Cultura speciilor exotice

Şef lucrări dr. ing.Vasile ŞIMONCA

Masterand: Peştean Ioana - Sorina

Cluj – Napoca, 2016

 TEMA 1

Pe o harta a campusului universitar (Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina

Veterinara, Cluj - Napoca) localizati arborii exotici existenti.
Harta va contine legenda cu denumirea speciei identificate si descrierea acesteia.
 Legenda harta

1. Abies concolor 15. Ficus carica 29. Pinus peuce

2. Acer negundo 16. Ginkgo biloba 30. Pinus strobus
3. Albizia 17. Gleditsia 31. Pinus ponderosa
julibrissin triacanthos 32. Pseudotsuga
4. Araucaria 18. Gymnocladus glauca
heterophylla dioica 33. Pseudotsuga
5. Biota orientalis 19. Juniperus menziesii
6. Catalpa virginiana 34. Querqus rubra
speciosa 20. Koelreuteria 35. Rus typhina
7. Cedrus atlantica paniculata 36. Sophora
8. Cedrus libani 21. Liquidambar japonica
9. Chamaencyparis styraciflua 37. Sequoia
lawsoniana 22. Magnolia gigantea
10. Corylus collurna acuminata 38. Sequoia
11. Cryptomeria 23. Magnolia kobus sempervirens
japonica 24. Paulownia 39. Taxodium
12. Cupressus tomentosa disticum
arizonica 25. Phelodendron 40. Thuja plicata
13. Cupressus amurense 41. Thujopsis
sempervirens 26. Picea mariana dolabrata
14. Evodia 27. Picea orientalis 42. Tsuga
hupehensis 28. Pinus excelsa canadensis

1. Abies concolor - Originar din America de Nord bradul argintiu este

un arbore conifer ornamental, cu caractere asemănătoare bradului indigen (Abies alba),
de care se deosebeşte prin talia mai mică (15-25 m), prin culoarea cenuşie-verzuie sau
cenuşie-albăstruie - pe ambele feţe - a frunzelor aciculare şi prin mărimea acestora (sunt
de 2 ori mai lungi faţă de cele ale bradului indigen).
2. Acer negundo - Originar din America de Nord, artarul american are frunzele
compuse (neobișnuit pentru arțari), alcătuite din trei, cinci sau șapte foliole cu zimți
neregulați. Produce un fruct uscat cu aripioare (samara) care conține samanta
3. Albizia julibrissin- Albizia julibrissin, albitia, mimosa sau 'arborele de matase'
este un arbore care creste foarte rapid pana la 10-12 m  si se gaseste  in mod natural in
Asia, din Japonia pana la Marea Caspica.
4. Araucaria heterophylla - Arbore originar din Insulele Norfolk din Pacific, la noi
folosit ca arbore decorativ de interior, deorece nu rezista temperaturilor scazute din
sezonul rece.
5. Biota orientalis- Arbore ornamental de 5 (10 ) m inaltime cu origine asiatica
(China, Coreea).Are lujerii subtiri, mai putin turtiti, cu aceeasi culoare pe ambele fete.
Formeaza o coroana deasa cu ramuri ascendente. Frunzele sunt solziforme, asezate opus.
Conurile sunt mari de 10-25 mm carnoase, de culoare verde-albastrui. Prezinta 6-8 solzi
cu varful curbat in afara, in forma de corn.
6. Catalpa speciosa - Originar din America de Nord catalpa este un arbore de 15
metri inaltime, are coronamentul larg, lujerii vigurosi, verzi –maslinii, cu muguri mici.
Frunzele sunt mari de 10- 20 cm lungime , cordiforme, brusc acuminate, cu marginea
ondulata, cu petiolul foarte lung, de 9- 16 cm. Florile sunt mari , de circa 5- 6 cm, albe cu
pete purpurii si dungi galbene foarte decorative, fructele sunt cilindrice, de 20 – 40 cm
lungime, si decoreaza arborele in timpul iernii.
7. Cedrus atlantica - Originar din Maroc si sudul Spaniei cedrul este un conifer
foarte decorativ cu acele dispuse ca la zada (larice), dar necazatoare.
8. Cedrus libani - Nativ din Orientul Mijlociu in special din Liban este un arbore
rasinos cu acele de culoare albastru- cenusiu, foarte decorativ.
9. Chamaencyparis lawsoniana - Originar din America de Nord, arbore de marimea
I cu coroana eleganta ingust piramidala, varf nutant. Frunzis verde inchis, conuri foarte
mici, sferice, decoreaza prin abundenta si colorit sunt la incepu verzi decshis-albastrui,
apoi vinetii, iar la maturitate brune. La inceputul anului decoreaza prin florile mascule de
culoare rosu-brun
10. Corylus collurna - Arbore de dimensiuni destul de mari, nativ din zona balcanica,
la noi creste spontan in Banat,in alte parti este plantat.Infloreste din aprilie pana in mai
iar semintele se coc din septembrie pana in octombrie. Prefera lumina si solurile
umede.Tolereaza seceta.
11. Cryptomeria japonica - Originar din Japonia este un arbore rasinos cu forma
conica,cu un frunzis verde albastrui. Are o crestere rapida.Conurile sunt de 2,5 cm
lungime(de sex feminin cat si masculin) si se afla pe acelasi exemplar.
12. Cupressus arizonica - Originar din America zona Arizonei, conifer cu port conic,
crestere columnara. Scoarta este neteda si de nuanta rosu-bun. Frunzis cu o culoare
deosebita bleu argintiu. Suporta foarte bine seceta si expunerile  la soare.
13. Cupressus sempervirens - este un arbore rășinos din familia cupresaceelor,
originar din sud-estul Europei, nordul Africii și vestul Asiei, de circa 25 m înălțime, cu
coroana foarte densă, îngustă, columnară sau piramidală și frunze persistente; lemnul,
rezistent și parfumat, este utilizat în industrie. Frunzele sale sunt mici, solzoase, rombice,
dispuse opus și alipit pe lujeri. Conurile femele sunt mici, sferice, de mărimea unei nuci,
cu 8-12 carpele solzoase penta- sau hexagonale
14. Evodia hupehensis - Arbore melifer de talia a II-a originar din China, decorativ
prin frunzele compuse, mari, si florile  albe, parfumate care apar in panicule primavara.
La exemplarele femele sunt urmate de fructe rosu stralucitor, decorative.
Caracteristici si cerinte: creste bine pe soluri calcaroase si alcaline, prefera locuri insorite
dar suporta si semiumbra.
15. Ficus carica - Originar din zona mediteraneana arbore de mărime mică (4 m
înălțime) și puțin pretențios la calitățile terenului, creșterea lui este lentă. Frunzele sunt
căzătoare, de 12–25 cm lungime și 10–18 cm lățime, foarte lobulate, formate din 3–5
lobi, scoarța este netedă și de culoare gri.
Produce fructe de formă conică. Smochinii cresc sălbatic pe terenuri stâncoase și
ziduri ,unde alte plante dificil pot să crească. Smochinul produce un latex iritant (suc
lăptos).
 16. Ginkgo biloba - Este un arbore uşor de recunoscut,originar din China având
înălţimea de până la 40 m, cu o coroană ramificată în forma acoperişului unei pagode - de
aici şi denumirea de "arborele-pagodă".
Frunzele sunt bilobate, de culoare verde kaki la început, iar spre toamnă capătă o culoare
galben-viu, de o frumuseţe fascinantă, atrăgând privirea trecătorilor în momentul căderii
frunzelor, formând o adevărată ploaie aurie.
17. Gleditsia triacanthos - Arbore de talia a II-a cu coroana larg rasfirata, originar din
America de Nord. Decoreaza prin frunzisul fin, aerat , simplu sau dublu penat-compus,
cu foliole mici. Florile foarte mici, in raceme inguste, sunt pendule, galbene si parfumate,
melifere. Fructele sunt late, rasucite, brun-roscate, 30-40 cm , raman pe ramuri si
decoreaza crengile desfrunzite
18. Gymnocladus dioica - Arbore dioic originar din America de Nord, marima I,
apartinand familiei Fabaceaelor.
19. Juniperus virginiana - Specie iginara din America de Nord cu întindere mare
deasupra solului, bine înrădăcinat. Culoarea lăstarilor plantei este galben-verzui. Frunzele
sunt solziforme, lungi de 3 - 5 mm.
20. Koelreuteria paniculata - Arbust exotic, de 8-10 m, cu tulpina neregulată şi
scoarţa cenuşie, prevăzută cu crăpături longitudinale.  Specia este originară din Extremul
Orient (China, Japonia, Coreea), la noi este cultivat ornamental, având şi calităţi
melifere. 
21. Liquidambar styraciflua - Arbore de talia I,orginar din Ameica de Nord, formeaza
o coroana larg piramidala. Scoarta este puternic suberoasa si adanc brazdata. Frunzele de
marime mijlocie, palmat lobate (5-7 lobi ascutiti), lucioase pe fata superioara. Decoreaza
prin coloritul de toamna al frunzelor, in nuante vii de rosu. Primavara dupa ploi scurte,
planta degaja un miros placut
22. Magnolia acuminata - Arbore din America de Nord ce creste pana la aproximativ
7 m si deseori creste cu mai multe tulpini. Florile sunt mari, erecte, albe cu baza petalelor
roz-violet. Frunzele au marime mijlocie.
23. Magnolia kobus - Arbust Magnolia Kobus, originar din Japonia, este cel mai mare
dintre magnolii, crește până la 10 m înălțime și 6 m lățime.
 24. Paulownia tomentosa - Paulownia, originar din China este copacul cu cea mai
mare rată de creştere din lume (aproximativ 3 m / an). Paulownia poate ajunge în 10
ani la o grosime a trunchiului cuprinsă între 30 şi 40 cm, producând o cantitate de masă
lemnoasă de 0,5 m3. Copacul atinge în primul an între 5 şi 6 m în înalţime.
25. Phelodendron amurense - Arborele de pluta de Amur este un arbore exotic din
estul Asiei, de 8- 10 m, cu tulpina dreapta, bine elagata, stramba in conditii neprielnice.
Frunze imparipenat compuse, florile dioice, mici, verzui, grupate in panicule terminale de
6- 8 cm ce apar in iunie. Fructele sunt drupe globuloase, negre, 1 cm, cu miez cleios si
miros puternic caracteristic. Creste in conditii de clima temperata extrema. 
26. Picea mariana - Conifer din America de Nord, din familia molizilor.
27. Picea orientalis - Arbore orignar din Muntii Caucaz cu o crestere lenta, coroana
conica, frunze aciculare mici, culcate pe lujeri. Frunzisul crem- auriu foarte decorativ.
28. Pinus excelsa - Originar din Himalaia, conifer cu acele dispuse cate cinci in teaca,
lungi de 15- 18 cm asezate spre varfurile lujerilor, conuri mari de 15- 30 cm rasinoase.
29. Pinus peuce - Originar din zona Balcanica acesta crește între 600 și 2300 de metri
deasupra nivelului mării și, în special între 1000 și 2200 de metri, ajungand de multe ori
limitele coniferelor. La varsta adulta, arborele ajunge la 35 la 40 de metri înălțime și
trunchiul său este de 1,5 metri în diametru.
30. Pinus strobus - Originar din America de Nord acest arbore poate atinge 70 m
înălțime. Diametrul său poate avea între 150 - 200 cm. Are frunze aciforme, de 15 cm.
Culoarea lemnului este gri-închisă, maro.
31. Pinus ponderosa - Originar din America de Nord acest arbore are o înălțime de
până la 40 m și un diametru al trunchiului de până la 1,5 m. Frunzele sunt aciforme,
având o lungime de până la 15 - 20 cm, fiind grupate câte 3 - 5. Conurile sunt sferice, cu
o lungime de până la 14 cm. Lemnul este dur și are o culoare galbenă - maro.
32. Pseudotsuga glauca - Originar din America de Nord.
33. Pseudotsuga menziesii - Este un arbore veșnic verde puternic, atingând o înalțime
de 100 m, cu o grosime a trunchiului de 4 m. Formează păduri uriașe de-a lungul coastei
Pacificului, din Columbia Britanică până în California, Montana, Colorado,Texas și New
Mexico.
 34. Querqus rubra - Originar din America de Nord. In multe păduri de foioase,
stejarul rosu crește drept și înalt, de pana la 28 de m, în mod excepțional la 43 m inaltime,
cu un trunchi de până la 50-100 cm în diametru.
35. Rus typhina - Otetarul rosu este un arbust exotic din America de Nord, rareori
arbore de mărimea a III-a, cu scoarţă subţire, cenuşiu-închisă, netedă. Coroana cu vârful
ramurilor ascendent. Lujeri foarte groşi, roşcaţi, catifelat păroşi, prin rupere secretă un
suc lăptos iritant; măduva este largă, brună.
Muguri alterni, mici, semisferici, nuzi, pufoşi, cu baza îngropată.
Frunze imparipenat compuse, de 20-50 cm, cu 11-31 foliole oblong lanceolate,
acuminate, serate, pe dos brumării, în tinereţe pubescente, toamna se colorează în roşu
aprins.
36. Sophora japonica - Salcamul japonez este un arbore inalt pana la 20 m, cu scoarta
neteda, de culoare verdeinchis, cu ramuri lipsite de spini. Frunzele sunt cele
asemanatoare celor de salcam, insa cu foliolele ceva mai mici. Florile sunt de culoare alb-
galbuie sau albverzuie, mai ales cand sunt in faza de boboci. Ele sunt grupate in
inflorescente piramidale, ramificate, lungi de 1535 cm, asezate la varful ramurilor si
indreptate in sus, spre deosebire de florile de salcam care sunt aplecate in jos
37. Sequoia gigantea - Aceşti uriaşi ai regnului vegetal, sunt regasiti în numar mare în
California. Sequoia face parte dintr-o specie de gimnosperma care poate trai mii de ani,
iar la maturiate poate ajunge la 145 de metri înaltime, cu circumferinta tulpinii de pina la
38 de metri
38. Sequoia sempervirens
39. Taxodium disticum - Este un arbore inalt, cu doua feluri de frunze. Pe ramurile
lungi sunt mici, solziforme, dispuse spiralat si raman uscate in timpul iernii, iar pe cele
laterale sunt liniare, dispuse distih, si cad toamna impreuna cu intregul ax. Conurile au o
forma globuloasa sau ovoidala, cu solzii peltati. Din radacinile plantelor crescute in
mlastina se ridică in aer pneumatoforii. Este originar din America, iar la noi se cultiva ca
specie decorativa pe locuri mlastinoase si umede
40. Thuja plicata - Specie exotică, de mărimea a I-a, cu înălţimi de până la 25
m.Tulpina este dreaptă, cilindrică, iar coroana conică ascuţită, la exemplarele izolate fiind
dezvoltată până la sol.Scoarţa este netedă, brun-roşcată, cu un ritidom timpuriu, exfoliabil
în fâşii late longitudinale.Lujeri principali nu sunt turtiţi ca la Thuja occidentalis, sunt
aproape rotunzi, cei terminali turtiţi, cu ramificaţii distice şi dese; ramificaţiile de acelaşi
ordin se dispun paralel.Frunze solziforme, opuse, verzi şi peste iarnă, lucitoare
41. Thujopsis dolabrata – originar din Japonia
42. Tsuga canadensis - Arborele ajunge la înălțimea de aproximativ 31 de metri, însă
unele exemplare au atins înălțimi de până la 53 de metri. Diametrul mediu
al trunchiului constituie 1,5–1,75 metri
 TEMA 2

Realizati un referat care sa contina minim 2 specii ( foios si rasinos) de arbori exotici.
Referatul va contine descrierea speciilor alese din punct de vedere morfologic, arealul lor,
cerinte climatice, calitatea lemnului, recomandari pentru culturi in pepiniere (tratament,
formula de amestec) etc.
  Quercus rubra (stejarul rosu)

Morfologie
Stejarul roşu este un arbore exotic, de mărimea a I-a, în staţiuni favorabile putând depăşi
30 m înălţime şi 1 m diametru.

Înrădăcinarea este profundă, cu numeroase rădăcini laterale subţiri.

Tulpină dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv strâns.

Scoarţa cenuşiu-verzuie, mult timp netedă şi subţire, spre maturitate formează crăpături
distanţate.
Lemnul este cafeniu deschis, cu inele anuale mari, de calitate inferioară în raport cu
stejarul sau gorunul.
Coroană mare, cu frunziş bogat, iar lujerii sunt roşii-bruni, lucitori, muchiaţi, cu lenticele
gălbui.
Muguri alterni, roşcaţi, lucitori, ovoconici, cu numeroşi solzi, depărtaţi de lujer.
Frunze de 11-22 cm, lobate, cu lobii adânciţi până la mijlocul jumătăţii limbului, scurt şi
neregulat lobulaţi şi terminaţi cu vârfuri prelungite; pe faţă sunt verzi închis, iar pe dos
verzi deschis cu smocuri de peri ruginii în axila nervurilor; toamna devin pieloase şi se
colorează în galben apoi în roşu, foarte decorativ.
Flori unisexuat monoice, cele mascule grupate în amenţi, iar cele femele câte două la
subsuoara frunzelor, apar pe lujerii în curs de creştere.
Fructele (ghindele) sunt achene scurt pedunculate, lat ovoide, 2 cm, cu tegumentul gros,
aşezate cam 1/3 într-o cupă conică sau în formă de taler.
Arealul natural
Stejarul rosu este o specie originară din America de Nord, unde vegetează în sud-estul
Canadei, formând arborete pure sau amestecuri cu pinul strob şi nucul negru.
În România este introdus în culturi forestiere dar în ultima perioadă este introdus cu
amploare şi în scop ornamental, datorită aspectului deosebit pe care acesta il prezintă prin
forma şi coloritul frunzelor.
Cerinte ecologice

Are o largă amplitudine climatică, fapt ce a determinat introducerea speciei de la câmpie

până în zona montană inferioară; ea este reprezentată prin multe ecotipuri adaptate la
climate continentale sau nordice, cel mai recomandat fiind un climat continental călduros.

Reclamă soluri fertile, afânate, uşoare, cu umiditate suficientă; pe soluri sărace, argiloase,
compacte, în climate reci are o creştere înceată.

Suportă umbrirea mai bine decât celelalte specii indigene de stejar.

Însuşiri biologice şi importanţă 

Maturaţia este bienală, ghindele se coc prin septembrie-octombrie, în toamna primului an

fiind de mărimea unui mugure; maturitatea este la 25-30 ani, iar periodicitatea
fructificaţiei o dată la 2-3 ani, fructificaţiile fiind abundente.

Longevitate – circa 300 ani.

Este folosit la înverzirea parcurilor, plantațiilor și aleelor. Stejarul roșu se sădește atît
solitar, cît și în grup. Se asociază minunat cu ulmul, teiul, frasinul, pinul și cu arțarul.
  Pinus nigra (pinul negru)

Morfologie 
Pinul negru este un arbore exotic, ce atinge înălţimi de până la 30-40 m înălțime.
Culoarea negricioasă a scoarţei, lujerilor şi acelor au determinat denumirea de pin negru.
Tulpina este dreaptă, cu scoarţa adânc brăzdată, de culoare cenuşiu negricios;
Coroana este piramidală, relativ largă și deasă;
Lujerii tineri sunt bruni-cenuşii, ulterior devin cenuşii-negricioşi;
Mugurii sunt cilindrici, răşinoşi, cenuşii, de 1-2 cm lungime; vârful se termină brusc şi
este lung acuminat;
Acele sunt câte două într-o teacă, de culoare verde-întunecat, sunt ascuțite, rigide și
înţepătoare, îngrămădite spre vârful lujerului; au o lungime de 8-14 cm;
Florile sunt unisexuat monoice, adică sunt flori unisexuate, masculine sau feminine,
dispuse pe același individ;
Conurile sunt brune-gălbui, lucitoare cu formă ovoid-conică, simetrice, lungi de 6-10 cm,
grupate câte 2-4, perpendicular pe lujer. Partea superioară a solzului este rotunjită,
apofiza aproximativ rombică, la mijloc cu umbelic brun închis; solzii superiori, uneori
prezintă ghimpi foarte scurţi;
Seminţele sunt ovoide-alungite, de 5-6 cm lungime, cu o aripa neagră, lucitoare.

Arealul natural
Pinul negru este specie exotica, fiind prezent la noi pe suprafeţe mici şi dispersate.
Arealul pinului negru cuprinde cele mai mari suprafeţe în regiunile mediteraneene.

Cerinţe ecologice
Este o specie bine adaptată la climatul mediteranean, cu insolaţie puternică, căldură
estivală multă şi îngheţuri târzii rare, fiind rezistent la secetă. Pinul negru suportă destul
de bine gerurile mari şi îngheţurile. Temperamentul pinului negru este de lumină.

Însuşiri biologice şi importanţă 

Maturitatea pinului negru este timpurie, fructifică începând de la 20-30 ani, cu o
periodicitate a fructificaţiei de 2-3 ani. Maturaţia este bienală, iar conurile se desfac de
cele mai multe ori în anul al treilea. Semintele sunt relativ grele, circa 5000 seminte
cântăresc 1 kg. 
Pinul negru are o putere germinativă în general bună. Longevitatea sa este de 400 ani.
Este recomandat pentru împădurirea terenurilor degradate, deoarece protejează bine solul.
  Elaeangus angustifolia (sălcioara, salcie mirositoare)

Morfologie
Sălcioara este un arbore exotic, de mici dimensiuni, ce atinge înălțimi de 7-8 m;
Tulpina este neregulată, spinoasă, cu scoarţa subțire și solzoasă;
Lujerii tineri sunt albicios-mat-tomentoşi, cu peri stelaţi sau solzi argintii, iar unii lujeri
sunt spinoşi;
Mugurii sunt alterni, ovoizi, argintii-lucitori, cu solzii desfăcuţi;
Frunzele sunt alungit-lanceolate, de 4-8 cm lungime, cu vârful acut sau obtuz, au
marginile întregi; pe faţă, culoarea frunzelor este verde-cenuşie, iar pe dos argintiu-
lucitoare, pubescenta
Florile de sălcioară sunt mici, având circa 1 cm, hermafrodite sau poligame, sunt lipsite
de petale, se formează pe lujerii din anul precedent, solitare sau câte 2-3. Florile de
săcioara sunt melifere, apar în luna mai şi sunt plăcut mirositoare (de aici şi denumirea de
”salcie mirositoare”);
Fructele sunt drupe false, elipsoidale, de circa 1 cm lungime, acoperite de o pieliţă
solzoasă de culoare argintie, cu miez făinos, dulceag, gălbui-portocaliu;

Arealul natural
Sălcioara este o specie exotica, cu aria de maximă de răspândire în Asia, în ținuturile
centrale și vestice.
La noi s-a bucurat de o atenție deosebită, cultivându-se atât în scop ornamental, cât și în
plantații forestiere cu rol de protectie, de la câmpie până în ținuturile premontane.

Cerințele ecologice
Sălcioara este o plantă rezistentă la ger și secetă, ce creşte pe soluri sărace. Se comportă
foarte bine în ţinuturile cu multă căldură estivală, afectate de uscăciune, pe soluri
nisipoase şi sărăturate, dar şi pe soluri compacte, sărace sau bogate, afectate de eroziune.
Este o specie aptă pentru cultura în zone cu terenuri alunecătoare. Are temperament de
lumină.
Însușiri biologice și importanță
Sălcioara este recomandată pentru împădurirea terenurilor degradate deoarece are un rol
ecologic major în fixarea şi ameliorarea terenuri instabile, împiedică îmburuienirea,
îmbogateste solul în azot. Rezistă bine la poluare cu gaze industriale şi praf.
 TEMA 3

Dati exemple (si descrierea) de cate 3-4 specii exotice pentru urmatoarele categorii:

A) Productia de lemn
 Paulownia tomentosa
 Populus canadensis
 Pseudotsuga menziesii
 Phellodendron amurense
 Juglans nigra
B) Rol de protectie
 Rus typhina
 Robinia pseudoacacia
 Caragana arborescens
 Eleagnus angustifolia
C) Rol sanogen (impotriva poluarii)
 Paulownia tomentosa
 Catalpa bignioides
 Salix babylonica
 Picea pungens
D) Specii cu rol peisager, ornamental
 Ginkgo biloba
 Acer palmatum
 Hibiscus syriacus
 Magnolia sp.
E) Rol melifer
 Robinia pseudoacacia
 Evodia hupehensis
 Sophora japonica
 Eleagnus angustifolia
F) Rol cinegetic
 Amorpha fruticosa
 Ribes aureum
 Quercus rubra
 Morus alba
G) Specii exotice pe etaje de vegetatie
 Campie
- Padus laurocerasus
- Gleditsia triacanthos
- Taxodium distichum
- Aesculus hipocastanum
 Deal
- Fraxinus pennsylvanica
- Chamaencyparis lawsoniana
- Thuja plicata
- Celtis occidentalis
- Acer negundo
- Quercus rubra
 Munte
- Juniperus virginiana
- Ulmus pumilla
- Pinus strobus
- Picea pungens
- Pinus banksiana
- Pinus nigra
- Cedru libani
- Cedru atlantica