Y
AR
TEXTE DIALECTALE. OLTENIA, publicate sub redacția lui Boris
Cazacu de Cornelia Cohuț, Galina Ghiculete, Maria Mărdărescu,
Valeriu Șuteu și Magdalena Vulpe, București, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, 196 7.
Un volum de 430 de pagini de selecțiuni
-lin toate graiurile oltenești, transcrise de pe
henzile de magnetofon, însoțește primul
NIV
volum al Atlasului lingvistic al Olteniei,
preluîndu-se astfel inițiativa acad. E. Petro­
vici, a cărui clasică colecție de „Texte dia­
lectale” a apărut ca supliment la alr, ii,
LU
în 1943. Fiecare localitate anchetată pentru
NALR-Olt. este reprezentată în acest volum
prin texte culese de la subiecte de ambele
RA
sexe și de vîrste diferite. Sînt reproduse
mostre de grai de la copii de școală (9 — 12
ani), de la tineri între 18—22 de ani, de la
bărbați și femei între 35—45 de ani și de
NT
peste 60 de ani, așa incit trăsăturile parti­
culare ale graiurilor locale pot fi bine cer­
cetate potrivit unor multiple criterii. Dacă
CE
atlasul ne oferă cuvîntul izolat sau cel mult
în cadrul unei sintagme, volumul de texte ne
face cunoștința caracteristicilor stilului
vorbit dialectal îh toată complexitatea lui.
I/
Variațiile fonetice de la un individ la altul
sau chiar la același individ în momente
AS
diferite, ' trăsăturile morfologice, modifi­
cările ' semantice, îmbinările sintagmatice,
schimbările funcționale ale ordinii cuvin­
UI
telor și propozițiilor, nesfîrșitele mijloace
ale expresivității etc. ni se descopăr în texte
ca componente ale unui organism viu, graiul,
BC
aflat într-o necontenită mișcare. Volumul
de texte oltenești pe care-1 prezentăm satis­
face cu prisosință cerințele de material faptic
RECENZII
R
LIB
ITY
S
ER
ale specialiștilor din aproape toate ramurile
lingvisticii românești. Comparația cu tex­
tele oltenești mai vechi și, mai ales, cu cele
publicate de acad. E. Petrovici — cu ace­
stea din urmă avînd comun același sistem
de transcriere — duce la descoperirea for­
melor de evoluție a graiurilor din Oltenia, la
relevarea modalităților de însușire a lim­
bii naționale unice și de dispariție a parti­
cularităților locale.
Indicele tematic întocmit la sfîrșitul
lucrării arată că conținutul textelor este
destul de variat, cuprinzînd amintiri, în-
tîmplări, legende, povestiri, tradiții, obi­
ceiuri și, în special, relatări în legătură cu
diversele îndeletniciri țărănești locale. Din
acest punct de vedere, textele sînt utile nu
numai lingviștilor, care pot recolta, între
multe altele, o bogată și extrem de intere­
santă terminologie meșteșugăresască ru­
rală, ci și cercetătorilor din domeniile fol­
clorului, etnografiei, istoriei, sociologiei,
psihologiei etc. Numărul de 111 texte înre­
gistrate cu întrebarea „ce a făcut subiectul
ieri și azi”, pentru precizarea funcțiunilor
perfectului simplu și ale celui compus, mi
se pare totuși mult mai mare decît era necesar,
deși, este adevărat, acest întins grup de
texte oferă, deseori, fapte valoroase de ordin
fonetic și gramatical.
După cum se subliniază și în prefață, nu
toate textele, mai ales dintre cele înregis-
186 RECENZII
trate pe baza convorbirilor tematice, sînt
egale ca valoare. Se pot remarca unele dintre
acestea destul de sărace, cu o sintaxă foarte
redusa, elementară, cu simple enumerări
și repetări de nume de lucruri și de acțiuni,
un fel de „rel.ete” comunicate cu mare zgîrce-
nie, ca pentru achitarea formală din partea
subiectului de o obligație impusă de legile
ospitalității (vezi, de exemplu, p. 31 „Piua
pentru dimie”, „Cu fînu”, p. 37 „Jocuri de
iarnă”, p. 41 „Știubeiu; fîntîna”, p. 42
„Mămăliga”, p. 59 „Vinu”, „Spălatul rufe­
lor” etc. etc.). Nu se pot contesta acestor
texte faptele valoroase de fonetică, morfo­
logie și lexicologie, dar aceasta nu este de
loc suficient pentru ca textele respective să
iasă din tiparul lor mecanic, monoton — re­
flectare fidelă a automatismului cotidian,
al preocupărilor practice țărănești. De altfel,
metoda însăși a culegerii pe baza chestio­
narului tematic prezintă, prin forța lucru­
rilor, dezavantajul de a nu putea descoperi
NIV
prea multe dintre particularitățile afective
ale graiurilor, din numeroasele modalități
de realizare a limbajului expresiv, din
sintaxa frazei construită prin subordonare.
LU
E si firesc ca subiectul, fiind solicitat, prin
întrebări tematice, la o gindire strict „line­
ară”, legată de automatismele îndeletnici­
RA
rilor lui (de exemplu „Cum faci mămăliga?”),
să se exprime cel mai adesea într-un limbaj
sărac, scheletic, ordonat într-o linie nesfîr-
șită de foarte scurte propoziții principale.
NT
CE
ȘTEFANIA POPESCU, Culegere de exerciții gramaticale cu noțiuni de
morfologie și sintaxă, București, Editura didactică și pedagogică,
I/
1968, 494 p.
AS
Cartea Ștefaniei Popescu se înscrie în
UI
contextul unei preocupări lăudabile de a
pune la îndemîna celor interesați lucrări care
să înlesnească studiul și însușirea gramaticii
BC
românești. Fie manuale sau cursuri, fie
auxiliare ale manualelor — culegeri de exer­
ciții și analize gramaticale — ele sînt va­
Concluziile generale care s-ar trage pe baza
acestui fel de texte cu privire la caracterele
limbajului țărănesc nu ar rezista la o con­
Y
fruntare cu realitatea acestui limbaj consi­
derat în toată complexitatea lui.
AR
De aceea, „textele libere”, spuse din ini­
țiativa proprie a subiectelor, sînt mult mai
bogate, mai interesante, mai ilustrative
R
pentru limbajul rural (vezi, de exemplu,
LIB
p. 26 — 28 „O întîmplare din viața mea”,
p. 320 „Din copilăria mea” și foarte multe
altele).
Lăsînd la o parte faptul că la mulți in­
ITY
formatori anchetați se observă un mare
procent de particularități ale limbii literare,
ilustrîndu-se astfel din plin așa-numitul
interdialect, deosebit de semnificative ne •
S
apar reacțiile vorbitorilor față de unele fe­
ER
nomene caracteristice vorbirii locale, con­
știința acestora că sînt purtători ai unui grai
distinct fie de graiurile învecinate, fie de
limba literară. Deseori se pot întîlni formu­
lări de felul „așa se zice la noi”, mai ales
în legătură cu termenii de meșteșugărie
țărănească.
în concluzie, ' acest volum de texte, for-
mînd o unitate cu Atlasul, reprezintă un
material extrem de prețios pentru cele mai
variate cercetări de limbă română contem­
porană.
Gr. Brâncuș
Amsterdam, 9 oct. 1968
loroase instrumente de lucru, accesibile
și ușor de mînuit, cu o pronunțată finalitate
practică. Am aminti dintre acestea: o mai
veche Culegere de exerciții gramaticale de
M. El. Ionescu-MIiciora (1956), apoi, Analize
gramaticale și stilistice de D. D. Drașoveanu,
P. Dumitrașcu și M. Zdrenghea (1959, .