Dialogul – arta comunicării

Dialogul este:
 Un mod de comunicare
 Un mod de expunere
În calitate de mod de comunicare, dialogul presupune existența:
 Emițătorului – cel care emite mesajul; cel care vorbește, împărtășește gânduri, idei cu
altcineva.
 Receptorul – cel care receptează mesajul; cel care primește, ascultă mesajul
comunicat de emițător.
 Codului comun - cunoscut de toți participanții la actul de comunicare. Codul se referă
la limba/limbajul folosit pentru a comunica. Exemple: limba română, limba engleză,
codul morse etc.
 Mesajului – ceea ce se comunică.
 Canalului – prin care se transmite mesajul. De exemplu, canalul poate fi aerul, dacă
actul comunicării este unul oral, iar vorbitorii se află împreună. Mesajele pot fi
difuzate și cu ajutorul telefonului sau al hârtiei tipărite.
În funcție de contextul comunicării, există două tipuri de dialog:
 Dialogul formal
 Specific unui context public sau oficial.
 Prezintă norme de exprimare și de adresare specifice limbii literare (utilizarea
limbii literare și a pronumelor de politețe)
 Exprimare politicoasă.
 Dialogul informal
- Specific unor contexte familiare (în familie, între prieteni sau cunoscuți)
- De cele mai multe ori se manifestă în cadrul conversației cotidiene.
- Mai liber, variază în funcție de personalitatea interlocutorilor și de vârsta lor.
- Poate utiliza un limbaj colocvial.
Reguli ale comunicării eficiente
 Adecvarea la situația de comunicare (adaptez dialogul în funcție de partener, de context,
de auditoriu, vârsta, numărul de persoane sau relația stabilită între participanți).
 Utilizarea elementelor:
o Nonverbale: gesturi, poziția corpului.
o Paraverbale: tonalitatea vocii, accentul.
 Adecvarea la scopul comunicării: pentru a-l convinge pe interlocutor este necesară
informarea prealabilă, îngrijirea discursului, argumentarea corespunzătoare a mesajului și
exprimarea clară a ideilor.
Emițătorul trebuie: Receptorul trebuie să:
o Știe ce vrea să comunice. o Asculte mesajul comunicat.
o Să se exprime coerent și clar. o Arate respect față de vorbitor.
o Să arate respect față de interlocutori. o Să întervină în discuție la momentul
o Să cedeze dreptul la replică la oportun.
momentul potrivit. o Adapteze volumul vocii, intonația și
o Să adapteze volumul vocii, intonația debitul verbal la situația de
și debitul verbal la situația de comunicare
comunicare.
Formule specifice dialogului:
 De inițiere (Alo! Salut!)
 De menținere (Înțeleg. Ascult. Cu siguranță.)
 De încheiere (Pe curând!)
Structura dialogului: Dialogul conține replici (unități minimale).
Replicile pot fi:
- Verbale.
- Nonverbale.
Dialogul ca mod de expunere:
- Apare în textul literar.
- Oferă dinamism textului.
- Are rolul de a dezvălui relațiile dintre personaje.
- Constituie o modalitate indirectă de caracterizare a personajelor.
- Marchează valori expresive, cum ar fi sentimentele sau atitudinile personajelor.