Paginarea ziarelor

14IUL.

Suportul material pe care îl foloseste o astfel de publicatie este hârtia.

În mod curent, hârtia de ziar are o densitate de 60mg/cm2, o culoare alb- galbuie (desi uneori poate fi
alb-roz). Densitatea hârtiei trebuie sa asigure doua conditii: exemplarul unui ziar sa fie destul de usor,
iar hârtia sa fie destul de rezistenta si opaca, pentru a nu permite transparenta textului sau a imaginilor
de pe verso. Ziarele sunt structurate pe pagini, întotdeauna în numar par, iar paginile pot forma
fascicule tematice în cuprinsul ziarului/tabloidului. Paginile ziarelor nu sunt brosate, nici chiar daca
formeaza fascicole. Uneori ziarul este însotit de unul sau mai multe suplimente de aceleasi dimensiuni
ca si pagina de baza sau de dimensiuni diferite, de regula mai mici. Suplimentele pot fi brosate, mai
ales daca au dimensiuni apropiate de A4 sau A5.
Dimensiunile standardului european în functie de care se stabilesc marimile paginilor sunt:

A0 = 841mm x 1189mm;

A1 = 594mm x 841mm;

A2 = 420mm x 594mm;

A3 = 297mm x 420mm;

A4 = 210mm x 297mm

A5 = 148mm x 210mm

Format ele clasice ale marimii paginii de ziar, impuse de practica jurnalistica si editoriala, sunt:
formatul mare;  formatul mediu;  formatul mic.  Ele folosesc pagini apropiate dimensiunilor A2. Nu
exista însa dimensiuni standard pentru marimea paginilor de ziar. Cum nu exista dimensiuni standard
pentru aceste formate, diferentele între ele fiind date de variatii în latimea paginii (de regula, de o
coloana) sau lungimea acesteia (de regula, egala cu latimea unei coloane), în diferite zone ele pot
purta nume specifice: în spatiul mass- media germane ele se numesc format nordic, format renan,
format berlinez. Ziarele au drept  trasatura comuna si distinctiva faptul ca pentru a ajunge la o
dimensiune apropiata de A4 trebuie sa fie împaturite în patru. Tabloidele sunt publicatii care folosesc
si ele trei formate: mare, mediu si mic, dar variind în jurul dimensiunii standard A3 a paginii. Trasatura
comuna si distinctiva a tabloidelor consta în faptul ca ele sunt îndoite o singura data, în doua, pentru a
ajunge la dimensiunea A4. Reducerea paginii ziarelor si tabloidelor la dimensiunea A4 exprima
obisnuinta cititorilor de a citi informatii tiparite pe aceasta suprafata, dar si faptul ca este suprafata
maxima care poate fi urmarita eficient si cu privirea. Motiv pentru care, o serie de reguli de asezare în
pagina vor tine cont de aceasta reductie dictata de practica lecturii.

Coloana paginii de ziar

Coloana reprezinta modul standard de structurare a informatiilor în paginile ziarelor sau a tabloidelor,
indiferent daca sunt prezentate în forma de text dau în forma grafica. Informatiile transpuse în pagina
publicatiilor nu sunt tiparite pe întreaga latime a oglinzii acesteia, deoarece rândul rezultat astfel ar fi
mult prea lung si ar crea dificultati la citire atât în ceea ce priveste urmarirea continuitatii dintre rânduri,
cât si în ce priveste miscarea capului pe care trebuie sa o faca cititorul pentru a urmari textul. Pentru
înlaturarea acestor neajunsuri, pagina este împartita în coloane, a caror latime permite citirea  unui
rând fara miscarea capului si urmarirea rapida a continuitatii textului. Ziarele si tabloidele îsi
structureaza oglinda paginii într-un numar standard de 6 sau de 7 coloane, dar latimea acestora este
diferita: între 5,5cm si 3,5cm.

Latimea coloanei determina în buna masura viteza de lectura a textului si stilistica acestuia. O coloana
lata (de exemplu, de 5,5cm) impune un ritm de lectura mai scazut, dar permite folosirea unei sintaxe
mai elaborate si a unui lexic mai bogat, cu unitati lexicale mai lungi. În cazul unei coloane înguste (de
exemplu, de 3cm) viteza de lectura creste foarte mult, dar aceasta reusita se face în detrimentul
stilului textului, deoarece latimea mica a coloanei impune folosirea unor unitati lexicale scurte si a unei
sintaxe relativ simple.

Numarul de 6 sau de 7 coloane reprezinta unitatea de suprafata cu care se opereaza în organizarea

oglinzii paginii. Pornind de la acest numar standard, în functie de tipul de punere în pagina, coloanele
pot fi unificate (de cele mai multe ori în coloana dubla) sau reîmpartite (trei coloane standard se
unifica, dupa care se împart în doua coloane mai late).  Distanta dintre coloane poate fi alba
(netiparita) sau poate fi marcata printr-o linie trasata la mijlocul acesteia. În cazul delimitarii prin linii a
coloanelor, latimea distantei standard dintre  coloane nu se modifica. Linia de despartire dintre
coloane functioneaza ca un element grafic asociat articolului tiparit în coloanele respective. Ea va
delimita toate coloanele pe care le ocupa textul respectiv. Textele din coloane pot fi încadrate prin linii
grafice. În acest caz, textul va fi distantat fata de linia de cadru la o distanta egala cu jumatate din
distanta dintre rânduri, iar cadrul textului va avea aceea latime pe care o are coloana paginii. Distanta
dintre o coloana încadrata si o coloana neîncadrata este egala cu distanta standard dintre colone.
Imaginile, pozele, graficele, caricaturile etc., ocupa, de regula, o suprafata a carei latime este data de
latimea coloanelor. În conditiile tehnoredactarii computerizate, suprafetele imaginilor nu mai sunt atât
de dependente de latimea coloanelor, deoarece acestea se pot adapta mai usor la dimensiunile
imaginii. În felul acesta imaginile nu mai pierd din informatiile pe care le transmit, dar se creeaza
discontinuitati suparatoare în lectura textului si în armonia paginii. Aceste reguli de distantare a
coloanelor sunt necesare pentru a permite o cât mai coerenta punere în pagina a informatiilor, în
principal sub raport tipografic.

Punerea în pagina
Punerea în pagina desemneaza modul de folosire a coloanelor de text si a imaginilor în aranjarea
grafica a informatiilor în oglinda paginii. Aceasta tehnica are rolul de a ordona, de a grupa si de a
clarifica informatiile furnizate cititorului. În acelasi timp, asigura si o reprezentare grafica placuta a
paginii si mentine viu interesul cititorului pentru articolele si materialele prezentate. Tinând cont de
faptul ca împartirea paginii în coloane ramâne unitatea de baza cu care se opereaza în aranjarea
informatiilor în pagina, pot fi identificate patru modalitati de paginare: în scara, în rama, în bloc, în
module.

Paginarea în scara
Reprezinta cea mai simpla modalitate de aranjare a textului în pagina. Îsi are originea în modalitatea
de aranjare pe doua coloane în pagina a textului în primele carti, care aveau un format apropiat de A4.
Si în prezent, unele carti, mai ales cele religioase, sunt tiparite înca în doua coloane. Dar si alte genuri
de lucrari, mai ales dictionarele, au pastrat aceasta modalitate de punere în pagina. Caracteristica
specifica acestei paginari consta în faptul ca textul umple coloanele paginii în ordinea fireasca a
lecturii. Informatiile sunt prezentate începând din prima coloana din stânga spre ultima de la dreapta si
din partea superioara a coloanei spre partea inferioara. Acestui mod de paginare nu îi sunt specifice
imaginile, deoarece ele ar trebui sa fie foarte mici, de latimea coloanei. Titlurile materialelor de presa
ocupa doar latimea coloanei. Avantajul metodei de paginare consta în simplitatea sa. Dezavantajele
sunt însa mai multe. În primul rând, ordinea în care sunt plasate materialele nu reflecta neaparat si
ordine importantei lor, ci doar pe aceea a asezarii în pagina. Fiind dificil de ilustrat cu imagini,
materialele de presa sunt prea putin atractive. Modalitatea de lectura devine totusi plictisitoare, chiar
daca este suficient de coerenta. Cu toate acestea, paginarea în scara este înca folosita. În cotidiene
adeseori o coloana de pe pagina este rezervata paginarii în scara, aici fiind grupate informatii pe
diferite criterii: stiri de ultima ora, informatii tematice, informatii suplimentare pentru o pagina tematica
etc. Pentru publicatiile publicitare sau pentru paginile de publicitate – în special pentru anunturile de
mica publicitate – din publicatiile informative, paginarea în scara reprezinta modalitatea  predilecta de
paginare, datorita tipului de informatii ce se publica aici si  datorita simplitatii si eficientei acestei
metode. Spatiul dintre coloane este de cele mai multe ori un spatiu alb.

Paginarea în rama
Particularitatea acestei metode de paginare consta în faptul ca titlului articolelor li se confera nu numai
o functie informativa – prin titrare, ci si una tipografica – prin delimitarea pe care o fac între texte.
Titlurile ocupa întotdeauna un numar de coloane egal cu coloanele pe care este distribuit textul
articolului, care este prins astfel între titluri. În acest fel, articolele pot ocupa una, doua, trei sau chiar
patru coloane de lungimi diferite.

Avantajele acestui mod de paginare constau în aceea ca titlurile pot fi mai lungi, articolelor li se pot
atasa supra-titluri sau sub-titluri, chiar sapouri. Mai mult, prim marimea caracterului titlurilor date
materialelor este semnalata  importanta textului respectiv, având în vedere ca textul este tiparit cu
acelasi caracter. Principiul de baza al paginarii în rama pretinde ca pagina sa nu fie fracturata nici
longitudinal, nici transversal. Reiese astfel ca pe orice coloana trebuie sa existe un element de
întrerupere. Prin paginarea în rama se evita pozitionarea articolelor si titlurilor acestora la aceeasi
înaltime (chiar si pentru cele care începe pe partea de sus a paginii, deoarece se pot folosi caractere
de marimi diferite pentru titluri, precum si supra-titluri etc.). În acest fel articolele se îmbina si se
întrepatrund, creând o repartitie armonioasa a textului si mentinând treaza atentia cititorului. În
general, daca textele nu sunt însotite de imagini, delimitarea lor cu ajutorul titlurilor se face fara
dificultate. Dar o pagina de ziar fara nici o imagine este prea putin probabila. Plasarea imaginilor într-o
paginare în rama se face cu o oarecare dificultate si produce unele dezavantaje, deoarece nu se va
putea sesiza întotdeauna unde se termina textul ce o însoteste sau daca nu cumva imaginea apartine
unui material alaturat, fapt ce va îngreuna lectura pentru cititor. Iar daca imaginea nu este plasata
exclusiv sub titlul caruia îi apartine, confuzia este asigurata pe deplin. Pentru a elimina astfel de
neclaritati, se recomanda ca imaginile sa fie înconjurate din toate partile de textul pe care- l însotesc
sau sa fie plasate imediat dupa titlu. Având în vedere aceste dificultati, paginarea în rama reprezinta o
modalitate pe care conceptele editoriale o ocolesc.

Paginarea în bloc
Specificul paginarii în bloc consta în faptul ca textul articolelor este distribuit pe coloane de lungimi
egale, formând dreptunghiuri în oglinda paginii, iar imaginile care însotesc textul se gasesc lânga
acesta (stânga sau dreapta) deasupra lui sau dedesubt. Materialele nu se mai îmbina, ci sunt aliniate
unul dupa/lânga altul. Avantajul acestei metode este acela ca reuneste de o maniera foarte clara titlul
materialului cu textul. Dar dezavantajul major îl reprezinta imprecizia atribuirii imaginilor care însotesc
textul, la care se adauga faptul ca pot aparea fracturi longitudinale si transversale pe suprafata paginii
foarte des. Chiar daca se recurge la evid entierea titlurilor prin diferite metode, alaturarea a doua
evidentieri creeaza un efect pervers, de diminuare reciproca a importantei.

Paginarea în module
Acest tip de paginare cauta sa exploateze avantajele paginarii în rama, eliminând totodata neajunsul
creat de imprecizia plasarii imaginilor la paginarea în bloc. Conform acestui procedeu, imaginile sunt
integrate în interiorul masei de text, chiar daca fractureaza lectura continua a acestuia. Conforma
acestei tehnici de paginare, daca materialul tipografic ocupa mai multe coloane, cel putin una dintre
ele va avea lungime diferita. Prin urmare, pentru a nu crea dificultati la lectura, se recurge si la
modalitati de delimitare grafica a spatiilor de separare dintre diferite materiale jurnalistice. La cele trei
tipuri de paginari prezentate, delimitarea între articole este facuta doar de catre titluri, care joaca dublu
rol. Tinând cont de nevoia de organizare si claritate a plasarii articolelor pe pagina, de diversitatea
modurilor în care poate fi oferita informatia cititorilor (nu doar sub forma de text, ci si sub forma de
imagini), devine evident ca doar separarea materialelor prin intermediul titlurilor nu este suficienta.
Motiv pentru care s-a recurs la paginarea în module.

Particularitatea acestei modalitati de paginare consta în faptul ca materialele pot fi delimitate si cu

ajutorul unor linii, fie al liniilor de despartire dintre  coloane, fie al liniilor care sectioneaza transversal
coloanele pe care este plasat materialul informativ. Aceste linii au lungimi egale cu suprafata pe care o
ocupa materialele respective. În rest sunt respectare regulile impuse de paginarea în rama, dar
separarea între materiale este mult mai clara, orientarea cititorului pe pagina facându-se mult mai
usor. Cititorul recunoaste de la bun început toate elementele care tin de un material. Tehnicile
contemporane de redactare si paginare favorizeaza în mod predilect aceasta modalitate de paginare,
mai ales prin faptul ca ea permite recurgerea la accentuari diverse ale titlurilor, la plasarea unor texte
în casete, la accentuarea prin culoare etc.

Oricare ar fi modalitatea de punere în pagina, ea va tine întotdeauna cont de împartirea în coloane a

paginii, care reprezinta unitatea textuala de baza de la care se pleaca în elaborarea si realizarea unei
pagini.

Distributia pe verticala si distributia pe orizontala

Asezarea materialelor jurnalistice în pagina tine cont si de modul în care sunt distribuite elementele
acestora. Blocurile sau modulele pot fi distribuite pe verticala sau pe orizontala. La distributia pe
verticala se vor obtine suprafete jurnalistice care au întotdeauna dimensiunea bazei mai mica decât
dimensiunea înaltimii, ceea ce confera paginii impresia de suplete, dinamism, eleganta. Este o
modalitate de paginare mai dificila si pretentioasa, deoarece impune termini scurti în titrare si alegerea
unor ilustratii care sa respecte aceeasi distributie.

În cazul distributie pe orizontala a oglinzii paginii, dimensiunea bazei  modulelor sau a blocurilor este
mai mare decât dimens iunea înaltimii. Aceasta distributie permite folosirea unor titluri mai expresive,
cu termeni multi si/sau lungi, folosirea unor ilustratii distribuite si ele pe orizontala. Procedeul induce
impresia de fermitate, siguranta, chiar gravitate.

AUTOR: Ion Creanga

FISA DE LECTURA Povestea lui Harap-Alb

I. LOC: “intr o tara indepartata la o margine a pamantului” TIMP:”odata,

acum mult, mult timp”

II. CONTINUT:
“Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este o opera epica inproza, un
basm cult care a aparut “Convorbiri literare” la 1 august1887.Subiectul este
simplu, specific basmelor populare, cu eroi
simotivepopulare,incaresupranaturalulesteimpletitculumeareala
apersonajelor taranesti din Humulesti al lui Creanga.Verde Imparat ii cere

fratelui sau, Craiul, sa-I trimita pe cel maiviteaz dintre cei trei fii, ca sa-I
urmeze la tron, deoarece el avea numaifete. Pentru a-I pune la incercare,
Craiul se imbraca intr-o piele de urssi ii sperie pe cei doi fii mari. Mezinul
insa reuseste sa invingaprobasiobtine incuviintarea de a pleca spre
imparatia

lui Verde Imparat.PovatiuitdeSfantaDuminica,pecareoajutase,mezinulisi

alege calul,armele si hainele, pe care le avuse tatal sau cand fusese mire si
pleacala drum dupa ce primeste sftaturile Craiului, intre care acela de a
seferi de omul span si de omul ros. Cu toate acestea, el este pacalit
deSpan, care, prin viclesug, il face sluga. Sub amenintarea mortii,
feciorulde crai jura ca nu va

spune nimanui cine este de fapt, pastrand taina“pana cand va muri si va

invia”. Spanul ii da numele de Harap-Alb,care-l sujeste cu

credi nta, resp ectan du- si jura mant ul facu t. Ajuns i lapalatal Imparatului
Verde, spanul se da drept nepotul acestuia si, dintr-un nemasurat orgoliu, il
supune pe Harap-Alb la incercari primejdioase,cu speranta ca va scapa de
el: sa-I aduca “salati din gradina ursului”;pielea unui cerb fabulos, batuta in
nestemate; sa-I aduca fataimparatuluiRos,casaseinsoarecu ea.Ajutat de
Sfanta Duminica, de furnici, si de albine si povatuitpermanent de calul sau,
Harap-Alb reuseste sa invinga toate probele.Cei cinci prieteni fabulosi:
Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila il ajuta sa invinga
piedicile ivite in

incercarea de a oadduce pe fiica Imparatului Ros la curtea lui Verde-

Imparat. Aici suntintampinati cu toate onorurile, dar fata Imparatului Ros il

respinge peSpan si dezvaluie celor de fata taina ca Harap-Alb este

adevaratulnepot al lui Verde-Imparat. Dat in vileag, Spanul se repede si re
te az acapul lui Harap-Alb, dar fata il inconjoara “cu cele trei smicele de
mardulce”, il stropeste cu apa vie si il invie, acesta trezindu-se ca dupa
unsomn greu. Atunci, calul fermecat il apuca pe Span si “mi ti-l azvarle
ininaltul cerului”, de unde cade pe pamantsimoare.Verde-Imparat il
casatoreste pe Harap-Alb cu fata lui Rosu-Imparat, iar la nunta lor au fost
poftiti toti prietenii care l- au ajutat inperipetiile sale sa treaca probele si a
fost veselie mare, “chiar sisaracimea ospata si bea!”. Veselia a tinut ani
intregi si mai tine siacum, iar “cine se duce acolo, be si mananca, … iar
cine nu, se uita sirabda”.

http://slidepdf.com/reader/full/fisa-de-lectura-harap-alb-56206aec9bc0e 1/3
III. PERSONAJE:

 craiul: “tace molcum”, “posomorât”

 Harap-Alb: “roş cum îi gotca”, “boboc în felul său”

 fiul mare: “tu nu eşti de împărat, nici împărăţia pentru tine” 

 Sfanta Duminica: babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după

milostenie

 calul: “o răpciugă de cal, grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai

coastele”, “Ghijoagă

urâcioasă”, “calul odată zboară cu dânsul până la nouri şi apoi se lasă în
jos ca o săgeată. După aceea mai zboară încă o dată până la lună şi iar se
lasă în jos mai iute decât fulgerul. Şi unde nu mai zboară şi a treia oară
până la soare”

 Spanul: “prefăcut în alte straie, şi zice cu glas subţiratic şi necunoscut”

 Imparatul Verde: “arde de bucurie că i-a venit nepotul”

 fetele imparatului: “li s-a făcut milă de dânsul şi au zis Spânului cu
binişorul”

 Gerila: “o dihanie de om, care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci şi

patru de

stânjeni de lemne şi tot atunci striga, cât îi lua gura, că moare de frig. Şi
-apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de speriat; avea nişte urechi
clăpăuge şi nişte buzoaie groase şi dăbălăzate. Şi când sufla cu dânsele,
cea deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea dedesubt
atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Şi, ori pe ce se oprea suflarea lui, se
punea promoroaca mai groasă de-o palmă. Nu era chip să te apropii de
dânsul, că aşa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Şi dac-ar fi
tremurat numai el, ce ţi-ar fi fost? Dar toată suflarea şi făptura de primprejur
îi ţineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau,
pietrele ţipau, vreascurile ţiuiau şi chiar lemnele de pe foc pocneau de ger.
Iară veveriţele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în
unghii şi plângeau în pumni, blestemându-şi ceasul în care s-au născut. Mă
rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult!”

 Flamanzila: “altă drăcărie şi mai mare: o namilă de om mânca brazdele

de pe urma a 24 de pluguri şi tot atunci striga în gura mare că crapă de
foame.”

 Setila: “altă minunăţie şi mai mare: o arătare de om băuse apa de la 24

de iazuri şi o gârlă pe care umblau numai 500 de mori şi tot atunci striga în
gura mare că se usucă de sete.”

 Ochila: “altă minunăţie şi mai minunată: o schimonositură de om avea în

frunte numai un ochi, mare cât o sită şi, când îl deschidea, nu vedea
nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl ţinea închis, dar fie zi, dar fie
noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului.”, “vestitul
Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă,
din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă”

 Imparatul Ros: “îngrozit”, “îi asculta cu dezgust şi numai înghiţea noduri”

 fata imparatului: “o farmazoana cumplita

IV. PARERI PERSONALE:

“Povestea lui Harap-Alb” de Ion creanga este un basm foarte interesant,

placut, care mi a oferit multa placere in timp ce l am citit. Episoadele
inlantuite armonios, au o compozitie clara si fireasca.

fiul mijlociu: “ruşinat”

Pasari-Lati-Lungila: “altă bâzdâganie şi mai şi: o pocitanie de om umbl