Sunteți pe pagina 1din 6

Palomas intrépidas, de Miguel Sierra

PERSONAJELE - 
PALOMA - 48-50 ani
ROSA - cu 2-3 ani mai tânără decât Paloma, blondă, cu ochelari
BERNARDO - 28-30 ani, atrăgător, poartă blugi și tricou. 

DECORUL - O casă izolată la țară, la 40 de km de Madrid. Inițial o casă țărănească, a fost renovată și
transformată într-o locuință confortabilă. 
Partea pe care o vedem pe scenă este vechea bucătărie și vechiul vestibul, unite acum într-o singură
încăpere care este centrul casei: living și bucătărie. La dreapta se găsește intrarea principală, o ușă masivă
care a înlocuit-o pe cea veche cu obloane. În fundal, două ferestre cu grilaj metalic. La stânga, două uși care
corespund celor două dormitoare. 
Decorația este modernă și funcțională, dar există detalii care amintesc de originea construcției. 

ACTUL ÎNTÂI

Început de iulie, sâmbătă, aproape de miezul nopții. Paloma citește o carte de Freud în timp ce Rosa ascultă
muzică la căști. Este probabil un ritm modern, judecând după mișcările pe care le face Rosa, nepotrivite cu
vârsta ei. După un timp, Rosa își privește ceasul, își scoate căștile, oprește tranzistorul și se îndreaptă către
televizor. 

PALOMA: Nu, Rosa, te rog; nu aprinde televizorul.


ROSA: Începe filmul de la ora douăsprezece.
PALOMA: L-am văzut deja.
ROSA: Nu aveam cum. A fost filmat special pentru televiziune iar premiera este în noaptea aceasta. 
PALOMA: L-am văzut.
ROSA: Imposibil. Când l-ai văzut ?
PALOMA: Vrei să ți-l povestesc ? Pe cel de sâmbăta trecută ți l-am povestit imediat după ce am văzut prima
scenă. 
ROSA: Ești foarte inteligentă. 
PALOMA: N-are a face. Toate filmele sunt la fel: aceeaşi actori, aceleaşi subiecte, aceleaşi prostii.
ROSA: Mie mi-ar plăcea să-l văd.
PALOMA: Dacă aprinzi televizorul, mă duc în camera mea.
ROSA: Bine, bine. Nu ne uităm la film...Vrei un whisky ?
PALOMA: Nu, mulțumesc.
Își continuă lectura.
ROSA: Eu o să beau unul. (Își servește un pahar și privește către fereastră) Este o noapte foarte frumoasă. Ar
trebui să ieșim pe verandă.
PALOMA: Ca să ne mănânce țânțarii. În fiecare vară parcă sunt tot mai mulți.
ROSA: Ai dreptate. Fără aparatul anti-țânțari nu putem sta. Ce ghinion: să se strice tocmai sâmbăta!
PALOMA: (Închide brusc cartea) Minciună, minciună, minciună !
ROSA: Ce s-a întâmplat ?
PALOMA: Afurisitul ăsta de Freud zice că 25% din gândurile noastre au legătură cu sexul.
ROSA. - Și nu-i așa ?
PALOMA: Nu. Cel puțin 50 % din gândurile noastre au legătură cu sexul.
Rosa o privește mirată.
ROSA: Chiar nu vrei un whisky ?
PALOMA: Ba da, dă-mi unul sec. 
ROSA: Cărțile astea or să te smintească. Și mie îmi plăcea să citesc psihologie, ca să mă cunosc pe mine
însămi. Mi-am dat însă seama, că dacă un autor zice ceva, un altul susține contrariul. O nebunie. La sfârșit
nu mai știam care-i stânga și care-i dreapta. 

(Se întoarce cu două pahare și îi dă unul Palomei) Ia, sec.

PALOMA: Mulțumesc.
ROSA: Noroc ! (Beau amândouă. Rosa mângâie voluptuos paharul cu un deget.) Nu știu de ce, dar de câte
ori beau un whisky, am chef să ies în lume.
PALOMA: Reflexe condiționate.
ROSA: (Care continuă extaziată, mângâind paharul) Condiționate, firește...Ar trebui să facem ceva. Ce-am
putea face ?
PALOMA: Nu știu. Tu ce-ai vrea ?
ROSA: Am putea merge la Madrid, ca să bem ceva.
PALOMA: Nu începe. La sfârșit de săptămână este totul foarte aglomerat.
ROSA: Nu ne uităm la film, nu ieșim pe verandă și nu mergem la Madrid. Ce seară grozavă! De luni aștept să
treacă săptămâna și sâmbăta, nimic. Am putea să luăm mașina și să mergem la Madrid. La ora asta nu este
trafic pe autostradă. În treizeci și cinci de minute suntem acolo.
PALOMA: Ce încăpățânată ești ! Și ce să facem acolo ?
ROSA: Stăm la o terasă.
PALOMA: Terasele sunt probabil aglomerate.
ROSA: Stăm în picioare. Poate agățăm pe cineva. 
PALOMA: În picioare ?
ROSA: Da.
PALOMA: Uite ce e, eu stau șase zile în picioare vânzând medicamente. N-am chef să merg la Madrid ca să
stau în picioare.
ROSA: Atunci, mergem la o discotecă. Am putea merge la Prins, îl cunosc pe paznic.
PALOMA: Ca să ce ? Ca să vedem culoarul de la toaletă plin de oameni care vor....?(gest de prizat
droguri) Nu, mulțumesc. Am văzut și filmul ăsta.
ROSA: Ce nenorocire că am văzut totul !
PALOMA: Să vorbim cinstit. Tu vrei să mergem la Madrid ca să agățăm, nu ? Iar eu cred că este pierdere de
timp. Puștii nu mă interesează - și nici eu pe ei, firește – iar bărbații maturi, cei care încă arată bine, au deja
neveste și sunt instalați comod într-o căsnicie, sau au lăsat totul pentru o tinerică care ne-ar putea fi fiică, și
le-ar putea fi și lor, firește. Nu mai visa, Rosa. La vârsta noastră, să găsim un bărbat care să merite efortul
este din ce în ce mai greu. 
ROSA: Parcă am avea șaizeci de ani !
PALOMA: Eu chiar dacă jur pe maică-mea că am patruzeci de ani, nu voi mai împlini patruzeci și opt încă o
dată. 
ROSA: Da, timpul zboară. Eu mai am o săptămână și jumătate de tinerețe. Dar am încă chef să mă distrez,
după cum vezi.
PALOMA. - Și eu am chef să mă distrez. Mai mult ca niciodată. Asta-i problema: viața ne ia calitățile, nu
dorinţele. 
ROSA: Halal noapte !
PALOMA: Fie că vrem să o recunoaștem, fie că nu, viața este o mare înșelătorie. Iar noi, femeile, avem parte
de ce-i mai rău.
ROSA: E clar: Freud te deprimă. În locul tău, eu aș arde toate cărțile astea.
PALOMA: Ce neroadă ești, Rosa ! Te deranjează să mă vezi citind ?
ROSA: Nu, nu mă deranjează. Dar, ai putea citi...nu știu, romane erotice, care sunt mult mai amuzante.
PALOMA: Sunt pentru tine, care nu te gândești la altceva toată ziua.
ROSA: Ce să fac ? Nu pot să mă abțin. Hai, să mergem la Madrid ! Luăm mașina mea.
PALOMA: Mașina ta ? Nici vorbă !
ROSA: Am putea să punem în practică ideea ta și să plătim pe cineva. 
PALOMA: Îmi pare rău, Rosa. N-am chef.
ROSA: Sigur, tu vorbești mult, bla-bla-bla și apoi nimic. Ideea că o femeie poate plăti pe cineva, că poate
merge la curve, așa cum fac bărbații, este doar o teorie. Nimic mai mult decât o teorie. Egalitatea, când este
vorba despre unele lucruri, din păcate, nu este posibilă.
PALOMA: Cu femei ca tine, sigur că este posibil.
ROSA: Ce vrei să spui? Sunt foarte feminină!
PALOMA: Ce-are a face? Nu ești prea instruită.
ROSA: Spune ce vrei, teoriile, însă, trebuie demonstrate.
PALOMA: Ah, lasă-mă în pace! De ce să ieșim? Aici ne simțim foarte bine. Temperatură plăcută, liniște,
whisky destul ca să ne amețim și să visăm ceea ce ne place mai mult. Ne simțim bine, nu-i așa?
ROSA: (Puțin convinsă) Da, da, ne simțim minunat.

Pauză. 

PALOMA: Nu, nu ne simțim minunat.


ROSA: Sigur că nu. Ne plictisim ca două suedeze iarna.
PALOMA: Se vede că nu-ți place liniștea de la țară.
ROSA: Mie ?
PALOMA: Nu, mie. Și te înțeleg, Rosa. Ca să trăiești aici trebuie să-ți placă. Este o opțiune. Când am renovat
casa asta și m-am mutat aici, am crezut că nu-mi va lipsi nimic. Dar m-am înșelat. Da, da, m-am înșelat. Și
totuși, în ciuda tuturor inconvenientelor, îmi place să locuiesc aici. Chiar dacă, uneori, mă simt singură.
ROSA: De aceea m-ai rugat să vin să stau cu tine.
PALOMA: De aceea. Și pentru că iubitul tău te-a părăsit și apartamentul în care locuiați era al lui, îți
amintești ?
ROSA: (Rănită) Ți-aș fi recunoscătoare dacă n-ai mai pomeni despre asta.
PALOMA: Îmi pare rău. N-am vrut să te rănesc.
ROSA: (Amintindu-și) M-a părăsit, da. M-a părăsit după ce m-a exploatat, nenorocitul ! M-a lăsat complet
dezolată. Și m-am gândit, ca și tine, că aici totul ar fi diferit, că ne vom ține companie. 
PALOMA: Și așa este, mergem împreună la lucru. Când termini, vii la farmacie și ne petrecem seara
împreună. Ne întoarcem împreună, cinăm împreună. Asta înseamnă că ne ținem companie, nu-i așa ?
ROSA: Da...așa este.
PALOMA: Nu, nu-i așa.
ROSA: Nu, suntem împreună, dar n-avem companie.
PALOMA: Este adevărat. Uneori, am nevoie de o altfel de companie. Îmi lipsește compania unui bărbat.
Visez să-l mângâi, pur și simplu. Sunt o proastă. Am pățit-o de atâtea ori. Toate relațiile mele s-au terminat
lamentabil. Mă rog, mie tot îmi place ideea de pereche. Doar ideea ! Este probabil, ceva ancestral. Când mă
gândesc, mor de râs.
ROSA: Nu înțeleg de ce mori de râs.
PALOMA: Pentru că nu-i serios. La vârsta mea nu-i serios.
ROSA: Ce manie ai cu vârsta ! Dragostea nu are vârstă ! Nici pasiunea. Eu simt nevoia permanantă de a fi
îmbrățișată, de a sta la pieptul unui bărbat, de a uita tot ce mă înconjoară. (Pauză) Vezi, whisky-ul mă face
să visez.
PALOMA: Mi-e îmi trezește ...
ROSA: Dorința ?
PALOMA: Îndrăzneala.
ROSA: Ce îndrăzneală ?
PALOMA: Aceea de a chema un bărbat.
ROSA: Nu te înțeleg. Explică-mi.
PALOMA: Chemăm un bărbat, nu-i nevoie de mai multe explicații.
ROSA: Paloma, te rog ! Ești beată.
PALOMA: Nu, nu sunt.
ROSA: Te referi la un gigolo ?
PALOMA: Da. Am fost întotdeauna curioasă să văd cum se comportă un bărbat în situația asta. Chiar dacă,
probabil, aș fi incapabilă să fac ceva. Nu știu. Dar tu, ai putea.
ROSA: Dacă ar fi arătos, nici o problemă. 
PALOMA: Ar putea fi interesant. O provocare. 
ROSA: Și unde l-am găsi ?
PALOMA: Marilu mi-a povestit, că ea, când are chef, se duce la un bar în Arguelles, unde se adună tipi din
ăștia. Alege unul, îl aduce acasă, îi plătește douăzeci de mii, imaginează-ți ! douăzeci de mii, și când termină,
la revedere ! Zice că îi găsești și pe strada Viso, ăștia sunt mai ieftini.
ROSA: Nu, de pe stradă nu ! De pe stradă, nu. Că am pățit-o de mai multe ori.
PALOMA: Ai pățit-o. De câte ori ai fost violată ?
ROSA: De trei ori.
PALOMA: Ai simțit plăcere ?
ROSA: Deloc. Erau niște tipi respingători.
PALOMA: Sigur, niște bețivi. Profesioniștii au mai multă grijă de imaginea lor.
ROSA: Probabil. Dar mi se pare foarte riscant.
PALOMA: Acum avem spray-ul. L-am cumpărat ca să ne apărăm.
ROSA: Ah, spray-ul. Nu l-am folosit niciodată.
PALOMA: Păi, dacă va fi nevoie, o vom face.
ROSA: Oricum, mi se pare periculos.
PALOMA: Da, este. Dar mă atrage ideea de a-mi înfrunta frica. Mi-e clar. Foarte clar.
ROSA: Atunci ? crezi că ar fi posibil ?
PALOMA: Firește.
ROSA: Suntem în stare să o facem ?
PALOMA: Dacă tu vrei...
ROSA: (Foarte hotărâtă) Sigur că vreau! Ce rochie să-mi pun ?
PALOMA: Nu, nu. Tu rămâi aici. Ascunde toate obiectele ascuțite: cuțitele, foarfecele, furculițele...Toate.
Trebuie să fim prudente. Mă duc să mă schimb.

Intră în primul dormitor, care este al ei. 

ROSA: (La ușă) Dar eu vreau să merg cu tine.


PALOMA: (Din spatele scenei) Nu. Tu rămâi aici.
ROSA: Nu. Merg cu tine. Mergem împreună sau nu mergem deloc.
PALOMA: (Afară din scenă) Să mergem amândouă este mai complicat.
ROSA: De ce ?
PALOMA: Pentru că sunt puțini bărbați care îndrăznesc să meargă cu două femei. Nu este ceva obișnuit.
ROSA: Și când o să mă vadă aici ?
PALOMA: Odată ajunși aici, îi explicăm situația.
ROSA: Oricum, aș prefera să vin cu tine.
PALOMA: Nu, rămâi aici.
ROSA: Cum ai să reușești de una singură ?
PALOMA: Dacă poate Marilu, care este mai bătrână și mai urâtă decât mine...
ROSA: Da, dar...
PALOMA: Dacă poate ea, pot și eu.
ROSA: Marilu este o țață cu gura mare, căreia îi place pericolul. Dacă nu este periculos, nu-i place. De câte
ori mă sună, îmi povestește același lucru: cum a descoperit ea erotica riscului. Erotica riscului, închipuieşte-
ți...Ce-o fi asta ?
PALOMA: Lasă, n-ai înțelege.
ROSA: Te însoțesc până pe esplanadă.
PALOMA: Nu, nu este nevoie.
ROSA: Într-o zi va trebui să reparăm bucata asta de drum, ca să nu mai fim obligate să lăsăm mașina la
dracu-n praznic.

Intră Paloma, care și-a schimbat hainele. 


PALOMA: Da, este foarte neplăcut. (Își ia poșeta, se îndreaptă către dulap, scoate un spray și-l pune în
buzunar. Apoi caută pe mobile) Unde or fi cheile de la farmacie ?
ROSA: Acolo. (Arată o măsuță) Pentru ce îți trebuie cheile de la farmacie ?
PALOMA: Dacă tot mă duc la Madrid, o să las o comandă pe care o am în mașină. Ai grijă de ce ți-am spus.
Lasă luminile aprinse pe verandă. Și fă-ți un duș. Dacă am noroc, o să ne distrăm de minune.
ROSA: Doamne, Paloma, fii prudentă ! Ești sigură că te descurci ? 
PALOMA: Sunt sigură.
ROSA: Ai grijă. Nu conduce cu viteză. Nu risca. Și uită-te bine pe cine aduci.
PALOMA: (Îndreptându-se către ușă) O să am grijă... stai liniștită. Am vederea bună.

Paloma iese. 

ROSA: Doamne, ai grijă de ea! Să nu i se întample nimic rău. (Iluzionată) Un bărbat!... Un bărbat! (Aprinde


radioul) Și eu care mă plângeam de plictiseală. Asta poate fi o adevărată aventură.