Gestionarea+furiei 2570 PDF

Daniel Cirț
Gestionarea
FURIEI
Găsește-ți CALM-ul înainte ca furia ta să-i
rănească pe cei dragi sau pe tine însuți
Găsește-ți CALM-ul
Sunt Daniel Cirț, trainer și coach, dar mai întâi sunt un

om, soț și tată a doi copii minunați, David, de 7 ani și
Amalia, de 1 an.
Pasiunea mea este să-i ajut pe oameni să-și găsească
echilibrul interior.
1
Cuprins
1 Când furia te controlează

fără să știi 4
2 De ce nu funcționează
tehnicile de gestionare a
furiei? 23
3 Metoda în 4 pași de
gestionare a furiei 45
4 Ce ar dacă am învăța
gestionarea furiei? 66
Anexa 1 77
2
1
Când furia te controlează
fără să știi
Știi momentul ăla când îți dai seama că ai spus lucruri pe
care nu ai vrut să le spui? Și ți-ai dat seama că nu te-ai

stăpânit, ci furia te-a posedat?
Așa mi s-a întâmplat și mie chiar în perioada în care
credeam că sunt o persoană răbdătoare.
De cele mai multe ori, furia noastră se manifestă față de

cei dragi, pe cei pe care îi iubim cel mai mult, pe cei care
fac parte din noi, pe cei pentru care suntem dispuși să
sacrificăm totul și totuși ei sunt cei mai atacați, loviți și

umiliți de noi. Din păcate luăm relația cu cei dragi ca ceva
ce ne aparține, și care nu ne poate fi luat. Reușim de
multe ori să ne abținem la locul de muncă, să nu
explodăm de furie între colegii de serviciu, însă venim

acasă încărcați și ne descărcăm pe cei dragi.
3
Câteva secvențe din trecut

Eram copil când am hotărât că îmi voi întemeia o familie
în care va domni calmul și armonia. Tatăl meu se enerva
destul de ușor și am ajuns să-mi fie mai teamă de

izbucnirile lui de furie decât de o pedeapsă corporală.
Tata lucra într-un mediu extrem de dăunător echilibrului
minții. La uzina minieră unde era maistru lăcătuș de

întreținere 8 ore pe zi, lucra într-un zgomot infernal care
părea că te lovește în cap ca o ploaie de bile de fier.
Probabil că acest mediu, plus educația primită de el în
familie l-a făcut atât de sensibil la orice făceam eu sau

surorile mele. Strigătele și jignirile m-au făcut de atunci
să-mi doresc altceva de la mine când voi fi părinte. Am
decis că îmi voi trata copiii cu calm și respect. Mi-am zis:
„Eu nu-mi voi vărsa nervii pe copii niciodată.”
4
Aveam 26 de ani când m-am căsătorit cu iubirea vieții
mele, Penina. Curând ne-am dat seama că reacționăm
diferit în fața pericolului, frustrărilor și stresului. Eu

încercam să-mi păstrez calmul, iar soția mea dădea pe
față emoțiile într-un mod foarte intens și viu.
La 34 de ani devenisem tată. Eram entuziasmat să pot să
relaționez cu băiețelul meu, David, diferit față de ce

experimentasem în familie. Foarte curând mi-am dat
seama că nu e deloc ușor să mă țin de promisiunea pe
care mi-am făcut-o în adolescență.
Am trecut prin multe momente de presiune în care am

simțit impulsuri puternice de a-l trage pe copil de urechi,
sau să-i dau una la fund, iar de câteva ori am făcut-o. În
definitiv, nu eram cu nimic mai bun decât părinții mei.
De cele mai multe ori răbdam. Asta era tot ce știam, să
rabd. Oarecum, asta m-au învățat propriile mele
experiențe din copilărie, să tac și să rabd, însă răbdarea
asta nu ducea prea departe. Curând aveam să îmi

cunosc propria mea furie.
5
Întâlnirea cu furia
Spre deosebire de mine, soția mea, Penina, a crescut
într-un cămin în care nu a suferit niciodată din cauza

agresiunii fizice sau verbale. Cu toate acestea, Penina nu
reușea să-și reprime impulsurile.
Îmi aduc aminte că după un episod de furie exteriorizată,
soția mea a venit la mine cu lacrimi în ochi, cu respirația
întretăiată și m-a implorat: ”Te rog ajută-mă!”
„Ajută-mă să înțeleg ce e cu mine, de unde îmi vin aceste

răbufniri, de ce îmi pierd răbdarea și de ce ridic tonul sau
chiar îmi vine să lovesc când sunt în astfel de momente?
De unde crizele astea?”
Era devastată, mai ales că lucra cu ea și își dorea să nu

se mai repete astfel de episoade. Nu își putea explica de
ce, uneori se comporta urât, țipa, și îi rănea pe cei dragi.
6
Am observat că aceste momente de izbucnire a furiei
apăreau fie pe fondul oboselii, al stresului, sau al
sindromului pre-menstrual.
După astfel de episoade își cerea iertare de zeci de ori și
plângea, de cele mai multe ori până la epuizare.
Se critica foarte dur și bineințeles că stima ei de sine era
jos.
Nu dorea să fie un exemplu negativ pentru David,
băiețelul cel mare, care îi seamănă mult la temperament.
”Mi-aș dori să fiu ca tine”, îmi spunea, „să nu mă enervez
și să îmi pot păstra calmul în situații critice. Te rog, ajută-
mă, cum reușești să fii așa de calm?”
Întrebarea „Cum reușești să fii așa de calm?” nu era
prima oară când mi-o adresa cineva. Aceeași întrebare
mi-au pus-o și colegi de liceu, de facultate, colegi de
muncă, prieteni și oameni cu care lucram.
7
Așa că m-am hotărât să studiez mai multe
despre furie să o pot ajuta pe soția mea, să
aducem mai multă armonie în familie.
Calmul dinaintea
furtunii
Știi momentul ăla când citești o carte
și începi să te identifici cu personajele

de acolo? Ei, așa mi se întâmpla
mie.
Începusem să citesc cartea ca să

descopăr cum să o ajut mai bine pe
soția mea, și îmi săreau în ochi din
ce în ce mai multe pasaje care îmi
vorbeau mie, direct.
Pe măsură ce citeam am înțeles că furia
poate lua mai multe fețe. Că momentele de
furie negestionate corespunzător puteau
duce nu numai la agresiune (ceea ce nu era
cazul meu), ci și la forme mai „ușoare”.
8
Mi-a venit atunci în minte un episod relativ recent din viața

mea. La 37 de ani eram invitat într-o tabără de
adolescenți să susțin niște seminare pe teme de relații.

Seminarul meu a atras un procent foarte bun din tinerii
prezenți în acea tabără.
După ce am început prezentarea, au intrat în sală cu
întârziere niște fete, după impresia mea erau în clasa a
XII-a. S-au pus în primul rând și nu conteneau să
șușotească, să-și dea coate și să râdă pe înfundate.
Le fixam din când în când cu privirea pentru a le transmite
că deranjează comportamentul lor, atât pe mine cât și pe
restul audienței. Comportamentul lor s-a repetat și
intensificat.
La un moment dat nu am mai putut! M-am adresat tuturor
făcând referire la comportamentul fetelor, ca să se simtă
ridicol, și apoi le-am spus cu SARCASM : „Se pare că
avem în față produsul unor minți imature.”
9
Dostoievski spunea cu blândețe despre sarcasm că este

„ultimul refugiu al oamenilor modești și a celor cu sufletul
curat atunci când intimitatea sufletului lor este grosolan și
supărător invadata”.
Sarcasmul îl văd acum, în

general, ca ind limba
diavolului.
— Thomas Carlyle
Stricasem toată atmosfera seminarului. Nu am mai reușit
să mă adun până la sfârșitul lui. Mai ales că tocmai urma
să vorbesc despre Caracter.
Înțelesesem că foloseam sarcasmul tocmai pentru că nu
aveam instrumentele necesare pentru reglarea furiei.
Citind și studiind mai departe despre furie am văzut că
există moduri mult mai perfide de a exprima furia. Mi-a
venit în minte o întâmplare din copilărie, dureros de viu
întipărită în sufletul meu.
10
Aveam 9 ani când mama s-a înfuriat pe mine, făcusem o
boacănă, sincer nici nu mai știu ce.
Îmi aduc aminte de mama că de multe ori râdeam
împreună, jucându-se cu noi. Uneori în joaca noastră
depășeam limitele suportabile pentru ea.
Probabil că factorul cel mai puternic care favoriza furia
mamei era faptul că lucra în ture de noapte, câte o
săptămână.
Așadar, mama s-a înfurat rău pe mine și m-a pedepsit. În
sinea mea credeam că merit să fiu pedepsit.
Însă pedeapsa pe care am primit-o atunci nu o pot uita. În
supărarea ei m-a pus să stau la colț, în genunchi. Și

pentru că nu avea coji de nucă la îndemână, a luat niște
sârmă dintre sculele tatei, a făcut-o mototol, și m-a pus
cu genunchii goi pe sârmă. Știam că făcusem o prostie.
Însă mi se părea nedreaptă pedeapsa pentru ce făcusem.
Clocoteam de mânie! Am vrut să mă răzbun.
11
Aveam vezica plină, așa că intenționat am făcut pipi pe
mine, acolo. „Așa-i trebuie!”, mi-am spus.
Mama s-a speriat! M-a ridicat repede, mi-a zis să merg
să mă schimb și să rămân în camera mea.
Nu știa că a fost o reacție pasiv-agresivă de furie. (Iar eu
abia acum citind din cărți mi-am dat seama de asta).
Se pare că atunci, la 9 ani, prinsesem o tehnică prin care
puteam să-i sancționez pe ceilalți atunci când mi se făcea
o nedreptate. Le puteam face ceva prin care să se simtă
și mai rău, și mai prost, să le fac exact ce nu le place,

fără să izbucnesc în vreun fel și să-mi arăt furia.
O altă conștientizare m-a făcut să mă cutremur. De fapt
prin felul meu de a reacționa la furie încă de la acea
vârstă fragedă, am fixat în mine mentalitatea de victimă și
de persoană hipersensibilă.
12
Am descoperit că furia, dacă nu era reglată într-un mod
sănătos putea să dea nu doar într-un comportament
agresiv, ci și unul cu aparență de calm.
În loc să țip, să vorbesc urât, să lovesc sau să trântesc
ceva, adoptam această detașare, transformându-mă într-
un soț și un tată neimplicat.
Pe dinafară arătam un calm imperturbabil, însă înăutru
clocoteam de emoții neconsumate, iar în felul acesta mă
răneam pe mine însumi.
Citind câteva cărți de gestionarea furiei, am aflat cu
stupoare, că din punct de vedere clinic, SUFEREAM DE
FURIE CRONICĂ.
Am descoperit că sub mantia calmă pe care o purtam de
fapt clocotea o furie acumulată și nedeslușită care mă
îmbolnăvea fizic. Am descoperit că disconfortul meu
abdominal sau oboseala vocală, laringitele și senzația de
strângere de gât erau o exprimare somatică a unor emoții
înăbușite.
13
De fapt, în familia noastră erau două tipologii de reacție la
furie. Soția mea, în furie, rănea pe ceilalți pe față. Eu, în
furie, încercam să rabd, rănindu-mă pe mine. Iar apoi,
dintr-un suflet rănit, răneam și eu pe cei dragi, la rândul
meu.
Adică eram o persoană furioasă care își înghițea furia. Și
știi ce se întâmplă oamenilor care rabdă, rabdă, rabdă și
își reprimă emoțiile puternice? La un moment dat
explodează. Tot calmul meu renumit erau doar momente

înainte de dezlănțuirea furtunii.
Conștientizarea furiei
Exact asta mi s-a întâmplat din nou, chiar în perioada în
care studiam intens despre furie.
Într-o dimineață lucram de zor în biroul meu de acasă

când aud dinspre bucătărie voci cu ton tensionat. M-am
ridicat de pe scaun cu gândul să aplanez situația. Am luat
și biberonul Amaliei, fetița noastră de un an, care
rămăsese în biroul meu.
14
Parcurgând distanța între camera unde lucram și

bucătărie am auzit frânturi de informație care nu mi-au
plăcut deloc. Soția mea se auzea vorbind răspicat cu
David, băiețelul nostru.
Lucrurile nu sunau deloc bine. Am început să simt niște

înțepături în stomac.
Și eu discutasem înainte de două ori cu David, cu mult

calm, despre exact aceleași lucruri pe care acum le-a
surprins soția mea. Și iată că lucrurile se repetau. Asta
mă făcea foarte tensionat.
Odată ajuns în bucătărie, am aflat detaliile poveștii, și

toate temerile mele s-au adeverit.
Ce s-a întâmplat după, a durat câteva fracțiuni de

secundă.
Am făcut un pas mare, am trântit cu putere biberonul de

plastic al Amaliei de blatul din bucătărie și am început să
strig.
15
Și eram gata-gata să mă reped spre David. Parcă voiam

să-l iau de guler, să-l strâng, să-i fac ceva!
În momentul acela, îndreptându-mă spre el cu hotărârea

unui om furios, am văzut ceva ce m-a făcut să mă
opresc.
David înghețase. Și i-am văzut privirea … ochii lui strigau

ca un pui neajutorat, speriat și rugător: „nu mă răni!”
O străfulgerare a unui gând mi-a săgetat inima: „Ce fel de

părinte ești? Cum îți tratezi copilul?”
M-am întors și am plecat val-vârtej direct spre camera lui

David. Pe holul apartamentului, în pași grăbiți, mă certam
cu gândul care m-a oprit:
-- Cum pot să fiu un părinte echilibrat dacă nu reușesc să-

mi calmez imediat furia? Cum pot să îmi calmez furia
dacă nici măcar nu o conștientizez când vine?
16
Ajungând în cameră mi-am adus aminte de un citat
Ferește-te de furia omului răbdător.
Ferește-te de furia omului

răbdător.
— John Dryden
Ăsta eram eu. Înmagazinam în mine furie neexprimată, și
apoi explodam!
Și mi-am pus din nou întrebarea: Cum pot să îmi calmez
furia înainte să fac ceva urât, dacă nu o conștientizez

înainte de a fi prea târziu?
Și apoi a început să aibă sens pentru mine tot ce citisem
în ultimele luni despre furie.
Vreau să te învăț și pe tine ce am învățat eu, și ceea ce
mai apoi am reușit să pun în practică.
17
Informațiile pe care ți le voi da în continuare în acest
ebook sunt câteva dintre tehnicile care m-au ajutat să
parcurg niște pași concreți în gestionarea furiei.
Primul lucru pe care vreau să ți-l împărtășesc este
tocmai răspunsul la întrebarea Cum să conștientizez furia
înainte de a răni pe cineva?
Furia nu vine dintr-o dată. Ea îți dă semne, pe care le poți
identifica înainte ca presiunea să te încarce ca mai apoi
să izbucnești ca un vulcan.
Mi-am amintit foarte ușor totul, pentru că se întâmplase
de mai puțin de un minut.
Am făcut un exercițiu de conștientizare și am identificat 7
semne pe care mi le-a dat furia înainte să devină de

nestăpânit și pe care le poți identifica și tu la tine ca să
poți conștientiza furia:
18
1. Am început să simt disconfort abdominal și o
strângere de stomac , încă de când eram în birou și
auzeam cearta din bucătărie.
2. Inima a început să-mi bată mai tare, în timp ce mă
îndreptam spre bucătărie.
3. Respirația mea a devenit mai intensă. Respiram
mai repede, dar mai superficial, de îndată ce am
ajuns în bucătărie.
4. M-a luat o căldură la nivelul pieptului care mi-a
cuprins apoi fața. Îmi aduc aminte că aveam o
senzație de roșu la față.
5. Mușchii gâtului și spatelui s-au încordat atunci când
a început soția mea să-mi facă sumarul situației.

6. Mi s-a încleștat maxilarul. Aha, probabil de aceea
am strigat apoi printre dinți.
7. Pumnii mei s-au încleștat, unul pe biberon, celălalt
s-a strâns, ca și cum aș fi strâns pe cineva.
19
Cred că observi că după fiecare semn devine din ce în ce

mai greu să te oprești. De aceea, după ce le înveți poți să
conștientizezi furia și să te oprești înainte să rănești pe
cei dragi.
Îți propun să faci și tu exercițiul pe care l-am făcut eu.

Gândește-te la ultima situație în care ai răbufnit de furie și
vezi în ce ordine și în ce momente s-au întâmplat cele 7
semne la tine, fiecare persoană este unică și semnele pot
apărea diferit. Conștientizându-le vei avea un tipar al furiei
tale pe care îl vei observa mult mai ușor atunci când se
repetă.
În tabelul de pe pagina următoare descrie în dreptul
fiecărei zone senzațiile pe care le-ai simțit, iar în ultima
coloană scrie o cifră de la 1 la 7 ca să notezi ordinea în
care au apărut aceste semne la tine.
La ﬁnalul e-book-ului, în Anexa 1, ți-am pus un test

prin care poți să măsori cât de mult furia îți
afectează viața.
20
Semnele furiei (exercițiu)

Zona Descrie Ordinea
senzațiilor senzații senzațiilor
Abdomen /
stomac
Inima
Respirația
Temperatura
Mușchi
Maxilar
Pumn
21
2
De ce nu funcționează
tehnicile de gestionare a
furiei?
Poate ai încercat și tu să numeri
până la 10, să respiri adânc, să te
gândești la altceva, să îți distragi
atenția făcând altceva, să mergi în
altă cameră, etc. De ce nu se
rezolvă furia prin aceste tehnici?
Ca să răspund la această întrebare, îți voi
împărtăși mai întâi 4 lucruri:
Cum s-a terminat episodul furiei mele față de
băiețelul meu, David,
Voi demonta 3 mituri despre furie
Îți voi împărtăși cel mai mare secret al gestionării
furiei
Îți voi da un exercițiu foarte valoros
22
Așadar, să încep cu episodul meu de furie pe care l-am
lăsat neterminat în capitolul precedent.
Stăteam în camera lui David. Sângele încă îmi fierbea,

pulsând în tâmple. După ce am conștientizat toate
semnele prin care furia mă anunțase că vine, mi-am pus
întrebarea
Ce caut eu aici? Ce caut eu în camera copilului, când el

este în bucătărie? De ce am venit aici?
Și mi-au venit imediat câteva răspunsuri:
Să evit să devin agresiv

Să mă descarc de nervi
Să aștept până trece furia
Însă mi-am dat seama că răspunsurile mele se bazau de
fapt pe niște mituri cu privire la furie. Citisem de curând
despre mai multe idei false cu privire la furie, mituri pe
care oamenii le cred și pe care cultura populară le susține
în legătură cu furia. Vreau să-ți împărtășesc 3 din aceste
mituri:
23
Mitul #1: Credeam că furia este

automat urmată de agresiune
Se crede că furia este asemenea unui vulcan în care lava
fierbinte se acumulează în interior, presiunea crește,
crește, crește, până când vulcanul erupe și provoacă
acele stricăciuni.
Nu prea ești obișnuit să îți spună cineva pe un ton ferm
dar calm: „Mă simt furios.” De cele mai multe ori
recunoaștem furia doar când este exprimată violent sau
agresiv.
În mintea noastră furia duce automat la agresiune.
Acest mit m-a făcut să mă feresc, să fug de
experimentarea furiei.
Fugim de exprimarea furiei pentru că noi credem că, dacă
îi dăm drumul, ea ar duce direct la acele comportamente
agresive care nu ne plac.
Însă în felul acesta facem cel puțin o confuzie.
24
CONFUNDĂM FURIA CU AGRESIUNEA
Furia este o emoție. Agresiunea este un comportament. A
spune că o emoție și un comportament merg întotdeauna
mână în mână este prea mult.
Gândește-te la un moment în care ai simțit o bucurie
puternică, să zicem că ai primit un SMS cu o veste

extraordinară.
Dacă ai primit acest SMS acasă, fiind singur, sau alături
de cei dragi, vei chiui, sau vei sări în sus, vei striga
„Yesss!”, vei lua în brațe partenerul de viață și vei începe
să cânți.
Însă dacă ești într-o sală de teatru și primești acel SMS,
tot ce vei putea să faci este să ți se taie firul de la

urmărirea piesei, să privești în sus, să zâmbești, să
strângi pumnul fericit și să spui încet, printre dinți: „yes!”
Aceeași emoție, comportament diferit!
25
Sau la aceeași emoție, oameni diferiți în același context
se vor comporta diferit.
Fiecare dintre noi ne alegem comportamentul!
Emoțiile nu le putem schimba. Comportamentul, DA!
FURIA NU O POȚI OPRI! COMPORTAMENTUL, DA!
TU ALEGI CUM RĂSPUNZI FURIEI!
Mitul #2: Soția mea credea că

furia trebuie neapărat lăsată să
izbucnească, altfel îți face rău.
Da, sunt terapeuți care îți dau acest sfat: „Dă drumul
furiei, golește-ți rezervorul de emoții negative, altfel te vei
îmbolnăvi, sau vei suferi de perturbări fizice sau
emoționale.” Chiar s-a inventat un termen special pentru
lăsarea furiei să izbucnească; eliberarea asta emoțională
a fost numită ventilare.
26
Această perspectivă vine de la Sigmund Freud. El a
descris furia după un model hidraulic, în care se
acumulează presiune care trebuie eliberată, altfel se
sparge „vasul”.
Există două greșeli ale acestui mit, ambele demontate și
date pe față de psihologia și medicina modernă.
Prima greșeală este că ventilarea furiei ar

reduce riscul de îmbolnăviri.
Există deja numeroase studii, încă din anii ‘60, care arată
că există o relație între manifestarea furiei și afecțiuni
cardiace.
27
Conform lui dr. Aaron Siegman, psiholog și cercetător al
furiei la Univesitatea din Maryland, a lăsa furia să
izbucnească poate declanșa acel tip de activare internă
care duce la deteriorarea vaselor de sânge.
Din punct de vedere cardiovascular, izbucnirile de furie
sunt mai periculoase decât reținerea furiei.
A doua greșeală este că ventilarea furiei te-

ar face mai puțin furios.
Din nou, studiile au demonstrat că exprimarea furiei, atât
fizic cât și verbal duce la mai multă furie, NU la mai
puțină.
Gândește-te și tu, cu cât exersezi mai mult un mod de a
face o activitate, cu atât vei fi mai expert în acea
activitate.
Cu cât exersezi mai mult izbucnirea furie, cu atât vei
deveni expert în a da frâu liber furiei.
Așadar, a da drumul furiei nu te ajută nici în a te liniști, nici
în a reduce riscurile pentru sănătate.
28
Mitul #3: Credeam că furia este

rea, de aceea trebuie oprită
Furia este privită de foarte mulți oameni ca o emoție
negativă, de care invariabil trebuie să scapi.
Cei care cred mitul acesta vor fugi de furie, vor încerca
să evite furia pe cât posibil, pentru că îți dă un sentiment
neplăcut. Ăsta a fost și cazul meu, și cazul soției mele.
Există două feluri de a fugi de furie:
1. Prin agresiune. Din teama de a nu simți furia,
pentru că este rea, mai degrabă unele persoane
agresează pe ceilalți, tocmai din dorința de a pune
capăt furiei.
2. Prin evitare cognitivă. Este un termen pretențios dat
de psihologi pentru a spune că nu recunoști că ești
furios și inhibi furia în interior.
Adevărul este că furia, fiind o emoție umană, nu este nici
rea, nici bună.
Furia pur și simplu ESTE.
29
Marea revelație
Stăteam în camera lui David gândindu-mă la toate aceste
mituri. Trecuseră maximum două minute de când
ajunsesem acolo. Puteam să-mi observ mintea destul de
clar.
Furia nu dispăruse cu totul, însă îmi era foarte evident în

mintea mea că nu eram în locul potrivit.
Fugisem de furie în altă cameră. Am avut astfel un

comportament de evitare, încercând oarecum să ocolesc
furia.
Dar mi-am dat seama că orice încercare de a evita furia,

de a o face să dispară este nu numai inutilă, ci și
periculoasă.
De ce evitarea furiei e periculoasă?

Motivul numărul 1 pentru care oamenii urlă, trântesc
lucruri sau lovesc atunci când simt furia, este că încearcă
să fugă de furie!
30
Nu ne place să simțim furie, de aceea vrem să-i punem
capăt fie printr-un comportament agresiv (agresiunea), și
simțim că ne-am răcorit, fie printr-un comportament
pasiv-agresiv, plecând din fața conflictului sau înghițind
furia, negând că am fi furioși (evitarea cognitivă).
De ce vrem să fugim de furie? Evident, e o senzație
neplăcută!
Emoțiile sunt mecanisme ale minții prin care încearcă să
evalueze rapid o situație în asociere cu trecutul. Practic,
furia te întoarce în trecut, conectându-te emoțional la
situații neplăcute care au generat emoții asemănătoare.
În felul acesta, cu cât furia este mai puternică, cu atât
întoarcerea în trecut și deconectarea de prezent este cu
atât mai mare.
Fugind de ea nu faci decât să perpetuezi aceleași
răspunsuri defectuoase: agresiunea sau evitarea
cognitivă.
31
Furia, ca orice emoție umană, este trecătoare. Vine și
pleacă.
Furia nu ești tu. Tu nu ești furios! Tu doar simți furie!
Furia nu ești tu! Este doar o parte din tine într-un anumit
moment.
Așadar, care este secretul gestionării furiei?
Gestionarea furiei nu înseamnă să eviți emoția, pentru că
nu ai cum să eviți o emoție.
Gestionarea furiei nu înseamnă să înveți să nu te mai
înfurii, pentru că furia oricum vine.
Marele secret al gestionării furiei este ACCEPTAREA: să
accepți să experimentezi furia în prezent.
Am subliniat „să accepți”, pentru că furia crește cu cât
mai mult te lupți cu ea, și scade pe măsură ce o accepți
ca fiind ceva normal care trece.
32
Și am subliniat „în prezent”, pentru că, dacă te lași dus de

furie, ea te duce în trecut, să învârți în capul tău toate
acele gânduri care te înfurie și mai tare.
Cum adică să o experimentezi? Să o lași să fie, să ai
răbdare cu ea, să o trăiești. Dar să o faci în prezent, fiind
concentrat și atent doar la momentul prezent, pentru că în
felul acesta, furia acceptată se consumă, pleacă.
Așa că, stând acolo, în camera băiețelului meu care îmi

greșise, înconjurat de jucării și mobilier de copii, mi-am
zis: „Furia nu este rea. Este pur și simplu o emoție, și va
trece și asta!”
M-am dus în bucătărie unde era David și soția mea. Încă

simțeam în corp adrenalina și tensiunea aceea. Însă m-
am așezat pe scaun și am început să vorbesc pe un ton
liniștit.
-- David, te rog să mă ierți pentru reacția mea. Sunt furios,

însă vreau de acum să-mi controlez comportamentul.
33
Și am început o discuție în care nu numai că furia mea s-a

stins, dar m-am putut conecta într-un mod real cu băiețelul
meu.
De atunci am înțeles un lucru, că emoțiile vin și pleacă,
că furia nu pot să o fac să dispară, ci doar să o
experimentez. Însă eu am capacitatea de a alege

comportamentul.
Înțelegând acest principiu am început să-l aplic și să
exersez. Și vreau să subliniez încă o dată cuvântul
exersare, pentru că această capacitate de alegere a
comportamentului în condiții de emoții intense și puternice
nu vine peste noapte, are nevoie de exercițiu.
Am început să le spun și altora despre această
mentalitate și despre aceste exerciții. Am creat o metodă

de gestionarea furiei și am împărtășit-o și cu alții. Și
bucuria mea a fost că au început să aibă rezultate pentru
care pot fi recunoscător. Despre această metodă o să-ți
spun mai multe în capitolul următor.
34
Ca să reușești să trăiești furia fără să te macine, fără să
rănești pe cei din jur sau pe tine însuți, ai nevoie de
exercițiu pentru a crește două lucruri:
1. Nivelul de toleranță la frustrare, adică acea
capacitate de a te autostăpâni.
2. Nivelul de prezență, adică acea atenție concentrată
la momentul prezent.
Și vreau să-ți dau un exercițiu foarte valoros care,
practicat de fiecare dată când te simți tensionat, te va
ajuta să le crești pe amândouă de mai sus.
Însă, înainte de a-ți oferi acest exercițiu, vreau să-ți cum
am ajuns să mă pasioneze atât de mult gestionarea furiei.
35
Cum am ajuns la această

pasiune?
Am început să studiez din ce în ce mai mult despre
sistemul nervos, psihologie și neuroștiințe după ce în

2012 am fost diagnosticat cu sindrom de colon iritabil.
Medicii m-au lămurit că această afecțiune a apărut din
cauze care țin de sistemul nervos , nu de alimentație.
În 2016 am participat la un curs de certificare pentru
facilitator de programe de recuperare din depresie și
anxietate. Cu acea ocazie am învățat cum se pot învinge
aceste tulburări ale minții prin îmbunătățirea stilului de
viață și îmbunătățirea gândirii prin terapie cognitiv-
comportamentală (TCC), care practic este învățarea unui
alt stil de gândire.
36
Când mai târziu am devenit coach, am reușit să practic
TCC cu clienții mei și să văd rezultate bune. Însă am
văzut că această terapie, oricât de bună este, nu era de
ajuns în situații în care persoana se confrunta cu emoții
puternice. Era nevoie de ceva mai mult pentru o
transformare reală.
Când soția mea mi-a cerut ajutorul întrebându-mă „Cum

reușești să fii atât de calm?” (am povestit despre asta în
capitolul anterior), tot ce știam era bazat pe schimbarea
gândirii, adică TCC.
Explicațiile mele nu au ajutat-o prea mult.
Însă după multe cercetări am descoperit ceva.
Acel „ceva mai mult” pe care îl căutam de multă vreme:

terapia comportamentală bazată pe acceptare (TCA).
Așa că i-am dat soției mele un exercițiu pe baza acestei

terapii (exercițiu pe care o să ți-l dau și ție la finalul
capitolului, cu exemplul ei viu).
37
Într-o zi vin acasă și Penina, soția mea, îmi spune scurt:
„Să știi că funcționează!”

„Ce funcționează?” o întreb nedumerit.
„Exercițiul ăla pentru furie. L-am făcut și am reușit
să mă calmez și să-mi controlez reacțiile.”
Îmi povestește cum într-o discuție tensionată cu o

persoană dragă s-a înfuriat. Neștiind ce să facă s-a retras
într-o altă cameră, iar acolo și-a adus aminte de exercițiul
pe care i l-am dat.
Am descoperit, așadar, că terapia comportamentală
bazată pe acceptare (TCA) funcționa excelent în caz de
furie.
Am început să lucrez cu clienții mei cu aceste exerciții. Ei
mi-ai spus că aceste exerciții i-au ajutat în trei feluri:
38
1. Detașarea de rănile trecutului care amplifică
frustrarea și reacția la frustrare
2. Întreruperea reacțiilor automate pe care le are
corpul la furie
3. Depășirea momentului furiei fără să urle, să
trântească sau să lovească, fără să adune
resentimente și frustrare.
Aceste reușite m-au făcut să îndrăgesc aceste exerciții și
terapia de la baza lor. Și mi-am dorit să împărtășesc
această descoperire cu cât mai mulți oameni.
Așa am reușit să creez o metodă în 4 pași de gestionare
a furiei. Îți spun această metodă în capitolul următor.
Exercițiul pe care ți-l voi da folosește principiile acestei
terapii psihologice și te ajută să te relaxezi, să te detașezi
de emoție și să o poți accepta fără ca ea să te schimbe.
Îți crești astfel prezența conștientă și îți crești
autocontrolul.
39
Acest exercițiu te ajută să observi ce simți fără să judeci.
Fă-l ori de câte ori simți că explodezi de nervi, când îți
vine să țipi, să jignești sau să-i rănești pe cei din jur.
Practic poți să-l faci zilnic.
Și durează doar 60 de secunde.
Exercițiul 5, 4, 3, 2, 1
✋Așează-te și închide ochii și pipăie 5 obiecte: Observă-
le forma, textura, aderența, senzațiile pe care ți le crează.
Pot fi hainele cu care ești îmbrăcat, scaunul pe care stai
și obiecte pe care le poți apuca fără să te ridici.
сDeschide ochii și observă în jur 4 obiecte diferite, fără să
le etichetezi ca bune sau rele, identifică: forma, culoarea,
depărtarea și apropierea fiecăruia.
40
Ascultă 3 sunete diferite. Fie că e vorba de zbierătele
copiilor din camera alăturată, fie că e vorba de picamerul
ce se aude din vecini, fie sunetul respirației tale, doar
conștientizează existența acestor sunete.
Simte 2 mirosuri diferite. Dacă nu simți nici un miros trage
aer puternic în piept. Apoi încearcă să-ți simți mirosul
corpului și apoi un miros din încăpere, sau unul care vine
de afară. Nu-l judeca. Mirosul acela pur și simplu este. Nu
trebuie să schimbi nimic.
Simte 1 gust. Dacă nu simți nici un gust în gură, ia ceva
în gură și încearcă să descrii, asemenea unui degustător
de vinuri, ce simți în gură.
Să-ți spun cum a făcut soția mea acest exercițiu.
Îți spuneam mai sus că era într-o discuție tensionată cu o

persoană dragă și s-a înfuriat. Neștiind ce să facă s-a
retras într-o altă cameră.
41
S-a sprijinit cu mâinle pe masa din fața ei. Simțind textura

mesei și-a adus aminte de exercițiu. A întins mâna să
atingă și alte lucruri care erau pe ea masă: pixuri,
creioane, radieră și niște foi.
Apoi s-a uitat în jur. A observat apoi cele patru colțuri ale
tavanului. A închis ochii și a deslușit sunetul motorului
unei mașini care staționa în fața blocului, o altă mașină cu
un alt sunet de motor care trecea pe drum și voci de
oameni care discutau în fața instituției de vis-a-vis.
A simțit apoi miros de fum de țigară care venea prin

fereastra întredeschisă. Al doilea miros, parfumul pe care
îl purta, l-a reperat mai greu, pentru că noi ne obișnuim cu
mirosurile foarte repede.
În fine, nu a știut cum să facă partea cu gustul. Neavând

la îndemână ceva comestibil sau de băut, a rupt o
bucățică de hârtie din cele de pe masă și a băgat-o în
gură. Tu știi ce gust are hârtia?
Ei, în momentul acela a început să râdă de una singură:

„Am ajuns să rumeg hârtie…” 😋
42
Atunci a simțit că deja se detașase de furie, deși încă o

simțea. Și mi-a spus:
„Știi ce? Furia vine, și pleacă.”
Acest exercițiu nu îți va face furia să dispară, deși va
diminua forța ei.
Acest exercițiu te ajută să vii în prezent, să te ancorezi în
realitate, să te calmezi și apoi să fii atent la ceea ce simți,
să accepți ceea ce simți, inclusiv să accepți emoțiile tale,
cu tot cu furie.
Așadar, de ce nu funcționează
tehnicile de gestioanare a furiei?
entru că exercițiile, tehnicile
acelea au nevoie de o fundație, de
o nouă aptitudine de a-ți observa
mintea, de un nou fel de a-ți trăi
viața.
43
3
Metoda în 4 pași de
gestionare a furiei
Vreau să îmi onorez promisiunea făcută, și să îți ofer
întreaga metodă în 4 pași de gestionare a furiei pe care
eu o folosesc.
Vreau să mergem mai departe și să-ți dau cei patru pași

pentru a te calma în perioadele de furie, fără să țipi, să
urli, fără să trântești și fără să aduni în tine tensiune și să

te îmbolnăvești în interior.
În urma a tot ce am studiat și a cursurilor la care am
participat am dorit să adaptez informațiile pentru a
răspunde unor nevoi foarte concrete și să aplic cele mai
recente cercetări în domeniul furiei.
Am vrut să fie un proces simplu, ușor de reținut, dar un
model testat, pe care să poți construi apoi tehnici și
practici care să aducă rezultate maxime în privința reglării

furiei.
44
Așa că am creat o metodă în 4 pași bazată pe cercetări
clinice de ultimă generație, pe care am testat-o și am
văzut că funcționează atât cu mine, cât și cu alte
persoane cu care am lucrat.
Am numit această metodă „CALM”, nu numai pentru că
așa îți dorești să fii atunci când vine furia, ci și pentru că
fiecare literă din cuvânt indică câte o etapă din această
metodă.
Am creat metoda CALM pornind de la un model de
psihoterapie, la care am adăugat cunoștințele acumulate

în cursurile la care am participat și experiența mea
personală.
Modelul de psihoterapie la care m-am referit anterior a
fost rafinat de Franklin L. Gardner și Zella E. More. Ei au
testat acest model pe pacienții lor în context clinic și s-a
dovedit un real succes.
45
Spre deosebire de metoda de psihoterapie a lui Gardner
și More, în care se prescriu între 12 și 27 sesiuni de
psihoterapie 1:1, am creat metoda CALM din perspectiva
dezvoltării personale, în așa fel încât orice om care
dorește să-și îmbunătățească viața să poată parcurge
acești pași și să vadă rezultate în viața de zi cu zi.
Iată planul tău de reglare a furie în patru pași
Aceasta este harta mea pentru calmarea furiei înainte de
a-i răni pe cei dragi, păstrându-ți în același timp echilibrul
interior.
1. Conștientizează
Ai observat acest pas în primul capitol al acestui ebook.
Cum să gestionezi furia dacă o conștientizezi abia după
ce furia ți-a controlat comportamentul și te-a determinat
să zici sau să faci ceva de care îți va părea rău?!
46
Primul pas în gestionarea furiei este să conștientizezi
prezența acesteia. Să recunoști semnele furiei și să fii
prezent.
Aici reușești să te detașezi de situație și să observi ce se
întâmplă în jurul tău și în tine atunci când te înfurii. De
cele mai multe ori oamenii doar reacționează la ceea ce li
se întâmplă, fără să conștientizeze „pe ce lume sunt”.
De aceea în această etapă îți vei pune întrebări de genul:
Ce fac eu acum? Ce se întâmplă cu mine acum? Ce simt

acum la nivel fizic? Ce simt acum la nivel emoțional? Ce
gândesc chiar în momentul ăsta?
Ai auzit de al șaselea simț? Avem cinci simțuri: văz, auz,
pipăit, miros, gust. Acestea ne furnizează informații din
lumea exterioară.
Însă mai avem și al șaselea simț, care ne ajută să primim
informații din lumea interioară, din corpul nostru.
47
Când îți simți inima bătând, când simți o strângere în
stomac, sau când simți cum se tensionează mușchii,
toate aceste senzații se datorează acestui al șaselea
simț.
Din păcate prea puțini dintre noi conștientizează aceste
senzații. Corpul nostru reacționează înaintea creierului
pentru a articula cuvinte, de aceea e important să-ți
asculți corpul.
În fața acestor senzații, conștiența momentului prezent te
ajută să te oprești pentru a-ți putea gestiona emoțiile cele
mai puternice, inclusiv furia.
2. Acceptă
Ai observat acest al doilea pas la lucru în al doilea capitol
al acestui ebook, în care ți-am povestit cum am rezolvat
episodul de furie față de băiețelul meu, David.
Ca să poți schimba ceva mai întâi trebuie să accepți.
Ce ai nevoie, de fapt, să accepți?
48
Negarea este unul din cele mai mari obstacole în calea
fiecărei schimbări. Ai văzut în capitolul anterior că motivul
numărul 1 pentru care oamenii devin violenți atunci când
se înfurie este pentru că ei vor să fugă de emoție în sine,
vor să evite experimentarea furiei.
De aceea, acceptă că te-ai înfuriat, și comunică lucrul
acesta: „Simt furie!”
Acceptarea aceasta nu este o complacere în situație, și
nu înseamnă nici renunțarea la schimbare, ci acceptarea
realității. Nu te mai minții, și acceptă că ești sensibil la
furie. Nu este singura acceptare pe care ai nevoie să o
faci la acest pas, însă e cea mai importantă.
49
Al doilea aspect pe care ai nevoie să-l accepți
este că există lucruri pe care nu le poți
schimba. Realitatea trebuie acceptată așa
cum este. Situația care te-a înfuriat de cele
mai mult ori nu poți să o schimbi. Nu poți
schimba trecutul. Nu poți schimba celelalte
persoane. Acceptă lucrul ăsta.
Al treilea aspect pe care ai nevoie să-l
accepți este experimentarea furiei în
prezent. Furia este o emoție puternică, însă
cât de repede vine, pe atât de repede
pleacă, dacă ești dispus să o accepți și să o
lași să plece.
Oamenii recurg la comportamente agresive
deoarece nu suportă această emoție neplăcută --
furia.
50
Însă există atât de multe alte emoții neplăcute pe care le
suportăm! De exemplu tristețea din princina decesului
cuiva. Nu vei refuza să mergi la înmormântarea cuiva
apropiat pentru simplu motiv că ție nu-ți plac
înmormântările și nu vrei să fii trist. Accepți tristețea, și
apoi mergi mai departe.
La fel și cu furia. Accepți furia, ea trece, și apoi mergi mai
departe!
3. Leagă-te de sinele superior

Cum să fii tu însuți fără să-ți descarci nervii pe cei din jur?
De multe ori ne justificăm felul în care ne descărcăm furia
prin argumentul că „așa sunt eu, mă aprind ușor”.
Adevărul este că nu așa ești tu! Hai să-ți spun de ce.
Vreau să pornesc de la exemplul cu tristețea și

înmormântarea.
Ce te face să mergi alături de un prieten la
înmormântarea unei persoane dragi din familia lui?
51
Alegi de bună voie să simți tristețe, nu-i așa? Pentru ce
faci această alegere?
Pentru că ceva din tine, cea mai bună parte din tine,
sinele tău superior, nu te lasă să te gândești doar la tine!
Sinele tău superior are în vedere ceva mai important
decât să te simți bine.
Sinele tău superior este reprezentat de valorile tale, cele
mai importante aspecte ale vieții tale. În cazul în care
mergi la înmormântarea mamei prietenului tău, este vorba
de valoarea numită prietenie, care este mai importantă
decât să te simți bine.
Sinele tău superior este reprezentat de scopul tău, acel
obiectiv al vieții spre care vrei să știi că te îndrepți înainte
de a părăsi acest pământ. Și scopul, de obicei, implică un
impact pozitiv asupra celor din jur.
De aceea, acest al treilea pas implică o alegere.
52
Alegi să acționezi conform valorilor și scopului vieții tale.
NU „așa ești tu”!
Tu nu ești furia ta! Furia este doar o emoție care vine și
trece!
Tu nu ești comportamentul tău!
Dar comportamentul tău vorbește foarte tare despre tine!
De aceea, pune-ți întrebarea Cine dictează
comportamentul tău? Sinele tău superior sau furia?
Identitatea ta este dată de valorile și scopul tău!
53
Legându-te de valorile și scopul tău, de sinele tău
superior, vei putea să accepți mai ușor, să experimentezi
o emoție neplăcută precum furia. Vei putea să nu
acționezi controlat de furie, ci vei putea să alegi un
comportament determinat de valorile tale.
Spre exemplu, dacă valoarea ta este familia, vei alege să
te porți în așa fel încât familia, unul dintre cele mai
importante lucruri pentru tine, să nu aibă de suferit. Da, să
nu aibă de suferit, chiar dacă tu suferi furia chiar în
momentul acela!
Asta înseamnă să-ți cunoști valorile mai întâi!
Asta înseamnă să-ți determini scopul vieții tale mai întâi!
Și asta înseamnă să te dedici acestora, pentru că
acestea sunt mai importante decât ego-ul tău.
Doar dedicându-te sinelui tău superior, și renunțând la
ego-ul tău, vei putea să-ți gestionezi comportamentul în
cele mai grele momente de furie.
54
4. Manifestează
Ca să poți duce până la capăt ciclul reglării furiei, ai
nevoie să îți manifestezi emoția pe care ai conștientizat-o,
acceptat-o și legat-o de sinele superior. A manifesta
înseamnă a exprima deschis, a comunica limpede și clar.
Dacă lași furia nemanifestată, o reprimi și asta îți va
acumula frustrare, nemulțumire și furie care, la un
moment dat va exploda, sau te va îmbolnăvi fizic.
Dar manifestarea în care îți dai drumul la cuvinte sau
gesturi necontrolate nu este manifestarea la care mă
refer. Când se produce o nedreptate socială există în
mare două feluri de reacții sociale:
1. Răscoala, revolta, revoluția — care implică violență
2. Manifestarea pașnică și non-violentă.
55
Prin manifestarea pașnică și non-violentă oamenii își
exprimă nemulțumirea, își comunică așteptările, dorințele,
furia chiar, dar într-un mod în care nimeni nu este rănit.
Mahatma Gandhi (1869-1948), părintele independenței
Indiei, este recunoscut ca inițiatorul mișcărilor de revoltă
non-violentă. El la influențat pe Martin Luther King jr.
(1929-1968) În mișcarea pentru drepturile civile ale
persoanelor de culoare din SUA. Nelson Mandela (1918-
2013), influențat și el de Gandhi, după 27 de ani de tortură
în închisorile apartheid-ului, și-a condus poporul spre
unitate, luptând împotriva abuzurilor împotriva drepturilor
omului, și totuși iertân regimul segregaționist anterior.
56
Așa este și manifestarea furiei. Este o exprimare
deschisă și clară, fără să includă agresiune sau violență,
fizică, verbală sau psihologică.
De cele mai multe ori când ești nervos, când furia îți
conduce comportamentul și comunicarea, nu reușești să
fii clar în limbaj. Furia nu-ți permite să fii nici logic, și de
aceea după ce te liniștești îți pare rău de ce ai spus.
Însă dacă ai parcurs cei trei pași anteriori, poți să-ți
manifestezi furia liniștit și limpede. Te exprimi ferm, clar și
fără să ataci.
Pentru a știi cum să modulezi comportamentul tău, ai
nevoie să înveți aptitudini de relaționare interpersonală, de
gestionare a conflictelor și de rezolvare a problemelor.
Exercițiu de comunicare asertivă

Înainte să-ți dau un exercițiu de comunicare asertivă,
vreau să-ți ofer un exemplu, ca să înțelegi cât mai bine.
Am luat acest exemplu de la una din persoanele cu care
am lucrat în ultima vreme.
57
O cheamă Anca, este mămică a doi copii, unul de 1 an și
celălalt de 11 ani. Iată ce mi-a povestit Anca:
Fiul meu cel mare se juca pe telefon înainte să facă ceea

ce aveam stabilit și anume să-și facă patul, să-și facă
teme dacă are, să citească etc. M-am dus la el și i-am
spus:
„Te văd jucându-te, mă gândesc că-ți amintești ce am

agreat împreună, știu că îți place să te joci și ți-e mai ușor,
pe mine mă irită atunci când avem ceva stabilit și nu se
întâmplă și mă simt mâhnită și furioasă.
Aș avea nevoie să lași telefonul acum și mă aștept ca pe

viitor să ții cont de regulile stabilite împreună. Mulțumesc!”
În tot acest timp el era încurcat, era vizibil iritat și nervos.
A lăsat telefonul, a îngăimat ceva și s-a apucat să facă ce
avea.
Anca mi-a povestit că după acest episod ea s-a simțit
eliberată, iar furia s-a risipit.
58
Vreau să fii atent la 3 pași simpli pentru a-ți comunica

nevoile tale fără să rănești. Am îngroșat câteva cuvinte în
povestea Ancăi pentru a vedea cei 3 pași mai ușor.
Cum să faci tu exercițiul?

Gândește-te la ultima ocazie când te-ai înfuriat pe cineva,
adu-ți aminte ce a declanșat furia ta.
Nu poți schimba trecutul, dar poți învăța din trecut
punându-ți întrebarea: „Ce voi face diferit data viitoare
într-o situație asemănătoare?”
Gândește-te și scrie pe o foaie cum ai fi putut comunica
asertiv urmărind acești 3 pași.
59
1. Spune ce observi. Tocmai ai văzut sau ai auzit
ceva care ți-a declanșat furia. După ce ai
conștientizat furia, ai acceptat-o și ai ales să îți legi
comportamentul de valorile și scopul tău, e
momentul să descrii situația din perspectiva ta.
Începe fraza cu următorele cuvinte: „Observ că…”
și în continuare descrii ceea ce vezi sau ceea ce
auzi ca și cum ai fi un reporter care a ajus la fața
locului. Când spui această obserație nu faci nici o
referire la cealaltă persoană. Vei observa doar
rezultatele comportamentului celeilalte persoane.
2. Spune ce simți. După ce ai spus ce ai observat,
deschide-te, vulnerabilizează-te și spune ce simți.
Începe fraza așa: „Acum (mă) simt…” și încearcă
să descrii cât mai bine emoțiile, sentimentele pe
care le ai.
3. Spune ce nevoie ai. Termini spunând ce ai dori să
vezi întâmplându-se sau făcându-se. Începe fraza
spunând: „Am nevoie să…” și încearcă să spui ce
îți dorești de la cealaltă persoană, sau ce ai dori să
vezi întâmplându-se.
60
Toate cele 3 afirmații se fac la persoana întâi singular. În
felul acesta nu faci nici un atac la persoana cealaltă. Pur
și simplu îi transmiți observațiile tale, sentimentele tale,
nevoile tale.
cei dragi. Din păcate luăm relația cu cei dragi ca ceva ce
ne aparține, și care nu ne poate fi luat. Poate depunem
eforturi de a ne îmbunătăți la locul de muncă, în
aptitudinile noastre, în talentele noastre, însă nu prea
depunem eforturi pentru a crește profunzimea relațiilor
noastre.
Ai nevoie să înveți cum să-ți întărești relațiile cu cei din

jurul tău. Să știi cum să comunici ce te doare, fără să-i
faci pe ceilalți să-i doară. Asta este arta modulării.
Aceasta este pe scurt harta CALM a reglării furiei în patru
pași.
61
1. Conștientizează furia
2. Acceptă furia
3. Leagă-te de sinele superior
4. Modulează comportamentul
Ce rezultate a dat această

metodă?
Îți spun sincer că deși această metodă e simplă de reținut
și înțeles, nu este simplistă în practicarea ei. După cum
spuneam în paginile anterioare, această metodă te poate
ajuta să-ți gestionezi furia doar atunci când aplici câteva
lucruri în mod constant, zilnic, adică exersezi, lucrezi cu
tine. Asta înseamnă o transformare pe termen lung.
Așa am început să lucrez cu mine, și am văzut că
metoda funcționează.
De aceea am început să predau acest model, metoda
CALM, și persoanele cu care am lucrat au văzut o
îmbunătățire extraordinară în câteva săptămâni.
62
Ți-am povestit puțin mai sus despre Anca. Hai să-ți arăt
cum era ea când am început să lucrez cu ea la furia ei, și
cum a reușit să se îmbunătățească. Anca a făcut testul
din Anexa 1. A avut la început un scor al afectării furiei de
90, în zona critică. În câteva săptămâni aplicând această
metodă a reușit să aducă experiența furiei în zona
moderată. Am rugat-o pe Anca să facă testul pe care ți l-

am dat și ție la început, și l-a făcut aproape săptămânal.
Iată cum a evoluat relația ei cu furia.
63
Florina, o mamă a unei fetițe și educatoare de grădiniță, a
avut un scor mai bun decât Anca la început, iar după
câteva săptămâni s-a văzut și la ea o îmbunătățire
substanțială cu privire la felul în care o afecta furia. Aici ti-
am dat doar două exemple, dar această reușită au
experimentat-o mult mai mulți oameni cu care am lucrat.
Dacă Anca și Florina au putut, poți reuși și tu! Orice
transformare e posibilă, mai ales dacă ai persoanele
potrivite care să fie alături de tine.
64
4
Ce ar dacă am învăța
gestionarea furiei?
Nu doar că îmi vine să te strâng în brațe că ai ajuns la
finalul acestui e-book, dar mă bucur că există oameni ca
tine care îmi dau speranță într-o omenire mai bună.
În această secțiune vreau să-ți spun în câteva cuvinte de
ce e important pentru mine să-i învăț pe cât mai mulți
oameni să-și gestioneze furia.
Vreau să înțelegi de asemenea de ce este important și
pentru TINE să lucrezi cu tine pentru gestionarea furiei.
Pentru că atunci când, puțin câte puțin, vei reuși să-ți
reglezi furia, vei vedea niște rezultate fantastice care îți
vor îmbunătăți viața.
La finalul îți fac ultima provocare din acest e-book gratuit,
o veste bună de tot!
65
Acum îți voi da 3 motive pentru care merită să înveți cum
să-ți gestionezi furia. Citindu-le îți vei putea răspunde
singur la întrebarea: Ce lucruri fantastice urmează?
În primul rând, furia ne împiedică

să m oamenii care dorim să m
În sutele de ore de consiliere pe care le-am oferit în ultimii
20 de ani, oameni din toate mediile sociale îmi
mărturiseau că își doreau mai multă răbdare.
Erau persoane cu înalte valori și idealuri morale, știau ce
fel de oameni doreau să fie. Și cu toate astea ceva îi
trăgea în jos. De fiecare dată când se enervau rosteau
cuvinte sau făceau gesturi pe care apoi le regretau
enorm .
În ultimii ani am susținut seminare de parenting în fața a
mii de părinți din toată țara. Mulți dintre părinții cu care am
vorbit îmi spuneau că de cele mai multe ori erau părinți
buni, însă atunci când îi surprindea furia, nu se mai
regăseau, nu se mai recunoșteau.
66
Toți părinții își doresc mai multă armonie în familie, își
doresc să nu mai strige la copiii lor, să nu mai spună la
nervi acele cuvinte de care apoi le pare atât de rău că le-
au spus.
Dacă am învăța cu toții să ne gestionăm furia am reuși să
nu mai avem acele sentimente de vinovăție care ne
apasă și ne trag în jos. Ne-ar crește respectul de sine,
am fi acei părinți sau acei parteneri care ne dorim să fim!
În al doilea rând, furia ne

blochează potențialul
Când îți lași furia să izbucnească, te îmbolnăvești. Inima
ta, sau ficatul tău pot să aibă de suferit. Când reprimi furia
și o înghiți, pot apărea boli de piele, ulcer, și alte tulburări
gastrice.
Peste toate acestea, depresia și anxietatea pot să
complice lucrurile și mai mult. Furia consumă mult din
energia corpului.
67
Nu ai cum să-ți atingi potențialul cu un trup slăbit de emoții
neconsumate precum furia.
Dacă înveți să îți reglezi furia îți vei îmbunătăți sănătatea
și capacitatea de a-ți atinge propriul potențial.
Vrem să reușim, vrem să fim oameni de succes . Însă de
câte ori nu ni se întâmplă să muncim cu nervi! Fie că nu
ne aduce satisfacție ceea ce lucrăm, fie că avem un șef
nesuferit, fie că avem niște colegi de care am vrea să
fugim, în pieptul nostru strângem frustrare care ne taie

elanul și energia de a ne atinge potențialul.
Când furia preia controlul ne anulează gândirea rațională
și viziunea pe termen lung. Când trăim sub imperiul furiei
nerezolvate, luăm decizii iraționale, inclusiv financiare.
Dacă am învăța să ne reglăm furia am face alegeri,
cheltuieli și investiții mai înțelepte și am rămâne cu mai
mulți bani în portofel.
68
În al treilea rând, cred că

România are nevoie de educație
emoțională
În România, o femeie este bătută la fiecare 30 de
secunde. Asta a fost educația pe care am primit-o: dacă
simți nevoia să faci ceva, fă! Dacă simți nevoia să lovești,

lovește!
De ce spun asta? Pentru că noi oamenii nu facem ce ne
zic părinții. Facem ce vedem pe părinți făcând. La fel și
copiii noștri!
Mamele și tații din România ar putea scădea această
sumbră statistică pentru generația următoare!
Sunt sute de mii care nu își recunosc propria furie și nu
știu cum să și-o regleze pentru a iubi și a se simți iubiți,
pentru a crește și a se dezvolta armonios, pentru a avea
cămine în care calmul și pacea să aducă prosperitate.
69
Educația emoțională poate fi acum cea mai mare nevoie
a românilor. Potrivit Raportului Mondial al Fericirii,
România ocupă locul 49 din 157 de țări, după țări precum
Uzbekistan, Kosovo și Nicaragua.
Cum ar fi România calmă, fără șoferi și vatmani care se
înjură în trafic? Fără lupta stupidă între susținători ai
stângii și ai dreptei? Fără bullying în școli? Fără copii
abuzați de părinți? Fără familii destrămate și copii ai
nimănui?
Cum ar fi ca viitoarea generație să găsească acasă
iubirea, armonia, pacea, înțelegerea de care au nevoie
pentru a înfrunta cu încredere noile provocări pe care le
rezervă viitorul?
Te las pe tine să te gândești!
Hai, să-ți spun ce urmează

Am primit multe reacții frumoase din partea celor care au
citit materiale gratuite din partea mea, și am primit și
întrebări.
70
Vreau să păstrăm legătura și să-ți ofer în continuare,
săptămânal informații despre gestionarea furiei, materiale
pentru educație emoțională, despre sănătate fizică și
mentală și dezvoltare personală.
Vreau să răspund la întrebările tale și ale celorlalți cititori
care au căutat aceleași lucruri pe care le-ai căutat și tu
atunci când te-ai înscris să primești acest material gratuit.
Așa că, la final ai adresa mea de email unde poți să-mi
scrii întrebările tale.
Vreau să răspund deja la o întrebare pe care am primit-o
de la unul din cititorii acestui material gratuit.
„Ce anume mi-a activat furia?”

Această întrebare am primit-o de mai multe ori. Ce îți
activează furia până la urma urmei? Care sunt
declanșatorii?
Noi oamenii identificăm repede în exteriorul nostru „ce ne-
a enervat”. Însă nimic nu ne enervează, nimic nu ne
înfurie fără consimțământul nostru.
71
Există multe evenimente și situații care se pot întâmpla în
exterior, însă ceea ce îți „activează” furia este în interiorul
tău.
Așadar, expresia „tu m-ai enervat” nu poate fi adevărată.
Cred că ai văzut oameni care nu se enervează la unele
întâmplări care pe tine te enervează. Asta înseamnă că
percepem lucrurile diferit.
Așadar, declanșarea furiei se datorează percepției pe
care o avem față de ce ni se întâmplă, mai precis
așteptările noastre cu privire la ce ni se întâmplă sau ar
trebui să ni se întâmple.
Există trei tipuri de declanșatori, toate cele trei au de a
face cu așteptările tale:
72
a) așteptările tale pentru tine însuți. De exemplu, așteptări

cu privire la anduranța și performanța ta fizică; așteptări
cu privire la capacitățile tale intelectuale; așteptări cu
privire la încadrarea în timp și viteza ta de lucru; așteptări
cu privire la succes și eșec, etc.
b) așteptările tale pentru cei din jur. De exemplu, așteptări

cu privire la maniere și etichete sociale; așteptări cu
privire la felul în care este exprimată dragostea și
intimitatea; așteptări cu privire la echitate și corectitudine;
așteptări cu privire la respectarea intimității și liniștii tale,
etc.
c) așteptările tale pentru obiectele din jur. De exemplu,
așteptări cu privire la felul în care dispozitivele,
electronicele și mașinăriile ar trebui să funcționeze;
așteptări despre cum ar trebui organizate lucrurile;
așteptări cu privire la cum ar trebui să se desfășoare
lucrurile (precum traficul, sau repararea drumurilor);
așteptări cu privire la vreme sau condițiile din jur, etc.
73
Aceste așteptări sunt niște cogniții, niște reguli interne și
scheme despre cum ar trebui, potrivit minții noastre, să
se desfășoare lucrurile. Iar atunci când tu însuți, lumea
sau lucrurile nu se desfășoară potrivit așteptărilor tale,
asta produce frustrare, iritare și mai apoi furie.
Hai, să păstrăm legătura!

Mi-ar plăcea să îți pot oferi cât mai multe informații din
cele pe care le creez. Postez video-uri pe YouTube,
postez pe Facebook și pe Instagram.
Ca să poți să primești cât mai mult din ceea ce creez, te
încurajez să te abonezi și la următoarele:
Canalul meu de YouTube
https://www.youtube.com/user/danielcirt
Pagina mea de Facebook
https://www.facebook.com/DanielCirt.net/
Pagina mea de Instagram
https://www.instagram.com/danielcirt/
74
Și nu în ultimul rând, ia adresa mea de email, scrie-mi
întrebări, sau spune-mi cum te mai pot ajuta:
contact@danielcirt.ro
Spune-mi ce crezi despre acest material, și spune-mi cu
ce te-aș putea ajuta în acest domeniu.
Aștept întrebările tale, sunt bucuros să pot să îți răspund

la ele.
Și acum, PROVOCAREA și vestea

bună!
Am curând un webinar gratuit pe aceeași temă,
gestionarea furiei! Mi-aș dori mult să fii alături de mine,
live, să-mi adresezi și acolo întrebările tale și să participi
la această prezentare, care îți va fi de mare folos.
Dacă vrei să participi la un webinar gratuit, scrie-mi pe
adresa contact@danielcirt.ro și spune-mi să te înscriu pe
lista de așteptare pentru participarea la webinarii.
75
Anexa 1
TEST PENTRU MĂSURAREA NIVELULUI DE
AFECTARE A FURIEI ȘI AGRESIUNII
Cât de mult te afectează furia în viața ta?
Îți dau un test prin care poți să vezi în ce măsură furia îți
afectează viața. Dă click pe link-ul de mai jos, și
răspunde la 5 întrebări.
Indicele de Afectare a Furiei și

Agresiunii
Anger and Violence Impairment Scale (AVIS)*
Următoarele întrebări sunt cu privire la experiența ta cu
furia și agresivitatea sau comportamentul violent în ultima
săptămână. Pentru fiecare întrebare, te rog încercuiește
răspunsul care descrie cel mai bine experiența furiei și
agresiunii/violenței doar în decursul ultimei săptămâni.
76
1. În ultima săptămână, cât de des te-ai simțit furios?
a) Nici o furie săptămâna trecută

b) Am fost furios doar o dată sau de două ori
săptămâna trecută
c) Am fost furios ocazional (de câteva ori) în
d) Am fost furios frecvent (zilnic) săptămâna
trecută
e) Am fost furios constant (de câteva ori pe zi)
77
2. În săptămâna trecută, când ai fost furios, cât de
intensă a fost furia?
a) O intensitate foarte scăzută. Furia mea abia a
fost observabilă.
b O interstate ușoară. Furia mea nu a fost prea
inconfortabilă.
c) Intensitate moderată. Furia mea a fost
inconfortabilă. Mi-a afectat uneori capacitatea de a
mă relaxa sau de a mă concentra.
d) Intensitate severă. Furia mea a fost foarte
inconfortabilă. Asta a făcut foarte dificilă
concentrarea pe orice altceva.
e) Extrem de intensă. Furia mea a fost
copleșitoare. A fost aproape imposibil să mă pot
concentra pe altceva.
78
3. În ultima săptămână, cât de des ai evitat situațiile
sau oamenii din cauza că te-ai simțit furios sau de
teamă să nu te înfurii?
a) Deloc. Nu am evict nimic din cauza furiei sau din
teama de a nu mă înfuria.
b) Uneori. Am evitat persoane sau situații o dată
sau de două ori, dar de obicei am confruntat
situațiile dificile.
c) Ocazional. Am evitat persoane sau situații de
câteva ori din cauza furiei sau din teama de a nu
mă înfuria.
d) Frecvent. Am evitat deseori persoane sau
situații din cauza furiei sau din teama de a nu mă
înfuria.
e) Aproape tot timpul. Am evitat constant persoane
sau situații din cauza furiei sau din teama de a nu
mă înfuria.
79
4. În timpul ultimei săptămâni, cât de des te-ai angajat
în comportamente agresive sau violente (țipat,
înjurat, amenințat, aruncat obiecte, sau acte
fizice/lovit)?
a) Deloc. Nu m-am angajat în comportament
agresiv sau violent
b) Uneori. M-am angajat în comportament agresiv
sau violent o dată sau de două ori.
c) Ocazional. M-am angajat în comportament
agresiv sau violent de câteva ori.
d) Frecvent. M-am angajat în comportament
agresiv sau violent deseori.
e) Aproape tot timpul. M-am angajat în
comportament agresiv sau violent în mod constant.
5. În săptămâna trecută, în ce măsură furia ta, sau
teama de a te înfuria, sau comportamentul
agresiv/violent, a afectat abilitatea ta de a face
lucruri necesare pentru muncă, școală sau treburi
în casă?
80
a) Deloc. Furia mea, teama de a deveni furios, sau
comportamentul nu au afectat viața mea.
b) Ușor. Furia mea, teama de a deveni furios, sau
comportamentul au dus la câteva interferențe cu
munca, școala sau viața de familie, dar am avut
grijă în continuare de cele mai necesare lucruri.
Viața mea în general nu a fost afectată.
c) Moderat. Furia mea, teama de a deveni furios,

sau comportamentul cu siguranță au afectat
munca, școala sau viața de familie. M-am ocupat în
continuare de majoritatea lucrurilor, dar nu de toate,
iar unele lucruri au fost făcute mai puțin bine. Viața
mea a fost afectată într-un fel.
81
d) Sever. Furia mea, teama de a deveni
furios, sau comportamentul a afectat
puternic munca, școala sau viața de familie
în săptămâna trecută. Multe lucruri nu le-am
putut face așa cum ar fi trebuit. Viața mea a
fost cu siguranță afectată.
e) Extrem. Furia mea, teama de a deveni
furios, sau comportamentul a devenit
compleșitor. Nu am fost în stare să
funcționez complet sau adecvat la muncă,
școală sau viața de familie. Am experimentat
sau cel puțin am fost cât pe ce să
experimentez consecințe grave precum
pierderea locului de muncă, statutul la școală
sau viața de familie.
* Gardner, Frank L., Moore, Zella E., Contextual Anger
Regulation Therapy for the Treatment of Clinical Anger (Practical
Clinical Guidebooks) (p. 86). Taylor and Francis.
82
Calculează-ți punctajul
a = 0 puncte; b = 5 puncte; c = 10 puncte; d = 15 puncte;
e = 20 puncte. Pentru a afla punctajul total, adună toate
punctele obținute la fiecare întrebare.
sub 25 de puncte -- Ușor: înseamnă că reușești să
faci față destul de bine furiei
Între 30-55 puncte -- Moderat: înseamnă că
reușești să gestionezi furia din când în când, și ți-ar
fi de folos să înveți să o gestionezi mai bine pentru
o viață mai bună
Între 60-80 puncte -- Greu: înseamnă că furia este
o problemă serioasă în viața ta, și ai nevoie să faci
pași hotărâți pentru a nu răni persoane dragi sau pe
tine însuți.
Peste 85 de puncte -- Critic: înseamnă că furia din
viața ta a făcut multe ravagii, sau va face de acum
înainte, și poți distruge relații definitiv. Neapărat,
învață să-ți gestionezi furia!
83
Stai CALM
și iubește-ți
familia.
cei dragi, pe cei pe care îi iubim cel mai mult, pe cei care
fac parte din noi, pe cei pentru care suntem dispuși să
sacrificăm totul și totuși ei sunt cei mai atacați, loviți și
umiliți de noi. Din păcate luăm relația cu cei dragi ca
ceva ce ne aparține, și care nu ne poate fi luat. Reușim
de multe ori să ne abținem la locul de muncă, să nu
explodăm de furie între colegii de serviciu, însă venim
acasă încărcați și ne descărcăm pe cei dragi.
Cum ar fi România calmă, fără șoferi și vatmani care se
înjură în trafic? Fără lupta stupidă între susținători ai
stângii și ai dreptei? Fără bullying în școli? Fără copii
abuzați de părinți? Fără familii destrămate și copii ai
nimănui?

Gestionarea+furiei 2570 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gestionarea+furiei 2570 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Daniel Cirț

Sunt Daniel Cirț, trainer și coach, dar mai întâi sunt un

Pasiunea mea este să-i ajut pe oameni să-și găsească

1 Când furia te controlează

care nu ai vrut să le spui? Și ți-ai dat seama că nu te-ai

Așa mi s-a întâmplat și mie chiar în perioada în care

credeam că sunt o persoană răbdătoare.

De cele mai multe ori, furia noastră se manifestă față de

fac parte din noi, pe cei pentru care suntem dispuși să

sacrificăm totul și totuși ei sunt cei mai atacați, loviți și

ce ne aparține, și care nu ne poate fi luat. Reușim de

multe ori să ne abținem la locul de muncă, să nu

explodăm de furie între colegii de serviciu, însă venim

Câteva secvențe din trecut

în care va domni calmul și armonia. Tatăl meu se enerva

destul de ușor și am ajuns să-mi fie mai teamă de

Tata lucra într-un mediu extrem de dăunător echilibrului

minții. La uzina minieră unde era maistru lăcătuș de

părea că te lovește în cap ca o ploaie de bile de fier.

Probabil că acest mediu, plus educația primită de el în

familie l-a făcut atât de sensibil la orice făceam eu sau

să-mi doresc altceva de la mine când voi fi părinte. Am

decis că îmi voi trata copiii cu calm și respect. Mi-am zis:

„Eu nu-mi voi vărsa nervii pe copii niciodată.”

Aveam 26 de ani când m-am căsătorit cu iubirea vieții

mele, Penina. Curând ne-am dat seama că reacționăm

diferit în fața pericolului, frustrărilor și stresului. Eu

față emoțiile într-un mod foarte intens și viu.

La 34 de ani devenisem tată. Eram entuziasmat să pot să

relaționez cu băiețelul meu, David, diferit față de ce

seama că nu e deloc ușor să mă țin de promisiunea pe

care mi-am făcut-o în adolescență.

Am trecut prin multe momente de presiune în care am

sau să-i dau una la fund, iar de câteva ori am făcut-o. În

definitiv, nu eram cu nimic mai bun decât părinții mei.

De cele mai multe ori răbdam. Asta era tot ce știam, să

rabd. Oarecum, asta m-au învățat propriile mele

experiențe din copilărie, să tac și să rabd, însă răbdarea

asta nu ducea prea departe. Curând aveam să îmi

într-un cămin în care nu a suferit niciodată din cauza

reușea să-și reprime impulsurile.

Îmi aduc aminte că după un episod de furie exteriorizată,

soția mea a venit la mine cu lacrimi în ochi, cu respirația

întretăiată și m-a implorat: ”Te rog ajută-mă!”

„Ajută-mă să înțeleg ce e cu mine, de unde îmi vin aceste

chiar îmi vine să lovesc când sunt în astfel de momente?

De unde crizele astea?”

Era devastată, mai ales că lucra cu ea și își dorea să nu

ce, uneori se comporta urât, țipa, și îi rănea pe cei dragi.

Am observat că aceste momente de izbucnire a furiei

apăreau fie pe fondul oboselii, al stresului, sau al

După astfel de episoade își cerea iertare de zeci de ori și

plângea, de cele mai multe ori până la epuizare.

Se critica foarte dur și bineințeles că stima ei de sine era

Nu dorea să fie un exemplu negativ pentru David,

băiețelul cel mare, care îi seamănă mult la temperament.

”Mi-aș dori să fiu ca tine”, îmi spunea, „să nu mă enervez

și să îmi pot păstra calmul în situații critice. Te rog, ajută-

mă, cum reușești să fii așa de calm?”

Întrebarea „Cum reușești să fii așa de calm?” nu era

prima oară când mi-o adresa cineva. Aceeași întrebare

mi-au pus-o și colegi de liceu, de facultate, colegi de

muncă, prieteni și oameni cu care lucram.