CUPRINS

La Constanța a fost dezveLit un khaCikar pe faLeza de La Cazinou ..................................................................... p. 4

„repere CuLturaLe armenești. istorie și memorie în seCoLuL XX” ............................................................................... p. 6
„visuL spuLberat aL armeniLor” de Gaidz minassian –
Lansare eveniment La Libraria humanitas de La CismiGiu ............................................................................................ p. 8
Comemorarea GenoCiduLui – buCurești ...................................................................................................................................... p. 9
ConCertuL Lui harry tavitian La botoșani: emoție, jazz, istorie! ......................................................................... p. 10
adunarea GeneraLă ordinară anuaLă de dare de seamă a uniunii armeniLor din românia ....... p. 12
aCum 75 de ani – apriLie 1942 ................................................................................................................................................................... p. 13
Carmen kostyak o viață dediCată persoaneLor Cu dizabiLități ............................................................................. p. 14
părinteLe prof. Levon zekiyan a fost într-o sCurtă vizită La buCurești ........................................................ p. 15
paveL daLLakian: roLuL faCtoruLui psihoLoGiC
în proCesuL de normaLizare a reLațiiLor armeano-turCe ......................................................................................................... p. 16
„nu banii ne faC boGați, Ci starea Conștiinței noastre” ............................................................................................... p. 19
note de LeCtor
hasan CemaL – „1915: GenoCiduL armean” ..................................................................................................................................... p. 20
de Ce visuL armeniLor nu e spuLberat ........................................................................................................................................... p. 22
GenoCiduL armean: taner akçam Găsește „arma Crimei” ............................................................................................... p. 24
Camera deputațiLor din repubLiCa Cehă (posLaneCká sněmovna)
a reCunosCut GenoCiduL împotriva armeniLor din 1915 ............................................................................................ p. 25
aLeXander mantaşev – un aLtfeL de portret ............................................................................................................................ p. 26

Coperta 1: 1915 - pictură de Ovidiu Panighianț

Coperta 4: Monumentul genocidului (Erevan), foto Andreea Tănase

REDACŢIA ARARAT

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN,
Vartan MARTAIAN
Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU
Colaboratori : Luiza TERZIAN (Constanţa)
Arșaluis GURĂU (Constanța)
Tiberiu COSOVAN (Suceava)
Corespondenţi
din străinătate : Elena CHOBANYAN (Erevan)
Edvard JEAMGOCIAN (New York),
Anton Lanis ŞAHAZIZIAN (Toronto),
Giuseppe MUNARINI (Padova)
Cristina POPA (Karabagh)
Sergiu SELIAN (Australia)
Tehnoredactare : Laurențiu Alexandru POPESCU

Pagină web : www.araratonline.com

e-mail : redactia@araratonline.com
IPC Arhimandrit Dr. Zareh Baronian

Adresa redacţiei: Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2

1941-2017

Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

Supliment
I.S.S.N.1220-9678
Tiparul executat la ARARAT s.r.l.
 EDITORIAL
P
entru simpli cetățeni ai lu-
mii, această dată este una
oarecare din calendarul u-
nui an. Poate se pot găsi și alte e-
venimente importante legate de
acest 24 aprilie, care pentru ar-
meni are însă o semnificație apar-
te. Oriunde ar trăi ei, pe fața
acestui pamânt. Câteva milioane
prin întreaga lume, din Statele
Unite și Franța, până în Rusia și
Argentina, unde ei sunt acum răs-
pândiți, în Republica Armenia,
unde mai sunt azi sub 3 milioane
de locuitori sau într-o Turcie în
care mai există doar câteva zeci
de mii de locuitori armeni. Care
stau și azi cu inima mică să nu
se întâmple ceva. Ceva rău. Cum
s-a întâmplat în timpul masacre-
lor hamidiene din 1894-1896, în
1909 la Adana, dar mai ales, gro-
zăvia începută pe 24 aprilie 1915.
De aceea această zi e marcată
cu sânge pentru armenii de pre-
tutindeni. De aceea armenii de
pretutindeni marchează această
zi de doliu național, în memoria
victimelor unor crime împotriva
umanității. De aceea 24 aprilie
rămâne ziua cea neagră a istoriei
lor și are o semnificație aparte.
Am vorbit mai zilele trecute la
lansarea cărții – excepționale,
altminteri, mă grăbesc să pre-
cizez – a lui Gaidz Minassian,
„Visul spulberat al armenilor”,
Editura Humanitas, 2017. Voi
exprima câteva observații în DO-
SAR 1915 din acest număr al
ARARAT-ului. Dar am spus și
24 apriLie
atunci la lansare, am spus-o și la
Radio France Internațional, o voi
spune și în comentariile ce urmea-
ză, o spun apăsat și acum, aici:
Visul spulberat al armenilor a ră-
mas nespulberat! Evreii au visat
2000 de ani pentru a renaște
Eretz Israel-ul. Militanții sioniști
ai lui Herzl au militat pe toate
căile și prin toate mijloacele pen-
tru ca visul lor să nu fie spulbe-
rat. Și au reușit. Între declarația
Lordului Balfour, prin care Pales-
tina era numită cămin național
(heimat) din 1916 și până la în-
ființarea și recunoașterea interna-
țională a statului Israel în 1948
nu au fost decât puțin peste 30
de ani. De ce ar renunța armenii
la visul lor, de ce ar ceda armenii,
merin hogheră (pământurile noas-
tre) să devină iar patria lor? Aco-
lo unde au fost mii de ani, acolo
unde s-au născut, au trăit, muncit,
zidit școli și biserici, acolo unde
au murit și au trecut în eternitate
cu hacikarurile și Araratul lor cu
tot. Este dreptul armenilor, de
ieri și de azi, ai acelor mii de re-
voluționari și patrioți dashnagi –
dar și ramgavari sau hînceakieni,
la urma urmelor toate cele trei
partide politice armenești doreau
același lucru, dincolo de căile de
urmat diferite, revoluționari și
militanți armeni din secolele tre-
cute despre care cu multă atenție
povestește documentat Gaidz
Minassian – să spere și să nu ce-
deze. Este dreptul președintelui
Franței, Francois Hollande – încă
în funcție – să mărturisească emo-
ționat armenilor „Je serai tou-
jours a vos cotes” și mai apăsat
„votre combat n’est jamais ter-
mine” la dineul de la Paris al
CCAF, să-l primească cu multă
căldură pe Președintele Serj Sar-
gsyan, iar doar după câteva zile
să schimbe bezele și salamalecuri
cu Ilhan Aliev, președintele A-
zerbaidjanului, marele prieten al
Europei democrate de azi? Ci-
nism? Ipocrizie? Joc la două ca-
pete? Deriva Uniunii Europene
vizavi de interesele strategice
ale Europei și ale SUA într-o
Turcie, membră NATO, dar care
nu mai respectă drepturile omu-
EVENIMENT
lui în nici un fel? Am citit recent
memoriile din închisoare ale unui
distins jurnalist și intelectual turc, La Constanța
Cem Dundar. Vânat de autori-
tățile de la Ankara, condamnat

L
a fost dezveLit un khaCikar
de o justiție aservită în Turcia,
acum este refugiat în Germania.
pe faLeza de La Cazinou
Nici intelectualii turci nu cedea-
ză. Teroarea și minciuna nu pot
spulbera nici un vis. Adevărul ori- a Constanța s-a dezvelit și te sculptate manual – semețe cruci
cărui popor nu poate fi un vis sfințit pe 25 aprilie 2017, de piatră – dintre care niciuna n-o
primul KHACIKAR, cea repetă pe cealaltă; fiecare Kha-
spulberat. De aceea, dincolo de
mai frumoasă și mai emoțio- cikar are decorațiunile sale proprii
logica și erudiția unui cercetător,
nantă mărturie a recunoștinței pe și originale, istoria sa coborând
plin de bune intenții, există în
care armenii constănțeni o poar- în profunzimea veacurilor. Kha-
memoria colectivă a unui popor
tă pentru patria lor adoptivă, locul cikarurile, care adesea cântăresc
o anume forță lăuntrică, un etos
de care, odată ajunși din pricina câteva tone, reclamă o muncă
național într-o lume ce se globa-
istoriei lor zbuciumate, s-au în- dificilă, dăruire și timp. Din cele
lizează rapid, ce surclasează înlăn-
drăgostit și pe care îl cinstesc cu mai vechi timpuri Khacikarurile
țuirea evenimentelor. De aceea
mândrie și respect, așa cum a su- s-au creat din bazalt sau tuf (tu-
24 aprilie nu este o simplă zi de
bliniat în cuvântul său, ÎPS Datev ful vulcanic este lava solidificată
comemorare a unei catastrofe na-
Hagopian, Întâistătător al Arhi- prin răcire naturală de-a lungul
ționale, dar și o zi în care, printre
episcopiei Bisericii Armene din mileniilor). În partea de jos a kha-
pietrele retezate de la Tzitzerna- cikarului se inscripționează un
România, cel prin a cărui reduta-
gapert, la Erevan, la Monumen- simbol pentru eternitate; în cen-
bilă inițiativă Arhiepiscopia Ar-
tul Genocidului și florile depuse trul crucii se sculptează simbolul
meană din România a donat co-
la focul sacru se înalță spre cer răstignirii lui Hristos. Khacika-
munității armene din Constanța a-
și Araratul din preajmă, visul u- rul se decorează cu motive orna-
ceastă extraordinară operă de artă.
nei națiuni de a fi ea însăși. Aco- În câteva cuvinte, Khacikar-ul mentale vegetale și zoomorfe –
lo, merin hogheră, Hairenik, unde este o piatră comemorativă pe care struguri și frunze de viță – care
s-ar găsi fiecare Agop sau Vartuhi, este cioplită o cruce înconjurată simbolizează învierea lui Hristos.
Garabed sau Siranuș, la Erevan, de rozete și motive botanice. Ar- În jurul crucii se cioplesc adesea
la Paris, New York sau Istanbul. menia este unica țară unde se află motive ornamentale geometrice,
24 aprilie certifică prin come- mai mult de 50.000 de monumen- simboluri florale și zoomorfe su-
morarea unui dezastru faptul că
armenii mai există. Existăm. Îm-
preună. Alături și de dragul nos-
tru prieten și sfetnic, minunatul
om și duhovnic, păstorul arme-
nilor din România, Părintele Dr.
Zareh Baronian, chemat întru
Domnul mult prea devreme și
nemeritat tot în aceste zile de săr-
bătoare creștină și doliu național.
HRISTOS a ÎNVIAT, se spune
până la Înălțare la românii alături
de care, de sute de ani, convie-
țuim întru Slava lui Dumnezeu.
Mai nou, și a Uniunii Europene.

Bedros HoRASAngIAn

4 ARARAT 07-08/2017

gerând veșnicia, precum și oa-
meni, îndeosebi, imagini de sfinți.
Având o țară abundând în stâncă,
armeanul a reușit să insufle viață
pietrei neînsuflețite, s-o transfi-
gureze în simbol de frumusețe și
închinare. Khacikarul – Crucea
de piatră – conține credința fun-
dametală a creștinătății, în esen-
ța ei, lucrarea de bine înfăptuită
de Iisus Hristos. Principalul ele-
ment al credinței este Crucea, a-
mintind de crucificarea lui Hris-
tos, îndemn către mântuire și fă-
găduitul Paradis ceresc.
Efortul deosebit al întregii co-
munități armene din Constanța a
fost răsplătit prin prezența la a-
cest eveniment răsunător a Ex-
celenței Sale Hamlet Gasparian,
ambasadorul Republicii Arme-
nia la București, care a subliniat
legătura stânsă dintre România
și Armenia, importanța deose-
bită a prieteniei dintre cele două
popoare, a Atașatului General al
Consulatului Rus la Constanța,
Nicolai Belera, a autorităților lo-
cale, primarul Constanței, Dece-
bal Făgădău, care a mulțumit
comunității armene pentru acest
dar de neprețuit făcut orașului
Constanța, dar care va înfrumu-
seța această zonă istorică, pre-
fectul județului Constanța, Adrian
Nicolăescu, Președintele Consi-
liului Județean Constanța, Horia
Țuțuianu, Vicepreședintele Con-
siliului Județean Constanța, Cla-
udiu Palaz. Totodată, pentru a
sublinia prietenia seculară a et-
niilor dobrogene, au ținut să fie
alături de comunitatea armeană
și Președintele comunității elene,
Anton Antoniadias, împreună cu
vicepreședintele Mihnea Hagiu,
președintele comunității rușilor-
lipoveni, Nicolai Artiom și pre-
ședintele comunității evreiești,
Sorin Lucian Ionescu, membrii
ai comunității turco-tătare. Co-
munitatea academică constănțea-
nă a onorat aceast eveniment prin
prezența rectorului Universității
Ovidius, Sorin Rugină și a prorec-
torului aceleiași prestigioase uni-
versități, Alexandru Bobe, alături
de Rectorul Universității Andrei
Șaguna, Adrian Cristian Papari.
În cuvântul său de deschi-
dere, dl Liviu Merdinian, preșe-
dintele Uniunii Armenilor din
România, Sucursala Constanța,
prin a cărui dăruire și trudă tita-
nică a fost posibilă dezvelirea
acestui monument a amintit fap-
tul că amplasarea acestui monu-
ment pe faleza Cazinoului nu a
fost întâmplătoare, întrucât zona
peninsulară a Constanței este
plină de monumente de patrimo-
niu cultural armenesc, iar acest
Khacikar reprezintă atât o măr-
turie a prezenței înaintașilor ar-
meni în Dobrogean, cât și un
simbol al existenței milenare a
poporului armean.
Varujan Vosganian, președin-
tele Uniunii Armenilor din Ro-
mânia, a subliniat emoția pe care
fiecare armean o simte în preaj-
ma acestui monument, el repre-
zentând manifestarea cea mai
concisă a spiritului armean, a
strămoșilor care, ajunși pe aces-
te meleaguri iși trăiesc nemuri-
rea prin urmașii lor. Dl deputat
UAR, Varujan Pambuccian, de
asemenea prezent la eveniment,
chiar de ziua de naștere a dom-
niei sale, a amintit de valoarea
deosebită pe care monumentul o
are prin unicitatea și simbolis-
tica sa.
Monumentul a fost sfințit de
ÎPS Datev Hagopian, Întâistătă-
tor al Arhiepscopiei Bisericii Ar-
mene din România, alături de
preotul Oshagan Khachatrian, pa-
rohul bisericii armene Sf. Maria
din Constanța, care au ținut să
onoreze printr-un hrisov de bine-
cuvântare pe artizanul acestui mo-
nument, sculptorul Artak Ham-
bardzumyan, pe Dl Președinte
UAR Constanța Liviu Merdinian,
pe dl Harry Boiagian, care s-a
implicat enorm în îndeplinirea
acestei speciale misiuni și pe Dl
Decebal Făgădău, primarul Con-
stanței, fără de care, tot acest e-
fort ar fi fost zadarnic.
Luiza TERZIAn
07-08/2017 ARARAT 5
 CONFERINTÃ
,
„repere CuLturaLe armenești.
istorie și memorie în seCoLuL XX”

M
uzeul de Artă Cluj-Na- nesc și nu numai. Cu această o- Vákár István (vicepreședintele
poca a organizat, în da- cazie au luat cuvântul: E.S. Ham- Consiliului Județean Cluj), Sebeși
ta de 21 aprilie 2017, let Gasparian (ambasadorul Re- Karen Attila (președintele Uniu-
simpozionul cu tema „Repere cul- publicii Armenia în România), nii Armenilor din România, fili-
turale armenești. Istorie și memo-
rie în secolul XX” și vernisajul
expoziției pictorului Ovidiu Pani-
ghianț. Evenimentele au fost or-
ganizate în colaborare cu Uni-
unea Armenilor din România,
Institutul de Armenologie al Uni-
versității Babeș-Bolyai și Școala
Doctorală de Relații Internațio-
nale și Studii de Securitate, UBB.
În prima parte a zilei, dedi-
cate culturii armene, au avut loc
o serie de prelegeri legate de cul-
tura, identitatea, moștenirea co-
munității armene și impactul ge-
nocidului asupra evoluției aces-
tei comunități în spațiul româ-

6 ARARAT 07-08/2017
 Pavel Dallakian
ala Cluj), Lucian Nastasă Kovacs
(managerul Muzeului de Artă
Cluj-Napoca), Pavel Dallakian
(analist politic), Narcis Antonian
(redactor revista Ararat), Paul
Crăciun (doctorand al UBB) și
Iakob Attila (muzeograf).
În cea de-a doua partea a zilei
a avut loc vernisajul expoziției
artistului de origine armeană,
Ovidiu Panighianț. La vernisaj
au luat cuvântul: Ovidiu Pani-
ghianț, care a prezentat publicu-
E.S. Hamlet Gasparian Sebeși Karen Attila
lui conceptul artistic al lucrărilor
sale și Lucian Nastasă Kovacs,
care a rostit câteva cuvinte pri-
vind caracterul evenimentului și
momentul ales pentru vernisarea
expoziției. În cadrul evenimen-
tului a avut loc și un moment
artistic prezentat de actorii Elena
Ivanca și Sebeși Karen Attila.
Expoziția Ovidiu Panighianț
rămâne deschisă spre vizitare
până în data de 28 mai 2017.
Narcis Antonian
Lucian Nastasă Kovacs
07-08/2017 ARARAT 7
 CULTURÃ
„visuL spuLberat aL armeniLor”
de Gaidz minassian – Lansare eveniment
La Libraria humanitas de La CișmiGiu

L
a Librăria Humanitas de la doctor în sociologie politică al tor a Facultatea de Ştiinţe Politi-
Cişmigiu, a fost lansată joi, Universităţii din Bucureşti, lec- ce a Universităţii din Bucureşti,
20 aprilie cartea Visul spul-
berat al armenilor. 1915 a polito-
logului francez Gaidz Minassian
în colecţia Istorie a editurii, în
traducerea Elenei Bulai. Eveni-
mentul a avut loc în prezenţa Ex-
celenţei Sale Dl. Hamlet Gas-
parian, Ambasador Extraordinar
și Plenipotențiar al Republicii
Armenia.
Despre volum au vorbit Cătă-
lin Avramescu, doctor în filozo-
fie al Universităţii din Bucureşti
şi docent al Universităţii din Hel-
sinki, conferenţiar la Facultatea
de Ştiinţe Politice a Universităţii
din Bucureşti, unde predă cur-
suri de istorie a gândirii politice,
Oana Valentina Suciu, sociolog,

8 ARARAT 07-08/2017
unde predă sociologie politică şi
diplomaţie culturală, Mihai Chio-
veanu, istoric, doctor al Univer-
sităţii „Ioan Cuza“ din Iaşi, spe-
cialist în istoria Holocaustului şi
a Genocidului, Bedros Horasan-
gian, analist politic, Elena Bulai
traducătoarea cărții. Dezbaterea
a fost moderată de Gabriela Maaz,
director de promovare al Editu-
rii Humanitas.

Comemorarea GenoCiduLui – buCurești

Pe data de 24 aprilie armenii Slujba de comemorare a fost

din întreaga lume comemorează
Genocidul împotriva Armenilor
din Imperiul Otoman.
Cu această ocazie, DUMI-
NICĂ, 23 aprilie, începînd cu
orele 10:30, a avut loc la Cate-
drala Arhiepiscopală Sfinții Ar-
hangheli din București, slujba de
comemorare a Sfinților Martiri
ai Genocidului împotriva Arme-
nilor, care au trecut la cele veș-
nice în tragicele evenimente ale
anilor 1915-1920.
oficiată de către PS Episcop Da-
tev Hagopian, Întâistătător al Ar-
hiepiscopiei Bisericii Armene
din România, fiind urmată de de-
punerea de coroane și flori la mo-
numentul Genocidului împotriva
Armenilor, aflat în curtea Cate-
dralei.
Biroul de presă
al Arhiepiscopiei Bisericii
Armene din România

07-08/2017 ARARAT 9
 EVENIMENT
ConCertuL Lui harry tavitian La botoșani:
emoție, jazz, istorie!

„Există niște adâncimi foarte mari unde cele două popoare – român și armean –
își dau mâna. Sunt acelea ale suferințelor foarte mari prin care au trecut și de care

D
nu au dus lipsă nici unii, nici alții”.

istincție, discreție, elegan-

ță, moderată atitudine în
a deplânge sau a prea-
mări, decență și respect. O seară
cum rar se întâmplă în Botoșani.
În sala Casei de Cultură a Sindi-
catelor, sâmbătă seara, timp de
două ore a fost muzică de cali-
tate, dar a fost și istorie. O comu-
nitate care își recunoaște și își
comemorează martirii, un artist
care își respectă publicul, organi-
zatori care dau binețe și care –
asemenea unor gazde bune – se
preocupă ca fiecare spectator să
își afle locul, să se bucure de o
seară specială.
Bătrâni și tineri, oameni de
toate profesiile, de la medici, pro-
fesori, artiști, foști sau actuali po-
liticieni apropiați de comunitatea
armeană, elevi de liceu, îndrăgos-
tiți sau prieteni, cu toții aveau în
comun dragostea pentru jazz. Pur-
tând discret elemente ale portu-
lui tradițional, armenii și-au făcut
simțită prezența mai ales prin
ospitalitatea manifestată, prin
zâmbetul care le lumina chipul,
în bucuria de a fi împreună.
Organizatorul evenimentului,
din partea Uniunii Armenilor
din România – Cristian Lazaro-
vici, a reușit o seară cu Harry
Tavitian la Botoșani pe care pu-
blicul nu o va uita curând. La
rândul său, artistul născut în 1952,
într-o familie de armeni din Con-
stanța, și care se întoarce în
orașul moldav după 20 de ani, a
oferit botoșănenilor două ore de
muzică îmbinată cu valoroase
elemente de istorie a jazz-ului.
„Cel mai mare masacru u-
man care s-a petrecut în isto-
ria omenirii de până atunci.”
Seara a stat sub semnul
comemorării, pe 24 aprilie, a
victimelor genocidului armean
din 1915. Organizatorii nu au
trecut cu ușurință peste această
dată, istoricul Gheorghe Median
fiind invitat să vorbească despre
suferința celor 1.500.000 de ar-
meni uciși, despre cel mai mare
masacru uman de la începutul
secolului XX.
O lecție de istorie pe care
publicul a primit-o cu respect, o
lecție bine venită în contextul
atât de tumultuos al vremurilor,
dar mai ales într-o lume bul-
versată și în care tema uciderii
celor un milion și jumătate de
armeni este una greu acceptată
și astăzi de poporul turc.
Istoriul Gheorghe Median a
făcut un excurs bine structurat,
pornind de la contextul istoric ce
a condus la realizarea genocidu-
lui.
„Nu se poate scrie istoria
lumii fără a aminti de armeni.
Armenii reprezintă un popor
special în istoria lumii, un popor
dârz, puternic, unit, un popor
care a putut să reziste în zona în
care Dumnezeu i-a dat să se
așeze, în zona Munților Caucaz,
în ciuda tuturor vicisitudinilor
timpurilor. Au trecut peste ar-
meni stăpâniri străine, și armenii
au rămas acolo. I-au hăituit, i-au

10 ARARAT 07-08/2017
decimat, i-au pedepsit…”, a ros-
tit Gheorghe Median, descriind
apoi evenimentele teribile, în-
grozitoare, care s-au petrecut în
1915. „Autoritățile turce au por-
nit o ofensivă extraordinară îm-
potriva armenilor. Armata, poliția,
instituțiile statului au dus o
politică de exterminare. Un prim
pas a fost acela al scoaterii din
armată a armenilor, 60.000 de
tineri care serveau în armata
otomană au fost dezarmați și
uciși. Apoi a fost acțiunea îm-
potriva intelectualilor armeni. În
24 aprilie 1915, 2.500 de perso-
nalități armene, adică deputații
din parlamentul turc, capetele
bisericii armene, negustori im-
portanți, profesori universitari,
au fost arestați și omorâți. A fost
și acțiunea împotriva locuito-
rilor de la granița cu Rusia. Au
fost luați locuitorii din sate în-
tregi, obligați să plece încolonați
spre Siria, în zonele deșertice.
Pe drum au murit copii, bătrâni,
femeile au fost violate. A fost in-
credibil, inuman! Și totuși s-a
întâmplat. Un milion de oameni
au fost omorâți. Alți 500.000 au
fost omorâți apoi. A fost cel mai
mare masacru uman care s-a pe-
trecut în istoria omenirii de până
atunci. Au mai fost și altele, dar
așa ceva nu s-a pomenit. În 1991,
Armenia s-a declarat stat inde-
pendent. Statul armean crede că
trebuie să i se reconstituie trecu-
tul, că Turcia trebuie să recunoas-
că masacrul care s-a petrecut
atunci. Nu turcii de azi sunt vi-
novați, ci cei de atunci. Cei care
conduc Turcia trebuie să con-
simtă că acest lucru s-a întâmplat.
Ceea ce armenii comemorează
trebuie să fie un semnal de alar-
mă, un punct de pornire asupra
recunoașterii masacrului asupra
unei populații nevinovate”.
Cei 1.500.000 de martiri au
fost declarați sfinți de către
Biserica Armeană, iar ziua de 24
aprilie reprezintă pentru fiecare
armean de astăzi un moment de
întoarcere pioasă spre un trecut
greu, dar asumat. Prin cei
1.500.000 de martiri, se spune
că în fiecare familie de armeni
de astăzi există un sfânt!
„Există niște adâncimi foarte
mari unde cele două popoare își
dau mâna. Sunt acelea ale sufe-
rințelor…”
Repertoriul prezentat la Bo-
toșani de Harry Tavitian a fost o
împletire între muzica tradițio-
nală, istoria jazz-ului, piese dedi-
cate martirilor, toate acestea îm-
preună constituind o demonstra-
ție de virtuozitate artistică, de
profesionalism și o atitudine față
de public care a impresionat în-
treaga sală.
Harry Tavitian a oferit spec-
tatorilor muzică diversă, plecând
de la imnul compus de Sfantul
Nerses Shnorhali în sec. XIII, un
imn care se cântă în fiecare du-
minică din Postul Paștilor. Apoi
s-a întors în trecut, „un secol
înapoi în istoria jazzului, mai
aproape de originile lui”. Pub-
licul a călătorit în timpurile în
care se auzeau cântecele de nun-
tă ale negrilor de pe plantațiile
de bumbac ale albilor, din sudul
Americii, apoi în cele în care
răsunau cântecele religioase ale
negrilor americani, acele gospel
sau negro spirituals. Harry Ta-
vitian a vorbit despre rap time,
care a dus la apariția jazz-ului,
ajungând apoi la, poate, cel mai
important gen care a dus la apa-
riția jazz-ului: blues-ul. „Para-
doxul acestei muzici atât de
exaltantă, atât de exuberantă, a-
tât de colorată, plină de veselie!
Asta era jazz-ul la originile lui.
Jazz-ul venea dintr-o foarte mare
suferință, probabil de aceea a
avut atâta vitalitate și a și dăinuit
atât”.
„Eu reprezint un jazz venind
din a doua jumătate a anilor 70
încoace. Profitând de dubla mea
sorginte, aceea armenească, prin
naștere, și românească prin adop-
ție, simțindu-mă acasă în ambele
culturi și tradiții, nu puteam să
ratez acest moment. Iată, în ul-
timii ani ai creației mele încerc
o sinteză, lucrări unde cele două
tradiții să își dea mâna. Mulți
mi-au spus că sunt două culturi
total diferite. Așa este, dar există
niște adâncimi foarte mari unde
cele două popoare își dau mâna.
Sunt acelea ale suferințelor foar-
te mari prin care au trecut și de
care nu au dus lipsă nici unii,
nici alții. Iată că, în perspectiva
asta lucrurile se cam suprapun”,
a rostit Harry Tavitian.
„Recitalul meu este dedicat
martirilor armeni de la 1915, mar-
tiri care începând de acum doi
ani au fost sanctificați”, a anu-
nțat artistul, prezentând o com-
poziție – Karuna („E primăvară”)
a părintelui Komitas, considerat
apostolul muzicii armene, el în-
suși o victimă a masacrelor.
Un moment emoționant a fost
atunci când pianul a tânguit și a
vibrat alăturând, în viziunea în-
drâzneață a lui Harry Tavitian,
imnurile celor două țări (Româ-
nia și Armenia), „Deșteaptă-te,
române” și „Mer Hayrenik” (Pa-
tria noastră).
Istoria jazz-ului oferită sâm-
bătă seara de Harry Tavitian a
cuprins și două dansuri româ-
nești din Codex Caioni (dansuri
românești, maghiare și slovace
din Transilvania sec. XVII, cu-
lese de cel considerat a fi primul
culegător și valorificator al fol-
clorului, Ioan Căianu, călugăr
franciscan din sec. XVII).
Publicul a aplaudat, a mulțu-
mit, s-a revărsat apoi înspre oraș.
Un oraș în care armenii și-au
construit o istorie și datorită că-
rora astăzi două biserici creștine
ne sunt semne identitare și ves-
07-08/2017 ARARAT 11
tigii importante ale istoriei locu-
lui. COMUNITATE
Pentru două ore, un artist ma-
re ne-a arătat că muzica, istoria,
sfințenia martirilor și prezentul
sunt parți ale aceleiași lumi. Un-
adunarea GeneraLă
eori ne leagă suferința, alteori ne ordinară anuaLă
desparte ignoranța. Dar muzica
va fi totdeauna un liant, o ama-
de dare de seamă
ră-dulce ispită căreia îi încredin- a uniunii armeniLor
țăm istoria popoarelor. Și bine
facem, pentru că drumul deschis din românia
duce mereu într-un singur loc:
sufletul fiecăruia dintre noi, fie
că suntem români, armeni, țigani,
evrei, greci, lipoveni.
Concertul „De la blues la re-
zonanțe armenești în jazz” a fost
organizat de Uniunea Armenilor
din România, evenimentul fiind
parte a programului Zilelor Ora-
șului Botoșani, realizat cu spri-
jinul Primăriei Botoșani și al

C
Consiliului Local Botoșani și
face parte din programul Zilelor
Orașului Botoșani.
Harry Tavitian s-a născut în-
omitetul Director al UAR delegații să-și exprime puncte de
tr-o familie de armeni din Con-
a convocat în data de 27 vedere legate de Darea de seamă
stanța. A studiat pianul clasic de
aprilie Adunarea Genera- a activității pe 2016 și Raportul
la vârsta de 6 ani. A absolvit Aca- lă Ordinară Anuală de Dare de execuției bugetare pe 2016 care
demia de Muzică București. La Seamă. La lucrări au participat au fost transmise invitaților în
22 de ani a participat la prima Comitetul Director al UAR pre- prealabil. Domnul Arsen Arzu-
ediție a Festivalului de Jazz de cum și câte doi delegați din fie- manyan a prezentat noul site ofi-
la Sibiu și a cântat la patru mâini care sucursală cu excepția filialei cial al Uniunii Armenilor din Ro-
cu Richard Oschanitzky într-un Constanța de unde au fost pre- mânia care conține multe date
jam-session. Din 1976 s-a dedi- zenți patru delegați. A fost prezent despre istoria și cultura armeană
cat exclusiv jazz-ului. În 1992 a E.S. Hamlet Gasparian, Amba- și organizarea Uniunii Arme-
înființat Fundația Culturală sador al Republicii Armenia în nilor din România. Lucrările au
Harry Tavitian, prin care a con- România. continuat cu discuții privind pro-
tinuat seria de Ateliere și a sprijit Ordinea de zi a cuprins : iectele culturale pe anul 2017 și
formarea unor tineri muzicieni, 1. Darea de seamă a activită- investițiile ce urmează a fi făcute.
ților pe 2016; Au fost aprobate, în principal,
plasticieni și scriitori talentați,
2. Raport execuție bugetară cererile sucursalelor cu rezerva
majoritatea grupați în Asociația 2016; ca, în luna august, să aibă loc o
Arte/Litere ASALT, unde s-a cris- 3. Proiect al activităților 2017; ședință a Comitetului Director
talizat noua generație de scriitori 4. Proiect buget,venituri și care să valideze proiectele pentru
și artiști ai Constanței. cheltuieli 2017; semestrul II având în vedere și
5. Diverse. corecțiile bugetare ce pot apare
Florentina TonIȚA Lucrările au fost deschise de din partea Guvernului după rec-
http://stiri.botosani.ro Varujan Vosganian care a rugat tificarea bugetară.

12 ARARAT 07-08/2017

ACUM 75 DE ANI
APRILIE 1942
Primăvara în comunitatea
armeană se dovedea de-a drep-
tul tragică. Nu numai că răz-
boiul secera vieți tinere chiar
și din rândul armenilor din
România dar și dispariția lui
Vartan Mestugean îndolia co-
munitatea. Dar cine a fost în
realitate Baronul Mestugean?
Ne-o spun chiar cei care l-au
cunoscut bine, în Revista Ara-
rat: „Victor Vartan Mestugean
s-a născut la 15 August 1869
în București. Tatăl său, Ke-
vork Mestugean era institutor
și între anii1876-1881 a condus
în calitate de Director Școala
Armeană din Capitală. Tâ-
narul Victor după ce urmează
cursurile Liceului Mihai Bra-
vul și-și ia Bacalaureatul plea-
că cu Tatăl său la Constanti-
nopole. Aici bătrânul dascăl
înființează în cartierul Yeni
Capu o școală armenească ca-
re este cunoscută sub denu-
mirea de Institutul Mestugean
și în care Victor Mestugean
funcționează ca profesor timp
de aproape 10 ani. Bănuit pen-
tru activitatea sa naționalistă
se refugiază în Bulgaria la Var-
na devenind colaboratorul zia-
rului Iravunk. Este începutul
carierei sale ziaristice.
publicistică. Concomitent cu
ea desfășoară o alta tot atât de
rodnică și folositoare. 1906 e
anul Jubileului de 40 de ani
de domnie glorioasă a Rege-
lui Carol I. Se organizează Ma-
rea Expoziție Națională menită
să ilustreze uriașele progrese
înregistrate de România sub
domnia Marelui Rege. E invi-
tată și Comunitatea Armeană
Tot în acel oraș împreună să participe. Armenii acceptă
cu marele publicist și scriitorinvitația și obțin un succes re-
armean Ervant Sarmakeșhan- marcabil. După închiderea
lian pune bazele ziarului Șar-
Expoziției are loc o Recepție
jum în conducerea căruia de-
ține postul de Redactor politicla Palat în onoarea participan-
semnând cu pseudonimul de ților. Delegația Comunității
Kamer Arșavir. Paralel cu ac- Armene este condusă de Sena-
tivitatea sa publicistică desfă-
torul Dr. Grigore Goilav și din
șoară o vie activitate politicăea face parte și Mestugean.
naționalistă în rândurile LigiiSunt extrem de bine primiți
Revoluționarilor Armeni Daș- de Majestățile lor iar Regele
nakțutiun. În 1899 revine la
se întreține cordial cu mem-
București locul nașterii și lea-
gănul copilăriei sale. Intră înbrii delegației subliniind rolul
creator jucat de armeni în Ro-
redacția ziarului Universul în-
tâi ca simplu corector apoi ca mânia. Aceste evenimente îi
sugerează lui Mestugean în
reporter. Articolele și reporta-
jele sale sunt gustate de ma- sufletul căruia nu se stinsese
rele public. Scrise într-un stil
niciodată conștiința originei
simplu și curgător și într-o lim-
sale, ideea publicării unei re-
bă impecabilă ele sunt savu-
viste dedicate în întregime
rate de cititori. I se încredin-
țează postul de corespondent problemelor de cultură armea-
nă și închinată exclusiv apro-
special. În această calitate vi-
pierii dintre popoarele român
zitează țări și orașe. Și astfel,
din treaptă în treaptă el urcă și armean. Astfel ia ființă in
scara ierarhiei ziaristice. În a-
1906 Revista Aurora. Dar ea
nul 1914 în preajma Războiu- apare numai doi ani”
lui Mondial îl găsim în postul
de Subdirector al ziarului Uni-
Vom continua cu alte deta-
versul pe care-l deține până în
1916 când demisionează spre lii interesante în numărul vii-
a se refugia la Odessa. Dar tor.
Mestugean nu se mărginește
numai la această activitate Eduard AnTonIAn
07-08/2017 ARARAT 13
 PORTRET
Carmen kostyak
o viață dediCată persoaneLor
Cu dizabiLități
C
armen Kostyak și Peter
Kampermann au adus me-
rite deosebite orașului
Bayreuth în munca lor cu persoa-
nele cu handicap mintal. Pentru
aceasta, primărița orașului Bay-
reuth, Brigitte Merk-Erbe, le-a
înmânat Medalia de onoare a Re-
publicii Federale Germane. „Ei
sunt exemple pentru solidaritate
și umanitate” a spus Merk-Erbe.
Carmen Kostyak a lucrat din
anul 1990 până în 2000 în ate-
lierul pentru persoane cu diza-
bilități. Acolo a înființat în anul
1992 corul „Frieden” care a avut
deja câteva apariții și la TV.”
La prima vedere această știre,
preluată din ziarul „Nordbay-
erischer Kurier” (Curierul Bava-
riei de Nord) din martie 2017,
nu are nicio legătură cu armenii.
Cu toate acestea unul din cei doi
laureați, doamna Carmen Kostyak
are o legătură directă cu armenii.
14 ARARAT 07-08/2017
Se trage dintr-o veche familie ar-
menească din Moldova.
De aceea dincolo de știrea pe
care o publicăm am realizat și un
mic portret al acestei doamne ca-
re și-a dedicate viața persoane-
lor cu dizabilități. Oameni care au
nevoie de multă răbdare și sacri-
ficiu din partea celor care au grijă
de ei. Mai mult doamna Kostyak
a reușit ca prin muzică să ofere
acestor suflete bucuria și încrederea
de care aveau atât de multă nevoie.
Carmen Kostyak s-a născut
în București. Ambii părinți se
trag din așa numiții „armeni
vechi”, armenii veniți din legen-
dara capitală a armenilor, Ani,
stabiliți în Bucovina încă de la
descălecat. Bunicii din partea ta-
tei au rămas în Bucovina, la Su-
ceava, cei din partea mamei au
trăit în Moldova, la Panciu.
Tatăl, Donig Găină a fost me-
dic în București, mama, Viorica
Găină, casnică si mai târziu statis-
tician. Spiritul armenesc l-a primit
în casa bunicilor din Suceava,
unde Carmen Kostyak își petre-
cea vacanțele.
Bunicul, Garabet Gaină, fost
judecator și ani de-a rândul mem-
bru în Comitetul Eparhial al ar-
menilor din Suceava era foarte
mândru de originea lui. Cât pri-
vește credința, aceasta își are iz-
voarele tot acolo și este legată de
magia slujbelor de la Surp Hagi-
gadar.
După terminarea liceului Car-
men a urmat Facultatea de Filo-
logie din București, secția „Ro-
mână” și în paralel o Școală de
Teatru. A lucrat 4 ani la Teatrul
Victor Ion Popa din Bârlad, ca
actriță, după care a predat 21 de
ani la o școală specială (Școala
Nr. 2 din București), lucrând cu
elevi cu dizabilități mentale. La
scurt timp după angajarea în
învățământul special a promovat
un curs de perfecționare privind
Pedagogia specială. A lucrat cu
alți colegi la un manual de Limba
română pentru școli speciale. Dar
principala preocupare a rămas
munca cu copiii; s-a ocupat în-
deosebi de educația artistică (mu-
zică, teatru,) organizând mani-
festări care ofereau copiilor po-
sibilitatea de a cunoaște succe-
sul, element extrem de important
în dezvoltarea personalității aces-
tor copii, și cu care a reprezentat
școala și în afara zidurilor ei.
În 1985 s-a stabilit în Germa-
nia, unde soțul se afla de câțiva
ani. Are un fiu, Cristian, născut
în 1970.
După o perioada de acomoda-
re a fost angajată ca „Heilpäda-
gogik Therapeut”*, în primii trei
ani la Centrul Pedagogic din
Bayreuth (Școala specială) după
care a lucrat tot ca terapeut la
Atelierul pentru persoane cu di-
verse dizabilități (mintale, corpo-
rale, psihice) până la pensionare.
Aici a înființat în 1992 un cor
mixt, pe două voci, acompaniat de
o mică orchestră, Corul „Frieden”
era compus din 25 de persoane
cu dizabilități mentale, motorii
sau de vedere. Cu acest cor a lu-
crat 24 de ani, dintre care 14 ani
după pensionare.În toată aceas-
tă perioadă corul și-a îmbogățit
repertoriu variat și îndrăzneț, cu-
prinzând piese din folclorul ger-
man, Gospels, cântece de Crăciun,
cât și piese scurte din repertoriul
clasic (corul sclavilor din opera
Nabucco de Giuseppe Verdi, „Oda
bucuriei” de Ludwig van Beetho-
ven, cântece de leagăn de Brahms,
Schubert, Mozart), toate prelucra-
te și adaptate de Carmen Kostyak.
În toți acești ani corul a sus-
ținut peste 120 de concerte, a fost
invitat la Festivaluri Internaționa-
le la care participau ansambluri
cu și fără dizabilități, concerte ju-
biliare, dar și ieșiri la cămine de
bătrâni, școli, piețe de Crăciun. Co-
rul a fost invitat și a cântat în două
rânduri la Televiziunea Bavareză
și a scos o casetă și 3 CD-uri.
Munca de dirijor al corului –
spune doamna Kostyak – s-a îm-
pletit cu preocuparea de terapeut
pentru a stimula încrederea în sine
a persoanelor cu dizabilități și de
a determina recunoașterea și in-
tegrarea lor, pornind de la o în-
drumare adecvată.
În luna mai 2016 a avut loc
un concert special unde Carmen
Kostyak a predat bagheta unui
coleg mai tânar, cu care lucrase
în ultimii 3 ani.
Mihai Stepan CAZAZIAn
*Heilpädagogik Therapie poate fi
definită ca o terapie individuală sau de
grup, care folosește metode diferite
(jocul, muzica, desenul și pictura, tea-
trul sub diverse forme, bricolaj cât și
situații cotidiene), toate având ca prin-
cipal scop abilitarea pentru o viață
împlinită (indiferent de gradul de diz-
abilitate), în armonie cu capacitățile in-
dividuale și cu mediul în care trăiesc.
Informațiile ne-au fost puse la dis-
poziție de Carmen Kostyak, vezi și
articolul „Suceava copilăriei mele“ apărut
în revista Ararat, nr. 23-24/ 2012.

L
părinteLe prof. Levon zekiyan
a fost într-o sCurtă vizită La buCurești

a sfârşitul lunii aprilie, un
grup de pelerini din Eu-
ropa a efectuat o vizită în
ţară noastră. În fruntea credincio-
șilor s-a aflat Arhiepiscopul prof.
Levon Zekiyan administrator a-
postolic al Arhieparhiei din Con-
stantinopol (Istanbul) pentru ca-
tolicii de rit armean. Arhiepis-
copul Levon Zekiyan a participat
la o cină organizată de Uniunea
Armenilor din România, în onoa-
rea sa, la care au fost invitați IPS
Arhiepiscopul Ioan Robu, mit-
ropolit romano-catolic de Bucu-
rești, IPS Episcop Datev Hagopian,
Întîistătător al Bisericii Armene
din România, E.S Hamlet Gas-
parian Ambasador al Republicii
Armenia în România, deputatul
Varujan Vosganian, membri ai
conducerii UAR.
Duminică, 30 aprilie, Arhiepis- fost pavăză în vremuri de restriș-
copul Zekiyan a vizitat Catedra- te.”
la Armeană din București, a asistat
la slujba oficiată de IPS Arhie- Andreea BARBu
piscop Datev Hagopian iar apoi,
la sediul Uniunii Armenilor din
România, Preasfinția Sa a avut o
întâlnire cu membri ai comunită-
ții din București. La acest eveni-
ment, au participat foşti studenţi
care au absolvit cursurile inten-
sive de limbă armeană pe care
părintele profesor le organizează
de peste treizeci de ani la Vene-
ţia, la Universitatea Ca’Foscari.
Cu acest prilej a fost evocat poe-
tul și profesorul Tovmas Terzian.
Ȋn alocuțiunea sa, Arhiepiscopul
prof. Levon Zekiyan a reiterat
„importanța păstrării culturii, a
limbii materne şi a credinței în Părintele prof. Levon Zekiyan alături de
Dumnezeu singurele care ne-au Andreea Barbu și Narine Bogdan Căuș

07-08/2017 ARARAT 15
 POLITICÃ
paveL daLLakian:
roLuL faCtoruLui psihoLoGiC în proCesuL
de normaLizare a reLațiiLor armeano-turCe

Prelegerea susținută de analistul politic Pavel DALLAKIAN*

în cadrul evenimentului intitulat Repere culturale armenești:
Istorie și memorie în secolul XX,

D
21 aprilie 2017, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca

oamnelor și Domnilor, logică a unei construcții diplo- cu intervenția Azerbaidjanului

Relațiile armeano-turce
sunt vechi și complexe.
Știm că acestea au fost umbrite
de tragicele evenimente de la sfâr-
șitul secolului XIX și începutul
secolului XX. După prăbușirea
Uniunii Sovietice, Turcia a re-
cunoscut independența Republi-
cii Armenia, însă nu a stabilit re-
lații diplomatice cu aceasta. Au
existat mai multe încercări de a
normaliza relațiile dintre cele do-
uă țări și de a deschide granițele
dintre Turcia și Armenia închise
în 1993. În octombrie 2009, prin
medierea Elveției, au fost sem-
nate, în cele din urmă, așa-numi-
tele protocoale de normalizare
,,de la Zurich”. Acest mic discurs
îl voi dedica analizei unuia din-
tre principalele motive ale eșecu-
lui acelei normalizări.
Părea că protocoalele „de la
Zurich” fixau un real raport de for-
țe dintre statul turc și cel armean
și respectau în mod oficial norme-
le general acceptate ale relaților
internaționale. În fapt, s-a do-
vedit că specificul relațiilor ar-
meano-turce nu a permis aplicarea
directă a unor asemenea norme.
Problema este că a fost com-
plet ignorată componenta psiho-
matice sofisticate. Între timp re-
lațiile armeano-turce au căpătat
un strat psihologic masiv datorat
evenimentelor din 1915. Ca ur-
mare, în momentul semnării pro-
tocoalelor, ministrul turc de ex-
terne și-a anunțat intenția de a
condiționa ratificarea protocoa-
lelor de restituire de către armeni
a unor teritorii în jurul Kara-
bakhului. Drept răspuns, partea
armeană a emis în formă scrisă ur-
mătoarea rezervă: Erevanul refu-
za recunoașterea juridică a fron-
tierei armeano-turce. Astfel, încer-
carea de reconciliere s-a spulbe-
rat ca un castel din cărți de joc.
Putem dezbate mult dacă e-
venimentele din 1915 pot fi cali-
ficate drept genocid sau nu, însă
consecințele evenimentelor din
1915 și din anii următori, din pă-
cate, sunt prea adânci. Dorim să
subliniem că nu este vorba des-
pre istorie, ci despre prezent. In-
diferent de ce parte a liniei ima-
ginare s-au aflat oamenii afectați
de acele evenimente, urmașii lor
se vor număra, mai devreme sau
mai târziu, printre victimele aces-
tui greu dezastru psihologic.
Se consideră că eșecul acor-
durilor „de la Zurich“ este asociat
în procesul armeano-turc. Mo-
tivul este de fapt mai profund și
constă în încercarea destul de su-
perficială de a scoate factorul tra-
umelor psihologice „în afara pa-
rantezelor” ecuațiilor politice
complexe. Datorită spectrului larg
al traumelor mentale din 1915,
și al adâncimii lor, această abor-
dare atât de naivă nu are absolut
nici o perspectivă în viitorul apro-
piat. Doar o evidență la scară lar-
gă a factorului psihologic poate
fi cheia spre soluționarea proce-
sului de normalizare a relațiilor
dintre cele două țări, dacă, bine-
înțeles, există voință politică în
acest sens.
Să revenim acum la scurta
descriere a respectivul complex
mental. Se observă că dezastrele
precum cel din 1915, au propri-
etăți speciale de a modifica per-
cepția colectivă asupra spațiului
și a timpului. Percepția modifica-
tă merge în valuri spre viitor. Ma-
nifestările de suferință în rândul
generațiilor în viață ale armenilor
și turcilor, variază, desigur, dar ră-
mân la fel de grele pe ambele părți.
Deja a patra generație de ar-
meni practic „oprește” parcursul
timpului la granița cu anul 1915.

16 ARARAT 07-08/2017
Sunt evidente semnele proiecției
în masă a trecutului în prezent.
Avem dovezi directe ale unui pro-
ces susținut de victimizare a con-
științei colective.
Pentru a renunța la imaginea
de victimă, este necesară com-
pensarea psihologică a traumei.
Părea că obținerea indepen-
denței în 1991 ar fi putut con-
tribui parțial la atingerea acestui
scop. Însă folosirea beneficiilor
obținute prin independență, nu
intrase încă în totalitate în prac-
tica autorităților. Acest fapt este
perfect vizibil la suprafață pen-
tru societate, motiv pentru care,
independența nu este deocamda-
tă o compensație. De remarcat
este faptul că, dincolo de lipsa e-
videntă de experiență a funcțio-
nării statalității din perioada
contemporană, printre motivele
independenței insuficiente a au-
torităților, trebuie căutată și ti-
miditatea condiționată de istorie.
Oficialii de rang înalt ai Guver-
nului armean sunt, de asemenea,
membri ai societății armene și
sunt expuși întregului spectru al
consecințelor psihologice ale e-
venimentelor din 1915.
Nici câștigarea războiul pen-
tru eliberarea Nagorno-Kara-
bakh-ului din 1992-1994, după
cum vedem, nu este suficientă în
termeni de compensare. Mo-
tivul, în opinia noastră, este dual.
În primul rând, societatea armea-
nă este în așteptarea unei solu-
ționări „finale și de durată“ a
conflictului din Nagorno-Kara-
bah și nu percepe victoria ca atare.
Altfel spus, societatea s-a dezvă-
țat să câștige și, practic, respinge
postura învingătorului.
Al doilea aspect este legat de
faptul că Nagorno-Karabakh-ul
nu este perceput ca parte pierdu-
tă de Armenia în 1915. Anul 1915
a rupt, spulberat imaginea terito-
rială a Armeniei ca Patrie. Spa-
țiul uriaș din Asia Mică – Ana-
tolia, malurile mediteraneene și-a
pierdut populația armeană in-
digenă. Pentru populația Repu-
blicii Armenia este o mare pro-
blemă să perceapă acest teritoriul
ca Patrie, ca Armenia. Armenia
în conștiința lor de masă – este
teritoriul micii republici sovieti-
ce. Chiar și Karabakh-ul există
în mintea lor separat de imagi-
nea Armeniei. Și vice-versa –
pentru armenii din Diaspora –
Patria, în cel mai profund sens al
său, este limitată la vilaietele ar-
mene din Imperiul Otoman și nu
include Armenia de astăzi.
După cum putem observa, tra-
uma evenimentelor din 1915 blo-
chează încă în mare parte me-
canismele compensatorii. Cu toa-
te acestea, operațiunile militare
la granița dintre Karabakh și Re-
publica Azerbaidjan din aprilie
2016, au arătat că există semne
clare de redresare. În ciuda pier-
derilor, s-a produs o fractură men-
tală crucială.
În aprilie 2016, atât combatan-
ții din războiul din 1992-1994,
cât și generația tinerilor armeni
s-au prezentat într-o imagine de-
parte de imaginea victimei. A
fost mai mult decât o răzbunare,
și într-un anumit sens, a fost mai
mult decât operațiunea Nemesis.
Așa ar putea arăta revendicarea
unei națiuni-învingătoare. Dar
trebuie să ne limităm la un opti-
mism prudent, întrucât perioada
de la începutul secolului trecut,
încă persistă în formarea con-
științei publice.
Din păcate, există și alte as-
pecte ale distorsionării percep-
ției spațiale. În Armenia de astăzi,
foarte modestă ca suprafață, lo-
cuiesc armeni care provin din vas-
tul teritoriu locuit de strămoșii lor.
Această comunitate de oameni a
fost înghesuită de zece și chiar
douăzeci de ori într-un spațiu spe-
cial, multi-dimensional. Ei însă
au nevoie de spațiu. Și nu este
vorba doar de kilometri pătrați,
ci și de spațiu economic, cultural,
dialectal, etno-comunicativ, men-
tal, istoric, natural și climateric
dezvoltat de-a lungul mileniilor.
Împreună cu „claustrofobia
colectivă”, în Armenia există un
alt fenomen nefericit – comuni-
tatea mono-etnică. Societatea per-
cepe acest fenomen ca fiind ceva
normal și pozitiv. Justificarea
ignorării pericolului ghetoizării
etnice la scară națională, reprezin-
tă un sentiment de siguranță fi-
zică relativă pe această rămășiță
de Patrie. În același timp, aceas-
tă rămășiță, în mod bizar, fie se
identifică cu patria, în integritate,
sau chiar așa cum am menționat
mai sus, i se opune.
Diaspora armeană, apărută du-
pă tragedia din 1915 este, de a-
semenea, supusă impactului psi-
hologic strict. Caracteristic pen-
tru Diaspora, în general, acest im-
pact este amplificat în mod repetat
de dorința inerentă a armenilor
de a se integra cât mai bine ori-
unde în lume, în același timp, ne-
supunându-se în sinea lor, asi-
milării. Se obișnuiește sublini-
erea doar a părții pozitive a aces-
tui fenomen. Totuși, un astfel de
mimetism comportamental nu tre-
ce fără urmări pentru psihicul
poporului și duce la dualitate
mentală, cu toate consecințele ne-
gative inerente.
07-08/2017 ARARAT 17
 Consecințele turcești, nu sunt
mai puțin dramatice. Acestea, la
fel ca în Armenia, sunt reale și
aparțin nu istoriei. Timpul s-a în-
chis într-un cerc și în Turcia. A-
colo își amintesc cu ce spațiu și
de ce genofond dispun. Iar celor
care au uitat, în fiecare an, în a-
ceeași zi de 24 a lunii Nisan, li
se aduce în mod sistematic amin-
te, din întreaga lume. (Exact cu
asta ne ocupam noi în acest mo-
ment). Zeci de milioane de turci
moderni ascultă anual acuzațiile
grele, chiar dacă ei personal, de-
sigur, nu pot fi implicați în
punerea în aplicare a planului de
exterminare totală, expulzare și
asimilare a armenilor, grecilor și
asirienilor de acum un secol.
Guvernul turc neagă Genoci-
dul. Un număr semnificativ de ce-
tățeni ai țării au fost obligați să
se confrunte cu o alegere cruntă:
fie în mod conștient să fie de a-
cord cu propaganda în spiritul ne-
gării oficiale, sau să preia asupra
lor întreaga greutate a stresului
moral. Stresul este agravat de
faptul că societatea armeană, din
cauza amplorii pierderilor, nu
este capabilă să delimiteze ceea
ce este oficial de ceea ce este
public, atunci când vorbește de-
spre percepția acestei chestiuni
în Turcia. Armenii echivalează
adesea oamenii cu regimul, nu
sunt luate în considerare nici mă-
car diferența dintre conceptul de
țară și cel de stat, este puțin luată
în considerare schimbarea gene-
rațiilor și structura socială a socie-
tății turce.
Poziția neschimbată de zeci
de ani a oficialilor de la Ankara,
permite armenilor să folosească
un clișeu radical – „turcul rămâ-
ne turc”, în timp ce evaluarea eve-
nimentelor dintre 1896-1923 de
o anumită parte a societății turce,
în special de intelectualitatea din
capitală, în ultimul timp a fost
supusă unei transformări semni-
18 ARARAT 07-08/2017
ficative condiționate din interior.
Spectrul de reacții este larg – de
la înțelegerea istoriei și dez-
voltarea unui complex de vino-
văție până la fobie și agresiune.
Referitor la poziția cetățeni-
lor turci, există date colectate în
urma sondajelor de opinie. Dar
acestea nu sunt credibile în tota-
litate. Prea dureros este pusă în-
trebarea. Ar fi fost mult mai corect
să se bazeze pe fapte evidente.
O parte a societății turce, în nu-
măr de 100 de mii de oameni, par-
ticipă în Istanbul la demonstrațiile
de solidaritate având sloganul
„Suntem cu toții armeni”, cerând
abrogarea articolului 301 din Co-
dul penal turc, care pedepsește,
în special, folosirea termenului
de „genocid“ cu referire la eveni-
mentele din anul 1915.
Mulți, cum ar fi primarul ora-
șului Diyarbakir, care în ultimile
decenii este epicentrul ciocnirilor
turco-kurde, au simțit în mod clar
lipsa elementului de stabilizare
a spațiului anatolian de civilizație:
„Armenii au luat cu ei din aceste
locuri pacea și norocul“. Intelec-
tualitatea de la Istanbul face încer-
cări de a evalua impactul fun-
damental al tabuului „armean“
asupra întregii structuri politice
a țării. Astfel de încercări merită
un răspuns mai diferențiat din
partea armenilor.
La celălalt capăt al spectru-
lui, atât în rândul locuitorilor, cât
și al clasei politice din Turcia,
sunt prezentate numeroase exem-
ple urâte de reacție opusă. În ge-
neral, împărțirea turcilor în ceea
ce privește genocidul, urmărește
aceeași linie de „da-nu“, ca în
cazul referendumului constitu-
țional inițiat de Recep Erdogan.
Probabilitatea eșuării ratifică-
rii protocoalelor, în opinia noas-
tră, a fost extrem de mare, din
cauza lipsei de pregătire a percep-
ției publice atât în ambele țări –
Turcia și Armenia, cât și în dias-
pora armeană. Procesul politic a
mers semnificativ înaintea pro-
cesului de corectare a problemei
percepției publice. Este necesară
desfășurarea unei munci meticu-
loase pentru normalizarea stării
psihologice a ambelor societăți.
În momentul confruntării glo-
bale a sistemelor, în epoca Răz-
boiului Rece, chestiunea eveni-
mentelor din 1915 ar fi putut su-
praviețui ciclurilor arbitrare de
exacerbare. Într-o epocă a trans-
formărilor geopolitice tumultoa-
se, rănile psihologice nevinde-
cate pot duce la noi tragedii, de la
care nici armenii și nici turcii nu
pot fi scutiți prin apelurile către
terțe părți. Prețul plătit este egal
cu viața.
Este extrem de importantă ac-
tivitatea comunității academice
în identificarea punctelor dure-
roase, ale caracteristicilor exacte
ale problemei și a modalităților
de depășire a consecințelor eve-
nimentelor din anii 1896-1923.
Din cumulul eforturilor cercetă-
torilor din diferite părți ale lumii,
ar trebui să fie creată o viziune
comună și holistică a modurilor
de restabilire morală a națiunii
armene – ca națiune, care își are
ultimul cuvânt de spus și dreptul
său absolut.
Vă mulțumesc!
*Pavel Dallakian
Este unul dintre fondatorii presei pe-
riodice post-sovietice din Republica
Armenia. A elaborat bazele tehnice,
grafice și redacționale ale noilor tehno-
logii de comunicare în masă – creând
simbioza dintre presa scrisă, radio și
internet. La sfârșitul anilor ’80 – în-
ceputul anilor ’90 ai secolului trecut a
fost fondatorul primului cotidian în spa-
țiul sovietic, ce folosea metoda bazată
pe redactare și editare pe calculator.
Este de asemenea fondatorul primului
sistem de radiodifuziune complet digi-
tală din Europa. Ambele rezultate re-
voluționare fiind obținute în Armenia.
Totodată este autor al materialelor publi-
cistice și analitice în domeniul politicii
și a relațiilor publice. Este fondatorul și
redactorul unei mari reviste etno-geo-
grafice din Rusia.

„nu banii ne faC boGați,
Ci starea Conștiinței noastre”
A
raratul prezintă un inter-
viul excluziv cu Igor Ani-
simov, preşedintele A-
sociaţiei Comerciale şi Industri-
ale armeano-române, precum şi
directorul hotelului „Diamond
House”.
Ca director de hotel, care
sunt capabilităţile şi aptitudini-
le necesare pentru acest post,
sau pentru a fi un manager de
succes?
Hotelierul trebuie în primul
rând să aibă o mare experiență
în domeniul serviciilor hoteliere,
precum şi cunoașterea normelor
şi standartelor din domeniu. Una
dintre abordările moderne ce tre-
buie luate în considerare pentru
a fi un bun manager de hotel,
presupune separarea lor în trei
domenii principale: exercitarea
controlului operațional, care se
transpune în activitățile zilnice
de monitorizare a companiei, pre-
cum și participarea directă la ea
(de exemplu, conștientizarea zil-
nică a nivelului de încărcare a
hotelului, întâlniri personale cu
oaspeții etc.); dezvoltarea orga-
nizației pe termen mediu, prin
îmbunătățirea în mod constant a
relațiilor cu angajații, aplicarea
noilor tehnologii, introducerea
de noi servicii, monitorizarea ac-
tivităților concurenților, etc.; a-
sigurarea stabilității dezvoltării
hotelului, ceea ce implică o de-
finiție competentă a obiectivelor
strategice, încheierea de con-
tracte reciproc avantajoase cu
companiile partenere sau furni-
zori, investirea rezonabilă de fon-
duri, etc. Cu alte cuvinte această
profesie este foarte complexă și
responsabilă, deoarece hotelie-
rului ar trebui să știe foarte bine
performanța fiecărui subordonat
al lui pentru a-și desfășura activi-
tatea. El trebuie să înțeleagă com-
plexitatea fiecărui serviciu și să
știe ce se întâmplă în fiecare mo-
ment: câte locuri sunt rezervate
etc. Un hotelier bun trebuie să
cunoască specificul fiecarui ser-
viciu, fiecarui departament. Eu
rareori termin lucrul la 6-7 sea-
ra, în ciuda faptului că începe la
nouă dimineața, și chiar mai de-
vreme. În plus, există activități
de seară, care trebuie să fie diri-
jate și la sfârșit de săptămână,
când șefii din fiecare departa-
ment sunt liberi, de multe ori în-
deplinesc responsabilitățile lor.
Și totuși eu sunt un om fericit,
pentru că îmi place meseria mea.
Probabil, munca la hotel pentru
mine a devenit un mod de viață.
Primesc aici o mulțime de me-
saje pozitive. Desigur, ca direc-
INTERVIU
tor general al hotelului sunt și
dezavantaje, apar situații, une-
ori, foarte stresante.
Care sunt condițiile pentru
dezvoltarea unei ţări din punct
de vedere financiar, al busines-
sului, de exemplu în cazul Ar-
meniei?
Din punctul meu de vedere
cred că în Armenia este necesar
să se creeze un mediu de afaceri
cu adevărat liber și corect. Politi-
ca de investiții este principalul
vector al dezvoltării economice.
În scopul de a atrage mai multe
investiții străine, prioritățile pen-
tru guvernul Armeniei ar trebui
să fie crearea unui mediu favor-
abil pentru afaceri, consolidarea
transparenței a sistemului legis-
lativ, identificarea industriilor de
viitor și nu asigurarea unui a-
vantaj în aceste domenii.
Credeți că educaţia este o so-
luţie pentru o viaţă mai boga-
tă?
Scara socială comună, care în
mod normal trebuie să ajute ori-
ce persoană să atingă succesul,
este după cum urmează: școală-
facultate-muncă-avere. Cu toate
acestea, această regulă, la fel ca
oricare alta, are excepții. Istoria
știe multe exemple când oame-
nii sar după câțiva pași. Pentru
că nu banii ne fac bogați, ci sta-
rea conștiinței noastre.
Interviu realizat
de Elena CHoBAnyAn
07-08/2017 ARARAT 19
 RECENZIE
note de LeCtor
hasan CemaL – „1915: GenoCiduL armean”
H
asan Cemal (n. 1944, Is-
tanbul) este ziarist și scri-
itor turc, nepotul lui Ce-
mal pașa, unul dintre membrii tri-
umviratului de la conducerea Ju-
nilor Turci, inițiator și organizator
al Genocidului comis în 1915-
1918 asupra populației armene
din Imperiul Otoman. Familia lui
are rădăcini georgiene și cerke-
ziene. În 1965, Hasan a absolvit
Facultatea de științe politice a
Universității din Ankara. A stat
în Germania timp de un an și ju-
mătate, apoi a satisfăcut stagiul
militar în țara sa. Inițial, din 1969,
a lucrat la săptămânalul „Hakkı
Devrim”; când publicația a fost
închisă în urma loviturii militare
din 12 martie 1971, el a fost con-
damnat la 44 de luni închisoare
20 ARARAT 07-08/2017
și a trăit o perioadă ca fugar. În
1971, a lucrat pentru scurt timp
la revista „Yeni Ortam”. A mai
fost reporter al agenției ANKA
și colaborator la revista „Toplum”
și la cotidianul „Günaydın”. În
1973, a devenit corespondent, iar
din 1979 șef de birou la Ankara
pentru cotidianul „Cumhuriyet”.
A condus ca redactor-șef acest zi-
ar în anii 1981-1992, de la care a
demisionat din cauza unei dispu-
te asupra politicii editoriale, când
el încercase să lărgească spectrul
tematic. În perioada 1983-1992,
a fost membru în comitetul exe-
cutiv al Institutului internațional
de presă. A lucrat apoi la publica-
ția „Sabah” (1992-98), de unde
a trecut la cotidianul „Milliyet”,
demisionând de acolo în 2013,
când prim-ministrul de atunci,
Recep Tayyip Erdoğan, a criticat
un articol al său care sprijinea
publicarea minutei unei vizite
parlamentare la liderul kurd Ab-
dullah Öcalan, aflat în închisoa-
re, drept care conducerea ziarului
său i-a suprimat rubrica și l-a sus-
pendat pe două săptămâni. De
altfel, Cemal a realizat interviuri
cu conducători kurzi și chiar a
scris o carte, „Kurzii“ (2004). În
2013, a început să colaboreze la
un website independent numit
T24. La 12 august 2015, a publi-
cat un articol critic la adresa de-a-
cum președintelui Erdoğan, in-
titulat Responsabilitatea pentru
vărsarea de sânge cade asupra
sultanului de la palat. În conse-
cință, a fost judecat pentru insul-
tarea președintelui statului, pro-
curorul cerând o condamnare de
4 ani și 8 luni. Cemal a fost de-
semnat ziaristul anului în 1986,
iar în 2015 a fost distins cu Pre-
miul pentru jurnalism „Louis
Lyons“ al Fundației Nieman pen-
tru conștiință și integritate ziaris-
tică. Este autorul unor cărți pre-
cum „Teama de democrație”
(1986), „Deșteptare la uruitul
tancurilor” (1986), „Problema
militară a Turciei” (2010).
În anii 1980, Hasan Cemal a
susținut poziția negaționistă a gu-
vernului turc, dar după asasina-
rea de către justițiari armeni a
unor diplomați turci și-a modifi-
cat atitudinea. În prezent, el insis-
tă că guvernul Turciei trebuie să
ceară iertare pentru comiterea
Genocidului. În anul 2008, a vi-
zitat Armenia și a depus flori la
memorialul Țițernacaberd din E-
revan; tot atunci, a avut o între-
vedere cu Armen Ghevorghian,
nepotul lui Artașes Ghevorghian,
unul dintre cei trei armeni care
în 1922, la Tiflis, l-au ucis pe
bunicul său, Cemal pașa. După
această călătorie, a scris o carte
publicată în anul 2012 de Edi-
tura Everest din Istanbul: „1915:
Ermeni Soykırımı”, ca răspuns la
asasinarea, în ziua de 19 ianua-
rie 2007, a prietenului său, ziaris-
tul armean Hrant Dink, directorul
săptămânalului bilingv „Agos”.
Hasan Cemal este un caz; un
caz de conștiință sau, mai exact,
de trezire a conștiinței. Nepot al
unui criminal în calitate de făptu-
itor de genocid, el însuși viețu-
ind în aceeași țară care poartă po-
vara vinovăției de a fi exterminat
o parte a populației sale, anihi-
lând-o ca etnie, Cemal trăiește
dihotomia de a fi în același timp
turc și antiturc, o dihotomie pro-
venind din modificarea atitudi-
nii sale când, după ce susținuse
negaționismul turc, a realizat că...
Genocidul a existat, până la afir-
ma: „A nega Genocidul înseam-
nă a fi complice în această crimă
împotriva umanității”. În fapt,
ziaristul Cemal, indiferent de o-
riginea sa, este posesorul unei
înalte conștiințe umane, de altfel
singura care validează calitatea
de a fi om. Cartea sa, „1915: Ge-
nocidul armean”, este o dovadă
în această privință. După ce a
apărut în limba turcă, ea a fost
publicată de Fundația Hrant Dink
în două ediții apărute în 2015: o
traducere în engleză, efectuată
de Liz Erçevik Amadu și Irazca
Geray, și una în armeană, aparți-
nând unui grup de șase persoane
în frunte cu Ruben Melkonian;
dintr-odată, audiența ei a sporit
și impactul confesiunii lui Cemal
s-a intensificat. Căci acest volum
este o confesiune, concret – un
dosar de scrieri, articole, luări de
atitudine, avându-l ca protago-
nist pe autorul lor. Nu ca să se
justifice a alcătuit Cemal această
lucrare, ci ca să-și limpezească
o dată în plus conștiința, făcând
public un traseu care îl situează
printre vocile autentice ale acu-
zatorilor, cu atât mai percutantă
și mai apreciabilă cu cât vine
dinspre tabăra opozantă. Breșa
făcută de Orhan Pamuk, de Elif
Shafak, de Fethiye Çetin, de Ha-
san Cemal și de alții ca ei se lăr-
gește treptat până când va fi po-
sibil un colaps ducând la o implo-
zie definitivă.
Volumul se deschide cu o dedi-
cație: „Dragă Hrant/Ceea ce m-a
făcut să scriu această carte este
durerea ta,/suferințele tale”. Ur-
mează două mottouri din Milan
Kundera („Lupta omului împo-
triva puterii este lupta memoriei
împotriva uitării”) și din George
Orwell („Libertatea este dreptul
de a spune oamenilor ceea ce ei
nu vor să audă”). Încă de la prime-
le rânduri, mai bine-zis din motto-
ul primului capitol, citim o inte-
resantă informație adiacentă: un
ziarist care se arăta dispus să exe-
cute o virtuală sentință de con-
damnare la moarte a lui Hasan
Cemal îl asemuia pe acesta cu
Ali Kemal; iar din nota de sub-
sol, reiese, pentru cei care igno-
rează acest nume, că e vorba de
un jurnalist democrat, contempo-
ran cu Junii Turci și care i-a bla-
mat vehement pe aceia pentru
masacrarea armenilor, drept care,
pe drumul spre Ankara pentru a
fi judecat de trădare, a fost linșat
de o mulțime instigată de un ge-
neral al lui Mustafa Kemal „Ata-
türk”. Cu titlu anecdotic, de
menționat că Ali Kemal este stră-
bunicul actualului ministru de
externe britanic, Boris Johnson.
Și ca o concluzie emblematică:
asasinarea jurnaliștilor democrați
este o tradiție în Turcia.
Revenind la Hasan Cemal: pri-
ma carte despre Chestiunea ar-
meană, pe care a citit-o a fost una
publicată în 1983, „Ermeni Do-
syası” (Dosarul armenesc) de Ka-
muran Gürün, fost secretar ge-
neral în Ministerul de externe al
Turciei, care s-a făcut ecoul ver-
siunii oficiale a statului, numind
Genocidul „o minciună armeneas-
că”. Dintr-odată, un tânăr turc de
18 ani s-a văzut confruntat cu o
pagină necunoscută de istorie și
cu reverberațiile ei în acțiunea
unei grupări așa-zis teroriste, ca-
re avea să omoare per total 40 de
oficialități turce în 83 de atacuri,
în plus nouă străini morți și 215
răniți. Imediat după asta, însă, în
capitolul următor, autorul îl chea-
mă la bară pe Taner Akçam, care
avea să-l inspire pentru un articol
al său în „Milliyet” (5 octombrie
2000), „Turci, armeni și povara
istoriei”. De fapt, cuvântul geno-
cid apăruse pentru prima oară de
sub condeiul lui Cemal la sfâr-
șitul anului 1985, în „Cumhu-
riyet” (2 decembrie 1985), fără
adausul „așa-zis” – ține să pre-
cizeze autorul. Acesta, într-o pre-
legere la Universitatea Harvard,
avea să afirme: „Hrant Dink mi-a
descuiat inima în fața problemei
din 1915, iar Taner Akçam mi-a
descuiat mintea”. În seara zilei
în care a fost ucis prietenul său,
ziaristul armean, Cemal, plecând
de la redacția „Agos”-ului, a citit
ultimul articol al lui Dink, în ca-
re acela se compara cu un porum-
bel; reacția ziaristului turc s-a
concretizat într-un articol virulent,
adresat tuturor celor care, prin
crima comisă ori prin adeziunea
la ea, s-au dovedit a fi complici
la instaurarea unui climat de ură.
Într-un articol în care aducea
în discuție cazul lui Doğu Perin-
çek, condamnat în Elveția pen-
tru că negase existența Geno-
cidului armean, Cemal a dat un
răspuns logic celor care au re-
clamat că a fost încălcată liber-
tatea de expresie: dacă pretindem
libertatea de expresie pentru cei
care neagă existența Genocidului,
trebuie să facem același lucru cu
cei care, în Turcia, afirmă exis-
tența Genocidului. Concluzia ar
fi: „Calea spre pace și armonie
trece printr-o dezbatere liberă,
deschisă a istoriei”. Adevărata
problemă – adaugă el în altă par-
te, dar tot ca un ecou al asasină-
rii lui Dink și nu numai a lui în
Turcia actuală – este a încerca să
înțelegi ura față de cineva care
este diferit, care nu gândește ca
tine, a face un efort ca să găsești
rațiunea dușmăniei față de cineva
care e de altă religie, de altă cre-
07-08/2017 ARARAT 21
dință, de altă limbă, de altă cultu-
ră, de altă origine.
Într-o pagină de jurnal din
2008, Cemal a notat evenimen-
DOSAR 1915
tele pe baza cărora este edificată
„națiunea turcă”: deportarea gre-
cilor egeeni și traci în 1913-14

T
după războiul balcanic; deporta-
de Ce visuL armeniLor
rea armenilor în 1915 în cursul
Primului Război Mondial; de-
nu e spuLberat
portarea grecilor pontici în 1921;
marele incendiu din Smirna în răim din cărți sau din pe piața editorială autohtonă – se
1922; schimbul forțat de popu- realitatea înconjurătoa- numește „Visul spulberat al arme-
lație în 1924; agresarea și jefui- re? Este mereu prezen- nilor” – în varianta românească
rea evreilor traci în 1934; violența tul de actualitate sau ne aple- s-a adăugat, din rațiuni care ne
și jaful împotriva grecilor și al- căm – uneori, deseori, nicio- scapă, și un 1915 – a fost tradusă,
tor nemusulmani, în Istanbul, la dată – asupra unui trecut care de o profă de franceză, Elena
6-7 septembrie 1955. Pe scurt, ne urmărește? Că vrem, că nu Bulai. Și-a mai adus contribuția
politica naționalismului turc con- vrem, avem mereu de ales, de și junele Arsen Arzumanyan –
sta în lichidarea minorităților din optat. Și când nu vrem nimic, care, aflăm din nota Editurii Hu-
Anatolia, în turcizarea musul- tot avem parte de ceva. Uneori manitas, este doctor în științe poli-
manilor și în asimilarea religii- nu e pe alese, e așa cum vrea, tice (goșgagar – cizmar sau
lor. Oprindu-se, în acest context, Khâsmet, Cel de Sus. Oricare kurukahvegi – cafegiu nu se mai
la Genocidul armean, autorul con- ar fi El. face nimeni azi, ca să și zîmbim,
chide: „Există o continuitate din Despre ce este vorba? în vremuri când nu mai e loc de-
1915 până la întemeierea Re- cât de zîmbete strâmbe) cu o teză
publicii. Dacă Republica este lu- Prestigioasa Editură Humani- care ar merita să fie făcută pu-
crarea partidului Unire și Progres,
tas a lansat recent, la început de blică. („Comunitatea armeană din
atunci nu-i nimic mai firesc de-
an 2017, un studiu/cercetare isto- România. Prezervarea moștenirii
cât dorința acestuia de a ascunde
rică, extrem de atent elaborat, de unei minorități”). Arsen, băiat sim-
ce a făcut în perioada anterioară
către un distins intelectual, fran- patic și bun la de toate, pripășit
Republicii”. După care oferă șicez 100%, armean 100 %. După printre romanatzi, precum Pilat
soluția la ieșirea din starea de ne-
fericita și inspirata formulare a în Credo, a ajutat la adaptarea
gare: statul să condamne crimele
lui Charles Aznavour, un profe- numelor proprii/conceptelor/fra-
împotriva umanității comise în sor de științe politice, analist și cer- zelor armenești din această carte
1915 și în 1916 de partidul Unire
cetător la prestigioase instituții în limba română, cum sună preci-
și Progres și de Organizația Spe-
pariziene, dar și prof de științe zarea redacțională. Pe scurt – car-
cială și să ceară iertare de la ar-
politice etc., nu mai puțin impor- tea merită a fi parcursă cap-coadă
meni, un gest care ar spori pres-
tant, gazetagiu (sic!) la nu mai pe îndelete, mai ales de armeni –
tigiul Turciei. Sau, cu vorbele unui
puțin prestigiosul cotidian, „Le este vorba de o radiografie isto-
alt ziarist turc, Ahmet Altan, din
Monde”. Numele celui care a scris rică a activității partidului politic
finalul unui articol al său: „Dacă
„Le Rêve brisé des Armeniens” armean Federația Revoluționară
vrem să fondăm Turcia nouă, la Editura Flammarion, este Gaidz Armeană. Înființat la Tiflis, în
trebuie să vedem faptele trecu-Minassian. În mod cert Gaidzagh 1880 la Tiflis, cu orientare socia-
tului”. Rechizitoriile acestor zia-
la obârșie, dar prescurtat, cum e listă, de trei tineri militanți, Chris-
riști, ca și ale altora, ca Nilüfer
moda azi pentru a fi mai accesi- tapor Mikaelian, Zorian și Simon
Göle, Murat Belge, Ali Bayra- bil – Tumaian e clar că e mai Zavarian. Ca și celelalte două par-
moğlu etc. – căci numărul este în
lesne de ținut minte decât Tuma- tide politice armenești, Ramgavar
creștere – ne fac să întrezărim o
geanian, așa cum orice Vramșa- – democrat liberal, ca orientare,
posibilă mutație cu consecințe buh ajuns editorialist precum fondat la Van în 1885 cu Portuka-
zguduitoare în societatea turcăChristian Makarian la „L’Ex- lian în frunte și Hănceakian, fon-
de astăzi. press”, ar fi devenit Vram etc. dat la Geneva în 1887, în Elveția,
Cartea despre care vrem să atra- de proeminenți studenți armeni
Sergiu SELIAn gem atenția – lucrare de pionierat proveniți din bogate familii arme-

22 ARARAT 07-08/2017
nești din Caucaz – social demo-
crat, ca orientare politică, având ca
lider pe Avedis Nazarbekian, FRA
va promova interesele populației
armene. Din interiorul Imperiu-
lui Rus, dar mai ales din Impe-
riul Otoman, unde se găsește
majoritatea armenilor aflați pe
pământurile străbune. Cele șase
vilayete din Podișul Armean,
unde majoritatea armeană suferă
de pe urma abuzurilor administra-
ției otomane. La Constantinopol,
sunt 150.000 de armeni, 17 %
din populație. Gaidz Minassian
oferă în cartea lui date, cifre,
nume, informații și precizări din-
tre cele mai utile celor care vor
să știe exact ce, cum și de ce s-au
derulat succesiunea de evenimen-
te, politice și sociale care au cul-
minat cu Genocidul din 1915,
crearea primei Republici Arme-
nia și cum s-a ales praful de toa-
te acestea după ce rușii au bătut
palma cu turcii și nu a mai păsat
nimănui de armeni – care sunt
perfect integrați sistemului și ad-
ministrației otomane. Nu are rost
să reluăm ceea ce Gaidz Minassi-
an, cu real talent de story teller
(povestitor) narează coerent și
gradat, brodând o istorie a arme-
nilor și a Chestiunii Armenești
(parte a Chestiunii Orientale, ce
diviza marile puteri europene în
secolul XIX și începutul secolu-
lui XX) într-o carte care îmbracă
drama armenească într-un cofraj
documentar închis la toți nastu-
rii. Sumedenia, mulțimea de nu-
me și personaje, întâmplări și
evenimente, unele grave și mult
mediatizate în epocă – ocuparea
Băncii Otomane de către armeni,
revoltele de la Zeitun și Sassun,
încercarea de asasinat a sultanu-
lui Abdul Hamid (cel supranumit
Roșu, pentru teribilele masacre
din 1894-1896, și numai) – sunt
împănate de relatările revoluțio-
narilor și militanților armeni de
pe ambele părți ale graniței ru-
so-turce. Pentru cei care nu sunt
familiarizați cu poveștile armeni-
lor, ar putea fi un impediment
cantitatea de informații, bazate
pe un uriaș material documentar.
Dar și pentru armeni chiar, din
România sau de aiurea, care nu
au avut acces la toate aceste da-
te/informații/relatări de viață și
moarte. Pentru că moartea mereu
își arată colții în aceste decenii
ce se rotesc în jurul anului 1900.
Pentru că autoritățile țariste și o-
tomane nu privesc cu ochi buni
activitatea acestor – tineri în ma-
joritatea lor – militanți și oameni
politici armeni. Care se zbat și
agită pentru o cauză, pentru o via-
ță mai bună, a conaționalilor lor.
Puși sub semnul multor discri-
minări în Imperiul Otoman – ce-
tățeni, oricum, de mâna a doua,
în milletul lor, sau abuzurilor
admintrației țariste, nedispusă la
nici un fel de concesii în materie
de libertăți democratice și so-
ciale. Cartea lui Gaidz Minassi-
an este cu atât mai binevenită în
spațiul de limbă română, pentru
că oferă pentru prima dată și o
altă fațetă a istoriei armenilor –
și din România – că ar fi doar
meșteșugari, comercianți sau abili
negustori. Armenii au avut o is-
torie complexă, puțin cunoscută
nearmenilor – de multe ori și ar-
menilor înșiși, din varia motive-
care ar merita să declișeizeze ste-
reotipurile și prejudecățile cu care
judecăm un popor. Când citești și
afli cum sute și sute, mii, de tineri,
în general școliți și bine educați
s-au sacrificat, într-o formă sau al-
ta, ei și familiile lor, pentru niște
idealuri nu ai cum să nu rămâi ui-
mit. Revoluționarii armeni de ieri
ar putea fi asimilați teroriștilor
de azi. Mare eroare, de fond și
substanță o asmenea întreprinde-
re. Căci idealul național și auspi-
ciile revoluționare ale militanților
armeni aveau rădăcini politice și
sociale. Gaidz Minassian nu se
oprește cu analiza lui la 1915. Ci
merge mai departe, trecând peste
tot ce s-a întâmplat cu Republica
Armenia și apoi bolșevizarea ei.
Povestea Dașnagțutiun și a daș-
nagilor continuă până în zilele
noastre. Partidul politic al lui
Michaelian, Zorian și Zavarian
este activ și astăzi, mai ales în
diaspora armeană, influențînd u-
neori însă și jocurile politice din
actuala Republică Armenia. Fru-
moasă și tristă, pe alocuri, carte
a scris Gaidz Minassian. Oricâte
argumente logice, raționale și de
bun simț ar aduce – și aduce din
plin autorul – nu ne putem îm-
păca niciodată cu gândul că visul
armenilor a fost spulberat. Care
vis? Rămâne să ne facem altul,
altele, dacă cel cu Armenia Mare
și Merin Hogheră, Yerghir-ul mi-
tic al celor din trecut pare astăzi o
poveste ireală. Nimic nu este im-
posibil, orice vis poate fi atins.
O carte și un autor. Visul spul-
berat al armenilor poate genera
oricând alte vise. E nevoie doar
de oameni și lideri de ispravă, pre-
cum eroii acestui volum, de perso-
nalități în care să se încreadă un
întreg popor. De la Krimian Hai-
rig și generalul Antranig la Ka-
tolicosul Balgian și neînfricatul
Monte Melkonian. Felicit și pe
această cale Editura Humanitas
pentru această inedită inițiativă
editorială și pe redactorul de car-
te Mona Antohi. Care, depășind
o sumedenie de impedimente a
facut să avem o versiune româ-
nească impecabilă. Bibliografia
lucrării, impecabilă, se întinde
pe multe pagini.
Cu titlul de Breaking News
Articolul din New York Times
care a făcut să fie cunoscut sute-
lor de mii de cititori subiectul
1915 cu prilejul unui reportaj de-
dicat lui 24 aprilie, dar mai ales
07-08/2017 ARARAT 23
știrea și interviul cu prof. Dr. Ta-
ner Akcam, din Armenian Weekly,
despre manifestarea din 11 mai
de la Watertown, USA. Confe-
rință, prelegere, masă rotundă pu-
blică, dedicate descifrării unui
document din arhivele otomane –
păstrat într-o arhivă armeană de
la Jerusalim – care atestă fără tă-
gată premeditarea și organizarea
la nivel central a deportării și li-
chidării planificate a armenilor
de către liderii Junilor Turci,
aflați la acea dată la cârma Impe-
riului Otoman. Enver Pașa, Ta-
laat Pașa și Djemal Pașa rămân
vinovați în continuare. Actele pro-
cesului au fost interpretate ma-
gistral de către Vahakn Dadrian
și acest neobosit, Mash Allah!,
Taner Akcam în „Jugement a Is-
tanbul. Le proces du genocide des
Armeniens” (Edition l’aube, 2015,
prefață de Gerard Chaliand) Abia
aștept să pun cap la cap tot ce se
găsește pe biroul meu.
Pentru cei interesați de DO-
SAR 1915, fără să fie cunoscă-
tori ai temei, dar care doresc să
știe mai bine și să înțeleagă ce e
și cu povestea asta cu care ne bat toată această tragedie. Care nu es-
la cap armenii, sugerez o lucrare te doar a poporului armean. Tra-
a trei intelectuali francezi de pri- gedie ce încă sângerează, dramă a
mă mână. Turcul Hamid Bosar-
Europei întregi, care azi este su-
slan, francezul Vincent Duclerc
și Raymond H. Kevorkian. Isto- pusă altor provocări, care, la o
rici de marcă care semnează o analiză atentă a faptelor, se regă-
comprehensivă și exhaustivă sește în Genocidul din 1915 și
„Comprendre le Genocide des Tratatul Sykes-Picot din 1916.
Armeniens. 1915 a nos jours” (Edi-
tione Tallandier, 2015). Se par- Dosar 1915 îngrijit de
curge cronologic și documentat Bedros HoRASAngIAn

GenoCiduL armean:
taner akçam Găsește „arma Crimei”

Times sub semnătura lui Tim A- perațiunile de deportare și exter-

rango, îl readuce în prim plan pe minare a armenilor.
cunoscutul istoric Taner Akçam „Până de curând lipsea arma
și activitatea sa de avocat al re- crimei. Aceasta este arma crimei”,
cunoașterii și asumării responsa- spune Taner Akçam, care consi-

U
bilității Genocidului Armean de deră ultima sa descoperire de ar-
către statul turc. hivă „un seism în domeniul nos-
Taner Akçam spune că a găsit, tru” și speră că aceasta va înlătu-
într-o arhivă a Patriarhiei Arme- ra și „ultima cărămidă în zidul ne-
n articol cu titlul tăios ne de la Ierusalim, o telegramă gaționist”.
„Sherlock Holms al Ge- originală trimisă de Behaeddin Într-adevăr, telegrama în ca-
nocidului Armean” dez- Shakir (unul dintre călăii arme- uză, codată, a fost descifrată și o
văluie dovada pierdută, publicat nilor în 1915), prin care acesta ce- copie a acesteia a fost utilizată
la 22 aprilie în The New York rea detalii de pe teren despre o- pentru condamnarea în contuma-

24 ARARAT 07-08/2017
cie a lui Shakir pentru, după cum
scrie Tim Arango în The New
York Times, „plănuirea a ceea ce
savanții au admis de mult, iar
Turcia a negat de mult: uciderea
organizată a până la 1.5 milioane
de armeni de către liderii Impe-
riului Otoman aflat în colaps, o
atrocitate larg recunoscută drept
primul genocid al secolului XX”.
Dar apoi cele mai multe docu-
mente originale și mărturii sub
jurământ de la procese au dispă-
rut, lăsându-i pe cercetători să se
bazeze îndeosebi pe rezumatele
din buletinul oficial otoman.
Taner Akçam nu-și face iluzii:
el are slabe speranțe că această cument cu document, negaționis- munități, din pricina greșelilor
nouă descoperire va schimba i- mul statului turc. istorice cu care nimeni nu vrea
mediat lucrurile, țindând cont de „Convingerea mea fermă ca să se confrunte: „Trecutul nu este
osificarea politicii negaționiste a turc este că democrația și drep- trecut în Orientul Mijlociu. Aces-
Turciei și de momentul politic tul- turile omului în Turcia pot fi stabi-
bure prin care trecem, în care pre- ta este cel mai mare obstacol pen-
lite doar prin confruntarea istoriei
ședintele Recep Tayyip Erdoğan și acceptarea greșelilor istorice”, tru pacea și stabilitatea Orientului
a devenit și mai naționalist. Dar, spune Akçam, pentru care în mare Mijlociu”.
după cum citim în articol, mun- măsură haosul de domnește as-
ca de-o viață a lui Taner Akçam a tăzi în Orientul Mijlociu este ur- Articolul în
fost să puncteze, fapt cu fapt, do- marea neîncrederii dintre co- The new york Times

Camera deputațiLor din repubLiCa Cehă

C
(posLaneCká sněmovna) a reCunosCut
GenoCiduL împotriva armeniLor din 1915

amera Deputaților din Re- altor minorități naționale și reli-
publica Cehă a adoptat, cu gioase în Imperiul Otoman“.
104 voturi, rezoluția „ge- Rezoluția a fost propusă de
nocidul împotriva armenilor și a europarlamentarul Robin Bönisch
CSSD. „Cred că a fost datoria Re-
publicii Cehe să recunoască ofi-
cial genocidul. Și pentru că ieri a
fost comemorarea a 102 ani de la
Genocidul Armean, cred că a fost
un gest simbolic de a recunoaște
Genocidul Armean astăzi” a de-
clarat Robin Bönisch.
Președintele Milos Zeman a
Europarlamentarul Robin Bönisch calificat, de asemenea, masacre-
le împotriva armenilor drept Ge-
nocid. El a trimis o scrisoare că-
tre Barsega Pilavchian, liderul
spiritual al comunității armene
din Republica Cehă în care spu-
ne „Sunt de acord că istoria nu ar
trebui să fie interpretată de către
politicieni. În același timp, cred
că evenimentele care au costat
1,5 milioane de vieți nevinovate
reprezintă un capitol tragic nu
doar al istoriei nației armene , ci
și al întreagii lumi civilizate”.

07-08/2017 ARARAT 25
 MÃRTURII
aLeXander mantaşev –
un aLtfeL de portret
La începutul anului 2017, în
Armenia, 3 martie a fost declara-
tă Ziua Antreprenorului, în me-
moria lui Alexander Mantașev,
magnat al petrolului. Iată că, din-
colo de regimuri politice, a fost le-
gitimat un demers și revizitată o
personalitate care a schimbat lu-
mea în ultimii ani ai secolului al
nouăsprezecelea și în primul de-
ceniu al secolului al douăzecilea.
Mantașev a avut șansa de a nu trăi
încorsetat într-un sistem totali-
tar, de a ieși triumfător din toate
afacerile și mai ales de a avea re-
lații cu mai marii lumii. Un mod
de viață provocator, am zice as-
tăzi, guvernat de frenezia investi-
țiilor, un fel aparte de a fi, inde-
pendent, îndrăzneț și uneori fra-
pant.
Biografia sa glorioasă a inspi-
rat filme și volume publicate în
Europa și SUA cu precădere după
2000. Neobosit în încercările de
a-și spori averea, a fost și un cu-
noscut filantrop, toate aceste cre-
ații mărturisind despre edificiile
ridicate pe cheltuiala sa în mai
multe orașe. Nu este surprinză-
tor faptul că dintre aceste clădiri
câteva sunt funcționale și astăzi,
la peste un secol de la moartea
sa și cu siguranță vor mai dăinui
mult timp. Date certe dezvăluie
de asemenea atașamentul față de
armeni pe care i-a ajutat în orice
împrejurare a fost posibil. Reali-
zările marcante, preocupările e-
clectice și succesele notabile
pledează pentru cunoașterea po-
veștii vieții sale, parcă desprinsă
dintr-un scenariu de succes.
26 ARARAT 07-08/2017
Alexander Mantașev (nume
rusificat, de fapt Mantașyanț) s-a
născut la Tiflis (astazi Tbilisi – ca-
pitala Georgiei), în 1842. Copilă-
ria și-a petrecut-o în nordul Per-
siei, în Tabriz, ajutându-și tatăl,
un vestit om de afaceri în dome-
niul textilelor. Inițierea sa trebuia
realizată rapid pentru a putea la
nevoie prelua toate activitățile,
ca unic fiu al familiei. În 1869,
s-a mutat la recomandarea tatălui,
la Manchester de unde a continuat
să trimită bunuri la Tabriz. În a-
celași timp a învățat mai multe
limbi străine, fiind apreciat în me-
diile de afaceri și continuând să
se perfecționeze. După trei ani,
în 1872, reîntors la Tiflis, a des-
chis la parterul hotelului Cauca-
sus din Piața Erivansky (astăzi,
Piața Libertății) un magazin cu
țesături din bumbac, apoi altul,
lansându-se în domeniul comer-
țului en-gros. După moartea ta-
tălui său, în 1872, a cumpărat
acțiuni la Banca Comercială Cen-
trală din Tiflis, devenind ulterior
principalul acționar și Președin-
te al Consiliului de Administra-
ție al acestei bănci, singura in-
stituție financiară din Caucaz ale
carei acțiuni erau listate la Bursa
din Sankt Petresburg. Interesat
în mod firesc și de politică a
reușit să devină și Președintele
Dumei. În anii nouăzeci, dorind
să-și extindă afacerile, a început
să prospecteze piața, în zona o-
rașului Baku, în domeniul exploa-
tării și prelucrării petrolului, în-
țelegând că poate să obțină câș-
tiguri uriașe. Fără să se teamă de
riscuri, Mantașev și Michael Ara-
mianț au cumpărat puțuri de pe-
trol, transformându-le în ex-
ploatări profitabile. După aceas-
tă acțiune temerară, infatigabilul
Mantașev a construit o rafinărie,
o fabrică de lubrifianți și a cum-
părat tancuri pentru a livra pe-
trol în China, India, Japonia și în
țările mediteraneene. De aseme-
nea, compania sa fondată în 1899
cu un capital de douăzeci și do-
uă de milioane de ruble deținea
peste o sută de cisterne pentru
transportul produselor petroliere
pe teritoriul Rusiei, o stație de
pompare a petrolului la Odesa și
o fabrică în Batumi. Această com-
panie avea reprezentanțe în ora-
șe din Europa și Asia, precum
Salonic, Constantinopol, Alexan-
dria, Cairo, Londra, Bombay,
Marsilia. Pentru a-și spori pute-
rea financiară a cumpărat și acți-
uni ale altor companii interna-
ționale ca de exemplu Nobel Bro-
thers și The Caspian Sea Society.
 În exploatarea resurselor de
petrol, Mantașev a ținut seamă de
recomandările chimistului Dmitri
Mendeleev care a fost la Baku
de mai multe ori. La sugestia sa-
vantului rus compania lui Manta-
șev a construit conducta de țiței
Baku-Batumi cu o lungime de
835 de kilometri, inaugurată în
1907, ceea ce i-a adus și faima
de „rege al petrolului”. De altfel
și intuiția sa în afaceri era prover-
bială. Deși era înconjurat de ge-
ologi și ingineri, doar personal
decidea ce puțuri trebuiau cumpă-
rate, după ce examina atent solul,
culoarea lui și îi studia vecinătă-
țile.
Mult timp în Imperiul Rus,
norocul enorm, talentul în afaceri
și succesul garantat erau sinoni-
me cu numele Mantașev. Uriașă
însă a fost și grija sa față de nea-
mul din care provenea și de a-
ceea patriotismul său se cuvine
a fi elogiat mereu.
O abordare atentă și complexă
a vieții lui Mantașev atrage aten-
ția asupra faptului că în fiecare
etapă a tumultoasei sale existen-
țe și-a diversificat preocupările,
interesat de noi tehnologii. Pregă-
tit de timpuriu pentru drumul
firesc al afacerilor, entuziast, cu-
rajos și însuflețit de idealuri ar-
dente a fost mereu ghidat de
dragostea pentru Dumnezeu și
de patriotism. A trăit intens, cu
stil, plin de încredere atașat de
formele inovatoare. Reușitele sale
fulminante în afaceri au fost ur-
mate de acte filantropice care l-au
menținut în atenția publică inter-
națională. De fapt, tot ce a făcut
poartă, fără îndoială, pecetea e-
roismului.
În Tiflis a înființat împreună
cu doisprezece conaționali Socie-
tatea de Caritate Armeană din
Caucaz și a susținut sistemul edu-
cațional, fondând școli de mese-
rii și instituții speciale pentru
orfani și orbi pe care le vizita pe-
riodic. Și în prezent, în acest oraș
este amintit pentru generozitatea
și bunăvoința față de cei nevoiași.
În plus, tinerilor armeni talentați
le-a oferit burse pentru a studia
la universități renumite din Eu-
ropa. Atunci printre beneficiari
s-au numărat Komitas, Hracia
Aciaryan, Stepan Sahumyan. În
1905, după distrugerea Școlii
Nersesian din Tiflis, a donat trei
sute șaptezeci de mii de ruble
(echivalentul a patru sute cinci-
zeci de kilograme de aur) pentru
ridicarea unei noi școli care a
funcționat până în 1924. În Ti-
flis, ca și în Batumi, în primele
decenii ale secolului al douăze-
cilea numărul armenilor era mare.
Dintre absolvenții acestei școli
pot fi amintiți Karo Halabyan,
Yervand Kociar, Gabriel Sun-
dukian.
Gândul lui Mantașev s-a în-
dreptat și spre Ecimiadzin, do-
nând pentru construcția reședinței
Catolicosului o sumă considera-
bilă. Clădirea, funcțională și as-
tăzi, a fost finalizată abia în 1914.
Până la urmă însă construirea
Catedralei Apostolice Armene din
Paris rămâne cea mai impresio-
nantă realizare a sa. Inițial, Man-
tașev, la acea vreme unul dintre
cei mai bogați oameni din Im-
periul Rus, a plătit o sumă exor-
bitantă (patru sute cincizeci de
mii de franci) pentru a achizițio-
na terenul de opt sute de metri
pătrați de pe strada Jean Goujon.
Acest spațiu situat în centrul
orașului era aproape de reședin-
ța sa de pe Champs Elysees. Tot
Mantașev l-a ales în 1902 pe tâ-
nărul architect Albert Desire
Guibert pentru a realiza planu-
rile bisericii, impresionat de un
alt edificiu religios (Capela Notre
Dame de Consolation), proiectat
de acesta pe strada Jean Goujon
la numărul 23. În perioada 1890-
1901 slujbele religioase s-au des-
fășurat la biserica protestantă
din strada Viena, la numărul 20.
Astfel construcția începută în
1902, la 14 iulie a fost finalizată
în 1904 și sfințită la începutul
lunii octombrie. Pe frontonul ca-
tedralei, având o lungime de do-
uăzeci și cinci de metri și o lățime
de treisprezece metri, a fost gra-
vată a șaptea literă din alfabetul
armean. Un million cinci sute
patru zeci de mii de franci a fost
costul total al construcției, iar
președintele Franței i-a conferit
Legiunea de Onoare pentru efor-
tul său financiar. În 2009 în apro-
pierea acestei catedrale, chiar în
inima Parisului, a fost inaugurat
parcul Erevan unde a fost ampla-
sată statuia cunoscutului com-
pozitor Komitas. La 24 aprilie
2017 Emmanuel Macron a de-
pus o coroană de flori la acest
monument care omagiază mar-
tirii armeni din 1915.
Se spune că viața lui Manta-
șev a fost relativ modestă în po-
fida averii sale imense. Nu a
purtat bijuterii din aur, în Tiflis
a mers mai mult pe jos sau cu
tramvaiul, nu a avut propriul fae-
ton și rareori a închiriat unul. A
avut patru fete și patru băieți
dintre care doar Levon și-a urmat
tatăl în lumea afacerilor, fiind
foarte talentat în acest domeniu.
Mantașev a murit în 1911 la Sankt
Petersburg și a fost înmormântat
la Tiflis în cimitirul de lângă bise-
rica Maicii Domnului pe care o
și restaurase, alături de soția sa,
Daria. Lavrenti Beria a ordonat
după 1933 să fie distruse biseri-
ca, cimitirul și alte lăcașuri de
cult din oraș. După un secol, în
2012, în Erevan, pe stradă Abo-
vyan a fost amplasată statuia lui
Mantașev realizată de sculptorul
Tigran Arzumanyan. În martie
2017 a apărut și timbrul cu chipul
sau realizat de designerul Vahan
Mkrtician.
Andreea BARBu
07-08/2017 ARARAT 27