Scena sărutului

(Robert și Luca, sunt în camera lui Robert. O canapea, cu 2 texte.)

Luca: de ce trebuie să fac asta?

Robert: Luca, am nevoie de ajutor pentru a reuși să-mi învăț replicile.
L: Păi memoreză-le, pur și simplu!
R: Încerc. Dar dacă citești replicile personajului cu care am scena, mă ajută foarte mult.
L: Dar nu sunt bun la teatru. Dacă mă pui pe terenul de fotbal, yeah baby! Asta da, îmi
place să fac, sunt în elementul meu. Dar teatru? Te rog...
R: Luca dar nu trebuie să joci nimic. Trebuie doar să citești textul cu mine, ok?
L: Bine, bine. Deci, eu cine sunt?
R: (îi întinde textul) Acesta ești tu.
L: Lili? Trebuie să fiu o fată?
R: Doar citești replicile...
L: Dar nu prea îmi place să citesc roluri de fete.
R: Te rog, gândește-te cât de mult mă ajuți, ok?
L: Vrei să sune ca și cum aș fi o fată? (își subțiază vocea) Așa? Să vorbesc ca și cum aș
fi o fată?
R: O, nu. Doar citește replicile.
L: Robert, îmi rămâi dator pentru asta, să știi.
R: Bine, rămân dator. Începem de aici.
L: (citește) „Nu mai face presiuni asupra mea, Filip. Știi că nu pot gândi când faci asta.”
Chiar că sună tipic feminin replica asta.
R: Nu mai adăuga comentarii, eu trebuie să memorez corect textul.
L: Scuze. „Nu mai face presiuni asupra mea, Filip. Știi că nu pot gândi când faci asta.”

1
R: „Lili, dar trebuie să alegi.”
L: „Filip, de ce nu poți să înțelegi cât este de greu pentru mine, să fac asta?”
R: „Dar cât de greu este pentru mine, nu te gândești?”
L: „Este dificil pentru amândoi!”
R: „Atunci ia o decizie, Lili.”
L: „Nu mă pot hotărâ”
R: „Nu poți?”
L: „Nu”
R: „ Atunci o să decid eu pentru tine.”
L: „Ce vrei să spui cu asta?”
R: „Așa Cuma i auzit, o să-ți fac treaba mai ușoară.”
L: Pot să sar peste următoarea replică?
R: Continuă, Luca, continuă.
L: (respiră adânc) „ Te iubesc, Filip!”
R: „Evident, nu suficient de mult.”
L: Nu, nu este adevărat! Te iubesc!” (se oprește din citit) Situația asta mă cam sperie.
R: „Atunci dovedește-mi!”
L: Să-ți dovedesc că mă înspăimântă?
R: Nu! Citește replica următoare!
L: „O să-ți dovedesc!”
R: „Cum”?
L: „Te aleg pe tine, Filip. Tu ești cel cu care îmi doresc să fiu. Nu Mario sau altcineva.”
Putem să ne oprim acum?
R: Mă alegi pe mine în locul lui Mario?
L: Da.
R: Promiți?

2
L: Da, promit.
R: Oh, Lili.
L: (se uită pe text și face doi pași înapoi) Whoa, nu ne îmbrățișăm, să fie clar!
R: Spune-mi că mă iubești, Lili.
L: Nu pot.
R: Citește textul, Luca.
L: „Te iubesc Filip, doar pe tine.”
R: „O, Lili!”
L: Și nu fac nici asta. Aceasta...este scena sărutului! Nu domnule! Tu chiar trebuie să
faci asta pe scenă? În fața tuturor?
R: Cu Andrada. Nu mă plâng... oricum, e doar un pupic.
L: O să o săruți pe Andrada?
R: Da, ea joacă rolul lui Lili.
L: Uaa, norocosu-le! Unde mă înscriu și eu pentru cursul de teatru?
R: Luca, sincer, nu aș face asta dacă aș fi în locul tău.
L: De ce nu?
R: Sincer, sincer?
L: Ce? Sunt chiar așa praf?
R: hm, cam da.
L: Hey, pot să joc. Uite: „ Te iubesc Lili! Pe tine și numai pe tine...„ Ai văzut? Ai văzut
cât de sincer și de credibil am fost? „Te iubesc, Lili!”
R: Acum tu mă sperii pe mine...
L: Dar interpretam rolul. Nu crezi că sunt bun la așa ceva?
R: Nu.
L: „Dar te iubesc! Pe tine și numai pe tine! ” Cred că asta a sunat destul de bine.