Autorul precizeazã în prefaþa cãrþii faptul cã aceasta din urmã nu evolueazã spre o

concluzie stiintificã, tendinþa fiind mai mult una de problematizare, de interogare, iar nu
de statuare a unor pronosticuri.
Aceastã ,,globalizare’’ este însãºi noua ºi neplãcuta percepþie a lucrurilor care scapã de sub
control, iar sensul ei constã în caracterul nedefinit, dezorganizat ºi autopropulsat al
problemelor lumii: lipsa centrului, a unui pupitru de comandã, a unui consiliu de decizie, a
unui birou managerial. Fragmentarea politicã ºi globalizarea economicã, departe de a
acþiona în direcþii contrare sunt de fapt aliaþi ºi conspiratori, ºi datoritã acestei perspective,
eliberate de explozia noii libertãþi de miºcare, aºa numitele procese de globalizare se soldeazã
cu o redistribuire a privilegiilor ºi a lipsurilor, a bogãþiei ºi a sãrãciei, a resurselor ºi a
sterilitãþii, a puterii ºi a neputinþei, a libertãþii ºi a constrîngerii.
Asta face ca astãzi, în opinia autorului, sã asistãm la o restratificare în cursul cãreia se
formeazã o nouã ierarhie socio-culturalã mondialã. Mai exact, ceea ce înseamnã
globalizare pentru unii reprezintã localizare pentru alþii; semnalînd o nouã libertate
pentru unii , procesul globalizãrii îºi face apariþia neinvitat , ca un destin crud pentru alþii.
Distanţele nu mai contează, iar ideea de graniţă geofizică devine din ce în ce mai greu de
susţinut în „lumea reală”. Departe de a fi un dat fizic obiectiv, impersonal, distanţa este un
produs social; mărimea sa variază în funcţie de viteza cu care poate fi parcursă (şi în termeni de
economie monetară, de cheltuielile necesare pentru atingerea acelei viteze) (Bauman, 2002
Cealalalta perspectiva nu se mai refera neaparat la ciberspatiu, dar este legata la fel,
de globalizarea comunicarii. Zygmunt Bauman spunea ca „globalizarea divide si uneste in
egala masura; cauzele diviziunii sunt identice cu cele care promoveaza uniformitatea
globului. (…) Mobilitatea ajunge una dintre cele mai ravnite valori, iar libertatea de
miscare – o facilitate intotdeauna rara si inegal raspandita – devine rapid principalul
factor de stratificare in epoca postmoderna pe care o traversam. Ne aflam in miscare, chiar
daca fizic stam pe loc.” (Bauman, Zygmunt,Globalizarea si efectele ei sociale, Editura Antet,
Bucuresti: 2007, p. 6).
Ce se intampla insa daca luam in calcul acelasi ciberspatiu, ca unealta a omului modern?
Probabil ca am ajunge la acelasi inteles: individul beneficiaza de libertate de miscare, stand pe
loc, adica mai curand isi imagineaza ca beneficiaza de libertate. Cum ramane insa
cu miscarea asa cum o cunosteam in afara fenomenului de globalizare? Raspunsul autorului
polonez n-ar fi tocmai imbucurator: „Pentru locuitorii primei lumi, adica lumea pronuntat
cosmopolita, extrateritoriala a oamenilor de afaceri, de cultura sau a universitarilor cu deschidere
globala, granitele statelor se naruiesc, subminate de bunurile, capitalul si finantele planetei.
Pentru locuitorul celei de a doua lumi, zidurile reprezentate de controlul de trecere a frontierei,
de legile de rezidenta, de strzile „curate” sau de politicile de „toleranta zero” se inalta. Primii
calatoresc unde poftesc, se distreaza in voiaj (mai ales daca zboara la clasa intai sau cu aparatele
personale), sunt invitati si momiti sa calatoreasca, iar cand se hotarasc sa o faca sunt intampinati
cu zambete lungi si brate deschise. Ceilalti calatoresc pe furis, adesea ilegal, uneori platind mai
mult pentru un lo imbacsit la clasa a treia a vreunui coșciug plutitor decat dau primii in schimbul
desfatarilor dulci de la clasa business, sunt primiti cu cautaturi dusmanoase, cu catuse daca au
ghinion, arestati si, la sosire, deportati de urgenta.” (Bauman, Zygmunt, Globalizarea si efectele
ei sociale, Editura Antet, Bucuresti: 2007, p. 88). Asadar, pentru paturile medii si de jos, singura
sansa de a avea acces la alte spatii, fara prea mult efort, le reprezinta elementele comunicarii
globalizate, respectiv internetul, telefonia mobila, Ipod-urile si altele asemenea, unelte de
circulatie in modernitate.
4.2 Razboiul modern pntru cucerirea dreptului de a defini si aplica sensul spatiului folosit in
comun; democratia in capcana
         Diversitatea naucitoare si haotica a hartilor din epoca premoderna avea deci sa fie inlocuita
nu atat cu o imagine universal valabila asupra lumii cat cu o ierarhie stricta de imagini.
Transparenta spatiului, anuntata azi ca marca distincta a ordinii rationale, nu a fost inventie
moderna ; ea a fost conditie indispensabila a convietuirii interumane; singura noutate moderna a
fost anuntarea transparentei ca tel de urmarit sistematic - o misiune.        
Globalizarea este un proces ce largeste cadrele determinante ale schimbarii sociale la nivelul
lumii ca intreg. Astfel, in timp ceschimbarea sociala a fost initial abordata in cadre locale,
regionale si nationale, acum centrarea este asupra internationalizarii si globalizarii. A crescut
interesul in explicarea relatiilor dintre unitatile teritoriale si lumea ca intreg, discutiile purtandu-
se asupra problemelor cu privire la 'legatura micro-macro', 'raportul local-global' si la analize
multi-nivel. Problema care ramane deschisa este cea referitoare la modul in care s-ar putea merge
dincolo de enumerarea simpla a diferitilor indicatori ai globalizarii precum operatiunile
corporatiilor multinationale si transnationale, comunicatiile prin satelit, existenta unei limbi
universal acceptata, problemele ecologice ale lumii actuale sau abordarea globala a problemelor
de securitate si pace Globalizarea este vazuta ca opozitie intre, pe de o parte, dorinta omului de
acumulare de bunuri materiale, iar de cealalta parte, nevoia de comunitate si identitate. Cu alte
cuvinte, globalizarea este vazuta ca o confruntare intre intereselee economice si financiare(piete
de capital, corporatii multinationale, investitori) si statele nationale ca entitati culturale, sociale,
economice. "Fragmentarea politica si globalizarea economica sint de fapt aliati si
conspiratori. Integrarea si parcelarea, globalizarea si teritorializarea sint pocese
complementare. Mai exact, ele reprezinta doua laturi ale aceluiasi proces: redistribuirea pe tot
cuprinsul lumii a suveranitatii, puterii si libertatii de actiune, provocata (dar in nici un caz
determinata) de saltul revolutionar al tehnologiilor vitezei.'
'() Asa numitele procese 'de globalizare' se soldeaza cu o redistribuire a privilegiilor si a
lipsurilor, a bogatiilor si a saraciei, a resurselor si a sterilitatii, a puterii si a neputintei, a libertatii
si a constringerii. Asistam astazi la procesul de restratificare, in cursul caruia se formeaza o noua
ierarhie socio-culturala mondiala.'
( Zygmunt  Bauman - Globalizarea si efectele ei sociale Adversarii globalizarii acuza tarile
occidentale de ipocrizie. Si au dreptate. Statele Occidentului au impins tarile sarace sa-si
demonteze barierele vamale, dar ei le-au pastrat pe ale lor, impiedicind astfel tarile in curs de
dezvoltare sa-si exporte produsele agricole si privindu-le de unvenit de care aveau nevoie cu
disperare.