STILISIICA

FUNCĂ ,
>

ei
A

EDITURA ACADEMIEI
-
REPUBLICI. SOCIALISTE ROMÂNIA
STILISTICA FUNCŢIONALĂ
A LIMBII ROMÂNE

— Stil, stilistică, limbaj —

 +

"20.0, NOȚIUNEA DE LIMBAJ

Danii i

Poţi-Toţ olegem aici prin limbaj, Tinsistena, lingvisticmai, mlori 1mai puţin i

E redarea Gonţinitului de idei-specilice unei activități Profe-

șiOvăl6 Unulă sau Dai. ultor. domenii din Viața gocia,
EI -

"Bi „ata, literaţurii, Și iinţa, şi tehnica, filozotia,. critica, lit axă ŞI artistică,
ia, viaţa familială, ete. care, toate, au, ori tind să aibă, cuvinte, expre=
istoria »

sii. şi reguli proprii: de. organizăre, rezultate din diverse restricții impuse
limbii. Într-un asemenea; sistein, cuvintele polisemantice, de exemplu,
pot; ti reduse la una sau două dintre valorile lor, se pot prefera termenii
nemasrcaţi stilistic ; se evită sau nu formilele.. sintaretică- tip, se insistă sau
pu ăsupra posibilităţilor de creare de noi cuvinte, se alege cea mai potrivită
formă gramaticală dintre mai multe existente ete. ete.
Restricţiile enumerate şi altele asemenea lor se reunesc într-o struc-

af ft
sură care „actualizează? limba. De aceea, orice limbaj nu este decit
specia===
cărei
căreia
limba,
Datorită
atribuie
i se
fapt,
acestui
rezultă, întrealtele,
cum
destinaţie
o-
structura
limbajulşti
din
CI
de ansamblu se simplitică, după,
ei.
c.dincare seevită sinonimia,
%

inversiurile sintactice cu valoare pur estetică ete.

'
[Ppârădigmele dublb,
Cnizr-cîră”este adaptată la arta literară, această structură suferă restrie-
ţii, căci, de exemplu, în textul seriitorului nu intră niciodată automat
particularităţile regionale prescrise de uzul literar-artistic,
Ca şi în biologie, se poate aplica, şi aici, desiguranalogic, dictonul
„funcţia creează organul”, căci o destinație specială şi constantă transtor- iu/
mă limba în limba). cama,

2.0.1. DEALECI ȘI LIMBAJ

Procesul se. datorează exelugiv. factorului social-cultural. De aceea,

îi
ăi .
diverse punete pe offaricii
axa „16 Drezentată
ca
între lmbe e.si. dialectesălin graiuri nu există element-comun decât, le
6. Dar,pe cândprimele se plasează]
de nivelul social-cultural
/(
atins de societate, dialectele și “nciurile rămîn, în calitatea lor de moda-
lițăţi locale de exprimare, pe treapti ocial-culturală--de "bază a edifi-
ciului, aavînd un rolexacţinversdecitlimbaje ele,acela, deaasigurăn ijloacele
de exprimare întoate împrejurările vieţii, Dacă se simte totuși nevoia de
acestea pot
precizări și de specializări ling) stice,. să aparăşi. în dialecte
sau în graiuri, dar sub un aspect rudimentar, care nu dă naștere niciodată
la distanţări verbale mari între vorbitori, căci ele nu se pot dezvolta în
cadrul îngust al vieţii sătești, mai simplă decâtviaţa naţiunii.
Pe de altă parte, datele le, afară de apariţia lor accidentală,
sau de introducerea lor intenţionată în exprimarea artistică, sînt excluse
dlin limbajele culte.

er
 SUI — LIMBAJ 5.3.) MESAJUL ÎN LIMBAJELE ŞTIINŢIFICE ȘI ÎN CEL ARTISTIC
59,
Modalităţile de distingere a limbajelor de stiluri (ne referim la sti- Simpliticarea terminologică prin c e. limbajul este_ identificat cu =>
urile individuale) sînt mai reduse, dat fiind că ambele fenomene fac stilul Furicţionăl sau cu stilul Jiribii-ducă iă
6” dezbatere de principii, cu
parte din aceeaşi serie, deşi cele dintii au fost numite şi stiluri funchionale atit fiiâi importantăcu câtnici stilul (fără determinări) nu se distinge destul
ale:“tibi, maiâl&s după studiile lingviștilor. praghezi. „„Concep- do bine de stilul individual. Pe lîngă aspectele strict legate de personali-
ţiile “de sistem şi de funcţie au făcut pe unii membri ai şcolii de la Praga să ătidă autorului,Tulținul conţine. o sumă. de caracteristici care-l fac să fie
vadă limba ca 0 formaţie complexă, cu strături diferenţiate. limbastilul"
limbaje speciale sau. stilur funcţionale, de exemplu :
lite- Îi romantic, simbolist, realist, baroc,. suprarealist, retoric ete., căci în con-
vast cu unitformitatea mesajelor ș arţisticeprezintă
inţiticezcele art
tehnic, stilul poeti
i
ili
i
5. “Adoptatăde A.N. Gvozdev”,
varietăte „Ele redau un conţinut gfoseologicslab diteren-
o mare anţate, în timpce, în Jinibajele ştiinţifice, conți-
B. Riesel 8, LR. Galperin &, V.V. Vinogradov 5 şi de alţi lingviști
sovietici, poziţia, pragheză a lost cînd nuanțată, cînd simplificată, AN, aburi puternic diferenţiate gnoseologic, de exemplu, judecăţile din fizică
Gvozdev afirmă, de exemplu, că stilurile. limbii sînt ramificaţiile limbii faţă de cele diii “Ghimie sau din biologie, se exprimăîn mod asemănător.
întregului popor care „conţin anumite diferenţe lingvistice şi sînt înzes-l sau chiar identic. În principiu, gu cât conţinutul este mai vag, mai elasţic,
traite cu mijloace speciiice proprii sau numai întrebuințate cu precăder
După autorul citat, la părerea căruia s-a raliat şi B. Riesel %, stilurile!
limbii constituie sisteme lingvistice, mai mult sau mi puţin michise.
d ,
mai “păsibil A6“elaborări. individuale, cu atit
ki
cu. cît este mai limitat, mai stins îns“poate fi expriinati mai
legat de ceea ce ştim În
n6d” pozitiv despre un obiect, un fenomen, o relație, cu atât redarea
lui este încorsetată de necesitatea unei formulări riguroase. „Există deci,
stil al limbii & oritărei exprimări speciale, R. A,
ge
Taz
pare că este absolut necesar să se delimiteze cu stricteţe stilurile pro-
ul
Ba pare că nu se aplicăînsă„raportului
ştia
o distineţie globală între limbajul literar artistic, şi limbajele ştiiinţitice.
dintre limbă și limbajul artisţie,
priu-zise ale limbii, care sînt determinate de însăși natura limbii, de păntru.. şi
că imba, se caracterizează priii varietate. Dacă admitem însă
acele fenomene lingvistice care nu sînt determinate nemijlocit de natura
că cuprinde limbajul artistic
ea (v. 2.0.0), „atunci lucrurile sînt clare. |
limbii, ci mai degrabă depind de specificul altor fenomene sociale”. Și, a Pa
după cum consideră nepotrivită adoptarea ideii stilurilor pe genuri și
subgenuri literare : „tot aşa — spune el — prezenţa unor termeni chi- DINTRE MESAJE
mici speciali într-o lucrare de chimie sau a unor termeni biologici spe- 204. DISTANȚA
ciali într-un tratat de biologie este determinată nu de faptul că există deosebeşte desi suficient de bine limbă
un stil al limbii chimic sau biologic [ ...
], ci de faptul că fiecare ştiinţă,
[| şi Limbajulartistie se şi de
e
ştiințitice, În “schimb, cînd vrem Șă . caracterizărm mai

|
operează cu noțiunile sale specitice, determinate de speciticul însuşi al
științei respective” 5,
Autorul are dreptate şi ar putea fi urmat întru totul dacă am avea
o definiție pentru ceea ce el numeşte „natura limbii”? şi o diferențitre
clară a noţiunilor ştiinţiice de modalităţile lor curente de exprimare.
Reponses aux questions linguistigues au I Vâme Congrbs International des slavistes, Moscou,
45
,
de lim
amănunţit, două limbaje ştiinţifice, asemăfiăioăre, întîmpinăm. mari, greu-
tății căci obligaţia de a exprima cît mai multe detalii despre fenomene
„mieşorează distanţa dintre mesajele “ştiințitice. “Acest fapt, curios la
prima “vedete, pentru. e şepta ca exprimarea ideilor să fie cu
atât mai variată-eu-eâ-știm mai mult despreobiecte, ar putea îi nuibit,
regula calităţii stilistice inverse. Ea este un rezultat, al.tendinței.de. ec

l
1958, reprodus după Iosef Vâchek, Diclionnaire de linguistique de PEcole de Prague, 1960,
mai, bucuros Îă formule-tip
Utrecht —Anvers, articolul Styles fonctionnels. Demie:. Vorbitorul angajat. în ştiinţă recurge
A.N, Gvozdev, Dterki po stilistike rysskogo jazyka, ed. a l-a, Moscova, 1958, 19— 39. cu conţinut; precis decit la tormulăzi noi, fiind interesat de înțelegerea,
(
4?

Riesel, Abrif der deutschen Stilistik, Moscova, 1957, 7.

pe cît posibil univocă a ideilor lui. Regyla calităţii stilistice inverse explică.
45 FR.
49 1.R.
Galperin, Oterki po stilistike anglijskogo jazyka, Moscova, 1958, 19 ș.u., 342 ş.u.
5 V, Vinogradov, în ,, Vestnik NSU”, 7, (1949), .) de_celimbajele. ştiinţei. iormează 0.reţea. de structuri lingvistice. în care
ireoerea de o modalitate de exprimare. alta, se face pe. nesimţite,
la
la
51 A.N, Gvozdev, loc, cit,
52
£, Riesel, loc. cif, ca trecerea de la o culoare alta în spectrul solar. Numai extremele
55
R.A, Budagov, Introducere în știința limbii, trad. și note de Gh. Mihăilă, București, ăia. în „contrast vizibil.
1961, 481. Problema numărului de limbaje am discutat-o în Româna literară și probiemele ei
principale, București, 1961, și în Consideraţii asupra structurii stilislice a limbii din Probleme de
lingvislică generală, IV, 1962, 66—'70. Pentru obiecţii, v. Gh. Bolocan, în SCL, XII, 1, 1961,
—Poârteprobabil că uniformitatea exprimării a și dus lipsa la
“fbiores a, celor mai mulți specialiștiîn stilistică fâţădi iibajele ştiinţei. de
35 ș.u, Dificultăţile de stabilire a variantelor stilistico-funcționale sint mereu prezente. Izbin- se consideră chiarcă distingerea lor nici nu este posibilă numai prin struc-
du-se de ele în practică, lingyistica aplicată și socio-lingvistica îşi îndreaptă abia acum aten-
ţia asupra lor; vezi relatările lui Cl. Mirza privind şcoala de la Edinburg, în SCL, XXIII, 5; tură, deşi nu se poate constata existența unor elemente de inventar Și
1972, 582, 4 unor relaţii proprii. De exemplu, în limbajele Iştiințitice românești
(PS
“pare un
e

a.
grup consonantic inițial, necunoscut de vorbirea
u
populară:
"- om-, în cuvinte ca gnais, gnom, gnoseologie ete., apar termeni formaţi pe
. tou sțilistică, cea mai
convenabilă a limbii Măcar un model
nctorizarea lingvistică unor exprimă ni a»
net, diferențiate prin
care.
„a celâi din limbajul poetic.
cale sa vantă, prepoziţii și conjuneţii compuse sau de valori semantice meiul final de vetârință âr putea fi, bineînţeles schema
- limbii,
striet cantonate în limbajul cult etc. Și i
1dura.Că.
Noua de faptul că în constr ucția noastră intră
care dă caracter stilisti
i
şi factorul
tră

Sit

Die:
: Ia
er stilistic f uncţional îîntregului, am avea
i
j

tras vane dă, caracte stil

erinţă cu urmăţoarele calităţi E
-
2.0.5. NECESITATEA UNUI PUNCI DE REFERINȚĂ STILISTICĂ
cul dinte
el
Dăun îi ULUI, aza,., Jmbajelor
ie
ajelor în uz, dâr
în uz,
dai
să îi iti
să fiu se identţitice
j

ie
Să prezinte
:ezinte. suficiente invari
aspectelor particulare sub care. .se. înfăţişează un..idiom variante carej să conțină,
nvarian ibilităţi
ină posibilităţile
e
|
să

Mulțimea
ce llitor ebai suticie
;

„SU
nui punet de..rderfixitatea..
ecesilate căutarea unui puiet, eterință, stilistică, avind
er
necesitate căuta
i
impune cu?
i

.6.5ă Lie şi o schemă, de relaţii

i

tre constituenți semantici ai limbii.

:

drepi; calitate fundamentală, stabilirea sau chiar

IIax semăna deci cu un nucle
fi tal| 1!
Sub aspectteoretic, el. poate £ schema _de structură, generator de limbaje, căruia i sus]
într
ţifi cat
unuimecanism iun aparat construit jea „comanda? să indice pînă unul lao anumită, eaptă ce caracterizează tr
a limbii. Dar, după cum e schiţa n ş poetic, unul
tin “icsăj POeuc, fi, etc. El ar
tot
asttel, între limbii valorile ar îi chiitesența!
și

pe baza este o mare

ei distanţă,
Dacă,
schema,
cercetăru, de exemplu, n Mopa], unul.
îte-un
ştiumțile
anumit moment,
pular
adică un diasistei. . Ca
concrete ale unui mesaj este o_mare € Bld,
situaţia gramaticală a unei părți de v orbire, constatăm că; între formulele
u
nui idiom natural
£
sonține-o fonoi
:
ogie, o morfosintază, i radicali
: mona
Tgşi afixe lexicăl-cu valorile!
|
Dome N

a nana
-
N

prize
a
în textele curente Beomantişi ca unvariante,
oricărei con strucțiiii sintact în
Sa
îi deseriu comportar ea și aspectele ei Home tiparele. i
si

generale care
p ;
:
umatică lexicon, imagine ideală
i ă idi
aeoeaat
I

detaliate. Ar fi bineînțeles DErit See

ivit
se interpun o serie de reguli din ce în ce mai 05, imagine
a idi
i

prinr prismaă
pri

un
foarte simplu dacă aceste reguli ar decurge automat una din alta, dar aFiățiiloi stilistice; nuva
el fin
de tăpicitatea
muri idiom sau a unei.-varianțe a luiai de ase-coiicretiză În pia
x iI ţU
E
AILLOI
multe ori ele se suprapun,
i Teme

LUI
3 Ş

totdeauna ei de
nu numai că nu se întîmplă aşa,
se întretaie și contravin formulei inițiale. Intr-un idiom natural,
numărul
atit
DIE Trist
Admitem, de
ative sau de alt gen, ci numai de_ceea
exemplu, că istroromâmă; SăriTa
A. esa
: ce_există
Asti
de fapte concrete cărora nu Ii se aplică formula, de bază este adesea CU
U

ibili vatea de a produce o variaiţă iștroror

ştiinţifică pentru
meplenorom
espriina mate
de mare, încât sîntem nevoiţi ca, odată cu ea, să învăţăm şi excepţiile, entru
că

expri
Ș

a
d"Capacitate
sibi) = -
înincăa in momentul de faţă,
în
în semantică, și ica su p rioară, d ar ea nu există
n
, mome
care, dacă sînt multe în gramatică, sînf; şi mai multe aţă.
în

Capacitatea.

oi
ului de a se materializa în mesaje de
în lexic. ÎI
ViBtOI
nai” dacă poăte fi pusă tip nou merită atenţie
în legătură cu situaţiile lingvistice şi sociale.
Prin urmare, deşi corespunde din punct de vedere teoretic necesi- e prefigurează apariţia unei noi var jante.
tăţilor noastre, schema, de structură limbii planul a se
dovedeşte greu de utilizat ;

Pb Potrivit cu principii iasi

piile anterioare, diasisten
în
i

în practica stilistică, unde ne mişcăm fenomenelor articulare ul..se ă î i

în

I mite condiţii „ot

într-un. limbaj. sam altul. La, rîn îndul lui, limbajul, cake gin
După modul în care au fost interpretaite, as
trei poziţii principale:
o treaptăîntr-un,
îtlă pecondiţii
umite

treaptă
limb de consfâtizare, se
mai joasă se” rhanife
manifestă
an tentă, p
baiul, date
esa je
reprezintă unit
»
i
de fundamentală, părţile
unitatea, şti ţică,
pe

ală,
pe
componentă
părţile lor componente lor

*
1. Fenomenele de stil sînt; raportate unul cîte unul sau pe grupuri ia,
za. sintageraele denotaţia, conotaţia ete.) fiindu-le subor-

:
„

mai mozult
riipăi
ori la schemă OăiiocăreăIiiibii.
Omogene 0
0 funcțional. Relaţi ile dintre cele trei
Yerticală
tifiiţăți
seredau.grafie printr-o:
2. Fenomenele de stil sînt raportate, foţ, unul citeunul sau.pe

e
grupuri, la un limbaj arecare, la limbajul standard, 1 cel ştiinţitic,
la Diasistem
0 i
cel poeţie, ete.
$

ui

3. Fenomenele de stil sînt; raportate întii. Limbaje

nu unul. cite. unul, ci ca
le

a unuilimbaj Şi,înIhăsură posibilului, părţi

ale _ unuiaăsăniblu structurat (mesaj, text). „După aceasta, rezultatel
sînt comparațe cuschema generală alimbii.
în ceea ce ne priveste, am..adoptat; de mai multă vreme metod
Mesaje
conceptul de ierar hie .stilistică
a
|

eâ ăi 1 Tiibii gi
a treia, Prin am ajuns. la 1 acesti grafie mu
intră
nieivofDăa, nici. stilul individual. Prima:
p căe
csl dă idiostil 5%. Am constatat că ierarhia
>
sticăreprezintă dacă nu ru a aetivitate în limbaje șiînmesaje.

la
vasoază,
ui
"0iul dor oral). nu cuprinse
este o modalitate aparte “de concretizarea
Ea
concretizare:
I, Coteanu, Structura stilistică a limbii, în Elemente de lingvistică structurală, București» Aia
ile subordonate diasistemlui din
şi nu devine utilă pentru discuţie
;
54

211 șu.; Idiostilul, în Sistemele limbii, Bucureşti, 1970, 45.

e
1967,
<
48
decât când o raportăm ca aspect
oral aspectului geris formulă individuală,
din alt motiv, Ca
individual. nu e inclus în grafieinţegrează într-un. Singur Jimbaj, iar ca
de utilizare “ă Timbii, el nu se se poate interpreta corect decât după
al mesajului. Stilul.
ere
ficarea conotaţiilor;
o
și

Ce
EA 3

ntreruperile
corespunzător) vor
în semnul verbal din
e ste

erafi
ce
non-arti
inid6 esa
(la
ouă,
cultivat; artistic şi
limbajul
A

posibilitatea unor exprimări p

vi lira .
ir bajul dominat de denotaţii.
direct la ot srent.
Ja re
GILECV
,

e
1a cel
popular
enuri literare.

ca repara
nu
si
al mesajelor
element specific limbajele existente. 2.0.6.0. GrGradul d
Dl unele. păreri, punotul ma
ca, zero, adică absenţă oriolior artic
=
față de „_2.0.6.0.
locul divertitisi şi

CUL
ce i se stabilește
Cînd. aplicăm. afienl lo,
o_litabă_ dată, limbajele
de diasiste-,
puţe populare o se a
torinţă stilistie
oricăror. înţelesuri.su) lient dintr enunţ4 'Ere 9otto
pupliaeatare,
și a
de subordonare. Astfel, avem ca omul este
oricicor,Îțeleguri, mâine este joi, elevul a fost lăudat Ș.a.na a s-ar afla în
roporturi
o limbajelor
n situație,
pa

noi
apar upă
mului grupă liibăjelor cultiva
|

, iaz de cealaltă,
grupa,
jimbajele
[im b24€
cultivate au. cel puţin iceastă, 3.4...
»

sau ă dialectelor). valabilă

ai
e Sa
(dar nu graiurilor diviziune "Fără îndoială
oială că
&
artistic şi cele non-artistice, adică : ială e putem convenica. unor-enunţuri
că

ca, cele citate

cele citat să

a
două variante : limbajul
li

Vuti ca,
cu rezervele arătate
la, 2.0.2. şi pentru limbajul
popular,
4
e,i
se atribuie grau uj
propus
da nu gradul de exprimare
„dar
totuşiidentifică, tea lui cu n NOL, pentru că, potrivit cu
calculabile: în intorioli infor-
i
1 Dr teoria

a de
Se mesajele
maţiei,
aa
aL
cu -
Diasistem
ţermen poate. fi conțin
relații numericevariațiile, îndebărtări
fat
or, un
Că

6|
Vanațiile, De
îndepărtări
elâție 36
sau apr
propieri
Limbaj popular
caiititative zero
de expriniâre zero ai
Oro r0,..De faptpt, numaiJar în această
xn
relatie se: ădriitg
adriite6 grad ii rad
iii

di
și numai pia
.
Limbaj cultivat
pri
n conve nţie, ,, căci propoziţii
pr i:
ca cele cit,itate
dacăpresupunem â)» că sînt într totul conform
j
nu conțin gradul decitdacă
zeri decit
stie aib) că ulsîntzero
aa

pr

Limbaje non-artistice
Limbaj artistic .
Limbaje non- artistic nârmei,
nu au ic ndente de contexte mai Iă;
și conotație. Ar mai depn
otă10 pie prin urmare,
ca ele să fie tou
Limbaj artistic

Limbajul cultivat artistic. se poate împărți în proză şi

în poezie,
în limbaj standar 4, familial, demare, conver-
univoce, lipsite de
cu obiectul de referi
redundanţă. Or,
al mesajului. E
univocitatiea, se ud,
fi, de exemplu u, obligaţie
obligația caăi

ar a
iar cele cultivate şi non-artistice.
etc. Numărul acestora poă te fi foarte CU
stanti ul câine în |i

tiv
o
un
V

ştiinţific ă
sajie oficială, unei destinații clare şi să prezinte i poa
i
condiţia ca fiecare să corespundă față, de gelelalte.
ăi

structură GCHne, 3 ce ea ce pentru limbile

i i
na; sural e ste e xclus .
este
!

minimum de deosebiri de cultivat, artistic apar. pînă la un nivel

limbajul ti
)

Subdiviziunile din Ș i de aşteptat,

ir ee et
2, 0 . 6 La: Limba
=
ul standard — pDUR 200
|

incl de refer ] Lă Sub numele de lim

-
2

de unde lipsesc însă, cum eră, UL

nie Pa 4 Ala
j "d,

SM
i
!

anumit și în limbajul popular; ba) Sau,add e li T pe

, .

a $ i a Lai d,.
VU

Sub. cel le lim bă A I:

gener a,l a Peri
Or €

= CoriatiALUna;
Pi

variantele ştiinţifice propriu-zise. schemă, pe ultima ei.

d o lina baj uzua l,
cenera sau com un, specialiştii augrupat adesea
oseriede Și
] A,

multe împărțiri s-ar impune îns în au

3
de
:
fapte de reguli linovisti ărorpIIRCIpAI
unui Hă Căracteristică d TOS
i
şi
“Oricat deratăe xegul lingvistica.vorbitorii os CONS
+reaptă regăsim mesajul,
deci lor la..toţiaaarorhilorii unui idiom în împrejurări
pl. a-toți
de.

: suite.
„ normale”, a această, unitate”? code s-a pi
fr
Diasistem
fenoinciiele Târc; neobistiuite rid evieri

a
Presupunîndu-se că sînt abateri
€
E i »

de la standard.

at'visti de
5

:
Procedeul este
Dă
ima, vedere corect și, în orice
,
Limbaj popular ] justifi Y

variațiile de ca constată
caz,
Limbaj cultivat ideea că
case
.

Problema este Încă une ] la determinarea

a junge determin
pe ŢI raportate alingvistică,
la, o bn
jud

constantei, Diin acest;

ni
e.

7:
Ă
:
Non-arlisfice
Artistic de vedere | modul , carre s-a stabilit ajul standard
i
punct
:

limbaiul în
standard AU
pi
Non-artistice i ț
ni8e
nu DU se pare
NR
Artistic par
re,

aspect

e
pentru că nu s-a luat în considerație
satisfăcătorr, pentru
: L

In lim je (o aepootl Tuneţional, ua

e
» CO i
Într-adevă
fenil stern
în care celelalte
:
-adevăr
că

Muanțoi tepnic p_
Conyersație
ic, ştiinţific, : admi-

AA
ic a
Standard Shințitic, Şiiinh
nistrative clară şi, , îîn consecință,
etc.) au o destinaţie clară
d:

, dau naştere
şi,

secință,
/N /| PI la mes aje,
,, unitatea” standard nu se integrează
ție

: :
al

grează la nivelul așteptat,

|
|
AN
ş

1 Aeite ea,
ast

bela. nu serveşte. un domeniu la fel de bine conturat

,

NN bebei.
:
at ca celel
7

Mesale...
i R eamintim că- ale nu dă
el ie
PL Ape

|
Mesaje...
Mesaje.
Ș

naştere la messaje.
tt
,
Mesaje... | :
mesajul nu coincide ODUDVUL, cu pro-

Despărțirea limba jului cultivat şi a celui popular în artistic şi

de artistic,Ne oprim
DON
deocamdat TR J. Dubois sr. Fdeli
'653 p
eline, J.M. Klinkenberg,
deli PRR
berea
P. Minguet, F. Pire, :, H. Tri
-.
IPdu vocabulairTrinon,Pararis
artistic implică o del fini „a, conceptului
Rhetorique
line) Jener ale, Paris 1970 35; P.G uirau d, Les
e caracteres stat isti
H.

a ;
fiques |

di
j

eraţională. Potrivit. cu..eă este. ars(5)ic.

U
3 >
. TE.
q 1954 ”
i
> >
.

recent, S. | Mar. e us, Poetica matematică, 187 Ș.U., unde se

"Ja
Ş :
ne
şi bibli ogra fiia chesti1UI ii.
”

valor
»

o definiţie simplă

i
prin
>

verbal se transtormă în mod constanţ; în sim bo

în cae semnul bai 4

51

"50

pu
 i
2.0.6.3. Posibilitatea. utilizării altor limbaje ca puncte de referinţă

5
mai dezvoltat decât ele, De: aceea, ii gură
poziţia sau cu fraza, Ci esteupr indefiniţie mal (05 Due
mesaj
n pot fii standaid, dâr obținem RU, şi Dat fiind că nici standardul lingvistic, nici limbajul matemati
la apoi
unci fix saustabil
enunț care Mira
ne

N o prop
fropoziţiie, o frază sau un un condiţiile necesare cerute unui punct sta se află pe oraportăm
rii la el
un
re

m m me.
să

tape standard, nui arii înesaj, dăt fiind, pe de altă parte, că diasistemul
sau

dacă înşirăii &nunţiuri, propoziţii sau un paradox, dar lucrurile se explică treaptă
sa,j de același fel cu ele, ceea
ce pâre Mai. întâi 8-a de abstăctizare prea înaltă pentru a putea să ne referim dire

E
imaginat limbajul standard.
Sa
Â
felul în care a fost se pune întrebarea, dacă, nu ar fi mai uţil să se ia ca el ement de referință |
i

însuşi
prin din diverse limbaje funcţionale,după carea
eee
reperat; fragmentele neutre
fost puse împreună, că şi cum
forma, o unitate a
funcţională. Momentul
căci, exceptind fragmentele. de
unul dintre limbajele existente, oricare, cu singura co > iție ca el să difere!
de limbajul mesajului de la. care pornim De acesta up mesajul știinţitie exe
al doilea nu corespunde însă unei realităţi, cu_pertectă. neutralitate stilistico..
Săse compare cu cel popular sax cu cel poetie
Ase mogod, peronier
Vimbă alese anume, nu. există mesaje posibilitafea unui Tiiibaj na, (rativ, cel adimi istrauti v. cu mesajul faniilial ș.a.m.d.
funeţionalăe-Am arătăt Ta 1.2.0. —
1.244 îi mod spontanori deliberat, explicit sau impli semenea,
în
comparații
e
ici în
se și fac o
denâtativ. Or, conceptul pe care-l cea semantică în în

aa
discutăm, stilistică sau
ital
pur uzual, toemă maginea
ase
limbajului "puț și
Bipar în cerootarea
matrieele stabilire a valorilor unor termeni et.,
e na
cattvele standard, general, comun, „mu e
ii
și

faptului
arie

de

contdtabil că deocamdată stilistica nu dispune de datoreaz in-

oa
denobali exclu. Ticbai
ultimă concluzie privesc aproape atunci Cara aristice fiesănui limbaj- funeţional şi nici, după dorința mai veche
Corectăsrile impuse de această să că ee
foarte important S€ știe al tipurilor expresive existente la, uri mo-

Aaai a
siv tehnica de analiză, căci estece e pu inventar
A
standardul nent dat
cu ceea se presupune că reprezintă fata idioma Inventarierea nu ni se pare însă
posi-
un. mesaj
a eu înconereţie principiului
>
cînd. compară de
năSi
fapt două structuri una despre, nici eficace ierarhiei
i

Dilă »
S-ar Cotu
:
si
lingvistice la un moment dat, compatăm cor espund
ra

de resaj care i cu ideea noastră Ele Li că orice tapte

A

Şi ozice structuri etic s-ar cora-

parţiale
țului sau a fragmentelor fii
au
la care pornim.
:
mesajului de ny POIrezultatele ielni
vor fi îndoielnice dacăă se vor amesteca nivelele de analiză
limbajul standard, a doua, structură
ata,
para,
este actualizare,

o
o
identice. Structura mesajului
pa
se află însă în condiţii şi abstractă, deci nenetualizată
m
când structura standard este generală referirile la stomdardul. lingvistit,
această precauție de metodă, 2.1.0. STIL ÎN GENERE, STIL ÎN SPEȚĂ
Numai cu utile.
-

se pot accepta şi uneori pot fi chiar

Sa A Spot
între stil în enere și stil în speță, adică î stil ca noţiune priși APIA
un, stil
| ,

punei de referinţă. Dificultăţile create ică între: »

2.0.6.2. Limbajul ştiinţific

me ni ea
—
particular, prec șI
sînt în. Jinii

|
de referință ştilistici
>
standardmdrept. punct Sl nad si spa
= Liri dată
5
.
turile N:

de considerarea. limbajului Pe pipi Let

j

în mari aceleaşi ca între limbă, în genere o

.
ag limbii,
.

conatitaie ca tre
ISN
special în
ştiinţific,
S sida oct
schema
.

dispar. .Când. se. Ut

AZ acelaşi scop. limbajul în care şi realizarea, ei prăctică.
ici E Acum avem de a face cu unitate
0
se
daoioer te Sopa o manifestarea e senomei
ZA,

forma lui. din matemat a face cu de

exprimare relatii a stilului, care nu schema
57,

formulează mesaje în mo d. curent, avem

o oneralecăci
mbii, atît unăLaGItŞi cealaltă sînt
ceălaltă sîn
ansamblurii d reguli A
ali lingvistice 1

ete.
de

uniformă modalităţi
?

simplă şi oarecum şi amîndouă asigură de structurar “elor. facem

-

ură modalităţile
Ri
Aici
Aspectele. Aici nu

oi nu punem problema, pppla nesajelor-

de aici. inconvenientele. pa cantitative,
Cu toate acestea, nu. lipsese.nici. DAE
Ni de reguli sche-
,

AD sînt adesea accidentale, nuv”consecinți,

:
aprecieri sch din

DP
coneret& âle limbajului matematice ma limbii este mai mare sau mai mic decâtţ cel din iema 9 enera ă, a, sti ţi-
unei . trieri prealabile. Dei aceea, unele produce asocieri
o.
de idei neaşteptate,
. . Pr conjune
joi
. . 1. n
lului, ț ci stabilin . .
numai o analogie E
funcţională
Ne între limbă, şi realizarea, ei a
di
.

să înceapă 0 pro oziție

5

| SA cu.fie-(a esiei analogiiii rezidă

Ei COT

Unui matematician deprins

n J

şi între stil în genere și stil în speţă. Import

;
.),

. .

astfel, con.
!

tivul lui fi nu i se pare. arhaic sau

solemn ca unui profah. mot
numai în faptul că ușurează inter bretar e La ului aţaîn acestei
speţă şi explică diver-
Ai
atiou
de conținu
strueţia dacă şi 1 mai, dacă, and în
inatematiei o valoare sele modalităţi de abordare a problemei ci încercările noastre
Sol ta
i.

a
de âseea unui simplu dacă, tace
nespecialistului impresia un
de a defini stilul în genere se menţi 12a
0 servaţii abstracte, destinate să
:
să au
este însă faptul că Tibajul matem
insistenţe pleonastice. Mai important arate cum se prezintă licrurile î 1 seră
V

de
şi
substituie părţi de exprimă:
'

de toarte special construia concluzie

“tic redă un conţinut gindire
„verbală prin semne grafice. Este adevărat: că, eliminind. mult. și MI nai lipsăde precizie Cînd "cadru coneret, ipotezele
” devin
semantică, el
puterii analizabile mult
e
mai ca acceptabile sau inacceptabile. Or
-

are o 3
si

stil, și
constanţ, decât alte limbaje figutile de analiza apar clar
un grad. ridicat, de neuu: adru este în cazul de față analogia Alla0s dintre. și limbă, genere
a
stil
dominatăde dEnotație, “deci
nu putem. d dintre svetă
stu soli
limbă
limbă dată. Ba explică de ce în.interiorul. unui stil V
în

dezavantajele,
stil
si

Cuzăpănind avantajele şi
sînt e în.
și în acest caz toată precauţia. ţii individuale, de ce cînd se trece fără respectarea COnVEn-
Le lang ţiilor social-culturale de la stilul familiar la cel solemn sau la cel ştiinţific VILLC,
asemănător, “ct.
5 Şi limbajulintelectua 1
era, la Ch. Bally, un concept
58 Ch. fa de stylistigue
Bally, Traite
.
francaise, Î, ed. a IV-a, Gentve, 1963, 22, 30;; Le lan -
.

et la vie, Paris, 1926, 114, dart et langage des sciences, Pa

Problemes 108; v. şi Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, Bucureşti, 1944, 16.
i
gage vie,
Pius Servien, Principes d'esthelique.
aqe et et la
la
57
69
Poetica matematică,
,

E
S. Marcus, ş.u.
1935; v.

52
ne
i
în direcţi;
tip, iar când trecerea se faceexista ă branspu nerea, vieţii în frumos, el vrea să proiecteze
produc efecte de un anumit; şi
i poetul aspită ,
aa cu
se
inversă, se produc efecte de alt tip.
Dacă între stiluri nu ar limite, în proprie”, el vrea să realizeze frumosul
emoția-i ajutorul
observată. Cînd vorbim Însă, pictorul o face cu ajutorul culorilor și muzicianul
fi
nerespectarea convențiilor amintite nu atdatorită caracterului abstract a] cuvintelor, așa cum
cu ajutorul sunetelor” 6.
u
tite: bă

de stil în genere, aceste limite se şterg

de la concept spre fenomenul conereţ, Continuind vederile lui Ch. Bally, Marcel Cressot s-a considerat totuşi
conceptului. În schimb, cînd pornim Pine ei nunc. ândreptăţit să interpreteze concepţia maestrului său nu numai ca o înţele-
ies la iveală restricţiile, care au aplicabilitate
Din acest punct de vedere,detrebuie văzut mai îndeaproape rolul emi. are a stilului drept rezultat al unei alegeri, ci, cum vom vedea, 25şi ca acti ”
țăitor ului de mesaje. Din nevoia Je se
emițătorul acceptă ca atare e
a
adapta convențiilor social-lingvistice
de limbă, utilizabile într-o împrejurare
vitate_ creatoare €!.
În schimb, J. Marouzeau consideră, după E. Otto, H. Steinthal
stilul inseam ia
a, le întrebuința nu stă pe gînduri E. Herzog, L. Spitzer și G.v. Gabelenz, că defini „a
sau alta, şi cînd se găseşte de-Clişee,
în ţia de certitudinea că ele nu produce reacţi serie față de res rs le
ine ape
recuboaşte atitudinea persoanei care vorbeşte sau
Posiioniia, de efort oferită îl fac să imite, adesea în mod con
aceşti fel limbii utilizate” s, Fiind vorba despre resursele limbii utilizate, nu arse
neașteptate și alte motive de ceg, mai potrivită cu situaţia. Imitaţi îndoială că avem de a face cu o judecată de apreciere. E de asemen a use
ştient,_expri marea considerată că JI Marouza
formulelor gata făcute intră ca tăcţorconstruire
de organizare a stilului cu aceleaş de văzut, datorită tot formulei ,, limbă utilizată”, aceste resurse din ate a”
Să
de a propoziţiilor noi. Contra, gîndeşte la un vorbitor care nu interpretează
drepturi ca şi. aplicarea regulilor În realitate, într-o anumiţ gramatica intruna
dicţia dintre imitație și creație este înșelătoare.
;in prin metalimbă, ci din interior, prin vocabularul şivorbitorul
se opreşt “a

i
parte mesajului, emițătorul imită, şi În altă parfă creează 4, îragmen tului do exprimare însuși. Aceasta înseamnă că
a
o
limbii utilizate. ,, Cine spune alegere — Bontinuă

8eiae
„demal

a
)
_lingui
este clișeu, alt fragment, nu. “Succesiunea unul dintre sinonimele
mesajelor,.la.Îel..d Ş. Mare — presupune o pluraritate de termeni față d ouă forme,
regulă.generală „a Compitst exercită o preferință»? 6. E posibil chiar ca, avînd de “ într
lac
“ de. (v. 12.1.) franceză ii
oste :

denotiaţii. conoțaţii.
ales

oa
și.
ceziunea,
rezumă însă, Ja clișee. Ba se extinde foarte adesea tipic de exemplu între pronumele familiar ga din A

a0 la
Tmiţaţia
!
nupu
se
săijiilui. Am puteă luă că, oxenip a şi rezervată limbii scrise, vorbitorul
să, nu se decidă A

ÎDină mental,
lingvistică raportul dintre ga și cela, ci să se refere, evident
tele şi teledin care.orice-creajţieexemple
alte de acest fel în expune nominală intermediară, |, lipsită de orice calitate şi ironică,
imitaţiei.Avem însă nenumărate proporţia dintre fragmente termen pa al unui
:
punct de teoretic pentru comparație” 64.
“poli €,în. cele didactice şi ştiinţilice ete., totdeauna în favoarea celor dinti
ca
-
unde „Ser y eşte zero
|
plecare
u create este intuiţie cînd trimite la un termen zero, în ultimă
Jingvistice imitate
2
constituie un, factor de organizare mesajul
Autoul ae 9 remarcabilă
ş..€

abstract al demonstrativelor fr i i

Prin urmare, , ipar anţuzeşti ga gela

ae veterință
şi

Cu ajulorul ei se
consolidează de altminteri îns l
pentru că termenul astfel presupus coincide cu un element; fix iai
„SP
]

ei, producând, automat ,0..oreșt stilistică într-un diasistem.

facto île

ui ca fenomen concret, iar respingerea,

up

dintre factorul ne interesează mai înţii ca raport între

Pia
demonstrează că pendularea
Scenţului de fragmente noi, înţelegerea, .nașterii constalemamesajului stilului ca, alegere
totalitate linevistice din
Dilitătilor lingvistice
posibilităţilor din care
pentru Lu și.
factorul este indispensabilă
creaţie onstrueţorul otalitatea care
„şi
părţile construcţiei, ca raport între intenţiile lui și reali-
i
amui stil particular. tatea lingvistică dată, concretă. Să admitem că între ele nu se manifestă
e nici o contradicţie şi că limba. oferă, tot; ce vorbitorul îşi poate dori. Lui n
LUL CA EXPRESIE A ALEGERII FAPTELOR
DE LIMBA, Î
ui mai cere deci decit să cunoascăă perfect; ce există în limbă sail
i
s-ar
Î ît să
DU s-
a
;

măcar cea mai are parte lexicului, combinărilor Siiţăctice POsiDili- a

2 â

ie
este considerat adesea. factorul. decis morfemelor fonemelor de.
torul. sau, miiţăorulCelor a
ţinu tățiloră și
Pozitie e Dai mere IN
care știu cu cită tenacitate
nltie au varietate de coribinare semanticăo
:

m
li
pen

nsă dată,
. per
ADR

eterniihârga ţilului. stilul de sti

_

pă cuvintele
pentru totdeauna” —
'sădespartă— el spunea » Biizărat, “și
vorbIEDrUL RU euprinde
niciodată aceaştă
ideală de d î ăles
.

utea să Îi se pară curios că începem dacă discuţia de faţă feu e coonplexăi

me complexă, . nu se
află în poziţia ideală Bege a.
Sa

niciodaţă
au
ată. în. „poziţia ideală, de
ee
autorul citat; ui mulțime
după ce a.cântărit
stil totul în prealabil
r fi putut; despărți stilistica de despre stil? Deşi nu J
Co) U

numa nădiler = 4 ae LR
intuitiv de
:

4 întt-un fel sau altul o părere oront dacă în forma, de mai sus ori numai ca mod stilisticieni
n

cuintenţia expresă de a-i da o definiţie, Ch. Bally-s-a oprit | inţelozate crurilor, această remarcă a determinat pe mulți
încă ţi
de fiecare dată într-un mod care justitică
şi
;

multe rînduri despr

3 grareă punctului
său de vedere în capitolul de
cât
faţă. Vorbind.
combinările lingvistide
50 Gh. Bally, op.
43,
Op.
cit., cil,
et. ses techniques, Paris,
1947, 33 [ransaise Ind
Zrai de stylistique
43, 46, 111,113 ; v. și Traite 46,
i i
a ÎNraa 19,
„eu.
ca
>

ouvintului, el. spune _între_attele Marcel Gressot, Le style XII

rţistul
i e.
e
1040,
6,

ici
poale. ta latine, Paris,
i
XI, Precis
îi
de cf.
i
Traife
rouzeau, siylisti 1946,;. de stylistique
tor sînt proprii, cu atât mai mult. se
ale (rangaise, că. a Bari ir:
cs J. Marouzeau, Precis de stylistique franţaise, 16;
3 .
-
5 Ch, Bally, Le langage el la vie, 112. J. Marouzeau, Traite de stylistique latine, XIIL,-rota 2.

:
n 55
-
 Lago de trăsături facultative ale tipar
El a caracterizat; stilul ca
a
al

o
limitată. „, Cînd face alegere. Sile e as Dialecis.
N
inventarul Îimbii?
un

să afirme că alegerea lingvistică este organic Cressot, individul este influenţat Caii îi celaTin (1965),
din
Angus Me. Intosh vedeă în stil, iii TATE
în materialul furnizat “de limbă,-spune.M.
a orupului. său, epocii sale ; în
a măsura în
Cit ie
dia Ale înp (unor, tipare gramaticale particulare şi din secvenţe

:
de sensibilitatea lingvistică consolidarea formelor 2 e esemenea. de vocabular și din secvenţe
el contribuie la
care reflectă această sensibilitate, personală poate juca, şi un 70l ăctiv del lii in detalii particulare enţe

zeal iDiEun
ei lingvistice. Dan sensibilitatea, li
influențeze la rîndul lui grupul social din care
de asemene
mrecorea în
sui și deci (prin impkeaţie) din evitarea altora” 71 :
iți

i
revistă a celor cîteva luări de ă ij
în acest sens, el va putea să şi el zone mai vaste; nu se poate nesă, ds Lrecerea rată je j conceput

ie
„unei alegeri ind viduale arată,
in

ca explesie. a.
face parte, care va influenţa, romantic, rezultat al unor formule stilistice Părerea
un în ul materialul coneret cuprins în mesaj.
Seatapă
ro PA Diab pr
exemplu, că a exista stil
al unei noi sensibilităţii lingvistice”. propriu-zis stilisticii este Da
și
Cai ra
dar generator obiegtul
individuale, grupului. social al vor. vorbitorului”
a nu a f ost vereținută. a, ;

Alerea, nu depinde numai de sensibilitatea E

Nu
aceluiasi
a
Da
ei şi de scopul urmată, pici. -conohuzit,
A
i

bitorului, £rup supus €l însuși influenței generale epocii, analizei. stilistice on Stiu este omul însuşi” capătă sens lin-
-Lot Cressot spune că. Sarei) a, „stilul

ră
Button
Şi cficacitatea, mesajului. utilizează limba, alegere gvistie 72.
este. aceea de „pa inţerpreta, alegerea
celui care
a
ă
comunicării Incomodă neglijează consecinţele alegerii asupra exprimării
.

făcută din toate c opartimentele. limbi lui,scopul de asigura exc modă pontcăiMarouzeau face din stil un caz de psihologie strict
opera literară este prin concrete
părerea
Înat
hiimb,
-
După „
maximu icacitaste”?.
fiindcă, în cazul ei, alegerea este
mai “voluntară individuală: acceptarea, ideii că alegerea mijloacelor de limbă
lenţă domeniul stilisticii, este transpusă
anumită organizare textului prezintă marele avan-
taj de a naterializă
7?
şi maj “conştientă! %. și într-un fel clasice, căci procesul forme gramaticale şi cuvinte. E ceea ce
Vederile lui Cressot sînt xelativ simple (4 Antoine aiajiza în Coseriu zare - ;

EP
primii
urmă deci numesc acctualizare primii doi, a
nu reprezintă în cele din ;
şi
în sensul ei cel mai bun, nici retorica
2 E,

limbii comune, ultimul, a vorbirii. î

înţelesul de materiălizare sau con-
-
j În
al regulilor de limbă pay ca,rii. În afirmaţia
catalogul general al formelor şi scopul comunicării.
cretizare, termenul stilul ti n
lui W. Winter şi Angus
esec stilul ca un tipar de selecţii său chiar ca atesta,
alege ce se pate
i mai. potrivit cu
Pentru alţi stilisticieni. care adoptă
o fericită formulă, cum numeşte
criteriul alegerii, stilul este, dup
M. Ritiaterre definiţia lui. G,_Antoine
Mo. Intosh care definese
tul reieşit din do,
mut dir sultimel e ?
i
area, anumitor tipare de selecţii 5. Demnă de reţi-
două păreri, este indicarea domesifilii de limbă
din
cort actualizată de un artist... rezultat şi-imagin
care se face al inventarul trăsături facultative
„partea limbii i
la E, Coseriu Viei
dia: din de ale limbii
deci Ei
s6 regăseşte şi
150 sfiniţie ascihănătoare CoselVor cu caracter particular şi din j|
j

2 unici l6geri după W

textului care actualizează debilile de vocala, leeee

Iza
este lingvistică a $ articulare, după An gus Me. Intosh. Ale
pentru care „stilistica o
specială estetică şi istorică” „ă Creasotde grupul
birea [ = la parole] într-o ambianţăa limbii comune nu constituie îns
pier
gereg nu mai este condiționată, ca la M și
:

Paul Imbs, partea actualizată ă ale limbii.

01,
și. de emiţător.
social de epoca,
: ;
«(Pentruautorului, ci limba lui, iar actualizarea şi.
completarea se subordo aeturile sere
stilul că ,, stilistica este studiul opoziţiilor de vedere este, evident, deosebire de orien-
nează necesităților op erei. Afirmînd tare.Cei care îrimit ua pupole. a, limbăpreferă să lucreze cu elemente neinti
realizate cu intenţie în disponibilitățile
limbii”, Imbs arată limpede
s tilului ca act ge secţie
că
8, Drotate sBiizl pp perie
nu
inscatină că în
răsătaurile facultati ve ale lim

Ne
si în amămzintele asta și aspecte de ordin social
baza concepției sale rezidă în înterpretarea este o idee mai veche. Deşi emanuco oglindi
Actualizarea limbii în stil sau înactualiza
cuvîntul
enunţ;
lipseş te, dfiniția din 1919
și ist e
condiţiile de utilizar a formulelor
nu s-ar
or ar îebui însă întreprinsă separat, spre ă s6 vedea -
facultative de limbă într-o situație
expusă în termeni din care
sau alta. S-ar Constata astfel că, faţă de enumerarea simplă dint
Gourmont,
încădrează şi ea aici, căci, după inve;
veri
a lui R6my de _(Gourmont se
care parăfrăzează p6 Afistotel (v. un
2.1.5.),
dialect
pa avea
particular
un stil
Vuiaising cînd
iei
a, ertatea
Ii]
r
de a alege se schimbă când. mesajul
condiţionat social.
pa dpir-un
iul este încadrat într-un
vorbiîn. mijlocul limbii. comune
îiip şial limbaj devăr ă,
constă- deci nu în admiterea
|

ajul. tuturor unor variaţii libere

in
4

dar care să fie în acelaşi

a
Apropierea de diălect icnitatdin la nou, în 1962, pe Werner
Winter,
jouta
ci în „Stabilirea, problem face extragerea. Se identifică
care
|
&
sterei.lingvistice_din se
IX-lea internațional a i e

PD
ă
al Congres ea cu limb
acesta :i-a intitulat comunicarea
6. e YV

REA -
V

a) ”

ar o Werner Winter, , Si Style as Dialecis, P

70
reprinis of the Ninih International Congress of
| i i i i

Marouzeau, 0p. cit, 341.

Marcel Cressot, op. cit., 3. V. şi J. 60, v. M. Riifiaterrt
Gambride assets,
Linia, ngus

a
1962,
V'Enseignement Superieur”, 4, 1959,
45 ,

e
â G, Antoine, ,,în Revue de and Siyle, în ,,Durham University Journal”, XX IV

e,
Intosh, Language
o
,
3, 1960, 221. AI ”

in ,, Homance Philology”?, XIV,

58
Romanistisches Jahibuch*, IV, 1955, 1963, 120 Fi and Dolores M. Burton, English Stylisties, 50—51
PRR
ue » dotarea! [ate
Bailey
di j2, Coseriu, Determinacin entorno, în,»

e
„
E
”
în „Pro latin, XVIII
stylistique,
Traite de stylistique appliquce
aia

analyse
4 Paul Imbs, Analyse linguistigue, analyse philologique,
Strassbourg”, 1957, 61—79.
sa Mar ion] în sco
ua mponentelr
a nd autotice lmpeeise
de Philologie Romane de automatizări, este
e

Erik Enkvis
Centre idees, Paris, 1919, 9, ap. Nils
i i
du istorsion]
di

gtumina des ppune Fran gaiser,

& Bâmy de Gourmont, La culture Pa
=

and Siyle (ed. John Spencer ale enunţului, v. și recenzia lui Claude Hagâge în
i n

in applied linguistics, în Linguistics ,, ? > .3 -

as
On defining style : an essay
-

London, 1957, 21. e

A

2
de
is
ingvistică j i
"otă
odcesi cvabiacăconcretă în care compunem
3
comună este limba uzual enunţul. Papa. s-a îmbol
insuficient de precisă 47 Dacă limba culturii, aspec ul chestiunii de cel ştiinţific;

a
10 cel solii et. și negat,delimbajul
linge
ţiune administrativ,
înfăţişare, dacă reprezintă limba
problema ia o
se schimbă, iăx dacă este o
abstracţiune, un. diasistem, atun ci apare.
nouă. Pe de altă parte, dacă vorbirea
este concepută ca
9 po
activi, el
pro toăo ruptură cu efecte diverse. Prin urmare, m Za
-Obiar dacă are la înderhână întregul ve
limbaj,
nalt
pilitate
tate lingvistică umană generală, actualizarea ei reprezintă
0 conere,
Se termeni Ga atuul faguliaiiiv ogisi ru
N pg n
m
activitate, vorbire IL! orul cărora ar putea
să exprime ideea, tat
făcut din vorbire ca
tizare, care nu arată decât că am sinonim

iea
năvit”, vorbit,
vorbitorul este obligat să renunţe de Ja inceput
ivit”, e de Ja început; jala sinonimele nepo-
le

momentul
ca act. î actorul activ, iar disponibili riviţe cu locul,
Presupunînd. că vorbitorul reprezintă ea scoate la iveală nu numa;
;
cu

8 lucrat”, und a simultane,

nu fie totdeauna si
actualiza Poe
„
a
văţile lui lingvistice, factorul pasiv, Fapitul acestaesta €sțe şi mai evident în textele
Esti VO

lucrate ?, unde, dintr-o serie

-,

ie
în mișcare a celor doi factori. Me;

ata
O

ao
le
ci obligaţia de punere de posibilităţi neformulaite oral, numai una este introdusă în text
acest raport, care condiţionează aleţer
Și
nasc datorită unui ÎMpPUlS. Și CU Un SCOPcare ţin3 să nu se uite că stilu rmaţia. că selecţia
[Eixceptind afirmaţia, inația că

simul
şi

be
să

jele seremarcă pe stilisticieni Sint

Guim remarcă, pe biinădreptate acei
b

că
.

indi tone Ce şi pe accea ele pot 1 am pre

era termenul pro

verbal este o manifestare lingvi să asigure comunicării sale eficacitat Mpa “larificări
>

ubconştie nt, clarificăzile aduse de R. Jakobson corectează caracterul

-

societate, că individul urmăreşte Dei Tia alese

ee
junilatei al al detinirit stiluluii numai prin âlegere. De fapt, se precizează astiel
nuiniai

maximă. Impulsul, Scopul $i eficacitatea tormea In lueru adesea subinţel es, darfoarte rar formulat ca atare și, maienunţ al
al
a i nu
manifestării. stilului.
și
foarte rar analizat, că duce la nici un
socială,
=
lată de, ce Du S a auume selecţia singură
sidera aces punot de vedere ca o explicităre ear a dt
tilului conceput; ca, alegere.
faaz.
,

Oi
A FAPTELOR DE LIMB
|

Yravua CA ALEGERE ȘI COMBINARE

|
/ autori condiţionează, stilulatât de alegerea
|stil] se
cât și de, combinare
întrebuințează
elementelor. limbii. » Acest termen a ordona şi a aranja cuvintele. Dai
“de obicei
pr
N
21.3. ȘI ILUL CA ADAOS LA NUCLEIIL COMUNICĂRII
x |

a
maret
“Gan Bally, pentru că îiTpaită6
|

de a alege,
legătură cu felul poetuluiîntreabă Ș |
şi ordonate anumi „apitolul de faţă se deschide tot; eu Ch.

te
78

E eu
cineva pe ce bază sînt aleseStilul d ginea stilului trebuie căutată, în adăugarea, unui con inuţ
a orci
cînd afin
%,

bineînţeles, tormei. în sens larg es

cuvinte, atunci se ridică întreaga problemă & and Robert Pe ifootiv Li oi

. Într-o anume formă şi H. Seid

Brooks că

a
după Cleanth
'în esenţă acelaşi lucru cu forma? în Aillgemesuă BTilistili: Pentru el, | imba ca artă s
OCUIY

G6rny, este o calitate structura

|

cnână-d6, accatiăi
entru si Sum stilul
Warren %. „Textul stil, spune Wojciech elementel caracberizeăză priă conținutul EL emoţional (Gemithăiftigkeit),
a arii
ei
A

textului care rezulță-di alegerea, așezarea, și transtormarea OV DUUUL

realizat prin| ijloacele lingvistice V
a
însă că selecţia și combinarea si onţinut e ojional X
Roman$Jakobson onsideră
din A ale unii text”? P, s-ar părea că deosebirea dint; ea
binii axhoşi £ Procesul vorbirii 65te compus îmbolnăvi
factori : selecţia. şi COmM.bII rea. Dacă vregu să spun tata s-a

dei
mă mare cum vom arăta, ceva ai
». Deosebirea esteînsă ceva
fie inconştient; una dintre denumirile si Llepante, [
aleg pe de o parte, fie conștient,
: unul. dintre verb

erae
şi apoi
,
lare pentru tata” oteț, batiuşha, căzut papa
posibile pentru „s-a îmbolnăvit”. subst.„8.
roditeli,
bolnav ...*?. Odată cu selecţii
dicționarele în 1955 Joseph Shipley, autorul
'T.

combinarea: ,, tata” se combină cu s-aîmbol unui

care definește stilul ca ,, adă-
apare obligatoriueste în ugairea la „gîndire dată a o
fi
conirăst, speţă, pe gra ejurărilor [!] calculate să facă,
baza tă pe asemănare și
năvit”?, Selecţia Îmbinarea este construită gîndirea să-și producă întregul ei afet
măi de asemănare, adică pe LLă identificare.
jăcut din
SR expresde definire a sti-
Vi a,
"ără „Al. făcut, din această
idee
id

el un criteriu
Fără. această,

baza asocierii: după, contiguitaite”” lului, Vianu consideraconsidera, 1955că, „faptele stil|... sînt âcele
si
în 1 >

Cu alte cuvinte, oriceenunţ; și. orice me îmbolnămii.

Se
şi
ga:
'T.

au

fapte. e limbă car

e limbă care adaugă comunicării uneiștiriexpresia reacţiunii indi-
,
=
Si
“

tata. s-a.
succesive, căci alegere construcţiei vidu 7630.
înibolnii, este precedată, după părerea noastră, de 9 tă. Expresia reac-
<9 uutorului_ € nunicării faţi e ştirea comunicată.
structurii stilistice a limbii, în Problem Ch. Bally , Trail de styl
ty 15: tigue ran aise . IL ed. a IV-a, Geneve
8

1963 , 140 Ş.u.

Vezi IL. Coteanu, Considerații asupra
Ț

74 2 3

1962, 78 ş.u. 79
Herbert Seidle T, i Tiaţi
Allgemeine Stilistik,
lingvistică generală, TV, București, Understanding Poelry, “New-York, 195 a II-a, 1963).
Găttingen, Vandenhoeck, 1953, 65 (ed.
75 Cleanth Brooks and Robert Pena Warren,
and Style, 15. pi Enkvist,
640, ap. Nils Erik Enkvist, în Linguistics
30
Nils Erik z
the Background of Language Structure,
i
în Linguisties and Style, 15,
N;

76 Wojciech Gâmy, Tezi Structure against 21

Stilistics, 59.
.

Joseph T, PIoY» Dictionai

Shipley, ,
Piotionary of Literary Terms, London, 1955, 898, ap. Nils Erik
W. Bailey. and Dolores M. Burton, English Entovist, “op bip dau

i
în Probleme de stilistică, 137.
2 Roman Jakobson, Lingvistică și poetică,

*,
58
îm
Înorice caz, ști
caz, stilul nu _se determină RI pornind de _la un
său seriitor, adică faptul stilisiie, se mani.
orice Singur enunţ, |
țiunii individuale a unui vorbitorînsoțesc comunicarea. ştirii. şi care pot lips ci de la mesaje; iar acestea, am caracteristici
ieristici. diterite de
diferite ale enunțurilor, i|

a
.

testă printr-o șer ie de note care sufere ) 82 provozitiiloi_ sam fazelor.

fără caDeşi.această comunicare să
meta,
dori)
imbă cu un conți
i

Impresia că faptul de stil este

de

un fapt de limbă
stil
es

că stilul este conţinutul emoționaj ră =

o
PL :

supli

dea ari
a fost rar teoretizată, părerea d erivă, din reinterpretarea vechii teorii
Lan as,
3

'0nal
comunicării, la o ştire sau la,
ai
sam afectiv adăugaț la un
mueleu logie taia podoabele verbale ca ceva distinet de expunerea” logică
în mod curent. Ea este care
.
ia,
de gîndire, apare în. practică, jdei. Ba are
n

şi un suport
-
filozofic în despărţirea,
jespărțirea gîndirii
gîndirii pure de gîndirea
un miez preexistent; mărturisită literatură care
sau nu, a. acelor cititori de cred. că redarea,

Bu,i
2?

un fel de credinţă, ce şi
spune scriitorul şi apoi cum, spune Ne putem desigur imagina i î "aţi
vor să ştie măi întăi o gîndire sa u 0 rațiune purăă şi u
şi

“este ceva deosebit de -

a întimplărilor
$

sentimentelor, gindurilor, o existență, abstractă, nibiodată

a
indepen
verbală dintii are însă numai

.
aspectul lui cel mai simplu. T. Vianu a înțele arti: Gea,
în afara cărora nu se poate manifesta. În A i
faptul de conţinut redus la preîntimpinait-o e

eip î
arătând. că, după părerea lui ani „de e conorete,
ton pps de interes nici pentru. să se găsească un iodel
”

e
-Î.
foarte bine primejdia şi a de conţinutul ei este imposibilă 55. Cu toat
de a IPN
stilistică
despărţirea formei. poetice îi a gîndirii, căci, ca esenţă, ea nu se confundă

ce (ie
implicit un. fundament pentru mesa
adaos Ce runoţionare
acestea, cine spuneadaos, admite.
gen
ral în care exact cum schema limbiie
a uniri
i
divizarea „pazurilo particulare apare,
fel impunefără discuţie ni vreodată Dam, în ] limbi]
iar considerarea stilului în acest fapte destinate fitică cu o propoziţi iţie sau cu un Stil.
i în

n
numai înfățișării emoție g tifie “ea.
este totdeauna aînsoţită de maţerialul lingvistic
fapte purtătoare de
în
ştiri și ale, gindirea
naturale, .

ştirea comunicată. C
est

jului vorbitorului față de o. :

De aceea esţe şi atit; de gre să dezbrăcăm”? oştire

?

al vint, mortemo ete.

sau ă punctului de vedere
sa

această atitudine ia aspect verbal. Devine deci. posibilă de încărcătura ei emoţională.

„,
expresie,

gi
eliminării tuturo

e
datorită stilul
cel puţin în teorie, existenţa unui enunț, care, însă aici, ar trebui să cre în concluzie,
"cluzie, Stilulca. adaos. afeetiv la nucleul unei
i
comunicări esteY
adaosurilor, nu măi are stjl.. Ca să nu se ajungă
că. nerezolvaţă,.. Această afirmaţie este valabilă” s pentIpaf
e valabilă si
şi poate nu numai ea, este obl
că. numai.i de la,
dem că o anumită intuiţie, cea artistică, analiză, adică să adoptăm vede
ere
i
poneză Tui. Este de crezuti ă
s-ar ră
er
4

iisțe greu
greu de
_yr

prin
!

gatoriu. sintetică şi indecomposabilă de aaoeier unei comiticăiri cu. un

i.

ţin
criticate la timpul lor Bally cu argumentul imposibilităţ, produs asoolorea exprimare Da
procesul a fost mai detaşaţi
ile Iui
lo degrabă invei 3.:. dintr-o ţin
Croce,
de redare a gîndirii pure prin
cuvinte şi al discursivităţii obligatorii” să ore & s-a. detașat of mă ticală, n
ea, plus-emoţia, ambele redat; nic încărcată. de emoție lormă gramaticală mai: doinita
puți
0
e

Tipe
limbajului. Norma: stilul este esul cu
şti
le...5-a.
itiriri, dar nu soluţioneaz de că deosebirea, dintre
la
i
FRA conu sîntem. părere
verbal, satistace poate spiritele dornice
oii
e

aleătivă. şi cea conținută, în afirmaţia lui Bally de la

|

conține ştirea cu ăia cea ca

roblema, pentru. că îmbinarea expresiei care ler
|
„

din considerarea de către Ball

bete
0 între de aţă, conștă, numai

A
ci
|

o suprapunere,
capilor a citi.

|a
cuprinde emoția individuală, Viănu “Cropotele cepură” a. bale “dulce și bi, începu
toi de mesaje şi de către II. Seidler numaiijlozicele
akganică,.Bixemplul dat de
decta bisericile tirgului (Sădoveanu), în care,
după părerea ui a vor
ovului. Conţinutul emoţional serealizează
1
ie Seidlerpri prin.» mijloacele
idler

lingvistice. ale. unui. text? %, pe cînd la

pij pă de determinări â rbiale dulce faţă şi
trist constituie un fapt stilistic,
de faptul pe care-l comunică”!
pen Cel puţin în definiţia pe care o avem
mij care avem
ingvisti
în
în
ved
vedere,
aL 6-04
H.
ANA
Seidler
a. PEprimare,
include conţi-
_pă corespunde
expri

titru
reaoiuneaatorului nutul emoţional în
>

„două. determină: emoţional în mijloacele lingvisţice, ceea ce Bally nu face sau nu

totul ideii sale. Eliminarea celor emo
în
l

0 plecam
AY adverbiale ar trebui să ducă
la un enunț anodin, ori echivalent cu exp
bisericile irgului”
face mod. expres.
pla” i! dgrmarea zero, clopotele începură, a, baie, de..la,
dar eliminării celor dou
PEpi |
jau o propoziţie. incorectă, “în
întonaţia anterioară
dacă după bate se face pauză, _€8
! epitete, este sigur incorectă —Sau,
V
pr un

ea
continuitate, caracterisție

i
ropoziţie în stilul fragmentat, lipsit
î aa recepționat intră în vederile ţuturor
de

decit Sadoveanu. Evide

spriitori_d6 cu tul altă factură stilistică
cadestinataruluilamesajul
Beacţ; , “ului i

3lo dacă el coiistituie 6heia de boltă a teor

We

aie pu
rilorOa
4
unui exemplu, chiar aceloraiă Toric. de efiouoi-
uirespiăgerea ine capita Sa
seo
nici
teoriei. După părerea noastră însă,
și

peD exeriplu, Ia, ce condil 11 CSE. SUPUS

a
iN

Pr nu înseamnă şi răsturnarea ebăm,

n ai
| de

calul fuge, nu demonstiea egerea, tăcută, de emiţător forma, Taată

exemplu, nici măcar elevul este silitor sau admiţem
şi AIM că mesaj. trebui
,

exclusiv din expresia micării, interpretă.

al
un
VOT_ŞI,
alcătuit stilul și
p
unui enunţ să asipure dle -eficaeitadie com
VU 4

existenţei ză Ariiă. x
Q. posibilitatea
amalia do mb | poe destinatarului. Dar
e pe

/0i i
Ru de pe poziţia pînă MI Tari x
, pînă la
pi oziția destinatarului. Dar, studiiile stilistice ale lui Michael
.

projet ipoluiaBucureşti, (1955, 199. Au

t

„stiri %, jiza. 7 otita iii Ui Uz, .

ap
ăeo
comunicar iii
Riftatorre, nu s-a pus problema definirii stilului însuși pornind de la capă-
» IE
sti

add
de stil și artăpi
Ş i ,
literară,
:
tul final al procesului de re, eşI cea mai Marparte
iai află aici,
1

care
A : 4 a
Probleme
A

s2 "7. Ă, j
Pi

n
Vianu,
pr mesaj artistic
celor

jud,
88. ecă şi nu la, ai mare
4

Vianu, op. cit, 7.

ă
un se
7

J
aa

ȚA i W gh
|
s4 Tr. Vianu, op. cil. 199.
|
li cit, 65.
N
:

gvisti
i

Citeva opinii, în „Cercetări

« |
,
de

Jidia Stirlea, Stilul şi obiectul stilisticii,

86 ”
85 JI, Seidler, op.
PR mi
7

Pi
cluj, XXI, 1, 1971, 121 i su
puț 4 pr
ca
A

60
Ta
a
evita; z

Tdesa centrală, expusă deM.țhitta errelincă „din 1957

urmărească,
în
acele structuri di
i Le style q,
în
bu
uk
0
dt,aBurprinzăloare
fel încâț decodarea să nu le Ţpoatăa evita
dece
fuel) decogar
A femei
nu este afirmaţia că efectele conferă -uctura
etectele produse conferă,
eră
. .
?
,

||
Plâades de Gobineau, e.că analiză trebuie să j cum sti
Tu, UPinzi
_„
că, am maiema;
mesa-
după anctie
+;

pe cititorul medLu, pote arătat, o mesaj este construiți

nu lasă loc înd o
trapeze
În
pregătiie_să COSUL
mesaj care au. fost prezența Îui
| chiar tina,lar, În comunicarea, curentă, lo
Că ar: lui Fizică Duă

rese-ar aosatului 7. ord”, 11, 3 1961, 6] atirmă, „.Dâs 4

nLă, prezența fizică 09-
fost îăc câ orbește 2
A

atunci. să -
Sitoi Doniru” stilului. a
io Omul ca, ceva semenilor Iui. Dacă uităm această,
n N .

soluţionarea, problemei, spună,

A

„k-a adoptat; în: udiul folosirii. literare. a limbii

i.
nu punctul de vedere
“mega; e
ție si up,v6liciât putem rătăci n hăţişul
în scopuri speciale.
unor subțilităţi
Siurprinzătoare
produse
ni ulterior
se bar
a not
'amtorului,_6i al..aceluia, căruia Se. adresea toăte Dă
dreptate
unei
-Stilu
structiu 1-08 sistem. emițătorului. Ai
le, prinzătoare
Iu ni î
că „Sc |
re

Lat cind, în loc de a sestudia pe același plan aspectele goes evitarea impresia că, după ce
cercetătorii s-au limitat la, acelea a căror percepţie
este impusă destin prob oma stilalui trebuie abordată, prin cercetarea probabilității de
iție a diverselor elemente constitutive ale unui text, autorul se fereste
z a:

tarului actului comunicării”? 8,

I
în discuţie rolului avut de cel care
Observaţia de mai sus, referindu-se la calea bazele
de abordare a problem do repunerea a compune textul ca nu
în teoretice ale sumva, cauza aceasta, să se ajungă din n ou la teza că emiţător iţi ă
ne interesează aici numai în măsura
care indică, cumva, mesajelor lingvistice. Dar orice mesaj este porn
din

erară, (
c
determină structura din , j

În.
citat. După
îi
sti)
autorul părerea lui, OpePer-
finirii stilului de
încâţ să nu se deco.e
-
Cine efectuează codarea Cine_o realizează
.

fel
“4
i
?
7

procesul

7
aşa
Ra

ancutu
rd.

lingvistice,
Se

istemul de opoziții prin care exprimării

Tolo i
reprezintă dozepr: um Poate... îi vreun-dubiu asupra faptului. că autorul. comu
de comunicare fiinimală 1 Se duc n GSi6tică) rosi
itioări ve (intensificarea, rep

văi alt prilej, şi DICITI este fatior.. agtiv_de organizare

mesaje? 7
propriilor lui / a
“,

afecti otațră nem

este
Cu

zentării; Goloratiura Tierără,

stilul Cal pre Sa
.
de op
raportiridu-l la opera îi siâră, el spune etică) ar îi o serie u cît se insistă mai
iaca
mai mulasupra iimportanţei decodării
4
Clt se insistă
ii,
i

cu atit se)
mult a îi

raportitidu-l
că
elem pune_mai, piternic_ în.unină,
„
€
adică un

aa
Ja

4,
ai cărei poli ax fi contextul și un elemeni;
cu slabă previzibili
Ț
contra
20. iului”?
|
el alege dintr-un fond, de limbă disponibil,
parte cel al destinafarului, elementele
eo
6
nea ee prese, A na.
mare p

Atât ideea modificărilor expresive. introduse, sistemațic. în exprim

50
cu.

aranjează după Tozuli conta cu ceea corp

cît și aceea a opoziţiilor dintre contiezst-și ain.-elemont..cu. slaDăpresviză
AR
nor eee xi
oana; Sibian caîn
îs ji
IE

șidar Se
și

ei
adaos vevând

isteee
bine admise de adepții stilului ca combina,
pot fi foarte și
onceptul dem slabă previizibilitate_ne, trimite la. destinatar, intr BăVe x Aceasta,este fond.codareaj,
re această un Done ca)
şistem de opoziții în
ijitorutui, ce-i drept. carnijloe de a impresiona pe destinati contr te. Teoria lui Riffajterre parte
ra DAI LĂ
a ei că o compli- aparîn
PP

fi
fi în eviden soncepției după care stilul este alegere. Singura noutate o consti--
însă foarte adevărat că previzibilitatea nu poate pusă
cu destulă precizie decât prin cercetare statistică,
adică prin simularea 4
din
aea :
a asupra
TUL
al6gerea atitorul
avut”
AVU
dădest[i
ya

3
î
inatar.. în. eter ei
evorminarea- sferei ori
unui
4supra
i
această. face mesaj
am recurge că
lecturi, iar lectura aparține teoretic destinatarului. Din, canu careacă, în i
fie. „partea. lingvistiț loc de a teoretiiza,
M. Riftaterre crede chiar, că.ştiliştica, trebuie să -: însă la, citeva sițuaţii concrete
, că :

altă apreciere a lui, stilisti

am tâdea
mei
icind. întocmai datele teoriei, o cerere. adminisțasivă,
al
un
ă perceperea, i
studiază, mesajului”. După “aflică
care studi
cercetează „căile (expresivități *%.) lingvistice, prin
mare cantitate de informaţie”
care se transmit

obligaţia
adică un
a si mesaj,estese compune
administrativă
„pe baza unuiunui sistem
un mesaj rea
codat. înca
opoziții, unultaSan
e
absolut; la, îel ca o poezie. Într-adevăi, o cerere:
şi
Dag

anul
pe
de

E vorba, în fond,despre codare e şi decodare, despre

„pe

baza
“ține--să-se îndrepte_ateziți
tina

Ha
secvenţe Ye
na, detoate punetele
7 şi der

o are cel. ce decodează să ţi! Aceste puncte tre

care dau structură caracteri “unui mesaj. „
restul secvenţei şi să
„9% H. A.
A.
Saggi Saggi di Hatzteld,
stilisti
stilistica di
romanza, , Bari, , 1967, 3 4, repro ă
iffa-
astici scoase 1TGlict încât să se diferenţieze de eiect încât
» lui

te m ca i
color care accentuează efectul de surpriză, că pierd aiedece Meila
1

AR
și tuturor
el să nu po
eee păliPepi
i
]

celui care decodează un asemenea i-l

aguce și Alain Hardy, Theorie et methode stylis.5
. ducă asupra poate ului reproș
să nu le decodeze cînd execută bucata. (v. 2.1.6.). Francaise” stilului sept., 1969, 94, d
e
a
MA re,
mpuiue
i

și acolo unde textil

i
auf,
„Yingătoare (Sritica cititorului mediu, existenţa
/

cheie tidpoziţiile dintr-un context con

fă 50iOR 4 ant operă ete). De Ag mimteri» ideea că. tensiunea poetică este determinată de sucae

raoz iul
ului, dăiorează unei codări . izare-au omatizare este veche. Jan Mukatf
salPa „iun aia Oa
y

e
ŢI
standard și limbajul poetic. (vezi 7) :
i

manti
său pepre rmbajul
Lou e
3

j
de Gobineau. Essai application
d
ot
Hari
.
Ritfaterre a fost FR, Jalkobson în
şi

Michael Riffatexre, Le style des Pliiades' recenzia lui Henri Mitterand, î formularea
i "91, „ .

(leii
<

că aaterea stilistică nu este o opoziţie,

i
27
i
ci
după şişi psiholingvistică,
i
(citată
a
1957 atiana Slama-Cazacu, De iile
meihode stylistique, Paris—Droz,
zac
î
ilistică
dintre stilistică psiholi
di

i
„1007, 280 spre relaţiile SCL, XIII

pi
trangais moderne”, 153). de ealamar
lingoistică a stilului, în Probleme
3o
1
$
de ebuie căutate
preaie pe receptorul le poate realiza ,,. trebuie
s Michael Riffaterre, Încercări de definire date ap oaservă Că sole care
receptor tot în operă”
iar for Sale Analysis, de

ro acae
tor
»
da
în ,,Word”, 15, 155. stilul este adaos :
Ă
lică, 83. din Criteria
în
o e]

"89 4, Riftatevre, în „Romance Philology”, XIV, 3, 191, 217, nțelea După definiția afectivă sau Estetică) adăugată, fără alterări semantice.
i (expresivă,
10 M. Ritfaterre, în Probleme de “stilistică, 75,
pir De ă S ructura lingvistică. ._
ini Ceea ce înseamnă. că limbajul
. . >
i . 7]

exprimă,
:

* M, Rittaterre, op. cit., 78.

% MI, Riffaterre, Crileria for slyle analysis, în
„„Word”, 15, 157.

f Ga
na
reşte. să,
se. .aprobe_de_căţre destinatar ceea ce solicită postulantul. (de
ea are un efect; scontait).
E a

a
eriițălor, de VI eme ce, cum spune recenzentul îînsuși, „sistemele
emițător,
de
vre

urținle sint reflectarea mentalităţii autorului”? 100,

.
ae i, „si

de ofer
O poezie este un mes aj codat în care poetul puneîn evidenţă, pe ba îti Ii-ă
mesa ip-Xeceptor,..me
.

u iauea, na
ti
:
n n

căro
unui sistem opoziții.
6, unul sătiEa
TISEI, îhai lie punete-asupra nu există decit-penin-această: Izelin

a
ti

utmăreşte în același timp „Du

vrea, să îndrepte atentia, destinatarului. schimbăm rolul. De aceea, fie
a
dati necesar p aliză, nu-i
trezească în destinatar_o stare de spirit similară cu, cea. poetului. (d
treaba
=

E
ads

deriiune
sisa soiițin 0_ cantitate.d+einformadii oițătonului,"a, fie4 de we acoea
geme
â. doua. To

şi
ore

um CIOGEROORITaT)- SI,
I POEZIA
îi
ŞI -COrerca ire.e6)
AR Uli UD LanNţoglindește
teză
SOCI
ITĂ

Dai “cantitateadede inlormație

FI
Ş R

Prtoia, mult.rai m
ii talentul lui. ete., dar._schiţează . în.
j

ţățorulu
de eaer
€

i„.psihologia,--
din ai mod a pune problem
mesaje face parte le aiăli/ă, h dacă.
»_

entalitatea; psihologia; cultura

eficacităţii. Oricine alcătiieşte un text, dispune de cantitaţ
î5

o
alegerii şi vutnai ce știe și ce crede autorul
de informaţie, pentru simplul motiv că ca, seatlă-implicaţă în -mod..inti n-mesaj arată
lui

ci
deci Di

viață, si cepoateşti.despre lume, şi. viaţă

ce decişi dreptul
limbă. eunoscutide alcătuitiorul textului. Cînd alege termen
de metodologie de.a cere
crede
în fondul osajului 41. Avem,
e] trebuie deci s-o utilizeze. Din invocarea ei în cazul stilului ca efect ni Gto, împreună sau separat, dar nu avem
obţinem. limpezirea rolului deţinut de destinatar. Nu obţiriemelementelo; clarificăr Oi iu independent șin
|

al emiţătorului,.
nici recurgînd, cum face M. Riffaiterre, la slaba previzibilitate a [ii prisma, reacţiilor realizateIa recepţie. “Cercetareaefectelor nu
din context. Dacă nu bănuini ce va urma după un fragment acest din texţ
sîntem mai mult ori mai puţin surprinşi de ceea ce apare. Şi îa; iă de intere dimpotrivă,
idiția însă de a face - din această
un studiu foarte util:
ea poate constitui
» 7
;
nu parte a amalizăi” “geopiil
"este un factor important pentru definirea stilului, dar el aparţine. auto: mental al cercetării şi nici de a crede că îstfel s-a revoluţionat j

“
„rului mesa.jului.]Pregătirea unei surprize, căci în
alți termeni slaba previ
Dibilitate nueste decit o condiţie a surprizei, depinde de cine vrea să fac
lica, căci, după cum am văzut, mesajul, care este fapt jitmite
od. inevitabil la emiţător, corectînd orire afirmaţie care tinde să-l
mai ave “
o surpriză, nu de cine o suportă, deşi fără acesta, surpriza n-ar fă din procesul stilistic, O
rosi. atena F” arate
i După părerea noastră, chiar cercetările care au în vedere reacţia
As M.,Riffaterre respinge însă propunerea de definire a stilului ps baze
*

criteriului alegerii, întemeindu-se, între altele, pe observaţia lui R. Jakobsoi

Ș
blicului, a
rezuma și nici nu se rezură
acelei
mass-media atit; de des adusă în discuţie astăzi nu se
atât. Dacă, din studiile la care ne referim la 7)7
că „, în afara elemestielor redundante, orice formă lexicală său gramatical: teies modalităţile de influențare. â mass-mediei, atunci cercetarea este
este variabilă”? 9%, ceea, ce ar atrage după sine diminuarea pînă la dispariţi utilă. Dacă, reies, ele repiezintă, o serie de reguli de organizare a mesaju-
a importanţei acestui criteriu. El nu crede nici în valabilitatea, teoriei st
întoarce iti câre cineva, trebuie însă să le pună în aplicare. Acesta este emițătorul
abaterilor în normă ne
PE

lului-abaitere, căci „, conceperea raport; cu o

vamtajat; acum de faptul că ştie ce dorese destinatarii,avantajat deci de
la, concepţia statică a stilului, la valoarea intrinsecă a faptelor stilistice” ?
umărul de intormaţii, clasate sub eticheta „de utilizat în condiţiile
Or, după părerea, lui, faptul stilistic poate îi considerat ,, ca un mesajlimb
bal văzut, dintr-un punet de vedere deosebit, ca funcţie
o specială a
ve
Ya, Chiar dacă aceste informaţii ar intra sub formă de algoritm
ntr-o maşină de compus mesaje, poziţia emițătorului nu s-ar schimba
căiiâiă îi corespund stitiețuri proprii” 9. Cum de ideea, că stilul corespund
unâi fiicţii ne vom ocupa pe larg ceva mai departe, iar stilului ca devie
dec
e
sau abatere îi consacrăm capitolul următor, nu ne mai rămîne acum Henr
să tragem cîteva concluzii. Unul dintre recenzenții lui Riftaterre,
„1.5. STILUL
Mitterand, a fost convins şi plăcut impresiona; de vederile autorul CA DEVIERE
recenzat, pentru că ,, principiile pe care s-a întemeiat; el dovedesc dorin
de a înnoi stilistica franceză, făcînd-o să beneticieze de achiziţiile met
„dologice ale structuralismului. O_construcţie. oarecare nu are randame pus
seatribuie lui! Paul Valery 1%, care ar fi
Ideea, stilului ca deviere
cel dinţiică exprimarea,
poetică stetobdeariiiav-ahaterede Iă formele. i
în
stilisti decît în asociație sau opoziţie cu altele ; ea nu devine pertinen bile fâpti, id6ea, este foarteveche. Tot capitolul XXII din
lui
ir
sate
ca ale lin convingerea că “,, dărul cel mai de preţ
dgeîvtă interiorul unui sistem a cărui economie “este calculâtă spre a pr Aristotel se axează pe

după ce se arată
duce”un 6feci globaD”». FI. Mitterand adaugă însă o îrază care răstoar
L
€
grăităui să fie Iimpede, fără Să cadă Ti Corn,
_

procedeele de icălizaire a acestui deziderat, se spune despre

1

după păierea noastră, punctul său iniţial de vedere, căci sîntem trim eră: „ € faptul de a îi altiel decit în vorbirea comună — depărtate de
"

înfă-
Riftaterre, în Probleme de stilistică, 75.
a biseri
3%
M.
97 M, Riftaterre, în Probleme de, stilistică, 73. i
şi notaţiile lui M.-P. Ferry, Sapir et Vethnolinguistigue, în „,Langage”,
0 oa ibid | 48
V,
D
3. 2
1970. 4
, “u,
în „Le frangais moderne”, 29, 2, 1961, 153,
€
9%9
II, Mitterand, i02 La care
are se face
a în mod
mod curent t referire.
ref

E
64 65
ări
are
țisarea lor normală — are într-adevăr darul să înlăture banalitadea” %. Su
p !

În ştirgit, proprietăţile. intringece

N

ale textului
îi

natic,ar
4
putea săconstă.
fie -

cesul neobișnuit; al acestei idei în ultimul timp nu se explică decit prin ince
din limh
calculate maţematie, „fiindeă;
dintr-un anumiţ maiţierial
tezii
ȘI sens.
ea Sbeu

Este
cările statisticienilor de a găsi înseși regulile statistice ale abaiterii
fi

lor, stă PA

oraincitatap car Mari

tos 1939 rale. ale. autorului

pt
(

În termeni lingvistici, problema a formulată în de Jan tii Jor,

sub titlul La langue poctidue eri EA umăr din
|

Mukajovsky, în raportul prezenta de el

când autorul
la,
al aur
ă,
internaţional (Bruxelles, 1939),
al V-lea, Congres lingviștilor iși
sii
eaiÎi "despirituale
«

our aiţii,AUvOr,stilul
la
a, susținut că „, detormările normei lingvistice pa
care limba, postică, lg perni. ti) inur-0. anuiiită perioadă; -a-
,, unui text este- 0 funcţie
UL
face foarte des ca să-şi atingă scopul de a concentra atenţia cititorului +.

După
semnului lingvistic sînt simţite şi considerate ca “deformări ala procente dintre
frecvențele elementelor lui fonologice,
F „asupra,
normei limbii literar6”” 102. Ulei 4 ntr-un studiu despre limbajul star dar: gramaticale şi lexicale şi frecvențele elementelor corespunzătoare
“

şi limbajul-poeti 6, el stabileşte
o abaterel; jeri.=cate dau
tr
ciiloare_
d
ițudiiii posibile faţă, Hormă Ș/uie
personajelor şi Garacterizeaa
dintr-o normă contextuală înrudită”. Aptozul. ulţimei definiţii, Nils E.
Bnkyist, își explică preferinţele în modul următor:
Stilul "spune el —
în co mponeiitele lingvistice ă]e.text este ansamblul de îrecvenţe ale. elementelor lingvistice în două sensuri
situaţiile din text; ibateri înseși
S-E „diferite. Mai întîi, -sţilul este rezultatul (folosirii) a mai mult decât un
Dăr AF ărice apăteri reprezintă, si tape. de SUL. DO. element; lingvistie Un âiivtat, de EX6riplu, Hu GABătă Semnificație a
ca, ele sări fost, uțilizate, în mod INTENȚIORaT.",, Volare: text. d6Cii Prin juxtapunere cualte cuvinte, „Prin urmare, statişt

i
standard, violărea ei sistermaţică, tace posi A utilizare
|

“în afara, GondIȚii, su există, după J. Mukaiovsky, Cr dupăatică!

element de limbă neraportat context nu
Duimai textil făâi lung decit 0 propoziţie
Ia
importanță,
a urmă.
aestet

Stilul ca deviere revenit în preocupările lingviştilor 1951 în normă

implicat ODservarii
La în cate autorul Tua poziţii
:
AA nu trebuie
ÎnII al doilea rind, studiul stilului : DoZiţie
liniiteze săse Id
în urma articolului lui Ch. Bruneau, siyistique,
fonologice, riortologice, lexicale. san. sintactice, el trebuie
similară cu cea a lui Mukaiovsky şi împotriva neostilistioii reprezentate
d "Ro
1, întemeieze bservajii. făcute. la, diverse nivele ale Tabu”
ăiansamblu
și Helmut Hastzfeld
jeo Spitzer, Damaso Alonso

pi n
: da Vi6ă să ne opiim atât la ce spune Nils
]

el puţin. succesiune, de dexie DE piivește,

SR lă de
deizieze
și7. pentu E. Enkyvist despre caracterul de
€

calilaiie îeresaj, pe siatisticieni, care (engl. ageregate) al sti-

o-TLOri Guăii statistice După Gh. E. Osgood, stilu lului, cât și la faptul că,-pentru €], Stilul 65 Hiichie îi ădevăratul înțeleș
întăi
uiti
a

al cuvîntului, fiind gonstituită dă

6

N
6 sita ăl6 text,
a
s6 defineștă;; câ; deviere individuală de la normele valabile în
un-termen alul funcției, Și pl Corespun
A6

petru care s-a făcut codarea ; aceste devieri există în proprietăţi e

diverse grade 4
3
LUC
udită, al doilea termen al funcţiei.
tr DU

_tistice ale caracteristicilor structurale, pentru care există

”
alegere în cod”? 19%. Stilul un.
deci raporț; similaa cu, o..mărime variabilă dependentă
este
|

Una dintre consecinţele aceşţ;ui feldea. vedea lucrurile este limitare

de
doi termeni. Iată o definiție mult mai elegantă şi Saiăpioape de adevăr
decit acelea care identifică stilul cu mesajul, de exemplu, decit definiţia,
“sferei de acţiune a emiţătorului, care nu are drepturi nelimitate. 5
înt
|

lui. Bernard Bloch, deseori reluată de cercetători. După B. Bloch,

că un a ,, stilul j
-

adevăr, de neconceput dinevaș- compunind- vezi numai din € ie unei comunicări („discourse”?) este mesajul rezultat din distribuțiile de
create de el, să încropească vreodată cea mai Mică sscvenţă intelig in frecvenţă şi probabilitățile de trecere ale caracteristicilor lui linevistice, -
Nu este deci inutilă precauţia lui Samuel R. Levin, care confruntă rezult în special cînd ele se deosebese de aceleaşi caracteristici ale limbii luate
tele analizei abaterilor cu intuiţiile vorbitorului
10%.
ca un tot”? H2, :

de b. Pippi
M. Xeoria stilului ca deviere conţine o idee importantă şi fructuoasă, !
193 Aristotel, Poetica, studiu introductiv, traducere și comentarii chiar dacă, uneori, ea a fost complicată cu o mulțime de amănunte mai
„__

Bucuresti, 1965, 84—85, 176. -

aoât—2 sept. 1939), Ra mult sau mai puţin semnificative. Valoarea acestei idei ne-o dă foarte -'7
ame Congres International des Linguistes (Bruxelles 28
, , ,

în
104

Si ate
poris, Bruges [î. an], 95. bine repunerea problemei forma ei cea mai simplă : dacă toate mesaiele—
1.5 în Paul L. 'Garvin, A Prague School Reader, 28.
|

, ,
anumită limbă ar urma absolut aceleaşi reguli, deosebirile dintre
ipor
_

5,.1951, ecenzal
,
1% Ch.
Bruneau, Lă stylistique, în „„Romance Philology :, ele s-âr şterge complet. Cele mai puţin
de Gerald Antoine în „Revue dhistoire Jitteraire de la France 53 (1955), d pistențioase constatări stilistice vin
)E contradicţie flagrantă cu ipoteza de mai sus.
în(vo a 0
des origines & nos Jours
si Gh. Bruneau, Histoire de la langue francaise

ai
si recenzia de pe poziţiile neostilisticii făcută de Alphonse C. Juilland „Language”, 30;
Din această perspectivă, stilul ca deviere reprezintă formularea sa-
1954,
954, 313—3938.
107
, |
pentru ansamblul chestiunii, vezi Pierre Guiraud, Les caraclâres Statistique
, 3 vantă a constatărilor empirice d&câre amintit mai înainte, în sensul că
de la statistique linguistique,
pocabulaire, Paris, 1953 ; dem, Problemes et mâthodes
OS. Ahnianova. L. M. Meljtiuk, E. V. Paduteva, R. M. Frumkina, O toănyh metodah i . 122, ap. W.
110
Wilhelm Fucks, On. Mathematical Analysis of Style, în »„Biometrika”, XXXIX, 1952,
69 ş.u. Bailey and Dolores M. Burton, English Stilistics, 89,
dovanija Jaxyka, Moscova, 1961; S. Marcus, Poelica matematică, 11 Nils E, Enkvist, op. cit., 28,
“40%
Charles E. Osgood, în Style in Language,
Poelie| Language, în sk
295.

SR,
Ă
|
19 Levin, Deviation-Statistical and Determinale — în op „cit, 1„Bernard Bloch, Linguistic Structure and Linguistie Analysis, ap, Nils E, Enkvist,
25,
gun”, XII, 1963, 276 —290.

_
.

& DI _. ae a
66
 și

comportare lingyvistică.a. indivizi zl N (ra)

ti?
Feii:
a i oc n.
Ca ULUINr
oumarea obie ctului tr un fa
și
ADACIA AMA cul
i îi

- ] D tv este
Ș ie? , „fără
ție ără ici
DIGI
el exprimă realitatea diferenţelor de
LANA _
AA

prisma, identităţii unei limbi

care
VOLbILOLI, pe care 0 interpretează prin
sine însăși în orice fel
de manifestare a ei.
cele mai multe ori ca un fenomej
Stilul ca deviere este conceput de afirmă că ,, stilul unei comun;

6.
când
conereţ. B. Bloch o spune foarte
Glar
din
căi este mesajul rezultat;însă distribuțiile de îrecvenţă” ( . etc.).
- 5,
vozodia, ritmul, ambiguițatea ete.
Ci
.

geneza : că deviere, ca selecţie, — ca adauş

“Oficum i-am privi
stilul d e mai sus presupun un mecanism de transformare a unui
iul
! emoțional la nucleal comunicării, ca expresie: unei funcţii a
proprietăţi aleacestuia. supă reguli ui
je N
ANA
uit într-un fapt estetic
bis tehnică strict lingvistică
VAI,
|
_eşte_ mesajul. Bijleste_ o șumă, e modifică material „Vath ebui să ne decidem așadar asupră“conceptului de funcţie lingvis:
combină și-6ventual
pe bâza cărora un. emiţătarial6g6, spaţiul lingvistir; mat
ţ
bădisponibil. Megajuleste anstormat în _fapt_estetic.
miiiitite. El constituie,el Șiurinare „Con.
dCi încva teluri
ro; ie prin
doi
raport întreed
5Dee ei 0 pe 5

oa eaeterminat
ce termeni
A

aa
Ă

e unde rezultă că raportul dintre coneret

i

şi ij

ie Cînd
AŢI și

stilului,
VALUE A, în Mo înt re
dintre sistemul limbii și manifestarea, Jui.
ISI : LOGUC si

este, constată SAL.

AAA. -
J
SS î_a
după împrejurări, că.uneia, = :

9
A

uite, spunem,
o sumă, dereguli carese descoperă numai mesaj,
_
i
| „mec - : în stilul înţ,
> .

Cind iti
Fiind î
|

Si vorbim însă despr uncţie în lingvistică, nu avem totdea-

Mae ora Rs
-
spre
|
în că

nornie,
li

p 7
ie

i
san deformare a, unei ȘI în:
vesează maipuţin ca deviere, abatere.
Ro,
|

sistem reguli raportat: la. sistemul. lingvistic. general. Cei că o

amultal sau un procedeu God ne.referim, de
ci, de cale mai multe, ori, un
ef
“i
|
mult, funcţia d de conu
exemplu, la Luneşia
text dreptai

e
| unui au
0 la
ale de exemplu,
statistice un la
sau „

totalitatea proprietăţilor „vor

ne
de
Cînd »

| îl consideră
proprietăţi servesc desecoperie la, uleare, ne gîndim un procedeu şi conchidem că limba are într-adevă
-adevăr
dar numai în măsura în care aceste moale gin
prin o ştire
Ş
lă
simţurile noastre că
fani laanumtită fiindcă putem de
UD

i
devierii este un element impo |
constata
sistemului de reguli ale textului. Măsurarea, acestui site cu) OTU Serielo verbale persoană la alta. În aceste condi-
!

i
definirea
lao

dar nu constituie decit preambulul pentru o

Pai

de ştiri, ceea ce ne făce 8-0

'e

î ant, ne apare ca însăşi transmiterea

|

Ta N rol, destinaţie său c facitaie, deşi aceste sino-

i pana I-A esea, Su Sinonimele
animism în limbă, care ,,face”,
pfâce, pizanstormă, ă
Caro
„it

EXPRESIE A FUNCȚIEI ESTETICE inta „modifică ş.a.m.ă, 7,

»
|
216. STILUL
oii
CA „iebimbă”,
Fasi
ine

de exprimare, ţinem totuși să

pă
E mă

multora, un atribui intrinsec modul acesta

con daimnâme ce obligaţi
Funcţia estetică este, după. părerea limba, noi sîntem obligaţi să-i privi
să-i priviza
cu a666ă ling vistului celJi
„face”
|"limbii. în teorii Stiticturaliste,
,

ca
aare
au
rom

începînd ile așa cum sînt, raporturi.

sti
'ikaiovsky;, se consideră că ea acţionează cu deosebire în limbajul, lim dinainte a lui J. Mukaiovsky :
dai În, formularea,

Ia tepoa
în raportul său din 1939 despre
sau limba artei verbale. Astfel,
seria „funcţia pe care o îndeplineşte lim [ cană cer ort dintre subiea
nită piect
poetică, Jan Mukalovsky
:
este concentr poetică
limba poetică „atenţia
poetică este funoția estetică”! şi : în devine în felul acesta scopul însuşi cenlaltă idee a, lui că, în i

acer
limba

asupra semnului [ lingvistie-eare- semnului devine în Eau scoppul fisuși al manitestării lingvistice”,
unulu cane d erine înfelu pe

7 ale Lt
manifestării lingvistice” 13, ,
fundamentală a teoriei exp
Recunoaştem în ultima propoziţie teza
: “. însă)între, subiecii şi obiect;
Stea
ni+
există (nedefinit Ant)
i

e
|

earîntr-tin
i
i a)
ua
stăXAport

ca,
1959 de Roman Jakobson; care VOL» rapoz special eaeeeet|
la a ex rapit specia. special duce la transformareaobiectliă fapt, -

ja estetică a, IMIDII "17. Ba, reprezintă

tului antec
limbă, faptuleștetie rezidă în transfor
e) în manifestării-lihgvistiee
A

este şi o limitare, pe care 0 avusese

atare

Î niesajului

nu este numai terminologică,în ea

,

în vedere și J. Mukaiovsky raportul amintit, când afirma că „„dome

nu coincid decât în parte” 55,
scop
Nu ne:
al oc
TEI două aspecte ale chestiunii, nu numai
ă
,

funcţiei estetice şi cel al limbii poetice 6 primele

că cea dinti se poate manifesta și în alte tipuri de comunicare. "Lo
acel ră diitie_stibiect, şi. o năcă i
e Vom ocupă
cter vag, ci şi fiindcă nu ne propunem să abordăm aici
MultăTovBEy,, funcţiaestetică
ori.
est8,

116 ]
ISomanJakobson, în Probleme
de stilistică, 137 )

a
3
în
“Vâme Congres International des Lingu Sar orâielk, Les fonctions de a i langue et de la parole, în ,,Lra la
” inguisti
n3 Jan Mukatovsky, La langue podtique, de Prague funktionelle Stilistic.
L 1964, 41 ȘUL, Idem, Sprachfunkiion und
|

Rapporis, 94. XV,

Probleme de stilistică, 83 ș.u.
14 Roman Jakobson, Linguistică și poetică, în
în], 39 9ase
of

stic presenied to Andră Marii

ion ki

Shudies
L. Garvin, A Prague 5 ]
The Zstheties of Language, în Paul
Circle
>

ieih
Haliath
Birthday (ed. Alphonse Juiliana), The Linguistie E
115
Jan Mukatovsky,
i -
” ” ”

Reader, 31. .

69
68
de
su,
pe e
.

papi subordonîndu-se ideii-. căy şemmul verbal nu devine N

)
mai
ge
ică, ambele păreri
.
ia c), ţinind de tem
A

domeniul esteticii 18. În schimb, aspectul de mai ri

.
« a Îi
a

termen carevrea să spună (/

a opacizare,
;
mood

pa
, noastră, merită cea mai mare atenție, cu atât mult cu cât el reapay
că tuncţia poetică înseamnă ;, vizarea mesa „ŞI reresenit sc. destiilițează, fie şi țemporar, prin
la R. Jakobson când se spune accentului mesaj pentru mesaj”.
jului ca atare, punerea pe
iază. pe. convingerea, că
referentul este un obiect
Făcând din semn scopul manifestării pogtice,.J. Mukaiovsky ajung
în cele din urmă la un rezultă Câte 56 pâre opus intenţiilor lui, căgi
ab fil tt
„BA înţului, adică un lueru. La bază acestei convin-

i
în
îi
d3
eri stă briungmul âţit de cunoscut al lui Ogden și Richard, pe care-l repro-
în „fără nici o reterire-ulte
lui
transformat; în scop al mesajului, fapt estetic
vioară”, semnul Își anulează iris
inta apare distinsă 4ca un sinentală, acee
elepient. verba
duci măi jos într-o formă simplificată :
de a fi „„aliguid proatiduo” şi nu nai decit
dă”
fără, referent,
iovastă
simplă succesiune de sunete-aa
£66iie,- semnul '6ste "conceput" Clasic, dipă definiţia
lui F. d
Concept

Samssure, nu se pune problema altei interpretări, deși nu este cu totu

exclus ca autorul să se fi gîndit nu la semn în întregime, ci
numai Corp fonic Obiect-(referent)
portii, lui.

acestuia
I
upă cum am arătat la 1.0.8., imaginea obiectului cuprinsă în Dec ri
sem = ”

în favoarea imaginii suporkubui-țiiu v ers. critica amănunţită a acestei scheme ; ea a fost făcută
avi în
se poate, se temporar Nu
vor face
rutatoysEy. spanind-semn, vedere numai suportu arăta numai de ce o considerăm necesară, pentru

|
dacă ailese, Vom
rămîne să analizăm în ce
imaginea din urmă poate const adepţii ideii că în anumite împrejurări semnul devine opac. După

eee
măsură
manifestării. lingvistice, eventual poetice: Pentru ca lucru
vui scopul. cum se vede, caxacterul arbitrar, _convenţional--sșiz-da--origine-aceidental
acesta să aibă loc în condiţiile stabilite de autor şi cuprinse în restricţi al legăturii. dintre corpul fonic. pbiecti(reterent
și

nooilenta
trimită
lor
referire ulterioară”, ar trebui ca suportul să nu dec
„, fără nici o întreruptă. Din perspectivă, arbitrarului semnului lingvistic, este bine aşa.
laimaginea,propriei sale organizări, adică
binare, la. caracterul vocalelor şi consoanelor
la
foneni€, Tă
ete. ete.
iodul
„„Fără nici o
con
referi Ku e însă „bine. că, obiectul .(referenţul)_a fost inclus în semn, căci linia
întreriiptă arată numai că el nu este denumit piintrauii 6oip fonic determi-
și
ulţerioară” înseamnă în sens strict fără eventualele conotații confirmă
sugerate €
deci ni nat. Se creează astiel posibilitațea de a susţine că atunci cînd obiectul
aşezarea şi calitatea fonemelordin suportul
fonic. Nu se
numai (referentaul). este mascat de.o..conotaţie. legată de el sau izvorită dinValori”
ti de fapt
licanea calităţilor fonice ale corpului sonor însuşi, se produc6 Opătizarea,.
gîndit
ipoteza că autorul, vorbind despre semn, s-ar el să se fi referit laimagini

pf
pi

partea, materială a acestuia. Iiventualitatea că

obiectului substituit am exelus-o din capul locului, fiind limpede penta
Dar cum triunghiul în întregime reprezintă semnul, iar legătura.
din urmă atrage în mod
dintre!0% ,

oonoopt Și corpul tone nu este arbitrată, aceasta

Do
A

noi că nu întră în discuţie,

pbeg
obligatoriu conceptul
pu 5 invers, zar
inverş. ()pacizarea
şi
poaiie atinge deci niciodată nu
Yp

Pe coneopiul.
i
.
iposta mm
|

„Cât4 priveşte Tiifineţia poetică

: :

sia că după — B. Jakobson — principala Ti realitate, nici corpul fonic, piei obiectţul nuintră în semn, din cau-
a, celei estetice.
căacteristică-este vizarea mesajului, sîntem nevoiţi să arătăm cle
arătate la 1.0.8. Blementele supirăsegmentale âle corpului tonic şe
czedem că trebuie să 56 Tăţeleagă prin sizare. Ha nu poate însemna de pot însă transforma, într-un sistem de semne derivat denataţia, se poate
faptul căunui fragment verbal numit. mesaj seacordă
că el este în ăşăTer piisîn valoare încit nu poate
iîi în
o atenţie deosebi
nici un caz trecut
etompa prin context în favoarea unei conotaţii, o conotajie poaite fi şi ea,
estompaită în favoarea alteia ete. Oricare dintre 'aceste-fenomene poaje
vederea. La această interpretare duce şi condiţia din a doua parte a îorn să ducă la schimbări, dar nu la
opacizare, ci la ofdedublare, altfel spus
„ei lui R.-dakobson/:
Dacă mesajul
»
punerea, accenţiuliuipe-rnesaj, pentru. nesaf''.
repreziiităr-eXprăsia verbală. a unui Gonginut, coere
-oces, dar, de vreme cejiiu toate ambiguităţile
;
— nu i se aplică decit atu ntre condiţi os
poetizării trebuie să intervină o anumită, orientare,
condiţia de a-l accentua — evident stilistic int poetice, în actul
isti
ţă tormă, aceasta e Un_mesaj
AD mesaj] obisnuiţ comunică, unul artisție sugerează şi 1cită-Ș1
„comunică comunică,
Bimplifică d, voiobişnuit
ți,
ri
pune că ultimul conţine-0-e€ titi: una
prin
lg volti Ca de genine
adăugărsa unui
tiiNR pa aa î,.U0 plicită,. Cea implieită nu se.realizează cuneceşitaite
ee
neceşi
LI şi
congtaţii
=

lingvistice,
sa 9 Mare dinorganizarea succesiunii de denotaţii
ament, ci rezultă,ACU:
:
ED
o

cer

jorganizaţ în tunitaa ȘI. CODOtațII,

E

VR aa-anisdimblu
eliminarea re ininoră de natură sintactică sau mortologică ete. Orienta-
JT0Ă

tagmă„ De fapt, problemă propriu-zisă este âssâsta, ci ie: DU Rio modificaredepinde

a țrecerea luiîntr-unplan. carenu interegeăză exprima însă de plasarea în text a denotaţiilor şi conotaţiilor.
ci

.
Sa d &
ombiguității
- =

'entului sau. măcar

+

ferree

11 Max Bense, Malhemalik und Dichlung, stabilește trei condiţii minimale și patru
male pentru considerarea unui obiect drept estetic, v. recenzia lui Mare Hug în „Lă
n
40
atenţie "i,
aie,
ș un semn devine
bicei, îîn asemenea teorii,
De obicei, |
opac prin i așezarea lui în centrul
dacă nu a fost calificat chiar de Ia în ceput drept un lucru sine si pentru
tru
Ă

în și

no
|

si

m
tite 'Podorov, în Liiterature et signification, 110-117,
A L

“P,

francaise”, 3, sept,, 1969, 111,

.

70 i
 po

pila
ara
etice) el ci. La î€l stau lucrurile şi cu
alte mijloace de reliefarea unei idei
/ „Dacă, ţinem, neapărat descoperirea. unei la „ien
Miu datori
AOriţ 9
cu realizarea surprizei prin frutarea aşteptărilor, atit de specifică,
iar
i i i
Și
nu
CV

alul limbii devine poetic, atunci ea; Grenţa d

dintre comunicarea, explicită, şi cea; iniplicită sau
(În apivronţă limbajului poetic, dâi care se întâlnește în limbajul familiar
x denotații
dintre comuui,
.ugotie, servește ladeclanșarea”comicului ete. Concentrarea şi OrGhi&s.
În
/ Deea
i

Danilă ȘI Gea sugerată, Sau, în fine, dintre conotaii,

ul

asemenea procedes înti-uii in6săj de dimensiuni limitate este

Sita ne al
nod „eo
4

cale,
pe
ea veare
Baza acestui ra importanţă
ori, inesasjelă; ui punerea în velief a unei părţi din
bora
ce
4

Do.fndată,
insă ulteeva. pertext; cazaaju-
e
în

Tiiele dau o foarte mare comunicări altari element. de tehnică poetică

cu
diferite. 1 repetiţiei
săi
poetică sugerează
urrisază ei
0oivobuiea.. 80 impune, interpretaxea, textului ca loc de manitestăreo
a
die
“ună Ganţitatea de denotajii, altele sugerează numai printr-un_det
a.

hnică
-

AL
Cind ele sînt concentrate și pasibile de ermetiși
Cind se urmează cealaltă cale, sînt în genere mai larg destăg rate ŞI
consideră clasice.
În-călitătea de ipostază a funcţiei estetice, înțeleasă în modul arăţ
Ia
ă.poeţică.
0 Be..ded
tic
dirt
“De aici se deduce..că deosebirea
intre un mesaj verbal
d, deose
rezidă în primul rîndîn orgânizare,
Vizarea
strihui
bal aa artistic și
a.
ribuțiaprocedeelor
mesajului ca atare repr a care dute org iaă
j

do
aici fungjiăpogiictoeloitreă-o serie ds pirobleme ale artei verbale sau, e ini realabilă,

ST
După ea mmeazăază retuşarea care diferențiază
puţin; le plasează într-un cadru mai potrivit pentru eventuala lor sol bilă. jiază ret

D lui constitutive,
După
- mesajul în părţile potrivit cu o intenţie estetică
ţionare.
“A Prima, categorie deproblome priveşte procvele tehnice de dedublaa
îi A
căi

a dual) interpr tatea valovilor stie ieălizate. 'Giiționăra căprocedi

euemdate cr ŞI EXPRESIVIT TEA

a ară
i
această are caracter abstra
Dai ina
tehniceriiu op Panojia, căci 241.7. STILUL
pe cînd procedeele țehnhice puţinsint
mai
abstracte.
Ca obiect pasibil de tranşformare estetică, meşaiil verbaleste,
|

folos
.
Expresivitateal căre
în comunicarea curentădelfoţh vorbitorii limbi. REgDlile. lui de org
unei i
til Util dititre cele mai
tivă, CORSTITIIG
Ţ

a şi funcţie expresivLL si
căreia, i se spune uneori şi funcţi
ita capitole ale stilului ȘI
. :

stii
nizare. sinţ de toţi cunoscute şi întrebuințate ; mare parte matenial din ticii,. Printi-o exagerare care poate fi ua mărită tă sto
I8-
istoric, s-ă creat chiar
căruia i se aplică, de asemenea. O cantitate oarecare de/propedee-4hui impresia ca, reprezintă acelaşi lucrucu stilul şi că însăşi stilistica ar exista,
că

aa
îni

a
numai pentru ea. Ca, rezidă fi
o ri Auza1 ezidă pe de o parte în identificarea, ei cu afecţivi-
:

pe
ereu
saţi în mod
ce
esaj artistă
ce

ICIicelor nointeresaţii
IPC

ai
ozi sau
constant cl. de aceea, pe cind picto ul, arbitectul
de
icini
sc
de SD
p
urna , Ara 7 ) etica,

ptorul pot încredința parte

o din realizarea proiectului
meșteșugari ai profesiunii, poetul nu are moţive.s-0 facă,
lor estetic
”
un 1o1a Pterea uiIL alatzteld, conceptul de expresivitate a despărțit
ari curente unul reprezentat d
; Pie / f-
£.

o
:
Bruneau şi JI . Marouzest
în C
ca

eat, pentru ..careal fexpresivitatea este!i (eensul

ere
Ch. fi

Admiratorul unei picturi poate să nu ştie nimic despre modul : neau

și
n d.

pihologiea „afectiv oricărei intonaţii, fi

Oticărui-euxvint,-al
-
PI

obţinere a culorilor folosite de pictor, niimie despre principiile combină

şi aplicării lor pe pînză. Apasa nu-l împiedică să aibă o părere
poezie, un.roI,
desp ceOe,
Oricăitf sintagin6 utilizate într-un
Șireprezentat de K, Vossler, L. Spitzer şi Damaso
|
enunţ; daitorită emoţiei” :
Alonso, la care
;
tabloul pe care-l privește. Ginecciţeştesau. il alt,

ză
ascultă
ar putea fi într-un “anume, fel,
o nuvelă sau o piesă dramatică areînsă cunoștințe de limbă care-l, ie însuşi
Ilatzteld Pentru — adăugat,
"d şi

la, sine în situaţia de aprecia El nu poate să renunțe

a
z fmuor 3 teacă
ele, presuj penedetto.-Croc6.
la ei, expresivitatea este?,un. element. înai
grice estetic, imanent; în orice material de limbă “iltaau înta-.e fontă de e
nînă că ar dori să ajungă aceeaşi detaşare iață de
Ia rhesajul artistic
el
ver RR A
E
.
et
IE exact, ta ansformai într-un enunţ artistic, element inventiv careleagă!
.
I-O orm ȘI
A.

ca admiratorul unei picturi faţă de tablourile privite. Mai mult, are imp unui creator de limbă, de torma, ereaițier găle” 13, această, poziție:
i

£piritul
sia că ceea ce s-a întimplat eu mesajul verbal elaborat artistic se înţim
Pe

D. în Studiite-publicătăde el între 1936

Coe al
Pasat

ti
şi cu propriile[ii mesaje, căel Bu-grdirtotăsaiină seama, cum a
fost atras
etizateE apoiCaracostea
în Empresivitatea limbii române. ca. te
şi 1942
d se,

BUGGESItnE şi într-un univers cărei

este,
ti

intrat nesimţite
al
O cum a
d6-eriițuri

pe ]
dstiel explicat; de autor:: „„Aleg terrmenul de expresivitate,
|

idei pe care nu-l recunoaşte decât; după ce se află în el. Realizată cu mul stie de Aleg
d
preferindu-i

EceicăE
trudă, organizarea mesajului nu-l îra p ează, mai,
câlui estetică, nu numai pentru că acesta île coaprorei

e
ales dacă nu apare
pare. SU
$ începe să
d
dent cau 8cop în sine, ci servește numai ca să trimită la elemen [... 1] dar șipentru că termenul de expresivitate este mai plin de seva

papara IDda
sărat.espăsrţind,. coacerea
e

motivele enumerate mai sus, funcția, poetică H; A. Haizfeld, Saggi di stilistica romanza,
120
N din |
eleni
30 . i i

Se
pyocădestehnice, pe acestea din urmă le putem. supune necondiţionat al ideilor lui K.

ae
Mozilla, de adept
ansamblul. de &

6 folosii pernitrii
“tare
a, Ori yd rob ms d
Approaches 0
: una estetică
London, The Hague Paris,)
iv-stilistică euolics
i și
(Vossler), un
Detiiii lo distanţe variabile. Ca, ni ana „psihologico-literară (Spitzer) ; v. și Elena Slave, în Pralea ae Tnguisiică
240.
peer
> ZIțIi
dis
€

elemenţ al. mesajului, repet Ve

stiti i ra
ape incearcă definirea expresivităţii prin opoziţiile de intensificare din te
eanu, Stil și expresivitate poetică, București, 1972, 15 îm
le şi contezi, în Omagiu lui Al, Rosetti, Bucureşti, 1965,
ȘI

ș.u
Ia Bapre-pr ş.u.

ien E
t
, 607 ate ?

73
72
 vieţii şi de realitatea obiectivă pe case, în literatură, o avera în față nec autorul citat
ideut decuvânt
Y]

am, considerat, noi. înşine că expresivitatea

enit? și din,
|

m
12,

ei patii
ăi

usă cînd rezulță din context, inclusiv

îm Cele două modalităţi de a înţelege conceptul acesta au conseci
4

și cealaltă ni s-a părut că pot îi puse |

a 7

eco
=

Viră,piiajional
- ci
.

una,
=

i„Sdiverse. Astfel, pentru adepţii tezelorlui Ch. Bally, când se vorbeşte deş
JP expresivitate, opera literă i, în calitatea. ei de creaţie deliberaţ 6, cu numărul posibilităţilor
u
ea ce iniormaţie,
de Ă ț invers
Ay orțională,ă cum se ||)
proportţi
viu ea ere

a
se elimină din discuţie, fiindcă expresivitatea trebuie, să. fie sponta, a
ulțime de eyepimente
ăților
iitățilo:
de alegere a unui
și direet proporțională ,
eve int
niment dintr-o

îi în
cu numărul știrilor
pentru a titră Bitu
Dăii le ling vistitit, "T6ED6CLiv ale stilisticii
ovistice; căre nu se vor cuprinde deci decit mesajele neelaborate axtig
pub»
ţi sa] fi al sensurilor cuvîntului; astfel, termenii poliseman-
ției au 0 mare cantitate de informaţie, cei cu sensuri puţine, uiiă
Echivalată de fapt cu manifestările în cuvinte, forme şi sintag
ale emoțţiei spontane, expresivitatea nu exclude complet estetica. ] mii CĂie pr
inel, A ăţi into e infoionosemantiieei
mâţie
nici ună. Ambiguităţile
sajele știintifice
mari, iar mesajele
ri,
de
ştiinţifice
san. se datorează
sau, îîn genere
e,
cât ţ ți ia

exact spus, cînd se face această echivalență, nu posibilitatea,mă cele fără ambiguităţi, nu au nici o cantitate de informaţie dacă incă
de
„unei

ăd
apariţie ă artei în
rămîneTinibajul atect o
enunțiuri, dar ENInu interesează,
ea
punea
omeniul.expresiviţă
Gutân, opus Jimbajulti intelectual, care,
principiu, nus€ subordonează emoţici spontane șau nespontane. „Lira
deosebire semantica, sintaxa şi ionolog
cal s
ipeînţeles o ştire unică, 126.

și p
po
itatea ambelor tentative ni se pare astăzi redusă. Între altele
u că la stabilirea expresivităţii ca o cantitate mare sau mică de
conciăt;ăfertivitatea atinge
cu

btommație hui bune pu obanea cum să se determine numărul posibilităţilor ;.|

.

deşi nici asupra acestui Dilici nu există unanimitate de vederi, ŞUII1 dintr-un mesaj ambiguu, de ispur
vrem e ce nu dispunem
i
pa
A. Marţineti, denumind-o iuncție expresivă, a putut s-o reducă nu
le o metodă>
care săștirilimiteze cantitatea, d6e inter
de ări,
:
di
4

interpretări, mesajul
multele și
unei

în special cel ermetic, se prelungeste

iar
simbolizări
anodulaţiile vocii şi la lungimea nefonologică a vocalelor 122,
poetic,

ia adese a în simbolizări
|

g ZĂr în

multiple şi
i i

»
a. înţelege lucrurile văd în exp»
ște $

celuilal mod. de

1 d
“

NpAdepţii

i
|

, fauseţea Tătâită a unui idiom, pentru a cărei scoateri

R.
Distinoția fineDupă
expresivitate și estetică nu a,fost făcută net decit.
-o-prelucrate, o_tiltrare sau. transformare artistică.
cer& însă
eleiicatului estetic în limbă a format obiectul multor discuţii, pe care le 'cţie emotii:
recunoaşte expresivitatea spontană, ea priv
„
el, ca funcţie emotivă, în
5 exc
are
am.Do
cap crezut, i pe”
Sicie .

le reluăm acum, chestiunea fiind, de altminteri, secundară, în sensul

indiferent dacă un idiom are sau nu o frumuseţe proprie inclusă în str
tura lui întimă, faptul că se face artă cu el este indiscutabil, orice e n
e
ar, totica,. sub „denumirea de! funcți€” poetică, priveşte mesajul. Atai.
a
nircă 1 exclusivitate
cit autorul atrage
dintii 6inițătoralui este cu
atenţia i să n u căutăm
mai seriniti. 9
ăuţă din priincipiu î
elei
ătt în

e zențe aria
i
AMA
diverse mesaje cîte o singură funcţie, ci să avem în
,
încercările din ultimul timp de a-i descoperi estetica imanentă au a
ai
tv

Hi să

d vedere vezenţa. mai pi i

muțtora și cudeosebire
singură
ierarhia
În practică — evident nu în cea poetică
m

precizări utile, deși autorii nu au fost totdeauna ioarte consecvenţi.

0
o
,
lor.

exemplu, pentru M. Ritfaterre, în expresivitate intră, intensificarea rep — vie să, admitem
insă Şi o contenenţă emotivă, de exemplu a, celor
. ştiinţifice.
ph

care compun mesaje Pi

zentării (a imaginilor), conotaţia estetică, dar şi coloratura afectivă mo,

Stephen Ullmann îi pune în seamă atât scoaterea în evidență a cuvinte alcătuiască

veni reitătorul
poate.să un mesaj q răspuns la un stimulent

a
ritmul, simetria, enfonia, cât şi intonajția emotivă. şi orice element 1a un aunor
1

exterior direzt: sau urmare îridslungi- lecții:

[Oa vâspung
„chiar'est ăsociat cu un anumit mediu social, Deci, pe de o păi d
i, mesajulăre
tr

timulent. caracter Epontan d-fonstruit

a
a pede
în
onstruit în

ee
In obişnuite ontan,.
c

„dIre
“estetice ca intensificarea reprezentării, conotâțieestetică, C.A. pe. diţiile carac
ale
unui dialog, în decursul căruia dusă.
are d
de -

a
1.

posiBilitati
Comer n Ennafel de 7 ui e concentrare asupra constiueției Stiotiei e depinde fran
j

: altă, 6 “afectivă şi intonaţia emotivă,

me reia eve pen es ij/
insesi

VACA insesi
le
pa e rama E e ge Tata te foarte redusă.
e
cai

d SEI
ae
Sat
i 3

per de ritmul
7

dialogului, de conţinutul lui, baial DOARA,

e

de
ALA

"emoția spontană.
Î

NR o
, -
S-au făcut; şi tentative de clasificare a expresivităţii dintr-o persp exterioare CE Oricum, emițătorul dă un răspuns verbal la
4
n,

a
oulvă. Calitatea estetică a răspunsului
de

tivă diferită. Jaroslav Zima a propus ca celei redate prin onomato

armonie imitativă etc. să i se dea numele de inerentă, fiindcă. face p
j

factorii, aminţiţi mai sus, dar dar de volun puusurui estei determinată
şi de volumul și. de, varietatea
sus,
inată de
iului si

ja
otorii,aunintiţi
ailgt la dispoziţia, nul
mai
i
limbajului
și

din însăşi semnificația cuvîntului, celei care provine dintr-o modific vorbitorului, _
semanţică încorporată ulterior în cuvînt să i se spună aderentă, iar c
Ă oharealaltă Urmarea, unor. reilecții, atrage
Emotia iod
în sfera ei
plat Îi
generate de .relaţiile cuvintelor în context să i se spună, contevtuală Doata fi”
că
“waluarea, aranjajea nouă a elementelor dede exprimare. exprimare.
se poate îi
dorii și îngăduie. deci un telor
Emoţia

i
nteinplativă răgaz în ăruia
€Scursul. căruia, se fixează fixează
1 D, Caracostea, Eapresivitalea limbii române, Bucureşti, 1942, 8 —9AGGIaȘi p artistic În semnele limbii,

paza Să a
vedere stă și la baza lucrării Arta cuvintului la Eminescu, București, 1938.
de "Dacă așadar, într -un număr
ara
ă i

0 numim afectivitate, albul

r î ă,
12 A, Martinet, Elemente de lingvistică generală, traducere şi adaptare de Paul atecui
iar

contemplativă, şi dacă în.

Mi
prima p ză
Bucureşti, 1970, 27. PEeararte expresi-
123 M.
Riifaterre, în „Romance Philoiogy”, XIV, 3, 1961, 217. 336
I. Coteanu, Considerații rii stilisti imbi
iderații asupra structurii stilistice a limbii, în Probleme
124
Stephen Ulimann, Language and Siyle, New York, 1964, 101.
15 Jaroslav Zima, Ezpresivila slova v soutasnă tesline, Praga, 1961; 118—119,
| denerală,
129 DS an
ned şi poelică, în Probleme
Roman Jakobson, Lingvistică oa
”

de
de lingvistică
stilistică, 97 ş.u

74
75
Is
.

N
vitae,
„implicate în

con
e cdi zl:pa
această
toare ici în Timp€ce
mpativ
hd
terminologie
pontană,
|
ma

fubeţie expresivă sau! emotivă,

îşi
n mifestarea,
tea les
deliberatăl
isntă
hagi

iar în & doua,

estetică,
sivitate, dar şi element ori funcţie găsesc soluţia sau poetică, aspoo e

verbală a emoţiei _Corespunz

a
fli Ala
reţ
în următoarea ormulă
este manifestarea, aleve hală
efectelor verbale
“ducă la un limbaj voit neutralizat, numit “intelectusi
eingţi
(A
afectivitate, ca
|

e «
„pri
|

eleel.aliunei,
se la
pavea lor. ngi valori. de acelas
deac “Sti ul
sau amintesc. Stări_ema
„xebale_ fixează într-un.idiom.și-produesa;
prin-d-eriv.are
,pi etic, realizează ,reale
gpcăci prin cuvinte,
un efect; simil: Cu pr

gen

cu: cele
ni este
oduş de un Stiinulent. exte-

iale Niisiai astiel se

ai
î
spontane poate să
artistice prin emoția co
tuptitică, includerea ei în limbă.
dar poate să ducă şi la un jlimbaj marcat

i
Fi

mai
tn alte determinărianumite ale stilului prin considerarea iui ca rezulţ ) rata Zana, 44
bule

i
al punerii în mișcare a unor funcţii, de și
data aceasta problon
ȘI IERARHIA FUNCŢIILOR LIMB
Ada
creatorului de mesaje revine pe primul plan; a arena sa
Dar er o
d fu

aac
la orice definiție în În studiul său asupra limbajului poetic, R J altobson) afirmi că
vuaţie favorizată, căci, de oxpresiv nu constă în monopolul unei ȚiL- sau. a. alteia ă
f
4

ca.0 activitate, exclusivă diversitatea mesajelor

organizar ea, mesajuluiapare
exclusivă, dar_nu_îndeependentă,_nu în.sine. şi
a a
pentru. oreai
sine,orulii acest & „ci
„ Vă” diferențele de îsi:
ie dznio dintre
“amainte de. Orice det
eniru_destinatar.. Odată cu luarea la,în efectele
,
consideraţie a destinatarului,3
XPrveocupărilor noastre se extinde şi
emiţă
mesajului,
torului şi
a
problemă vee
i,
“oteotele lor asup este sarcina dominantă a multor mesaje, participarea, secun-
ș
fond, căci, ca raport între intenţiile
dă.
.

receptotului, ea apare încă de la Ch. Bally 1%. Intenţiile coincid desauace dară, altor iuncţii la aţari mesaje trebuie să fie luată în conşiderăție

a Ein
esivi ităţii este dată un jingvistratent” Tar,
E mesaje D=
parţial cu efectele. ValoareaexpI:
co i
ai
ate” :
i

să “susţinem că expresivitatea se defineşte şi “Kuneţiile iviaginate de el procesul lingvistic, fiecar

ce ne permite ind oriciiții imag
dintre intențiile anitorului de mes Spre”
Spră“uiul diâti€ 6ementeletui constitutive. Funcţia.
i
diferenţa, dinţre_emisie-şi recepţie, fi

ie că
destinatarului. Cl. Bally veniărdăodată întenţi 1ivă8 cea, referenţială spre obiectul referinţeloi
eeoereaie

prfemiţător,
Popi

me “Bfectele.. ” Cind, de exemplu, cineva, suj dus me

:

șiClacteleion cu a cognitiță, spre destinătar 15. De funeţia poetică si de. cea

Sie
deloc
e

destinatarul nu ne- am ocupat într-un tel mâi înainte. Ne oprim. acum. la cea.
eee

emoțivă
imperiul unei mari iritări, manifestări
începe să înjure, ip: atică) şi | umețălingyistică.
e
ti

că autorul unei asemenea, lingvistice

1% etc. Desigur,
este mina
ally
urioBy
a
cu Prima arerolul de asigura ccontactul: dintre,
are
canon

este lipsit de educaţie, bădăran ; în tr eptate,

« (emițătorul. întreabă pedestinatar, “direct sauprint
numai dacă situația menţionată se încadrează etootiv d
a con exsă :
m-auzi? fii.atentetc.) Runeţia metialinevistă

eaac
abordat; oferă posibilitatea unor distanţări asteultă
şi dacă limbajul de uluzde exemplu cîndînfrebuini cară Şia civint
u
,

în an ti pe.care€
aflăm
între emițător şi receptor. Altminteri,chiar cînd nu auaa105
ne
a pui
Poe
God

limbaje, care are şi el diverse efecte, mester, și

=
oasteson
gvtala îl Potrivit cu. oana
Intenţiile şi-efecteleconținute mesaj în ne conduce fie
“fie spre determina ea condiţi
spre psibolo
pasrticipanților_] la actul "coinudicării, d
J-culţurale “part ave ale_€efectuării.“acestuiact,fie,În înSfârşit,

azi
Sole
arae
int pari ale inesajului.
niimâi de toate cierăentele mal Sus înșirate,
E posibil
ci Și, e a sist
chiar
să enevoie toate “şase intră în orice
de cunoașterea modului general de apreciere a
unor st
construcţii, e p erei ocupăm
„În teoriă d6căre
6nt de limbă.În această,

ua
ne
u locuţiuni etc. ete. 120,
* , ]poăte-ti
PR; Și

Ultima problemă piiveşte e caracțerul „de funcţie. Jingvistieă, ex) a

„calitate [8
“faţic şi metalingvistie- Pe
el Simulţan,
ial şi
Dourt5 uncţia poetică este
şifatig, dar nu
pare obliga-
tb fe î
givităţii, Potiiviţ “tuneie
Bporităile nu este o
6
66 s-a spus pînă aici, ex esivitajiea,
specifică limbii, ci-oduncţie a ciocul
sublec : într-un mesaj ştiinţifice? Funcţiile limbii se află, într-o ierarhie,şi
de înediul înconjurător. Dâcă însă
esajele au deviz0 doininantă, dar pentru ca această ipoteză să se
sau nu mesa,je) aţă confirme, trebuie să se idi65 și sectorul dominat.
țător
de
.

Să luăm pentru ilustrare organikarea, artistică a unui mesaj verbal.

eee,
128 Ch. Bally, Le "1angage et la vie, 108.

i „Ra constă, cum am. atătat în alt; loc pr(p. 72), din, imbinarea unui plan se-
pe
Ce Bale
pedzENA
+
fct
li
9
ethnolinguistique litterăl
ges E
130
Griaule, Pour une clude k:
40. O definiţie care face din expresivitate E: :
13: Roman Jakobson, op. cit.
2
les africaines, în „„Langage + V, 18, 1970,

/ ArA
dintre mesajul emis și mesajul recepționat în condiţii care exclud perturbarea „Pra ze : 132 Jdem, jibidem. n
168 se pare indicată
răi N
a. Coteanu, în Probleme, delingvistică generală, YV E1967, 133
dem, ibider. 3 -

+ —

acest caz.
.
:

pe
do
mantic sugestiv cu o comunicare oarecare, cu un plan referențial aşada, despre acesta este vorba, și nu despre un sistem oarecare de transmitere
Fie că cele două planuri sînt numai de ordin semantic, fie că, unui pste d ge informaţii. in aceste condiţii, întreaga chestiune ia un aspect nou,
natură prozodică, asamblarea lor se supune unei ordini de prelerinţ pe interesează nu atît număzul funcţiilor cît calitatea şi, mai ales, ierar-
10.
E

și
izvorită din interpretarea poziţiei și rolului lor în context, din luarea, 3 piă
consideraţie a distanțelor dintre ele. Lucrul acesta pare în mod atât d
evident determinat; de aplicarea unui control care nu poate să provină di
afara limbii, încât demonstiarea valabilităţii lui se face mai ginplu pri
reducere la absurd. O succesiune de termeni. verbali nesupus 19. 5TIUL CA EXPRESIE A UNUI MOD DE GINDIRE
nu maj ăpoate fi mesaj ! Experiențele de a compune
unoi
gratuită, a, DIGI GUVINLE sau a/Unor.s
şi absenţa, controlului. sînt poetice nu au. fost inat
lipsite
ytie-gi-erpresiar-verbală a unui mod de sîndire,
Această câracteristică derivă în mod logic dili faptul că informaţia care se |
dam
nu au rămas arta în
verbală, decât ca manifestărid$
unem deci, după R. Jakobson, că un mesaj domina
ie
|

unul dominat de funeţi

e transmite_prin. idiomurile naturaleeste organizată în forme de gindire
a căfor asamblare în mesaje. susținute dăngșţeie Iă-6
specitice, între care disting de frecv
ozonii
serie îuoa,

a
rodyeniele
e

6, princ.
în.

das "&lorlalte patru tuncţ 2 mesaduhui-Antzartitii ba] (poeţi

rregisti = denotătriă, dognitimă): nu le.vom găsi poziţ

2) ăi j

dOTBinantsîn-—mesăle,
Z
pr
A,acesta” înțelegemAR„expresia, verbălă”
dacă-prin”
“
m
BaTEa de udbetisteeLe,),
iii poetic. Cîn
inci
fost pentru un limbaj nepoetic, seria
Hungime superioară propoziției şi frazei, avînd un conținut coerent, Numa următoare de iîrecvenţe se impune cu mai multă stricteţe, fiind mai puternie
'dacă-l tratăm ca o propoziţie sau ca o frază simplă, deci ca un enunţ, determinată de natura domeniului în car6seTormiulează mesajul.
poate respecta condiţia pusă de R. J akobson, căci numai atiune, funcţii În sensul celor-de mai sus, o definiţie a stilăliii âă 66ă foiiiulată de
*diseutate se realizează dar, evident, nu toate în acelaşi enunț ! m meta
j
4

Jobn Middieton- Maris este în cea mai mare parte a ei acceptabilă. După,
|
|
ponceput însă ca unitate stilistică superioară, enunţurilor, vaportu acţiio.
autorul citat, stilul esțe-ocalitate a. limbajului :cave comunică în înod
ori,
*mează numai în favoarea funcţiei referenţiale sau a celei emotiv-contem
lative, poetice, în terminologia autorului. Di
puetis emoţii
torii bicazeă giii Ciril Săi a EroVAGI |
ideisecițice aitorului . . . 1. Stilul este perfect cînd
;
„Cât priveşte.-faptul-—daeă,.multe-ori
limba, are fuhcţii,_
șasecum. „Susţin
este îndeplinită-etact,
poziţia
șeazră de mărimi. ahsolui6 depinde totuşi de înţelegerea sisteniul
într-o | lui
“R. Jakobson,-sau-dacă-are mai mai puţine, aceasta-este. vec
0.
și de ideipentru carereferința este-perdeptibilă” 1%. Pără îndoială că stilul
SER

conțroversată
şi
S-au, |
şi
cu atâtea denumiri, încât s-a, crea; impresia € ă
este într-un tel şi o calitate liiibajului, dacă prin limbaj: se înțelege, cum
avem impresia, un aspect limitat şi concret, un mesaj sau un text de o
oricărei. rtlaţii p e, destinaţii mai mult ori mai puţin acc
Gricărei anumită dimensiune, Cit priveşte însă precizia comunicării, mai exact,
dentale a. limbii.i-se poaiţe. da numele tuneţie.
la, autorii care au. abordat; chestiunea am găsit”
de În
ceea, ce ne priveji
50 20, între care şi un
„gradul ei de precizie, el constituie o problemă de valoare” care
trebuie cercetată separat 1%.
ilusirativă, imaginătă de V. Mathesius pentru textul ştiinţific? un
vreo
are şi

Dintre aspectele legate de acest fel de a privi stilul, două merită o!

Dar pe măsură ce se vorbeşte despre mai multe funcţii, descrierea mecă

|,
nismului şi efectelor lor se complică, şi nu totdeauna cu folos. Dacă, Di verbale.a: formelor d. e: oindiresi
de altă parte, am, considera că limba are o singură funcţie — fundamental tea jastiel coneapui.
dominantă şi caracteristică — cea de comunicare, cum.se susține în gener Conţrolui acteristică intrinsecă _a.oricărui'
idiom natural EI se exerciţă
aa trebui să-i atribuim nu numai transmiterea de ştiri, ci şi interogajţi piin despănţirea segmentelorfonice! de sensul
apelul, porunea, negația ş.a.m.d. Se pune atunci întrebarea, pe ce Daz jarea lor după eriţerii variate, printorectarea râjjortârea
iniţial ;
afirmăm că limba comunică ştiri, eventual cunoștințe, și nu altceva,
exemplu. forme-de gîndire, în care intră atât agerțiunile, conținînd în no
o
obligatoriu o predicaţie, deci ştire, cât și interogaţiile, poruncile, negaţii
Spune
tică
sii
agent
în însăşi scheiiă (6 con
de.care au fost
?
detașate. Acestui sistem,Căitiia
Iei pia găsim
4 e Lî.
e
justificarea
teore-
Fincțiosare a semnului lingvistic,
om

n
apelurile etc. Un termen al acestei funcţii ar Îi prin urmare tormele 4 expusă de noi la 1.0.8. Datorită legăturilor. dintre elementele semnului.
gîndire, celălalt, expresia lor verbală dintr-un idiom natural, dat fiind € verbal, suporţulfonic al acestuia poate
er repgA detaşat; imaginea obieețulai
fi

ia
rare ETE «

155 John Middleton

24 G, Mounin, op. cit, 396 ș.u.
15%
Karel Horâlek, Les fonctions de la langue
Murt,, The problem of Siyle, Oxtord, 1922, 71 ap. R. W. Bailey
Y and Dolores M, Burton, English Sylistics ; 51; v. și Karel Horâlek, op. cif., 44, care
propune
e!
5

de la parole, în ,Travaux linguist

și o funcție mentală care coordonează comunicarea,
157
Echivalarea în unele definiţii a stilului cu gindirea însăși conţine o aproximaţie
ques de Prague”, I, 1964, 42, prea mare ca s-o mai luăm în discuţie cu folos.

78
- : 79

AN %
1

i +
an
ada
Structura generală.a.idiiostilului.conţine, „două, șserii. d e i „7
e
Dar|
sau. maişă multe Însuşi,
cu careapare asociatşi, identificându-se printr-ana,într a ă. omenie:
1

cu
a16 săl6 altă suporturifonice;se.
Deexemplu, toate
un&ște, cu
ele
suporturile care exprimă. caracterizărm
fi].'upeler
Renloral=coimune,
i pont orenii,
alţelle extrase din diverse
poate 50 ia, Găjul. Lamalral;, cu. umila
limbaje
prin trăsătura,
a
6. etc. Îner
de imaginile obiectelor particulare pe care le
Carescr segin. and gi 6, -, ucișăf ile, suprapune ile,
„ Dume” şi sintceleapoi grupate laolaltă,
de;
toate,
fonerh””
suporturile
sînt clasificate
cu
sub
însușirea de
una dintrg
ca
UL.
mantice, sulde avînd
av un larg 7
4
den mișcare cîmp îi oriee

cite,
au cu însuşirea
„nacăste
ROLE

ne-ai
sînţ determinate de faptul că el are o
embleme ş.a.m.d.
se, limba
€
cu.

Definirea stilului ca, expreşie a unui mod de gîndire nu se întemeiază, E

aşadar numai pe. o.consta are Epir ică, ci pe însuşi Mecanismul. semnal: deşi,
zuEgal există decit îi Dăstu
anterioare, se-pot- dar gi-adtele-eare, ilustaîng

E
verbal, căt, pelîngă exemplele. mai. coneret-al-Iuepurilor. Prxozodi

e
acelaşi principii neapr
pie:de
'0piei aspectul.
etasora ete, se află în. acest ultim € existente
iz
pere
e
orice mesâj..i

tea
le se.a TUp ui apoape Sai

(e
Privite indep senden, de
epelnit osajele
lor ca n R4]E se grupează
ană, “amane, apa. atit ali,
n”
alţ Sa RAC
zidiv cu diversele
d e. anapar decitprin
LUAU caracteristici,
“

mesaje lor
cu

înti-un număr de. potrivi d.

tăţileTuiJI intrinsece„câţi.
e
biăzeas
» N-a Pi
Gruală. astfel trata ptișearea idiostilului. Grafic, procesul

diversele
Ara

antică ţot. p. înţeles, stilul unu

aici exprimar ea Tot Şi că,
eee pa VW la la o In
+

)
me
fr
Ia
1

consideraţie până, aici mai ales acele cercetări care avea;

Am luat în a găsi o soluţie pentru stiu
în centru preocuparea, mărturisită sau nu, de al discuţiei. Dar. exprimarea

indiid-că în
artistic, desigur cel mai atrăgător aspect
este mod. necesar artisțică,
gîndurilor si sentimentelor riu ămprentele
la fel di ci 1
= limbaj; M == mesaj; |= idiostil
dai
firească pentru
indivit-
EXBUnGrii,
la
si digitale

ne
întâmplător rolul.emiţăiiorului, acum vistie, propunem
san timbrul vocii.
în cursul oxpuserii, ne-ar oprit de câteva ori maisămult ori maielemen:
înfăţişăm.
puţi
başele,
Datorită limbajelor (Î,
supusă,A ei permanente. tendinţe, sle:a
finei
unui idiostil este medie, în
felul lui de
l, l...
â vb
d
) “StTUC

Şi chiar de a. scrie.pătrund. ea
Uraidioștălutui este ,

vele constitutive ale_ sistemului.Său legăturile lo eu-Jim

el i: ceva de la sine înțeles cuvinte şi ex presii din profesiunea lui ; atunci când
Ele, precum S-E “urile dintre Aceste. şi

SVGA “4 STII
ual CI nu se exprimă în cadrul strict profesional.
mm de
sele cătegorii mesaje.
Eales dânuinirea de_idigstil pentru acest sistem prin analogi Paralel, se exercită însă şi o presi pusă, de. diversifieare, mani-
|
AD
peritii i vorbitorul unui grai€există uii Sisţel 8
stil--ecare
] L.A şa se explică diversitatea, .

slcaeafet
lot astiel,
Dei pei a
)
apte capivci ate de, produce o
unei nu. pe
îmbi, care
un. n
"se mai. biziiie graiul său
în | moment dat,
fiineţie la un exist iă _şisteny înd

mai alespe limbajelă

limbăaflate1 dispoziţia
diăl, 0 refiectăre. a _daitelor.“de
1

a
„i
E proprie
ri
As pttea 8suneaşadarcă
sau, in Ver$,. CĂ:
jluinu-estedecţi,
unÎdi0s
idiostil
ste
stil individual
un taie
rînd pentru
idiole
neevoluat. Am preler "22. CONCLUZII LA CAPITOLUL

erap na
n

TEnimirea de mai sus celei de în “piităuY

Te
€

în acesta caractei „DETERMINAREA LIMBAJELOR ȘI STILURILOR”

trimite direct şi sugestiv la idiolect şi subliniază felul
-că pri
R mr
stwuctural complex al fenomenului, iar în al doilea rînd, pentru: al

ra
modul constant de exprimare un Lunga, trecere în revistă a celor mai cunoscute şi mai importante
“stil individual? se înţelege cînd

ENi
y reri despre limbaje şi stiluri ne-a oferit o imagine a complexităţii

maj) a
în -cele mai variate împrejurări, cînd numai modul său de expi Di pro-
aie
persoane 18, emei. Trebuie să spunem însă că, de fapt, această compl plexitate este numai
mare în arta, literară sat într-o operă literară,
:
paven ondul i chestiunii fiind mai simplu. EI se reduce în ulţimă i

ră
er

1970, 35 ș.u.; v. și Pr
tă, serii de probleme
338 Coteanu, Idiostilul, în Sistemele
Ton limbii, București;
bleme de lingvislică generală, V, 167 ş.u., acă existăsau nu o straitificare funeţională în idiomurile naturale

si
:

89 îna, 64
:
de
nu
ia
i
articular tă însă
cula
139
însă mai greu, de cele mai multe ori
i

cazul Pia Se acceptă

luarea în consideraţ
|

eeede
înseree
prin
3. Dacă varietățile de exprimare se explică „aro e pusă în termenii aceștia, că stilul individual se înca-
oază
Perna ete
îipna tora, dinte,
“a
procesul î
7

factorii implicaţi ă iţ
Ta

doi Saua mal drează si el în această, funcţionalitate,

3
j
deși nimeni nu neagă realitatea
i : . i
.
ni

aaa
a unuia, Scurt MR
vistică,. adică emiţător, “mesaj, receptor (pe
$

vitti ei normală la un idiom sau la altul. Unele

poetice apartenenţa ici
Se

limbii

a
factori. or neconcordanțe reies cu şi mai multă tărie din ceree-
i

a
or din

ladă
|

3. 96 ocupă. 6-Varietate. de exprimare. strict

ividuală, inclusiy tarea Caite
.
acei
peribuit factorilor implicaţi în procesul lingvistic ;

3 Ce
a
- U8

în indicaţă După amîncercat să dovedim în pa ginile anterioare, sțilui. şi

cea, poetică,
CA lirăba. Deosebirilă dintre ele
strațificarea )

„Lomotte ci
mai multe dintre aspectele
Decisivă pentru. poziţia faţă de una sau inimănstau dinaie
ş
ver e
|
Ş

în aceste probleme este, după părerea noastră, interpretare ȘI ierărhiă di constitutive,

stitutive, iat jerait
“E
e
implicate mai mult ori mai puţin insistenţă
poziţiă
rhiă, €.
L
ul social-cultural, datorită
primul rând de
-

conceptului de idiom natural, sublinierea în..

este condiţionată
supraordonată, a cărei trăsătiui şi organizează de altinisitori piiai îiiilte_ori mai
puţine limbaje
Anade
a:

a includerii lui ca parte inti-o mulţime căruia

Pe îndată cede aceast,
sc

distinctivă unică este ,, Ansuşivea de a comunica”, eventual, stiluri,

șiti-ar
|

"şi,

a
fără 1676 VE, ânumit punct vede Din punet de veder ere funeţ, intă o adecvare
ineludere este admisă
i
cţional, stilul (limbajul) reprezintă
i jul)

funcţionale sau nefuncţionala

pici nu se pot face rezerve, întregii stilistici, că o analiză corectă a mulţi
scnomei la acea că depui
.. de
e exprimat. Gradul adecvării depinde de stadiul
i se modifică perspectivele. Este adevărat de dezv oltare
îi
] a limbii, . .
capacitatea unui subiect sau a altuia de a o

a
a .

ne poate conduce î
,

au calitatea de a comunica osi în acest,

ol i în aicea s0op ete.Raportul dintre planul de structură care face din
i

milor de evenimente care '

ea
formate dintr-un siy
teorie pînă la cazul ultim, acela al unei fost submulțimi izomortă cu limba și planul care determină,
gur eveninienit, dă lucrul acesta nu a Încă
corectitudinea
făcut,
U

sau
Pe

probabilsi penti
incorectitudine
d uni una eaport
este

recursiv. De aceea, schimbările deter-

că rezultatul nu ar fi demonstrat decât adecvată, lao cvarea schemei la situaţie tind să fie incorporate apoi în
t

incorporării evenimentului în mulțimea în care se afla. Paradozul rezid “structură,

st aţia, are loc prin
Operația ri
autocontrolul
ar

fonic al limbii, care asigură,

caracțerizate numai pri

er
în aceea că mulţimea care. cuprinde, evenimente.
de a comunica” nu permite alte determinări, de
exemplu p
segmentarea expresiei, , delimitar
o; enta
rea,
itarea enunțurilor,
|
i

ea întregului material verbal către opiout ete :

Xpresi L
sajelor ete.
a mesaj do, y
a- ,
oana
„, însuşirea
îi
aGă6i conţiiiută Gâracteristica ;, însușirea, de acomunica de informaţ
prin. formede omenie
n degătură4
ri ouadoua serie de
ri
probleme (explicarea varietățile»
lingvistice Ș
i
orice canţitate,

În
îmdire”.. Or, ui idiom natural comunică şi 6ventiial prin alţii)
forme șialtfel.
de comuiicăiă
numai prin gîndire,
Tată de ce am considerat că unul dintre primele
noastre acte de o
Ungvistice prin fact
obsei
“Arrcenuiiprocesului
că O0ită LOA Li Dre. eesti
re uiti
pe rînd în centrul divrselor

E e
intre a stilului, dîndu-se pre-..
noastrăid dei.
la idiomurile naturale, pe care le-a;
țiune trebuie să fie limitarea analizei
Yezselo:
izolat de orice alte modalităţi de transmitere
a informaţiei,” readucini Ela a
după părerea
stilul
şi normal, emiţătorului; Po:
LITERA g ere
6stâ'a; 1 alegsrE Tic binar O Di
e

edăgi
pe-ideea-că;
a d a, O 5 la un nucleuagdepe ere dlegere Şi.e.0.1ii b.L.n.a.7,
ee

deşi nu am renunţa | Leste

LA de BR :
otita ip i
astfel discuţia pe terenul lingvisticii propriu-zise, A Si
gindire expresie a unui mod
ZE TO

ea a că
TIT

utile din alte domen Sa

cînd a fost cazul şi cu toate precauţiile, la analogii au în Yeder emițător si-o spun Mai puţin limpede este
a0
Da
ae

artificial ne-a permis să const; au în. vedere. pe »-Shiar-ind

Astiel, o simplă prospectare a limbajului funcţionale, de un e
nului lingvistic pina vorbesc despre în sine și
concentrarea atenției asupra seim-.
șinu poate să conţină straitificări pentru sine, adică ace-
tăm că el nu conţine
al ina Eu istio, espreorvizarea
mesajului

coat
şi concluzia, că, în sensul de sfiidiu,
uzului limbii, stiti

pi
caracteristica,
carestiliii ȘIă Timbăj0+49/|
e:

în mod _coneret și gre d pri

mulele citate ceea ce unii consideră,

4.
în analiza, idiomurilor naiurale, pa eBoriu ui ( imbajului) poetic. S-ar părea că vizarea, mesajului

et a
S10r. adică prin
Aaa lingvistieprivese pe eniițător câ
"—
numai
Gruparea unorădiht ele într-un necesitate găsirea unui term
ansamblu d olasif limb
n
oval ceacencontraea supra semnului. pacient, dar.se ca
ega
sun
Sa. agent, pe
celălalt
poate ca, adevăr: însusi, înfăţi
înfățișat,
cînd limbaj, cînd stil poetice a implicat cu fiind evident că un idiom să fie mesajul
aa „Obieci definiţiei fie mesajul însuşi,
ca. Oli ției
prin vizare. Din felul în . care
IL

căruia să i.se opună subdiviziunea poetică, De aici au decurs toate înc a anstormat
în
|

ipostază poetică.
.
ii in concepția sa, putem avea impresia că,
.
- :

poaite ti conceput numai

cările
a
de stabili relaţiile
de variante, cu tot ce această operaţie a
dintre grupurile mai mult sau mai puţinlaomose
atras după sine, de
o variantă ca celelalte, pînă
reiu
la
pentru el, concontitroa ateaiei asupra semnului se datorează emiţătorului
ai
Pentru E
aa atena en! iei
ap indiferent de cine a fost, ea realizată.
tează,
, se pare că numai vizarea vizar jului
m esaduini con -
unora de a trata limba poetică drept
|

stabil pentru toate referinţ

cercările de descoperire a unui element
au fost câştigate, pe lin
Eat tai

i
stilistice. În orice caz, cîteva poziţii de principiu | Un139
p
:
PR
lingviști praghezi care au propus o stratificare stilistică
NN
43

limbii ai
funcţionale. Se admite astiel..că Hohuslav ea stiluri funcționale, între care intra și limbajul poetic pui io
acceptarea ideii de bază a stratificării domeniile vieţii social culturale Standard Lan; tradus de Paul ÎL. Garvin, A Prague School Reader E inetiona
Au
Stiles of the

țeaua de limbaje0 950 este în funcţie de (ien of the Standard Danguage:

Voia. 1965
ării social-culturale, combinat cu cel dialectal şi istorie
utilizaisa în0d constant-a "unor ansambluriansambluri
în veibălstiscopuri deter i Tiugo ser, D euische Sprachgeschichie, 'Tiibingen, Wax-Niemeyer
Ar,
Moser,
i
plan-
să se adaptez BO .. >

pate este capabilă să facă structura acestor

>»

83.
82

Y
 Destul de neclare _sînţ, şi unele afirmaţii din definițiile. care vă
stil o_a, ere ere. Exceptind cazurile în care abateri;
cere să fie constantă şi conştientă, deci indiscutabil efectuată de un g
țător, în celelalte, acesta iar este pierdut din vedere, de exemplu cîngq
spune că stilul constituie o „„deviere care se defineşte cantitativ în ra
cu o normă” 14. Într-o asemenea formulă, intenţiile emițătorului
numai după ce şi numai în măsura în care se precizează cantitatea de a,
teri, urmare a intervenţiei lui voite, caracterizată astfel numai fiing
este mai frecventă decît la ceilalţi emițători.
“În general, după ce în teoria stilului ca abatere se introduce caleyj
probabilității, emițătorul şi receptorul părăsesc scena, pe care ră
numai mesajul. Lăsînd la o parte identificarea lui cu stilul, în. care ved
numai consecința atitudinii pragmatice a celui dornic să „, pună mîn
o dată pe acest concept atât de labil, avem definiții, care identifică st
cu proprietăţile statistice ale unui text, privite ca mijloace de diferenţi
ale acelui test de altul, eventual ale textului unui autor de textul aj]
autor. Ele sînt; deosebit de riguroase, căci nu pretind că se aplică la ori,
ci exclusiv la stilul unui tezt.
În sfîrşit , s-a încercat şi definirea stilului prin receptor. Consecinţ
le-am analizat la timpul lor, aici nu am vrea decît să subliniem un
dificultăţi. Mai întâi, merită să reamintim că, de la
Saussure încoace, aproag
toate explicaţiile date actului de comunicare conţin ideea că mesajul
construieşte cu scopul de a impresiona pe destinatar, de a-l face să re
ţioneze în consecinţă, fapt care constituie justificarea actului vorbi
dovada concludentă a integrării lui în „, comunicare”, deci o condiţie ş
xpua non.
Î
“Noutatea teoriei care priveşte stilul prin efectele mesajului asu
i
receptorului rezidă numai în discutarea acestui act de la celălalt capăţ
!
ui, în insistența de a urmări reacţia receptorului la diverse tipuri de me
şi de a înregistra modul în care proprietăţile mesajului îi provoace
comportare sau alta. Mesajul a devenit: un stimulent, comportarea de
“ natazului, un răspuns, baza acestei teorii fiind filozofia,
comporta
iar una dintre consecinţe : definitiva izolare a receptorului TOIUL lui
emiţător virtual Bl este confundat; cu un registrator sau, în cel mai p
caz, eu un filtru dotat cu inteligenţă, eventual cu un aparat învăţai
pună + sau — fiecărui mesaj. Nu vrem să spunem că imaginarea u
asemenea mecanism ar fi inutilă, nici că această dezumanizare a stilulu
deranjează prea mult, ci numai că preţul operației este prea ridicat.
Fără îndoială, nici problema, emițătorului nu este uşoară, dar
puţin analiza rolului său deschide perspective mai importante. Put
de exemplu, să nu fim atraşi de studiul ,, ștersăiturilor” din variant
unor opere literare, să ne lase mai mult ori mai puţin indiferenți străduinț
editorului de a asigura o lecţiune sau alta etc. ete., dar nu putem îi ind
renţi la faptul că selecţia şi combinarea elementeloi de limbă indie
atitudine deliberată, inteligentă şi activă față de numărul de forme
în vedere de creatorul mesajului. Pe de altă parte însă, ca simplu consul
tor de artă literară, cititorul doreşte o rețetă simplă, din care să înți
140 Pierre Guiraud, Problemes el mâlhodes de la siatistigue linguistique, 19.
84
cum să „ citească”! mai bine. În măsura în care tehnica de explicare a
enezei mesajului artistic îi servește, ea este bună, dar, în general, nu-l
asionează din cauza aparaturii ei critice complicate. După cum se vede,
problema nu priveşte conţinutul, ci prezentarea. Nu ni se pare deci potri-
git ca din această cauză să renunțăm total la emițător, lăsîndu-l undeva
Ja începutul procesului, ca o cantitate neglijabilă.
ga;
După părerea noastră, dacă înactulde stil sînt doi tăptaşi şi un obiect,
"dacă împreuriă ei formează cadrul, trebuie să-i Judi
uteă s-o facem şi pornind de la îci şi m împreună. Arma
înşine, ca receptori însă, căci, de cele
“mai, multe ori, asta și sîntem, dar fără a uita că mesajul s-a născut ca
“urmare a unor tentaţive la care avem dreptul să participăm spiritual,
mimînd eforturile emițătorului, de_vreme. ce, teoretic, oricare dintre noi
şi a
"este emiţător. Aceasta, înseamnă, în. primul-înd încerca, să descoperim
adevăratele. semnifica,ajţii ale mesajului, supunînd fiecare descitrare parti-
"culară unei analize critice, confruntînd ce credem că se spune în acest
punct al unui mesaj cu ce se spune în
alt punct al lui cu care interpretarea
„noastră are legătură. Să avem evident şi curajul de a ne declara înfrânți
cînd confruntarea nu este concludențtă şi de a o lua de la capăt, spre a găsi
An altă parte a mesajului un element de sprijin pentru ceea ce presupunem
că a fost intenţia autorului, În această privinţă, precauţiile nu sînt nici-
„odată prea mari. Consumatorul de artă literară ţrebuie şă aibă, satisfacția
„de a descoperi singur, pas cu pas, structura, artistică, a. operei. Pripeala,
asocierea, la întîmplare, âles între câea, ce avem în față şi ceea ce ne
amintţim dinlin alte lecturi, necontrolate îii noua ambianţă, duc la mici
dezastre, câteodată frumos serise, dar de nesusţinut în fața unei interpre-
i
"tări_riguroas se. Numai după ce am ajuns la convingerea că am descopesit
adevărata structură a mesajului, numai atunci puteri trece la executarea,
lui, la lectura tăcută din perspectiva pe care ne-o oferă acum cunoașterea
procedeelor şi tehnicii artistului 1. În definitiv, de ce s-ar executa o bucată
literară mai uşor decit una muzicală? După o părere binecunoscută şi
de aceea reluată foarte des, cititorul ar trebui să înceapă analiza de la o
UE
eat „intuiție artistică spontană, care este de obicei şi dovada afinităţii sale
cu opera. Ne referim la părerea lui Leo Spitzer +2 şi am crezut nimerit; s-o
amintim atît pentru ea, cât şi pentru unele amendări care i s-au adus în
ultima vreme. Dintre acestea, cea mai semnificativă credem că este cea
propusă de H.A. Hatzfeld : ,, este evident — gorie el — că, pentru analiza
organică a unei opere, trebuie să pornim de la dominanta ei semantică,
de la ideea ei fundamentală ca idee perceptibilă de la primul contact”.
i
Pînă aici, nimic nouîaţă de Spitzer, exceptind terminologia, şi formularea.
În continuare însă, autorul afirmă că „» această formă simplă de gîndire
d
11 După cum observă Jamies Peter Thorne, Stylistics and generative Grammar, în
,,Jour-
al oi Linguistics”, I, 1965, 49—59, microgramatica unui poem implică pentru critic obligaţia
le a construi o serie.de
propoziţii poetice și a vedea dacă ele aparţin aceluiași limbaj cu cel
a din textul poetic analizat, După același autor, lectura unui poem esie adesea un
analog învăţării unei limbi, în care primul act este xecunoașterea limitelor competenţei sau
competenţei celui care face lectura. Vezi și Pierre Kuentz, Tendences actuelles de stylistique
proces
inglo-americaine, 88 ; T. 'Todorov, Litttrature et significalion, 71; M.-P. Ferry, Sapir et Pethno-
Inguistigue, în „„Langage”, V, 18, 1970, 16.
142 O
prezentare succintă a făcut Pierre Guiraud, La Siylistique, Paris, 1963, 73—77,
85
Gu
aroe
i
părere noastră,
contact cu Oper După noastră ehni
PU părerea, ocedeele tehnice
proce
se referă, credem, la ideea perceptibilă de la primul an ră, de obţinere a unui pro- i

dus, tic d .
[ „1
— s.n. ], devenită stil, este motivul, subliniat prin repetare întx-o distribuţi să ligureze separat de produs, cu atît mai mult
cu muzica” stilist ică unde ele două
Mine
aa
teAr spus
”

laitimotiv prin analogie în stilistică, aspecte chestiunii au fost atât de des

ale chestiunii
proporțională şi de aceea numit D
ames-
ur
ale

n
n

Am redat textual acest lung nu prea clar expozeu fiindcă araţ

şi
ori

dea
cînd cineva ţine cu orice pre să corecteze o idee veche pri de mai ai multe ori în cursul expunerii anţerioare.că. mesajul
Sp
e

ce se întîmplă Am

adăugarea unor formule noi. Autorul, adept al stilului ca formă de gindire mbileat cu Stilul. O repetăm acum şi pentru idiostil. Pre-

te ESet î
a crezut probabil că spunînd că motivul operei este ,, subliniat prin repe căci trebuie să cădem de acord fără rezerve asupra

ae ] zeazăă

aug
la, 6 mai bună înțelege

Dao
tare într-o distribuţie proporțională” a contribuit .
ebuie să uităm
Care — nu trebuie >uită
— se realizează
să

a stilului. În realitate, nu aceasta putea lămuri lucrurile, unei

ci precizarea ș prin ca spune niciodată că ,, e stil” sau că are
podLe
ș) i
că
Bo

fundamentală a opere est decit: CEreti

mai ales demonstrarea afirmației că ideea
Gperă. Spitzer patste
BDNE Că „SEE GFO SED),

ia,
avusese preve BUD” lecât
în ţe es decît cel dat aici, de exemplu cu
dat
aici,
la primul nostru par
de

a
de contâtt
cel

perceptibilă
dora să acorde intuiţiei şi simpatiei îaţă lectorul de Speră rolul de instrumen: De emetutua stde Stil reușit” etc. În practica analizei
sţilistice

a
„, »

TI5cu4 real. de â lua

luămesajul,
ce însemna că imaginat de el era u există risca] real mesaj SaJul, care nu este decit
d forma de i
d cozn cretizare
ît

principal de analiză, ceea care nu for

de.d ma

tinuti drept Stil a

Isvă

şi în analiz şi sau de confunda,

lector avizat, deci un specialist, Lectorul lui poate fi găsit în deele tehnice generale
la ei, momentu de exprimare en. stilul ca, schemă conceptuală.
a:;
propusă de noi aici, dar nu începutul,la, ci sfîrşitul |
Din identificarea, ului

eo
de atitea ori de câte ea mesajului cu stilul decurge
i
parcursă
j :

final, cînd ,, execută” bucata deja, !)

oa ipostazierea mesajului
din contunilasea,. procedeel
|

fost; necesar. MACO or tehnice generale cu stilul decurge. destiinţanea,

caractesiilui de 404 al
Analizei propuse de noi mai sus îi putem spune integratoak:
pentru că se întemeiază pe ideea că stilului nici unul dintre factorii care intr legătura concretizată... ca
unitar acestuia, Iată de ce mesajul trebuie interpre-
verbal dintre_emiţător şi. receptor, pro- ia
ae
ca

într-un tel sau într-altul în definirea nu trebuie eliminat. Ea n ra DI

A
LEDUILE.. ud C
ş ş VU ?

în vedere pe emițător, p
neagă partea de adevăr din definițiile care aunumai
emiţător împreună cu mesajul, mesajul
şi receptor, ci încearcă să dea o soluţie practică,mai
toaite câştigurile înregistrate de aceste definiţii,
sau relația, dintre mese
punînd la contribuţ
cu deosebire de ac fe mele
re PA pp
couetabipoa afode oolusrafl
ga

a
şi b At
în proprietăţi speciti Plemeg.

Sfant tt
lea pentru care stilul se include în mesaj forma unor CCIA :/
lanţul emiţător
Popibfi af. Ec pete
Pi
de verigă obligatorie în 2
AL
i p/ !

fundamental
E
şi subliniază rolul ze LE 7 7
pt d
Ig,
.

receptior. în ierarh
7 “i

Cât, priveşte locul varietăţților de exprimare individuală

stilistică a limbii, lucrurile se rezolvă uşorfiecare cu condiţia de a accepta
că vorbitor
di

premisă iniţială a întregii discuţii ideea, în mare,

de idiomul de care comunitatea lui lingvistică dispune lui p
“admitem idiostilul ca sehemă individuală a limbii. Componentele
de a le asoci
şi trebuie să difere de la un vorbitor la altul, capacitateade unde rezul
de a le combina și deci de a le organiza, de asemenea,
marile posibilităţi de coneretizare a lui în mesaje. Idiostilul nu este pr
artistic ori neartistic, dar se realizează într-un. fel sau altul dup
urmare după cum. reproduce să
cum este dominat de denotaţii sau de conotaţii,etc. etc. Ceea ce nu trebu
nu emoţiile spontane sau pe cele contemplative unul dintre limbajele s
în nici un caz să facem este să-l contundămrealizat cu
într-unul dintre aces
stilurile generale sau cu propriul său aspect
limbaje sau stiluri, căci se el adaptează nu numai subiectiv, ci şi obiecti
ale unui stil gene:
potrivit cu cerinţele impuse de regulile unui limbaj, A
sau ale altuia. întră şi ea
Degerierea. succeselor, ca şi a insucceselor idiostilului,
retorică ca poetic
preocupările unei stilistici integratoare, dar ca scurt sau ca tehnic
deci într-un fel ca deseriere de procedee, mai pe spus,

A. Hatzield, Peut-on systămaliser Panalyse stylislique?

245 H3, în „Langue et litiâratut
Siylistics, 61.
232, ap. R. W, Bailey and: Dolores M. Burton, English
:

86