,
după ce s-a înfiinţat gimnaziul din Braşov, unul dintre profesori a bătut pe un elev, lucru ne mai întâlnit la
şcoala românească. De ce crezi că 1-a bătut? Pentru că 1-a prins că şi-a adus merindea, o bucată de
mămăligă şi brânză, învelite în "Gazetă". În ochii acestui profesor ardelean, care ştia cu câtă greutate s-a
înjghebat prima foaie românească şi căria îi llăcrimau ochii de câte ori şi-i arunca peste rândurile umede
încă, de cerneala imprimată pe hârtia abia ieşită de sub teasc, nu putea exista o profanare mai mare decât
învelirea prozaicei merinde în paginile "Gazetei". lată de ce când văd o gazetă mototolită mi se face milă
de truda acelora care s-au ostenit să ne vorbească de la inimă la inimă, iar noi îi întoarcem spatele".
Autorul Dicţionarului, filologul şi memorialistul Sextil Puşcariu, avea pentru hGazeta Transilvaniei"
un cult. Şi avea pentru ce. Pentru că aşa cum spune chiar el: "Dintre cei de o vârstă cu mine, sunt eu poate
unul din cei mai bătrâni, în ceea ce priveşte amintirile despre "Gazetă". Ca braşovean, îmi aduc aminte de
serbările j ubileului de acum douăzeci e ani, am asistat la cortegiul funebru al fericitului I acob M ureşianu
şi ştiu când s-a întemeiat cea dintâi foaie românească pentru popor"Gazeta de duminică". Mai târziu am
simţit întâi fiori de "a mă vedea tipărit" în coloanele ,,Gazetei", am făcut pe ,j urnalistul"-diletant, adesea
şi pe vremea procesului MemoranJ u l u i treceam pe la redacţie, ca să aflu ştiri le cele din urmă.
Şi amintirile lui Sext i l Pu�cariu con t i nuă în articolul său, trimis de la Cernăuţi, "Gazetei", unde era
profesor, cu ocazia jubileulu i de 70 d� ani.
Un alt nume cu rezonanţă în publicistică, colaborator al "Gazetei" este Elie Dăianu, de care mă leagă
nezdruncinate amintiri. L-am cunoscut când împlinea vârsta de 63 de ani şi i-aJ:n luat primul meu interviu
pentru "Naţiunea".
M-a întâmpinat atât de amical, încât emoţi i le cu care i-am trecut pragul casei s-au spulberat după
prima întrebare. Publicistul şi traducătorul lui Martin Opitz ( 1 5 97- 1 639), autorul poemului "Zlatna" s-a
risipit în toate gazetele ardelene, mai semnând şi cu pseudonimul: Edda în "Dreptatea" - Timişoara,
"Răvaşul" - Cluj, "Tribuna"- Sibiu, "Gazeta Transilavniei" ş.a.
"Am colaborat numai de câteva ori la «Gazeta Transilvaniei», spune el în N aţiunea nr. 2 452 din 1 2
mai 1 93 2 . "Răsărită înainte c u 70 de ani - afim1ă în numărul j ubiliar - "Gazeta Transilvaniei" începea
în anul 1 83 7 a face pentru marea obşte românească slujba înălţătoare de inimi, pe care o făcuseră pentru
cercul restrâns al învăţaţilor noştri acei trei luceferi ( ... ) ai altarului sfănt, ca şi ai condeiului cinstit, care
erau Şincai, Clain şi Petru Maior. Slujba aceasta era apostolia cuvântului tipărit, aşa de preţuită şi cinstită
Ia români pe-atunci pentru că era aşa de curată; slujbă pe care doar poetul nostru Vlahuţă a mai înţeles a
ne spune, cum se cade ca ea să fie făcută:
,. Voi, căror vi s-a dat solia sfântă
De poeţi ai acestei mari puteri,
Voi În al căror suflet se .fi"ământă
intunecate valuri de dureri
Şi gânduri de-un Întreg popor gândite,
Nu duceţi minunatul vostru dar
Ofrandă mâinilor nelegiuite:
Ci ca pe masa sfântă din altar
A împărtăşirii taină preacurată
Aşa cuvântul să vi-I pregătiţi:
Ca mii de inimi la un _ICI să bată
Si miilor de veacuri să vorbiti ".
U n omagiu şi un îndemn ma i solemn, la o aniversare, nici că se putea găs i mai potrivit.
Fostul director al l iceului din Turda, Petru Suciu, profesorul meu de istorie, română şi el printre
colabor:i tmi i .. Gazetei", în perioada pro�>e5ului mc:m<Jr�n�,:li�t i l o r.
Om de o r ară c u l tură, c u n o s c ător a d â n c al i s t o ri c i rom â n i l o r, în v remea studenţi e i la Budapesta
preşedinte a l soci etăţii " Petru Maior", şi-a putut îngădui să scrie in ,.Fami lia Română" di n B udapesta de
sub redm.:ţia l ui Lucian llalca::; un articol in care pleda pentru contuitatea poporului român în Transil vania.
1 92
Evident că la proxima lecţie - ne povestea el - a fost admonestat de profesorul său şi somat să recunoască
teoria "vidului" în Transil vania la venirea unguri lor. "Eu - va spune blaj inul profesor turdean - i-am
răspuns că: "Nu numai că fiecare popor şi-a născocit propria origine, dar poporul magh iar a fost în stare
să scomească şi originea lumii drept ungurească". Se înţelege că am fost eliminat şi pentru că la Viena nu
am fost primit să-mi iau doctoratul, l-am luat în Germania la Giessen".
Petru Suciu, colaborator extern al "Gazetei", autorul unei monografii despre Ţara Moţilor a publicat
în gazeta M ureşenilor, sporadic, dar cuvintele trimise cu ocazia j ubileului de 70 de ani, mi se par demne
de a fi reţinute pentru sobrietatea lor şi nu în ultimul rând, pentru a dovedi că aria răspândirii ei se întindea
până şi în rândurile studenţimii române din Austro-Ungaria , sporind caloriile patriotismului, acolo u nde
se ducea cea mai acerbă luptă de deznaţional izare. Î n numele studenţilor budapestani , Petru Suciu se
adresa "Gazetei": " I lustre d-le M ureşianu, în numele societăţii « Petru Maion> a universitarilor români din
Budapesta, Vă aduc - cu prilejul împlinirii a şaptezeci de ani de viaţă ai "Gazeta Transilvaniei" - cele
mai călduroase omagi i, pentru munca fără preget ce-o puneţi pentru ţinerea neşovăitoare la principiile
v i eţii noastre naţionale, pentru j ertfa şi însutleţirea ce s-a p us în coloane le "Gazete i" de l u m i naţ i i
colaboratori a i fam i l iei M ureşeni lor, pentru strălucita pi ldă d e l uptă şi statornicie c e au dat-o mari i
întcmcicll•n ai acestei foi . . . " etc., semnat Petru Suc iu, preşed intele soc. "Petru M aior".
Mai tâu 1 .1 , la Universitatea cluj eană aveam să întâl nesc un alt colaborator extern al "Gazete i" ale
cărui lecţii de ist0rie le um1am. Este vorba de fostul coleg al lui Lucian Blaga, Ion Lupaş, care tot aşa ca
şi Petru Suciu. intr-o zi, se va ridica din bancă, la lecţia de istoria români lor predată în batjocură de un
profesor ungur şi va părăsi liceul din Sibiu demonstrativ, oprindu-se la l iceul "Şaguna" din Bra!?OV.
Numele lui Ion Lupaş îl întâlnim în "Gazetă" mai des .
După strămutarea temporară a U n iversităţii din Cluj , în urma Diktatului de la Viena, la Sibiu, m-am
pomenit invitat de bunul meu profesor, la B iblioteca Astrei şi însărcinat să consult "Gazeta Transilvaniei"
din doască în doască cu sarcina de a întocmi, pentru o comunicare în cadrul Soci etăţii de Istorie, "Mureşenii
şi rolul l o r în promovarea patriotismul ui î n spiritul independenţei românilor, reflectat în articolele lor".
Am lucrat cu sârguinţă, sub îndrumarea directă a profesorului Lupaş la această comunicare pe care n-am
mai avut răgazul s-o susţin fiind transferat la Academia Pedagogică din Bucureşt i .
În răstimpul celor câteva luni, cât am lucrat cu popularul profesor, a m adăstat adeseori, î n parcul din
faţa sediului "Astrei" discutând presa română de sub dominaţia dualistă şi jertfa cărturarilor care colaborau
la "Gazetă". Atunci mi-a povestit cum a petrecut câteva l uni de închisoare, împreună cu u n u l dintre
Mureşeni, urât de potentaţi i unguri, dar cunoscut şi respectat până şi de gardienii de la Vaţ sau Seghedin,
care nu-l scoteau din "Miltoşagoş-ur", în traducere aproximativă "Prea înălţate, domnul e ! " .
U n alt colaborator extern, publicat mai mult d i n respect pentru fratele său, a fost Cassiu Maniu . Ceea
ce rămân valabile din colaborarea sa sunt câteva fragmente din lucrarea sa Cultura spirituală ca principiu
al regenerării sociale şi politice a naţiunii.
Cu un cap prea mare pentru trupul său scund şi firav, Cassiu M aniu, profesor Ia Facultatea de drept a
Uni versităţii clujene, era depăşi t de sarcinile catedrei sale. L-am cunoscut în redacţia ziarul u i " Patria",
unde venea să i se publice nişte arti cole, care n-au văzut lumina tiparul ui niciodată, fără ca autorul să
protesteze. Aj usesem chiar eu un balic, să constat că nici o frază nu se încheia sau nu se lega de următoarea.
Când mi-am exprimat nedumerirea, cum poate scrie un profesor universitar aşa de incoerent, George
Giurgiu, redactorul tehnic, mi-a replicat: "Dacă ai şti câtă închi soare a făcut şi câtă bătaie a mâncat pentru
articolele sale patriotice, de la pol iţia ungară, nu te-ai mai mira aşa ! " . Faptul este confirmat şi de Horia
Stanca, în cartea sa "Fragmentarium c l uj an", reproducând cuvi ntele tatălui său, care auzându-1 povesti nd
cum rând studenţii Ia lecţiile lui Cassiu Maniu, i-a dat un răspuns sever: "Râdeţi voi, râdeţi. Aţi râde mai
puţin dacă aţi şti câtă închisoare şi câte bătăi şi lovi turi de bastoane i-au dat în cap lui Casi u pentru
articolele curajoase de apărare a cauzei româneşti din Ardeal. L-au bătut sadic ca să-i iasă din cap gărgăun ii
patriotici, aşa că n-ar merita să vă bateţi joc de el".
După lămurirea lui G i urgi u, bătrânu l profesor, ocolit de col egi , stătea ceasuri întregi în cafeneaua
New-York, privind undeva în trecut. Nu bea, n u fuma, doar c itea gazetele.
Î ntr-o zi , stânci alături la o masă frunzărind ziarele, m-a rugat să-i împrumut şi lui câteva. M -am sculat
CUM/DA VA XXI . coala JJ
1 93
de la masă şi m-am dus până la el. M-a poftit să iau loc alături. M-am aşezat cu sfială. Spre surprinderea
mea, omul tăcut care stârnea ilaritatea la catedră, m-a întrebat de unde sunt. Aflând că sunt moţ, a început
să-mi povestească cum a cunoscut o serie de moţi, tot unul şi unul. M i-a evocat cu o nostalgie impresionantă
anii de studenţie la Pesta şi cu durere în glas modul bestial în care au fost ucişi eroii moţi Ciordaş şi Bolcaş
din Beiuş, cu ocazia alegerilor de deputaţi pentru parlamentul de la Budapesta, de către unguri .
Din acel ceas, am petrecut multe clipe împreună, privindu-1 cu alţi ochi , reuşind să schimb părerea
despre eL a multor colegi.
Unul dintre .c olaboratorii mai constanţi ai "Gazetei" a fost prietenu l Olimpiu Boitoş, doctor în filologie
la Paris, autorul mai multor lucrări despre teatru şi studii închinate lui Cehov. M utat de la Universitatea
din Cluj, reugiată la Sibiu, la Academia Comercială din Braşov, şi ea retrasă din capitala Ardealului, ca
profesor universitar, a devenit un personagiu permanent în redacţia "Gazetei", unde şi-a publ icat unul
din studi ile cele mai pertinente despre poezia lui Andrei Mureşanu.
Olimpiu Boitoş a fost unul din cei mai sârguincioşi scriitori ardeleni . M ereu redactor adj unct al revistelor
transi lvănene , fie că s-au n u mit "Societatea de mâine", "Gând românesc" sau "Luceafărul", el a rămas
vioara a doua, dar adevărul este că tot ceea ce s-a publ icat în ele, a trecut prin sita exigenţei sale. Prieten
nedespărţit al lui Victor Papilian, n-a fost o acţi une a ,,Societăţii Scriitorilor Români .di n Ardeal", de la
care să lipsească. Ani la rând am fost nedespărţiţi, aşa că mi-am putut exprima, ca unui prieten,. nedumerirea
faţă de atitudinea prea aspră asupra poeziei lui Andrei Mureşanu. Mi se părea, înainte de a sta de vorbă cu
e l , c ă ia peste picior poezia bardului redeşteptării naţionale. "Te înşeli, mi-a răspuns el. Andrei M ureşanu
nu are nevoie de a stropi când vorbeşti despre el, cu apă de trandafiri. Este prea mare şi prea intrat în
con�tiinţa noastră, pentru a nu-i privi opera poetică obiectiv şi critic. N u-i facem nici un serviciu lăudându-i
lirismul suav, care nu e propriu structurii sale sufleteşti. Şi apoi de unde ai scos indiciul că îi neg poezia de
întotdeauna la acelaşi nivel".
Acum când îi recitesc studiul despre Poezia lui A n d rei M u reşanu - Consideraţi i preliminare -
extras sin "Gazeta Transilvaniei" 1 943, publicat în editura ,,Astra", ii dau dreptate şi cred că rămâne cea
mai completă trecere în revistă a întinsei arii tematice pe care ne-o oferă poezia sa. Chiar şi impunerea pe
picior de egalitate a lui Andrei M ureşanu cu Grigore A l exandrescu găsesc că are dreptate. Când eram
profesor, am găsit prilejul să constat multe puncte de asemănare intre opera poetică a acestor doi scriitori,
care amândoi au cultivat satira şi meditaţ i a fi l ozofică, genuri preţioase de care se apropie de obicei
fiinţele cu o i ntensă viaţă i nterioară, "în sufl etele cărora cred inţele trăiesc alăturea de îndo ială, dând
existenţei lor un caracter mai dramatic. Sub acest raport, Andrei M ureşanu poate fi socotit, ca şi Grigore
Alexandrescu, un precursor al l u i Eminescu cu care are înrudiri de structură şi de atitudine", afirmă
Olimpiu Boitoş in incheierea studiului său .
Gheorghe Bozdog, temporar chiar redactor al "Gazetei", în perioada refugiului de l a Târgu Mureş,
împreună c u Ion Tulbure, în aceeaşi epocă, au adus un plus de combativitate in coloanele publicaţi ei
braşovene. M a i ales Gh. Bozdog cu studiul său: "Stat poliţist", a demonstrat politica revizionistă a ungurilor
şi transfom1area populaţiei c i vile, pregătită politic şi practic în viitoarele "bande ale zdrenţăroşilor". Cu
mult înainte de refugiu, organizam, înpreună c u profesorul Bozdog, o suită de şezători literare la Târgu
M ureş, Regh i n şi Deda . Ne lega o prietenie nezdrunci nată, deşi d iferenţa de vârstă d intre no i era
respectabilă. Comunicativ şi plin de elan, îi plăcea efervescenţa ti nerească şi se simţea bine în mij locul ei.
De aceea vizitele l a redacţia "Gazetei", când poposeam la Braşov, se sfârşeau la Aro, unde ne chema
vioara măiastră a lui Sibiceanu.
Î ntârzierea în jurul unui pahar de vin era mai mult un pretext pentru a pune la cale noi m ij loace de
bătaie împotriva ocupaţiei hortyste. M ulte din foiletoanele publicate de susemnatul în "Detunata" pe care
o conduceam împreună cu I oan Popa-Ziatna. se pritoceau în lungile noastre discuţii şi pro iecte pentru
ceasul în care ne vom reintoarce acasă, în care credeam c u toată fi inţa noastră.
Ion Tu lbure era mai rezervat. Credea cu aceeaşi ardoare în ştergerea hatului de la Feleac, dar nu ne
înso��a In marşul nostru �pre înfiinţarea u nei puternice edituri l a Cluj şi materi a l i zarea a alt o r visuri care
s<i facă din Asociaţia Scriitorilor Români din A rdeal o rivală a Societăţii Scriitorilor Români din Bucure�ti,
prea puţin atentă cu cei din Transilvania. Se parc că I on Tu l b ure vedea mai rea l i st lucruri le declit noi, ceea
1 94
ce n u ne-a împiedi cat să rămânem mag i i întoarceri i acasă până l a capăt. Articolele sale la "Gazeta
Tran s i lvaniei" erau străbătute de acelaşi crez, pe care îl nutreau toţi refugiaţi i şi expulzaţi i din toate
colţuri le ţări i . Ca dovadă rămâne faptul că cele mai multe din articolele lui de fond au rămas în şpalt,
cenzurate fiind de gardienii presei din M inisterul Propagandei .
U n colaborator aproape permanent încă de prin anul 1 93 5 rămâne talentatul poet Aurel M artin,
redactorul şef al revistei "Frize", care a susţinut l a "Gazetă" mulţi ani rubrica prezentării noilor apariţi i .
Autorul preferat al criticului Pompiliu Constantinescu, de l a "Vremea", el a publicat î n "Gazetă" o adevărată
istorie a tinerii literaturi ardelene, pe care tot "Gazeta" i-a editat-o în volum.
Aurel Marin rămâne unul din cei mai talentaţi poeţi interbelici. M ă lega de el preţuirea talentului său
şi cultul său pentru poezia adevărată, care trebuie să se impună nu prin artificii şi publicitate p lătită, ci
prin prospeţimea expresiei. Odată, după ce l-am invitat la o şezătoare literară, mi-a scris fără ocol: "Poezia
n-are nevoie de propagandă elec1orală şi eu socotesc aceste şezători în detrimentul poeziei. Ea nu trebui e
ţ i pată c i rostită în - gând, c a o rugăciune!"
Un colaborator extern, trecut pe la ,.Gazetă" ca un fulger, uimind prin dâra de lumină ce a lăsat-o în
urma sa, a fost Lucian Valea. Poeziile sale au făcut să se vorbească de "Gazeta Transilvaniei" din timpul
războiului in toate cercuri le de refugiaţi. "Copilul minune" cum i-am spus intr-o cronică la "Î ntoarcerea
lângă pământ'', a treia sa carte ca elev, capta masele de ascultători spre invidia unor poeţi cu state de
serviciu mai vechi. Valea era la şezătorile noastre protestatare impotriva Diktatului de la Viena, sarea şi
piperul lor. El se confunda cu "Gazeta" şi cu trecutul ei, combatant, de pe vremea M ureşenilor. El continua,
cu cinste, sti lul "Gazetei" care milita pentru întregirea României, cu trei deceni i în urmă.
lată de ce mă opresc aici, pentru că amintirile mele legate de "Gazeta Transilvaniei", după 23 August,
au fost întrerupte brusc, datorită evenimentelor care ne-au angajat in altă luptă.
http://cimec.ro 1- 95
http://istoriebv.ro
Viaţa şi atitudinea ..Gazetei Transilvaniei" în anii de luptă
împotriva Dictatului de la Viena
de Valeriu Căliman
Obiectul lucrării prezente îl formează o perioadă de 41 de luni de apariţie a "Gazeta Transilvaniei" -
2 1 9 numere editate de "Astra"braşoveană, de la numărul 25 din aprile 1 94 1 până la numărul 49 din 3 0

august 1 944 - perioadă închinată luptei pentru reintregirea ţării împotriva Dictatului de la Viena.
Colecţia "Gazetei" din acea perioadă - destul de greu de consultat integral în prezent - ne înfăţişează
centenara foaie în straie de zile mari, în haină de sărbătoare.
Redacţia, o mână de oameni 1 , a reuş i t să atragă distinşi colaboratori 2 de pe toate meleagurile, să
închege sol idaritatea neamului, fără deosebire de credinţă sau stare socială, fără deosebire de înregimentare
politică , în lupta pentru afirmarea drepturilor inal ienabile ale poporului român.
Subiectele tratate, personalitatea colaboratori lor, adeziunile cititorilor, contribuţiile băneşti de sprij in
pentru c a "Gazeta" s ă poată apărea - sunt l a îndemâna oricărui cercetător şi pot fi consemnate oricând.
Din foaie l ipsesc însă materialele scoase de cenzură şi corespondenţa primită de redactori .
După aproape o j umătate de veac este o datorie istorică de a da în vileag materialul inedit pe care-I
deţin, m ărturie a răsunetului pe care 1-a trezi t în conştiinţa contemporani lor actul de curaj al "Astrei"
braşovene, care, sub ocupaţie armată străină - apoi în plin război -, a adoptat o ţinută morală dârză faţă
de cei ce ne-au ciuntit hotarele ţări i .
Di n acest material edit şi inedit di n această perioadă, cât şi din trăirile proprii - fiind şi eu participantă
la evenimente, voi consemna - din documente - rolul important al "Gazeta Transi lvaniei", editată de
"Astra" braşoveană în l upta împotriva Dictatului de la Viena.
"Astra" braşoveană urmărise de l a m ijlocul deceniului al patrulea scoaterea "Gazeta Transilvaniei"
din proprietatea unui singur parti d pol itic şi trecerea ei în patrimoniul Societăţii Culturale spre a deveni
un organ al solidarităţii naţionale româneşti .
La 1 4 februarie 1 93 8 Comitetul "Astrei" adresase ministrului Voicu N iţescu, conducătorul "Gazetei"
un memoriu3 în care se formula: "«Gazeta Transi lvaniei>> să treacă, deocamdată, sub ocrotirea şi în
proprietatea «Astrei >> braşovene. Forma se va afla de comun acord cu dumneavoastră şi cu proprietari i
actual i . Se va alcătui un comitet de redacţie, se va întocmi programu l de lucru, se vor fixa princi piile
călăuzitoare. «Gazeta>> va funcţiona ca o secţiue a «Astrei>>, în mod independent, cu gospodărie aparte.
Î ntr-o j umătate de an, un an, noi credem că prin organ izarea care i-o vom da, «G azeta» nu va mai
constitui pentru «Astra» o povară materială.
Vom face apel la personalităţile din ţară, cărora le vom cere scrisul pentru «Gazetă". Vom introduce
supl imentul de duminică, pentru popor şi-1 v.o m răspândi în toată Ţara Bârsei şi judeţul Făgăraş, pretutindeni
în ţară.
Cu toţii ne vom pune în slujba «Gazetei», cu credinţă în cauza românismului.
Şi, suprem omagiu bătrânei noastre «Gazete», tipografia noastră se va numi atunci, aşa cum se numea
pe vremuri : <<Tipografia Andrei M ureşi anu».
Astfel reorganizată, vom pregăti centenarul pe care, în gândul nostru, îl vom sărbători Ia 1 Decembrie
1 938 , în ziua Unirii Transilvaniei cu România.
N u va fi suflet de român în Ţara Românea scă întrcgită, car� să n u se b u cu re de minunea de la Braşov.
1 97
Vom fi acolo cu toţii: şi bătrâni tineri, şi vechi luptători cu tâmple albite, şi tineri cu ochii luminaţi de un
trecut glorios al «Gazetei>>, pe care înţeleg să-I prelungească peste veac. Se va da, aici, la B raşov, o nouă
dovadă că ne ştim smulge din c lipa prezentului, cl ipă învrăjbită de veninul politician ist, pentru a ne
ridica, o dată cu «Gazeta Transilvaniei», pe culmile vechii solidarităţi naţionale, tăria noastră de totdeauna".
Propunerea "Astrei" nu a fost acceptată.
În vara 1 940, "Gazeta", proprietatea unei Societăţi pe acţii, tânjea ca organ al unei grupări politice în
slujba dictaturii regale. Redacţia şi administraţia ziarului erau în Calea Victoriei nr. 35 (astăzi bulevardul
1 5 Noiembrie). Numărul de telefon 2226. Î n caseta din dreapta ziarului, pe pagina 1 , următorul text:
"România este hotărât paşn ică. Ea vrea să desăvârşească în linişte opera de consolidare, dar tot atât de
hotărâtă este de a păstra integritatea şi independenţa ei. M . S . Regele Carol I l". U ltimul număr sub această
înfăţişare a fost numărul 66/ 1 940. Era tipărit la Tipografia Astra. Redactor I oan Brotea, Editura S.A.
Gazeta Transi l vaniei, Director Voicu Niţescu, în slujba Partidului naţiuni i al lui Carol I I .
În februarie 1 938 "Gazeta" reprezenta Frontul Românesc, a trecut apoi c a organ a l Frontului Renaşterii
Naţionale pentru ca să sfârşească în Partidul Naţiun ii. Din front în front, dill lozincă in lozincă, din brazdă
în brazdă se găsea la 30 august 1 940 organ al celor ce pierduseră brazdele ţării şi-i ciuntiseră hotarele.
30 august 1 940. Părea o zi ca altele, o zi de vineri. Vestea a căzut ca un trăsnet. Vacanţă. La Braşov,
în vilegiatură, Victoria Lapedatu - soţia istoricului Alexandru Lapedatu - cu fiica ei Mica Macavei. Ele
sunt în vila lor din Poiană. Pe străzi forfotă. Oameni dezorientaţi. O zi de coşmar.
Sâmbătă dimineaţa le petreceam la gară. N u-mi amintesc ora exactă. Era 9? Era 1 O? Poate chiar mai
devreme. Peronul ticsit de lume. Oamenii p lecau spre Ardealul de Nord să-şi pregătească pribegia.
Geamantane, val ize, baloturi. Printre ele femei, cop i i , ostaşi, concentraţi. Lume necăj ită, dezorientată.
Toţi aşteptau un tren care să-i ducă spre vetre, de unde urma să ia calea pribegiei. Aveau un termen de 1 4
zile. Î n mijloc u l haosului general se opreşte pe linia întâi un tren special. Vagoane de dormit, un salon
restaurant .
I ntrase î n gara Braşov trenul cu semnatarii dictatului : Valer Pop, Grigore Manoilescu. . .
U n însoţitor d e vagon coboară ş i s e îndreaptă spre chioşcul d e ziare. O perdea s e mişcă la fereastra
unui vagon. Î ntr-o străfulgerare de secundă am înţeles situaţia. M -am repezit spre vagon strigând: "trădători,
trădători, vânzători de ţară ! " Lumea din jur a început să inţeleagă ce se petrece şi în câteva c lipe a răsunat
un freamăt de glasuri ostile. Spontan a luat fiinţă o manifestaţie. Un freamăt de glasuri, clocot de ură.
Î ncet, încet, garnitura trenului s-a pus în mi şcare. A fost scoasă din gară.
Nu se poate ca scena din gară din ziua de 3 1 august să nu fie consemnată în arhiva Siguranţei . Nici
ea, nici ce a urmat a doua zi, la 1 septembrie, în piaţa Sfatului din Braşov.
M anifestaţia a fost organizată de "Astra" culturală, în localul Casinei Române4• Împreună cu ziaristul
M ardare Mateescu am rugat pe electricianul Ci urea - care avea un magazin în apropierea Casinei Române .
- să instaleze megafoane în piaţă. Vorbitorii aveau drept tribună bal conul. Stăpînită de resentimentele
din gară, împotriva celor ce-au acceptat nedreptul dictat, am contribuit cu zel la organizarea manifestaţiei.
N-aveam nici un mandat, nici un rol , eram o simplă astristă.
Acea manifestaţie a fost organizată de "Astra" braşoveană în localul Casinei Române - care n-a fost
niciodată localul unui club politic - iar cu acel pri lej n-a vorbit nici un om politic.
Între oratori a figurat şi avocatul N i colae Precup . El a vorbit în numele voluntarilor din primul război
mondial . Căzut prizonier pe frontul italian, a intrat în legiunea de vol untari ital ieni, care au contribuit cu
arma în mână Ia prăbuşirea monarhiei austro-ungare. Protestul lui faţă de nedreptul act de arbitraj a fost
extrem de apăsat şi îndreptăţit5•
După două zile suntem invitaţi la chestura poliţiei Braşov: Precup, munci torul care luase cuvântul la
manifestaţitl, şi cu mine. Venise să ne ancheteze de la B ucureşti un colonel Popescu din M i n isterul de
Interne. Eu am fost anchetată cea dintâ i . Am fost pusă în libertate. Um1au să fie anchetaţi ceilalţi doi . Am
refuzat ănsă sa plec i n a i nte de a fi p u ş i în l i bertate �i ei, zicând colonelul u i : ,.Trei am venit, tre i vom
p leca".
Ca protest faţă d�: dictat, "Gazeta Transi l v a n i e i " nr. 67 d i n 5 septembrie mod i fică case t a d i n dreapta
frontonulu i , introducând în locul lozi nc i i l u i Carol I l , următorul c i tat : "Ce dui din mână de bună voie nu
1 98
mai poţi pretinde niciodată; pe când ce ai prevăzut sau ţi s-a l uat cu sila, vine vremea când poţi cere să ţi
se predea". Dr. I oan R aţiu.
Pe pagina 1 a foii un titlu cu caractere mari: P rotestul românilor b raşoveni, şi un text sumar de 1 O
rânduri .
Î n aceeaşi zi l a orele 6 a urmat lovitura legionară. Străzile mişunau de oameni . Plutea în aer o mare
nelinişte. Lumea cânta: " Murim mai bine-n luptă" . . . Amestecată în m ulţime am trăit un episod dramatic
din cele ce s-au petrecut în piaţa Sfatului . În acea mulţime mă simt îmbrâncită de un civil ce alerga cu un
revolver în braţul întins. "Fugi că trag".
EI i eşea de Sub B ucium, urmărind pe c i neva şi începu să tragă. Î n învălmăşeala produsă răsuna
şueratul de gloanţe.
Am intrat împreună cu soţul meu şi cu alte persoane în localul Luther. Moşoi, proprietarul localului,
ne întreabă ce se petrece afară. N i meni nu înţelegea nimic. Împuşcăturile se înteţeau. M arele geam dinsrpe
stradă sare în ţăndări. Noi coborâm în barul subteran. Luăm loc Ia o m asă cu marioana Brediceanu (soţia
lui Cai us), care venise de la Sibiu cu fi ica ei Olga - logodnica avocatului sibian Ionel Fruma. Am stat
împreună până după miezul nopţii, priri1 ind din timp în timp veşti despre ce se petrece afară. Lcgionarii
încercuiseră chestura poliţiei, ocupând intrări le clădirii, dinspre strada Vămii (azi Mureşenilor) şi pi�ţa Enescu.
Personalul fusese convocat - la ora atacului - de anchetatorul nostru, colonelul Popescu , la un ··
instructaj . Au fost prinşi ca în oală. Armata încerca fără rezultat să elibereze pe ostatici.
Noaptea se lăsa încet. De pe Warte răsunau bubuituri. Vâlvătăi de lumini înroşeanu cerul. Circulaţia
·
pe ;trăzi era interzisă. Patrule m i l itare i ntrau-ieşeau din loca l . Zvonuri le circulau în voie. Colonelul
Şerbănescu, comandantul garnizoanei, voia să dinam iteze clădirile din preaj ma chesturii . U rma să fim
evacuaţi şi noi . Reflectoarele se instalaseră pe clădirile învecinate.
După miezul nopţii o patrulă mil itară ne-a scos din local . Doi câte doi, împrejmuiţi de baionete, am
fost escortaţi, cu mâinile ridicate, pe strada Porţii (azi republicii) până la hotelul Coroana (azi Postăvarul)
- acolo locuia M ari oata Brediceanu - şi apoi spre casa noastră de pe Cetăţuie, unde domnea lin işte
deplină. Er noptea de 5 spre 6 septembrie 1 940.
Î n dimineaţa de 6 septembrie a comunicat radioul abdicarea lui Carol al I l -lea.
"Gazeta Transilvaniei" continuă cu numărul 68, după abdicare, ca organ al "Societăţi i pe acţii",
având ca redactor responsabil tot pe I oan Brotea, până la numărul 74 din 29 septembrie 1 940. Murind
Brotea, devine redactor responsabil Constantin P. Taus, de la nr. 75 din 3 octombrie.
M işcarea legionară umple coloanele ziarului. Voicu N iţescu semnează pentru ultima dată un necrolog
al lui Ioan B rotea în nr. 7 5 . Î n această formă hibridă "Gazeta" conti n uă să apară până la nr. 9 1 din 29
noiembrie 1 940.
Î ntre timp lehionarii au intrat cu forţa în localul ziarului maghiar "Brassoi Lapok", au pus stăpânire pe
local şi redacţie, şi-au însuşit ş i "Gazeta", iar la 1 decembrie au scos numărul 1 00 al "Gazete i" ( serie
nouă). Redacţia - str. Regele Carol 1 nr. 57-59 (în realitate numărul casei era 56-58, dar în graba preluării
n-au reţinut nici numărul ! ). De neînţeles este şi faptul de ce au trecut cu numerotarea de la nr. 9 1 Ia nr.
1 00. Redacţia "Gazetei" se mutase în fosta redacţie a ziarului "Brassoi Lapok". Telefon 1 5 1 O. Admin istraţia
a rămas în vechiul local din Calea Victoriei, pe care I-au ocupat tot cu forţa. În caseta din dreapta foii au
înlocuit textul lui I oan Raţiu cu unul legionar: "Va veni şi vremea când toate neamurile pământului vor
învia, cu toţi morţii şi cu toţi regii şi împăraţii lor. Acest moment final «Învierea din morţi» este ţelul cel
mai înalt şi cel mai subl im către care se poate înălţa un neam". Tipografia legionară, fostă "Brassoi
Lapok" Nr. 1 02, indică adresa corectă. Redactor răspunzător Gavril Pop, devenit prim redactor, iar în cea
din dreapta: ,.Redacţia Braşov, str. Regele Carol 1, nr. 56-5 8, telefon 2226, Administraţia Calea Victoriei
3 5 , telefon 2226" .
Miercuri, 1 ianuarie 1 94 1 , apare numărul 1 al ,.Gazetei". Prim redactor şi redactor răspunzător Gavril
Pop. Redacţia B raşov, str. Regele Carol 1 nr. 5 6-58, Telefon 2440. Adm inistraţia Calea Victoriei 3 5, Te lefon
2226. Tipografia legionară Braşov.
Numărul 2 din 5 ianuarie, nu are menţionată tipografia. Numărul 3 din 9 ianuarie, Tipografia legionară.
�
In rest are aceleaşi menţiuni ca nu merele 1 -3 . N umerele 5 din 1 6 ianuarie şi 6 d in 1 9 i anuarie sunt"'
1 99
ultimele numere legionare. Joi, în 23 ianuarie 1 94 1 nu a apărut "Gazeta". Era a treia zi a rebeliunii. După
ce ocupaseră clădiri le publice din Braşov, au fost siliţi să capituleze.
N umărul 7 al "Gazetei" de duminică, 26 ianuarie, se tipăreşte în Tipografia "Gazeta Transilvaniei",
Director: Gavri l Pop. Redacţia: Braşov, str. Regele Carol 1 nr. 56-58, Telefon 2440. Administraţia: Calea
Victoriei 35, Telefon 2226. Redactor răspunzător: Gh. Stoica.
De la numerele 8, duminică 2 februarie până la numărul 24, duminică 3 0 martie 1 94 1 , apar cele 1 7
n umere, având director: pe Gavril Pop, de la numărul 1 4 din 23 februarie; Redacţia ş i administraţia: Strada
Regele Carol 1, nr. 56-58, telefon 2440, redactor responsabil Gh. Stoica, Tipografia "Gazeta Transilvaniei".
În această perioadă Voicu N iţescu ia legătură cu membrii Societăţii pe acţiui, proprietarii "Gazetei" şi
îndeplineşte formele legale de cedare a "Gazetei" societăţii "Astra", căreia îi revin, împreună cu foaia, şi
bunuri le imobiliare".
Primul număr al "Gazetei" de ub conducerea "Astrei" este numărul 25 din aprilie 1 94 1 , cu următoarele
indicaţi i : Dumi nica Flori i l or, 1 94 1 . Proprietară Asociaţiunea "Astra" Anul 1 04. Atelierele tipografice
Astra, Telefon I l 02, Redactor responsabil : Ion Colan, Tipografia Astra Braşov, str. I ng. Eug. I onică nr. 1
(Strada Lungă).
Noua orientare a "Gazetei" o semnalează primii colaboratori . N i colae Bălan, mitropolitul Ardealului,
îi face următoarea urare: "Acum când "Gazeta Transilvaniei» începe o nouă etapă pe vechiul ei drum, o
etapă care se aseammănă, prin împrej urările grele în care se află din nou neamul nostru, cu cele din trecut
- îi urez să poarte curajos steagul aspiraţiunilor noastre spre ţinuta deplinei şi definitivei lor întăptuiri. Îi
va fi uşor să meargă neabătu �ă pe drumul cel drept, căci în jurul ei, în Braşovul glorioaselor tradiţ {i de
l uptă şi de nădejde românească va adulmeca zvonul de porunci şi de îndemnuri al vechilor protopopi,
iubitori de carte şi apărători de lege românească, şi ecoul dârzelor încordări naţionale ale vajnicul ui
român ism braşovean .
Braşovul a fost întotdeauna oraşul indisolubilei unităţi şi neîncetatelor întâlniri între românii de dincoace
de Carpaţi şi cei de dincolo, înfăptuind în mic demult U n i unea noastră cea mare, ca cea mai firească
di ntre legile existenţei noastre naţionale.
"Gazeta Transilvaniei" nu va avea decât să-şi plece urechea la acest pământ al tradiţiilor braşovene,
scump întregului neam românesc, şi va desprinde întregul ei program de v iitor".
Aceleaşi îndemnuri se desprind din Î nchinarea lui Alexandru, arhiepiscop şi mitropolit de Alba Iulia
şi Făgăraş: "Să dea b unul Dumnezeu ca «Gazeta Transilvaniei» să-şi continue şi sub noua-i înfăţişare
misiunea naţională pentru care şi-au jertfit nervii cele mai bune energii în l ungul şir al deceniilor trecute.
Va face-o, sunt sigur, ridicându-se peste consideraţiile de partid, la culmile senine ale intereselor vitale ale
neiJ.mului, luptând pentru reintregirea ţării, pentru unitatea sufletească a tuturor fiilor neamului înlăturând
zâzania şi ura dintre fraţi".
Profesorul N . Georgescu-Tistu scrie în articolul Cultul bardului Andrei M u reşanu: "În noul suflu de
viaţă pe care-I prinde acum, din vajnica energie creatoare a «Astrei», «Gazeta Transilvaniei» se simte cu
o neasemuită putere îndemnătoare prezenţa iluminată a poetului Andrei· Mureşanu. Nu numai pentru
erudiţii cari ştiu că el a fost, în primul deceniu al «GazeteÎ», tovarăşu l cel mai apropiat de muncă şi
gânduri al întemeietorului şi organizatorului epocal Gheorghe Bariţiu, ci pentru toată lumea românească
legătura cu trecutul eroic de lupte şi suferinţi crunte, izbăvite o clipă de ful gerarea din 1 848 şi apoi de
lumina orbitoare din 1 9 1 8, azi în parte întunecată, s-a făcut prin imnul lui, prin cutremurătoarea strigare
desnădăjduită: Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte . . . . "
Preşedintele "Astrei", profesorul Iu liu Mol dovan mărturiseşte în "Gazeta Transilvaniei" şi "Astra":
,,«Gazeta Transi lvaniei» va apare de aici înainte sub egida «Astrei». Vor avea deci un program comun de
acţiune, urmărind, pe căi înrudite, acelaş scop: binele neamului .
Aşa era şi în vremuri vechi, când primejdia etnică pem1anentă ne impunea cea mai desăvârşită disciplină
şi solidaritate românească. Aşa trebuie să fie şi azi , când e necesar să facem supremul efort pentru a ne
menţine ::;i îndeosebi pe n tr u a dcsrobi fraţi i şi g l i a p i e rdută.
Şi aşa va trebu i să fie totd ea u n a , căci nu mat prin l uptă ş i jertf'a solidară de fiecare clipă, prin u i s�; ip l i nată
� s ubordonare a fi ecărui gând şi a fiecărei fa p t e b m e l u i etn i c , ne vom putea înrădăcina defi n i tiv în g l i a
200
românească, vom putea binemerita stăpânirea plaiurilor, cari ne-au rămas moşten ire sfântă din trecutul
nostru plin de suferinţe.
«Astra)) şi «Gazeta Transilvaniei)) îşi împreunează azi forţele lor luptătoare cu rostul de a m i l ita pentru
drepturile şi asipraţiunile Ardealului românesc, de a pune în lumină adevărată specificul nostru a cărui
ocrotire este chezăşia existenţei noastre româneşti şi de a combate tot ce ar putea să ne dezbine.
Nu vom cunoaşte altă ţintă mai apropiată decât desrobirea fraţilor.
Nu vom recunoaşte alt scop al existenţei noastre decât binele neamului şi al patriei".
Fragmentele citate sunt adeziunea a numai patru colaboratori externi din cei 1 2 ai nu mărului 25 al
"Gazetei" din apri lie 1 94 1 . Articolele colaboratorilor formează pagini de antologie şi spaţiul nu permite
să fi e reproduse . Î n fiecare număr îşi aduc contribuţia alţii . Preşedintele Academ iei Române începe
colaborarea cu articolul Omagiu adânc7. lon Simionescu încheie astfel articolul: ,.Figurile eroicilor luptători
de totdeauna Bariţiu şi Bălcescu, B ărnuţiu ori Kogăl niceanu apar vii înai ntea noastră celor de azi , de
după cortina de ceaţă a depărtării . Evocarea lor nu trebuie socotită ca o pioasă datorie numai, ci ca un
îndemn spre încuraj are în lupta de azi, aceeaşi ca şi pe vremea lor.
Ei ne spun să stăm mereu de veghe. Lin iştea nu s-a lăsat însă pe meleagurile românismului, mintea şi
sufletul fiecăruia trebuie îndreptate, în toate acţ i uni le, către aceeaşi ţintă luminoasă: izbăvirea neamului
care a suferit atâtea.
N iciodată, ca în vremurile de grea curnpănă, nu se cere mai sincer unire, în gând şi simţire, între toţi
români i , ca într-o sol i daritate neştirbită să susţinem cu toată căl dura l upta ce se duce, a cărei izbândă
trebuie să însemne biruinţa finală şi totală pentru toţi, lecuirea definitivă a răn ilor adânci ori unde s-au
întâmplat. «Gazeta Transilvan iei)) în pagin i le căreia s-au înscris luptele duse în cursul veacului din viaţa
ei şi-a căpătat însemnătatea unui simbol . N-ar trebui să lipsească din casa oricărui român, ca un semn al
rezistenţei neamului, ca un îndemn la unire sal vator, ca o speranţă îndrumătoare şi încredere susţinătoare
în biruinţa românismului i ntegral".
În "Gazetă au fost create rubrici speciale - Colţul refugiatului, M uguri - deschise pentru tineret şi
adolescenţi. Profesorii trimi teau spre publ icare l ucrări din clasă, inspirate de arbitrarul dictatului8.
Nici scriitori i n-au rămas departe de chemarea "Gazeta". I onel Teodoreanu ne trimite un manuscris.
Fragmentul Deşteaptă-te Române din volumul al doilea al romanului de sub tipar Tudor Ceaur Alcaz.
"Ardeau cu fl ăcări până la cer, în soarele amiezii de septembrie mari lumânări de moarte.
Ca şi în Basarabia armatele se retrăgeau fără de luptă, învinse din înaltă poruncă. Ardealul era cedat.
Plecau steagurile României. Veneau ale Ungariei . De ce? De ce? Och i i nu deschideau sub frunte decât
întrebarea gândului: de ce?
Armatele întoarcerii cu faţa la pământ se întftlneau cu transpiraţia oştilor obrazului în soare. Sfinte ca
fumul de tămâie, acele abureau în lum ina amintirii, întâmpinând din cer lutu l acestora.
Zvâcnise în Ardeal, cumplit, galopul lui M ihai Viteazul . Pulbere, o dată cu Ardealul dat.
Se-ncoronase-n catedrala de la Alba Iulia un rege şi regina lui peste hotarul versului lui Eminescu: De
la N istru pân la Tisa. Pulbere şi el şi versul şi hotarul şi domnia.
Toate rămâneau într-un "a fost odat ă": inima şi lin iştea, dragostea, credinţa, Dumnezeu, dreptatea.
Dar înainte, înspre vi itor?
Numai tânguirea răsuna în satele răstriştei ardelene.
- Cui ne lăsaţi? Cui ne lăsaţi? Cui ne lăsaţi?
I eşiţi la margine de drum cu umbra şi cu mâinile înt inse ale regelui Lear, bătrânii satelor vedeau
catanele plecând. Şi semul crucii le cădea în drum.
Aşa boceau femeile în calea oştil or, târându-se-n genunchi spre picioarele cailor porniţi cu braţele
bărbaţi lor, lăsând Ardealul în genunchii lor să-şi bocească zilele şi să le blesteme.
Şi munţi i , marii munţi albaştri ai baladel or, vedeau din culme, hăt depa1ie c i n e pleacă, cine vine.
- Cui ne lăsaţi? Cui ne lăsaţi? Cui ne lăsaţi'?
Alt glas nu mai era decât acesta; frunze, clopotul şi apele, una cu omul , glas în g las, rană în rană,
20 1
sângerau în marea şi cumplita tânguire a întregului Ardeal.
Şi alt nimic în· faţa glasului decât armata cu spinarea frântă şi copite una lângă alta, mute, mii, care
sfărâmau de-a lungul şi de-a latul sufletele Ardealului.
Î n pu lberile drumului plutea vestmântul lui I sus.
000
Lungul marş albise cai şi călăreţi, dându-le lor culoarea cea de brumă a fantomelor.
Sublocotenentul Dănescu întorcea capul în răstimpuri cercând că-I descopere pe Tudor Ceaur Alcaz
prin halucinanta ·pădure vie a călăreţilor suri. Nu-l vedea. Dar dacă i-ar fi întâlnit obrazul, anevoie I-ar fi
cunoscut.
Pe faţa sublocotenentului Alcaz se apropia chipul de odinioară al lui Coca Duduş neliniştit de tăceri,
cu o pornire rânjită în expresia guri i .
Sublocotenentul Alcaz nu era decât trupul călăreţ în uniformă; sufletul era a l celuilalt în plin desmăţ
al răzvrătirii . Nu mai credea în nimic. Totul era fals, ipocrit, meschin, nemeritând decât batjocura şi farsa.
Jos steagurile! M i nt în faţa cerului şi a Istoriei.
Jos uniformele ! M int în faţa steagului.
Jos cu cerul. Minte. Totul minte începând cu soarele ruşinii în lumină.
Să-neci o ţară într-un scuipat, e greu. Dar mărite sau micşorate hotarele erau ale scuipatu l ui .
Slavă lui, scuipatului, mare primordială a omului !
Copitele nu erau ale cailor; deveneau ale oameni lor ca să aibă cu ce sfărâma un mare cântec pe care
erau nevredn ici să-I c uvânte.
Devenea atât de copl eşitoare apariţ i a l u i Coca Duduş în Tudor Ceaur A lcaz încât de la o vreme
sufletul îşi pierdu actual itatea retrăind alt timp, în alte locuri, cu alţi oameni .
Coca Duduş dădea d i n nou recepţie pentru inaugurarea casei d e la Yorni ceni .
Copilul mascaradei batjocurea d i n nou, primindu-şi lumea cu monoclu, sclivisit, hain şi cinic. Batjocuraa
cuvântul l u i Dumnezeu, punându-1 pe preotul cu barbă albă, l l arion Vodă, să sluj ească în faţa crucii ,
pentru zâmbetul lui Coca Duduş, s ă deschidă sfânta Evanghelie pentru monoclul l u i Coca Duduş.
B atjocorea părul alb al Tăt u ţ ii , aşezându-1 în fruntea mesei de v i c l e i m , ca să asculte cântece
necuviincioase, strecurate de Coca Duduş în gura vânătă a ţigani lor lăutari.Batjocorea familia, punându-1
pe Calistrat Troia să preamărească în derâdere virtuţile şi armonia ei, cu textul redactat de Coca Duduş.
Şi tatăl lui, Andronic Ceaur Alcaz, primea biciul, fără să poată răspunde cu biciul.
Batjocorea Coca Duduş casa de zid, sfinţită de ahi azmă, taina pâi n i i , taina vinului şi taina apei,
înadins tocmită să bubuie în timpanul neamului suprema stridenţă: Deşteaptă-te Române.
Şi deodată, sublocotenentul Tudor Ceaur Alcaz deschi se ochii sub cerul tragic, în marşul călăreţilor,
în faţa munţilor mari ca-n vesrul M ioriţei, pe trupul de moarte al Ardealului.
Suprema batjocură de atunci, înalt transfi gurată, deveni ca o întâmpinare a trecutului pe munţii
v i i toru l ui : suprema speranţă.
Se deşteaptă cântând cu sufletul Ceaur Alcazarilor cântecul nemernicit de Coca Duduş prin alămurile
ţiganilor: " Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte . . . "
Caporalul Buzdughină dădu glas. Altele urmară. Marşul înfrângerii tresări deodată, căpătând alt ritm,
zvonind altcum. Soldaţ i i cântau.
Din pământul Ardealului şi din străfundul mormintelor versul lui Mureşanu creştea pe buza amintirii ,
din c e î n c e mai simplu, mai sonor şi mai bărbat.
Astfel cântau armatele învinse.
Vechiul cântel:, cu moarte prc moarte d lcând, trecea d i n nou munţi i , venind cu soldaţii spre somnul
vech i u l ui regat".
Textul lui Teodoreanu, scăpat de fo ar fc c i l e cenzu ri i , a apărut în nr. 70 d i n 1 94 1 . Alte texte s i m i l are au
fost s�.:oase de cenzură.
202
O dispoziţie a autorităţilor interzicea lăsarea spaţi ilor albe în locul de unde cenzura scosese articolele
sau pasaje din ele.
"Gazeta", executând dispoziţia, a descoperit o nouă cale de comunicare cu cititorii: ilustraţia. O vastă
gamă de clişee apărea în acele spaţii - semnal al intervenţiei cenzurii - sugerând subiectul interzis :
reintregirea Ardealului.
Clişeele reprezentau portrete istorice, peisaje din Ardealul de Nord, oraşe, diferite simboluri. Limbajul
acesta a fost repede înţeles de cititori şi a trezit adeziunea unanimă.
Portretul lui Mihai Viteazul9 echivala unui articol central de pe două coloane alăturate, acoperind 1 00
de rânduri.
Avram l ancu10 acoperea acelaşi spaţiu, sau portretul lui H oria1 1 • Cocoşul de munte12 corespundea
unei coloane de 30 de rânduri. Cocoşul mai avea adausul din munţii noştrii sau titlul articolului scos, ca
în numărul 47 �in 1 942 când are titlul M u guri.
Imaginea Schior13 corespunde uqui text de 1 O rânduri şi este introdusă ca podoabă în articolele cu
pasaje scoase de cenzură.
Sub titlul Realizări culturale româneşti: clădiri din N ăsăud14, Gherla 15, Rodna�r', Reghin17, Tuşnad 1 H,
Braşovul de ieri şi de astăzi 19, Cetăţuia20, Luna mai în Braşovul de a\tădată21 , Căpitanul Ilie Birt21, Româncă
din jurul B i striţein, Cetatea Bran24•
Răsunetul "Gazetei" a fost imans. Atitudinea ei hotărâtă împotriva Dictatului a trezit asentimentul
întregii ţări . \
Elev i , ţărani , m uncitori, ostaşi , oameni de ştiinţă au abonat-o şi răspândit-o. M u lţi i -au devenit
colaboratori .
Presa a salutat-o, apreci i nd noau ei înfăţişare: "Timpul" din 2 mai 1 94 1 scria: "Încrestând zi de zi
fenome n u l ardelean în v i aţ a S tatul u i rom â n am ţinut ca o datorie e l ementară să prezint «G azeta
Transilavnit:i» în noua ei ipostază, dorindu-i să obţină în cruciada ce întreprinde aceleaşi strălucite succese
ca în trecut".
Comandorul A . Negulescu, secretarul general al Ligii navale române adresează um1ătoarea scrisoare:
"Revista «Marea noastră)) a Ligii Navale Române are demult onoarea de a face schimb cu mult apreciata
dumneavoastră gazetă.
Vă rugăm a nu lua în n ume de rău dacă în urma apelului adresat c ititoril or şi cunoscând greutăţile
tipăririi , ne veţi permite ca în locul schimbului să ne consideraţi ca abonaţi. Pentru aceasta am dispus
trim iterea sumei de lei 500 - continuând a vă trimite revista noastră cu titlu omagia!, ca o admiraţie
pentru strădania dumneavoastră.
Nici noi nu suntem bogaţi, dar faţă de prea cunoscuta luptă ce de mai bine de un veac duceţi pentru
cauza naţională, ne-am simţit datorit a vă oferi umilul nostru sprijin"�5•
Abonamentele de sprij in s-au revărsat din plin asupra "Gazetei", cititori i entuziaşti şi colaboratorii
gratuiţi susţinând foaia în acele timpuri grele de izbelişti .
Reproducerea textelor acestora serveşte de mărturie.
lată ce spune un vechi astrist: "Cu multă bucurie primesc şi citesc preţioasa «Gazeta Transilvaniei)),
care, pentru mine e un balsam preţi os, o foaie de evanghelie. Doresc din suflet colaboratorilor multă
sănătate pentru izbândă. Drept abonament pentru primul an trimit suma de 1 000 lei. Dumitru Z. Furnică"26.
Generalul St. Negreanu scrie la 28 mai 1 94 1 din Bucureşti : "Vă felicit pentru noua înfăţişare sub care
se prezintă vechea «Gazeta Transilvaniei» şi ca fond şi ca formă. I nteresante şi calde articolele. Trimit
abonamentul de la l .I V. 1 94 1 "27•
Foaia "Unirea" din Blaj publ ică următoarele în nr. 1 7 din 20. 1 V. l 94 1 : "«Gazeta Transilvaniei», venerabilă
tribună românescă a lui Bariţiu şi a Mureşenilor a trecut pe data de 20 martie în proprietatea despărţământului
Braşov al "Astrei". O schimbare pe care o socotim cât se poate de norocoasă. În felul acesta este asigurată,
înainte de toate, existenţa materială a ziarului, care în ciuda vredniciilor uriaşe ce şi-a câştigat în viaţa-i
seculară, ajunsese la capătul respiraţiei. Apoi, schimbarea de direcţie constituie o garanţie pentru drumul
programatic p e care v a m c.: rge de acum îuainte acea s 1 ă preţioasă p u b l i caţie. Î n vrem i l e d i n u nnă s-a
rcsimţit şi ca de anumite zguduiri şi poticn i ri . Acum revine l a vech i u l şi nob i l u l făgaş d i n trecut: de u sta
203
exclusiv în slujba i dealuri lor superioare româneşti, comune tuturor fii lor neamului, indiferent de orice
alte despărţiri ce ar putea exista între ei. Condee noi şi viguroase s-au grupat sub steagul «Gazetei»
renăscute. Le dorim izbândă deplină şi îndemnăm pe toţi să dea sprijinul şi obolul lor întreg, pentru ca
«Gazeta» să poată trăi şi · înflori. Folosul va fi al neamului românesc"28•
Aurel A. Mureşianu declară: "Cu rănile încă sângerânde după ultimele dezastre şi sfăşieri ale trupului
nostru naţional, ne-am regăsit, azi , uniţi mai dârj i şi mai hotărâţi , decât orişicând, pentru a reîncepe cu
puteri înnoite lupta pentru drepturile la viaţă şi libertate ale neamului românesc întreg"29•
M arele prieten al poporului român, Ramiro Ortiz30 scrie în nr. 29/ 1 94 1 al "Gazetei" din Padova: "Nu
e nevoie să vă spun că cu mare plăcere şi cu mândrie voi colabora în cea mai veche foaie românească din
Ardeal; dar să aveţi şi dumneavoastră «puţintică răbdare», cum ar spune nemuritorul domn Trahanache,
fiindcă anul trecut am fost foarte rău bolnav şi gata-gata să mă-nsor cu «mândra crăiasă, a lumii m ireasă»
ca ciobanul minunatei balade, simbolul sufletului românesc, care-i M ioriţa, şi deci nu pot să mă obosesc
prea mult cu munca intelectuală".
.
Colaboratori i şi cititorii îşi unesc puterile şi spr ij ină "Gazeta". Harta topografică a localităţi lor de
unde sosesc încurajăt'i şi sprijin bănesc pentru foaie ar putea constitui un obiect de studiu de sine stătător.
Printre donatori figurează şi semnatari anon i m i , indicând doar literele N . N . Persoane, care din cauza
poziţiei lor pol itice nu cutezau să dea în vileag adeziunea lor. Dar marele număr de aderenţi sprijineau pe
faţă "Gazeta". L istele lor apăreau regulat1 1 • Persoane particulare , bănci , întreprinderi, instituţii de tot
felul se intreceau trimiţând sume de la câteva sute la 1 00 .000 lei, sumă trimisă de Societatea Anonimă de
Telefoane"32•
Un abonament de sprijin este însoţit de următoarea scrisoare: "Subsemnaţii dr. Spiridon Boita, avocat
şi soţia Elisabeta dr. Boita din Braşov, împlinindu-se un sfert de veac de la eliberarea noastră din temniţele
ungureşti , unde am suferit calvarul acestora timp de mai bine de trei ani, condamnaţi la moarte prin
spânzurătoare pentru fapte naţionale româneşti , drept mulţămite Atutputernicului, contribuim cu suma
de 2000 lei, pe seama «Gazetei Transilvaniei>>, care a ţinut în timpuri grele şi ţine şi în prezent făclia
aprinsă a patriotismului românesc"33 .
Tot aşa semnificative sunt ş i alte liste.14•
Pentru a ilustra răsunetul trezit de "Gazetă" în capitala ţării este grăitoare - printre altele - lista
publicată în nr. 1 / 1 944. "Uzinele Metalu rgice Bucureşti 5 0000, U . D.R. Oraviţa 1 0000, Subsecretariatul
de Stat al Cultelor şi Artelor, Bucureşti 1 0000, l . M . D. Întreprinderi le M etalurgice Dunărene, Bucureşti
3 000, Gheorghe Rânzescu, inspector general 1 000, N icolae Costea, avocat Bucureşti 1 000, I oan B ianu,
avocat Blaj 500, S. M i l itaru, B ucureşti 1 000, Florica lordăchescu, Braşov 1 000, N . N . , Braşov 5 00 ,
Lăzărescu Octav, Bucureşti 500, Giucă Augustin, M;1 ureni 3 50".
N umăr de număr apar adeziuni şi sume de bani .1 5 • Aşa se prezintă l i sta din nr. 1 1 1 1 944: Creditul
N aţ i o na l I nd u strial S . A . 5 00 0 0 , I oan S t o i a n , B ran zece abonamente 1 00 0 0 , Ioan 1 . Lapedatu ,
viceguvernator Ia B . N . R. 3000, N icolae Trâmbiţaş, Braşov 2000, Maria Botiş Ciobanu, Timişoara 1 500,
Filimon Bogdan avocat, Braşov 1 000, dr. Cornel Grofşoreanu, avocat Timişoara 1 000, Inginer Grigore
Bozdog, Turda 1 000, D i rector şcolar Marcu Yaler, Turda 500, Prof. Gheorghe Tîrnoveanu, Timişoara
5 00 " .
Adeziunile şi bani i trimişi sunt mărturi i ale sol idarităţii româneşti. Întreaga suflare aştepta întoarcerea
armelor impotriva celor ce-au spintecat ArdcaluJ.16•
Din noianul celor mulţi trebuie să desprindem sprijinul primit de la Întreprinderea Cloşani S.A., Bucureşti
5 0000n, Banca Agricolă Bucureşti 50000'x, Societatea Anonimă de Telefoane, Bucureşti 1 OOOOO·w, Banca
Românea:-.că Bucureşti-Braşov 2 1 000"'0.
Rămâne o problemă deschisă pentru cercetări ulterioare de a stabili i dentitatea acelor persoane care au
putul a l oca in numele unor instituţii S<IU înl1 cprinderi sume atât de considerabile pentru sprij i n i rea "Ciazetei".
U prob l emă greu de în fr un tat a "( l azctci" u fost l u pta cu c e n z u r a Pa rţ i a l a vertis mcntele prim ite au
.
fost p u b l i cate4 1 • Pc l â n gă c u v â n tul ros t i t ră s p i c a t · dar mutilut de foarfecilc cenzuri i , redactori i foi i au
născocit procedee i n gen ioase, t recute n e b ă g;1 t e i n semmi de vigi l i enţa ccnzor u l u. i .
Mulţum i tă strânsei c o l ab o ru r i d i ntre rcJactori şi t ipografi, numărul 6 4 d i n I IJ4 1 a prezentat la cenzurii
204
un şpalt c u două linii subţiri, care încadrau data de 30 august. Aşa se prezenta foaia cu bunul de tipar.
Tipografii au umplut cu cerneală spaţiul indicat de linii şi un larg chenar de dol iu sublinia titlul "Gazetei".
Se cuvine să menţionăm pe culegătorul Ştefan Frigător. Pe maşinistul Nicolae Grădinar. Nu trebuie să
uităm nici pe Gheorghe Vinţu, credincios astrist, care a scăpat de la pieire multe bunuri naţionale. Chenarul
acesta s-a repetat în diferite situaţii, culminând la 30 august 1 944. Atunci a apărut numai pe jumătate.
Partea albă se adresa actului politic eliberator. Partea neagră jertfelor ce aveau să urmeze pentru cucerirea
cu arme a Ardealului. Chenarul tricolor, de astă dată liber consimţit, împodobea abia numărul 55 din I l
octombrie, închinat Clujului eliberat.
Un alt procedeu a fost alăturarea de titluri pe diferitele pagini ale "Gazetei", care formau un nou text.
Şi acest joc a fost repetat de câteva ori .
N umărul 6 8 din 1 94 1 avea aşezate alături trei articole anoste pe pagina 1 . Printr-un joc abil al
caracterelor de tipar din cele trei articole alăturate:
Dreptate pentru Român ia
vrem Transilvania întregită
cititorul descoperea următorul text:
" D reptate pentru România, vrem Transilva n ia întregită".
Este lesne de înţeles recaţia publicului, dar şi a cenzuri i .
La 30 august 1 942 s e repetă chenarul îndoliat. Dar articolul central d e p e cele două coloane este scos
complet. Î i rămâne doar titlu l Troiţele A rdealului, servind de titlu ilustraţiilor de pe spaţiul rămas liber.
Era imaginea catedralei şi a unei troiţe, încadrate de subtitlu l : "Din Treiscaune". Cenzura triumfase, dar
nu pentru mult timp. Când nu se aştepta, la 1 3 septembrie, numărul 7 1 alătură iarăşi trei titluri. Pagina 1
a "Gazetei" prezintă textul
Să ne fie reîntregit Ardeal ul
destul în sufeinţe a îndurat
spre satisfacţia cititorilor care descoperă: Să ne fie reîntregit Ardealul, destul în suferi nţe a îndurat.
Conştienţi în 1 943 că nu vor mai putea repeta procedeul de la 30 august, redactori i "Gazetei" au
anticipat figura. Numărul 64 din 25 august scria lămurit: Luptăm ... iar mâine nu vom mai avea nimic.
Semn rău. Un protest contra armatelor române care luptau în imensitatea Uniunii Sovietice. N umărul a
scăpat nebăgat în seamă. U rmătorul, nr. 65 cel din 30 august avea ocupată întreaga pagină 1 cu poezia l ui
Lucian Valea Cântec de bunăvestire, dar tipografii au reuşit, sub frontispiciul foii un chenar îndoliat de
2 cm. Iar pe pagina a treia, trei titluri alăturate: "Luptăm, M urim, N u cedăm".
Pentru a i lustra adeziunea întregului popor la această lupă a "Gazetei" pentru reîntregirea hotarelor
este necesar ca pe lângă materialul edit să întărim cele spuse şi cu material inedit.
Printre file îngălbenite de vreme scrise de Comelia Buzdugan-Haşieganu o poezie de Gherghinescu
Vania: Filă de cronică: "Moşia noastră se numeşte Ţară/, Şi hrisoul ei de cremene spune/ Că din vremuri
străbune/ Român i i o-ngraşă cu sânge şi-o ară/ E a noastră moşia asta şi numai noi/ Ştim de ce are nevoie
şi ce-i prieşte;/ N umi nouă ni se destăinuicşte/ Şoptind prin pădurile de păpuşoi/ Cine nu se simte cer şi
pământ/ Din cerul şi pământul ei/ N u poate s-o îndrume cu temei/ Nici să o judece cu aspru cuvânt/ Ţara
noastră împarte oricui/ Din prinosul ei veşnic bogat/ Dar nu îngăduie să-i fie destinul strâmbat/ De patima
l ui Oarecine şi N imănui/ Când hotarul, uneori. vremelnic s-a rupt,/ Tara a rămas mai departe întreagă/
Căci morţii noştri laolaltă se-ncheagă/ Deapururea pe dedesubt".
Poezia n-a putut să apară, doar manuscrisul ei există. A supravieţuit, pripăşit într-un teanc de scrisori,
scăpând de soarta altor materiale, scoase de cenzură şi p ierdute pentru totdeauna. Editoriale, articole
protestatare, studi i interesante au fost îngh iţite de uitare, au trecut în lumea nefi inţei zeci ele articole
semnate de i luştri colaboratori externi ai foi i .
Pe lângă aceste pi erderi ireparabi le a supravieţu it u n a l t material d i n epoca astristă a "Gazetei
Transilvaniei". S-au păstrat scrisori . Câteva scri sori.
Este vorba de corespondenţa pe c'are am primit-o în calitate de redactor al foii. O păstrez de aproape
cinci decenii.
Sunt scrisori în care diferite personalităţi, scriitori , oameni de cultură îşi exprimă opini ile despre cele
205
scrise în foaie, fac comentarii, aduc infom1aţii, dar mai ales îşi mărturisesc adeziunea la felul cum scrie şi
luptă "Gazeta".
Deschis sau printre rânduri, scrisorile constituie un protest împotriva Dictatului, o credinţă nestrămutată
în justeţea cauzei pe care o susţinem şi apărăm.
Acest material l-am păstrat cu evlavie şi l-am ferit de deteriorări.
_
Astăzi, la comemorarea unei veac şi jumătate de la apariţia "Gazetei Transilvaniei" este prilej ul potrivit
de a da p ublicităţii fragmente din aceste preţioase mărturii, devenite documente istorice.
Ele se găsesc in arhiva mea personală, iar mâine îşi vor găsi locul binemeritat intr-o arhivă publică, ca
bunuri aparţinătoare intregului neam.
O corespon.dentă credincioasă este scriitoarea Ştefana Vel isar-Teodoreanu, soţia lui Ionel Teodoreanu.
Reproducem dintr-o scrisoare: " M ă simt foarte vinovată că n-am fost în starea să scriu câteva rânduri
pentru «Gazeta Transilvaniei», preţuită de mine cu atâta dragoste şi respect, căci nu e o foaie obişnuită de
p ubl icaţie, ci un steag!
Bunicul meu o citea cu evlavie de pe când era tânăr.
Se întâmplă uneori să nu poţi face tocmai ce ai dori mai mult. Mi-& fost soţul bolnav, şi unul dintre fii,
şi pe rând mai toţi ai casei, până şi pisica! Acuma sânt toţi pe cale de vindecare, dar sânt obosită şi nu se
îmbină vorbele cum trebuie subt condei. Eu nu scriu uşor. Poate fiindcă amintirile din Braşov s-au săpat
adânc in mine, mă sfiesc, caut şi nu găsesc expresia ce li s-ar cuveni. Cu gândul mă întorc mereu in
oraşul dumneavostră de poveste, care dă şi munţi lor să mănânce din palmă. Unde prietenia vindecă
rănile şi dă putere.
Vă doresc sărbători pline de nădejdi. Cred că nicăieri nu poate fi Crăciunul mai la el acasă, cu atâţia
brazi îmblânziţi prin curţile oamenilor, coruri, legende şi tinereţe vie in casele bătrâneşti . Tâmpa, albită,
trebu i e să vibreze ca o orgă şi să geamă când bate vântul de miaznoapte, dinspre crestele frânte ale
orizontului Transilvănean" . . ./. B ucureşti , 9 decembrie 1 94 1 Lily Teodoreanu.
Influentul om politic C.D. Dimitriu scria următoarele in august 1 943 : "Am citit în ultima vreme multe
articole frumoase datorită colaboratorilor voştri .
Presa din Ardeal e mult mai colorată, mai vie cu orizonturi mai largi decât cea de pe la noi, care mi se
pare prea sentenţioasă şi uneori cam monotonă.
Dar să venim la oile noastre. Mi-a făcut o deosebită plăcere ce ai scris despre Maria din Sălaşi, aşa mi
se părea că se chema articolul. N u i-am reţinut titlul, dar i-am reţinut suflarea şi gândul acestui articol.
Pentru că-i aşa de strâmtorată acea biată M aria îţi trimit şi eu pentru ea l 000 lei. Dar să nu ştie
mmenea.
Acum in urmă ţi-am citit Dorul42. Ce bine ai spus. Dorul se transformă în vers, în l inie, în culoare, şi
când ţi-e dor de un l ucru, nimic nu ţi-I poate scoate din gânduri şi simţiri .
Este adevărat că nu găsesc în nici o altă limbă un echivalent cu expresia şi cuprinsul Dorului românesc/
.. ./. Aşa e drumul Dorului nu se gată niciodată. Te felicit că ai văzut şi ai scris pentru cei care au minte să
înţeleagă şi cei care au ochi şi inimă să vadă şi să simtă.
Acum sunt p l in de nevoi şi grozav aş vrea să viu şi să mă odihnesc în acele locuri, undeva mai
departe, fără telefoane şi numai cu dorul .
După aceasta ne vom vedea ca să mai punem ţara la cale împreună".
După 45 de ani cred că nu comit o impietate cu publicarea acestor rânduri . Să rup tăcerea despre
donatorul anonim, care a trimis 1 000 de lei nccăjitei văduve de război , ca ecou al articolului Mjlria din
Săcel ( nr. 55/ 1 943). Articol u l - relatarea ' unui fapt divers - era un protest împotriva celor ce prin
pol itica lor secerau vieţi româneşti pe pământuri străine. Cum aceste idei nu se puteau formula deschis, le
transmiteam prin relatări de cazuri concrete şi publicul înţelegea şi aproba . ..Ai scris pentru cei care au
minte să înţeleagă" . Redau episodul din articol: ,.Era în toiul luptelor pentru cucerirea Sevastopolului.
Din cazematele fortăreţei răpăiau flăcările ucigătoare. Valuri după valuri de piepturi ostăŞeşti se ridicau
ca să înfrunte beton u l şi oţelul. Se ridicau şi ciide: w . Acolo a căzut soldatul M unteanu dintr-un reg i m ent
de infanterie. A căzut in vâltoarea l u ptei şi m o a rt ea l u i ar fi rămas o taină, dacăsufl e tu l duios al u n u i
superior nu s-ar fi strădu i t să d escopere cine este ostaşul necu noscut, căzut în bastionul Sevastopolul ui.
206
ostaş ce nu avea asupra sa decât chipul infloritor al unei femei tinere în port de sălişteancă, cu un copil în
brate. Inimosul sublocotenent a scos din tunica mortului această fotografie şi a trimis-o la Sălişte, urmărind
g
sin urul indiciu descoperit: adresa fotografului. Iar pe fotografie a scris următoarele rânduri: Fotografia
a fost găsită asupra unui ostaş mort pe bastionul 2 (Sevastopol) fără acte sau semn de identitate decât
această fotografie. Rugăm a fi expusă în galantar, spre a găsi în acest mod soţi a, care recunoscându-se
poate aduce lumină în această enigmă.
Asa a aflat Maria din Săcel că este văduvă de război .
A � ţinut în mână această fotografie ce se întorsese de pe bastionu l Sevastopolul ui să cernească o
soţie · şi să lase doi orfani , dintre care unul nici nu se născuse la moartea tatălui. Degetele mi-au tremurat
la atingerea ei.
I artă-mă, Maria, dacă dau în vileag ce mi-ai spus întristată într-un fapt de seară, dar soarta ta este
soarta atâtor femei de pe cuprinsul pământului românesc, iar rândurile mele ar vrea să scormonească
conştiinţe şi să le îndrepteze spre voi, jertfiţii fără nume ai războiului.
Tu n-ai cerut nimic. M unceşti. Dar sunt mulţi cei ce trebuie să dea."
Octogenarul avocat din L ugoj , dr. George Dobrin, a urmărit cu v i u interes activitatea "Gazetei".
Scrisori le lui sunt mărturi i-documente. Articolul U ltimul memorandist4\ scris cu un pri lej-prete l)t -
sărbătorirea la Băiţa Zarandului a lui dr. Silviu Moldovan, a fost reprezentant pe vremuri al Zarandufui în
delegaţia care a înaintat împăratului de la Viena M emorandul românilor - a trezit riposta lui imediaHi:
"Nu a fost colegul dr. Silviu M oldovan u ltimul mcmorandist căci şi eu mai sunt încă aici, cu ai mei 82
ani. Am fost încă apărător în procesul Memorandului . Vezi «Dreptatea» de atunci".
A intervenit şi de alte dăţi.
Articolul 20 de ani de activitate românească în clinica medicală din Cluj44 semnala apariţia unei
cărţi cu acest titlu la Sibiu. Am folosi prilejul pentru a exprima dezideratele poporului.
Articolul apăruse cu data de 1 5 iulie 1 944. Trei zile mai târziu, la 1 8 iulie, George Dobrin adresează
următoarele rânduri: "Primeşte felicitările mele pentru primul din «Gazeta Transilvaniei» nr. 42 l.c. Aşa,
aşa, mereu tot înainte ! N.B. Tiparul de «Gazetă» e mărişor, bun şi hârtia potriv ită. Doamne dă!".
Redăm câteva fragmente din rândurile care au trezit entuzi asmul l u i G. Dobri n : " Integritatea
Transilvaniei se pierde în negura vremurilor, iar înglobarea ei în destinul românismului este de o capitală
importanţă pentru viaţa neamului .
Nimeni nu ar fi avut dreptul vreodată să despărţească ceea ce a fost destinat de la începutul începutului
să formeze o unitate de nedespărţit. N umai miopia unor improvizaţi politicieni a putut concepe o benevolă
automutilare ne-ar putea fi bună la ceva. Cel mai elementar bun simţ trebuie să dicteze tuturor o singură
atitudine în acele timpuri de criză: o neclintită intransigenţă în chestiunea Transilvaniei .
Cu cât trece vremea, cu cât evenimentele noi şi neprevăzute încep să se schiţeze în zare, se vădeşte
iot mai lămurit cât ar fi de important astăzi pentru siguranţa ţării şi a neamului ca Transilvania să nu fie
brăzdată în inima ei de un hotar/ .. ./.
Dar aşa, despărţiţi şi îndureraţi , ne pierdem privirea în unduita zare a peisajului transilvan şi ascultând
ţirâitul de greeri ce domină luncile smălţuite de flori, gândul nostru urmăreşte aprinsul asfinţit de soare
până dincolo.
D incol o ! " .
Profesorul Ioan Lupaş, distinsul colaborator a l .,Gazetei" scrie l a 1 4 decembrie 1 943 din Sibiu:
"Citind scrisul dumneavoastră miezos în «Gazeta Transilvani ei» adeseori m-am simţit ispitit a vă
exprima cele mai sincere fel icitări . De astă dată nu mai pot rezista îndemnului categoric de a vă ruga să
primiţi expresiunea sentimentelor mele de gratitudine pentru felul cum aţi reuşit să formulaţi în Testament ul
Sarmisegetusei un adevăr cardinal rezumând întreaga putere de rezistenţă şi lămurind taina supravieţuirii
neamului, capabil să spulbere reţeaua tuturor vrăjmăşii lor".
Articolul menţionat - apărut în numărul 94/ 1 943 - este un atac direct împotriva Dictatului de la
Viena. Privit prin perspectiva istoriei reiese evidenţa că înşişi cenzorii colaborau într-un fel cu redactorii
"Gazetei" lăsând să treacă articole protestatare ca file de istorie, lipsite de actualitate. "În creierul munţilor
Transilvaniei s-a săvârşit acum aproape 2000 de ani cel mai semnificativ act al Istoriei poporului nostru
207
chemat să continuie pe aceste p laiuri o moşteni re sfăntă: Testamentul Sarmisegetusei cucerite, dar n u
învinse. Atitudinea lui Decebal este o atitudine structurală pentru noi. Î n e a se rezumă puterea de rezistentă .
a unui neam, chemat să înfrângă adversităţile soartei nu prin acte străl ucitoare, de surpafaţă, c i pri n
adâncirea unor trăiri .
De aceea, anumite hotărâri mai recente, considerate de făuritorii lor ca inev itabile şi justifi cate c u
argumente d e circumstanţe, hotărâri care au ştirbit patrimoniul nostru naţional, plătit cu grele jertfe, sunt
în totală contradicţie cu testamentul Sarn1isegetusei.
Demnitarii regelui dac s-au menţinut pe o linie dreaptă, fără compromisuri, fără târguiel i . Ei n-au scos
la mezat pământul ţării. N ici n-au colindat pe la neamuri vecine, cu ciurul în mână, ca să le dea în bobi.
Nu benchetuiau cu duşmanul. I ar când arma le cădea din mâna prea slabă, ridicau Ia buze potirul de
cucută şi-1 goleau cu seninătate dar n-ar fi iscălit niciodat sentinţa la moarte a neamului lor".
Prin scrisul său, "Gazeta Transilvaniei" devenise purtătoarea de cuvânt a întregii ţări, dar funcţionarea
ei avea de invins enorme greutăţi . Sosise primăvara 1 944. Prin gara B raşov treceau trenuri de refugiaţi
din Răsărit. Redacţia se intrunea in cantina Crucii Roşii din gară. Î ntre un coltuc de pâine şi o cană de ceai
împărţite în vagoanele înghesuite de bătrân i , fem e i , cop i i , se t i c l u iau articolele. Apoi au început
bom � ardamentele. În capitală, în ţară. La 1 6 apri l ie a fost bombardat întâia dată Braşov u l . Una din
primele bombe a lovit vila Kertsch. A incendiat tribunalul. Suflul alteia m i-a avariat casa. Bomba a căzut
la o distanţă de câţiva metri lovind în plin conducta de gaz metan. Flacăra ţişnită a rămas multe zile torţă
aprinsă. A urmat un covor de foc până la gară. Cantina noastră a fost rasă de pe pământ dimpreună cu
uniforma de Cruce Roşie şi pantofi i aşezaţi de cu seară în dulap, la i eşirea din serviciu. În acea zi de
duminică conducătoarea cantinei, inimoasa Vaii Podgoreanu, era în tură. A scăpat neatinsă la adăpostul
gării .
"Gazeta" se scria între alarme, prealarme, bombardamente. Instituţi ile erau dispersate ·în oraş şi în
comunele din apropiere. De la 8 apri l i e foaia apare numai săptămânal . Redacţi a a devenit volantă.
Colaboratorii s-au rărit ca şi abonamentele de sprijin. Ne întâlneam pe prunduri de ape, printre răchite, în
pădure, unde ne duceau paşii sau mijloacele de locomoţie la auzul alarmei.
Aşa funcţiona "Gazeta", în seara de miercuri, 23 august, orele 1 O seara, când crain icul radioului
rostea cuvintele: atenţi une, atenţiune, nu prăsiţi aparatele . . .
Numărul de sâmbătă, 26 august, era pe jumătate cules. Joi, din zori de zi, toate instituţiile braşovene
erau păzite de armata germană. Încordare. Pe străzi nici ţipenie de ostaşi români. După frenezia de câteva
ore ale acelei nopţi scandate de strigătul: Pace! Pace ! a urmat confuzia. Circulaţia din oraş a fost întreruptă.
A început şuerat de gloanţe45. "Gazeta" a apărut vineri seara cu data de sâmbătă, 26 august 1 944. Redacţia
era în Schei, în casa lui M ircea Suciu-Sibianul. De pe Warte răsunau tunurile. Popu laţia se r�fugiase pe
drumul Poienii, în pădure. "Gazeta" a publicat cu caractere din categoria l iterelor de afişe România a
încheiat armistiţiu cu aliaţii, urmat de comunicatul oficial, pe un spaţiu de două coloane pe pagina şase
a foi i .
Sosise clipa mult aşteptată: începuse lupta pentru Ardeal. Ceea c e patru ani zgâriasem cu cerneală p e
hârtie devenise real itate. Î n ziua d e 2 5 august armata gennană începe s ă părăsească oraşul . Se dau lupte
la Bod, la Ariuşd, la . Feldioara, la Chichiş. Stukas-uri brăzdează ceru l . Curge sânge cu cerneală.
"Gazeta" se găseşte în prima tranşee. Cu un ultim efort scoatem numărul cu data de 30 august. Va
urma o pauză de 1 O zile. Numărul următor apare la 9 septembrie. Este numărul 50.
Cu numărul 49 se încheie o luptă surdă de 4 ani. Pe pagina întâi, data de 30 august 1 940 cernită, cea
de 30 august 1 944 chenar alb al victoriei. Totul liber, la lumina zilei, fără şiretl icuri cu cenzura.
Mardare Mateescu consemnează l a C ronica război u l u i : ,.Trupele române au trecut in Ardealul răpit.
Toate trecătorile Carpaţi lor au fost ocupate. La Breţc u au aj uns trupe ruseşti. Î n România trupele germane
mai rezistă la nord de Ploieşti şi în colţul Carpaţilor, la Întorsura Buzăul u i . Î ncercările germanilor de a
lărgi spaţiul prin care speră să se retragă în Ungaria, au dat greş, datorită presiuni i exercitată de trupele
rormîne care au l u at măs urile impuse de noua situaţ ie . . . " .
Ioan Bozdog mărtu r i seşte în Scaden ţe fatal e : "Ş i de atunci, timp de patru ani, pUliăm a ce e a ş i npăsătoare
m u strare n l a şităţ i i colective .
208
Au lipsit, nu faptele, cu chiar şi gesturile de curaj .
Suntem azi în pragul ultimei şi fatalei scadenţe. Ruşinea va trebui s-o scuturăm cu bărbăţie � i c u orice
sacrificii. Hotarele se cer reîntregite nu prin conjuncturi, cum au fost târguite, ci prin hotărârea bărbă t ească
de a l e răscumpăra şi menţine dig de apărare şi închegare a întregului neam . . . . "
Mă alătur cu articolul Trecem hotarul: ,.Pentru întâiaşi dată după patru ani de necurmate u m i l iri . z i u a
de 3 0 august ne găseşte cu fruntea sus, cu ochii luminaţi de zorile nădejdi i . S-a sfârşi t cu tuccrca. S - a u
rupt lanţurile care ne ţineau subt obroc vorbe şi gânduri, năzuinţe şi speranţe. Nu mai suntem s i l iţi prin
tratate făurite de nechemaţi să stăm cot la cot cu răpitorii pământului Transilvan iei.
Paradoxala situaţie în care ne găseam în urma monstruosului arbitraj de la Viena, alături d e d u s m a n i '
de totdeauna a i libertăţii neamului nostru, a luat sfârşit. Acum stăm faţă î n faţă l a hotarele p e care neam u .
nu le-a recunoscut niciodată. Noi şi ei. Acum nu mai încap nici minciuni, nici vicleni i . N u mai a d u n ă m
material documentar pentru ca să arătăm unor foruri i ncxistente că piroane au fost înfipte î n t ru p u r i
româneşti, c ă martirii Transilvaniei trec ş i rag dincolo d e zare/ . . ./. Ş t i m c ă v o m plăti . Cunoa s t e m t o a te
suferinţele care ne aşteaptă. Tră im conştienţi această cl ipă istorică a neamului , care ne dă drep t u l s <i iih' lll
un viitor.
Şi gândul nostru se îndreaptă astăzi spre toţ i jertfi ţ i i cauzei naţ ionale. Se înd reaptă spre n:-.ta � t i L 't r i i
căzuţi pe toate fronturi le. Onoare lor. Oriunde a u luptat, oriunde a u căzut, e i n-au avut decât un s i ng u r
scop: integritatea pământului românesc. S ufletul lor a fost curat, cum curată ş i întreagă le-a fost dăru i rea
sângelu i . Ei n-au luptat pentru oprimarea nimănu i , ci numai ca să răscumpere greşeli de care 11u erau
vinovaţ i .
Pe mormintele lor semănate î n lungul drumuri lor, Iic{tresc luminiţele nădejdi lor viitoare. S o m n vc�nic.
camarazi, noi trecem hotarul spre casă".
I on Colan, rL·dactorul responsabil, scria: Bubuie tunul pe Olt. . ... Ca mâine ne vom întoarce în c�tdcn t;l
,
de marş triumfător pe vechile drumuri. de la Covasna şi Vâlcele, până sus, sus de tot în aşezărik de m unt��
ale voivodatului Maramureş.
Ne vom întoarce acasă.
Şi nimeni nu va avea dreptul să ne acuze că tropotul cailor noştri scurmă ţărâna străină/ . . / . .
De altfel nimeni nu s-a indoit o clipă că intr-o zi ne vom întoarce la ale noastre.
Ziua e lângă noi.
Ne bate inima aşteptând cu ceasul în mână ordinul de atac. Dol iu! pentru Transilvania, o dată c u acest
ordin, îl ridicăm de la porţi.
Deocamdată, închinaţi-vă, români !
Prea bubuie de câteva zile tunul pe Olt, ca cei din Năsăud să nu-l audă.
Venim !/ . ../.
N i-i prea mare bucuria, ca vorba să ne-o încapă.
N i-i prea multă nerăbdarea, ca să ne putem termina scrisul .
Venim toli cîţi am mai rămas, vă găsim pe toţi câţi aţi mni rămas, ca împreună să fim iarăsi dţi nm
fost.
Venim ! "
Cu numărul 49/ 1 944, scris i n linia întâi de luptă în războiul pentru reîntregirea Ardealului s e înch e i e
o epocă din prodigioasa viaţă a "Gazetei d e Trasilvania".
Rândurile de faţă sunt înch inare comemoriirii unui secol şi jumătate de la a pari ţ i n primului l' i numJ : .
C u mândria c ă după u n veac d e l a înfi inţare redactorii c i s-au în c atlrat p e drumul formulat d e Vas i l e
Kogălniceanu�". i n 1 90R. ,.Întemeiată de Gheorghe Bari ţ i u . Iacob ş i A n drei Mureşianu, to c tm i î n fll ri l c
revoluţiei de l a '48, aşa stă în destinul «Gazetei Transi l van i e i » ca originea e i să-i fie ş i programu l ei''. I �H
programul de la care nu ne-am abătut a fost: I ntegritatea Tra nsilva niei.
C"f !MIDAI'A X.YI - c<>nl., 1 1 209

N OT E :
1 . Dr. Nicolae Căliman, ca preşedinte a l ,,Astrei", membru de drept a l Redacţiei, Ion Colan, redactor responsabil
(psedonim Ion Clujanu, ambele iniţiale sau numai C.), Ion Bozdog, redactor, ţinând locul de redactor responsabil
când titularul era concentrat sau pe front (pseudonim: Ion Urcanu), Valeria Căliman, N. Braniste, semnând
totdeauna V. Branişte; Mardare Mateescu, redactor pentru .,Cronica războiului"; Gheorghe Tulbure, cunoscut
publici! ardelean, autor de studii şi cărţi pentru popor, venit mai târ.du ca redactor al "Foii pentru minte, inimă şi
literatură" destinată poporului muncitor de la sate şi oraşe. Impresionantă a fost munca voluntară deosebit de utilă
şi corectă a Mariei Branişte, soţia marelui ziarist Valeriu Branişte. A tăcut-o, la o vârstă înaintată, cu tinereţe,
entuziasm şi o punctualitate exemplară. Era responsabilă cu evidenţa abonaţilor, muncă tăcută şi la "Drapelul"
din Lugoj. Patru ani de osteneli neplătite; doar trei garoafe roşii. în fiecare an, de ziua nun1elui pe care le găsea
într-o ulcică ţărănească, pe birou, puse de cineva". ( Ion Colan ,.Gazeta Transilvaniei 1 9 1 9-1945", în 130 de
-
ani de fa apariţia Gazetei de Transilvania, Braşov. 1 969, p. 224). Pe parcurs redacţia s-a mărit cu 1. Gherghel,
prof la Academia Comercială, scriitorul Aurcl Marin, foat1e tânărul poet Lucian Valea şi dascălul !. Sasu-Ducşoara,
scriitorul şi folcloristul de azi, adus din Bran ca secretar de redacţie şi redactor la "Foaia pentru minte, inimă şi
literatură", de care răspundea Gh. Tulbure (op. cit, p. 225).
2. Lista colaboratorilor extemi: Nicolae Albu, Nicolae Baboie, George Bacovia, Mariana Baffi, Axente Banciu,
Gheorghe Bădicu, Atanasie Bălăcescu, Carmen Bălăcescu, Octavian Bălănescu, Aurel P. Bănuţ, Vlaicu Bârna,
Nicolae Bârsan, Mircea Mogdan, Olimpiu Boitoş, Anania Boldor, Emil 1 . Bologa, Ion Berciu, Virgil Branişte,
Verona B rateş, Ion Breazu, Eugenia Brediceanu, Tiberiu Brediccanu, Petre Bucşa, Emanuil Bucuţa, Lia
Busuioceanu, Cornelia Buzdugan-Haşieganu, Gh. St. Cazacu, Dimitrie H irculescu, Emil Cioran, Alexandru
Clujanu, Henriette Cocea, Aurel Cosma, Ioan Costea, Cristescu Gârleşti, N ellu Cristian, Liana Crudu, Constantin
Cutana, M ihail Dascălu, Ilie Dăianu, L Dinculescu, Aurel Dongoroz, Gheorghe Dragoş, Alexandru Flotea, C.
Fortunescu, Ioan Gârbacea, N icolae Georgescu-Tistu, Vania Gherghinescu, 1 . Ghimbăşelu, Sapho Gillet, Radu
Gyr, Ana Hanţcu, I lie Hociotă, Ion Hogea, Eugen Hulea, Iustin llieş. Nicolae M . !sac, Constantin Lacea, Al.
Lascarov-Mildovanu, Ion Lascu, Dumitru Lăpădat, Vasile Levărdă, Pascu Ludeanu, Ioan Lupaş, Matei Lupu,
Ştefan Manciulea, Antoniu Marchescu, ! . V Martinovici, Ion Matei, M. M ănăstireanu, Emil Micu, Constantin
M oga, Ion Moga, Iuliu Moldovan, Aurel Z. Moldoveanu, Leca Morariu, 1 . Morăreanca, Ion Muche, D.
Munteanu-Rânmic, Elena 1. Muscalu, Candid Muşlea, Ion Muşlea, E. Naghiu, Ioan Negrutz, Dragomir Nichifor,
Nicolae - M itropolitul Ardealului, Alexandru N icolescu, Aurel Nistor, Pompiliu Nistor, Virgil Nistor, Voicu Niţescu,
Sabin Novac, Rodica Olteanu, Ion Opriş, M . Pcrţia, Ecaterina Pitiş, Ioan N. Pitu, Ioan 1 . Pogana, Aurelia Pop
Florian, Octavian Popa, Teodor Popa, G. Popa-Lisseanu, Maria Popescu-Bogdan, Vasile Popescu-Pan1filie, Georgeta
Popovici, Aurel Precup, Gh. Florin, Preşmcreanu Aurel Radu, Iosif Rafiroi, G. Rădulescu-Motru, Radu Rosetti,
Gheorghe Russu, Iustin Salanţiu, Vasile V Sassu, Maria Săndulescu, D.E. Sânicoară, George Sbârcea, D. Scurtu,
Ioan Scurtu, Ion Sirnionescu, Victor Slăveanu, M. Someşan, E. Stanciu, Ion Steriopol, Sterie Stinghe, Petre Suciu,
M ircea Suciu-Sibianu, 1 . Stefanovici-Svensk, Horia Teculescu, Ionel Teodoreanu, Viorel G. Tudoran, Ioan Turcu,
Beatrice Văcaru, Ioan Vescan, Ion Vespremie, Valeriu Voineag, T.M. Welther, Giovanni Zambler.
3 . Ioan Colan, op. cit., p . 2 1 3-2 1 6.
4. Pentru bibliografia manifestaţiei de la Braşov, vezi : Traian Bunescu, Starea de spirit şi manifestaţii de
protest ale maselor populare din Braşov şi Sibiu, împotriva Oictatului de la Viena, în "Anale de istorie", nr. li
I 966, p. 43-53; Idem, Manifestări ale maselor populare din Transilvania împotriva Dictatului de la Viena, în
"Anale de istorie" nr. 6/1 966, p. 93- 1 02; Mircea Băltescu, Acţiuni de masă antifasciste în Braşov între anii
1 929-1 940, în Elogiul marilor victorii, Braşov, 1 97 1 . p. 84-95; "Magazin Istoric" a. XVI nr. 9 ( 1 86) din sept.
1 982, p. 1 5- 1 7.
5 . Prezenţa avocatului N. Precup la manifestaţie nu este semnalată în niciuna din lucrările menţionate la
p u nct u l 4 .
6. Ion Colan, op. cit., p. 2 1 J-2 1 6.
7. "Gazeta Transi l vanic;; i .. , nr. 47/ 1 94 1 .
K Vezi extemporal ul e lcvci Uena 1 . Muscalu din clasa 1 V -a secundară în nr. 3 8/ 1 94 1 , sau fragmentul de
210
scrisoare semnat Dora, în nr. 39/ 1 94 1 .
9. ,.Gazeta Transilvaniei", nr. 90/ 1 94 1 , nr. 60, 62, 69, 82, 86, 97/1 942� nr. 8, 30, 3 1 , 55, 95/1 943, nr. 1 1 , 1 3,
45, 46/ 1 944.
1 O. Idem, nr. 30, 82, 89/ 1 94 1 , nr. 43/1 942, Avram Iancu călare În uniformă ·de general - nr. 35/ 1 94 1 .
I l . Idem, nr. 58/ 1 941 , nr. 3411 942, nr. 1 6, 23, 24/ 1 943.
1 2. Idem, nr. 54, 89/ 1 94 1 , nr. 9, 47, 52, 57, 60, 96/1 942, nr. 7, 24, 27, 28, 8 1 , 90, 93/1 943, nr. 2, 45, 46/1 944.
1 3 . Idem, nr. 891 1 94 1 , nr. 9, 23, 24, 25, 3 1 , 76, 82, 87, 97/ 1 942, nr. 29/1 943, nr. 7, 1 4, 4 1 , 45, 46/1 944.
14. Idem, nr. 80, 8 1 ; 971 1 941 .
1 5. Jdem, nr. 891 1 94 1 .
1 6. Idem, nr. 87/ 1 94 1 .
1 7. ldem, nr. 84, 87/ 1 94 1 .
1 8 . ldem, nr. 85, 87/ 1 94 1 .
1 9. ldem, nr. 42, 58, 59, 60, 62, 65, 64, 67, 68, 69, 70, 7 1 , 77/ 1 94 1 .
20. l dem, nr. 42/ 1 94 1 , nr. 1 3, 1 7, 26/ 1 942.
2 1 . ldem, nr. 34/ 1 94 1 .
22. I bidem.
23. "Gazeta Transilvaniei", nr. 80, 84, 85, 86, 89/ 1 94 1 .
24. ldem, nr. 60/1 943.
25. Idem, nr. 30/ 1 94 1 .
26. Idem, nr. 38/ 1 94 1 .
27. Ibidem.
28. "Gazeta Transilvaniei" nr. 331 1 94 1 .
29. l�em, nr. 28/ 1 94 1 .
30. Ramiro Ortiz ( 1 879- 1 947 ) , profesor universitar italian, mare prieten al poporului român. Membru
corespondent şi onorofoc al Academiei Române ( 1 934) , A petrecut mulţi ani în România; din 1 octombrie 1 909
a fost conferenţiar la Universitate la catedra de limba italiană şi profesor la liceul Matei Basarab. Din 1 7 decembrie
1 9 1 3 profesor la Facultatea de Cultură Italiană din Bucureşti.
3 1 . Vezi "Gazeta Transilvaniei" nr. 25, 26, 27, 30, 34, 36, 38, 40, 4 1 , 47, 49, 5 1 , 53, 55, 59, 6 1 , 62, 63, 65,
69, 7 1 , 73, 75, 79, 8 1 , 83, 87, 95, 97, 1 00/1 942; nr. 1 , 4, 6, 8, 1 0, 1 2, 14, 1 5 , 1 8, 20, 22, 24, 26, 28, 30, 3 1 , 32,
34, 36, 38, 44, 45 (Banca Agricolă Bucureşti, 25 000 nr. 47) , 48 ( Întreprinderea Cloşani, Bucureşti, 25 000 nr.
50) , 55, 56, 57, 59, 6 1 , 63, 65, 67, 69, 7 1 , 73, 77, 79, 8 1 , 83, 85, 88/1 943.
32. l dem, nr. 1 9/ 1 944.
33. Idem, nr. 90/1 943.
34. ldem, nr. 95, 96, 97/ 1 943 .
35. Idem, nr. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 1 0/ 1 944.
36. l dem, nr. 1 2, 1 3 , 1 4, 1 7, 1 8, 20, 2 1 , 22, 24, 25, 26, 27, 28, 29/1 944.
37. Idem, nr. 1 5/ 1 944.
38. ldem, nr. 1 6/ 1 944.
3 9. ldem, nr. 1 9/ 1 944.
40. ldem, nr. 24/ 1 944.
4 1 . Ion Colan, op. cit., p. 22 1 -222.
42. "Gazeta Transilvaniei", nr. 59/ 1 943 .
43. l dcm, nr. 90/1 944.
44. ldem, articolul Douăzeci de ani, in nr. 42/ 1 944.
45. Ion Nicoară, Braşovul şi insurecţia armată antifascistă din august 1 944, în Elogiu marilor victorii,
Braşov, 1 97 1 , p. 124- 1 30; Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de al doilea război mondial, Bucureşti, 1 988,
p. 1 84.
46. Vasile M. Kogălniceanu - fiul lui Mihail Kogălniceanu - publicist şi om politic, în "Gazeta Transilvaniei",
număr jubiliar, iunie 1 908, scrisoare către Aurel M ureşianu, din 1 1 /24 ianuarie 1 908, p. 38-39.
21 1
POSTFA ŢĂ
Prezentul volum nu se vrea şi nici nu poate fi o monografie. El este mai degrabă o contribuţie spre
împlinirea unui asemenea deziderat, meritat cu prisosinţă de " Gazetă" şi de "Foaie ". In acest sens el
se înscrie pe linia celorlalte, apărute anterior: Gazeta Transi/vaniei - 150 de ani de la apariţie (1968)
şi Braşovul şi Independenţa de stat a României (19 79), ambele valorificând Îll primul râmlfondul
documentar alArhivei Mureşenilor din Braşov.
Cartea defaţă este o culegere de studii care, În parte sau la un loc, îşi propun să aducâ un plus
de lumină pe un drum care 1111 este la Început dar care, faţă de imensitatea tezaurului tlocumentar
numit A rhiva Mureşenilor de la Bruşov, nici m1 se poate afirma că a parcurs prea multe trepte.
Profesorul Mircea Gherman, pe când era printre noi, p/ănuise publicarea colecţiei În două variante:
una integrală, În 15 volume, din care să nu lipsească nici un document; cealaltă, În 3 volume, prin
care şi nespecialiştii să poată pătrun de În aproape două secole de istor_ie, cu certitudine acele secole
cărora li se datorează existenţa naţionalii a românilor de azi. Urmaş direct prin sânge şi spirit al
Mureşenilor, Mircea Gherman a mo.�tenit şi destinul acestora: s-a bătut şi s-a zbătut pentru adevăr; a
deschis drumuri, s-a dăruit până s-a stins, jiiră să-şi vadă visul împlinit. Măreţ şi nefericit destin !
Uimitor este că deşi aşa părea, Mircea Gherman nu afost niciodată prea mic pentru u n război mare.
Luptând mai tot timpul aproape singur contra tuturor, el a devenit fratele de peste milenii al lui
Anteu. Sau, mai degrabă, a/ lui Pirhus? invins fără să piardă vreo luptă, Mircea Ghemum oferii
contemporaneitiiţii noastre un exemplu, poate caz, paradoxal: el înfige steagul victoriei pe reduta
vrăjmaşă, dar prin tratatul de pace care urmează este declarat învins.
intocmai s-au petrecut lucrurile şi cu prezentul volum. Indignaţi că la a 150-a aniversare a " Gazetei"
şi a "Foii " el era sau ignorat, sau insultat şi brutalizat, deşi tot meritul evenimentului cultural i se
cuvenea, mai mulţi colegi şi prieteni din Ţară .�·i din Braşov ne-am întrunit În casa de pe Şirul Bariţiu
nr.4 din Braşov unde am cântat un cântec pe muzică deAnton Pann şipe versuri deAndrei Mureşanu...
Imediat în mintea lui Mircea Gherman s-a niiscut ideea unei selecţii a comunicărilor prezentatt• la
sesiunea ştiinţificiijuhiliară. După cum se vede şi din prezentul sumar, el arfi pututfi singurul autor
al volumului. Era însiiferm convins că nimeni 1111 va da o aprobare în acest sens, motiv pentru care
ne-a rugat să ne a/ăturiim semnăturile. Selecţia el a fiicut-o, deşi ne-a mărturisit că i-a fost greu,
pentru că se puteau edita două sau trei volume. La foarte scurt timp însă după ce culegerea a fost
Înaintată EdituriiAcademiei Române, când toţi eram convinşi că Mircea Gherman a mai câştigttt o
bătălie, durerea ne-a adunat pe mulţi în Biserica Voievozilor Români din Scheii Braşovului, de unde
el a mai urcat câteva coline spre soare, acolo unde Încă 1111 ştim dacă ai lui se odihnesc. De aceea 1111
a apucat st'i vadă nici măcar modesttl carte defaţă, iar pltmul publicării integrale aA rhivei s-a risipit
prin sertare vegheate de IACOB, ANDREI, A UREL, SE VASTIA ... Piicat!
Ca semnatar a/ unui studiu inserat volum ului, mii feresc a sugera măcar posibilele lui calil'iiţi,
deşi cred cii principalele lui merite ar reddll În tlescţfi·area unei schiţe de monografie a ,, Gazetei" şi a
"Foii ", precum şi în redeşteptarea interesului cercetătorilor istoriei şi culturii românilor pentru cele
peste 20. 000 de documente aflate în A rhiva Mureşenilor.
O calitate a volumului o vom evidenţia totuşi: aceea că pe lângă crecetători mai tineri, sullutml
213
său cuprinde şi semnăturiprestigioase, ale unor personalităţi care au trăit şi au cunoscut din interior,
în momente dramatice, ultimele decenii de existenţă a " Gazetei". De aceea prezentele rânduri sunt
departe de a fi un necrolog a/ lui Mircea Gherman, ci, mai degrabă, o asigurare şi pentru EL şi
pentru stimatu/ lector că spiritul " Gazetei" şi al "Foii" este nepieritor.
dr. FLOREA COSTEA
2 14
Lista ilustratiilor
'
e Fig. 1 : Primul număr al "Gazetei deTransilvania".

e Fig. 2: 1 - Primul număr din "Foe Literară" ; 2 - Primul număr din "Foaie pentru m inte, inimă ş i
literatură".
e Fig. 3 : Gheorghe B ariţ ( 1 8 1 2- 1 893).
e Fig. 4: 1 - Andrei Mureşanu ( 1 8 1 0- 1 893); 2 - poezia Răs u net, apărută în "Foaie pentru minte,
inimă şi literatură".
e Fig. S Gazeta de Transilvania despre Adunarea de l a Blaj ;
e Fig. 6 : Sediul Casinei Române l a anu1 1 848.
e Fig. 7 : I acob Mureşianu ( 1 8 1 2- 1 887).
e Fig. 8: 1 - Cererea l u i Iacob M ureşianu de preluare a "G azetei" în vederea reapariţie i acesteia;
2 - Primul număr al "Gazetei de Transi lvania" sub redacţia l ui I acob Mureşianu.
e Fig. 9: Portretul lui A l . I Cuza, presupus a fi pictat de M i şu Popp;
e Fig.1 0: "Gazeta de Trans i l vania" despre dubl a alegere a lui Alexandru I. Cuza.
e Fig. 1 1 : 1 - Dieta de la S ibiu; 2 - Deputaţi români în D ieta de la Sibiu.
e Fig. 12: Dr. Aurel Mureşianu ( 1 847- 1 909);
e Fig.1 3 : Casa Mureşeni l or din Braşov (azi Piaţa Sfatu l u i nr. 25).
e Fig. 1 4 : Prima pagină a proi ectului d e Memorand întocmit d e cir. A urei Mureşianu.
e Fig. t S : Membrii redacţiei Gazetei de Trans i l van i a în anul 1 884: Iacob Mureşianu, dr. Aurel
Mureşianu, Sevastia Mureşianu, Ştefan Bobancu - redactor, Ardelean -- vânzător de ziare.
e Fig. 1 6 : Convocatorul pentru Marele Sfat al Ţării Bârsei (noiembrie 1 9 1 8 ) .
e Fig. 1 7 : Primirea p e care o face popul aţia Iaşu lui voluntari lor români din Damiţa Kievu l u i ;
e Fig. 1 8: "Neamul Românesc" apare la lrkutsk.
e Fig. 1 9 : "G lasul Ardealului".
e Fig. 20: Valeria Căl iman.
e Fig. 2 1 : 1 - Gazeta Transilvaniei după D i ktatul de l a Viena; 2 - Dr. Ni colae Căliman ( 1 886- 1 968).
e Fig. 22 : Maria Brani şte ( 1 8 72- 1 96 3 ) .
215
cn· "*"
GAZET .. It
T 1 1...
u•aoa
. '
,,
... .. l '
") tt- ca
Fig. 1
'
' r) J
.Jl-
4.
Hfo 1 ,,
Fig. 2.1
' o ·il 1 r c n t r u
� , I�"'Llll .._ IlHI J. T:EJIA.'I't"R
. •
........ ..
.uoutolol tt.UIJIII 11 11 "

IIOOJUIT.
http://cimec.ro - http://istoriebv.ro Fig. 2.2

Fig. 3
.., _ .,..... .. -� ... .,., .... ,
.. ...... .. ..... . .tl'C .. .....f.
.. ,.... .. _, .. .... . ... .
1 ... �..
...... ....... - ""'' .. _., ... �.
·-·
. .... � ... -... ...., ..,.

.. .... ... ..... ........ .
_ __ _ _... ... . . ." ... _
.... ....... . ....... . .... ..... ......
.. - ....... ,. .,...... - ••46-ft
"" _ ..". ,.._ •. ....,._. _
....., _ _ _ _ _ __
.. _ .. . ._ .... _ _ __
- - ...... --·
, .. ...... .. ......,.. ... .., ... ... ....... .
..... - ...,.. . ..... .... ...... ..,..... ,
� . ....... .. d -. . ... .. . .......
- - .. ....... .., .....

.\ - - .. _., .. tA.,..,ţ. -·
"_... . . ... ... ..... .., ,.,..,..
' .. ........ - . .., -; .- . ..... :
1"'"""" .,,. ...... ..... ... .... ..,...

....... .. ........ ......,. .. �
('..,.. ... - - .. _,., .....
• ·""- - -•"
u,...,. .. _.. _·--· · ..
..,_. .. _ .. .,. ,... , ,
..,.. .. _ ... _.., _ ....,.. _,
.., ......... ....... ...... ..F ...... l!
.. .
Fig. 4.2
fi l'lth \ "1 \ I ,T \ \ oJ �..
l l
u . .... ,. ...
11 ,.11/lfiiQ I ' , J 7. •"0111

. .
. .
1 1 •1\' " ll \ ' \l l lf " \,l lo f'H\I I,VI, t1o ....,.... .. .. P"P" pv.-..t� M ...�
�tu. lll p " •n d"' llpto•• IIM) ..._ o 41...,. .
f i i \ j;,) \ Ilo, �� "" nper.illt•nTc ,,.,_.,.t � .&a 8M.u ..
urc Da. •nicaou ,\o�P"I IH.rU&. iop u .._
' ·"
.lf'f df'..U ti,..- ftn. "'n" COft lo.a A.... _. ..).
•..
-�-- u,,.,'"l'.ll 1 1 •tie +• •.,.,... � Ul"fftn e:t w•'t"ef ...,.• .,..,.

, \I•J• 1hn'\ot.tt
It; lltf'lhtl In•" . l ••tt\o>ortl �.i.,1, +• •••• ..,. .t.� Il "'l'b*'&'' ••P" n.w1 �"" • • c..t
·• • •1-p+l •• u•·nuNt uunptt nonop . ..,.1' .. ••· .....,, ..n ('�tufi t.ant n,-Ull"'4te.,. •..._.,.... ..
1 r n·• 'fJ'N3 p·r...n lf n. na aut>ţt!"" �i_",. • oi wi oi•.. npewo4;a11a ..,, c..;.,. s.,...,.
r 11 , •• h". ... r...., "r-·(• c.. .f••d" ti fl.tofa- .. , .....o.c .. ,...; .. ,.Mtr.. ..".... •
• •rt · • ••· • · .. . IM i tian •a tnNl t·••t ffrtl-M n•
"
d...,.. .f.O 001111 ftll' .... 1 '• .......
' P ,, . , , .. a� _. . d.-• t.•T''P" • P"• t)i•ut• IU..-t)o
. �· 01'�•naa III -'• _.,..,. � ••
ntllol" the •••••... .w,...p......a .,. -.,. . . ....
thf"\. t.ft"' ,,. .. . , .. .,., ·•Jl'IOl""'oo n" np•• '"'ll1'll n••
"tt .tf' "' •U• • na " «n•8.tft'11Î .�"r a m f 11,, CaAU .fo"per . +nd�.,n•atl... 4 - .....
.f,, ,._ " "' "��'>JHUl. Oatl\. ••,".... ,.. <r ,,,j, ••• ••·
••P' 4aat. ODeot"ptn•"'t.oW •w� 4,... ..il ..t
dp••nrt. uu C"t' •uru•••· •• rn rn•" •• • ,f,, i• p•. IJpetnÎf'fl • UTpt. atfe•U•'-· f'A ..a ��
•• •up,. "••• •tnl" a "'"tu ''r• top• H' ,feti•r...rt.a. t."P• IUÎ .... .1!" •••P." .,..te. , ... : . .....
•c•uv , ''"'-•f' • •••&'•..•nu •. ••p -"uu.. ... . ... J,.., P"'-· uel fJH>n . . k
• •U .f• � ..;..,...._.._
•'I.IIU;t.l!P• upi•u.,•. ,., ,... "'1'• tr. ·� lt.tQ. • · .., pwn.,.n. t-ie.-pi.lop OC"Tftet!Wfi •••c- .....
��otn' •• tt • • •·' '" lll\ tl.t"" a � .l'kl .. l .,.,..,... nupo- •u1 .. , .J.�,.,.. '"'•upuJf . liG.IPeWT
• ·•�r� •ur• ,.,.... •t h",.. P'" n " "" . ...1111 C"Itp• +•n•tnu••l''"• ut•c�•., ,,...;....,.,. �.
tuoru dcntttUIAVft u ••ti 11.. •n& ."_., ",.
f'�l di"IIITal.!l ,.., r•••rt" ._.., tlt.o.
' 1 , • ·uda • """'•" oot nn .., p r. pto"C.U •••' .d.ow-, -
11• tiU tl' -'$tr'- 1
... ,.r
Y� r.-. ,... ••n·,. � rt ll'l np• ..n nr''U' '"il .... rpt •
.. t. , . 1 J ,.. .. .. ......,.. o.� �,a ,,
',. t IJ:.ij•'Pfh IT•T ..'nU"f'.lU•&l &'\.T 1JU •�rai.l.n "'up� +• -.:.aou..A .....II!Pt t111
d .-•
.,-. 1 ... ••pro •fU' U i t & .,., •• I.' Jtl ,,11., JM' .a�. -· •• . ... .. ,., · "'P' ··�� ... r-- .....
1 1 *'•.tT"'to '-"''-...pa ••"'a lUI C"ff'pto·• a.,�.,.
111.11110 .. . ... .. ,.. _. ,.. ... . ltfl -t" '""'""'·' '· · ....,)
f " f " r r Ml.f.ft( Jllo l 'l • • ·�1' ' lrtU ., 111•• -'J.I•"••- "'' npom1a,...d pt-aoe....,.._
1111 <(11 t'P"
�· ..,., p tm ., ,. ,. , UJ. • toni.c a6al utel ••• .,.,.,
• t·ptn> ,, . d. .. .. .,.,,. n11u··p •• ,... , .. . ., .., 1ui
&(14tt·.... .. . ..,.
,,..�u, U•'r" unn.,p .t-..rta.a.- .,.,.�..._
"' "'"" lip ... .. "'" ·· ·.... •'"' • p .,
'l+''hlllt r a. ;&'11AU.I•• t • 1••
\nt.trw .u •Ja'lrp,., '"'J.'' 1 m"PU'" "'" n.,.e. Jmau ...."..,.
nunr� .1....,,,., • •,., • • ,fr nr a , t··�•l.nÎ "')' r•.ul " ��c-..f'ar •• •tleO&f.r de C*.oi-IN'...te •e
.,.
mir llflll,llt• 1"1..\1' •., .. , .u .\JJ;t 1\ ·• rfl· n&p1111 p.
u... J.m n�a trt '"'' IIM.'p&tpl CT""'"P� mat
j�,
..i" " ' • li f ""· u lf ... ., ••r ... . .. ,.. nroa ltll t.
,!,o no•Pt••r �l l f <ltf•t • p0fft,... � . , ••, ...... fi. 11 IYIIA·- •�'"·� ofo•'l•ftt� fiYl.T •• ,.. ........ ,... ...
anJ tit ..,..,., 1'1 • "' " •n�Wfar'• �•• f"\IIY <-r• .... ni. &oo�u•. •�• nu .., . H••••p!• ms .- ,.
' " • • • " P: .. .t fiJtU'llJ ''".. '' d n (:rptroo. •n•nt,.nM •... . uparen., ... .. ,. a1 4• p,...•• ..,.,te ae
'ti .,,. ,, tui f"JIII" Ift01 \ (\wlt UI .. d.- ('lOT 1 .,.• ..,, ap•np.. 4� .,..,.,.,. .C;..,...in._
t\\r.tllll u • ••J llntl'l1fi'A• P"'"'t.• : i.AJW,dia"" o.... rnk:aoo tt> •P�11. lttt aC'I"toUn aa wa...
• .. !''"' 'l•t•U� ll•••'r• l(!•'r•Ut'Jt...,. lnJ'"U'•I no �"'u • • • ' P " "'-'"'&d n.l, 4i•it -�'V ..H•
""P•..t "P"'..., " "' " •s "'•' •IJJ· ""• ''"''8 "' '"'11 •• .JII ttr-•p� • au• '14;,..,. ei.li"l• CIO,. • .....
�t�IUI'ut•p- "'"""P\•�o•• .,.. """'"'• ,.,. apnu••• At<•l O#T-PM _., .tOt a "'PNIII.o,o ft ;.,.
·�"•"' .f" atpn.A rt.rni 1f. • Ulnt. T� Op.t• APAl'\11•11-.. llonpo 'Iti aal •i'*'l 4ia 00o
"•'f•l ttfPpri,... lUI .." np ···r- M'•Opt".t"'AO'p ttt'p ···� .... . , .. o •&";""' .. .... $00 • •
'"" " ""' �"' '"' pru..ra. .,,., ,... ....,., ...... ••pi -nPIIia4- nTe 1 0 ap. .. 001.
. n.,,..,.. •••imtf •'"-'� ..-,.,.� ...
UJI i• . ,.... .. , •.,,.. ....... ,.. ,.n o"'tnn•pP<an nPn·
..., ,...,_ .. .tn ....,, 41 .od:•A j �tfe-94
"P• (t4''h .,."..... •O••P"'""P un P""« ._._,.,.. ...
fiV4'n UI'U� •••1. n�t� '101' ,....,;.,..,. .".,.._ el .. oa",.• 1 o 10••Di N ,...,. ; 4eft...
•,. •.,,. . ,.,. .,, ..-...· ,._.; rn� .ll�tttÎ•Îa,,...,, .,.
.. ·i�· ft(t.. ,... .. .... .... ... ....... .
. . .. , t • .......... ••aiutl et.cPIJ'• 4ne .... .... ..,; ........... . �-a'f- •..,......,
...,, " ,. • c:. a... n •..,.,... • ..,_re..&.
Yf" rtt
.. , •• au.ctlalue 4lft IH%i rpaa•a• . nr .."..

,. ..e.... �JJ o .. ,&,.ra potn ••il wi �aeit. .. _,...,. "" .- MÎcllo.a -' ual .,...•• •..,.
I I I L III • ..1. - <Iri ;.....,_ "P.'aUII ft69 Jl"-
f ' l..... 1f ntttr- JHiH h)f' fn COM. _._ , .,. _ __, ...,... 0.
\p. !Il ) ...,... .. ...... ,.... _,.,. "' .;. -�
l••u• ..,. �,. nr•••P" ,...,. ne.....,e o,..; ..� •• .,_ .-.; 1
,u•·u� ff• •t.... .,.. rr "POli ICI!' l.ltVI>,.. 1
. 4&1,
f••n ln.11ttl' •••,.,.. ..,. .... .. ao *""-
..
') »HHrn.- .. . ..... .. ... ., .. . ..._ ...
Fig. 5
Fig. 6
Fig. 7
Fig. 8
Fig. 9
Nr• ••
I'••Uio l•to llil- 7 1. :D n . ,., l
GAZE!!
....... . ..... - � .
.
---· ·• l l l ,. rt ... J ... ,.,. ,.,.
... .. --:--_....: .. _,. �..� , .... ....... ,_ ,
.
'· LI ""' ' u.--.. _,, NI
,_... ... .. ,... . _ ,. , ,
,_
,..,.� n.,... _.. ,....

,.. .._.._ _ , , _,, ...,.
- - - ._ .. "' . .. .....
.
TIIAN8SIL J'Alt lliJI.
MtUDClDA. ,,0. 4. P.·' n +ood � tlia ni•J ruen dia

llirna 11•po • ..."_,ill•r• ueuept•�t A&l A t 1 1 c 1 a d p a 1\ 1 1 a de
Po••• u• )IIJ.acloe•l. ltlrlfN ,••...,..in ,..Miifl, din 1..1 ••
Birn • •i u iu n ... ...inn ..pa••• coci u a oi t fD lipa·
�a.�
_, oliotp"odon • npioopl 4ia 1"11111•, ape uapiadH ••-•
•ripe : ..,. ....... ollo .... .. '"' ........ . .. nft - fi
.
U. (1:1.) l.... iiMo aon n --• olal •-•• o ..... &i.
pio,
- llopeolll• •1 lll.llftlll.oe
..,._UMUII U...i . ... llo••ooel, o61
.... o.i...,.-ia .IL C&Je o oupl d-iJin ugll, o•pll u IUOOD
IICI4eui.a. Ai,a . IIHTW • pce.aa ....1 an 1 1 , ... Â.IN
coo4pa 1\ou • M 1ip 11pft1 poon.U, n r-uil tan-nl ,.;
ao1ll-nl oii foupw;n-1 ---, 1 ta- nlpe •• lld� , .._
l'p;n,io 1\ua .O ,...,,. -.,.- - r-rnw .,...... ;
.,. - fOIII .._;. .. - ...... .... ,.; IAiropl ..
..tllll- o-au�� A__.pa Kno ..,. npem .. opwn
- 4e .ao MI, ......, ....Ti ., dlo ..... ..... nn .. .u-. 11111
... .,..... .. .. ..... ........ . llrilqe. ••
- ...... puocaTUII •.,..",.. 1'111 - .. ..... de
..a, .,. oe n.rl 1 ""Tnl llaropldle KoJ.a.. ....-,
A. !Oou .,. np.._., NiD .._..". ,opll 'llal&l •1 IIUin,.
... -tin- - 1 ._ ...... npnaol) .. r....., lio
ooool fin o _,. -� •'•1 u odon 4lllleluo,o
n��dl A ioop;.uo u-.epUopl dluaUII .. :rod, llcant
" n•P' anpl. Dio 66 .,......., o'al ,...,..,. .. • :�.
� (-) ..... "'; ..., -III oonpl o nmirnl A.-o-
1\tu 4�, o Ucirt MIA .._. IOI'UI est lfOIPia. Dec •
... .. aprl • .......,. • • ..,.IIOOiel • laoruope
....... .... ...... Hi'li.... -
Fig. 1 0
Fig. 1 1.1
Fig. 1 1 .2
Fig. 1 2
Fig. 13
Fig. 14
Fig. 15
Fig. 16
Fig. 1 7
Fig. 1 8
Fig. 1 9
18U GAZETA LUI GN. BARITIU ŞI A M UAiti!NILOA 1aH
PROPRI E rA R Ă : A S O C 1 A Ţ I U N E A " A S T A A" IIAA$0Y
Fig. 20
Ao.l el IC3-Iea � r 67 MJMARUL 2 Lei
6Nttft TRIHSILYftHIEI
�<tf'.f:·��': 1 .i0n!
. . Ti. l a1 l0l!
o OI C8J�Di
. L'r. 1 1J! Rlf'
. . . .. 'i l. ':.. .t:W,,,
• • : .....
.. ...._
" ��......
__ .. - - ""!.. •
.. . -
� -- •o ·... .... .. .
. ....... ........ ...L -'JZII: •- "'"" '"_ .... .... .... .. . . ......
:·.,_
..:,:: ::::=-'� :::,. 1 Apare do 2 ori pe slpl&n.!nA .,._ '- -
Fig. 2 1 . 1
Fig. 2 1 .2
--- . - - --
.., "0 -
CD ta o ;o CD
la .3! D �( � (!]- � r:�. . . . .. . 'C � o
'"'
� "
N
Ql
r- � G)
" ' n u · n î i c u fo1o ra ='
-
o.
�
..
�
m D -t
N ,.... .
c:r
..,
G>
-
c: :
......
--1
-
:7 ·QJ·
o
�
-
..,
3.:
c
-
o
)>
-
(1)
z
,
•
Fig. 22 http://cimec.ro - http://istoriebv.ro

•
Responsabil ele carte: cir. FLOREA COSTEA

Tehnoredactare computerizată: ing. Petru Groza
Tiparul executat la S.C. ROTOIONI TIPO BRAŞOV
Str. De Miiloc 1 04 A Tel./fax 068-4 1 1 454

021 Revista Cumidava Muzeul Istorie Brasov XXI 1997 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

021 Revista Cumidava Muzeul Istorie Brasov XXI 1997 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

http://cimec.ro - http://istoriebv.

Anuarul Muzeului de Istorie BRAŞOV. An nuaire de Musee de BRAŞOV.

• P recuvântare . . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . ....... . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . ... 5

Pe cei vii Îi chiem

Notă: Transcrierea şi traducerea documentului, de prof. Silvia Andrei

Traducerea şi transcrierea documentului de prof. Silvia Andrei

Celor ce vor citi

Traducerea de prof. Silvia Andrei

Traducl'rea din limba germană de prof. Radu Ştefănescu

M emoriile seqiunii i�iorice", s. Iri-a, tom. XXI.

36. "Gazeta Transilvaniei", nr. 5/ 1 888.

39. Arhiva Mureşenilor, dosar nr. 1, doc. nr. RS6.

I co a n a c rc , t e r i i n.>le se desc h i d e c u o s c u rtă pre fa t � i nt i t u l ată C ă t re c i t i t o r i , s i nteză a concepţ i e i

CUM/DA VA XXI - cuulu 2 17

1. Din activitatea ziaristică a lui Andrei M ureşanu, Bucureşti, 1 925.

pentnt toţi românii (1838-1848)

a\ u t J .. p l a t i t u n ::; r �.· u tnbut de circumstanţă faţă de , autorităţi ş i de cenzura instituită de acestea. Ea a

Teodor B urada, A nastase Başotii e t c . " ' .

d i n care 26 1 de exemplare î n Ţa ra Romf111eascii şi 1 46 în Moldova . Pc l ista de abonaţi din acest an sunt

CUM/DAVA XXI - coala l 33

88. George Em. M arica, op. cit., p. 2 1 , 27-28, Planşa de la p. 32-33.

93.George Bariţ şi contemporanii săi, voi. 1, p. 1 08.

întregii monarhii", deci şi a românilor.

d i n propria-i c e n u şă şi de a duce mai de p a rte făclia d rept urilor româneş t i .

1. Gazeta d e Transilvania, X I , nr. 66 din 1 2 august 1 848, p . 275.

9. Foaie pentru minte . , nr. 1 O din 8 martie 1 848, p. 74.

1 O. G. Bariţiu, Foi comemorative, p. 1 .

1 6. Gazeta de Transilvania, X, nr. 1 04 din 29 decembrie 1 847, p. 4 1 6.

27. Gazeta Transilvaniei, X I I I ; nr. I l din 9 februarie 1 850, p. 4 1 .

32. Gazeta de Transilvania, nr. 20 din 8 martie 1 848, p . 80-8 1 .

35. Gazeta de Transilvania, nr. 2 1 din 1 1 martie 1 848, p. 83.

37. Ibidem, nr. 38 din 1 0 mai 1 848, p. 1 57.

39. Ibidem, nr. 22 din 1 5 martie 1 848, p. 90.

46. Gazeta de Transilvania, nr. 26 din 29 martie 1 848, p. 1 09.

48. Gazeta de Transilvania, nr. 27 din 1 aprilie 1 848, p. 1 1 3.

79. Ibidem, nr. 88 din 28 octombrie 1 848, p. 349-350.

la monarhia austriacă ( Î ncheiere).

85. Ibidem, nr. 6 din 1 8 martie 1 849, p. 39-40 (Supliment) . .

1 02. G.B.C., VII, p. 64, G. Bariţiu către 1. Maiorescu, 26/14 noiembrie ( 1 85 1 ).

1 . Apud Stefan o. Kertesz, Coments: Solomon Wank, Foreign Policy an�

(şi nu faptul publicării) de a înceta publicarea rapoartelor lui Avram Iancu.

49. Ibidem, p. 8 1 -82.

Boitoş), voi. 1 1, Craiova, 1 940, p. 9- 1 0.

Arhiva Mureşenilor, Dos. 1 , nr. 7558.

Kronstadt, am 22//(l'"' Juni 1850

Arhiva Mureşenilor, Dos. 1 , nr. 7559.

Arhiva Mureşenilor, Dos. 1 , nr. 7560.

decât Foaea D ta l e . . . ntru care să se ascu lte glasuri l e tu t uro r deopotrivă"K9•

CUM/DA VA XXI - coala <•

+ E de dorit ca toa4te manuscrisele care au interes şt i i nţ i fi c şi naţional, după ce acele au trebu it să

roman� · ;.: ;Jtolic a l cărui director a fost Iacob Mureşi anu8.

,. Lăţit de .fimw peră,

1 . Iuliu Moisil, Figuri grăniţereşti năsăudcne, Năsăud, 1 937, pag. 2 1 9.

1 . Al. I'Jpiu-llarian, Istoria românilor din Dacia Superioară, voi. 1 , p. 237.

op. cit., p. 209-235.

râde de aceste răţoieli copilăreşti" 10•

"Pt,rnind de la î n c ep ut u l a n u l u i c u re n t rc d a c ţ i u n e a acestui ziar în a cărui coloane 40 de a n i s-au

pentru salvarea dre pturil o r şi intereselor naţiona l e .

C '1/M/fJAVA XXI - COilla � 1 29

ultimă i nstanţă chiar lichidarea definitivă a presei româneşti .

La Fcldioara, n:dactorilor l i ::;e a lălură şi av0catul I os i f Roman, deoarece avocatul S . U a m i a n care se

angaj ase i n i ţial să-i apere, ca în 1 88 8 , căzuse bol nav.

un i n strument cu totu l doc i l îndreptat cu t o at ă lnverşunan:a î m p o t ri va românilor. De remarcat că teatrul

.uoutolol tt.UIJIII 11 11 "