Stil.

Proprietate, Puritate, Originalitate

Stilul este modul de a vorbi, de a scrie, de a se îmbrăca, de a se comporta al unei persoane.
Cuvântul „stil” provine din grecescul stylos care înseamnă condei, dar şi un mod de a scrie, de a vorbi.
,,Felul propriu de exprimare în scris al unui autor se numeşte stil”. Calităţile generale ale stilului se
indentifică prin diferite opere literare care îndeplinesc anumite cerinţe privind corectitudinea, claritatea,
proprietatea, preciziunea şi puritatea.
Există cerințe generale ale stilului , care trebuie respectate de toți vorbitorii și de toți cei care scriu.
Acestea sunt: limpezimea sau claritatea (obținută prin succesiunea logică a ideilor și prin evitarea termenilor
vagi sau a formulărilor confuze), corectitudinea (sau respectarea normei limbii literare), precizia (utilizarea
riguroasă a mijloacelor lingvistice – cuvinte, sensuri, forme, structuri –, prin organizarea clară și logică a
enunțurilor, fără repetiții), proprietatea (folosirea cuvântului celui mai potrivit în context, în funcție de
intențiile de comunicare) și puritatea (evitarea abuzului de cuvinte foarte noi, învechite sau de regionalisme
și a combinării elementelor de limbă scrisă cu acelea de limbă vorbită în lucrările școlare, de exemplu).
Stilul unui autor poate fi asociat următoarelor elemente:
Originalitate  Originalitatea desemnează totalitatea elementelor care
diferențiază stilul unei persoane/ al unui scriitor de al altuia.
Constă în folosirea expresivă a limbajului, în construirea
unor imagini surprinzătoare, astfel încât ideile să aibă
impact asupra cititorului/ascultătorului.

Proprietatea termenilor Proprietatea termenilor reprezintă utilizarea celor mai potrivite

forme și sensuri ale cuvintelor pentru a exprima ideea unei
comunicări.
Proprietatea termenilor presupune:
 concordanța dintre intenția cu care vorbitorul comunică –
subiectul comunicării sale și mijloacele lexicale alese
pentru a comunica;
 cunoașterea sensurilor cuvintelor, pentru a le selecta pe cele
mai potrivite pentru exprimarea unei anumite idei.

Puritatea stilului Puritatea stilului se referă la utilizarea formelor și sensurilor

cuvintelor consacrate de uzul limbii și admise de limba literară.

Stilul are și calități particulare. Între acestea, se numără:

 naturalețea, care constă în exprimarea firească, curgătoare/cursivă, necăutată a ideilor, bazată pe o
bună cunoaștere a sensurilor limbii și a uzului limbii în diverse contexte;
 concizia, care se concretizează într-o exprimare concentrată, bazată pe folosirea mijloacelor
lingvistice strict necesare pentru exprimarea ideilor și a intențiilor de comunicare;
 armonia, eufonia sau muzicalitatea, ce rezultă din combinarea sau repetarea sunetelor și a
cuvintelor care generează o sonoritate care încântă auzul; este valorificată mai cu seamă în poezie,
prin rimă;
 varietatea, efect obținut prin folosirea unui vocabular divers și nuanțat;