Ştire vs Fapt Divers

Din cauza interesului prea mare acordat informatiilor de tipul “Faptului Divers”, sunt
“neglijate informatiile adevarate” care creeaza stiri “adevarate” care au o pondere mai mare de
interes asupra publicului din toate categoriile existente:<< Nu putem ignora acest tip de stire mai
ales ca presa noastra o promoveaza cu o insistenta demna de o cauza mai nobila. Nu ne
ascundem iritarea fata de proliferarea acestui gen de mass-media romaneasca, dar nici nu putem
refuza sa recunoastem ca exista. Multe confuzii creeaza Faptul Divers. Specifica presei
populare ,ea isi justifica prezenta prin pretentia partial corecta a editorilor: “Asa cere cititorul”,
care cititor si ce anume cere el nimeni nu ne spune. Mai mult chiar, televiziunile noastre private
se intrec in a inlocui stirea adevarata cu Faptul Divers. Orice repros pare neavenit. In definitiv,
Faptul Divers nu este o stire? Nu ne da o informatie interesanta despre oameni, despre ceea ce s-
a intamplat intr-o zi? Fara a contesta Faptului Divers la existenta, sa incercam sa o delimitam cat
mai corect de stirea jurnalistica autentica. Teoretic vorbind diferentele sunt greu de stabilit.
Amandoua tipurile de stiri respecta legea proximitatii si exigentele genului: concizie, claritate,
interes uman.
Totusi trebuie sa recunoastem ca exista o diferenta intre un asasinat politic si o crima
comisa din gelozie. Una reprezinta o stire, cealalta – un fapt divers. Ce anume le deosebeste?
Raspunsul este dat de un teoretician al textului, Roland Barthes (1964), care constata ca diferenta
nu consta in tematica ci in structura. Altfel spus, asasinatul politic trimite la (implica) o situatie
extensiva, in timp ce Faptul Divers se rezuma la el insusi, la o situatie intensiva. Asasinatul
politic este, deci, o informatie partiala o informatie ce trebuie atenuata printr-un interviu, o
ancheta sau un reportaj. In Faptul Divers, informatia este dimpotriva , totala. Orice adaos este
inutil. Asadar strirea reprezinta o structura deschisa in timp ce Faptul Divers este, prin definitie,
o structura inchisa. Aproape nimic nu mai poti adauga Faptului Divers: o crima inexplicabila, o
sinucidere, gasirea unei sume mari de bani etc. “Palatul de justitie intra in reparatii capitale dupa
o suta de ani” reprezinta un Fapt Divers, fie si din cauza contextului implicit al evenimentului.
Identificam doua procedee majore in crearea Faptului Dives:
- O relatie de cauzalitate aproape aberanta: “A muri din cauza rasului”. Faptul Divers
trebuie sa starneasca uimirea cititorului mai accentuat decat stirea. Cu cat Faptul Divers
trebuie mai indepartat de o situatie comuna si reala, cu atat va fi mai interesant.
 - Inexplicabilul : fenomene paranormale, unele crime si sinucideri etc.
Roland Barthes ia in discutie o cazuistica bogata, identificand numeroase procedee de creare
a Faptului Divers (antiteza, apropierea contrariilor etc.), dar concluzia este aceeasi: inventiva,
intensa si uimitoare, informatia vehiculata de Faptul Dives se rezuma la ea insasi. Faptul Divers
duce invariabil la o saracie a informatiei >>1
Informatiile de Fapt Divers nu beneficiaza de multe ori de investigatie, jurnalistii
multumindu-se doar cu relatarea evenimentului si cu descoperirile facute la timpul respectiv.
Arareori se mai revine asupra subiectului .Cu putina cunostiinta a limbii romane o informatie de
gen fapt divers poate fi scrisa de oricine pentru ca in cele mai multe cazuri jurnalistul nu face
altceva decat sa povestesca intamplarea si sa mai ia interviuri anumitor persoane .In cazul unui
asasinat politic , de exemplu, nu are acces oricine sa stranga informatii despre cum s-a intamplat
evenimentul , nu oricine cunoaste persoanele importante inplicate in eveniument sau nu toti au
acces la aflarea cercurilor vicioase unde politicianul respectiv isi traia viata sau nimeni nu are
curaj sa investigheze motivul omorului politicianului mai ales daca acesta nu avea o viata privata
tocmai curata .
Cu siguranta ca si informatiile date mai sus constituie un motiv bun de luat in
considerare in privinta catalogarii faptului divers in sfera informatiilor care denatureaza
jurnalismul, care il surclaseaza , ii dau acea caracteristica de jurnalism fals, de pseudojurnalism .
In jurnalismul de opinie este ignorata cel mai mult functia de supraveghere ca si, de
asemenea, in jurnalismul de tip fapt divers este ignorata functia de producere a informarii
punctuale si exacte necesare atat publicului cat si puterii cu ajutorul carora cititorul sa se poata
adapta la un mediu in permanenta schimbare.Jurnalismul de tip fapt divers reprezinta “o presa cu
o identitate incerta” inceputa sub semnul elanurilor roamntice al mizelor politice ale creari
identitatii nationale si ulterior al statului national , presa romaneasca traind decenii de-a randul
ca prizoniera a politicului si a consecintelor derivate din el . A fost si a continuat sa fie o presa cu
o putere aureola intelectuala (cu tendinte intelectualiste) o presa facuta de oameni care doreu sa-
si afirme o vocatie si sa-si confirme personalitatea , talentul ,harul ,norocul ,o presa care in
momentul cheie al istoriei ei si-a atribuit un rol militar de promovare a unei cauze sau demolare a
alteia , o presa cu o identitate incerta penduland intre atasamente politice evidente si rabufniri
agresive de autonomie, intre aspiratie literara si tentatia senzationalismului ieftin , intre morga
elitista si populism , onestitate si coruptie , intre devotiune fata de un ideal de responsabilitate
civica si arivarism grobian grosier . Idealul misionar a fost infintat de presa comunista : <<Din
aceasta radacina se desprind diferite modalitati de practicare a jurnalismului , avand la un pol
jurnalismul de opinie iar la celalalt jurnalismul de tip senzational , in ambele scrisul frumos si
convingator ( nu cautarea si verificarea informatiei si prezentarea ei in mod neutru ) devine
esenta actului de presa , cea ce elimina ideia unor activitati “de teren” , “dificile si specifice” ( a
unor competente definite si a formari pt stapanirea lor ) si scoate in prim plan abilitatea de a
convinge sau emotiona prin efecte de limbaj derivate fie din bagajul genetic (talentul) fie din
bagajul de eruditie . >> 2
Cei care practica un jurnalism de senzatie bazat pe opinie sunt de fapt “ jurnalisti fara
jurnalism “ deoarece acestia refuza de a accepta anumite tehnici moderne specifice jurnalismului
depinzand de public si patron , patroni nemaifiind oameni de afaceri “aruncati” intr-un ziar, ci
colegi de presa care fac si ziar si afacere in paralel .Jurnalismul se confrunta cu o criza a
identitatii profesionale generate de rolul nesigur si variabil al jurnalistului .Un grup a
monopolizat puterea ,resursele economice, accesul la centrele de decizie si proroductie, de
discurs legitimant ( productie jurnalistica de calitate ) .Deligitimarea profesiei din cauza
compromisurilor care se fac inclusiv in cea ce priveste pregatirea jurnalistilor si stimularea
profesiei vizand standardele presei, a condus la o adevarata drama a evenimentelor prost
comuniste prezentate de jurnalisti : << Din reprezentati ai unei categorii asimilate elitei
intelectuale ,acestia au devenit – din cauza ipostazei lor de avocati ai intereselor politice, de
dezvaluitori de scandaluri, de agenti ai comercialismului, de plasmuitori, de informatii false si
calomnioase- simbolul nonintelectualismului .>>3.
Informatiile de tip fapt-divers sunt reprezentate de texte insotite de imagini mari uneori
ocupand mai mult spatiu decat textul despre evenimentul respectiv. Faptul divers “s-a lansat” in
presa romaneasca prin evocarea unor momente istorice, personalitati istorice, relatari despre
anumite civilizatii necunoscute de marele public; acest tip de informatii mai contineau si
evenimente inedite despre prelucrarea bumbacului, producerea indigoului, retete culinare sau
articole despre manufacturarea patinelor sau a schiurilor, evenimente extrem de diverse, de altfel,
relatari nonevenimentiale.
Faptul divers este cunoscut de toti marii jurnalisti ca reprezentand acea latura ce nu
merita a fi cercetata neconstituind un fapt de interes general, un fapt real. Insa caracteristica de
baza ce mentinea faptul divers pe primele pagini ale ziarelor nationale dar mai ales locale este
actualitatea, una dintre insusurile de baza a unei stiri. Presa, in general “isi trage seva” din
actualitate. O stire determina semnificatia evenimentului in sensul ca modalitatea in care stirea
respectiva este tratata duce la o ierarhizare a evenimentelor din ziua respective: <<Ziarele
inzestreaza lumea cu valori conceptuale. Faptul si evenimentul nu au acelasi statut. Evenimentul
desemneaza o exigenta a reprezentarii. Presa nu este ancorata intotdeauna in adevar, intervine
deformatia intelectuala, interpretari. Actualitatea este un “patchwork”, o peticeala cosmopolita,
este venetica si adesea suspecta.>>4
Daca evenimentul desemneaza o exigenta a reprezentarii, faptul divers este putin mai
bland din punctul de vedere al interesului asupra publicului insa este mult mai dur decat un
subiect ce constituie un eveniment, in sensul ca este mai violent, o stire de fapt divers contine un
limbaj ce se incadreaza mai usor in sfera popularului decat limbajul intalnit la un eveniment
politic social sau de alt gen.

Subcapitolul 2
Titlul informaţiilor de fapt divers

Titlul informatiilor de fapt divers sunt caracterizate de senzationalism, socheaza prin

caracterul mare al literei cu care este redactat, prin utilizarea frecventa a semnelor de punctuatie,
oferindui astfel o intonatie aparte.
Titlurile – citat sunt cel mai intalnite in cadrul informatiilor de acest gen intrucat,
jurnalistul arata drama evenimentului de fapt divers prin cateva cuvinte- soc ce apartin unuia din
protagonisti. In folosirea acestui gen de titlu, citatul trebuie reprodus cu maxima rigoare, nefiind
permisa omiterea sau adaugarea unor cuvinte, deoarece cititorul avizat, care va parcurge textul,
va fi neplacut surprins daca nu va gasi titlul reprodus aidoma in corpul articolului.
Titlurile interogative sau exclamativ-imperative reprezinta o alta categorie adesea
utilizata la stirile de fapt divers. Jurnalistii folosesc astfel de titluri pentru a constitui o provocare
la adresa curiozitatii cititorului, care se grabeste sa citeasca articolul respectiv, pentru a afla
raspunsul la intrebarea pusa.
Titlurile evazive, care deruteaza cititorii, ii fac sa creada cu totul altceva despre
continutul articolului dandu-si seama de adevaratul mesaj al textului abia cand citesc articolul.
Acest tip de titlu caracterizeaza senzationalul ieftin, care atrage cititorul pe moment dar care a
doua zi nu va mai cumpara ziarul intrucat din tiltlu: “ unei batrane i s-au furat dintii din gura”,
cel care cumpara ziarul nu afla decat ca de fapt batranei i se furase poseta unde se afla si proteza.
Un titlu de genul articolului de fapt divers atrage cititorul prin sezationalism, prin
violenta cu care este redactat si nu in ultimul rand prin spatiul care ii este atribuit acestuia. Un
titlu de genul:” si-a omorat copilul”, redacatat cu litere mari, in prima parte a paginii si pe prima
pagina este inposibil sa nu-i “sara” in ochi cititorului si eventualului cumparator.
Incitativ, concis, clar, scurt reprezinta calitati pe care trebuie sa le indeplineasca un tiltlu,
orice titlu al unui articol din preas scrisa. Titlul informatiei de fapt divers pe langa aceste calitati
cu care atrage cititorul, mai este caracterizat de dramatizarea cu care apare in ziare. Pentru ca
principala tinta a patronilor de presa din ziua de astazi este profitul si, observand ca audienta
creste in momentul cand ziarul este “invadat” de articole violente, dramatice, o eventuala scadere
a materialelor de acest gen si implicit a titlurilor de acelasi tip este aproape imposibila intrucat
publicul este cel care aduce cel mai mult teren trusturilor de presa pe piata publicitara.
Un titlu de fapt divers trebuie sa fie socant si inteligent, ne determina de multe ori sa ne
oprim la ele, sa nu continuam parcurgerea articlolului, comoditatea nostra fiind pe deplin
satisfacuta datorita lecurarii pe diagonala, atat de draga cititorului grabit de astazi, nu ar mai fi
posibila fara elemente de titrare puternice.
Titlul de fapt divers, ca oricare titlu jurnalistic, nu trebuie sa fie prea lung. Teoria indica o
medie de 7 cuvinte pentru titlu. Cifra este insa discutabila si putem oricand incalca regula, daca,
prin aceasta, ne atingem scopul: un titlu puternic, deopotriva incitativ si informativ. Nici prea
scurt nu este bine ca un titlu de fapt divers, si nu numai sa fie folosit. In ciuda faptului ca sunt
des folosite , titlurile din doua cuvinte ascund numeroase primejdii si de multe ori denatureaza
adevarul inteles pe care jurnalistul dorea initial sa il exprime. Banalitatea este o alta caracteristica
de care trebuie sa ne ferim in redactarea unui titlu de fapt divers, mai ales ca principala trasatura
a acestuia este senzationalul, sa uimeasca prin cuvintele folosite. Sa nu fie metaforic, in exces
deoarece excesul dauneaza, este util doar intr-o masura mai mica. Metaforele, personificarile cu
tenta senzationista, obtureaza sensul, indepartand cititorul de la mesajul principal. Un titlu de
fapt divers nu trebuie sa fie general. Ziarele populare, de scandal supraliciteaza informatia, intr-o
maniera senzational-generalizanta (Romania schioapata ) sau ironic deplasat(Romania –intr-un
picior ). Trasatura de baza a unui titlu de fapt divers este incitarea. Un titlu cu o astfel de
caracteristica este foarte scurt, direct si socant: “soc si groaza”, “inghititi de potop”, titluri care
de altfel reprezinta cel mai bine presa de senzatie.
Titlurile din presa senzationala, de mai multe ori, nu sunt ceea ce par. De exemplu un
titlu de genul: “Sotia fotbalistului Mutu - violata”, la o prima consultare si fara a citi articolul, ne
transmite mesajul cum ca persoana cu pricina este chiar violata cand, de fapt este vorba despre
un film unde aceasta trecea printr-o astfel de scena. Din cauza unor astfel de metode folosite in
redactarea stirilor de fapt divers, ziarele cu pricina isi pot pierde foarte usor cititorii fiind
dezamagiti de ceea ce citesc, asteptandu-se la cu totul altceva.

Subcapitolul 3
TIPUL PUBLICULUI DE FAPT DIVERS

Avand la baza stiri de genul scandalurilor atat al persoanelor publice cat si scandalurile
oamenilor de rand, jurnalismul senzational are un public divers, eterogen. Pentru ca exista atat
reviste, ziare de scanadal cat si emisiuni televizate de acest gen, publicul, din punctul de vedere
al genului este reprezentat intr-o mai mare masura de femei care nu au o ocupatie si, mai ales
pensionarii de ambele sexe care prefera intr-o pondere mai ridicata acest gen de informatie, in
defavoarea publicului ce are o ocupatie stabila si care este in cautarea unei informatii jurnalistice
autentice de genul socialului, economic, politic: <<… publicul reprezinta “orice grup sau individ
care este implicat in vreun fel anume in viata unei organizatii”.
Deoarece o organizatie nu are un public general, unic si omogen, ci mai multe publicuri,
cercetatorii considera ca acestea se individualizeaza si se ierarhizeaza dupa gradul de implicare
in procesele de comunicare, de sustinere sau de constrangere a unei organizatii. Gradul de
implicare este determinat de efectele pe care le are activitatea unei organizatii asupra diferitelor
categorii sociale. Daca un grup de oameni descopera ca este supus unor asemenea actiuni, care ii
afecteaza viata (somaj, poluare, insecuritate etc.) sau care ii rezolva anumite probleme cu care
era confruntat ( ofera locuri de munca, protejeaza mediul, inbunatatesc calitatea vietii), si daca
identifica sursa acestor actiuni, atunci incepe sa se simta legat de acea organizatie si devine
“public” al acesteia. >>1
 Cresterea pe zi ce trece a cititorilor informatiilor de genul Fapt Divers nu determina
altceva decat o incurajare a continuarii publicarii unor astfel de informatii: << Cei care
recepteaza anumite mesaje mass-media nu traiesc in aceeasi zona nu se cunosc unii pe altii si
adeseori nu impartasesc valori, credinte si convingeri politice comune. Singurul lucru care ii
leaga este participarea la receptarea unor produde mass-media identice .In comunicarea de masa
audienta este constituita dintr-o multitudine de oameni, risipiti in plan geografic, eterogeni din
punct de vedere socio-cultural, aflati in imposibilitatea de a comunica cu persoanele care au
produs mesajele respective. Acesti oameni consuma un produs mass-media in urma unor decizii
liber asumate: in timpul lor liber ei ar putea, la fel de bine, sa se pilimbe, sa discute cu cineva, sa
faca anumite cumparaturi, sa se dedice unui hobby, sa viziteze un obiectiv oarecare. Deoarece
publicul are la dispozitia sa numeroase alte optiuni pentru relaxare, comunicatorii din mass-
media sunt in permanenta preocupati de trezirea si mentinerea interesului acestor grupuri
eterogene de oameni, deosebit de numeroase si de diferite din punct de vedere economic, social,
cultural, religios si chiar lingvistic. De aceea, mesajele transmise prin sistemele comunicarii de
masa sunt accesibile ( putin specializate), atragatoare, intime, mereu inedite. Termenul de
“masificat”, folosit mereu pentru a denumi aceste tipuri de audiente, nu se refera atat la
amploarea maselor care primesc produsele mass-media, cat la diversitatea nedefinita a acestora :
ele reprezinta “un agregat de spectatori, cititori, ascultatori si privitori”, caracterizat prin
“dispersie, anonimat, lipsa de organizare sociala, inconsistenta in copozitia sociala” >>2
Desi functia de cilturalizare care apare in cadrul functiilor mass-media este nerespectata
pentru ca acest gen de informatie nu face altceva decat sa deculturalizeze opinia publica,
ponderea cu care faptul divers apare in presa este destul de mare. Vizibila, pe prima pagina, cu
fotografii necenzurate si titluri “siropoase”, care incita la lecturarea articolului informatia de fapt
divers atrage intr-o masura crescanda publicul. O persoana care cumpara un astfel de ziar doar
pentru ca a fost atrasa de titlul din prima pagina este evident ca nu este interesata sa cumpere un
ziar economic, social, un ziar despre aflarea unui posibil nivel de trai in viitor, ci, cu suguranta
este interesata numai de barfa, de presa de scandal si nu in ultimul rand, este atrasa de fapt
divers.
In urma unui sondaj de opinie realizat pe data de 17.01.2007 am aflat ca persoanele cele
mai atrase de fapt divers, de sensational sunt pensionarii dar si persoanele somere, care nu
poseda un loc de munca stabil. Categoria imediat urmatoare este reprezentata de tineri cuprinsi
intre varsta de 18-25 de ani care sustin ca faptul divers nu este o informatie ce merita a fi citita
insa fiind foarte ceruta si publicatiile care mediatizeaza acest tip de stire avand o audienta mare,
nu are cum sa dispara din grila de programe. Categoria de public atras cel mai putin de
senzational este reprezentata de persoanele ce detin studii superioare care sunt de parere ca acest
tip de informatie pe langa faptul ca deculturalizeaza opinia publica este vag documentata,
superficiala, care ar putea fi scrisa de oricine, fara sa aiba sudii de specialitate.

Subcapitolul 4
Reporterul informaţiei de fapt divers

Pe langa dorinta acerba de informare, perseverenta, ambitie, intuitie, calitati pe care le are
un reporter generalist, un jurnalist, de fapt divers trebuie sa mai fie si curajos. Intrucat faptul
divers implica crime, violente, tot felul de evenimente de acest gen, un ziarist de fapt divers
trebuie sa fie mai inainte de toate curajos, sa aiba initiativa la locul crimei, sa incerce sa afle
adevarul in urma propriei munci. Un reporter de fapt divers trebuie sa vada evenimentul prin
ochii publicului, sa se gandeasca, sa-si imagineze ce doreste acesta sa afle din cadrul unui
eveniment.
<<Reporterul nu este un om birou, de pupitru (“desk”), ci un om de teren. Activitatea lui
cotidiana presupune mobilitate si usurinta in comunicare, capacitatea de a stabili usor relatii
umane, de a intra in contact cu persoane din cele mai diferite categorii sociale.[…]. Capacitatea
de a stabili contacte umane este cu atat mai importanta cu cat jurnalistul nu este decat foarte rar,
martorul direct al unui eveniment ( o formula anecdotica sustine ca singura calitate a unui bun
reporter este norocul de a se afla, atunci cand trebuie acolo unde trebuie). Cel mai adesea
jurnalistul de teren isi starnge informatiile dialogand cu actorii sau martorii evenimentului pe
care el l-a ratat. Altfel spus, textul sau este “ povestea unei povestiri”. De aici deriva importanta
dialogului cu sursele ( care se verifica una cu alta prin comparare – asa – numita “incrucisare a
surselor”) si, totodata, a abilitatilor de comunicare ale reporterului, a capacitatii sale de a-i face
pe interlocutori sa se simta relaxati, sa vorbeasca nestanjeniti, fara teama, sa rememoreze cu
discernamant experientele traite, sa readuca in prezent amanunte care initial, li se pareau a fi
absolut nesemnifiacative. De alrfel, in opinia breslei jurnalistice precum si in cercetarile de
sociologie a acestei profesii, cateva calitati, nu neaparat inascute, ci si dobandite, sunt
considerate ca definitorii pentru un bun reporter ( cu alte cuvine permit unui jurnalist sa
indeplineasca, in mod corect, sarcinile majore ale reporterului). Acestea ar fi: simtul initiativei,
disponibilitatea de a se deplasa rapid si eficient in diferite locuri, flexibilitatea( pentru a face fata
unor situatii neasteptate), puterea de lucru in salturi ( in presa zilele linistite alterneaza cu zilele
supraaglomerate), capacitatea de adaptare rapida ( pentru a schimba strategia initiala in functie
de reactiile partenerilor), curiozitatea si usurinta de a comunica. Prin tipul sau specific de
activitate, jurnalistul din presa de informare, fie ea nationala sau locala. Din presa de agentie sau
din audio-vizual este obligat sa prezinte subiecte dintre cele mai variate, de la faptul dives la
campania electorala, de la impactul ecologic ale unei noi constructii industriale, la vernisajul
unei expozitii, de la dramele unei familii de someri la succesele unei vedete a clipei. El este deci
un generalist, nu un specialist. >>1
Un reporter de senzational trebuie sa fie specialist in ceea ce face. Nu poti repartiza un
jurnalist de cultura si pentru fapr divers intrucat cel de cultura are cu totul alte idei oglindite
poetic spre deosebire de un jurnalist de fapt divers care trebuie sa fie apt de a scrie un reprtaj
despre un accident cu victime, cu mult sange, tipete si tot ceea ce este specific acestuia. Un
reporter de senzational poate fi pus in situatia de a nu putea culege inforamatii de la martorii
speriati din cauza accidentului, in acest caz el trebuie sa incerce cu orice pret sa scrie reportajul
cu ceea ce doar el a vazut din momentul sosirii la fata locului, sa stie cand sa ceara opinea
politiei cu priveri la accident, sa intrebe medicii cat de garv sunt victimele ranite sau daca mai
exista posibilitatea sa mai supravietuiasca .Trebuie sa fie intuitiv sa nu piarda nici o secunda din
momentul sosirii la fata locului unde s-a intamplat accidentul, sa stie sa intrebe exact la
momentul potrivit, persoana potrivita.
Desi in ultimul timp in cadrul marilor ziare nationale noi institutii vin sa alimenteze
redactiile cu subiecte de publicat ( exemplu agentiile de presa) rolul jurnalistilor tinde sa nu mai
fie asa de valoros in cadrul unei redactii, cei mai multi dintre ei retragandu-se carte agentii sau
acele posturi, ziare care au si munca de teren. Majoritatea informatiilor de fapt divers necesita
munca de teren pentru ca un bun reporter trebuie: <<sa se deplaseze din redactie la locul
evenimentului, pentru a avea un contact direct cu “mediul” in care s-a petrecut respectivele fapte;
sa colecteze mai multe informatii bazandu-se pe urmatoarele procedee: observatia imediata;
interviul cu persoanele implicate in evenimente sau martore la desfasurarea acestora; investigatii
in arhive, birouri ale diferitelor oficialitati, biblioteci; sa verifice soliditatea informatiilor de care
beneficieaza folosind procedeele jurnalistice uzuale; sa scrie texte, intemeiate pe informatiile
culese, sa le pregateasca pentru publicare si sa le supuna controlului si ( eventual) aprobari de
catre edior. >>2 Jurnalistul care face teren si obtine informatia in urma propriilor investigatii, si a
propriei munci poate raspunde cu usurinta dificultatilor cerute de catre informatia de fapt divers.
Un jurnalist cel mai bine se formeaza pe teren acolo unde intalneste greutatea practicarii acestei
meserii reprezentata de: persoane care nu doresc sa comunice informatia din diferite motive, fie
ca este constransa de anumiti factori, fie ca e speriata, nu mai are cuvinte din cauza a ceea ce i s-
a intamplat. Si activitatea de birou are o la fel de mare putere asupra formarii unui jurnalist
datorita persoanelor cu experienta de la care tanarul reporter poate afle secretele meseriei,
riscurile si avantajele acesteia dar, foarte important ,care au fost obtinute tot din munca de teren.