LUCRARE DE DIPLOMĂ

STUDIUL CONTACTOARELOR STATICE

Coordonator ştiinţific:
Conf .Dr. Ing. Pleşca Adrian

Absolvent:Boghian Andrei

IAŞI 2016

1
2
 Cuprins
Memoriu justificativ....................................................................................................................................4
Capitolul 1 – Utilizarea și întrebuințarea aparatelor electrice.....................................................................5
1.1 Generalitați........................................................................................................................................5
1.2 Contactoare cu relee.......................................................................................................................11
Capitolul 2 – Clasificarea contactoarelor...................................................................................................13
2.1 Contactoare automate de joasӑ tensiune........................................................................................13
2.2Contactoare si ruptoare electromagnetice de curent continuu........................................................14
2.3 Contactoare electromagnetice de curent alternativ........................................................................17
Capitolul 3 – Tipuri de comutaţii ale contactoarelor electrice...................................................................23
3.1 Comutaţia hibridӑ............................................................................................................................23
3.2 Comutaţia in vid...............................................................................................................................33
3.3 Comutaţia staticӑ.............................................................................................................................41
3.4 Tendinţe moderne de realizare a ȋntrerupatoarelor automate de joasa tensiune..........................46
Capitolul 4 – Contactoare cu comutație statică.........................................................................................57
4.1 Principiu de funcționare..................................................................................................................57
4.2 Rezolvarea problemei ȋncalzirii la contactoarele cu comutație statică............................................68
4.3 Aplicaţii............................................................................................................................................71
Concluzii....................................................................................................................................................75
Bibliografie................................................................................................................................................76

3
 Memoriu justificativ

Aparatele electrice consider că sunt o componentă vitală ȋn componența unei instalații

electrice , de aceea am ales să aprofundez această ramură , facând un studiu asupra
contactoarelor, în special al contactoarelor statice .

Contactoarele statice reprezintă rezolvarea unor probleme de natură electrică

simplificând astfel construcția unui contactor electric , dezvoltând prin intermediul
construcției acestor tipuri de contactoare de tip static dezvoltarea unor noi tipuri de
tehnologii.

Acestea sunt motivele pentru care am ales să studiez contactoarele statice , pornind
de la construcţia lui urmând cu asamblarea şi testarea în diferite situaţii şi diferite regimuri.

4
 Capitolul 1 – Utilizarea și întrebuințarea aparatelor electrice

1.1 Generalități

Cele mai raspândite aparate electrice sunt contactoarele care fac parte din instalaţiile
de comandă şi automatizare . Practic pentru conectarea şi deconectarea fiecărui motor
electric, la fel ca şi pentru alte receptoare, cum sunt rezistenţe, condensatoare, instalaţii de
iluminat, cuptoare etc. se folosesc contactoare, deoarece ele permit acţionarea de la distanţă la
primirea unui impuls care poate fi dat manual sau automat, au o frecvenţă mare la uzura
electrică şi mecanică. Contactorul este un aparat de comutaţie cu acţionare mecanică,
electromagnetică sau pneumatică, cu o singură poziţie stabilă, capabil să stabilească, să
suporte şi să întrerupă curenţii în condiţii normale de exploatare a unui circuit, inclusiv
curenţii de suprasarcină. Cele mai răspândite contactoare sunt cele electromagnetice, care
acţionează în circuitele de curent alternativ. Electromagnetul lor de acţionare poate fi
alimentat cu tensiune alternativă sau tensiune continuă.

Schema de principiu a unui contactor este redată în figura de mai jos.

R A
S B
T C

U V 1 3

b p b0

Figura 1.1 Schema electrică de principiu a unui contactor

5
 Oricare ar fi varianta constructivă a contactorului, el este alcătuit din următoarele
elemente:
- circuit principal de curent;
- circuit de comandă;
- circuite auxiliare;
- camere de stingere;
- elemente izolante;
- elemente metalice;
- elemente de fixare.

TCA – 10A AR – 25A RG – 32A RG 125 A

Figura 1.2. Tipuri de contactoare

Circuitul principal de curent este format din: borne de racord la circuitul exterior,
contacte fixe şi contacte mobile.
Toate elementele circuitului principal de curent sunt din cupru, cu excepţia pieselor de
contact care au aplicate nituri sau plăcuţe de contact din argint sau material de contact din
argint-oxid de cadmiu.

Datorită numărului foarte mare de conectări cărora trebuie să le facă faţă un contactor,
contactele sale sunt puternic solicitate atât mecanic, prin loviturile puternice pe care le suportă
la închidere, cât şi electric şi termic, prin efectul arcului de întrerupere.

Circuitul de comandă cuprinde: bobina electromagnetului de acţionare, contactele de

autoreţinere şi butonul de comandă.

6
 Circuitele auxiliare sunt formate din: contacte de blocare şi contacte de semnalizare.

3
4
5
6
7

A B
Figura 1.3. Elementele componente ale contactoarelor
A :
1 – carcasă ;
2 – bobină ;
3 – bornă de alimentare a bobinei contactorului ;
4 – miez feromagnetic – armătură fixă ;
5 – miez feromagnetic – armătură mobilă ;
6 – borne de racord la circuitul exterior ;
7 – contacte mobile.
B: contactoare tip AR – 6; AR – 16 A.

Una dintre problemele principale ale folosirii contactoarelor o constituie alegerea

corespunzătoare a acestora, în acord cu solicitările cărora ele sunt supuse în timpul
serviciului, la locul în care sunt montate efectiv.

Figura 1.4. Contactoare de curent continuu

7
Figura 1.5. Contactoare de curent alternativ

Figura 1.6. Contactoare de forţă şi de comandă

8
 Figura 1.7. Minicontactor

Minicontactoarele sunt aparate în construcţie compactă, utilizând o tehnologie care

vizează obţinerea unor gabarite cât mai reduse.
Principalele lor caracteristici sunt:
 circuit de comandă în curent alternativ sau curent continuu
 tensiunea de izolaţie 690 V
 curent nominal în AC3: 6-9-12-16 A
 număr de poli: 3, 4
 tensiune de comandă: 12-660 V
 limită tensiune de comandă la funcţionare: (0,8-1,1) Uc
Auxiliarele şi accesoriile acestor contactoare:
 bloc de contacte auxiliare instantanee
 bloc de contacte auxiliare temporizate
 modul de temporizare

nou

Figura 1.8. Contactor cu contacte auxiliare temporizate

Caracteristicile tehnice ale contactorului din figura 5 sunt următoarele:

 circuit de comandă în c.a sau c.c.
 tensiunea de izolaţie 750V

9
  curent nominal în AC3 (motoare cu rotorul în scurtcircuit): 9 - 115 A
 curent nominal în AC1 (sarcini pur rezistive): 25 - 125 A
 număr de poli: 3 sau 4
 tensiune de comandă: 12-660 V
 limită tensiune de comandă la funcţionare: (0,8-1,1) Uc
Auxiliarele şi accesoriile disponibile, în funcţie de necesităţile utilizatorului sunt:
 bloc de contacte auxiliare instantanee
 bloc de contacte auxiliare temporizate
 posibilitate de blocare
 modul de temporizare (la acţionare sau revenire)
 lampă de semnalizare
 module de antiparazitaj

Figura 1.9. Contactor cu interblocaj mechanic (se utilizează în schemele de acţionare

electrică, pentru reversarea sensului de rotaţie al motoarelor asincrone trifazate)

1.2 Contactoare cu relee

În funcţionarea motoarelor electrice apar frecvent situaţii în care motorul este

supraîncărcat, ceea ce, dacă suprasarcina se menţine, poate provoca arderea motorului prin
depăşirea temperaturilor admise în bobinaj.
Pentru a se rezolva în cât mai bune condiţii atât comanda, cât şi protecţia motoarelor
electrice, se obişnuieşte să se asocieze în acelaşi ansamblu:

- un contactor;
- trei relee electromagnetice (câte unul pe fiecare fază);

10
 - două sau trei relee termice,
fiecare dintre aceste componente preluând o anumită funcţie.
- Contactorul îndeplineşte funcţia de aparat de manevră, închizând sau deschizând circuitul
principal, la comanda voită a unui operator. Când în instalaţia protejată se produce însă ceva
anormal, deschiderea sa poate fi provocată şi în mod automat de un releu.
- Releele electromagnetice asigură protecţia instalaţiei împotriva scurtcircuitelor, comandând
în caz de avarie, fără întârziere, deschiderea contactorului.
- Releele termice asigură protecţia instalaţiei împotriva suprasarcinilor, comandând
deschiderea contactorului când curentul depăşeşte valoarea normală un timp îndelungat. Se
obţine, în felul acesta, un ansamblu cu care se pot realiza atât operaţiile de manevră, cât şi
protecţia instalaţiei.

R S T
bp bo BRT
0 1
C
2 4
3 5
BRT
6 8
7 9

Figura 1.10 Schema electrică a unui contactor cu releu termic (TCA – 10 A; cod 3207) –
demaror

În această figură, notaţiile au următoarea semnificaţie:

C – contactor TCA – 10 A;
BRT – bloc de relee termice;
bp – buton de pornire;
bo – buton de oprire.

În practică, atât contactorul cât şi releul termic se regăsesc ca unităţi distincte. Pentru a
se realiza montajul corespunzător se înseriază aceste aparate conform schemei din figură.
Aceasta dă posibilitatea de separare spaţială a contactorului de blocul său de relee şi permite

11
ca, în anumite scheme de acţionări, un singur grup de relee să protejeze un circuit deservit de
mai multe contactoare.

Există situaţii când legăturile de înseriere a contactorului cu releul termic sunt

efectuate la producător şi aparatul respectiv, numit demaror, are o carcasă unică.

Capitolul 2 – Clasificarea contactoarelor

a) După felul curentului care străbate circuitul principal se deosebesc:

-contactoare de curent continuu;
-contactoare de curent alternativ:
b) După modul de deplasare al contactelor mobile ,distingem :
-contactoare cu mișcare de translație pe verticală a echipajului mobil ;
-contactoare cu mișcare de translație pe orizontală a echipajului mobil ;
-contactoare cu mișcare de rotație ;
-contactoare cu mișcare combinată;
c) După numărul de poli, pot fi :
-monopolare (in c.c) ;
-bipolare (in c.c) ;
-tripolare (in c.a) ;
d) După mediul de stingere a arcului electric:
-contactoare în aer ;
-contactoare în ulei (construcții vechi)
e) După tipul de protecție, distingem:
-contactoare în execuție deschisă;
-contactoare în execuție închisă;

2.1 Contactoare automate de joasă tensiune

12
 Contactoarele sunt aparate electrice automate de comutaţie cu o singurǎ poziţie de
repaos, acţionate altfel decât manual, capabile sǎ conecteze, sǎ suporte şi sǎ deconecteze
curenţii nominali sau suprasarcinile de serviciu.

-Contactoarele pot fi clasificate dupǎ parametrii nominali, deosebind astfel contactoare de

joasǎ tensiune şi respectiv contactoare de înaltǎ tensiune, sau contactoare de curent continuu
respectiv contactoare de curent alternativ, realizate de obicei în variantǎ trifazatǎ.
-Un alt criteriu de clasificare îl constituie sursa de energie care asigurǎ deplasarea
ansamblului mobil, care include şi contactele aparatului, deosebind astfel contactoare
electromagnetice, acţionate cu electromagneţi, respectiv contactoare electropneumatice,
acţionate prin folosirea unui fluid sub presiune (aer), cu ajutorul unui corp de pompǎ şi al
unui piston.
-Dupǎ mediul în care are loc stingerea arcului electric de comutaţie, contactoarele pot fi cu
contacte în aer, obişnuite, sau cu contacte plasate în incinte vidate (contacte în vid).
-Contactoarele mai pot fi realizate cu contacte (cu rupere simplǎ sau cu rupere dublǎ),
respectiv fǎrǎ contacte (statice), fǎrǎ piese în mişcare, cu folosirea, de obicei, a
semiconductoarelor comandate.

2.2Contactoare și ruptoare electromagnetice de curent continuu.

Contactoarele electromagnetice sunt foarte utilizate în instalaţiile electrice deoarece

acţionarea cu electromagneţi a aparatelor electrice de comutaţie se poate face fǎrǎ intervenţia
mecanismului de transmitere, caracteristică electromecanicǎ a electromagneţilor F( δ
),fiind adaptatǎ practic la alura tipicǎ a caracteristicii forţelor rezistente proprie AEC.
Construcţia contactoarelor electromagnetice de curent continuu se caracterizeazǎ prin aceea
cǎ folosesc un electromagnet de curent continuu cu mişcare de rotaţie a armǎturii mobile
drept sursǎ de energie pentru deplasarea contactelor, astfel încât stingerea arcului electric de
comutaţie apeleazǎ la un singur contact (rupere simplǎ), în camere de stingere cu suflaj
magnetic, iar pe traseul de forţǎ al circuitului principal intervin, firesc, conexiuni flexibile,
realizate cu fire subţiri împletite sau cu benzi subţiri suprapuse.
Principalii parametri nominali pentru contactoarele electromagnetice de curent continuu de
joasǎ tensiune, sunt:
- tensiunea nominalǎ, Un, cu valori de 250 V pentru variantele monopolare, 500V

13
 pentru variantele bipolare, sau 660 V pentru utilaj minier, ori 750 V pentru tracţiunea
electricǎ;
- tensiunea de serviciu, Us, ca valoare a tensiunii la care funcţioneazǎ de fapt
contactorul electromagnetic considerat;
- curentul nominal, In, cu valori uzuale de 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100 A, 160 A,
200 A, 250 A, respectiv valoare nominalǎ toleratǎ de 80 A;
- curentul de serviciu, Is, ca valoare realǎ a curentului de funcţionare;
- numǎrul de poli, putând avea construcţii monopolare sau construcţii bipolare;
- numǎrul şi tipul de contacte auxiliare, de obicei unul sau douǎ, ND sau NI;
- durată relativǎ de conectare, DC, cu valori de 40%, 60% sau 100%;
- frecvenţa de conectare, fC, cu valori care pot depǎşi 1000 manevre/orǎ;
- numǎrul de manevre, N, care defineşte de fapt durata de viaţǎ şi care are valori de 105-
106;
tensiunea de comandǎ a bobinei electromagnetului de acţionare, Uc, continuǎ de obicei, cu
valori posibile de 6 V, 12 V, 24 V, 48 V, 110 V sau 220 V.

Ruptoare electromagnetice:

Similar cu aceste contactoare electromagnetice se realizeazǎ ruptoarele electromagnetice,

doar în variantǎ monopolarǎ, pentru care, la alimentarea bobinei electromagnetului de
acţionare, se obţine deschiderea unui contact în circuitul de forţǎ, stingerea arcului electric de
comutaţie realizându-se tot în camere de stingere cu suflaj magnetic.
Soluţia de a utiliza rezistenţa economizoare în schema de comandǎ a circuitului bobinei
electromagnetului de acţionare este oportunǎ mai ales în cazul ruptoarelor electromagnetice,
pentru care caracteristica forţelor rezistente, MR(α), datǎ în Fig 2.1. indicǎ valori mari ale

14
forţelor la întrefierul maxim, fiind practic inversatǎ faţǎ de caracteristica FR( δ )
corespunzǎtoare contactoarelor electromagnetice.

Fig 2.1. Caracteristica rezistentǎ pentru un ruptor electromagnetic de c.c.

Pentru scǎderea timpului de acţionare la conectare, dar şi pentru scǎderea timpului de

revenire la deconectare, ce implicǎ deci şi scǎderea duratei ciclului de funcţionare sau
posibilitatea creşterii frecvenţei de conectare, în schemele de comandǎ pentru contactoarele
electromagnetice de curent continuu se apeleazǎ la rezistenţe economizoare, Re. Acestea sunt
plasate în circuitul bobinei electromagnetului de acţionare EMA, v. Fig. 2.2. sau, pentru a
evita arcul electric persistent la bornele contactului auxiliar normal-închis, Ca, acestea se pot
amplasa în circuitul de curent alternativ, înaintea redresorului Rd, care alimenteazǎ bobina
electromagnetului, ca în Fig.2.2 b.

Fig. 2.2: Scheme de comandǎ cu rezistenţǎ economizoare pentru contactoare

electromagnetice de curent continuu

Categorii de utilizare pentru contactoare electromagnetice de curent continuu

Categorii de utilizare Tipul consumatorului

DC1 Pentru sarcini neinductive sau slab inductive
DC2 Pentru motoare derivaţie de curent continuu
DC3 Pentru pornirea motoarelor derivaţie, mers cu
şocuri, inversarea sensului de rotaţie
DC4 Pentru motoare serie cu porniri-opriri frecvente

15
 DC5 Pentru pornirea motoarelor serie la funcţionarea cu
şocuri şi frecvente inversǎri de sens
DC6 Pentru alimentarea lǎmpilor fluorescente

Menţionǎm faptul cǎ aceste categorii de utilizare a contactoarelor electromagnetice de

curent continuu sunt încǎ mai diversificate, acestea impunând un numǎr mare de variante
constructive, astfel încât alegerea corectǎ a acestor aparate electrice de comutaţie, pentru o
aplicaţie datǎ, apeleazǎ la competenţele specialiştilor în acest domeniu.

2.3 Contactoare electromagnetice de c.a.

Contactoarele electromagnetice de curent alternativ se realizeazǎ de obicei în variantǎ

tripolarǎ, fiind acţionate cu electromagneţi cu mişcare de translaţie a armǎturii lor mobile,
fǎrǎ mecanism de transmitere, datoritǎ alurii caracteristicii electromecanice a acestora, F(
δ ), bine adaptatǎ la forma caracteristicii forţelor rezistente, FR( δ ).

a) b)
Fig. 2.3. Contactor electromagnetic de curent alternativ

Asemenea contactoare electromagnetice de curent alternativ se realizeazǎ de obicei în

variantǎ tripolarǎ, dar din considerente legate de creşterea siguranţei în funcţionare se
apeleazǎ la „rezervarea” contactelor, ca elemente „slabe”, astfel încât putem întâlni în
instalaţii şi variante terapolare.

16
Principalii parametri nominali pentru contactoarele electromagnetice de curent alternativ
sunt:
- tensiunea nominalǎ, Un, cu valoarea obişnuitǎ de 500 V;
- tensiunea de serviciu, Us, având de obicei valoarea (efectivǎ) de 380 V între faze şi
220 V între oricare dintre faze şi nul;
- curentul nominal, In, cu valori de 6 A, 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100 A, 160 A,
200 A, 250 A, 400 A; de menţionat faptul cǎ, datoritǎ utilizǎrii frecvente a
contactoarelor electromagnetice de curent alternativ pentru alimentarea motoarelor
electrice asincrone, se remarcǎ tendinţa de a accepta puterea nominalǎ a motorului ce
poate fi alimentat prin contactele principale ale aparatului drept parametru nominal,
ceea ce faciliteazǎ alegerea contactoarelor în schemele de acţionare electricǎ.
- curentul de serviciu, Is, de valoare mai micǎ sau egalǎ cu curentul nominal;
- durata relativǎ de conectare, DC, cu valori de 40%, 60% sau 100%;
- frecvenţa de conectare, fC, cu valori de la 120 [cicluri/orǎ] pânǎ la 3000 [cicluri/orǎ],
care reprezintǎ unul din principalele argumente pentru utilizarea contactoarelor în
schemele cu funcţionare ciclicǎ;
6
- durata de viaţǎ sau numǎrul de manevre, N, cu valori de (1-10) 10 manevre, cele
mai mari valori pentru aparatele electrice de comutaţie;
- numǎrul de poli, deosebind, pentru utilizǎri în scheme trifazate, aparate tripolare sau
tetrapolare;
- tensiunea de comandǎ din circuitul bobinei electromagnetului de acţionare, Uc,
alternativǎ, cu valori de 12 V, 24 V, 48 V, 110 V, 220 V, 380 V, care impun uneori
utilizarea unui transformator suplimentar pentru alimentarea circuitului de comandǎ.

Schema de principiu a unui contactor electromagnetic trifazat, deosebind electromagnetul de

acţionare, EMA, contactele auxiliare ca şi butoanele de pornire-oprire, „I”-„O” în circuitul de
comandǎ, respectiv cǎile de curent cu contactele principale şi rupere dublǎ, sarcina
(consumatorul) şi siguranţele fuzibile pentru deconectarea în caz de scurtcircuit.

17
 Fig. 2.4. Schema de principiu pentru un contactor electromagnetic trifazat

Categorii de utilizare a contactoarelor electromagnetice de c. a.

Categorii de utilizare Tipul consumatorului

AC-1 Sarcini neinductive sau uşor inductive (cuptoare cu
rezistenţǎ)
AC-2 Motoare asincrone cu rotor bobinat, funcţionare la
conectare-deconectare
AC-3 Motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit
(conectare-deconectare)
AC-4 Motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit
(conectare-deconectare şi inversare de sens)
AC-5a Alimentarea lǎmpilor cu vapori de mercur
AC-5b Alimentarea lǎmpilor cu incandescenţǎ
AC-6a Alimentarea transformatoarelor
AC-6b Comutarea bateriilor de condensatoare
AC-7a Alimentarea sarcinilor slab inductive pentru
aplicaţii domestice şi similare
AC-7b Alimentarea motoarelor pentru aplicaţii domestice
şi similare
AC-8a Alimentarea compresoarelor ermetice de la
instalaţii frigorifice
AC-8b Alimentarea cu reanclanşare automatǎ a circuitelor
cu declanşatoarelor de suprasarcinǎ

Schemele de comandǎ pentru contactoare electromagnetice asigurǎ conectarea şi

deconectarea de cǎtre operator a circuitului bobinei electromagnetului de acţionare, folosind
fie butoane de comandǎ cu menţinere, fie butoane de comandǎ duble (ND-NÎ).

18
Se pot identifica douǎ tipuri de scheme de comandǎ pentru contactoarele electromagnetice:
- scheme de comandǎ cu butoane simple sau duble;
scheme de comandǎ care evitǎ intervenţia operatorului la dispariţii momentane de tensiune în
circuitul bobinei electromagnetului de acţionare

a) comandǎ cu buton simplu b) comandǎ cu douǎ butoane duble

Fig. 2.5 Scheme de comandǎ pentru contactoare electromagnetice

Pentru a evita asemenea efecte sunt concepute scheme de alimentare a circuitului bobinei
care apeleazǎ la contacte de automenţinere cu temporizare la deschidere, fie existente în
structura contactorului electromagnetic fie ataşate aparatului (ca un bloc funcţional
suplimentar), Fig. 2.6. a, dar şi contacte ale unui releu de timp RI3T, Fig. 2.6. b, sau ale unui
releu intermediar de curent continuu, RI, Fig. 2.6.c. Atunci când alimentarea releului
intermediar RI apeleazǎ la un transformator curent-tensiune, ca în Fig. 2.6.d, schema poate
funcţiona şi pentru limitarea duratei de mers în gol a motorului alimentat astfel.

19
 a) b)

c) d)
Fig 2.6 Scheme pentru evitarea efectelor la dispariţiile momentane de tensiune

Contactoarele electromagnetice sunt foarte folosite în schemele instalaţiilor electrice care

asigurǎ alimentarea consumatorilor cu energie electricǎ conform cerinţelor impuse de diferite
procese tehnologice, cu funcţionare adesea ciclicǎ, caracterizându-se prin duratǎ de viaţǎ
mare, peste 1 milion de manevre, dar şi prin valori ridicate ale frecvenţei de conectare, pânǎ
la 3000 cicluri/orǎ.
Schema de forţǎ a unui inversor de sens cu contactoare electromagnetice este prezentatǎ în
Fig. 2.7 şi asigurǎ inversarea sensului câmpului învârtitor prin schimbarea conexiunii a douǎ
faze între sursa de alimentare şi motorul electric. Se folosesc practic douǎ contactoare
electromagnetice, C1 şi C2, câte unul pentru fiecare sens de rotaţie.

20
 Fig. 2.7 Inversor de sens cu contactoare electromagnetice, schema de forţǎ

 altǎ aplicaţie tipicǎ care utilizeazǎ contactoare electromagnetice o reprezintǎ

realizarea comutatoarelor automate stea-triunghi, care amelioreazǎ regimurile de
pornire ale motoarelor asincrone trifazate cu rotor bobinat prin schimbarea
conexiunilor acestora, din „stea” în „triunghi” dupǎ epuizarea regimului tranzitoriu de
pornire, prin folosirea a trei contactoare electromagnetice trifazate.
Schema de principiu a unu comutator automat stea-triunghi cu 3 contactoare
electromagnetice este datǎ în Fig. 2.8.

Fig. 2.8. Comutator automat stea triunghi cu trei contactoare electromagnetice

Schema de forţǎ

21
 Capitolul 3 – Tipuri de comutaţii ale contactoarelor electrice

3.1 Comutaţia hibridӑ

Pentru a elimina dezavantajele folosirii contactoarelor electromagnetice cu contacte

care pun probleme la deconectarea sarcinilor de putere mare prin efectele negative ale arcului
de comutaţie la nivelul contactelor aparatului s-au realizat contactoare hibride, cu deconectare
fӑrӑ arc electric, prin utilizarea unui contactor static ȋn paralel cu un contactor electromagne-

tic.
Contactoarele hibride sunt utilizate pentru curenţi intenşi, ele avȃnd ȋn componeţӑ
elemente semiconductoare de tip tiristor sau triac pentru preluarea regimului tranzitoriu de
deconectare prin "scurtcircuitarea" contactelor aparatului de comutaţie la deschidere,
contactele contactorului electromagnetic fiind utilizate pentru poziţia închis (în regim perma-
nent).
Pe fiecare fazӑ se foloseşte un tiristor/triac şi o diodӑ conectatӑ antiparalel, ca la
contactoarele statice de c.a. monofazate, conectate ȋn paralel cu contactul normal deschis al
unui contactor electromagnetic K.

Tiristorul clasic este alcӑtuit din patru regiuni semiconductoare, P1, N1, P2, N2,
dopate, care formeazӑ trei jonctiuni pn cuplate ȋntre ele. Structura tehnicӑ simplificatӑ şi
schema echivalentӑ a tiristorului sunt arӑtate in Fig.3.1.

Fig. 3.1. Tiristorul. Structurӑ şi model echivalent

22
 Rolul tiristorului este de a permite ca dispozitivul să treacӑ ȋn starea de conducţie
(într-o stare de rezistență micӑ) de la un mod non-conductor (înainte de blocare), prin
aplicarea unui impuls electric pe poartӑ, atunci cȃnd A-K sunt polarizate direct. Astfel, un
mic curent aplicat pe poartӑ este capabil de a controla trecerea un curent mult mai mare (la o
tensiune mult mai mare) aplicată între anod și catod. Odată ce tiristorul a intrat ȋn conducţie,
curentul de poartӑ poate deveni zero, iar dispozitivul va rămâne în starea anterioarӑ. Blocarea
lui putȃndu-se face, ȋn absenţa impulsului pe poartӑ, prin:
1. trecerea curentului de sarcină prin zero
2. aplicarea unei tensiuni inverse pe A-K

Figura 3.2. prezintă o curbă tipică pentru caracteristica volt-amper pentru un tiristor.
Se poate observa că în regiunea de polarizare inversă tiristorul se comportă într-un mod
similar cu o diodă.

Fig.3.2. Caracteristica volt-amper pentru un tiristor.

23
 In regimul normal de funcţionare, valorile limitӑ pentru tensiune, curent şi putere sunt
definite de mai multi parametri. Ȋn continuare vor fi enumerați principalii parametri ai
tiristoarelor:

 UD - Tensiunea continuӑ ȋn stare blocatӑ.

 UDRM - Tensiunea de vârf repetitivӑ ȋn stare de blocare.

 UBO - Tensiunea de ȋntoarcere - este tensiunea anodicӑ ȋn punctul de ȋntoarcere al

caracteristicii tiristorului.

 UT - Tensiunea continuӑ ȋn stare de conducţie - este tensiunea anodicӑ ȋn stare de

conducţie la o valoare specificatӑ a curentului.

 UGD - Tensiunea de poartӑ - este tensiunea aplicatӑ pe poartӑ pentru care tiristorul nu
comutӑ din starea de blocare ȋn starea de conducție.

 UGT Tensiunea de poartӑ de amorsare - este tensiunea de poartӑ pentru care tiristorul
intӑ ȋn conducţie com.

 URRM - Tensiunea inversӑ de vârf repetitivӑ- este valoarea instantanee maximӑ a

tensiunii inverse pe care o suportӑ tiristorul.

 IDM - Curent direct ȋn stare blocatӑ - este valoarea maximӑ a curentului ȋn stare de
blocare.

 IGT - Curentul de poartă de amorsare - este curentul de poartă minim necesar pentru a
comuta tiristorul în stare de conducţie.

 IH - Curentul de menţinere este curentul continuu minim prin tiristor A K necesar

pentru menţinerea tiristorului ȋn stare de conducţie.

 ITRM - Curentul de vârf repetitiv în stare de conducție - este valoarea de vȃrf a

curentului ȋn stare de conducţie.

 ITSM - Curentul de suprasarcinӑ accidentalӑ ȋn conducție - este curentul de conducție

de formă, amplitudine și durată specificată, care nu distruge dispozitivul.

24
  di/dt - Viteza criticӑ de creştere a curentului de conducţie este cea mai mare vitezӑ de
creştere a curentului ȋn stare de conducţie pe care tiristorul o poate suporta.

 du/dt - Viteza criticӑ de creştere a tensiunii ȋn stare de blocare - este cea mai micӑ
viteza de creştere a tensiunii care antreneazӑ comutarea din starea de blocare ȋn starea
de conducţie.

Pentru aplicaţii sunt importanţi şi urmӑtorii parametri:

- curentul continuu direct de menţinere, IH(IHOLD)[A]

- curentul de acrosaj, IL (ILATCH)[A]
-  viteza criticӑ de creştere a curentului anodic, dI/dt [A/µs]
-  viteza de creştere a tensiunii anodice, dV/dt [V/µs]
-  timp de dezamorsare prin comutarea circuitului, tq [s]

1. Parametrul IH caracterizeazӑ trecerea tiristorului din starea de conducţie în starea de

blocare. Dacӑ se micşoreazӑ curentul anodic printr-un tiristor amorsat, există o valoare criticӑ a
acestuia pentru care tiristorul iese din conducţie şi se blocheazӑ. Valoarea criticӑ a curentului
anodic pentru care tiristorul dezamorseazӑ se numeste curent de menţinere.

Dacӑ tensiunea aplicatӑ între anod şi catod este alternativӑ, iar poarta este atacatӑ în
impulsuri sincrone cu frecvenţa tensiunii anodice, atunci tiristorul amorseazӑ pentru fiecare
semialternanţӑ pozitivӑ a tensiunii anod-catod şi se blocheazӑ pentru semialternanţele negative.
Cunoscând IH se poate determina momentul de tip din semialternanţa pozitivӑ în care tiristorul
dezamorseazӑ.

2. Parametrul IL caracterizeazӑ trecerea tiristorului din starea de blocare în starea de

conducţie. La aplicarea unui impuls pozitiv pe poartӑ, curentul anodic începe sӑ creascӑ de la
0 la valoarea maximӑ determinatӑ de rezistenţa circuitului exterior. Dacӑ impulsul pe poartӑ
se întrerupe înainte de a ajunge curentul anodic la o valoare criticӑ, atunci tiristorul nu
amorseazӑ. Valoarea criticӑ a curentului anodic pentru care tiristorul amorseazӑ chiar dacӑ se
întrerupe semnalul pe poartӑ se numeste curent de acrosaj.

25
Observație: Cunoasterea lui IL este necesarӑ pentru determinarea duratei minime a
impulsului pe poartӑ.

3. Viteza criticӑ de creştere a curentului anodic(di/dt). La amorsarea unui tiristor, tensiunea

la bornele sale nu scade instantaneu la zero şi curentul creşte dupa o lege care depinde de
impedanța circuitului exterior. Puterea disipatӑ de tiristor este cu atât mai mare cu cât curentul
anodic creşte mai repede. Ȋn momentul amorsӑrii, conducţia se face într-o zonӑ redusӑ în jurul
porţii. Ca urmare, densitatea de curent este mare. Dacă puterea necesarӑ a fi disipatӑ depăşeşte
puterea disipatӑ maximӑ a dispozitivului, acesta se distruge.

4. Viteza de creştere a tensiunii (dV/dt). O vitezӑ excesivӑ de creştere a tensiunii anodice

poate duce la deschiderea tiristorului în absenţa semnalului de poartӑ la o valoare mai mică decât
VBO. Acest fenomen se datoreazӑ capacitӑţii interne a tiristorului, care se încarcӑ la un curent
i=c dV/dt. Acest curent poate fi suficient, daca dV/dt este mare, pentru a declanşa amorsarea.
Dacӑ viteza de variaţie a tensiunii anodice este mare (de exemplu cea dată de bobina de inducție
de la automobile pentru un circuit de aprindere electronică cu tiristor), atunci tiristorul se
deschide prin efect dV/dt şi se poate distruge prin efect dI/dt. Valoarea curentului de acrosaj, IL,
este mai mare decât valoarea curentului de menţinere, IH, pentru un tiristor dat.

Triacul este similar în funcționare cu două tiristoare conectate antiparalel, dar folosind
o conexiune de poartӑ comunӑ. Aceasta dă triacului capacitatea de a intra în conducție pentru
tensiune de polaritate pozitivӑ şi negativӑ. De fapt, acesta acționează mai degrabă ca un
tiristor pe fiecare alternanţӑ tensiunii de elimentare. Pot fi utilizate impulsuri pozitive sau
negative pe poartӑ. Simbolul de circuit pentru triac este prezentat în Fig. 3. 3.

Fig.3. 3. Simbolul de circuit pentru triac

26
Atunci când tensiunea pe A1 este pozitivӑ și se aplică o tensiune pozitivă poartӑ, unul dintre
tiristoarele conduce. Atunci când tensiunea este inversată și o tensiune negativă se aplică pe
poartӑ, celălalt tiristor intrӑ ȋn conducţie, complementarul sӑu este blocat fiind polarizat
invers. Condiția de conducţie este menţinutӑ atȃta timp cȃt existӑ suficientӑ tensiune pe
dispozitiv pentru a permite menţinerea curentului minim de conducţie.
Insulated Gate Bipolar Transistor de asemenea, numit un IGBT pentru scurt, este din punct de
vedere tehnologic o combinaţie între un tranzistor conventional bipolar, convențional Bipolar
Junction Transistor, (BJT) și un tranzistor cu efect de câmp, (MOSFET), facȃndu-l ideal ca
un dispozitiv semiconductor de comutaţie.
IGBT este un tip de tranzistor care ia avantajele acestor două tipuri de tranzistoare,
impedanţa de intrare mare și viteze de comutare mare a MOSFET cu tensiunea de saturație
scăzută a unui tranzistor bipolar, și le combină împreună pentru a produce un alt tip de
dispozitiv tranzistor de comutaţie care este capabil de a comuta curenți mari colector-emițător
cu un curent aproape de zero poarta.
Insulated Gate Bipolar Transistor (IGBT) utilizează poarta izolată (prin urmare, prima
parte a numelui său), tehnologie de MOSFET cu caracteristicile de performanță de ieșire a
unui tranzistor bipolar convențional, (deci a doua parte a numelui său).
IGBT sunt folosite în principal în aplicații electronice de putere, cum ar fi invertoare,
convertoare şi surse de alimentare.
Avantajul realizat de poarta izolatӑ a dispozitivul tranzistor bipolar pe un BJT sau
MOSFET este că oferă câștig de putere mai mare decât tranzistorul de tip bipolar, împreună
cu valoarea mare a tensiuneii C-E și pierderile mai mici de intrare a MOSFET. De fapt, este
un FET integrat cu un tranzistor bipolar într-o formă de configurație Darlington așa cum se
arată ȋn Fig. 3.4.

27
 Fig. 3.4 Tranzistor MOSFET

Se poate observa că poarta izolatӑ a tranzistorul bipolar este un tranzistor MOSFET

cu trei terminale, dispozitiv care combină o poartă N-canal de intrare MOSFET izolat cu o
ieșire PNP tranzistor bipolar conectat într-un tip de configurație Darlington. Ca urmare,
terminalele sunt etichetate ca: Colector, Emitor și Gate. Două dintre bornele sale (CE) sunt
asociate cu un traseu de conducţie de putere și al treilea terminal (G) asociat cu controlul sau
comanda tranzistorului.

Caracteristici

Deoarece IGBT este un dispozitiv controlat de tensiune, necesită doar o tensiune mică
pe Poartӑ pentru a menține în conducţie dispozitivul, spre deosebire de BJT care cer ca
curentul de bază sӑ aibӑ o valoare suficient de mare pentru a menține saturația. De asemenea
IGBT este un dispozitiv unidirecțional, conducând curentul într-o singurӑ direcţie.
Principalele avantaje ale folosirii Insulated Gate Bipolar Transistor față de alte tipuri
de tranzistoare este capacitatea sa de a suporta tensiuni înalte, rezistență ON joasă, uşurinţa în
comandӑ, viteze de comutaţie relativ mari, ceea ce-l face avantajos pentru aplicații cum ar fi
surse PWM, controlul variabil al vitezei motarelor, comuta-mode sursele de alimentare în
comutaţie, invertor DC-AC și aplicații de conversie de frecvență care operează în gama de
sute de gama kHz.

Comutația hibridӑ este o soluţie pentru realizarea comutaţiei fără arc electric a
circutelor de curent alternative şi current continuu, şi constӑ în preluarea conducţiei
curentului de sarcinӑ pe durata regimului tranzitoriu de deconectare a contactelor principale
ale aparatului electric AE, (Fig. 3.5.) de cӑtre douӑ tiristoare antiparalel alternativ comandate.

Fig. 3.5 Schema de principiu a unui Fig. 3.6 Principiul comutaţiei

contactor cu comutaţie hibridӑ 28 hibride
 Funcţionarea schemei din Fig.3.5 decurge astfel: la deconectarea circuitului, in
momentul deschiderii contactului K al AE, conducţia este preluată de tiristorul polarizat
direct de semialternanţa tensiunii de alimentare. Deoarece cӑderea de tensiune la anod-catod
pentru un tiristor/triac în conducţie este de ordinul volţilor şi deci este insuficientӑ pentru
amorsarea arcului electric, deconectarea sarcinii Zs decurge farӑ arc electric la contactele AE.
Evoluţia în timp a curentului la deconectarea hibridӑ a circuitului prezentat în Fig. 3.5
este indicatӑ in Fig. 3.6. Ȋn momentul ȋn care se comandӑ deconectarea circuitului la
momentul td urmatӑ de deschiderea contactului principal al aparatului K, conducţia este
preluatӑ de tiristorul T2 pȃnӑ la polarizarea inversӑ a acestuia şi blocarea lui şi intervine
deconectarea consumatorului, reprezentat prin impedanța Zs .
Avantajul comutaţiei hibride constӑ ȋn posibilitatea adaptӑrii acesteia pentru aparate
electrice de comutaţie cu contacte de construcţie clasicӑ, neexistȃnd nici o restricţie privind
valorile timpului de deschidere a contactelor, ca în cazul comutaţiei sincronizate.
Ȋn ceea ce priveşte semiconductoarele comandate de tip tiristor sau triac acestea
preiau conducţia la deconectare pentru cel mult o semiperioadӑ a tensiunii de alimentare,
astefel energia disipatӑ în perioada de conducţie a acestora este nesemnificativӑ ȋn bilanţul
energiilor vehiculate la deconectarea clasicӑ cu arc electric.
Avantajele comutaţiei hibride sunt puse în evidenţӑ de curbele prezentate în Fig. 3.7.
ce reprezintӑ comutația cu arc electric (cu linie punctatӑ și fӑrӑ arc electric (hibridӑ, cu linie
continuӑ) într-un circuit de current continuu.

29
 Fig. 3.7 Comutaţia cu arc şi hibridӑ

Comutaţia hibridӑ prezintӑ avantajele contactoarelor electrice cu contacte la conectare

(rezistență micӑ la contacte) şi în plus are avantajele oferite de elementele semiconductoare
comandate pe durata regimului tranzitoriu de deconectare, ta. Curbele care descriu evoluţia în
timp a tensiunii arcului electric ua , a tensiunii la bornele tiristorului uT, respectiv a curenţilor
arcului electric ia şi a tiristorului iT pun ȋn evidenţӑ diminuarea considerabilӑ a energiei
disipate pe durata regimului tranzitoriu de comutaţie ȋn cazul comutaţiei hibride, care atinge
(6…10)% din energia arcului electric.
Problemele pe care trebuiesc rezolvate ȋn cazul echipamentelor cu comutație hibridӑ
sunt:
- Problema separӑrii galvanice a consumatorului în poziţia deconectat de cӑtre un alt
AE cu contacte;
- Problema realizӑrii optime, cât mai eficientӑ, a comenzii semiconductoarelor de
preluare a conducţiei, de tip tiristor sau triac;
- Problema protecţiei semiconductoarelor de şuntare împotriva supratensiunilor de
comutaţie şi a efectelor curenţilor de defect;

In cazul realizӑrii comutaţiei hibride la deconectarea circuitelor de curent continuu au

impus necesitatea utilizӑrii unor circuite auxiliare care sӑ stingӑ forţat tiristorul dupӑ timpul
de deconectare, ta. Pentru asemenea aplicaţii, prin descarcarea oscilantӑ a unui condesator
încarcat, se asigurӑ modularea curentului ce parcurge contactele principale ale aparatului, cu
cateva anulӑri ale acestuia, dupӑ care funcţionarea decurge conform cu cele prezentate
anterior cu privire la comutaţia hibridӑ de curent alternativ.

30
 Fig. 3.8. Principiul comutației hibride
în c.c.

Schema de principiu a unui contactor cu comutaţie hibridӑ de CC este dată în Fig3.8;

Funcţionarea eficientӑ a circuitului din Fig. 8.7 presupune sicronizarea contactelor CA şi CP
care sӑ asigure închiderea contactului auxiliar CA, asociatӑ cu deschiderea contactului
principal CP, ceea ce permite descӑrcarea oscilantӑ a condensatorului C 0 şi blocarea
tiristorului T1 prin polarizarea inversӑ a acestuia. Eventual se poate utiliza şi o diodӑ montatӑ
antiparalel cu T1.
Schema de principiu pentru un contactor monofazat cu comutaţie hibridӑ la
deconectare este dată in Fig. 3.9. Comanda trecerii în conducţie a tiristoarelor T 1 si T2 se
realizeazӑ cu ajutorul transformatorului de curent TC cu două infӑşurӑri secundare, N 1 si N2.
În funcţie de polaritatea sursei alternative de alimentare a circuitului u(t), va intra ȋn
conducţie tiristorul polarizat direct urmȃnd ca la schimbarea polaritӑţii sӑ intre ȋn conducţie
celӑlalt tiristor. Primarul transformatorului de curent este chiar calea de curent a circuitului
sarcinii Zs.

31
 Fig. 3.9. Contactor monofazat cu comutaţie hibridӑ. Schema de comandă.

3.2 Comutaţia în vid

Vidul avansat este utilizat pentru stingerea eficientӑ a arcului electric de comutaţie la
deconectarea circuitelor de forţӑ ce ia naştere în camerele de stingere ale aparatelor electrice
de comutație de curent alternative şi continuu. Utilizarea vidului în procesul camerele de
stingere a aparatelor electrice de comutaţie prezintă cȃteva avantaje importante:
1. rigiditatea dielectrică foarte mare (v. legea lui Paschen ) -de unde rezultӑ distanţe
mult mai mici între contactele aparatului.

2. arcul electric de comutaţie se dezvoltӑ în incinta vidatӑ pe baza vaporilor metalici

proveniți din piesele de contact datoritӑ impactului electronilor acceleraţi în câmpul
electric dintre contacte şi suprafaţa contactului.

3. Timpi de comutaţie mici.

4. Exploatarea acestora se face practic farӑ mentenanţӑ. Tehnica vidului permite

realizarea unor camere de stingere vidate care-şi menţin calitӑţile pentru o durată de
10….20 de ani.

Inițial comutaţia în vid, a fost utilizatӑ în tehnica curenților slabi pentru a realiza relee
cu un timp cu anclanşare rapidӑ. În ultimii ani construcţia contactoarelor şi întrerupӑtoarelor
cu vid s-a extins şi cӑtre valori mai mari ale tensiunilor şi curenţilor nominali ai AEC.

32
 La separarea contactelor curentul electric se stabileşte iniţial pe seama fluxului de
electroni ce vaporizeaza metalul electrozilor. Vaporii metalici difuzează rapid în vidul
avansat (presiunea este de 10-4 – 10-6 mm Hg) şi formeazӑ arcul electric, difuz, care preia
conducţia în circuit pânӑ la stingerea acestuia. Vaporii formaţi condenseazӑ ulterior în contact
cu pereţii unor ecrane metalice reci amplasate ȋn jurul contactelor şi se asigurӑ aşadar
refacerea rapidă a rigiditӑţii dielectrice a vidului. Dupӑ ce rigiditatea dielectricӑ a vidului se
reface aparatul este din nou în starea iniţialӑ de funcţionare.
Arcul electric format la separarea contactelor, care este o plasmă ce se dezvoltӑ în
condiţii de vid avansat, a impus o constructie specialӑ a contactelor electrice pentru aparatele
cu comutaţie în vid care trebuie sӑ asigure o densitate volumetricӑ suficientӑ de vapori
metalici astfel ȋncȃt arcul electric format sӑ permitӑ diminuarea valorilor curentului de tӑiere.
Contactoarele şi întrerupӑtoarele cu comutaţie în vid avansat prin proprietӑţile
specifice, sunt eficiente pentru utilizӑri speciale cum ar fi:
-alimentarea motoarelor electrice cu pornirea grea (ȋn sarcinӑ);
-sisteme de comandӑ a acţionӑrilor electrice unde se inpune o frecvenţӑ de conectare şi duratӑ
de viaţӑ ridicatӑ;
-alimentarea instalaţiilor electrice în medii explozive sau agresive din punct de vedere
chimic, deoarece arcul electric se formeazӑ în incinta vidatӑ (capsulatӑ din punct de vedere
constructiv) şi nu este ȋn contact direct cu mediul ambiant;
- timpi de conectare/deconectare mici ȋn raport cu AEC elctromagnetice clasice cu contacte
datoritӑ faptului cӑ vidul avansat permite distanţe sensibil mai mici ȋntre contactele
aparatului.
In Fig. 3.10. este prezentatӑ schema de principiu a unui contactor cu comutaţie în vid
şi cuprinde urmatoarele componente principale: borna contactului fix 2, borna contact mobil
10, capsula de material ceramic electroizolant 5, burduf metalic de etansare 8, ecran de
condensare 12, contactul fix 4, contactul mobil 6.

33
 Fig.3.10. Contactor cu comutaţie în vid avansat

Construcţia contactelor contactoarelor/ întreruptoarelor cu comutaţie în vid trebuie

sӑ ȋndeplineascӑ urmӑtoarele cerinţe tehnice:
1. Utilizarea de materiale compozite sinterizate cu un înalt grad de puritate de tipul Cu-
W sau Cu-Cr pentru piesele de contact care sӑ favorizeze redepunerea vaporilor
metalici pe suprafaţa electrozilor şi reducerea uzurii.
2. Optimizarea cantitӑţii de vapori metalici produsi de arcul electric la deconectare;
3. Asigurarea unei uzuri uniform distribuite pe suprafaţa piesele de contact prin alegerea
adecvatӑ a formei şi dimensiunilor pentru contacte.
4. Utilizarea câmpului magnetic produs de geometria specialӑ a contactelor aparatului
pentru a minimiza uzura suprfeţei acestora prin rotirea arcului electric de deconectare
pe suprafaţa acestora.

Forma specialӑ a contactelor AEC cu comutaţie în vid este prezentatӑ ȋn Fig.3.11.

34
 Fig. 3.11. Contacte cu suflaj radial pentru
întrerupatoare cu vid

Creşterea perfirmanţelor contactoarelor şi întrerupatoarelor cu comutaţie ȋn vid în vid se

axeazӑ pe:
- creşterea capacitӑţii de rupere;
-creşterea capacitӑţii de conectare;
- minimizarea perderilor de material la nivelul contactelor datoritӑ migrației de material pe
durata arderii arcului electric şi eliminarea pericolului de sudare a contactelor.
Datoritӑ vitezei mari de deplasare a contactului mobil şi a mecanismului de acţionare
poate conduce la vibraţia contactelor la închidere. Din aceasta cauză, unele întrerupatoare în
vid au contacte din material dur sinterizate cu punct de topire ridicat (pentru a evita eventuala
sudurӑ a contactelor).
Timpilor mici de comutaţie pot duce la rândul lor la întreruperea curentului înaintea
trecerii naturale prin zero ceea ce poate determina apariţia de supratensiuni de comutatie
importante care solicitӑ suplimentar izolaţia dielectricӑ a aparatului.
Întrerupătorul în vid este indicat pentru deconectarea sarcinilor capacitive întrucât
rigiditatea dielectrică a vidului se reface extrem de rapid.
Întrerupătorul cu vid se fabrică în serii la puteri mici și medii, de exemplu de la un
curent nominal de 600 A pȃnӑ la 12 kA / 14,4 kV.

35
 Calitațile de bază ale întrerupatorului cu vid constau în timpi de acţionare/deconectare
reduşi, datorită distanței mici între contacte, volumul redus al acestora în raport cu aparatele
clasice, consumul redus de materiale, lipsa necesitӑţii mentananţei pe o duratӑ de viaţӑ foarte
ridicatӑ și lipsa de zgomot la deconectare.
Un rol esenţial în expltarea optimӑ a avantajelor comutaţiei în vid îl au mecanismele de
acţionare a întrerupatoarelor sau contactoarelor. Acestea sunt ansamble care au rolul de a
transmite energia de la sursa de energie cӑtre contactele mobile ale AE. Pentru a asigura
viteza mare de deplasare a contactelor la deconectarea curenților de scurtcircuit energia
necesară este relativ mare.
Ca şi în cazul AEC clasice cu comutaţie în aer mecanismele de acţionare trebuie sӑ asigure
blocarea întrerupatorului în poziția deschis şi închis.
Dupӑ sursa de energie mecanicӑ a AEC, mecanismele de acţionare ale întrerupatoarelor
de medie tensiune pot fi clasificate astfel:
– mecanisme de acţionare cu acumulare de energie în resorturi;
– mecanisme de acţionare cu electromagneţi (DSI);
– mecanisme de acţionare pneumatice, care folosesc energia înmagazinatӑ în aerul
comprimat.
Ȋn practicӑ cele mai utilizate pentru ȋntrerupӑtoare sunt mecanismele cu acumulare de
energie în resorturi, armarea lui fӑcându-se print-un motor electric şi manual. Pentru
contactoarele cu vid se utilizeazӑ mecanismele de acţionare cu electromagneţi (DSI).
Ȋn Fig. 3.12. este prezentat un mecanism de acumulare a energiei în resoarte MRI.
Sistemul de acumulare a energiei se compune dintr-un motor electric ce transmite mișcarea
axului principal care acţioneazӑ sistemul de deplasare al contactelor printr-un sistem de
transmisie cu roţi dinţate şi lanţ, sau angrenaj melc-roata melcată.
Acumularea energiei se face în douӑ resoarte tensionate simultan în paralel.
Dispozitivul trebuie sӑ permitӑ şi armarea manualӑ operativӑ a resoartelor cu ajutorul unei
manivele. La aceste mecanisme acumularea de energie se realizează lent, prin rotirea axului
de cӑtre motorul de armare, iar eliberarea acesteia se face brusc ( la acumulare t = 5s și la
eliberare t' = 0,0l s).

36
 Fig. 3.12. Mecanism de acumulare a energiei în resoarte MRI
1, 3- zăvoare, 2- resort de deschidere, 4- manetă de armare, 5- resort, 6, 8- axuri, 7- cuplă.

Axul principal este alcӑtuit din: axul de armare 6, solidar cu resortul de închidere 5 şi
axul întrerupătorului 8, solidar cu resortul de deschidere 2. Aceste douӑ axe se pot roti
independent pe durata acumulӑrii energiei şi respectiv a deschiderii, fiind cuplate între ele
prin intermediul cuplei 7 numai pe durata închiderii.
Operaţia de armare constă în tensionarea resortului 5 prin rotirea axului 6, şi blocarea prin
sistemul de clichetare 3. Prin cupla 7 se realizeazӑ cuplarea axului 6 cu axul 8. Pentru
închiderea întrerupӑtorului se comandӑ clichetul 3 care duce la tensionarea resortului 2. La
deschiderea întrerupӑtorului se comanda clichetul 1 iar cupla 7 decupleazӑ axele 6 si 8.
Aceste mecanisme sunt cu liberӑ deschidere deoarece existӑ prioritatea deschiderii faţӑ de
închidere.
Acţionarea întrerupӑtoarelor cu vid cu sisteme cu resoarte armate, reprezintӑ soluţia
optimӑ din punct de vedere al: gabaritului, randamentului, andurantei și frecvenței de
conectare.

Exemple de contactoare/întrerupӑtoare cu vid:

 1140Va.c,- 400A; 630 A

Cod de fabricație: CCV – 1140V- 400A ; 630A
Standard produs : ST 588 – 04
Conformitatea performanțelor tehnice cu standarde (normative europene și/sau internaționale:
IEC 60947

37
 3.13 Schema unui contactor cu vid

Caracteristicile tehnice

 Tensiune nominală de utilizare : 1140 Vc.a.

 Tensiune nominală de izolare : 1500 Vc.a.
 Curent nominal termic 400 A ÷630A
 Puterea motorului sau a bateriei de condensatoare 400V 250kW, 250kVar
 Comandate la: 660V 425kW, 450kVar, 1140V 710kW, 800kVar
 Capacitate de închidere 4000A
 Capacitate de rupere 3200A
 Curentul de stabilitate termică -1 sec 8000 A
 Categoria de utilizare AC1,AC2,AC3,AC4
 Puterea maximă absorbită la anclanşare 240W
 Puterea absorbită în poziţia închis (cu rezistenţă economizoare): 60 W
 Durata de acţionare: 100 %
 Frecvenţă maximă de conectare : 1200 con/h
 Rezistenţa la uzură mecanică: 3x106 cicluri
 Rezistenţa la uzură electrică 3x106 cicluri
 Tensiune nominală de comandă: (24,48,110,220) Vc.c.
 Dimensiuni de gabarit: 272x160x340 mm
 Masă netă: 15 kg.

38
 3.14. Contactor cu comutaţie în vid

3.15.Întrerupӑtoare trifazate de medie tensiune (20kV) cu comutaţie în vid

39
3.3 Comutaţia staticӑ

Odată cu dezvoltarea performanţelor componentelor semiconductoare pentru curenţi

intenşi, la preţuri avantajoase, a apărut posibilitatea utilizӑrii lor în tehnica comutaţiei ca
aparate cu comutaţie staticӑ ca o alternativӑ pentru contactoarele electromagnetice clasice.
Comutaţia staticӑ are utilizӑri specifice în practicӑ datoritӑ calitӑţilor superioare pe care le
oferӑ ca şi calitate a comutaţie (AE fӑrӑ contacte, timpi de deconectare mici, lipsa
elementelor ȋn mişcare, etc.
Ȋn general se preferӑ folosirea semiconductoarelor comandate de tip tiristor sau triac
însa, în ultimul timp s-au dezvoltat numeroase aplicaţii care utilizeazӑ tranzistoare de putere
(IGBT).
Comutația statică, numită adesea şi comutație fără contacte, propune modificarea între
limite, de dorit cât mai largi, a valorilor curentului din circuit, asociind valoarea minimă a
acestuia cu situația de circuit deconectat, respectiv valoarea sa maximă cu situația de circuit
conectat. Acest deziderat se realizează cu ajutorul unei impedanțe comandate Z*, ce asigură
modificarea valorilor curentului ce parcurge consumatorul indicat prin impedanța Zs Fig.3.16

Fig.3.16.Principiul comutației statice

Ȋn legătură cu acesta se poate defini gradul de comutație γ , ca raport între valorile maximă și
minimă ale împedanței Z*:

Z¿max
γ= ¿
Z min

40
Subliniem faptul că această comutație statică poate decurge în mod continuu, așa cum se vede
în Fig.3.17a sau ca o comutație de tipul TOT-NIMIC (DA-NU), ilustrată în Fig.3.17.b.
Prima situație este proprie mai ales unor bucle de reglaj automat; în timp ce a doua se
referă la comutația propriu zisă a circuitelor.

Fig.3.17.Tipuri de comutație statică: a-continuă; b-prin salt.

Trebuie remarcat că pentru a realiza comutația statică de tipul TOT-NIMIC este
necesar ca impedanța Z* să prezinte porțiuni cu pantă negativă în raport cu mărimea de
comandă Xc , printr-o caracteristică voltamper în N sau S.
O altă soluție pentru obținerea comutației statice de tip TOT-NIMIC o reprezintă
amplificatoarele cu reacție pozitivă suficient de intensă, a căror caracteristică intrare-iesire
dobândeste în asemenea condiții porțiuni cu pantă negativă.
Rezultă deci ca pentru a realiza comutația statică a circuitelor se poate apela la una
dintre solutiile de mai jos:
 Utilizarea unor elemente de circuit cu impedanță comandabilă în raport cu un anumit
parametru, care prezintă porțiuni cu pantă negativă ale caracteristicii lor voltamper,
dintre care remarcăm mai ales elemente semiconductoare comandate de putere;
 Utilizarea unor circuite în care au loc fenomene neliniare, care permit obținerea unor
discontinuități (cu evoluții prin salt) în dependența impedanței echivalente în raport cu
o mărime de intrare ( de comandă), soluție ilustrată de amplificatoarele cu reacție
pozitivă (electronice, magnetice sau chiar hidrauluice) ca și fenomenul de
ferorezonanță.

Pentru a contura înca mai clar domeniul comutației statice (fără contacte) în tabelul de
mai jos se prezintă o sinteză a alitaților, performanțelor reprezentative și particularităților
proprii aparatelor cu contacte , respectiv cu comutație statică.

41
 Particularități Aparate cu contacte Aparate făra contacte
Performanțe
Existența ansamblului Există, numărul de Nu există ansamblu
mobil și uzura acestuia manevre fiind limitat la mobil și uzură mecanică
107
Apariția arcului electric Apare arc electric și se Nu apare arc electric și
și uzura electrică a limitează numărul de nu este limitat d.p.d.v.
componentelor manevre pe criterii electric numărul de
electrice la 106 manevre manevre
Timp de actionare și Timpi de acționare de 10- Timp de acționare 1ms,
1
fregvența de conectare …10-2 s, fregvența de fregvența de conectare
conectare de până la 103 de 105…106 cicluri/oră
cicluri/oră
Stabilitate la socuri și Afectează buna Nu influentează
vibrații funcționare a acestora funcționarea
Comportarea în medii Pot fi utilizate doar când
periculoase se adoptă masuri speciale Funcționare normală
de protecție
Posibilitatea modificării
lente a curentului din
circuit cu trecere de la NU DA
regimul de amplificator
la regimul TOT-NIMIC
Gradul de comutație și Grad de comutație 1014, Grad de comutație 107,
separarea galvanică în cu separare galvanică necesită pol separator
starea deconectat exterior
Pierderi de energie și Mici, datorită căderii Mari, căderea de
încalzirea elementelor de neglijabile de tensiune pe tensiune pe conducte
comutație contacte (mV) fiind de circă 1V
Comportarea la apariția Sunt suporți de aparat Necesita măsuri speciale
unor curenți de defect de protecție
Cost Poate fi încă scazut De câteva ori mai mare
comparativ cu aparatele
clasice
Fiabilitate Ridicată, dar depinde de Foarte bună și nu

42

Dimensiunile aparatului
Efecte secundare ale
comutației
calitatea întreținerii depinde de întreținere
De câteva ori mai mari în
Construcții compacte comparație cu cele cu
contacte
Exista, acustice și Lipsesc
luminoase

Opțiunea specialistului pentru una sau alta dintre soluțiile posibile pentru a realiza
comutația statică a circuitelor va ține desigur seama atât de particularitățile de funcționare
proprii fiecărei variante cât și de restricțiile corespunzătoare diferitelor tipuri de consumatori.
Practic definirea unor indicatori sintactici care să permită compararea multiplelor soluții ce
permit realizarea comutației statice a circuitelor și aprecierea oportunității opțiunii pentru o
anumită rezolvare, reprezintă o preocupare deplin justificată a cercetărilor în acest domeniu.
Informații parțiale cu privire la comutația statică a circuitelor oferă indicatori de tipul:
-factorul de multiplicare în curent KI , evaluat ca raport între valorile maximă și minimă
ale curentului din circuit:

I max
KI = I
min

-factorul de multiplicare a puterii Kp , obtinut ca raport între valoarea maximă a puterii

comandate în circuitul consumatorului, Psmax și puterea consumată în circuitul de comandă,
Pcmin:
P s max
Kp = P
c min

La aceștia se pot adăuga indicatori tehnico-economici, care raportează de obicei

performanșele sau costurile la unitatea de volum a ansamblului ca și informații cu privire la
timpul de acționare, fără a permite totuși compararea concludentă a unor variante
constructive distincte.

43
3.4 Tendințe moderne de realizare a întrerupatoarelor automate de joasă
tensiune.

Ȋntrerupătoarele automate de joasă tensiune sunt aparate electrice de comutație care

adaugă la funcționalitatea contactoarelor, prezentate anterior, posibilitatea de a stabili,
suporta și deconecta curenții de defect. Ȋn aceste condiții întrerupătoarele clasice pun
probleme deosebite cu privire la funcționarea contactelor electrice în regim de defect, cu
privire la stingerea arcului electric de comutație, cu privire la dispozitivul de acționare și la
asigurarea parametrilor cinematici pentru ansamblul mobil, cu privire la acțiunea forțelor
electrodinamice la scurtcircuit ca și cu privire la conservarea în timp a calităților acestora.
Ȋntrerupătoarele obișnuite care au încercat să rezolve aceste cerințe s-au dovedit a avea
construcții complexe și în consecință o fiabilitate scăzută. De altfel numărul de manevre ce
caracterizează construcțiile obișnuite de întrerupatoare automate de joasă tensiune de
exemplu este de doar 10-3, fată de circa 106 manevre în cazul contactoarelor. Au fost deci și
sunt înca pe deplin justificate preocupările specialiștilor pentru realizarea unor întrerupătoare
performante de joasă tensiune, capabile să raspundă cerințelor mereu mai severe impuse de
dezvoltarea rețelelor de distribuție a energiei electrice ca și de diversificarea consumatorilor.
O primă orientare a preocupărilor specialiștilor a fost aceea de a realiza întrerupatoare
ultrarapide, care prin timpul redus de deconectare asigură în același timp și un efect de
limitare. Aceste performanțe deosebite au fost obținute prin perfecționarea unor construcții
clasice, care au permis ameliorarea tuturor aspectelor comutației care condiționează buna
funcționare a acestor aparate electrice: comutația electrică, comutația magnetică dar și
comutația mecanică. Ȋn același timp s-au folosit și dispozitive noi de protecție, capabile să
furnizeze în timp mai scurt comenzi convenabile de deconectare a circuitului defect.
O a doaua orientare cu privire la realizarea întrerupătoarelor moderne de joasă
tensiune, adesea o completare a construcțiilor ultrarapide anunțate mai sus, dezvolta tehnicile
moderne ale comutației de putere expuse anterior: comutația sincronizată, comutația hibridă
și comutația statică.

44
3.5 Ȋntrerupătoarele cu comutație statică

Primele informații cu privire la realizarea de serie a unor întrerupatoare statice se

datorează firmei americane Allis-Chalmers, ele funcționând cu o caracteristică de protecție de
tip semidependent, dependența pe porțiunea corespunzătoare curenților de suprasarcină și
independența, cu deconectare instantanee, pentru curenții de scurtcircuit. Preocupările pentru
realizarea unor asemenea aparate electrice de comutație s-au extins apoi continuu, în
principal datorită scăderii prețului de cost al semiconductoarelor, dar și ca urmare a scăderii
gabaritului respectiv a creșterii performanțelor acestora. Acceptate la început mai ales pentru
valori mari ale curentului nominal, peste 600 A, în prezent întrerupătoarele statice realizate
de firme de prestigiu din întreaga lume se referă la tipodimensiuni distincte, pentru a permite
folosirea cat mai deplină a posibilitaților fizice ale consumatorului în timpul funcționării.
Utilizările întrerupătoarelor statice au evoluat de asemenea, funcția de la întrerupător
de fier cu deconectare ultrarapidă și cu efect de limitare a curentului de defect, la funcția de
întrerupător specializat pentru asigurarea selectivității în scheme de distribuție complexe, cu
mai multe tipuri de aparate electrice de comutație în componență.
Pentru a asigura funcționaliatatea de întrerupător cu comutație statică, se impune
completarea schemelor de forță tipice pentru comutația statică, cu elemente specializate
pantru a asigura protecția de curent, care să controleze atât valorile curentului din circuit cât
și viteza de creștere a acestuia, anticipând printr-o comandă convenabilă de deconectare
valorile curentului din circuit cât și viteza de creștere a acestuia, anticipând printr-o comandă
convenabilă de deconectare valorile curentului periculoase pentru dispozitivele
semiconductoare ale schemei; în plus se impune renunțarea la comutația naturală a
tiristoarelor în favoarea comutației forțate, ce permite obținerea datorită deconectării
ultrarapide, cu efect de limitare a curenților de scurtcircuit. Aceasta conduce desigur la
structuri mai complexe ale schemelor întrerupatoarelor statice, atât pentru circuitul de forță
cât și pentru circuitul de forța cât și pentru circuitul de comandă.
Schema de principiu a unui întrerupător static trifazat de curent alternativ, Fig.3.18.
evidențiază în structura sa urmatoarele componente:

45
 -blocul de forță BF, ce cuprinde trei module de comutație, MC, conținând fiecare câte
două tiristoare antiparalel și o inductanță de protecție ce limitează viteza de creștere a
curentului din circuit dar si amplitudinea curentului de scurtcircuit;

Fig.3.18.Ȋntrerupator static. Schema bloc

-blocul de comandă BC, ce conține blocul de comenzi logice BCL, blocul de control al
fazei BCF, formatorul de impulsuri FI și traductoarele de curent, TC; blocul de comenzi
logice BCL, de realizează selecția și memorarea semnalelor ce provin de la elementele de
comandă sau de protecție; ; la comanda de conectare, blocul BCF asigură funcționarea
formatelor de impulsuri FI și deci comanda convenabilă a câte unuia dintre tiristoarele
antiparalel ale modulelor de comutație MC, durata acestor impulsuri fiind controlată cu
ajutorul traductoarelor de curent TC; modificarea fazei impulsurilor furnizate de blocul BCF
permite obținerea unor diferite regimuri de funcționare ale ansamblului;
-blocul de protecție BP, ce cuprinde subansamblurile specializate pentru protecția de
curent, BPC și respectiv pentru protecția de tensiune, BPT; se intensifică astfel regimurile de
supracurenți, de înterupere a unei faze ,de modificare a nivelului tensiunii pe una dintre faze,
având în vedere și funcționarea RAR; semanlele de la intrare sunt furnizate de locul de
masura curent, BMC și respectiv tensiunile de fază ale rețelei, la ieșirea BP rezultând semnale
de deconectare aplicate blocului de comenzi logice, BCL;

46
 Fig.3.19.Ȋntrerupător static de c.c.
-sistemul de comutație forțată SCF cuprinde schema de comandă a comutației SCC,
ansamblul pentru incarcarea condensatoarelor pentru comutația forțată IC, ansamblul pentru
RAR și schema logică de comandă SLC, care furnizează semnale convenabile pentru
blocarea tiristorelor în conducție ale MC;

Fig.3.20.Circuite de stingere
-blocul de alimentare BA, ce trebuie să asigure tensiunile necesare, ca valoare și
polaritate, la regimuri normale sau de defect ale circuitului în care este inclus întrerupătorul.

47
Fig.3.20.Circuite de stingere trifazate

48
 La scurtcircuit, schema de comanda a comutației SCC, furnizează semnal de comandă
la schema logică de comandă SLC, se primește semnal și de la blocul de comenzi logice
BCL, asigurandu-se blocarea blocului de comutație BC.

Fig.3.21.Circuit pentru diminuarea supratensiunilor

Schema de principiu a unui întrerupător static de curent continuu este desigur similară,
diferind de cea anterioară prin numarul căilor de curent, prin realizarea modulului de
comutație MC (folosind un singur tiristor) prin excluderea blocului de control al fazei BCF,
ca și prin substituirea transformatoarelor de curent cu traductoare de curent contrinuu ,
Fig.3.19.

Fig.3.22.Varianta trifazata pentru diminuarea supratensiunilor

Pentru a realiza micșorarea timpului de conducție al tiristoarelor modulului de

comutație MC în condiții de scurtcircuit, se aplează la comutația forțată pentru blocarea
acestora, folosind condensatoare auxiliare convenabil încărcate, care se descarcă cu un curent
invers prin tiristorul ce trebuie blocat. Modul în care aceste condensatoare, aparținând SCC,
sunt conectate la bornele tiristoarelor principale în cazul unui întrerupător static monofazat

49
este ilustrat în Fig3.19. Cele două moduri de realizare a SCC în cazul întrerupătoarelor statice
este prezentat în Fig.3.20
Analiza riguroasă a proceselor tranzitorii corespunzătoare funcționării întrerupătoarelor
statice în condiții normale sau de defect permite definirea mai riguroasa a parametrilor
schemelor de principiu, în concordanță cu eventualele criterii de optimizare a construcției
acestora, având în vedere în același timp, pe de o parte necesitatea limitării soclului de curent
datorată încărcării condensatoarelor la conectare, iar pe de alta parte necesitatea limitătrii
supratensiunilor datorate comutației ultrarapide a acestor aparate. Astfel de exemplu, pentru
diminuarea supratensiunilor de comutație la funcționarea unui întrerupator static de curent
continuu se poate apela la soluția suntării condensatorului cu o rezistentă, Rs, Fig.3.21..
Analiza proceselor tranzitorii legate de funcționarea unei asemenea scheme cu
comutație statică, cu intervenția favorabilă a cuplajului magnetic între circuitul de stingere și
cel al rezistorului de suntare , evidențiază posibilități de optimizare a soluției ca și valori
critice ale perametrilor de circuit, valorile Rs confirmându-se de ordinul 0,5 Ω. Varianta
trifazată a unei asemenea scheme este ilustrată în Fig.3.22.

Fig.3.23.Ȋntrerupator static de c.c

De menționat faptul că opțiunea pentru schemele cu un singur condensator sau cu două
condensatoare ține seama de funcționarea întrerupătoarelor statice în scheme cu neutrul tratat
sau nu, pe langă considerente de gabarit și preț de cost care pot justifica o anumită soluție.
O primă variantă de întrerupător static de curent continuu este prezentată în Fig.3.23,
asigurând limitarea supratensiunilor de comutație pe seama unei rezistențe de suntare. Etapele
de funcționare ale unui asemenea ansamblu sunt: trecerea în conducție a tiristoarelor T2 si T3
într-o primă secvență, cu blocarea tiristorului T1 și transferul curentului în circuitul paralel R-
C astfel obținut; curentul din circuit va fi limitat de rezistența R ca și de rezistența circuitului
exterior; o parte a energiei înmagazinate în inductanța L va fi disipată de rezistența R; într-o a
doua secvența ce trece în conducție tiristorul T4 , se blocheaza T3 și se realizează

50
deconectarea circuitului; capacitățile C1 și C2 ca și rezistența R definesc supratensiunile de
comutație, cresterea valorilor R de scădere a tensiunii Uc2max. Descărcarea condensatoarelor se
poate realiza pe sarcină prin trecerea în conducție a tiristoarelor T5 si T6. Principalul
dezavantaj al schemei prezentate se refera la necesitatea de a folosi două baterii de
condensatoare, cu efecte nefavorabile asupra gabaritului dar și asupra prețului de cost. O
soluție care permite realizarea comutației statice de curent continuu cu funcționalitatea de
întrerupător și folosind o singură baterie de condensatoare este prezentată în Fig.3.24.a.

Fig.3.24.Ȋntrerupător static de c.c. folosind o singură baterie de condensatoare

Ȋn regim normal de funcționare , datorită trecerii curentului prin tiristorul T1 condensatorul

se incarcă la tensiunea U a sursei, cu polaritatea indicată; încărcarea condensatorului se poate
realiza de la tensiunea sursei și prin aplicarea unor impulsuri periodice de comandă pe porțile
tiristoarelor T4 și T5. Dioda D2 și bobina de reactanță L3 asigură timpul minim de încarcare a
condensatorului, chiar pentru valori mari ale rezistenței de sarcină. La apariția unui
scurtcircuit și creșterea curentului până la valoarea i0 , Fig.3.24. în schema se comandă
trecerea în conducție a tiristoarelor T2 și T3, asigurându-se conectarea condensatorului la
bornele tiristorului T1, blocarea acestuia și schimbarea polaritații tensiunii la bornele
condensatorului, cu cresterea acesteia până la valoarea Umax1; limitarea valorii supratensiunii
Umax1 este asigurată prin trecerea în conducție a tiristorului T4 , ce realizează suntarea
condensatorului cu rezistorul R1. Pentru descărcarea condensatorului la scăderea valorilor
curentului se folosește dioda D1. A doua etapă a comutației intervine prin trecerea în
conducție a tiristorului T5 , după un interval de timp suficient pentru blocarea tiristorului T2 și
scăderea curentului până la valoarea limitată de rezistența exterioară a circuitului de sarcină și
de R1 . Deoarece în momentul t2 polaritatea tensiunii condensatorului este inversă fată de cea

51
inițială, se obține blocarea tiristorului T3 și trecerea curentului prin R1 – T4 – C- T5 .
Tensiunea la bornele condensatorului își schimbă iar polaritatea, până la al doilea maxim ,
Umax2, pentru care intervine deci deconectarea deplină a întrerupătorului.
De remarcat faptul că polaritatea tensiunii la bornele condensatorului la sfarsitul
procesului de comutație este aceeași cu cea inițială, ceea ce permite cresterea fregvenței de
conectare a întrerupătorului. Ȋn cazul unor valori mici ale inducției de sarcină, deci pentru Uc
< Umax1, nu se produce trecerea în conducție a tristoarelor T4 si T5. De asemenea nu este
esențial să se asigure trecerea în conducție a tiristorului T5 imediat dupa blocarea lui T2 ,
deoarece limitarea vârfului Umax2 al tensiunii la bornele condensatorului se realizează pe
schema rezistorului R1 . Ȋn același scop se poate introduce în circuitul tiristorului T5 un
rezistor R2 , a cărui valoare maximă se alege din condiția blocării sigure a tiristorului T3 .
Avantajele schemei legate de fregvența mare de conectare, de utilizare deplină și eficientă a
condensatorului, limitarea eficientă a supratensiunilor de comutație , sunt dublate de
dezavantaje cu privire la limitarea mai slabă a curenților de scurtcircuit, datorită comutației
de tip derivație , ca cele referitoare la regimul termic nefavorabil din cauza disipării energiei
reactive pe rezistorul R1 , deci în incinta întrerupătorului. Nu este de neglijat nici
complexitatea schemei.
Creșterea capacității de limitare a curenților de scurtcircuit se poate realiza folosind o
schemă cu comutație forțată și transformator de separare a condensatorului , Fig.3.25. La
conectarea tiristoarelor T2 si T3 , t.e.m. ce apare în înfășurarea N1 a transformatorului asigură
un curent în circuitul rezistorului de limitare r, astfel încât blocarea tiristorului T3 este
asigurată tot cu comutație paralelă.

Fig3.25Schemă de limitare a curentului de scurtcircuit

52
 Fig3.26 Scheme de limitare a curentuui de scurtcircuit

Dezavantajul schemei îl reperezintă valorile mari ale capacitătii ca și consumul de

materiale feromagnetice. Scăderea capacității condensatorului, cu efecte favorabile asupra
prețului de cost respectiv al gabaritului ansamblului, se obține folosind soluția ilustrată în
Fig.3.26, care asigură o repartiție convenabilă a curentului la divizarea acestuia între
capacitatea C și rezistorul r, pe seama t.e.m. ce apar în înfasurarile unui transformator ce
completează în fapt o schemă de forma celei din Fig.3.24a. Se micșorează astfel curentul prin
condensator, ceea ce permite în consecință diminuarea valorii capacității acestuia. Ȋn plus
scad și supratensiunile de comutație.
De altfel, comportarea multitudinii de scheme de principiu ce permit realizarea
întrerupătoarelor statice de curent continuu, considerând ca indicatori fiabilitatea, respectiv
dimensiunile de gabarit și prețul de cost, indică drept soluție mai reușită varianta prezentată
în Fig.3.24a.
Informațiile din literatură indică performanțele a două serii de întrerupătoare statice de
curent alternativ de joasă tensiune. Pentru seria TIP31, realizată cu tipodimensiuni pentru
curenții nominali de 63…160 A și tensiune nominală de 380 V, asigură varianta trifazată ca
un ansamblu de trei module monofazate. Protecția pentru regimul de scurtcircuit se realizează
cu efect de limitare, astfel încat pentru tipodimensiunea având curentul nominal de 160 A,
curentul de soc este de 75 kA, cu limitare la 4 kA.

53
Fig.3.27.Ȋntrerupător static tio ITP31

Fig.3.28. Ȋntrerupător static VA 81

54
 Schema de principiu a unui asemenea întrerupător static, pentru o alternantă, este
data în Fig.3.27. și evidențiază tiristorul principal T1, tiristorul pentru comutația forțată T2 ,
comandat cu ajutorul tiristorului de mică putere T3 . Blocarea tiristorului principal este
asigurată de condensatorul C1, în timp ce ansamblul C2 și R realizează diminuarea
supratensiunilor de comutație.
Ȋntrerupătoarele statice din seria VA 81 se folosesc pentru tensiuni nominale de 380 V,
50 Hz, cu tipodimensiuni având curenții nominali de la 250 cicluri/ora, dar și puterea
semnalului de comanda de doar 0,05 W. Schema blocului de comutație al unui asemenea
întrerupător este dată în Fig.3.28. La funcționarea unor asemenea aparte de comutație se
asigură o caracteristică de protecție dependentă pentru domeniu curenților de suprasarcina, cu
deconectare instantanee la scurtcircuit în timp de 10 ms, cu posibilitatea de RAR dupa 40 ms
de la deconectarea defectului, controlându-se atat succesiunea fazelor cât și nivelul tensiunii
rețelei care nu trebuie sa scadă sub 0,7Un.

Se semnalează de asemenea seria de întrerupatoare statice de curent continuu tip

VA 83, pentru curenți nominali de la 80 A la 650 A, ce folosesc tiristoarelor cu timp de
blocare de 100 μs .

Progresele tehnologice în domeniul semiconductoarelor comandate de putere,

asigură continua ameliorare a performanțelor unor asemenea aparate de comutație, cu o mare
diversitate de soluții constructive. Se impune deci identificarea unor indicatori tehnico-
funcționali care să permită alegerea corectă a situațiilor pentru care o anumită soluție este mai
eficientă .

55
 Capitolul 4 – Contactoare cu comutație statică

4.1 Principiu de funcționare

Comutația statică s-a impus pentru utilizari industriale curente, atât ca efect al
progreselor realizate în domeniul semiconductoarelor (mereu mai performante, mai ieftine și
cu posibilități comode de comandă), cât și datorită calitaților deosebite ale unor asemenea
ansambluri la funcționarea în regim dinamic. Realizările actuale preferă folosirea
semiconductelor comandate de tip tiristor sau triac însa există numeroase soluții care au
utilizat tranzistoare de putere de exemplu.

Fig.4.1.Contactor static de c.c.

Schema de principiu a unui contactor static de curent continuu este

reprezentată în Fig.4.1. Contactorul conține tiristorul T l care, la o comandă
convenabilă asigurată de tensiunea Ucl , continuă sau sub formă de impuls, trece în
stare de conducție și asigură alimentarea consumatorului R s , Ls . Ȋn timpul procesului
tranzitoriu de conectare se realizează și incarcarea condensatorului C pe traseul Tl-C-
R, cu o tensiune având polaritatea indicată în Fig.5.1. Pentru a realiza deconectarea
contactorului se comanda trecerea în conducție a tiristorului T2; se asigură astfel
activarea circuitului de stingere, ce devine prin descărcarea condensatorului C cu un

56
 curent direct pentru T2; se asigură astfel activarea circuitului de stingere, ce intervine
prin descărcarea condensatorului C cu un curent direct pentru T 2 , respectiv cu un
curent invers pentru T1, pe traseul C-T1-T2. Daca valoarea rezultată a curentului prin
T1, ca diferenta dintre curentul nominal ce parcurge consumatorul (Rs, Ls) și curentul
de descărcare al condensatorului C, este sub forma limită minimă de conducție, se
obține stingerea acestui tiristor și deci întreruperea circuitului.
De menționat faptul că stingerea tiristorului auxiliar T2 se realizează dacă valorile
rezistenței R sunt suficient de mari; aceasta are efecte nefavorabile asupra fregvenței de
conectare a contactorului a cărui funcționare presupune condensatorul C încărcat, datorită
creșterii valorilor constantei de timpRC. Preocupările pentru realizarea contactelor statice de
curent continuu au fost dominate de ideea scăderii valorii capacitătii condensatorului C, care
se reflecta hotărâtor atât în gabaritul cât și în prețul de cost al ansamblului. Ȋn acest scop s-a
preferat folosirea descărcării rezonante a condensatorului, adaugand în serie cu acesta o
inductanța convenabil calibrată. S-a urmarit de asemenea posibilitatea micșorării valorii
curentului nominal al tristorului auxiliar T2, prin controlarea riguroasă a timpului său de
conductie, stiut fiind faptul că tiristoarele suportă supracurenti mari pentru durate suficient de
mici, sub 10 ms. Protecția la suprapresiuni a tiristoarelor schemei, ca și la amorsarea falsă
pentru viteze prea mari de creștere a tensiunii, se realizează cu ajutorul unor circuite R-C
conectate în paralel. Protecția împotriva amorsării tiristoarelor datorită vitezelor mari de
variație a curentului din circuit se obține prin amplasarea în serie a unei inductanțe de valoare
convenabilă, daca inducția Ls a consumatorului nu este suficient de mare. Pentru separarea
galvanică a consumatorului fată de sursa de alimentare în situația deconectat se poate apela la
un pol separator exterior. Ȋncalzirea excesivă a tiristorului T1 datorită pierderilor de putere în
regim normal de funcționare este evitată prin folosirea radiatoarelor.
Una dintre cele mai importante probleme legate de realizarea conductelor cu comutație
statică este aceea a asigurării semnalelor de comandă Uc1 si Uc2. Acestea pot fi de tipul
tensiune continuă sau sub formă de impulsuri, a doua soluție fiind mai convenabilă atât prin
trecerea fermă în conducție a tiristoarelor cât și datorită consumului mai redus de putere în
circuitul de comandă. Cum de obicei sursa de alimentare a circuitului asigură și semnele
necesare de comandă, apare necesitatea de a realiza separarea galvanică dintre circuitul de
fortă și circuitul de comandă al contactorului static. Acest lucru se obține fie prin utilizarea
unor transformatoare de separare la ieșirea formatorului de impulsuri, fie prin utilizarea
comenzilor optice ce folosesc optocuploare, fibre optice etc. Atunci cand pe lângă înfășurările
primară (N1) respectiv secundară (Na), transformatorul de separare are și o înfășurare de
57
premagnetizare (Np), așa cum se observă în Fig.4.2, este posibilă în plus o prelucrare logică a
impulsurilor de comandă.

Fig4.2.Transformator cu premagnetizare Fig4.3.Optocuplatoare pentru

. tiristoare
Soluțiile actuale preferă comandă optică a tiristoarelor din schemele de contactoare
statice, realizată cu optocuploare cu sau fără fibre optice. Optocuplatorul este un ansamblu
diodă luminiscentă-fototranzistor sau diodă luminiscenta-fototristor, care converteste
impulsurile de comandă aplicate pe dioda luminiscentă în semnale luminoase.

Fig4.4Contactor static fototranzistor Fig.4.5.Contactor static cu fototiristor

Acestea sunt capabile să asigure trecerea în conducție a fototranzistorului respectiv a

tiristorului aferent, cu care este asamblat de obicei într-o aceeași capsulă, Fig.4.3.
Ȋn Fig4.4. este reprezentată o variantă de contactor static de curent nominal limitat de
fototrazistorul din schemă, la valori de ordinul a sute de miliamperi, care utilizează diode
semiconductoare în locul obișnuintelor tiristoare. Schema de principiu care asigură comanda
de conectare pentru un contactor static de curent continuu folosind un fototiristor este data în
Fig. 4.5. Limitarea curentului prin fototristor se obține pe seama ansamblului rezistențelor Rs
și R2. Circuitul RC asigură protecția la suprepresiuni.

58
 Atunci când se preconizează realizarea unui contactor static având curentul nominal
mai mare decât acela al tiristoarelor se poate apela la conectarea în paralel a acestora. Daca
tensiunea nominală a unui tiristor este mai mică decât tensiunea nominală a contactorului
static se acceptă conectarea în serie a mai multe tiristoare, cu măsuri speciale de uniformizare
a distribuției tensiunii pe elementele serie. Ȋn ambele situații trecerea simultană în conducție a
tiristoarelor utilizate este esențială pentru buna comportare a ansamblului. Ȋn acest scop se
impune transmiterea comenzii de trecere în conducție a tiristoarelor schemei prin fibre optice,
așa cum se poate urmări în Fig.4.6. Rezistențele de mare valoare plasate în paralel cu
tiristoarele asigură tocmai uniformizarea distribuției tensiunii pe elemente serie.

Fig4.6.Comanda simultană a unui contactor de înaltă tensiune folosind fibre optice

Se poate afirma deci în final ca pentru funcționarea contactelor statice de curent

continuu este mai dificil de realizat deconectarea, care presupune utilizarea unui circuit
specializat de stingere, ceea ce practic dubleaza schema ansamblului. Abilitatea în asigurarea
deconectării contactorului conduce la soluții mai ieftine și bune performante.
Scheme de principiu ale unor contactoare statice monofazate de curent alternativ sunt
prezente în Fig. 4.7. Se constată că cele două tiristoare antiparalel ale primei variante pot fi
înlocuite cu un triac, dar există și posibilitatea de a folosi un singur tiristor în diagrama unei
punți redresoare cu diode.

59
 Fig4.7.Scheme de conductoare statice de c.a.
Principala problemă cu privire la funcționarea unor asemenea ansambluri este
repetarea semnalului de comandă pe poarta tiristoarelor pentru fiecare semiperioadă de
conducție. Semnalul de comandă poate fi desigur o tensiune continuă insă soluția care s-a
impus este comandata cu impulsuri, mai sigură și mai economică. Ȋn plus aceasta permite și
reglarea comodă a fazei impulsurilor de comandă, ceea ce asigură atât comutația cât și
reglarea puterii transferate prin contactorul static catre consumator. Pentru a simplifica
schemele de comanda ale contactoarelor statice de curent alternativ se poate accepta comanda
doar pentru unul din cele două tiristoare antiparalel, trecerea în conducție a celui de al doilea
realizându-se prin subordonare, așa cum se poate observa din schema data în Fig.4.8.

Fig4.8.Comanda prin subordonare

Schemele de contactoare statice trifazate se realizează în mod obisnuit ca un angamblu

de trei module monofozate, cu câte 2 tiristoare antiparalel pe fază, Fig.4.9a, impedanța de
sarcină Zs putându-se conectata în stea sau în triunghi.Considerente legate de prețul de cost al
unui asemenea contactor static, dar și simplificarea circuitelor de comandă, au impus în
ultimul timp folosirea unor module tiristor-dioda antiparalel, livrate ca atare de firmele

60
producatoare de elemente semiconductoare de putere. Funcționarea unui asemenea contactor
static trifazat decurge similar, Fig.4.9.b, însa presupune comanda a doar trei tiristoare,
eventual chiar cu impulsuri de fază regrabilă. Pentru anumite aplicații s-au realizat și
schemele speciale de contactoare statice trifazate ce utilizează doar trei tiristoare, care prin
trecerea în conducție asigură conectarea pe conductorul neutru a sistemului trifazat de
tensiuni.

Fig4.9.Scheme de contactoare static trifazate

Problema separării galvanice a circuitului de comandă față de circuitul de forță la

funcționarea contactelor statice de curent alternativ se rezolvă folosind soluții similare cu cele
enunțate mai sus pentru contactoarele statice de curent continuu. Ȋn Fig.4.10 se prezintă
scheme de comandă pentru contactoare statice trifazate care folosesc în acest scop
optocuploare, ilustrându-se în același timp și posibilitați de sincronizare a semnalelor de
comandă cu rețeaua trifazată de alimentare. Atunci când Led-urile celor trei octocuploare ar fi
conectate în serie, pentru comanda simultană, impedanța de sarcină se poate conecta în stea
sau în triunghi, preferându-se conectarea în stea a modulelor semiconductoare monofazate de
putere pentru a diminua de √ 3 ori a tensiunii suportate de tiristoarele (triacurile) din schemă.
Semnalele de sincronizare cu rețeaua trifazată pot fi generate conectând LED-urile celor trei
optocuploare între cele trei faze, în stea sau în triunghi, așa cum se poate observa în Fig.7.50
unde LED-urile sunt amplasate în diagonala unei punți cu diode pentru a fi alimentate în
ambele alternanțe. Cand tensiunea între doua faze scade sub 10 V, LED-ul respectiv se
stinge, fototranzistorul se blocheaza, Fig.5.10, rezultând semnal logic 1 la intrarea B a unuia
dintre cele doua CBM cuprinse în circuitul integrat. Ieșirea P generează cate un impuls la
fiecare anulare a tensiunii Ur-s , identificând această tensiune. Ieșirea Z generează impulsuri
la anularea orcăreia din cele trei tensiuni dintre fazele rețelei, deci cu fregvența de 3000Hz.
Se poate regla temporizarea produsă de cele doua CBM astfel încat frontul descrescător al
impulsurilor să coincidă exact cu anularea tensiunilor.

61
 Fig4.10.Contactor static trifazat

Deoarece cel puțin doua LED-uri sunt aprinse totdeauna, nu apar fenomene
tranzitorii care sa faca necesară folosirea unui filtru trece-jos. Inertia de câteva microsecude a
fototranzistoarelor contribuie și ea la lipsa fenomenelor tranzitorii și la sensibilitatea redusă a
circuitului fată de perturbații .

Fig4.11.Scheme de comandă a triacurilor

Comanda tiristoarelor sau a triacurilor unor scheme de contactoare statice de curent

alternativ cu controlul fazei se poate realiza cu un optocuplor cu TEC, așa cum se poate
urmări in Fig.&.4.11a, sau cu optocuplor cu fotocontactor bilateral pentru care incidența
luminoasă reglează pragul de deschidere a acestuia, Fig.4.11b.

62
 Fig4.12.Contactor static monofazat cu separare galvanică

O solutie de separare galvanică între circuitul de comandă și cel de fortă pentru un

contactor static monofazat ce folosește optocuplor și tristor auxiliar de mică putere este
realizată în Fig.4.12.

Fig.4.13

O confirmare a preocupărilor actuale cu privire la realizarea unor contactoare statice

trifazate cu performanțe deosebite o reprezintă și soluția semnalată. Schema de principiu a
unui contactor static trifazat cu posibilităti de programare a fazei de conectare și a timpului de
deschidere este prezentată în Fig. 4.13. O asemanea realizare permite pe de o parte studiul
regimurilor tranzitorii pentru diferite tipuri de receptoare electrice, dar anunță de asemenea
posibilitatea utilizării unei protecții electronice eficiente la supracurenți ce asigură și creșterea
fiabilității aparatului de comutație.

63
 Fig.4.14.Comanda motorului asincron cu contactor static

Un exemplu de utilizare aunui contactor static trifazat pentru alimentarea unui motot
asincron este ilustrat în Fig.4.14, unde comanda tiristoarelor se realizează cu ajutorul unui
amplificator magnetic trifazat AM, functionând în regim de autosaturat prin modificarea
curentului ce parcurge înfașurarea de comandă Nc.
Evoluția în domeniul conductoarelorstatice trifazate în ultimii 10 ani se explică în
principal pe seama fiabilității lor, acestea fiind desigur preferate în medii cu pericol de
explozie. Plaja de utilizare se referă în prezent la puteri medii și mari, realizările actuale
rezolvând atât problema comutației cât și probleme speciale de control pentru anumite
mărimi în timpul funcționării.
Trebuie subliniat faptul că aparatelor electrice de comutație cu funcționalitate de
contactor li se impune să suporte curenții de scurcircuit până la deconectarea asigurată de un
aparat specializat de tip întrerupător; aceasta înseamnă că , în schemele de contactoare
comandate de tip tiristor sau triac trebuie sa suporte valorile mai mari ale curenților de defect,
desigur prin acceptarea supradimensionării acestora, fiind recunoscută capacitatea lor scazută
de a suporta supracurenți. Cumulând funcția de comutație cu funcția de reglare a puterii
transferate prin contactor către consumator, contactoarele statice de curent alternativ au
pătruns mai ușor în instalațiile industriale. Perspectiva unanim acceptată este însă substituirea
comutației naturale a tiristoarelor cu comutația forțată , astfel încât prin adaugarea unor
elemente de protecție adecvate și eficiente să treacă de la funcționalitatea de contactor static
la aceea de întrerupător static.

64
4.2 Rezolvarea problemei încalzirii la contactoarele cu comutație statică

Contactoarele statice datorită dispozitivelor semiconductoare care sufera încălziri

mari din cauza trecerii curentului electric prin ele necesită surse de răcire aceste surse de
răcire pot fi ventilatoare , grile metalice sau radiatore.
Radiatoarele reprezintă un dispozitiv semiconductor sau un circuit integrat este
caracterizat de un parametru termic important defint prin temperatura maximă admisă a
joncţiunilor. Temperatura atinsă de joncţiune depinde de puterea disipată pe dispozitiv şi de
posibilitatea de răcire a acestuia. Pentru creşterea valorii puterii disipate maxime este necesar
să se reducă rezistenţa termică totală. Acest lucru este posibil prin montarea dispozitivului pe
un corp metalic denumit radiator. O formă constructivă larg răspândită o constituie
radiatoarele realizate ca profile din aluminiu, extrudate, cu nervuri paralele. Transferul termic
de la sursa termică, care este o sursă concentrată pe suprafaţă, prin radiator către mediul
ambiant, are loc prin toate cele modalităţi analizate anterior: conducţie, convecţie şi radiaţie.
Poziţia normală de funcţionare a unui astfel de radiator este cea verticală, în care nervurile
formează conducte în forme de U. În cazul în care se modifică poziţia radiatorului,
eficacitatea radiatorului scade cu 15-20 % .Calculul rezistenţei termice a radiatorului
formează un proces complex pe care nu îl abordăm în prezenta lucrare. În practică prezintă un
interes deosebit problema inversă: determinarea diferenţei de temperatură corespunzătoare
unei anumite puteri disipate sau dimensionarea radiatorului în condiţiile unui flux termic şi a
unei diferenţe de temperatură impuse. Caracteristica termică globală a radiatorului
Complexitatea calcului analitic în evaluarea caracteristicilor termice ale radiatorului au
condus la determinarea experimentală a rezistenţei termice funcţie de fluxul termic şi
caracteristicile geometrice. Profilele extrudate se realizează la lungimi normalizate, la fel ca
şi găurile de fixare a componentei şi a radiatorului. În acest mod radiatorul se poate utiliza fie
pentru montarea unei componente sau a unui circuit. Un ansamblu pentru răcirea unui
microprocesor este prezentată în Fig. 4.15 (1-microventilator cu servomotor înglobat; 2-
radiator extrudat; 3-strat termo-conductiv; 4-carcasa circuitului). Această soluţie oferă un bun
transfer a căldurii disipate, un montaj uşor a ventilatorului. În plus un arc de presiune integrat
în ansamblu, asigură un montaj fix.

65
 Fig. 4.15.

Utilizând o documentaţie grafică adecvată se poate obţine însă prin mijloace proprii (de
ex.:maşini unelte cu comenzi numerice) şi un radiator adecvat pentru un caz dat. În Fig. 4.16.
sunt prezentate două modalităţi de indicare a cotelor de legătură pentru indicarea găurilor de
prindere.

Fig. 4.16.

66
 În Fig. 4.16. a se prezintă o vedere a radiatorului şi modul de indicare a cotei de
gabarit tolerată. În Fig. 4.16.b se indică modul de cotare admiţând punctul de referinţă într-un
colţ exterior a piesei. Considerarea punctului de referinţă în zona mediană este evidenţiată în
Fig. 4.16 c. Pentru asigurarea răcirii componentelor electronice au fost concepute configuraţii
speciale pentru radiatoare, cu o formă adaptată acestora astfel încât eficienţa termică să fie
maximă 4.17. Exemplul un tranzistor de putere disipă o putere de 5 W şi este montat pe un
radiator cu forma corespunzătoare profilului din Fig. 4.17 a. Temperatura mediului ambiant
este t0=35 0 C iar temperatura maximă admisă la suprafaţa radiatorului t1=45 0 C. Se cere să
se determine lungimea profilului astfel încât să se asigure disiparea puterii respective prin
convecţie.

Fig. 4.17

Din datele de intrare prezentate se poate determină rezistenţa termică necesară pentru
radiator:

67
Din curba caracteristică corespunzătoare profilului şi prezentată în figura 4.21b pentru
rezistenţa calculată, se determină parametrul geometric L=65 mm. Acesta reprezintă chiar
lungimea cerută.

4.3 Aplicaţii

Gefran este una dintre firmele actuale ce produc contactoare statice, iar în cele ce
urmeazӑ sunt prezentate câteva tipuri de contactoare statice, monofazat în Fig. 9.13 şi un
contactor static trifazat, Fig. 4.19. In Fig. 4.20 sunt prezentate câteva scheme de aplicaţii ale
acestor contactoare statice.Aceste contactoare sunt cel mai des utilizate în mediile explozive
în locuri unde este necesară o fiabilitate ridicată fară a exista posibilitatea poluarii sonore și
unde este nevoie în mod special de eliminarea arcului electric .

Fig. 4.18. Contactor static monofazat Fig. 4.19. Contactor static trifazat

68
Fig. 4.20. Conexiunea monofazatӑ

69
 Fig. 4.21 Conexiunea stea trifazată cu neutru

Fig. 4.21Conexiunea stea sau triunghi fară neutru pe două faze

Fig. 4.22. Conexiunea trifazatӑ în triunghi sau stea

70
 Concluzii

 Spre deosebire de contactoarele de c.a., contactoarele de c.c. funcţionează cu

comutaţie forţată, fiind necesare circuite speciale pentru stingerea tiristorului
principal.
 La contactoarele de c.c. blocarea tiristorului principal se realizează prin aplicarea
unei tensiuni inverse obţinute prin descӑrcarea unui condensator care forţeazӑ un
curent invers prin tiristorul principal pentru al stinge.
 Pentru frecvenţe mari de comutaţie se utilizează contactoare statice de c.c., cu circuit
de stingere ce foloseşte grupuri L, C.
 Contactoarele statice de c.c. se pot realiza şi cu punte redresoare comandate pentru
evitarea fenomenului de blocare a tiristorului principal
 Contactoarele statice de c.a. se pot realiza cu punte redresoare semicomandată iar
fiecare tiristor are montat în antiparalel cu câte o diodă care suprimӑ supratensiunile
inverse pe tiristoare protejȃndu-le.
 La contactoarele statice de c.a. folosesc doua tiristoare în antiparalel.
 Structura AEC statice de c.a. este simplă şi fiabilă permiţând utilizarea unui singur
dispozitiv de comandă.

71
 Bibliografie

 Adrian Baraboi: Tehnici moderne in comutatia de putere, Editura A 92, Iasi,

1996;
 http://www.apar.pub.ro/indrumar/A11.pdf
 http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/electrotehnica/tehnici-moderne-in-
comutatia-de-putere-la-joasa-tensiune-110623.html
 http://www.digikey.com/Web%20Export/Supplier
%20Content/Crydom_172/PDF/Crydom_RHP_Series.pdf?redirected=1
 http://www.freepatentsonline.com/6650245.html
 http://www.gefran.com/en/product_categories/172-static-
contactors(rc94)/products/36-gts-monophase-solid-state-power-units-with-
heat-sink-vdc-logic-control#downloads
 http://www.gefran.com/en/product_categories/172-static-
contactors(rc94)/products/31-gtz-triphase-solid-state-power-units-with-heat-
sink-logic-control
 Theil, H., Termotehnică şi maşini termice, Litografia IPTVT, Timişoara,
 1972
 ***, katalog 1998, fischer elektornik GmbH & Co KG (Germania)
 Nenaşev, A.P., Koledob, L.A., Osnovî konstruirovania mikroelektronnoi
apparaturî, Radio i sviazi, Moskva, 1981
 Pascu, A.., Transferul termic în aparatele electronice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1995

72