You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Artes. Revistă de muzicologie

Artes. Journal of musicology

Location: Romania
Author(s): Sergiu CÂRSTEA
Title: Metode de studiu care au revoluționat stilul de interpretare la trompetă (secolul XX)
Methods of study that have revolutionized the style performance of the trumpet in the XXth
century
Issue: 14/2014
Citation Sergiu CÂRSTEA. "Metode de studiu care au revoluționat stilul de interpretare la trompetă
style: (secolul XX)". Artes. Revistă de muzicologie 14:126-143.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=493922
CEEOL copyright 2020



Metode de studiu care au revoluționat stilul de

interpretare la trompetă (secolul XX)
SERGIU CÂRSTEA*
Opera Naţională din Timişoara
ROMÂNIA

Abstract: Articolul descrie o serie de metode de studiu tehnic din secolul XX,
care au stat la baza modificării stilului interpretativ și a formării mai multor
generații de trompetiști care au edificat acest stil, creând noi posibilități de
expresivitate, corespunzătoare limbajului muzical al secolului XX.

Cuvinte-cheie: metode de studiu, trompetă, exerciții, control respirație,

emitere sunet, calitate sunet, rezistență musculară.

1 Introducere
Apariţia mai multor mijloace de expresivitate în secolul XX, noi pentru
repertoriul trompetistic, a fost condiţionată atât de evoluţia rapidă a
procedeelor de interpretare la trompetă, de aspirațiile instrumentiştilor de a
conduce la un nivel cât mai înalt tehnica interpretativă – iar acest fenomen se
datorează unor noi metode de studiu tehnic al trompetei, cât şi de creşterea
calităţii în construcţia instrumentelor, de cercetările în domeniul acusticii și
de dezvoltarea modalităților de prelucrare cu o mai mare precizie a metalelor
și aliajelor – materialele necesare pentru construcţia trompetei.
Există multe metode de studiu tehnic complete, cu exerciţii şi
recomandări, elaborate de către instrumentişti şi profesori de trompetă. Mulţi
dintre autorii acestor metode au avut ca model şi structură renumita Metodă
de studiu pentru cornet şi saxhorn de J. B. Arban, (Paris,1864), care și în
zilele noastre nu şi-a pierdut actualitatea şi valoarea. Însă sec. XX a impus
noi exigenţe din punct de vedere tehnic, şi prin urmare, eminenţi
instrumentişti şi autori ai diferitelor metode de studiu tehnic avansat ca Merri
Franquin (1848-1934), Franţa, Herbert L. Clarke (1867-1945), USA, James
Stamp (1904-1985), USA, Carmine Caruso (1904-1987), USA, Timofei
Dokshitser, (1921-2005), URSS, Max Sommerhalder (1947), Germania au
contribuit la formarea stilului modern de interpretare la trompetă, care se
caracterizează prin precizia emisiei sunetelor, intonaţia deosebit de precisă,

*
carstea_sergiu@yahoo.com

126

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

tonul amplu cu o paletă foarte bogată de culori, controlul asupra dinamicii,

extinderea diapazonului cuprinzând aproape patru octave. Toate aceste
realizări în domeniul tehnicii de studiu a trompetei au permis compozitorilor
din secolul XX să scrie lucrări de un înalt grad de complexitate şi dificultate.
Dintre numeroasele metode de studiu, care au fost elaborate pe parcursul
secolului XX, am ales să comentăm mai detaliat pe marginea câtorva dintre
metodele scrise de autorii enumeraţi mai sus, considerând că aceste lucrări,
chiar dacă sunt elaborate în ţări şi în perioade diferite, au un punct comun:
idei noi pentru atingerea nivelului tehnic de interpretare care au condus către
nivelul superior al posibilităţilor tehnice și interpretative la vremea elaborării
lor.

2 Metodele de studiu
Acestea pot fi divizate în 2 categorii: a) cele bazate pe exerciţii pentru
dezvoltarea sincronizării şi agilităţii tehnicii; b) cele bazate pe exerciţii
pentru dezvoltarea flexibilităţii musculare a ambajurului şi a calităţii
sunetului. Diferenţa dintre aceste categorii constă în modul abordării
studiului zilnic şi accentul pus pe rezolvarea problemelor tehnice identificate.
Existenţa mai multor metode de studiu tehnic cu caracter divers permite
profesorilor și elevilor să obţină rezultate satisfăcătoare într-o perioadă de
timp relativ scurtă. În pofida deosebirilor, ele au un scop comun – formarea
profesională complexă a instrumentistului.

2.1 Caracteristici comune ale metodelor de studii

În toate metodele practice de studiu sunt scrise şi recomandate de către
instrumentişti sau profesori de trompetă, recomandarea fiind practicarea
zilnică a studiilor şi exerciţiilor propuse în metodă. Această precizare este
necesară, pentru că arta interpretării la trompetă este condiţionată atât de
latura teoretică, dar în egală măsură şi de latura practică – antrenamentul
zilnic al musculaturii faciale, sau altfel spus, al aparatului muscular care naşte
sunetul – (ambouchure, fr.) şi a musculaturii abdominale – aparatului
muscular care susţine acest sunet. Partea teoretică, legată de solfegiu şi teorie
este prezentă în toate metodele de studiu. La fel de importante sunt și
exerciţiile de respiraţie propuse de autorii metodelor, care conţin şi descrierea
aparatului respiratoriu al corpului. Toate metodele au scopul de a antrena
rezistenţa musculară a ambajurului și a sincronizării grupurilor musculare, de
care depinde extinderea diapazonului, îmbunătăţirea calității tonului, precizia
emiterii sunetelor, care la rândul său permite interpretarea lucrărilor muzicale
de complexitate majoră. O mare importanţă are modul abordării studiului cu
ajutorul acestor metode şi este necesar să se respecte întocmai toate
recomandările autorului, pentru că anume acest lucru condiţionează rezultatul
final – calităţile deosebite ale trompetistului, căpătate în timpul studiului:

127

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

sunet calitativ, articulaţii diversificate, precizie, rezistenţă fizică majoră,

sincronizare, abilitatea în a utiliza corect respiraţia şi volumul coloanei de
aer, necesar pentru controlul interpretării de la o frază muzicală la întreaga
lucrare. Majoritatea instrumentiştilor care au construit o carieră solistică
internațională au studiat şi continuă să practice aceste metode de studiu
pentru a se menţine în forma optimă pentru activitatea de artist de orchestră,
ansamblu sau solist. O altă trăsătură comună a acestor metode este obţinerea
în urma studiului a stabilităţii psihice şi a încrederii în sine a instrumentistului
în condiţii de stres: concerte, recitaluri, şi alte evoluări publice.

2.2 Deosebirile dintre metode

Bineînţeles, fiecare dintre trompetişti identifică un element deosebit în
metoda selectată pentru studiu sau implementare în procesul didactic, pentru
că metodele în afară de puncte comune au și diferenţe. Abordarea diferenţiată
a problemelor comune constituie principala deosebirea între ele. Un punct
important care evidenţiază această diferenţă este încălzirea. Dat fiind faptul
că la emisia sunetului participă mai multe grupuri musculare, fiecare metodă
recomandă această încălzire în mod diferit: unele – începând cu registrul
mediu, altele – mediu acut, sau grav, sau cu exerciţii speciale fără
instrument. Aceste deosebiri sunt esenţiale pentru instrumentişti, în special
pentru debutanţi. Diferența condițiilor fizice, conformației mușchilor
orbiculari și a danturii, condiționează poziția muștiucului pe ambajur. Din
cauza danturii imperfecte adesea muştiucul nu este poziţionat egal pe buze,
fie pe vertical sau orizontal, fapt care nu este agreat de către mulţi dintre
profesori. Propria experienţă confirmă că poziţia inegală nu este relevantă, şi
datorită varietății metodelor de studiu, exercițiile propuse în aceste metode
permit elevilor talentaţi şi perseverenţi sa obţină rezultate foarte bune,
depășind cu succes aceste probleme. Primele sunete emise de către un elev
începător, la vârsta de 9-10 ani sunt de obicei necalitative, iar din această
cauză dorinţa lui de a studia în continuare scade semnificativ. Recomandările
pentru începerea studiului zilnic propuse în diverse metode permit
profesorilor să depăşească problemele de ordin fizic şi psihic, în plus
câştigând încrederea în sine a elevului. Exerciţiile zilnice sunt prezentate în
mod divers: unele sunt bazate pe game cromatice în pp (Tehnical studies a lui
Herbert L. Clark, 1912), altele pe armonice pe poziţie fixă, (Ch. Colin,
Trumpet Method, 1941), altele recomandă aşa numitele „vocalize” (James
Stamp, Warm-ups and studies, 1978). Metodele de studiu, care vor fi
analizate în continuare sunt, în opinia noastră, cele mai indicate pentru
diagnosticarea problemelor tehnice ale trompetiştilor şi rezolvarea lor.
Una dintre primele metode de studiu moderne a fost Metoda de Studii
tehnice (Technical studies, 1912) a lui Herbert L. Clarke (1867-1945) un
excelent cornetist-solist nord-american, autodidact. După Metoda de studii

128

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

complete a lui J. B. Arban, studiile din metoda lui H. L. Clarke sunt cel mai
frecvent folosite de către toţi trompetiştii din lume: „Dacă Arban este Biblia
trompetiştilor, atunci Clarke este Noul Testament!” (P. Thibaud).
În prefaţa Studiilor tehnice, Clarke scrie: „Toate exercițiile din această
carte nu sunt extrem de grele, dar foarte eficace, dacă sunt practicate zilnic şi,
la început vor fi cântate rar, iar pe parcurs mărind viteza, după indicaţiile
metronomului. După ce am practicat aceste exerciţii ani de zile, zi de zi, am
atins performanţe deosebite în registrul acut, chiar și după un concert de două
ore, musculatura facială și ambajurul rămân flexibile și maleabile”. Scopul
metodei este obţinerea preciziei ritmice, tonului curat, fără impurităţi, în
dinamica pp, interpretării exerciţiilor cu mare rapiditate cu ajutorul
metronomului si antrenarea extensiunii maxime a diapazonului. Metoda este
împărţită în zece capitole (studii), reprezentând un grup de exerciţii cu un
scop bine definit. Fiecare dintre ele este încheiat cu un studiu, care are la bază
un exemplu concentrat al exerciţiilor anterioare, dus la limită din punct de
vedere al dinamicii (pp), vitezei, intonaţiei, omogenității tonului, rezistenţei
musculare și volumului util de respiraţie.
Primul grup (Ex. 1, première etude) prezintă o gamă cromatică, care
începe în registrul cel mai grav al trompetei. Exerciţiile nu solicită un efort
fizic considerabil, acest registru fiind accesibil chiar şi unui începător, de
aceea stresul psihic provocat de alte tipuri de exerciţii, care încep cu o notă
acută sau în forte aici este practic eliminat din start.

Ex. 1 première etude

Exerciţiile continuă până în registrul acut.

Metronomul este notat în partea stângă de sus a portativului şi indică
modul de lucru asupra acestor exerciţii, de la 160, pătrimea, la 112, doimea
cu punct: aceasta înseamnă că pe parcursul unei perioade scurte de timp este
necesar să se ajungă la nivelul dorit de performanţa, iar acest lucru îl va
confirma studiul de la sfârşitul primului grup de exerciţii (Ex. 1a), care se va
interpreta de două ori cu o singură respiraţie, scopul fiind controlul strict al
sicronizării vitezei cu dinamica indicată și a distribuţiei eficiente a respiraţiei.

129

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

Ex.1a

Următoarele două grupuri de exerciții, sunt alcătuite la fel ca şi primul,

pe extensia diapazonului şi folosirea obligatorie a metronomului, însă grupul
al doilea (Ex. 2, deuxième etude) este în formă de secvenţe, iar grupul al
treilea (Ex. 3, troisième etude) – în formă de arpegii. Ceea ce este comun
pentru aceste două grupuri este faptul că fiecare exerciţiu se repetă de trei ori
cu o singură respiraţie, folosind trei tipuri diferite de articulaţii în ordinea
următoare: legato – doar cu mișcarea valvelor, detaché – articulat, și dubla
articulaţie – cu folosirea unui tip de articulaţie auxiliară pentru a doua notă
(ta-ka). Articulaţia dublă permite obţinerea unui rezultat foarte bun în
exerciţiul de viteză şi sincronizare între mişcarea degetelor împreună cu
valvele, articulaţia limbii şi presiunea coloanei de aer care susţine sunetul.
Iată câteva exemple din aceste exerciții:

130

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

Ex. 2 deuxième etude

Ex. 3 troisième etude

Recomandarea autorului metodei, de a studia aceste exerciţii în pp,

trebuie respectată cu stricteţe, deoarece o dinamică a sunetului mai mare
poate duce la suprasolicitarea ambajurului şi distrugerea musculaturii – o
urmare nefastă pentru cariera de instrumentist. La prima vedere, studiile
tehnice au scopul de a dezvolta viteza şi sincronizarea, dar în realitate efectul
acestor exerciţii este mult mai amplu: claritatea şi precizia intonației
sunetului în nuanţă mică, rezistenţa musculară şi, ca urmare, lărgirea
remarcabilă a diapazonului. Constatările de mai sus sunt rezultatul studiului
personal şi al activităţii didactice. Mai multe generaţii de studenţi, care au
studiat corect această metodă au obţinut rezultate remarcabile în cariera lor de
artişti-instrumentişti. Nu vom exemplifica toate secţiunile de exerciţii, însă
anumite recomandări şi comentarii sunt necesare:
1) Aceste exerciţii au fost concepute pentru a depăşi dificultăţile în a
reproduce un tril de ton. Exerciţiile se studiază lent şi cu precauţie.
2) Imperfecţiunile mecanice, care se pot găsi la anumite instrumente,
pot fi depăşite. Intervalele cele mai dificile sunt: Si nat.-Do#, Do-Re.
Apoi urmează recomandarea standard pentru toate studiile:
Degetele şi limba trebuie să rămână suple pe durata acestui studiu.
Odată ce sunteţi familiarizat cu exerciţiile, incercaţi articulaţia simplă si
dublă. Faceţi exerciţiile studiului IV până reuşiţi să cântaţi un exerciţiu cu o
singură respiraţie.
Aceste recomandări sunt făcute de căte H. L. Clarke, însă multe
sugestii vin şi din partea instrumentiştilor şi profesorilor, asfel încât adesea

131

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

metoda apare cu totul într-o altă formă, iar în această situaţie conţinutul îşi
schimbă efectul. Din experienţa proprie, pot menţiona că aceasta sau oricare
altă metodă trebuie studiată întocmai după recomandările autorului, şi în
acest fel, rezultatele nu se vor lăsa aşteptate mult timp. Efectul exerciţiilor nu
este doar cel de ordin „tehnică curată”, în plus se obţine o rezistenţă majoră,
sunet bine amplasat şi precis intonațional, sincronizare şi flexibilitate
musculară. Marele trompetist cubanez de jazz Arturo Sandoval spune: „...de
la vârsta de 14 ani, de când am cunoscut această metodă, nu m-am mai
despărţit de ea”1.
În afară de Metoda de studii tehnice, Herbert L. Clarke a adăugat la
repertoriul solistic al cornetului şi trompetei diferite piese de virtuozitate
(Bride of the Waves, 1904; Caprice Brilliante, 1908; Sounds from the
Hudson, Valse Brilliante, 1914; The Debutante, 1917) care se pot interpreta
la nivelul cerut de autor, doar dacă interpretul este familiarizat cu metoda sa.
La ora actuală aceste piese sunt interpretate atât în cadrul unor concerte, cât şi
în procesul studiilor, astfel demonstrând că Metoda de studii tehnice a
devenit indispensabilă pentru cariera de succes a trompetiştilor moderni.
Carmine Caruso (1904-1987), născut la New-York, unde a trăit toată
viaţa, a fost un faimos profesor de instrumente de alamă, la care veneau să
studieze instrumentişti din lumea întreagă. A început să studieze muzica de la
o vârstă fragedă, promiţând o carieră ca pianist, apoi a studiat vioara, pentru
ca la 17 ani să înceapă să cânte la saxofon. Aceste schimbări în cariera de
muzician a lui C. Caruso se datorează influenţei foarte puternice a jazz-ului
în viaţa muzicală a Statelor Unite, la începutul secplului XX. El a cântat în
majoritatea orchestrelor din New-York care desfăşurau o activitate intensă în
sălile de dans din oraş şi în cluburile de jazz. În 1941, Caruso abandonează
această practică, în favoarea carierei de profesor şi liber profesionist. Dar
cum a devenit saxofonist și un profesor de instrumente de alamă atât de
renumit? În 1942 el a avut primul său student trompetist, iar în următorii ani
a continuat activitatea pedagogică cu mult succes. În toată lumea s-a
răspândit informaţia despre rezultatele miraculoase ale metodei sale de
studiu. În Europa, metoda de studiu a lui C. Caruso a ajuns prin intermediul
lui Markus Stockhausen, fiul compozitorului Karlheinz Stockhausen, care a
studiat la New-York cu însuşi Carmine Caruso şi mai târziu a scris o carte –
The Basic Caruso. Apoi această metodă a fost preluată şi implementată de
renumiţi profesori şi instrumentişti ca P. Thibaud, R. Friedrich și ulterior de
majoritatea profesorilor din ţările europene. C. Caruso își numește metoda
Musical Calisthenics For Brass (de la gr. kallos – frumusețe + sthenos –
forță). Când cântă la un instrument de suflat, muzicianul este preocupat de
sincronizarea numeroaselor mişcări musculare ale corpului său şi în urma

1
Când și-a împărtășit opinia asupra Metodei lui Clarke, A. Sandoval avea deja 63 de ani.

132

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

perfecţionării acestei sincronizări el obţine rezultatele dorite, astfel acest

moment al sincronizării este de cea mai mare importanţă2.
Această metodă nu este asemănătoare cu celelalte, ea se bazează pe
formarea unor reflexe condiţionate şi are ca scop: a) dezvoltarea musculară a
ambajurului, b) sincronizarea muşchilor care participă la emiterea sunetului,
c) antrenamentul grupului muscular care susţine coloana de aer, formând o
presiune constantă, d) transformarea tonului din punct de vedere calitativ, ca
în sfârşit să se obţină cel mai dorit rezultat de către toți trompetiştii –
rezistenţa mușchilor orbiculari – grupul muscular esențial în formarea și
susținerea sunetului.
După cum am menționat anterior, metoda este supranumită „şase note”,
pentru că primul exerciţiu este format din şase sunete, fiind extrem de simplu
şi accesibil – un element cheie în formarea echilibrului psihologic al
studentului. În perioada studiului metodei, autorul recomandă patru reguli,
care trebuie respectate întocmai:
1. Baterea ritmului cu piciorul – această regulă pare ciudată la prima
vedere, însă pentru formarea unui reflex ritmic este indispensabilă, deoarece
autorul recomandă subdivizarea în minte a pătrimilor în şaisprezecimi, astfel
încât reflexul ritmic să contribuie la sincronizarea respiraţiei cu contracţia
musculară şi controlul coloanei de aer.
2. Păstrarea muştiucului în contact cu buzele până la sfârşitul
exerciţiului – în afară de această recomandare este important să se menţină
poziţia fixă a musculaturii ambajurului pe durata măsurilor de pauză.
Intensitatea sunetului va rămâne constantă până la sfârșitul exercițiului.
3. Menţinerea coloanei de aer echilibrate înseamnă a menţine viteza
aerului constantă, iar notele articulate să nu aibă pauză între ele. Acest lucru
este important pentru controlul fluxului neîntrerupt de aer necesar pentru
producerea sunetului.
4. Respiraţia exclusiv nazală este cel mai eficient mod de a aplica
regula a doua: în acest caz, musculatura ambajurului rămâne fixă, iar
mobilitatea suplimentară, care duce la o solicitare în plus a musculaturii, este
eliminată.
Acesta este procedeul cel mai rapid pentru a forma reflexul condiţionat
al musculaturii şi a obţine mult dorita şi atât de importanta rezistenţă
musculară. Metoda mai este numită şi „14 săptămâni” grație structurii sale.
Ea este împărţită în „lecţii”, iar fiecare „lecţie” este divizată în 2 sau 3
exerciţii. În fiecare săptămână se parcurge o „lecţie”, apoi în săptămâna
următoare se adaugă a doua etc. Extinderea progresivă a studiului exerciţiilor
pe perioada determinată formează, odată cu rezistenţa musculară, şi echilibrul
psihic al instrumentistului. Între cele două elemente este o legătură strânsă şi

2
Din conversația dintre Carmine Caruso și elevul său Charly Raymond, 1979.

133

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

foarte importantă pentru performanţele artistice ale instrumentistului. Mulţi

interpreţi compară această metodă cu artele marţiale orientale, în care
combinaţia forţei cu frumuseţea mişcărilor precise şi controlate este
indivizibilă. Respectarea strictă a recomandaţiilor autorului este absolut
necesară nu doar pentru a obţine un rezultat pozitiv în urma studiului acestor
exerciţii, dar şi pentru a nu distruge musculatura delicată a ambajurului, iar
abordarea greşită a exercițiilor poate duce la o experienţă negativă, confuză
şi neproductivă. Miezul paradoxal al metodei îl constituie recomandările lui
Caruso de a nu căuta calitatea sau intonaţia corectă sunetului, de asemenea nu
este importantă şi precizia articulaţiilor, ci doar antrenarea musculaturii
pentru formarea reflexului muscular condiţionat. Acesta se formează
practicând zi de zi exerciţiile din metodă. În ordinea în care sunt prezentate,
respectând regulile şi recomandările, pentru ca după perioada de 14
săptămâni, instrumentistul să remarce cu surprindere schimbările majore în
privinţa sunetului calitativ, intonației corecte, articulaţiilor, susţinerii şi mai
ales, a rezistenţei.
Exerciţiile de bază ale metodei sunt:
 Şase note: acest exerciţiu este pe cât de simplu pe atât de important,
pentru că practicantul nu trebuie să depună un efort fizic considerabil, iar
musculatura îi va răspunde uşor la solicitare. Momentul este foarte important
pentru că îi va inspira studentului încredere în propriile forţe, şi, ce este foarte
important, îi va stabiliza poziţia muştiucului pe locul optim – amprenta
memoriei musculare (Ex. 4).

Ex. 4

 Armonice: chiar dacă studentul are probleme cu registrul acut, acest

exercițiu îi demonstrează că este capabil să atingă cu uşurinţă un do din
octava a 3-a. Acest lucru se datorează faptului că exerciţiul este plasat
imediat după cele 6 note, atunci când studentul are încredere în puterile
proprii şi muştiucul este deja plasat corect (Ex. 5).

Ex. 5

134

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

 Intervale: exerciţiul respectiv începe întotdeauna de pe nota sol din

octava întâi şi continuă pe interval de secundă, apoi terţă, cvartă, etc., până la
octavă. Intervalele trebuie cantate legato. Este important de menţionat
sugestia autorului să continuăm exerciţiul până la dispariţia sunetului, apoi
reluăm din locul unde ne-am oprit şi continuăm până dispare sunetul a doua
oară. Acest lucru nu trebuie să ne deruteze. Putem compara exerciţiile cu
antrenamentul unui sportiv, care se opreşte atunci când simte că musculatura
se suprasolicită şi reia după o pauză de 15 secunde (Ex. 6).

Ex.6

 Intervale cu < >: acest exerciţiu este asemănător cu intervale, însă

de această dată sunt note întregi cu crescendo şi diminuendo de la pp la ff şi
înapoi, după cum se vede din exemplu. Aici este esenţial controlul asupra
musculaturii şi susţinerii coloanei de aer. Viteza aerului determină dinamica:
viteza redusă corespunde nuanţei reduse şi invers, și, pentru un control
complet al exercițiului (Ex. 7), acest lucru trebuie încadrat în schema
prezentată mai jos (Ex. 7a, 7b):

Ex. 7

Ex.7a

Ex. 7b

135

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

 Intervale > < : acelaşi exerciţiu, inversat dinamic, dar care

antrenează emisia în ff (Ex.7c).

Ex.7c

 Articulaţii: exerciţiile de articulaţie propuse de Caruzo sunt utile

pentru dezvoltarea abilităţii limbii pentru diferite formule ritmice, dar silabele
indicate sunt mai apropiate de modul de articulaţie al trompetiştilor care
practică jazz-ul, dat fiind faptul că autorul a fost instrumentist de jazz, şi îi
solicitau sfaturile foarte mulţi trompetişti care practicau acest gen de muzică
(Ex. 8).

Ex. 8

Această metodă are un efect benefic, aproape miraculos, asupra

psihicului eliminând practic eşecurile frecvente şi rezultatele nesatisfăcătoare
în perioada studiului. Consider că legătura strânsă intre fizic şi psihic este de
fapt pilonul acestei metode, iar crearea reflexelor condiţionate controlate a
musculaturii ambajurului rămâne în continuare o problemă în curs de
cercetare în studiul trompetei. Atât personal, cât şi la studenţii mei am
observat o îmbunătăţire remarcabilă în timpul practicării acestei metode, dar
şi un echilibru psihic solid, care permite controlul asupra oricărei situaţii
dificile sau de stres.
Iată câteva dintre opiniile unor instrumentiști care au practicat metoda:
Pat Harbison, trompetist şi profesor de jazz: „Carmine a avut o
influență puternică asupra mea într-un moment crucial în viața și cariera mea.
Am venit să-l văd pe la mijlocul anilor ’70, cu muzica in capul si inima mea
și cu o incapacitate frustrantă de a nu o putea face auzită. Nu contează cât de
rău m-am simţit la început şi cât de greu a fost, dar am ştiut că doar el are un
leac pentru mine. Carmine și forma sa de abordare m-a convins că ași putea
face o carieră de trompetist la un punct, când eram gata să abandonez”.
Dave Rogers, saxofonist şi compozitor: „Carmine a fost ca un far
spiritual pentru mine. Dacă nu ar fi existat răbdarea, bunătatea și forţa sa de
încurajare eu nu ași fi cântat nici astăzi. Şcoala lui Carmine nu a fost doar

136

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

metoda lui sau rezolvarea problemelor, dar, de asemenea, îndrumarea şi

sprijinul psihologic. El a fost mereu prezent când era nevoie de el, şi niciodată
prea ocupat. Imaginea lui este încă o sursă constantă de confort pentru mine.
Metoda lui Carmine este una dintre cele mai eficiente pentru a obţine o libertate
completa pentru orice instrumentist. Cred că am fost norocos să-l cunosc pe
Carmine Caruso”.
Ray Anderson, liber profesionist, jazz-man trompetist şi trombonist:
„Am studiat cu Carmine scurt timp în 1983, după un atac devastator de
paralizie. Eu încă mai fac multe exerciții de-ale sale în fiecare zi. Ele sunt
ingenioase și funcţionează!”
James Stamp a debutat ca muzician profesionist la vârsta de 16 ani în
Rochester, Minnesota. După ce a evoluat în diferite formaţii din Minneapolis,
el a fost numit prim trompetist al orchestrei simfonice din acest oraş şi timp
de 17 ani a ocupat acest post, sub bagheta diferitor dirijori renumiţi ca Eugen
Ormandy şi Dimitri Mitropoulos. În 1944 el pleacă în California, unde cântă
în orchestrele studiourilor de film de la Hollywood şi la televiziune. În 1954,
în urma unui atac de cord, el îşi va consacra tot timpul său activităţii
didactice, având o reputaţie excepţională datorită posibilităţilor sale de a
diagnostica problema şi de a propune o soluţie eficace la fiecare caz.
Warm-ups + studies (Încălzire şi studii) de James Stamp, publicată
pentru prima dată în 1978 în Elveția la editura BIM, a făcut înconjurul lumii,
datorită rezultatelor deosebite în studiul zilnic al trompetei a tuturor celor
care practică această metodă. Aceasta este prima metodă de studii completă
care include în exerciţiile şi studiile sale notele pedale – notele din registrul
grav, din afara diapazonului trompetei prestabilit din construcţie. Diapazonul
trompetei coboară până la nota fa# din octava mică, însă anumite exerciţii din
metodă includ note până în contraoctavă, inexistente în ambitusul trompetei
şi care par a fi inutile, însă în consecinţă au foarte mare importanţă în studiu.
Structura metodei este de tip progresiv, începând cu exerciţii de
respiraţie. În toate metodele se vorbeşte despre respiraţie şi cum trebuie
folosită aceasta, însă Stamp recomandă exerciţii de respiraţie, care sunt
asemănătoare cu cele din yoga. Cu aceste exerciţii începe încălzirea, care
este primul compartiment al metodei. Inspirare – 8 timpi, 8 timpi – reţinerea
respiraţiei şi expirare 8 timpi, în tempo lent, apoi se măreşte numărul de timpi
pe parcurs. Acesta este primul exerciţiu după care se modifică timpii de
inspirare, reţinerea respiraţie şi expirare, de exemplu: 8 timpi inspirare, 8
timpi expirare şi fără a inspira, 8 timpi; sau: 1 timp inspirare, 8 timpi
reţinerea respiraţiei şi 8 timpi expirare. Exersând în acest mod instrumentistul
îşi antrenează abilitatea de a controla fluxul de aer care susţine sunetul, şi
totodată capacitatea musculară de a inspira un volum mai mare de aer.
Dacă facem o analogie cu yoga, putem spune că antrenamentul
respiraţiei este esenţial şi din punct de vedere psihic, oferind o stare de

137

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

confort care permite controlul complet al corpului, eliminând astfel panica şi

nesiguranţa în momentele de stres. Datorită faptului că trompeta este un
instrument de suflat, aceste exerciţii sunt obligatoriu necesare atât pentru
începători, cât şi pentru profesionişti.
Următorul grup de exerciţii este buzzing-ul, adică un bâzâitul cu
buzele. Pentru a explica mai bine ce înseamnă acest lucru trebuie să
menţionăm că la toate instrumentele de suflat sunetul naşte din vibraţie:
- a anciei simple sau duble, la instrumentele de suflat de lemn,
- a coloanei de aer, la flaut şi instrumentele din aceeaşi familie,
- și vibrarea buzelor, la instrumentele de alamă, care folosesc
muştiucul.
Buzzing-ul este acea vibraţie a buzelor care produce sunetul, însă Stamp
recomandă exerciţii speciale pentru aceasta, care dezvoltă musculatura
ambajurului, amplasamentul şi focalizarea sunetelor şi calitatea tonului.
Exerciţiile formează reflexul muscular şi controlul echilibrului şi
contactului permanent dintre presiunea de aer şi vibraţia buzelor (Imag.1 și
Ex. 9).

Imag. 1 Ex. 9

Aceleaşi exerciţii vor fi executate şi la muştiuc, însă de această dată se

adaogă şi controlul calităţii sunetului. Autorul recomandă ca exerciţiile de
buzzing să fie cântate împreună cu pianul, astfel formând reflexul muscular și
controlând intonaţia (Imag. 2 şi Ex. 10).

Imag. 2 Ex. 10

138

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

Este important să menţionăm că emiterea sunetelor se face fără a folosi

limba, doar din coloana de aer, care va pune în vibraţie buzele, astfel evitând
în foarte mare parte ratările de emisie, aşa zisele kix-uri – un fenomen
neplăcut, atât pentru interpret cât şi pentru public.
Exerciţiile de încălzire se vor executa în alternare cu pianul sau cu
partenerul de studiu şi această recomandare este valabilă pentru toate
exerciţiile din metodă.
Este important să se respecte această recomandare, pentru a nu
suprasolicita musculatura delicată a buzelor, astfel obţinând prospeţimea
tonului pentru o perioadă mult mai lungă. Durata interpretării exerciţiului sau
vocalizei de către partener corespunde exact cu timpul de repaus necesar
pentru recuperarea musculară instantanee a celuilalt. „Am fost surprins să
observ că James avea un sunet proaspăt şi o flexibilitate deosebită timp de 8
sau 9 ore de studiu cu participanţii la cursurile sale, iar trompeta sa avea
întotdeauna un ton de flaut...” (P. Thibaud).
După încălzire urmează grupul de vocalize. Aceste exerciţii se execută
cu trompeta şi se numesc aşa pentru că se aseamănă mult cu voclizele folosite
de cântăreţi. Pentru aceste vocalize Stamp recomandă anumite semne
(a.b.c.d.), care explică cum trebuie interpretată nota sau vocaliza sau nota
respectivă.
De exemplu semnul a. înseamnă a interpreta nota astfel încât să nu
să se audă în sunet intenţia instrumentistului de a merge în sus sau jos, astfel
evitând acele mici curbări ale sunetului când se trece de la o notă la alta , mai
ales la intervalele mai mari de cvartă; semnul b. înseamnă ca nota cu acest
semn trebuie ţinută cu aproximativ 3 timpi mai lungă; semnul c. ne spune
să curbăm nota cu un semiton, ritmic şi intonat ca şi cum am fi folosit valva;
semnul d. înseamnă menţinerea notei perfect drepte, fără a o lăsa să
„cadă”. Ca rezultat, dispare intonaţia aproximativă, senzaţie neplăcută pentru
interpret, dar mai ales pentru public. Acest moment este foarte important
pentru cântatul în ansamblu; corale interpretate de alămuri din diferite lucrări
muzicale, cântate perfect intonat şi echilibrat, creează o armonie între ceea ce
se cântă şi ceea ce ne dorim să auzim, şi, cântate cu o intonaţie aproximativă
‒ o nemulţumire şi un disconfort.
Vocalizele sunt împărţite în 3 grupuri, elaborate în formă progresivă,
aceasta fiind o caracteristică, comună pentru toată metoda. Primul grup (Ex.
11) este format din vocalize mai mici (a) care se dezvoltă treptat (b),
cuprinzând notele pedale în grav şi dezvoltând ambitusul în acut doar până la
C3 (d), extinderea ultimului exerciţiu din acest grup cuprinzând 3 octave.
Chiar dacă în diverse ediţii apar notaţii dinamice diferite, vocalizele trebuie
studiate într-o nuanţă comodă, puţin mai mare de mp, dar să nu depăşească
mf, pentru a evita suprasolicitarea musculară (recomandare P. Thibaud).

139

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

a. b.

c. d.

Ex. 11 a-d, Grupul nr. 1

Este necesară o explicaţie a exigenţei studierii notelor pedale şi

includerea lor in diapazonul trompetei; pentru emiterea acestor note şi
legătura lor cu diapazonul normal al trompetei este necesară o poziţie fixă a
grupului muscular al ambajurului, care contribuie la legarea întregului
ambitus. Antrenarea acestor muşchi în acest mod are ca rezultat precizia
emisiei, intonaţia mult mai bună, focalizarea sunetului, flexibilitate în legato
şi agilitatea tehnică şi precizie în interpretarea intervalelor.
Următoarele grupuri de exerciţii sunt elaborate pe acelaşi principiu,
însă dezvoltate şi cu diapazonul mai larg. Acest principiu de dezvoltare
presupune atât antrenamentul controlului şi distribuţiei respiraţiei, cât şi a
rezistenţei musculare a ambajurului, datorită diapazonului lărgit al
exerciţiilor (Ex. 12 a, b, c, d).

a. b.

c. d.

Ex. 12 a-d

O simplă şi ingenioasă recomandare a lui J. Stamp: pentru a obţine un

rezultat rapid şi eficace cu acest antrenament constă în a cânta către grav şi a
gândi către acut şi invers. Acest lucru formează un reflex muscular
condiţionat care, indiferent de factorii externi, funcționează perfect şi creează
un cadru confortabil al echilibrului dintre fizic şi psihic, atât de necesar şi
dorit de instrumentişti.
La sfârşitul fiecărui grup autorul recomandă diferite exerciţii; gamele
diatonice şi cromatice trebuie studiate cu metronomul şi respectate indicaţiile
de dinamică, la fel şi articulaţiile:
 exerciții de tril: de interpretat exerciţiile în toate tonalităţile urcând
cu un semiton şi cântând nota superioară din exerciţiu alternativ cu şi fără
piston în poziţiile fixe a pistoanelor;

140

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

 exerciții de rezistenţă: antrenarea lărgirii ambitusului, şi

recomandarea autorului este de a merge spre acut şi grav cât e posibil,
incluzând notele pedale;
 intervale: aceste exerciţii solicită o dexteritate deja căpătată in
decursul studiului şi sunt eficace în obținerea centrării și focalizării
sunetului, aici se poate remarca importanţa legăturii dintre notele pedale si
restul diapazonului (Ex. 13);

Ex. 13

 articulaţie şi precizie: exerciţii de game şi arpegii, elaborate în toate

tonalităţile, cu folosirea metronomului de la lento la allegro;
 bending – curbare voluntară a sunetului: un exerciţiu foarte important
pentru focalizarea şi amplasamentul sunetului. Sunetului curbat cu un semiton
fără utilizarea mecanismului trompetei – doar prin acțiunea mușchilor orbiculari,
trebuie să aibă tonul de aceiaşi calitate ca și un sunet natural, iar acest lucru se
controlează cântând alternativ sunetele cu bending și natural, după cum se
exemplifică mai jos, importantă fiind relaţia intonativă dintre sunet curbat şi
restul sunetelor (Ex. 14 a și b).

Ex. 14a Ex. 14b

Thomas Stevens (trompetist, profesor şi compozitor, solist în orchestra

simfonică din Los-Angeles) a compus trei studii tehnice, dedicate lui J.
Stamp care se găsesc la sfârşitul metodei. Şi pentru că aceste studii exprimă
esenţa metodei: rezistență, flexibilitate, precizie și calitate, cineva care nu a
studiat niciodată Warm-ups + studies nu va putea interpreta aceste studii, care
la prima vedere nu sunt foarte complicate. „Eu cred că James Stamp (Imag.
1) este unul dintre cei mai buni profesori de alămuri din lume. Perspicacitatea
sa excepţională îi permite să transmită cunoştinţele sale tuturor. Eu nu cunosc

141

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

măcar un singur caz când el nu ar fi reuşit să aibă rezultate, fie un solist, un

instrumentist de orchestră, un jazz-man, sau un elev de 12 ani!”3.
Socrates Anthis, profesor, prim trompetist în orchestra radio din
Atena, Grecia:„După ce am participat la cursurile de vară cu J. Stamp viaţa
mea s-a schimbat...”
Antoine Cure, profesor, prim trompetist în orchestra
Intercontemporaine, condusă de Pierre Boulez, Franţa: „Warm-ups + studies
sunt o adevărată terapie pentru noi...”

5 Concluzii
Practicând Warm-ups + studies timp de 25 de ani, voi concluziona
descrierea metodei cu câteva momente din propria experienţă. În 1988, când
am ajuns la Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Franţa, ca
bursier, eram deja instrumentist cu o experienţă de 17 ani în calitate de
trompetist în Orchestra Simfonică a Filarmonicii de stat din Republica
Moldova, profesor la mai multe instituţii de învăţământ de profil, însă cu o
insatisfacție profesională majoră. Când am intrat în sala de studiu a
profesorului P. Thibaud, după prezentările de rigoare, profesorul m-a întrebat
despre cariera mea de instrumentist, după ce metode de studiu lucrez şi dacă
cunosc metodele lui Stamp, Caruso, Clarke şi altele. Eu am zis ceva despre
Arban, am enumerat câteva metode de studii de autori sovietici, iar despre
studiile mele zilnice nu am avut de zis prea multe. Atunci profesorul mi-a
spus: „Nu pot să-mi imaginez cum cânţi dumneata în orchestră cu un
asemenea bagaj redus de cunoştinţe în ce priveşte trompeta. Cred că îți este
foarte greu”. Am rămas puţin nedumerit de această remarcă, însă când am
auzit nivelul studenţilor din clasa profesorilor A. Cure şi P. Thibaud, mi-am
dat seama că ştiu cu adevărat foarte puţine lucruri despre tehnica adevărată de
studiu. În aceşti 25 de ani, practicând Warm-ups+studies, dar şi alte metode,
fie singur sau cu studenţii, consider că am câştigat libertatea de a cânta orice
doresc la toate instrumentele din familia trompetei, iar foştii mei studenţi sunt
instrumentişti în diferite orchestre sau profesori. Cred că, din punct de vedere
profesional, nu pot să-mi doresc mai mult.
Descrierea metodelor prezentate nu a fost o simplă trecere în revistă a
unor lucrări de valoare în ce priveşte studiul trompetei, ci încercarea de a
urmări ascendenţa calităţii studiului şi aplicarea lui in procesul didactic,
creativ şi în evoluţia artei interpretative. Aceste lucrări, scrise în perioade
diferite, structurate diferit, au un scop comun: ameliorarea calităţilor
principale ale trompetiştilor, cum ar fi calitatea tonului, precizia

3
Dacă ne amintim de solo-urile de trompetă din faimoasele producţii din anii ’60 de la
Hollywood – Star Trek, care accentuau imaginile miraculoase ale infinitului spaţiu cosmic –
acestea îi aparțineau lui James Stamp.

142

CEEOL copyright 2020

CEEOL copyright 2020

articulaţiilor, tehnica de interpretare şi nu în ultimul rând, rezistenţa

musculară a aparatului interpretativ. Recomandările din aceste metode au
la bază experienţa proprie a fiecăruia dintre autori, care sunt recunoscuţi pe
plan mondial ca şi instrumentişti cu sclipire de geniu, dar şi ca personalităţi în
domeniu didacticii, care au format generaţii întregi de trompetişti, iar
metodele elaborate de ei continuă să fie cele mai eficace. Am practicat toate
aceste metode în cariera mea de trompetist de orchestră, solist şi profesor, şi
pot spune că rezultatul este mai mult decât satisfăcător.
Sentimentul că instrumentistul și instrumentul sunt indivizibili și
reprezintă un întreg este o satisfacţie profesională incomparabilă. Recomand
aceste metode pentru studiu atât elevilor şi studenţilor, cât şi instrumentiştilor
profesionişti şi profesorilor, ca fiind o sursă infinită pentru evidenţierea
calităţilor ascunse în fiecare dintre noi.

Bibliografie
Caruso Carmine (1979). Musical Calisthenics For Brass. New York: Carl
Fischer.
Clark Herbert L. (1912). Technical studies. New York: Carl Fischer.
Dokschizer Timofei (1999). Puti k tvorcestvu. Moskva: Ed. Muravei.
Franquin Merri Jean Baptiste (1902). Methode Complète de la Trompette
Moderne de Cornet a Pistons et de Bugle. Paris: Ed. Enoch &Cie.
*** (1974). Muzykalinaia entsiklopedia, T. 2. Moskva: C.550.
Sommerhalder Maximilian (1985). Selected scales for Brass for
maintenance, range, articulation, and general musicianship. Zurich.
Stamp James (1978). Warm-ups + studies. Suisse, Bulle: Ed. BIM.

143

CEEOL copyright 2020