museţii sentimentului împlinit.

• Compoziţia poeziei urmăreşte gradat desfăşurarea scenei ero-tice, idilice. Primele două strofe
proiectează (kivett’ti) imaginea posi-bilă a iubirii absolute în mijlocul naturii. Femeia iubită este chemată
în codru, ca sub crengile ocrotitoare (oltalrnază) ale teilor (hărsfăk)~ ~să cuno ască mirajul (varăzslat)
iubirii:
“Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund...”
“Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi...”
Că dragostea idilică, perfectă nu e o realitate. ci doar o dorinţă, un vis secret al omului o demonstrează
următoarele patru strofe în care timpul viitor al verbelor arată că totul va avea loc în viitor, sau nicio-dată:
“Vom visa un vis ferice
Ingâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare
Blânda batere de vânt.”
Ca în toate poeziile de dragoste eminesciene ‘şi a ici se proiectează o comuniune perfectă dintre om şi
natură. Izvorul personificat “care
tremură pe prund (ft’iveny)”, codrul cu crengile plecate, teii care-şi i scutură f~ori1e pe părul
îndrăgostiţilor ocrotesc idila.
Cântul singuraticelor izvoare, “blânda batere de vânt”, “armonia codrului bătut de gânduri” sporesc
romantismul idilic al peisajului.
Simplitatea şi profunzimea (tn~lys~g) mijloacelor artistice amintesc de fa’rmecul poeziilor populare.
Frumoase personificări ale elementelor de natură, câteva epitete sugestive (“singuratice izvoare “codrul
‚

bătut de gânduri”) mai multe inversiuni (szdcsere) împrumutate din Iimbajul popular (“îngâna-ne-vor”)
contribuie la expresivitatea ideii poetice.
Versificaţia este interesantă. Ritmul e trohaic, măsura de şapte-opt silabe, ca în doine. Rima
împerecheată face ca strofa de patru versuri să pară un distih (k~tsoros) (două versuri de 15 silabe):
“Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră / Or să cadă rânduri-rânduri.”
17. MIHAI EMINESCU POEZIA IUBIRII ŞI A
—

NATURII.— SARA PE DEAL

~ •Legătura dintre sentimentul erotic şi frumuseţea naturii în lirica eminesciană

• Sara pe deal, idilă în metru clasic cu o compoziţie echilibrată
• Îmbinarea elementelor de pastel cu farmecul dureros de dulce al iubirii
• Simplitatea şi profunzimea mijloacelor artistice

• Poezia iubirii şi a naturii ocupă în ansamblul (összességében) 1iricii eininesciene un loc important.
Sentimentul erotic şi admiraţia naturii se împletesc în creaţii romantice de un farmec neegalat
(utánozhatatlan). Ca şi creatorii anonimi ai versurilor populare, poe tul evocă elemntele naturii ca martore
(tanúk) şi participante la starea sufletească a îndrăgostitului. Elementele peisajului romantic (codrul, lacul,
izvoarele, cerul înstelat, luna, teiul înflorit etc.) sunt umane, calde, ocrotitoare.
• Poezia Sara pe deal, publicată în revista ,,Convorbiri literare” în 1885 este o idilă în metru clasic, cu
o compoziţie echilibrată. Cele 6 strofe imaginează o întâlnire de dragoste într-un peisaj rural (falusi)
nocturn (éjszakai). Se descrie o noapte de vis plină de fericiire absolută pentru care merită să trăiască
omul. Primele patru strofe conturează cadrul de natură în care poetul, îmbătat de amor (szerelemittasan),
va fi aşteptat de iubită, ultimele două strofe redau starea de spirit a îndrăgostiţilor, visul de iubire
romantică împlinită (beteljesült).
• Permanent se împlet esc elementele de pastel cu farmecul dureros de dulce al iubirii. Se descrie un
amurg la ţară: satul este învă1uit (koriilvéve) treptat de mantia (lepel) neagră a nopţii, apar stelele şi luna,
pe deal urcă turmele la stână, ţăranii se întorc osteniţi de la muncile câmpului.
Peisajul rustic nocturn, loc de întâlnire pentru visătorul romantic, este redat cu excepţionale elemente
vizuale şi auditive. “Turmele urc, stele le scapără-n cale”, “luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară”, “stelele
nasc umezi pe bolta senină”, “nourii curg”, “va1ea-i în fum”, oameni cu coasa-n spinare vin de la câmp”
“

—sunt imaginile vizuale care redau cadrul idilei romantice.