NOTE DE CURS

DISCIPLINA METODE ȘI PROCEDEE

TEHNOLOGICE
AN II – SPECIALIZAREA ELECTROMECANICĂ

BĂDICIOIU MARIUS
CĂLȚARU MIHAELA
 Prefață
•Prezenta lucrare ur ărește să familiarizeze stude ții cu principalele metode și
procedee tehnologice folosite în practica i dustrială la prelucrarea materialelor, în
vederea o ți erii de piese componente ale diferitelor ași i, aparate și utilaje.
•Pentru formarea gândirii tehnice a viitorului specialist, în cadrul fie ărei metode și
procedeu se prezi tă fenomenele de ază, legile specifice, interpretarea teoreti ă a
fenomenelor și utilajele necesare capabile să asigure o dițiile optime de prelucrare
și tehnologia re o a dată pentru o ți erea unor indicatori tehnico economici
ridi ați.
•Co ți utul lu rării corespunde fișei disciplinei aferente cursului Metode și Procedee
Tehnologice din programa fa ultății de Inginerie Me a i ă și Ele tri ă, specializarea
Ele tro e a i ă.
 CUPRINS

CAPITOLUL 1 - ELABORAREA MATERIALELOR METALICE

CAPITOLUL 2 - REALIZAREA PIESELOR PRIN TURNARE
CAPITOLUL 3 - FABRICAREA PIESELOR DIN PULBERI METALICE
CAPITOLUL 4 - PRELUCRAREA PRIN DEFORMARE PLASTICĂ
CAPITOLUL 5 - SUDAREA
CAPITOLUL 6 - PROCEDEE CONEXE SUDĂRII
CAPITOLUL 7 - TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII MASELOR PLASTICE
 BIBLIOGRAFIE
•Nanu A., Tehnologia Materialelor , E.D.P., Bu ureşti, .
•Ulmanu V., Tehnologia materialelor, I.P.G., Ploieşti, .
•Minescu M., Tehnologia Materialelor, Editura U iversităţii di Ploieşti, 996.
•Mi es u M., Călţaru M., Bădi ioiu M., Tehnologia Materialelor - î dru ar de lucrări practice,
UPG Ploieşti, 6.
•Ul a u V., Săvules u M.J., Ze heru Gh., Mi es u M., Tehnologia Materialelor - î dru ar de lucrări
practice, IPG Ploieşti, .
•Drăghi i Gh., Al ert C., Mi es u M., Ispas V., Tehnologia Materialelor - î dru ar de lucrări
practice, UPG Ploieşti, .
•Gheorghe A za, ş.a., Tratat de tehnologia materialelor, Editura A ade iei Ro â e, Bu ureşti,
2002.
•Gheorghe A za, ş.a., Teh ologia aterialelor. Î cercări pe tru deter i area proprietăţilor
aterialelor şi procedee de prelucrare a aterialelor, Vol. V, Editura BREN, Bu ureşti, .
•Pagini web-internet.
 CURS 1

Capitolul 1
Elaborarea materialelor metalice
 A. Notiuni generale

1) Forme de existenţă a metalelor în scoarţa terestră

- Combinaţii chimice
- cu oxigenul (oxizi)
- cu sulful (sulfuri, sulfaţi)
- cu fosforul (fosfuri, fosfaţi)
- cu dioxidul de carbon (carbonaţi)
- cu dioxidul de siliciu (silicaţi)
- În stare nativă
- aur
- argint
- cupru
2) Definitii:
•Mineral
- Combinaţie chimică naturală aflată în scoarţa terestră.
- Formează separat sau în asociaţie cu alte minerale o rocă
• Minereu
- Asociere de minerale (combinaţii chimice) din care se pot extrage unul sau mai multe metale.
- Este alcătuit din două componente:
- Utilul – minerale din care se extrag metalele;
- Sterilul (ganga) – mineralele care se îndepărtează (constituie elemente secundare în procesul
metalurgic).
- Denumirea unui minereu derivă de la cea a metalului care se extrage din el (de exemplu: minereu
de fier, minereu de cupru).
- Dacă din acelaşi minereu se extrag mai multe metale, el constituie un minereu complex.
 A. Notiuni generale (continuare)

3. Criterii de clasificare a minereurilor:

sărac Exemple: - minereu de fier bogat - peste 35% Fe
a) Conţinut de metal mediu - minereu de fier sărac - sub 20% Fe
bogat - minereu de cupru bogat - 3...6 % Cu
metal pur
b) Modul de existenţă a metalului în utilul (determină procedeele de
metal legat în extracţie a metalului)
compuşi chimici
Exemple de impurităţi dăunătoare existente în steril:
acid - pentru minereurile de fier - fosforul şi sulful
c) Natura sterilului bazic - pentru minereurile neferoase arseniul şi fierul
neutru (indică ce fondat se foloseşte – ex.: pentru steril acid se
foloseşte fondant bazic))
d) Numărul metalelor care se extrag monometalice
polimetalice

e) Granulaţie - pentru ca procesul de extracţie să decurgă în bune condiţii trebuie ca minereul să se

prezinte în bucăţi de o anumită mărime
- operaţii preliminare pentru îmbunătăţirea calităţilor minereului: concasare, ciuruire,
omogenizare, măcinare, concentrare, calcinare şi aglomerare
 A. Notiuni generale (continuare)

4) Etapele elaborării materialelor metalice:

- elaborarea primară – se obţine materialul brut (este metalul care nu întruneşte toate
cerinţele pentru a putea fi utilizat – conţine un număr mare de impurităţi şi incluziuni
nemetalice);
- elaborarea secundară – se pleacă de la metalul brut şi se obţine metalul tehnic (cu un
conţinut scăzut de impurităţi) sau metalul pur (care nu conţine impurităţi).

Minereu Elaborare Metal (aliaj)

(util+steril) primară brut

Afinare Metal (aliaj) tehnic

Elaborare
secundară
Rafinare Metal (aliaj) pur

Schema de obţinere a materialelor metalice

5) Procedee folosite pentru extragerea şi purificarea metalelor şi aliajelor:

a) Pirometalurgice;
b) Hidrometalurgice;
c) Electrometalurgice.
 A. Notiuni generale (continuare)
a) Procedee pirometalurgice
- Utilizează căldura dezvoltată prin arderea unui combustibil.
- Componentele minereului şi materialele de adaos care se amestecă cu minereul, sub acţiunea căldurii,
suferă o serie de transformări ce conduc în final la obţinerea metalului brut.
- Transformări produse în timpul desfăşurării unui astfel de proces:
- Uscarea – operaţia de eliminare a apei din minereu, fondanţi şi materialele de adaos.
- Disocierea termică – descompunerea sub influenţa căldurii a unor compuşi chimici în radicali constituenţi.
- Compuşii chimici întâlniţi în operaţiile de disociere termică: oxizi, carbonaţi, sulfuri.
- Reacţii dezvoltate la disocierea termică a compusului chimic în care se găseşte metalul, Me:
- pentru oxizi 2MeO  2Me + O2
- pentru carbonaţi MeCO3  MeO + CO2
- pentru sulfuri Me2S3  MeS2 + MeS; 2MeS  MeS2 + Me
- Reducerea – operaţia de separare fără disociere termică a metalului din oxizii minereului realizată cu
ajutorul unei substanţe (reducător) pentru care afinitatea faţă de oxigen este mai mare decât a metalului ce
se extrage.
- Mecanism: reducătorul se combină cu oxigenul din oxid transformându-l în oxid inferior sau eliberează direct
metalul din minereu.
- Reducători utilizaţi în extragerea metalelor:
- C 2MeO + C  2Me + CO2 (reducere directă)
- CO MeO + CO  Me + CO2 (reducere indirectă)
- H2 MeO + H2  Me + H2O (reducere cu hidrogen)
- Reducător metalic, Me’ MeO + Me’  Me + Me’O (reducere metalotermică)
- Topirea – operaţia pirometalurgică, realizată cu sau fără transformări chimice, în urma căreia se obţine un
metal sau aliaj în stare lichidă.
- Dacă topirea se realizează cu transformări chimice se obţin două produse: un produs principal (metalul sau
aliajul în stare lichidă) şi un produs secundar (zgură).
- Vaporizarea – operaţia de captare şi condensare a vaporilor metalici obţinuţi prin fierbere, efectuată în
anumite condiţii de presiune şi temperatură, pentru extragerea, purificarea şi separarea metalelor cu
temperaturi scăzute de fierbere.
 A. Notiuni generale (continuare)

b) Procedee hidrometalurgice
- Constă în solubilizarea metalelor sau a combinaţiilor acestora în diferiţi solvenţi lichizi la temperatura
obişnuită (se bazează pe tratarea utilului din minereu pe cale chimică, cu trecerea lui în soluţie - utilul este
solubil, iar sterilul este insolubil).
- Se aplică în special minereurilor sărace în metale sau minereurilor din care metalul nu se poate extrage
mai economic prin alte metode.
- Etape:
1) Solubilizarea metalului – trecerea metalului din minereu în soluţie.
- Modul în care aceasta se desfăşoară depinde de solubilitatea compusului chimic în care se găseşte metalul:
- dacă metalul se găseşte sub formă de compus chimic solubil în apă, se utilizează pentru solubilizare o soluţie
apoasă;
- dacă metalul se găseşte sub formă de compus chimic insolubil în apă, minereul se atacă cu un compus chimic
capabil să formeze un alt compus solubil în apă.
- Soluţiile apoase utilizate în această etapă pot fi: de acizi (H2SO4, HCl), de hidroxizi (NaOH), de carbonaţi
(Na2CO3) sau cianuri (NaCN, KCN); (ex.: CuO + H2SO4 = CuSO4 + H2O)
- Pe parcursul solubilizării metalului sterilul din minereu rămâne insolubil, îndepărtarea lui făcându-se prin
decantare şi filtrare.
2) Precipitarea metalului –separarea metalului dizolvat din soluţia apoasă obţinută în etapa precedentă,
după eliminarea sterilului).
- Metode de precipitare a metalului:
- precipitare prin electroliză –metalul se separă prin depunere electrolitică pe suprafaţa unui catod (se utilizează
anozi insolubili); (ex.: CuSO4+H2O=Cu+H2SO4+1/2 O2; anod insolubil de Pb)
- precipitare chimică – metalul se separă prin înlocuirea acestuia din compusul chimic, obţinută prin introducerea
în soluţia apoasă a unui element sau compus chimic cu afinitate mai mare faţă de radicalul de care este legat
metalul decât faţă de acesta; (ex.: CuSO4+Fe+H2O=Cu + FeSO4+H2O)
 A. Notiuni generale (continuare)

c) Procedee electrometalurgice
- La baza lor stă efectul caloric al energiei electrice (folosesc căldura obţinută prin transformarea energiei
electrice).
- Sunt utilizate frecvent pentru obţinerea de metale cu puritate ridicată şi aliaje cu proprietăţi speciale.
- În funcţie de natura efectului utilizat al energiei electrice, electrometalurgia poate fi împărţită în două mari
categorii:
- electrometalurgia termică – cuprinde procedee ce utilizează efectul caloric al energiei electrice (cu rezistenţă
electrică, cu arc electric, cu inducţie electromagnetică etc.);
- metalurgia electrolitică – cuprinde procedeele ce utilizează electroliza în soluţii apoase ale sărurilor de metale sau în
soluţii topite ale acestora, pentru separarea metalului de soluţie (se realizează cu anod solubil, metalul depunându-se
la catod).
B. Elaborarea fontei de
primă fuziune
 B. Elaborarea fontei de primă fuziune (continuare)

1) Definitie:
• Fonta de primă fuziune
- fontă brută de furnal
- aliaj Fe-C :
- 2,11 ÷ 6,67% C;
- elemente însoţitoare: Mn, Si, S, P
- obţinută direct din minereuri
- se elaborează în furnal
 B. Elaborarea fontei de primă fuziune (continuare)

2) Materii prime

- Minereuri de fier
- rol: furnizează fierul necesar formării fontei de primă fuziune
- sunt monometalice şi au steril acid; conţin fierul sub formă de oxizi, carbonaţi, silicaţi şi sulfaţi.
- exemple: magnetit Fe3O4 (65%Fe), hematit Fe2O3 (30...60%Fe), siderit FeCO3 (30...40%Fe)
- Combustibili
- rol: combustibil şi agent reducător
- tipuri: cocs metalurgic, mangal
- Fondanţi
- rol: formează zgura (înglobează şi îndepărtează sterilul şi cenuşa combustibilului)
- se aleg în funcţie de natura sterilului
- tipuri:
 bazici (ex. CaCO3, MgCO3, CaO, MgO) → steril acid
 acizi (ex. nisip cuarţos) → steril bazic
- Comburanţi
- rol: asigură oxigenul necesar arderii cocsului. Bilanţul de materiale pentru 1 t fontă:
-1,5-2,5 t minereu;
- tipuri:
-400 kg combustibil;
 aer preîncălzit (600...900°C)
-250 kg fondant.
 oxigen industrial (concentraţie de 95% O2)
 B. Elaborarea fontei de primă fuziune (continuare)
3) Agregatul de elaborare: Furnalul
B. Elaborarea fontei de primă fuziune (continuare)
a) Construcţia şi funcţionarea Gaz de Gaz de
furnalului furnal
Materie primă
furnal

Conductă pentru
evacuarea gazului
Conul pentru închis gura furnalului
Cupolă
Con pentru închis
gura furnalului
28 m

încărcare
Gura de
Construcţie: Căptuşală
metalică
-tablă groasă din oţel; 24 m

-volumul util: 1700…4400 m3;

-înălţime totală: 28-35 m;
-înălţime utilă (de umplere:
25…28 m); Amestec de gaze
Zidărie refrectară
Gura de vânt
-căptuşit cu şamotă (material
Cuva

refractar).
Conducta (torul) de aer cald Manta metalică

8m
Conductă (tor)
Etalaj Pântec

de aer cald
6m Evacuarea zgurei lichide

Stâlpi de susţinere

2,5 m
Funcţionare:
Creuzet

Gură de Aer cald

vânt Zgură lichidă

0 Fontă lichidă Gură de -continuă;

evacuare zgură
-în contracurent (materia primă
are mişcare descendentă; aerul
Gură de Vatra
evacuare fontă
Fundaţie
cald şi gazele de ardere au
Evacuarea fontei lichide
mişcare ascendentă).
 B. Elaborarea fontei de primă fuziune (continuare)

b) Construcţia şi funcţionarea Cawperelor

Construcţie:
1. manta din tablă groasă de oţel;
2. zidărie refractară de şamotă;
3. perete despărţitor;
4. camera de încălzire (în care se
află un grilaj din cărămizi de
şamotă);
5. cameră de ardere.

Funcţionare:
- Preîncălzitoarele tip cawper servesc la preîncălzirea aerului înainte de
insuflare în furnal
- Gazele de furnal (CO, CO2, CH4, H2 – 200-3000C), după desprăfuire, se aprind
în camera de ardere, pătrund în camera de încălzire, încălzesc grilajul
refractar al acesteia (1300…14000C), părăsesc cawperul prin conducta de
gaze arse şi sunt dirijate la coş;
- În camera încălzită este adus aer rece, care se va preîncălzi la cca.
1100…12000C;
- Cawperele (min.3) funcţionează în contrafază (un cawper furnizează aerul
preîncălzit, iar celelalte 2 se încălzesc).
 B. Elaborarea fontei de primă fuziune (continuare)
Gaz de furnal
(CO, N2, CO2, H2, CH4)

preîncălzire
Zona de
Minereu
Fondant
Cocs

3Fe2O3  CO  2Fe3O4  CO2

CO2  C  2CO  Q2

Fe3O4  CO  3FeO  CO2

reducere
4)Procesul metalurgic

Zona de
de elaborare a fontei CO2  C  2CO  Q2
în furnal
FeO  CO  Fe  CO2

CO2  C  2CO  Q2

topire carburare
Zona de Zona de
3Fe  2CO  Fe3C  CO2

CO2  C  2CO  Q2

Aer cald C  O2  CO2  Q1

Fontă brută
 B. Elaborarea fontei de primă fuziune (continuare)

- Formarea fontei începe în zona pântecului, unde are loc carburarea fierului; compusul Fe3C se dizolvă în
Fe topit, formând un aliaj ce se topeşte la temperatură scăzută  apar primele picături de fontă ce încep
să curgă împreună cu zgura primară (formată prin topirea FeO neredus, a MnO şi a oxizilor din steril)
spre creuzet.
- În etalaj se produc reacţii de reducere a oxizilor din zgură de către carbon (reducere directă):
- reducerea oxizilor de fier: FeO + C → Fe + CO;
- reducerea oxizilor de mangan: MnO + C → Mn + CO;
- reducerea oxizilor de siliciu: SiO2 + 2C → Si + 2CO;
- reducerea oxizilor de sulf: SO2 + 2CO → S + 2CO2;
- reducerea oxizilor de fosfor: P2O5 + 5CO → 2P + 5CO2.
- În creuzet se acumulează fontă şi zgură:
- Fonta lichidă:
- este un aliaj pluricomponent ce înglobează toate elementele rezultate din reducerea celorlalţi oxizi;
- conţine Fe, (2,11...6,67%) C, Mn, Si, S şi P;
- se evacuează sub formă de şarje, la intervale de cca. 4 ore.
- Zgura topită:
- formează un strat suprapus fontei lichide;
- înglobează sterilul, oxizii rămaşi nereduşi, fondantul şi cenuşa combustibilului;
- la trecerea fontei topite prin stratul de zgură se produc reacţii de forma: FeS + CaO → FeO + CaS, (S din
fontă rămâne în zgură sub formă de CaS);
- zgura se evacuează din creuzet la intervale de cca. 2 ore.
 B. Elaborarea fontei de primă fuziune (continuare)

5) Produsele furnalului

a) Fonta brută de furnal (fonta de primă fuziune)

- Produsul de bază al furnalului;
- Clasificare în funcţie de destinaţie:
- Fontă brută pentru turnătorie (fontă cenuşie sau silicoasă)
- are un conţinut de siliciu cuprins între 2...3% şi un conţinut ridicat de impurităţi (care îi diminuează proprietăţile);
- se utilizează pentru turnarea în lingouri destinate turnătoriilor pentru afinare sau, mai rar, pentru turnarea directă a unor
piese cu dimensiuni foarte mari, puţin pretenţioase.
- Fonta brută pentru afinare (fontă albă sau manganoasă)
- are un conţinut redus de carbon legat sub formă de cementită (2,11...6,67%) şi un conţinut de mangan de 1...3%;
- se utilizează în stare lichidă la elaborarea oţelurilor (menţinerea ei în stare topită se realizează în agregate speciale numite
melanjoare).
- Fonta brută specială
- este o fontă cenuşie sau albă cu conţinut de elemente de aliere ridicat;
- Feroaliajele – prezintă un conţinut de elemente de aliere de peste 25%; au ca destinaţie utilizarea ca elemente de aliere sau
ca dezoxidanţi (de exemplu: ferosiliciu, feromangan etc.).
b) Zgura de furnal
- conglomerat format din compuşii chimici produşi în reacţiile de reducere şi cenuşa rezultată în urma arderii
combustibilului;
- în funcţie de modul de răcire utilizat, poate fi:
- răcită în aer – este utilizată pentru pavarea drumurilor, vată minerală, filtre etc.;
- granulată în apă – este utilizată la fabricarea varului şi cimentului metalurgic, betonului metalurgic etc.;
- expandată – este utilizată pentru fabricarea de vată de zgură pentru izolări termice, blocuri pentru construcţii,
cărămizi de zgură etc.
c) Gazul de furnal
- amestec combustibil de CO, N2, CO2, H2, CH4, H2O etc.;
- putere calorică de cca. 1000 kcal/m3;
- gazul de furnal este destinat în principal pentru încălzirea aparatelor Cawper.
 CURS 2

C. Elaborarea oţelului

1) Definitie:
• Oţelurile sunt aliaje ale fierului cu carbonul (max. 2,11% C)
• În compoziţia lor pot exista:
- elemente însoţitoare: S, P, Si etc.
- elemente de aliere: Mn, Ni, Ti, W, V, Mo etc.
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

2) Procedee de elaborare: în funcţie de materia primă utilizată, elaborarea oţelului se

poate realiza prin două procedee:
a) reducere directă – materia primă o reprezintă minereul de fier
b) reducere indirectă – materia primă o reprezintă fonta sau fierul vechi
a) Procedee de reducere directă
- presupun acţionarea asupra oxizilor de fier din minereu cu agenţi reducători (solizi sau
gazoşi), obţinându-se fierul care prin carburare dă oţelul
- procesul de obţinere a oţelului prin reducere directă este realizat pe minereul din oxizi de fier
încălzit la temperaturi cel păstrează în stare solidă, şi cuprinde trei faze distincte:
• obţinerea în minereu a oxizilor puri în stare uscată (Fe2O3 sau Fe3O4) – se realizează prin
utilizarea unor procese fizico-chimice specifice fiecărui tip de minereu
• reducerea oxizilor de fier la fier –constă în transformarea minereului în burete de fier (masă
poroasă de carbon) în prezenţa unui agent reducător solid (cărbune, cocs sau mangal) sau
gazos (H, CO, CnHm etc.) în exces
• carburarea fierului la oţel – se obţine prin aglomerarea minereului, transformarea minereului
aglomerat în masă păstoasă şi poroasă, absorbţia rapidă a carbonului de către masa formată
şi începerea topirii oţelului elaborat
- oţelul se mai poate realiza carburând pulberea de fier obţinută prin reducere directă pe cale
electrolitică sau prin descompunerea termică a carbonilului de fier [Fe(CO)5]
- deoarece costurile de obţinere a oţelurilor prin procedeele de reducere directă sunt mari, ele
au o arie de răspândire restrânsă
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

b) Procedee de reducere indirectă

- sunt cele mai utilizate pentru elaborarea oţelurilor
- au la bază o serie de procese pirometalurgice şi electrometalurgice ce realizează
reducerea conţinutului de carbon din materia primă topită până la valorile existente în
oţel, şi eliminarea totală sau parţială a elementelor însoţitoare din fontă (P, S, Si, Mn),
concomitent cu trecerea lor în baia de zgură
ex: fonta brută (2,11-6,67% C, 1% Si, 1-3,5 % Mn, S < 1%, P< 1%) » oţel
(0,0218-2,11% C, 0,15-0,35% Si, 0,8 % Mn, S < 0,02%, P< 0,02%)
- materii prime utilizate la elaborarea oţelurilor sunt alese în funcţie de procesul de
elaborare folosit (cu încălzire sau fără încălzire)
- materiile prime utilizate la elaborarea oţelurilor:
- pentru procese de elaborare fără încălzire: fonta de primă fuziune în stare lichidă
(menţinută la o temperatură bine determinată)
- pentru procese de elaborare cu încălzire: materie primă solidă (fier vechi şi
feroaliaje) sau amestec solid-lichid (fontă de primă fuziune topită în amestec cu
fier vechi şi feroaliaje)
- materiale auxiliare utilizate:
- fondanţi (calcar min. 94% CaCO3,var min.82% CaO, florură de calciu, bauxită)
- materiale oxidante (aer, oxigen tehnic, oxizi de fier etc.)
- combustibili (gaz metan, păcură, cocs etc.).
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

3) Procese de bază la elaborarea oţelurilor

- procesul de elaborare a unui oţel începe numai atunci când toată încărcătura
din cuptor (fonta lichidă, fonta lichidă şi fierul vechi sau fierul vechi) se
transformă în topitură formând baia metalică
- procesele de elaborare:
a) afinarea
b) dezoxidarea
c) corectarea compoziţiei chimice
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

a) Afinarea
• procesul prin care sunt reduse parţial carbonul şi o serie de elemente însoţitoare din baia metalică (Si,
Mn, P etc.); se realizează prin oxidare;
• procesul este controlat de trei factori:
• legea acţiunii maselor (viteza procesului este determinată de produsul maselor substanţelor ce
reacţionează; Fe fiind majoritar se oxidează primul: 2Fe+O2 = 2FeO; FeO este total solubil în baia
metalică, este purtătorul de oxigen; oxigenul are solubilitate scăzută în baia metalică);
• afinitatea faţă de oxigen (creşterea afinităţii: Mn, Si, Al, Ca, Zr – ex.: Si se oxidează primul apoi
Mn);
• temperatura (temperaturi scăzute-reacţii exoterme; temperaturi ridicate-reacţii endoterme);
• în prezenţa oxigenului, aceste elemente formează oxizi (CO, SiO2, MnO, P2O5 etc.) ce trec în baia
de zgură
• în baia metalică se produc reacţii chimice de forma:
C + FeO  Fe + CO;
Si + 2FeO → 2Fe + SiO2;
Mn + FeO  Fe + MnO;
8[FeO] + 2[Fe2P]  (FeO)3P2O5 + 9[Fe]
- afinarea se consideră încheiată atunci când baia de metal topit are concentraţia de carbon prescrisă
- paralel cu procesele de oxidare se realizează desulfurarea şi defosforarea băii metalice, ce constă în
eliminarea sulfului şi fosforului din baia de metal topit (produc fragilizarea oţelului), în zgură.
ex.: (FeO)3P2O5 + 3CaO  (CaO)3P2O5 + 3FeO
FeS + CaO  CaS + FeO
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

b) Dezoxidarea
- reprezintă procesul prin care se reduce conţinutul de oxid de fier din baia metalică
- este necesară deoarece într-un oţel solid nedezoxidat FeO se separă la marginea grăunţilor cristalini sub formă de eutectic
Fe-FeO producând fragilizarea la cald (sau „la roşu”)
- procesul de dezoxidare poate fi realizat prin trei metode:
- metoda de dezoxidare prin precipitare - realizează reducerea oxidului de fier prin introducerea în baia de
metal topit a unor elemente chimice – dezoxidanţi (întroduşi sub formă de feroaliaje) cu afinitate faţă de oxigen
mai mare decât a fierului.
- elementele dezoxidante formează oxizii insolubili în fierul lichid ce precipită din baia metalică şi trec în zgură
- elemente dezoxidante utilizate: mangan – formează MnO; siliciu – formează SiO2; calciu – formează CaO;
aluminiu sub formă de feroaliaje sau în stare de metal pur – formează Al2O3
- ele se adaugă treptat în ordinea afinităţii faţă de oxigen (dezoxidarea se face progresiv: întâi cu Mn – până
se atinge % Mn, apoi cu Si etc.).
- metoda de dezoxidare prin difuzie - are la bază legea de repartiţie (o substanţă solubilă în alte două substanţe
se distribuie între acestea astfel încât raportul concentraţiilor să fie constant, la o temperatură)
l (constanta de repartiţie) = [FeOb.m]/[FeOzg]=ct., T.
- pentru dezoxidare, se scade concentraţia de FeO din zgură (prin evacuarea acesteia), astfel încât FeO din
baia metalică să treacă în zgură pentru refacerea echilibrului.
- de asemenea, pentru dezoxidare se pot folosi şi zguri sintetice (fără conţinut de FeO).
- metoda de dezoxidare în vid
- constă în menţinerea oţelului lichid în vid astfel încât să se producă în topitură reacţia între carbon şi oxidul
de fier:
[C] + [FeO] → [Fe] + {CO}
- monoxidul de carbon format iese din baia metalică şi este acaparat de vid
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

c) Corectarea compoziţiei chimice

- se efectuează atunci când oţelul ce trebuie elaborat trebuie să prezinte o anumită
compoziţie chimică
- se obţine prin introducerea în baia de metal topit a unor elemente de aliere sub formă
de metale sau feroaliaje, într-un moment bine stabilit al elaborării oţelului (în funcţie de
raportul dintre afinitatea faţă de oxigen a elementului de aliere introdus şi afinitatea
faţă de oxigen a fierului)
- perioadele de introducere a elementelor sunt:
- elementele cu afinitate faţă de oxigen mai mică decât fierul (Ni, Ca, Cu etc.) se introduc
în timpul afinării sau, uneori, în încărcătura agregatului de elaborare
- elementele cu afinitate faţă de oxigen asemănătoare cu a fierului (Mn, W, Cr etc.) se
introduc în timpul dezoxidării
- elementele cu afinitate faţă de oxigen mai mare decât fierul (Si, Al, Ti, Br etc.) se
introduc după dezoxidare
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

4) Clasificarea procedeelor de elaborare a oţelurilor

• în funcţie de caracterul fazei solide utilizate în timpul elaborării unui oţel:
• procedee acide
• utilizează agregate de elaborare a căror căptuşeală refractară are caracter acid
• limitează conţinutul de sulf şi fosfor din materiile prime la valori sub limita impusă de
calitatea oţelului elaborat (sub 0,06%), deoarece reacţiile chimice desfăşurate în agregat
nu realizează îndepărtarea celor două elemente chimice (S şi P pot fi eliminaţi prin
utilizarea unor fondanţii bazici care ar distruge căptuşala refractară acidă a agregatului)
• procedee bazice
• utilizează agregate de elaborare a căror căptuşeală refractară are caracter bazic
• se pot aplica pentru elaborarea oţelurilor din materii prime ce nu au restricţii de
compoziţie în ceea ce priveşte conţinutul de sulf şi fosfor (permit eliminarea sulfului şi
fosforului din oţel prin utilizarea unui fondant bazic).
• în funcţie de sursa termică utilizată pentru desfăşurarea proceselor metalurgice:
• procedee ce utilizează exclusiv căldura rezultată din reacţiile exoterme de oxidare
realizate în perioada de afinare în baia de metal topit
• elaborarea se face în cuptoare metalurgice numite convertizoare
• procedee ce utilizează atât căldura reacţiilor exoterme de oxidare realizate în perioada
de afinare în baia de metal topit, cât şi căldura provenită dintr-o sursă exterioară
(arderea unui combustibil sau transformarea energiei electrice)
• elaborarea se face în cuptoare metalurgice cu vatră (în care încărcătura metalică se
introduce total sau parţial în stare solidă)
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

5) Elaborarea oţelurilor în convertizoare

- convertizoarele = agregate metalurgice basculante confecţionate din tablă, având la
interior o căptuşeală refractară bazică sau acidă
- încărcătura metalică utilizată este formată în cea mai mare parte din fonta brută pentru
afinare introdusă în stare topită
- nu utilizează o sursă externă de căldură
- pentru activarea proceselor de oxidare este necesară insuflarea de oxigen sau aer
- căldura necesară desfăşurării proceselor metalurgice din convertizor provenind numai
din reacţiile exoterme din etapa de afinare
- tipuri de convertizoare:
a) convertizorul cu oxigen LD;
b) convertizorul KALDO;
c) convertizorul ROTOR.
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

a) Elaborarea oţelurilor în convertizorul cu oxigen LD

- convertizorul LD este utilizat pentru:
• elaborarea oţelurilor carbon cu 0,01...0,045% C
• elaborarea unor oţeluri slab aliate (cu Cr, Mn, Si etc.)
- materia primă folosită este compusă din:
• fontă lichidă (cca. 70%)
• fier vechi şi fontă veche (max. 30%)
• fondanţi (var şi fluorină)
- părţile principale ale convertizorului LD sunt:
• corpul convertizorului – construit dintr-o manta din tablă
prevăzută la interior cu căptuşeală refractară bazică
(magnezită sau dolomită)
• lancea pentru insuflarea oxigenului – construită din ţeavă
de cupru, prevăzută cu o teacă pentru răcire cu apă şi cu
duze de suflare a oxigenului la capătul inferior (1...7 duze)

1-manta metalică; 2-căptuşeală refractară; 3-

sistem de basculare; 4-baia de zgură; 5-baia
metalică; 6-lance pentru insuflat oxigen.
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

Încărcare
Insuflare oxigen
Evacuare oţel, operaţii Evacuare zgură
suplimentare (dezoxidarea,
alierea)
- etapele procesului de elaborare a oţelului în convertizorul LD sunt:
- Încărcarea agregatului
- introducerea materiei prime feroase şi a fondanţilor în interiorul convertizorului se face în ordinea: fier vechi, fontă
solidă, fontă de afinare în stare lichidă şi fondanţi.
- Afinarea
- începe odată cu insuflarea oxigenului cu presiune mare (8...18 bar)
- O2 provoacă agitarea puternică a băii metalice, şi conduce la începerea proceselor de afinare datorită oxidului de
fier format în urma reacţiei:
2[Fe] + {O2}  2[FeO]
- o parte din oxidul de fier se dizolvă parţial în baia metalică iar restul se ridică la suprafaţa băii metalice unde
formează zgura (împreună cu celelalte produse rezultate în urma reacţiilor de oxidare)
- principalele reacţii chimice dezvoltate de FeO dizolvat în baia de metal topit sunt:
2[FeO] + [Si]  (SiO2) + 2[Fe] [FeO] + [Mn]  (MnO) + [Fe]
8[FeO] + 2[Fe2P]  (FeO)3P2O5 + 9[Fe] [FeO] + [C]  [Fe] + {CO}
- procesele fizico-chimice din etapa de afinare (în special decarburarea) se realizează cu viteze mari (conţinutul de
carbon al băii metalice scade de la 3,5 la 0,1% în 15...20 min)
- Etapa de afinare încetează după ce se consumă întreaga cantitate de oxigen programată pentru marca oţelului
elaborat.
- Evacuarea zgurei şi evacuarea oţelului elaborat
- are loc evacuarea zgurei lichide urmată de evacuarea oţelului elaborat în oale de turnare
- Dezoxidarea şi, eventual, alierea
- se face în oala de turnare prin introducerea dezoxidanţilor şi a elementelor de aliere
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

b) Elaborarea oţelurilor în convertizorul KALDO

- convertizorul KALDO este utilizat pentru elaborarea oţelurilor de calitate ridicată din
fonte brute de furnal cu conţinut ridicat de fosfor
- convertizorul KALDO se roteşte în jurul axei sale înclinate (cca. 30 rot/min)
- jetul de oxigen se suflă prin lance pe o direcţie oblică pe suprafaţa băii metalice  nu
participă la agitarea acesteia
- agitarea băii de metal topit se realizează prin rotirea convertizorului
- se asigură omogenitate chimică şi termică a băii metalice (se poate introduce o
cantitate mai mare de fier vechi).

1-corpul convertizorului; 2-lance pentru suflarea

oxigenului; 3-hotă; 4-baia metalică; 5-instalaţie de
rotire.
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

- etapele procesului de elaborare a oţelului în convertizorul KALDO

- modul de desfăşurare a procesului de elaborare a oţelurilor în convertizorul KALDO:
• încărcarea agregatului
- se introduce materia primă (fontă brută de furnal în stare topită, var, puţin minereu de
fier), şi se începe rotirea acestuia, concomitent cu insuflarea oxigenului
• afinarea oţelului
- viteze mari de producere a reacţiilor de oxidare
- se produce decarburarea şi defosforarea băii metalice  conţinutul de carbon ajunge la
1,5% iar conţinutul de fosfor ajunge la 0,02...0,3%
- se realizează o zgură bogată în fosfor
- se îndepărtează o parte din zgură, se continuă insuflarea oxigenului până când
conţinutul de carbon al băii metalice ajunge la 1% şi se îndepărtează restul de zgură
- se introduce o nouă cantitate de var şi minereu de fier şi se continuă insuflarea
oxigenului până când baia metalică atinge compoziţia chimică a oţelului dorit
- prin introducerea varului şi a minereului se produce o răcire a băii metalice şi se
formează o zgură oxidantă bazică, creându-se condiţiile unei defosforări avansate (până
la 0,02...0,03%) a oţelului elaborat
• dezoxidare parţială a oţelului
- prin continuarea rotirii convertizorului fără insuflare de oxigen
• evacuarea oţelului din convertizor în oala de turnare
• dezoxidarea şi alierea
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

c) Elaborarea oţelurilor în convertizorul ROTOR

- convertizorul ROTOR este utilizat pentru elaborarea oţelurilor de calitate ridicată din
fonte brute de furnal cu conţinut ridicat de fosfor
- este alcătuit dintr-un corp cilindric, dispus în poziţie orizontală, ce se roteşte în jurul
axei sale (0,5...1,0 rot/min), şi o lance specială pentru insuflarea oxigenului atât în baia
metalică, cât şi deasupra băii (oxigenul secundar); se intensifică reacţiile de afinare
(aprox. 50% Fe vechi în încărcătură)

1-corpul convertizorului; 2-lance pentru suflarea

oxigenului; 3-hotă; 4-gură pentru evacuarea
oţelului; 5-instalaţie de rotire.

- oxigenul primar oxidează fierul şi agită intens baia de metal topit, uşurând desfăşurarea
proceselor de afinare
- oxigenul secundar oxidează monoxidul de carbon degajat din baia metalică
- minereul şi varul (încărcate odată cu fonta) formează o zgură bazică, puternic oxidantă
- procesele de defosforare se desfăşoară intens, concomitent cu cele de decarburare,
rezultând oţeluri de bună calitate
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

6) Elaborarea oţelurilor în cuptoare electrice

- Cuptoarele electrice folosesc căldura rezultată în urma transformării energiei electrice
prin efect Joule-Lentz sau prin arc electric
- Oţelul elaborat este de calitate superioară
- Tipuri de cuptoare electrice folosite la elaborarea oţelului:
a) Cuptoare electrice cu arc
b) Cuptoare electrice cu inducţie
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

a) Elaborarea oţelurilor în cuptoare electrice cu arc

- Căldura necesară proceselor metalurgice de elaborare este furnizată de arcul electric
format între doi sau trei electrozi de grafit
- Tipuri de cuptoare electrice cu arc:
- Cuptoare cu arc cu încălzire indirectă (arcul electric se formează deasupra încărcăturii,
căldura generată de arc transmiţându-se prin radiaţie)
- Cuptoare cu arc cu încălzire directă fără încălzirea vetrei (arcul electric se formează prin
încărcătura metalică)
- Cuptoare cu arc cu încălzire directă şi încălzirea vetrei (arcul electric se formează între
electrozii montaţi în bolta şi în vatra cuptorului, străbate toată coloana încărcăturii)
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

- Părţile componente ale cuptorului

 C. Elaborarea oţelului (continuare)

- Materialele folosite la elaborare:

- Materia primă feroasă (fier vechi selecţionat după dimensiuni şi compoziţie chimică)
- Materiale oxidante (atmosfera cuptorului, oxizii de fier, oxigenul insuflat)
- Fondanţi (var şi fluorină pentru procedeul bazic / nisip de cuarţ pentru procedeul acid)
- Tipuri de oţeluri elaborate:
- Oţeluri aliate pentru construcţia de maşini
- Oţeluri aliate de scule
- Oţeluri cu destinaţie specială
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

- etapele procesului de elaborare a oţelului în cuptor cu arc electric

• încărcarea - se realizează pe la partea superioară, se rabate bolta (se
folosesc macarale electromagnetice sau coşuri cu lanţ);
• topirea - se coboară electrozii până la contactul cu încărcătura (după
amorsarea arcului electric se ridică electrozii pentru a asigura lungimea arcului
electric);
• afinarea - se realizează în paralel cu topirea;
• dezoxidarea – prin difuziune (se îndepărtează zgura formată prin înclinarea
cuptorului) şi prin precipitare (se introduc dezoxidanţi după evacuarea zgurei).
• alierea – prin introducea de feroaliaje în cuptor;
• evacuarea – se realizează în oala de turnare prin înclinarea cuptorului.
Incărcarea

Topirea Operaţii suplimentare Evacuare zgură Evacuare oţel

(dezoxidarea, alierea)
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

b) Elaborarea oţelurilor în cuptoare electrice cu inducţie

- Folosesc căldura produsă prin efectul caloric al curentului electric ce ia naştere în
încărcătura metalică a cuptorului datorită inducţiei electromagnetice
- Tipuri de cuptoare electrice cu inducţie:
• cuptoare cu inducţie cu miez
• cuptoare cu inducţie fără miez
Cuptorul se compune dintr-un
creuzet din cărămidă refractară
Cuptorul este de formă în jurul căruia se află înfăşurat
inelară, în centrul inelului un inductor confecţionat din
aflându-se un miez pe care ţeavă de cupru răcită cu apă; la
se găseşte înfăşurarea trecerea curentului electric prin
primară; la trecerea această înfăşurare (primară), în
curentului electric prin baia metalică este indus un
înfăşurare, în baia curent electric de intensitate
metalică inelară este indus mare; căldura produsă de
un curent electric ce curenţii de inducţie prin efectul
încălzeşte baia, pe baza Joule, duce la încălzirea şi
rezistenţei lui electrice. topirea încărcăturii.
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

7. Turnarea oţelului
• Oţelul lichid se evacuează din agregatul de elaborare într-o oală de turnare
• Oala de turnare are o capacitate cuprinsă între 1 ... 100 tone

• Procedee de turnare a oțelului:

a) turnare în lingouri;
b) turnare continuă.
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

a) Turnarea oțelului în lingouri

• Din oală oţelul se toarnă în lingotiere
• Lingotierele
• Sunt confecţionate din fontă refractară
• Pot avea secţiune:
• Rotundă
• Poligonală (pătrată, hexagonală etc.)
• În funcţie de orientarea conicităţii pot fi:
• Normal conice
• Invers conice

Normal conice Invers conice

 C. Elaborarea oţelului (continuare)

• Prin solidificarea oţelului în lingotieră se obţine lingoul

• Lingourile au masa cuprinsă între 100 kg şi câteva zeci de tone
• Procedee de turnare a lingourilor:
• Turnare directă
• Umplerea fiecărei lingotiere este individuală, de sus în jos, direct din oala de turnare
• Turnare indirectă
• Lingotierele se aşează pe un pod de turnare, se reunesc la partea inferioară printr-o
reţea comună prevăzută cu o pâlnie şi se umplu simultan, de jos în sus
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

• Zonele cristaline dintr-un lingou de oţel:

• Zona cristalelor marginale – cristale foarte fine
• Zona cristalelor columnare – cristale alungite
• Zona cristalelor echiaxiale – cristale mari

• Defecte apărute în lingouri:

• Retasură
• Neomogenitate chimică
• Sufluri
• Incluziuni metalice sau nemetalice
• Fisuri, stropi reci etc.

• Înainte de prelucrarea ulterioară prin deformare

plastică, se înlătură porţiunile cu defecte, prin tăierea
extremităţilor lingoului (10...30 % din volumul
lingoului)
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

• După modul de comportare în timpul solidificării în lingotiere se disting:

- Oţeluri necalmate
• Sunt oţeluri incomplet dezoxidate
• Conţin cantităţi mari de FeO şi de O2
• În timpul solidificării, carbonul din oţel reacţionează cu FeO şi O2, formând CO ce se
degajă  fierberea oţelului (solidificare neliniştită)
• Când zona periferică a lingoului este solidificată CO nu se mai poate degaja  rămâne în
lingou sub formă de incluziuni gazoase (sufluri)
• Datorită suflurilor lingourile nu prezintă retasură de contracţie
- Oţeluri calmate
• Sunt oţeluri complet dezoxidate
• Lingourile se solidifică liniştit
• Lingourile prezintă retasură de contracţie
• Sunt foarte omogene
 C. Elaborarea oţelului (continuare)

b) Turnarea continuă a oțelului

• Turnarea continuă se realizează în două variante:
- Cu tragere pe verticală (cu fir vertical)
- Cu tragere pe orizontală (cu fir orizontal)
D. Elaborarea cuprului

• Cuprul este unul din cele mai utilizate metale în toate domeniile industriale
• Se utilizează:
- în stare pură
- sub formă de aliaje
• Proprietăţi:
- densitate mare: 8,9 kg/dm3 (metal greu)
- temperatură de topire: 1083°C
- temperatură de fierbere: 2595°C
- rezistenţă mare la acţiunea corozivă a agenţilor atmosferici
- conductibilitate termică mare
- conductibilitate electrică mare
- maleabilitate ridicată
- capacitate de deformare plastică ridicată
• Materii prime utilizate pentru extragerea cuprului:
- minereuri ce conţin Cu legat sub formă de sulfuri
• exemplu: calcozină - Cu2S, covelină - CuS, calcopirită - CuFeS2
- minereuri ce conţin Cu legat sub formă de carbonaţi
• exemplu: malachit - CuCO3·Cu(OH)2, azurit – 2CuCO3·Cu(OH)2
- minereuri ce conţin Cu sub formă de oxizi
• exemplu: CuO-cuprit
• Procedee de elaborare:
a) procedee hidrometalurgice (se aplică minereurilor de cupru oxidice sărace);
b) procedee pirometalurgice (se aplică minereurilor sulfuroase bogate).
 D. Elaborarea cuprului (continuare)

a) Procesul de extragere a cuprului prin procedee hidrometalurgice

1. Solubilizarea concentratului cupros cu soluţie de H2SO4 şi

Fe2(SO4)3
(trecerea utilului din minereu pe cale chimică în soluţie)
Cu2O+H2SO4→Cu+CuSO4+H2O
Cu+Fe2(SO4)3→CuSO4+2FeSO4
Cu2S+Fe2(SO4)3→CuSO4+CuS+2FeSO4
CuS+Fe(SO4)3→CuSO4+2FeSO4+S
2. După solubilizare sterilul se separă de util prin decantare şi filtrare
(sterilul este insolubil)
3. Extragerea Cu din soluţia de CuSO4
• prin cementare cu burete de fier (introdus în baie) →pulbere sau
Schema tehnologică de elaborare
burete de cupru care se topeşte şi se toarnă sub formă de
hidrometalurgică a cuprului
lingouri.
CuSO4+Feburete→Cu+FeSO4
• sau prin electroliză din soluţie cu anozi insolubili din aliaj Pb-Sb,
obţinându-se cupru electrolitic.
 D. Elaborarea cuprului (continuare)

b) Procesul de extragere a cuprului prin procedee pirometalurgice

• Procesul metalurgic de extragere a cuprului:

- concentrarea minereului
- prăjirea parţială
- topirea pentru obţinerea matei
- extragerea cuprului din mată
- rafinarea cuprului.

Schema tehnologică de obţinere

pirometalurgică a cuprului
 D. Elaborarea cuprului (continuare)

• Concentrarea minereului

- este impusă de concentraţia mică a cuprului în minereuri (1...5%)

- se realizează separarea şi îndepărtarea unei părţi din sterilul minereului
- procedeul de concentrare se alege în funcţie de forma de legătură a Cu în minereu:
• pentru sulfuri (cel mai utilizat la ora actuală)  concentrare prin flotaţie
• pentru carbonaţi  concentrare pe cale hidrometalurgică
- se obţine un concentrat crud cu o concentraţie a cuprului mai mare decât a minereului
• exemplu: în urma concentrării prin flotaţie a minereurilor sulfuroase cu 1...5%Cu rezultă
concentrate sulfuroase cu 15...30%Cu)
- în concentratul crud de cupru obţinut concentraţia sulfului este mare (în concentrat
sunt incluse şi alte sulfuri, cum ar fi: ZnS, PbS, Fe2S)
 D. Elaborarea cuprului (continuare)

• Prăjirea oxidantă

- concentratul cupros se supune prăjirii în cuptoare rotative, până la o umiditate de

1..2%
- constă în eliminarea unei cantităţi din sulful existent în concentratul iniţial crud
- în prezenţa oxigenului sunt realizate procese:
- de disociere a unor sulfuri şi oxidarea sulfului rezultat:
2CuFeS2 + O2  Cu2S + 2FeS + SO2
2CuS + O2  Cu2S + SO2
FeS2 + O2  FeS + SO2
- de oxidare a unor sulfuri:
PbS + (3/2)O2  PbO + SO2
ZnS + (3/2)O2  ZnO + SO2
FeS + (3/2)O2  FeO + SO2
- procesele efectuate în cadrul etapei de prăjire parţială decurg fără aport exterior de
căldură (reacţiile produse sunt puternic exoterme)
- se obţin concentrate având în compoziţie sulfuri (Cu2S, FeS) şi oxizi (FeO, Fe3O4, Fe2O3,
ZnO, PbO, SiO2, CaO etc.)
 D. Elaborarea cuprului (continuare)

• Topirea pentru obţinerea matei

- se realizează în cuptoare de topire autogenă în suspensie

- se realizează pentru separarea oxizilor de sulfuri
- încărcătura cuptorului (concentrat cupros, fondant- sub
formă granulară sau pulbere) este insuflată împreună cu
aerul preîncălzit (773-873 K) prin arzătorul 1 care joacă rol
şi de alimentator al cuptorului; în turnul de reacţie 2 are loc
aprinderea sulfurilor şi topirea încărcăturii, formându-se în
final două componente topite nemiscibile (care se adună în
cuptorul cu vatră 3):
• mata – topitură de sulfuri (conţine 40% Cu)
• zgura – topitură de oxizi Schema de principiu a cuptorului de topire
- se utilizează ca fondant cuarţita – SiO2 (în zgură predomină pentru obţinerea matei prin procedeul
oxidul bazic FeO) Outokumpu:
1-arzător de alimentare; 2-turnul de reacţie;
3-cuptorul cu vatră; 4-zgură; 5-gură de
evacuare a matei; 6-gură de evacuare a
gazelor; 7-turn de gaze; 8-gura de evacuare a
zgurei; 9-mată cuproasă.
 D. Elaborarea cuprului (continuare)

• Extragerea cuprului din mată

- se realizează în agregate de tip convertizor

- convertizarea matei se realizează prin insuflarea aerului sau a oxigenului prin
orificiul 4, în mata lichidă;
- fazele de realizare a procesului de extragere a Cu:
• obţinerea matei „albe” de cupru (formată din Cu2S);
- în primă etapă are loc oxidarea sulfurii de fier şi eliminarea oxidului
de fier împreună cu fondantul cuarţos (SiO2), în zgură
FeS + (3/2)O2  FeO + SO2
2FeO + SiO2  (FeO)2SiO2
- procesul se desfăşoară fără aport de căldură (reacţiile sunt
exoterme), temperatura în convertizor ajungând la 1250...1300°C
- se evacuează zgura (în convertizor rămânând numai mata „albă” Schema de principiu unui convertizor
de cupru care conţine 80% Cu), şi se repetă operaţia prin pentru mată:
reintroducere de mată 1-căptuşeala convertizorului; 2-baie
- faza se încheie când convertizorul este plin cu mată „albă” metalică; 3-sistem de basculare; 4-
• obţinerea cuprului brut (cupru „negru”) gura de suflare a aerului; 5-gura de
evacuare a gazelor; 6-hotă.
- se continuă cu insuflarea aerului  se produc reacţiile:
2Cu2S + 3O2  2Cu2O + 2SO2
2Cu2O + Cu2S  6Cu + SO2
- cuprul brut obţinut are în componenţă un conţinut cuprins între 1 şi
3 % de impurităţi (Pb, Fe, Zn etc.), 99 % Cu şi metale preţioase
(Au şi Ag)
 D. Elaborarea cuprului (continuare)

• Rafinarea cuprului
- se efectuează pentru eliminarea impurităţilor şi recuperarea metalelor preţioase
- fazele de realizare a etapei de rafinare a Cu: rafinare termică, rafinare electrolitică
- rafinarea termică a cuprului brut
- se insuflă aer în cuprul lichid aflat fie într-un cuptor cu vatră, fie într-un cuptor rotativ.
- oxigenul din aerul insuflat în baia metalică realizează oxidarea metalelor mai puţin nobile
decât cuprul (Pb, Fe, Al, Sn etc.)
2Cu+1/2O2→Cu2O
Cu2O+[Me]→2Cu+MeO, [Me] reprezintă impurităţi cu afinitate mai
mare faţă de oxigen decât cuprul: As, Sb,
Fe, Zn etc.
- o parte din oxizii impurităţilor trec în zgură prin adaos de fondant (nisip cuarţos), iar o parte
trec în substanţele volatile eliminate (As2O3, Sb2O3)
- după evacuarea zgurii, se face dezoxidarea băii metalice prin “perșaj”; oxidul de cupru (Cu2O)
dizolvat în baia de cupru topit se înlătură prin amestecarea băii cu prăjini de lemne umede
(mesteacăn sau plop)
- în timpul amestecării, hidrocarburile degajate din lemn, reducătoare (R), produc reacţia:
Cu2O + R  2Cu + RO
- în timpul perşajului se protejează cuprul topit împotriva oxidării (de către aerul din atmosferă)
prin acoperire cu un strat de mangal
- perşajul se poate realiza şi prin suflare în baie a gazelor naturale
- puritatea cuprului rafinat termic: 99,0...99,5%, (conţinutul de oxigen scade sub 0,03%)
- în cazul în care cuprul rafinat termic nu mai conţine ca impurităţi metale preţioase
recuperabile, se toarnă sub formă de lingouri.
D. Elaborarea cuprului (continuare)

- rafinarea electrolitică
- în cazul în care cuprul rafinat termic mai conţine impurităţi, de exemplu
As, Bi, Ag, Se, Te, se toarnă sub formă de anozi, care se rafinează
electrolitic (electroliză cu anozi solubili - dizolvare anodică şi depunere
catodică în soluţie de sulfat de cupru – CuSO4); impurităţile din cuprul
anodic se depun în cuvă sub formă de nămol (în care se găsesc şi metale
preţioase, o parte rămânând dizolvate); nămolul rezultat este utilizat
pentru recuperarea metalelor preţioase.
- se face pentru creşterea purităţii Cu la 99,99% şi pentru recuperarea
metalelor preţioase
- parametrii procesului de rafinare electrolitică:
- electrolitul format din H2SO4 şi CuSO4
- catodul format din foi subţiri de cupru rafinat electrolitic cu grosimea 0,5 mm
- anodul format din plăci de cupru rafinat termic cu grosimea 25...50 mm
- electroliza se desfăşoară în cuve căptuşite cu plăci de plumb la temperaturi de
50...55°C
- alimentarea cu energie electrică se face de la o sursă de curent continuu la
0,3...0,35 V şi cu o densitate de curent de 160...200 A/m2 la catod
- durata electrolizei: 20...30 zile, înlocuirea catozilor: la 7...15 zile
 E. Elaborarea aluminiului

• Aluminiul este unul din cele mai utilizate metale în toate domeniile industriale
• Se utilizează:
- în stare pură
- sub formă de aliaje
Material Forma de utilizare Domeniul de utilizare
Aluminiu metalic Laminat, trefilat, tratat termic sub formă de Toate domeniile
99,997 % tablă, ţeavă, sârmă, profile
99,5 %
Extra pur Electrotehnică
Duraluminiu Durificat prin călire şi îmbătrânire Construcţia de aeronave
3,5-4,5 % Cu; 0,5 % Mn; 0,7 % Mg; Deformare plastică după recoacere la Construcţia de automobile
0,4-0,5 % Si; 0,4 % Fe 400°C Industria chimică
Aliaj Forjate Construcţia de aeronave
cu 4 % Cu, 2 % Ni, 1,5 % Mg Tratat termic, Construcţia de automobile
Aliaj Laminat Toate domeniile
cu 1,5-10% Mg Forjat
Tratat termic
Aliaj Laminat Toate domeniile
cu 1,5 % Mg, 8 % Zn, 1 % Cu Forjat
Aliaj Al-Si Turnat în piese Toate domeniile
(5-22 % Si)
 E. Elaborarea aluminiului (continuare)

• Proprietăţi:
- densitate mare: 2,7 kg/dm3 (metal greu)
- temperatură de topire: 660°C
- temperatură de fierbere: 2056°C
- rezistenţă la acţiunea corozivă a agenţilor atmosferici (se acoperă cu un strat de Al2O3)
- conductibilitate termică mare
- conductibilitate electrică mare
- maleabilitate ridicată
- capacitate de deformare plastică ridicată
- se găseşte în natură numai sub formă de oxid (corindon, Al2O3), de oxizi hidraţi
(bauxită, Al2O3·nH2O) sau sub formă de fluorură (criolită, Na3AlF6)
• Materii prime utilizate pentru extragerea aluminiului:
- Alumina - Al2O3 pur
- Al2O3 pur se obţine din bauxite cu 54...56% Al2O3 (conţin şi SiO2 (Al2O3:SiO2 ≥ 9),
Fe2O3, CaO, MgO)
 E. Elaborarea aluminiului (continuare)

• Procesul metalurgic de extragere a aluminiului:

a) Extragerea aluminei din bauxită (procedeul Bayer)
b) Extragerea aluminiului din alumină
c) Rafinarea aluminiului

Schema tehnologică de obţinere

hidrometalurgică a aluminiului
 E. Elaborarea aluminiului (continuare)

a) Extragerea aluminei din bauxită (procedeul Bayer)

- Calcinarea bauxitei la cca 700°C şi măcinarea fină

- Solubilizarea cu soluţie concentrată de NaOH
- în autoclave încălzite cu abur la 180...200°C şi 18...30 at
- proces: Al2O3·nH2O + 2NaOH  2NaAlO2 + (n + 1)H2O
- conţinutul autoclavei se descarcă în bazine cu apă
- Dizolvarea aluminatul de sodiu
- conţinutul autoclavei se descarcă în bazine cu apă; se dizolvă aluminatul de sodiu iar
sterilul minereului nedizolvat se separă sub formă de nămol (din nămol se pot recupera
alte metale neferoase)
- decantarea soluţiei
- Diluarea
- se realizează într-un alt bazin
- are loc procesul de hidroliză: NaAlO2 + 2H2O  NaOH + Al(OH)3
- hidroxidul de aluminiu precipită
- pentru a se obţine cristale mari (uşor de filtrat) în soluţie se introduc particole fine Al2O3
- Calcinarea
- precipitatul spălat se calcinează la 1200°C
- proces: 2Al(OH)3  Al2O3 + 3H2O
 E. Elaborarea aluminiului (continuare)

b) Extragerea aluminiului din alumină

- Alumina se supune unui proces de electroliză la temperatura de 950°C, electrolitul fiind
criolitul-Na3AlF6 - topit (pe fundul băii se aşează criolit, se coboară electrozii şi se
conectează la curent →se formează o topitură în care se introduce pulberea de
alumină).
- Proces: Al2O3  2Al3+ + 3O2-
- la anod (insolubil din masă carbonică): 3O2- - 6e = (3/2)O2
- oxigenul se separă la anod  arde o parte din carbonul anodului  CO2  consumarea
anozilor
- la catod (insolubil din masă carbonică): 2Al3+ + 6e = 2Al
- Aluminiul (de puritate 99...99,5%) se depune la catod în stare lichidă (Tproces = 950°C >
Ttopire Al = 660°C)
- Parametrii procesului de electroliză:
- tensiune: 3,5...4,0 V
- densitatea curentului: 2000...5000A/m2
- consumul de energie: 13000...15000 kWh/t.
Schema de principiu a unei cuve pentru electroliza aluminei:
1-electrozi din grafit; 2- electrolit solidificat; 3-masa carbonică
(reprezintă catodul);4-căptuşeală din şamotă; 5-manta
metalică;6-gură de evacuare aluminiu; 7-aluminiu lichid; 8-
electrolit topit).
 E. Elaborarea aluminiului (continuare)

c) Rafinarea aluminiului
- Se efectuează pentru obţinerea Al cu puritate de peste 99,99%
- Principalele impurităţi sunt: Mg, Na, K, Ca, Si şi Fe
- Metode:
- Rafinare clorurantă: aluminiu topit este supus barbotării cu un curent de clor gazos care asigură degazarea
metalului şi eliminarea impurităţilor Mg, Na, K sub formă de cloruri.
- Rafinare electrolitică:
- cuva de electroliză conţine 3 straturi în stare lichidă:
• stratul inferior constituit din aluminiu brut topit (în care se dizolvă 25…35% Cu pentru a se realiza un aliaj cu
greutate specifică mai mare, care se separă pe fundul băii de electroliză) – constituie anodul; aluminiului
supus rafinării i se măreşte densitatea la 3...3,5 kg/m3 prin aliere cu cupru (pentru a nu se amesteca cu Al
rafinat);
• stratul din mijloc constituit dintr-o soluţie de criolit (Na3AlF6) şi florură de bariu –constituie electrolitul;
• stratul superior format din aluminiu rafinat (cu puritate de peste 99,99%) – constituie catodul.
- straturile sunt separate unele de altele datorită diferenţei de densitate (ρelectrolit = 2,67...2,72 kg/dm3, ρaluminiu =
2,2...2,3 kg/m3 (la temperatura de lucru 780-800°C)
- în timpul electrolizei ionii de Al+3 din electrolit migrează către stratul superior (la catod), în timp ce o cantitate
echivalentă de ioni de aluminiu din stratul inferior migrează în electrolit.

Schema de principiu a cuvei pentru rafinarea

electrochimică a aluminiului:
1- electrozi din grafit; 2-aluminiu pur (catod);
3-căptuşeală; 4-manta metalică; 5-electrolit;
6-aluminiu brut (anod); 7-masă carbonică.