Stilul funcțional

Stilul funcțional se constituie ca o varietate a limbii literare , utilizată într-un anumit domeniu
de activitate. Particularităție stilului se disting în funcție de situația concretă de comunicare
(subiectul, scopul, circumstanțile comunicării).Se disting 4 stiluri funcționale:

Stilul textelor orientate spre cunoașterea și

Stilul oficial administrativ comunicarea oficială.
Stilul funcțional

Stilul stiintific Stilul textelor ce reflectă cunoașterea și comunicarea științifică.

Stilul textelor axate pe cunoașterea vieții publice și

Stilul publicistic
comunicarea în masă.

Stilul beletristic În acest stil se scriu textele care urmăresc cunoașterea și

(artistic) comunicarea artistică.

Caracteristici

Sunt prezente cuvinte de diferite categorii lexicale ( arhaisme,

regiologisme, neologisme, barbarisme).

Prin folosirea cuvintelor cu sensuri figurate se creează ambiguitatea

semantică și deschiderea polisemantică a textului.

Se utilizează un număr maxim de unități lexicale cu un număr minim

de frecvențe;dintre cuvintele unui șir sinonimic este ales cel mai exact.

Se atestă o diversitate de forme gramaticale , cele mai potrivite pentru

contextul respectiv.

La stilul oficial administrativ se referă: raportul, cererea, autobiografia, demersul, recipisa,

adeverența, certificatul, bonul de plată etc.

În stilul științific sunt scrise: enciclopediile, monografiile, studiile, manualele etc.

Textele ce țin de stilul publicistic sunt: articolul, reportajul, interviul, schița, pamfletul, foleitonul,
anunțul etc.

Schemă realizată de Bulgari Diana