Rolul metaforei în psihologie

Din punct de vedere gramatical, o metaforă este o figură de stil cu ajutorul căreia,
printr-o comparaţie implicită, se trece de la sensul obişnuit al expresiei la o altă
semnificaţie. Rolul metaforelor este de a descrie un eveniment fără a face referire la el în
mod direct, astfel acestea sunt adesea folosite în literatură, în special în poezie, datorită
capacităţii lor de a îmbogăţii din punct de vedere artistic creaţia.

În psihologie, metaforele pot fi o unealtă grozavă în comunicarea dintre psiholog şi

pacient. În primul rând, adesea oamenii se simt prea vulnerabili pentru a îşi exprima verbal
propriile emoţii şi nevoi în mod direct. Într-un cabinet de psihologie se ating subiecte
delicate, de la mediul familial si copilarie, la sexualitatea în cuplu şi relaţia pe care
persoana o are cu ea însăşi. Metafora joacă în aceste situaţii rol de amortizor, ea ajută ca
informaţia să se transmită mai complet, mai bine definit, lăsând individul mai puţin
dezbrăcat decât ar fi rămas folosind cuvinte directe. Folosind metafore, oamenii se pot
concentra pe eveniment, şi nu pe actanţi, adică se pot detaşa emoţional, iar acest fapt este
extrem de important pentru o mai autentică confesare despre cum s-au desfăşurat
evenimentele. În concluzie, un prim beneficiu al folosirii acestei figuri de stil este uşurarea
comunicării pacientului cu psihologul.

În al doilea rând, metaforele sunt de ajutor şi pentru specialist, pentru psiholog în

sine, şi nu doar pentru pacient. De data asta scopul folosirii lor nu este de a ajuta
transmiţatorul să se exprime mai liber, ci receptorul să fie mai deschis la cunoaştere.
Psihologul a studiat şi cunoaşte fenomene care ţin de psihic şi de starea pacientului pe care
acesta din urmă nu le ştie şi nici nu are nevoie să le înveţe. Aşa cum medicul atunci când
observă că ai o afecţiune nu începe să îţi vorbească în termeni chimici şi biologici, aşa şi
psihologul trebuie să apeleze la metafore în conversaţia cu pacientul său, pentru a îi facilita
înţelegerea cu privire la etapele psihice şi emoţionale prin care trece. Este important ca
pacientul, care nu are o pregătire în acest sens, să înţeleagă ce se întâmplă cu el din punct
de vedere psihologic, iar specialistul are datoria de a „se coborî” la nivelul său de
cunoaştere atunci când oferă explicaţii şi de a folosi metafore cât mai adecvate în situaţiile
în care noţiunile academice ar crea mai multă confuzie decât cunoaştere.

În concluzie, metaforele au un rol foarte important in psihologie, şi anume acela de

a facilita conversaţia dintre psiholog şi oamenii fără studii în domeniu, în special pacienţii
săi. Fără metafore, discursul ar fi îngreunat, înţelegerea blocată iar terapia nu ar avansa în
acelaşi ritm.