Cuprins:

1. Caracterizare fizico-geografică .......................................................................................................... 3

Date generale ............................................................................................................................................ 3
Așezare geografică.................................................................................................................................... 3
Relieful ...................................................................................................................................................... 4
Hidrografie ................................................................................................................................................ 5
Clima și solurile ......................................................................................................................................... 6
Fauna ........................................................................................................................................................ 6
Vegetația ................................................................................................................................................... 7
Resurse naturale ....................................................................................................................................... 8
Rezervații naturale .................................................................................................................................... 8
2. Caracterizare economico-geografică ................................................................................................. 9
Populația ................................................................................................................................................... 9
Orașele .................................................................................................................................................... 10
Economia................................................................................................................................................. 10
Transporturile.......................................................................................................................................... 12
Arta culinară ........................................................................................................................................... 13
Tursimul................................................................................................................................................... 14
 1. Caracterizare fizico-geografică

Date generale

Denumirea oficială: Republica Elenă

Capitala: Atena (3,5 mil. loc.)
Limba oficială: greaca
Suprafaţa: l32.000 km2
Locuitori: l0,48 mil. (79 loc./km2)
Limba oficiala: greacă
Produse importate: combustibili, produse din industria de mașini, produse chimice, fier
și otel, mijloace de transport, materiale plastice.
Produse exportate: produse alimentare , tutun, fier și otel, stafide, aluminiu, bumbac,
ulei de măsline(este al 3 lea producător de măsline și de ulei de masline din lume)
Religia: ortodoxism 95%, islamism 2%, catolicism, protestantism
Moneda: Euro
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 25 martie

Așezare geografică

Grecia sau Republica Elena este așezata în

Europa de Sud in Peninsula Balcanica avand ca
limite la:

N: Albania, Macedonia și Bulgaria

E: Turcia și Marea Egee
S: Marea Mediterana
V: Marea Ionica
În afara zonei legate de continent, Grecia cuprinde numeroase insule (cca. 2000) în M. Egee, M.
Mediterana și M. Ionica. Cateva din cele mai importante ar fii: Creta, Rhodos, Corfu, Thassos,
Paralia, Santorini, Halkidiki si Zakynthos.

Relieful

Relieful Greciei este un relief

predominant muntos și deluros( 80%),
fapt care face din Grecia una dintre cele
mai muntoase țări din Europa.
Principalele forme de relief sunt Muntii
Pindului, Muntii Traciei, Olympus,
Peloponezul si Campiile Thessaliei și
Volos. În principal grupele muntoase
aparțin cutarilor alpine, dar cuprind în
structura lor și formațiuni mai vechi,
paleozoice, precum cele din Tracia.
Cutarile alpine au fost însotite deseori de scufundări locale care au dat naștere la bazinele marilor
Egee și Ionica.Muntii Pindului ocupa jumătatea occidentala a țarii având înaltimi de peste 2000m
în varful Smolikas. Sunt prezente forme carstice dezvoltate pe calcare mezozoice (jurasice și
cretacice), dar și tertiare cu desfașurare în benzi meridiene, depresiuni care cantoneaza
lacuri(L.Kremaston) alături de un relief ruiniform legat de prezenta gresiilor , a marmelor
grezoase mai ales in nord. Se termină printr-un țărm destul de articulat cu multe insule și
peninsule deseori cu faleze, dar și cu campii litorale. Culmile vestice sunt separate de vai care
urmaresc aceași directie nord-sud, doar cateva având caracter transversal. Vara sunt fară apa din
cauza lipsei de precipitații, a infiltrației și evapotranspiratiei. Deasupra golfului Corint, M-tii
Pindului se termină prin cateva culmi de asemenea calcaroase (Akarnanika si Oiti) cea din urma
depășind 2000 m.

Munții Traciei ocupă nord-estul țarii, nordul Marii Egee la granița cu Bulgaria. Spre
deosebire de celelălte formațiuni muntoase ale țarii, aici predomină structurile cristaline
paleozoice. Culmile de aici sunt izolate si de joasa altitiudine nedepășind 1000 m, sunt despărțite
morfologic de vai, unele destul de largi care debuseaza in Marea Egee (Vardarul sau Axios în
vest și Struma sau Strimonas în est).

Munții Olimp sau Olympus sunt o continuare spre sud a culmii Pieria, flanchează spre
nord în bazinul Thessaliei, are înalțimea maximă de 2911 m și se continuă către sud prin culmea
Ossa și mai la sud Othris.

Către sud-estul Greciei, regiunea s-a dezvoltat în cea mai mare parte pe structura
cristalină , care începe din Rila-Pirin Rhodopi, regiunea Calcidica până în Atica. Între acești
pinteni cristalini în nord și sud și bara de calcare în vest se găsesc doua importante depresiuni-
campii, Thessalia si Volos.Culmile sunt ușor bombate, deseori separate fie de culuare largi, fie
de mici defilee atunci când străpung transversal culmile.

Hidrografie

Raurile Greciei au debite variate. Cele mai importante sunt: râul Aliakmonas, aflat in
Macedonia de vest, considerat cel mai mare râu al Greciei care izvoraște pe teritoriul țării,
celelalte izvorând pe teritorii străine. Se varsă în Marea Egee, între Salonic și Katerini. Al 2-lea
ca mărime este râul Aheloos (ο Αχελώος), acesta se varsă în Marea Ionica și traversează
districtul Trikala, limitele prefecturilor Karditsa si Arta, Eurytania si Aitolokarnania. Un alt rau,
aflat in Thesalia, este Pinios (ο Πηνειός). Izvorăște din munții Pind. Trece prin zona orașelor
Trikala, Larisa si Karditsa. Râul Evros (ο Έβρος), numit și Maritsa, este al 2-lea râu ca mărime
din sud-estul Europei (dupa Dunare) și principalul râu al Peninsulei Balcanice. Izvorăște în
vestul Bulgariei, desparte geografic Tracia estică de cea vestică. Trece pe langă cateva orașe
grecesti (Φέρρες, Πύθιος, Σουφλί, Νέα Βύσσα κ.α.) si se varsa la nord de M. Egee, in M. Tracica
( το Θρακικό Πέλαγος). Totodată, mai poate fi încadrat pe lista celor 5 râuri importante ale
Greciei și râul Nestos. Fluxul său delimitează granițele dintre Macedonia, Tracia și Kavala.
Izvorăște în vestul Bulgariei și se varsă în Marea Tracica.

Lacurile: cel mai mare este Trihonida (η λίμνη Τριχωνίδα), aflat în Grecia Continentală,
în districtul Aitolokarnania (Αιτωλοκαρνανία). Se extinde de la est la vest. Lacul Volvi (η
Βόλβη), aflat în Macedonia, în districtul Thessaloniki, în bazinul Mygdonia (Μυγδονία), mai
exact în provincia Lagkadas (ο Λαγκαδάς). Alte lacuri inseminate sunt: Begoritida (η
Βεγορίτιδα), în Macedonia, la vest aparține districtelor Πέλλα, Φλώρινα și lacul Bistonida (η
Βιστονίδα) din Tracia, Ksanthi (Ξάνθη).

Clima și solurile

Grecia are o climă mediteraneeană. Partea nordică prezintă caracteristici continetale, cu

veri calde, precipitații mai multe și ierni mai reci. Temperatura medie a Atenei este 28⁰C în iulie
și 10⁰C în ianuarie, vara fiind trei luni practic secetoase. Astfel temperaturile variază de la
Salonic când în ianuarie înregistrează o temperature medie de 6⁰C, la Atena 9-10⁰C, iar la
Herakleion 12⁰C. Temperaturile extreme au fost spre exemplu la Atena ,numai în intervalul
2005-2009, de +45,56⁰C în iunie 2007 și -7,22⁰C în februarie 2008.

Cantitatea medie de precipitații la Atena nu depașește 420mm cu un maxim iarna și

minim vara. În Corfu temperaturile medii ale lunii ianuarie sunt de 10⁰C, în insule precipitațiile
sunt în jur de 1320mm, în Creta în jur de 600mm. Clima Greciei continentale variază de la
zonele litorale la cele montane. În munții din vestul Greciei și din Pelopones ninge abundent
iarna, plouă toamna și primăvara iar vara este cald. In Macedonia și Tracia, ploile sunt mai egal
distribuite pe parcursul anului, nordul Mării Egee moderând temperaturile din zonele litorale. În
jurul Atenei, temperaturile sunt ridicate vara, iar iarna rareori scad sub zero grade si plouă mult.

Meltemi este un vânt ce apare în Grecia, în principal în timpul sezonului de vara (iunie -
septembrie cu 70%), dar, de asemenea, mai şi octombrie o pot experimenta frecvent acest vânt
uscat. De obicei, vântul începe în după-amiaza devreme ajunge la 4-5 Beaufort, iar maxima este
de 5-7 beaufort intr-o zii obisnuită.

Solurile sunt în mare parte foarte stâncoase si foarte uscate dar există și soluri fertile
precum Terra Rosa sau pamânt roșu.

Fauna

Deşi fauna Greciei nu este una dintre cele mai bogate, aici traiesc destule specii de
animale interesante: în păduri sunt urşi bruni şi râşi, animale aflate deja pe cale dispariţie. Pe
teritoriul Greciei trăiesc şi alte animale ajunse rare în Europa de Vest, cum ar fi lupii,
căprioarele, caprele sălbatice (numite kri-kri, care în trecut au fost aproape în întregime
exterminate, iar la ora actuală sunt protejate de lege), vulpile sau porcii mistreţi.
 În munţi îşi au cuiburile păsările de pradă - şoimii, vulturii sau bufniţele. Dacă aveţi
noroc, veţi vedea şi ciocănitori verzi sau pescăruşi albaştri. Dintre insecte, în Grecia trăiesc
scorpioni, ale căror muşcături, însă, nu sunt mortale pentru om, centipede şi cicade, al căror ţârâit
poate fi neplăcut pentru unii dintre vizitatori. Există aici şi vipere, ale căror muşcături, la fel ca şi
cele de scorpion sau centipede, pot fi extrem de neplăcute.

În apele mării trăiesc o multitudine de specii de peşti, foci, broaşte ţestoase marine şi alte
animale rare. Nu putem omite nici acele specii oarecum "periculoase", cum ar fi aricii de mare,
meduzele, pisicile de mare sau murenele colorate, acestea din urmă trăind mai ales în zonele
izolate, departe de marile plaje.

Vegetația

Grecia este o ţară cu o vegetaţie relativ bogată, cca jumătate din teritoriul ei fiind acoperit
de păduri cu o structură foarte variată - cresc aici atât coniferele montane, cât şi plantele
specifice regiunilor de coastă.

Copacii cel mai des întâlniţi în Grecia, mai ales pe insula Creta, sunt măslinii şi
chiparoşii. În trecut, pe teritoriul grec creşteau şi cedri, platani şi arbori de eucalipt, care au fost
însă tăiaţi şi folosiţi la construcţia navelor de către italieni. În ziua de zi au mai rămas numai
câteva exemplare care amintesc de pădurile de altădată. Dacă doriţi să le vedeţi, căutaţi-le mai
ales în prăpastiile izolate şi greu accesibile, de-a lungul ţărmului sau în munţi.

În Grecia mai cresc şi castani comestibili, stejari de carmaz şi pini de Alep, diferite specii
de arbuşti şi tufişuri mediteraneene, dintre care Erica arborea, mirtul sau "laptele lupului"
(Euphorbia cyparissias). În munţi cresc plante medicinale şi aromatice, printre care oregano,
cimbrul, levănţica, maghiranul, rozmarinul. Pe insula Corfu puteţi admira frumuseţea a aproape
patruzeci de specii de orhidee.

Dintre plantele agricole, în Grecia se cultivă viţa-de-vie, citricele, măslinii, rodiile şi

diferite cereale. Legumele cresc aici atât pe câmp, cât şi în solarii acoperite cu folii de plastic.
Merită menţionaţi şi bananii, cu fructe oarecum diferite de cele pe care le ştim din magazine -
sunt mai dulci şi mai mici. În grădini puteţi vedea şi migdali şi nuci.
Resurse naturale

Grecia nu are foarte multe resurse naturale și doar 30% din suprafața este arabilă;
bauxita, din care se produce aluminiu, este cea mai importantă resursă minerală; există de
asemenea și zăcăminte de azbest, nichel și marmură, petrol, plumb, hidroenergie, grau, tutun,
măsline, sare, sfeclă de zahăr, struguri, bumbac.

Principala sursa de enrgie e țarii o constituie carbunele, principalele bazine carbonifere se

găsesc în Eubea, Macedonia(Ptolemaida),Serres și Peloponez. Pe langă cărbuni, energia electrică
se obtine și din hidrocentrale, cela mai importante aflându-se în Munții Pindului sau lângă Atena,
și petrol în regiunea Salonic.

Rezervații naturale

In Grecia există 5 categorii principale de zone protejate:

• Parcuri naţionale;
• Zone forestiere;
• Monumente protejate ale naturii;
• Rezervaţii pentru jocuri şi vânătoare;
• Parcuri marine.

Grecia este o zonă montană, cu terenuri neregulate şi diverse formaţiuni geomorfologice,

elemente ce sunt în conjunctură cu locurile
geografice şi climatul mediului înconjurător, care
creează condiţii favorabile pentru creşterea şi
proliferarea pădurilor.

În pădurile Greciei există frumoase şi

importante conifere (brad, pin) şi foioase (stejar,
fag, arţar şi altele), acoperind zone mari (34
milioane ha.), adică 25% din suprafaţa Greciei, în
mare parte în zonele montane din :Taygetos, Vitina,
Ossa, Olymp, Pindos, Gramos, Vermion şi Rodopi. Aceste păduri constituie o moştenire naturală
importantă nu doar pentru Grecia, ci şi pentru întreaga Europă. Fiind teritorii nealterate, ele oferă
habitatul necesar pentru evoluţia şi supravieţuirea unui mare număr de specii de animale
sălbatice şi plante. A fost estimat faptul că, în funcţie de varietatea biologică, flora naturală din
Grecia este una din cele două de acest fel, pe lângă cea din Peninsula Iberică din Europa, în timp
ce viaţa sălbatică din această ţară ocupă şi ea o poziţie de invidiat, atât prin mamiferele de aici,
cât şi prin păsări, indiferent dacă ele vieţuiesc în pădurile Greciei sau migrează aici.

O reţea de păduri protejate a fost fondată în parcurile forestiere din: Parnitha, Sounion,
Parnassos, Ainos, Iti, Prespa, Samaria, Vikos – Aoos, Olymp, care ocupă un loc promiţător. În
plus, pe lângă rolul lor protector, acestea constituie puncte de atracţie pentru vizitatorii care vin
aici cu diferite scopuri. Pitoreştile păduri ale Greciei (Pădurea Haidou din Xanthi, pădurile
veşnic verzi din Insula Sapientza, etc.) joacă un rol important în conservarea mediului
înconjurător. Reţeaua de regiuni protejate este complectată de cele marcate cu un rol special în
conservarea şi dezvoltarea mediului înconjurător în Grecia. Acestea includ Pădurea Dadin de pe
malurile Evrosului, unde un număr mare de specii rare de păsări de pradă care sunt pe cale de
dispariţie (vulturul pescar, vulturul negru,
etc.), găsesc aici refugiu şi protecţie în
calea dispariţiei.

Grotele albastre sunt nişte

curiozităţi din Insulele Ioniene (Zante).
Grota Albastră este cea mai importantă.
Aceasta şi-a căpătat numele datorită apei
sale de un albastru profund.

2. Caracterizare economico-geografică

Populația

Majoritatea populatiei o formează grecii (96%); minorităţi: macedoneni, turci, aromâni,

bulgari, albanezi, armeni; cca. 3 mil. de greci se afla în diaspora. Concentrarea max. a pop. este
pe văile râurilor şi în zona de coastă; Atena-Pireu (2/3 din pop.), Câmpia Macedoniei, ins. Korfu
(l55 loc./km2), Lesbos, Samos. Valori mai scăzute ale densităţii populaţiei se întâlnesc în Creta
(60 loc./km²), Epir (35 loc./km²) şi E Peloponesului (25 loc./km²).Valorile cele mai scăzute sunt
în republica autonomă a călugărilor de pe Muntele Athos (4 loc./km²).
Rata natalităţii: 9,8‰; a mortalităţii: l0,l‰.

Rata populatiei urbane: 65%.

Media de vârstă: total: 40.8 ani (barbati: 39.7 / femei: 42 ani)

Orașele

Aproape două treimi din greci trăiesc în zone urbane. Cele mai mari și mai influente
centre metropolitane ale Greciei sunt Atena și Salonic, cu populații metropolitane de circa 4
milioane și respectiv un milion de locuitori. Alte orașe cu populație urbană de peste 100.000 de
locuitori sunt Patras, Heraklion, Larissa, Volos, Rhodos, Ioannina, Chania și Chalcis.

Tabelul de mai jos conține o listă cu cele mai mari orașe din Grecia după populația din
zona lor urbană contiguă; care nu sunt nici formate din numeroase comune, evident în cazurile
Atenei și Salonicului, sau conținute într-o comună mai mare, caz evident la majoritatea orașelor
mai mici din țară. Cifrele provin din rezultatele preliminare ale recensământului din mai 2011.

Economia

Economia Greciei este a 34-a (în termeni nominali) și a 42-a (în termenii parității puterii
de cumpărare) din lume, cu 299sau 304miliarde de dolari PIB, conform statisticilor Băncii
Mondiale pe anul 2011. Grecia este, în plus, a 15-a economie între cele 28 de state membre ale
Uniunii Europene.[98] În termeni de venit pe cap de locuitor, Grecia se clasează pe locul al 29-
lea sau al 33-lea (în funcție de PIB nominal, respectiv în termenii PPC) din lume la 27.875 de
dolari, respectiv 27.624 de dolari.

Grecia este o țară dezvoltată cu standarde de viață ridicate. Economia sa cuprinde

sectorul servicii (85%) și industria (12%), în timp ce agricultura formează 3% din produsul
național brut. Printre cele mai importante sectoare economice se numără turismul (cu 14,9
milioane de turiști internaționali în 2009, este a șaptea cea mai vizitată țară a Uniunii Europene și
a 16-a din lume de către Organizația Mondială a Turismului); și navigația comercială (cu 16,2%
din capacitatea mondială totală, marina comercială greacă fiind cea mai mare din lume), în timp
ce țara este și un considerabil producător agricol (incluzând culturile de pește) în cadrul uniunii.

Cu o economie mai mare decât a tuturor celorlalte țări balcanice la un loc, Grecia este cea
mai mare economie a Peninsulei Balcanice, și un important investitor regional. Grecia este al
doilea cel mai mare investitor străin în Albania, al treilea în Bulgaria, în primii trei investitori
străini în România și Serbia și cel mai important partener comercial și cel mai mare investitor
străin în Macedonia. Băncile grecești deschid o nouă filială în Balcani aproape săptămânal.
Compania greacă de telecomunicații OTE, parte a portofoliului grupului german Deutsche
Telekom a devenit un investitor puternic în fosta Iugoslavie și în alte țări balcanice.

Economia greacă este clasificată ca avansată și cu venituri mari⁠ .Grecia este membru
fondator al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) și al Organizației
pentru Cooperarea Economică în Marea Neagră (BSEC). În 1979 s-a semnat aderarea țării la
Comunitățile Europene și la piața unică europeană procesul fiind terminat în 1982. În ianuarie
2001 Grecia a adoptat moneda unică Euro, înlocuind drahma grecească la un curs de schimb de
340,75 drahme pentru un euro. Grecia este membră a Fondului Monetar Internațional și al
Organizației Mondiale a Comerțului, și era în 2010 a 31-a țară din lume după Indicele
Globalizării KOF.

Până la sfârșitul lui 2009, ca urmare a unei combinații de factori locali și internaționali,
economia Greciei s-a confruntat cu cea mai severă criză a ei de la restaurarea democrației în
1974, guvernul grec revizuindu-și deficitul bugetar de la 6% la 12,7% din produsul intern brut
(PIB). A avut loc o criză de încredere internațională în capacitatea Greciei de a-și plăti datoria
suverană. Pentru a evita încetarea de plăți, în mai 2010 celelalte țări ale zonei Euro, împreună cu
FMI, au oferit un pachet de salvare ce implica acordarea Greciei a unui credit de 45 de miliarde
de euro imediat, împreună cu alte credite totalizând 110 miliarde de euro. Pentru a asigura
finanțarea, Grecia era obligată să adopte măsuri dure de austeritate pentru a-și aduce deficitul sub
control.

La 15 noiembrie 2010, Eurostat a revizuit cifrele pentru datoria publică a Greciei, după o
misiune metodologică la Atena în contextul procedurii de deficit excesiv, și a estimat deficitul
bugetar al Greciei pe 2009 la 15,4% din PIB și datoria publică la 126,8% din PIB, cel mai mare
din toate statele membre ale UE.

În 2011, s-a constatat că pachetul de salvare nu era suficient și în 2012 s-a acceptat un
nou pachet de 130 de miliarde de euro, acordat cu condiții stricte, între care o reformă financiară
și alte măsuri de austeritate. Ca parte a înțelegerii, Grecia urma să reducă cu 53% povara taxelor
asupra creditorilor privați și toate profiturile realizate de băncile centrale din zona euro pe datoria
grecească urmau să fie repatriate în Grecia. O echipă de monitorizare a fost instituită la Atena
pentru a asigura că reformele acceptate sunt puse în practică, iar valoarea ratelor de datorie pe
trei luni a fost blocată într-un cont special.

Transporturile

Începând cu anii 1980, rețelele rutieră și feroviară ale Greciei au fost modernizate
semnificativ. Între cele mai importante lucrări se numără autostrada A2 (Egnatia Odos), care
leagă Grecia de nord-vest (Igoumenitsa) cu Grecia de nord și nord-est (Kipoi⁠); și podul Rio–
Antirrio⁠, cel mai lung pod suspendat cu cabluri din Europa (2.250 m lungime), ce leagă
Peloponesul de Rio (7 km de Patras) cu Antirrio în Grecia Centrală.

Alte proiecte importante aflate în derulare sunt conversia șoselei GR-8A⁠, care leagă
Atena de Patras și mai departe de Pyrgos în Peloponesul de vest, într-o autostradă modernizată
pe toată lungimea (proiect ce trebuia terminat în 2014); terminarea unor segmente de autostradă
de pe A1, ce leagă Atena de Salonic; și construirea metroului Salonic

În deosebi zona metropolitană Atena este deservită de una dintre cele mai moderne și
eficiente infrastructuri de transport din Europa, cum ar fi Aeroportul Internațional Atena⁠, rețeaua
de autostrăzi private Attiki Odos⁠(en) și sistemul extins de metrou al Atenei⁠.
 Majoritatea insulelor grecești și a orașelor principale ale țării sunt legate prin căi aeriene
deservite mai ales de cele două principale companii aeriene grecești, Olympic Air⁠ și Aegean
Airlines. Legăturile maritime s-au îmbunătățit cu vase moderne și rapide, inclusiv nave cu aripi
portante și catamarane⁠.

Legăturile feroviare joacă un rol relativ redus în Grecia față de alte țări europene, dar și
ele s-au extins, cu noi legături suburbane pentru navetiști, deservite de Proastiakos⁠ în jurul
Atenei, către aeroporturi, Kiato și Chalkida; în jurul Salonicului, către orașele Larissa și Edessa;
și în jurul Patrasului. S-a stabilit și o legătură feroviară modernă între Atena și Salonic, în timp
ce se desfășoară și o dublare a mai multor linii din rețeaua de 2.500 km. Legăturile feroviare
internaționale conectează orașele grecești cu restul Europei, cu Peninsula Balcanică și cu Turcia,
deși ele au fost suspendate în 2011 din cauza crizei economice.

Arta culinară

Bucătăria grecească este una cu

specific mediteranean, și în cadrul ei, o
tradiție culinară foarte reprezentativă este
cea cretană.Bucătăria grecească folosește
ingrediente proaspete pe care le integrează
în diferite feluri de mâncare tradiționale
locale, cum ar fi musacaua, stifado, salata
grecească⁠, fasolada (un fel de iahnie fără
carne), spanakopita⁠ (plăcinte cu spanac) și frigărui (denumite souvlaki). Unele feluri de mâncare
pot fi identificate ca având originile în Grecia Antică, așa cum este cazul cu skordalia⁠(un piureu
gros de nuci, migdale, usturoi pisat și ulei de măsline), supa de linte, Retsina⁠ (vin alb sau rosé cu
aromă de rășină de brad) și pasteli (batoane cu susan copt cu miere). În toată Grecia, oamenii
mănâncă din vase mici, denumite meze⁠ cu diverse sosuri, cum ar fi tzatziki⁠, caracatiță la grătar și
pești mici, brânză feta⁠, dolmades⁠ (sarmale în foi de viță cu umplutură din orez, coacăze și muguri
de brad), diverse legume uscate, măsline și brânză. uleiul de măsline se adaugă la aproape orice
fel de mâncare.
 Deserturile dulci sunt exemplificate de
galaktoboureko⁠, și băuturile locale sunt Ouz o⁠,
Metaxa⁠ și o diversitate de vinuri între care și
retsina. Bucătăria grecească variază mult o zonă
la alta în interiorul continentului și de la insulă
la insulă. Utilizează unele arome mai mult ca în
alte bucătării mediteraneene: oregano, mentă,
usturoi, ceapă, mărar și frunze de dafin. Alte
ierburi și condimente utilizate sunt busuiocul, cimbrul și semințele de fenicul. Numeroase rețete
grecești, mai ales din zonele nordice ale țării, utilizează în combinație cu carnea în tocană
condimente „dulci”, cum ar fi scorțișoara și cuișoarele.

Tursimul

Grecia înseamnă turism, cultură, istorie. Înseamnă Creta, cu vestita ei Zorba. Înseamnă
Santorini, prezentă mereu în topuri internaţionale drept una dintre cele mai romantice şi
cunoscute insule ale lumii. Înseamnă Mykonos, Ibiza Egeei. Înseamnă Halkidiki, Thessaloniki,
Athos, Meteora… Athena, fireşte. Înseamnă insule magice precum Rhodos, Kos, Corfu,
Zakynthos, Lefkada, Skiathos, Skopelos, Thasso.

Paradoxal, în pofida crizei profunde cu care se confruntă Grecia de 6 ani, ultimii ani au
înregistrat un veritabil « boom » pentru turismul elen. Boom care ar fi continuat şi în acest an,
dacă nu ar fi fost tensiunile politice şi economice, ajunse la paroxism. Cert e că turismul elen nu
a înregistrat nici până la acest moment scăderi importante. Doar că nu a mai avut parte de un «
boom » şi în 2015.

Turismul grec contribuie cu peste 20% din PIB-ul Greciei, potrivit www.sete.gr, site-ul
Institutului Elen de statistică. Acoperă peste 60% din deficitul comercial (deci atenţie, Grecia are
nevoie de turism pentru a trăi!), unul din 5 rezidenţi lucrează în turism, iar această industrie a
viselor generează încasări anuale de… peste 10 miliarde de euro! Turismul este unul dintre
puţinele sectoare economice ale Greciei competitive la nivel internaţional. Cota de piaţă a
turismului elen este de 1,5% pe plan mondial şi de 2,9% în Europa. Grecia are 9.670 de hoteluri
care totalizează 771.271 de paturi. Principalele pieţe care trimit turişti în Grecia sunt, în ordine,
Germania, Marea Britanie, FYROM, Franţa şi Rusia.

Creta Santorini

Atena Rhodos