Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ziarul Lumina
Sfânta Evdochia era samarineancă, din cetatea Heliopolis din Fenicia, născută în vremea
împăratului Traian (98-117), din părinţi necredincioşi şi închinători la idoli. Fiind ea foarte
frumoasă, îşi petrecea viaţa în desfrânare, strângând multe avuţii, încât i se dusese vestea
şi în alte ţări. A crezut în Hristos mai târziu, prin lucrarea unui pustnic Gherman, care,
luându-şi sălaş lângă locuinţa Evdochiei, se ruga neîncetat, astfel încât se întâmpla ca din
odaia lui să se audă frumoasele cântări, citiri şi rugăciuni ziditoare de suflet. Şi s-a
cutremurat sufletul Evdochiei, mai ales atunci când a auzit cuvintele Vai vouă, bogaţilor!
(Luca 6, 24). Drept aceea, luminându-se la cuget, a luat hotărârea de a-şi schimba modul
de a vieţui, de a fi şi de a făptui, rugându-l pe Sfântul Gherman s-o înveţe calea mântuirii.
Şi aşa, învăţând Evdochia dreapta credinţă de la Sfântul Gherman, a primit Sfântul Botez
în numele Preasfintei Treimi de la episcopul Teodot, apoi şi-a dăruit toată averea săracilor.
Aflându-se în popor că a devenit creştină, a fost prinsă şi supusă la chinuri de dregătorul
din Heliopolis, Diogen. În timpul dregătorului Vichentie, Sfintei Evdochia i s-a tăiat capul,
primind astfel fericita cununa muceniciei. Tot astăzi facem pomenirea Sfintei Domnina cea
din Cir (secolul 5 d.Hr.). Aceasta s-a născut din părinţi binecredincioşi şi bogaţi. Din
tinereţe s-a dăruit lui Dumnezeu şi vieţuia în pustnicie şi în celelalte grele pătimiri ale
trupului. Făcându-şi o colibă lângă grădina mamei sale, vieţuia acolo, cu lacrimi
neîncetate. Nu mânca altceva decât linte înmuiată în apă. Sfânta Domnina şi-a învelit tot
trupul cu o broboadă, inclusiv faţa sa, astfel încât n-a văzut faţa cuiva, nici altul faţa ei.
Vorbea încet, cu meşteşug, dând sfaturi înţelepte celor care o întrebau spre folos. Astfel
vieţuind şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului.
1 martie - Ziarul „Românimea” publica articolul intitulat „Asalt contra neamului românesc
în Ardeal, în Dobrogea, în Basarabia” în care se descria situația de fapt a României Mari
în primele luni din 1919. Autorul nota: „Astăzi înverșunarea dușmanilor noștri s-a înrăit
fiindcă s-a alucinat spectrul României Mari… La ora actuală toți acești rivali și dușmani și-
au întrunit dușmăniile și ne asaltează… (...) Luptele noastre sunt foarte grele, dar prin stă-
ruință, prin muncă, prin înțelepciune vom trăi”.
2 martie - Presa din București informa că autoritățile ungurești au arestat familia lui Iuliu
Maniu. Potrivit unui comunicat de presă, un pluton din armata regulată maghiară a arestat
în comuna Bădăcin din comitatul Sălagiului pe mama lui Iuliu Maniu, președintele
Consiliului dirigent de la Sibiu, pe sora și pe o verișoară a acestuia. „În plânsetele
populației din sat”, spune ziarul, „bătrâna doamnă Maniu în vârstă de 70 de ani a fost dusă
între baionete. Ce au făcut cu ea și cu celelalte două arestate știe numai Dumnezeu”.
5 martie - 100 de ani de la adoptarea Decretului-lege privind adoptarea de către România
a calendarului gregorian cu începere de la 1 aprilie 1919 (pe stil vechi), care a devenit 14
aprilie.
6/19 martie - Ungaria primește de la puterile Antantei decizia de retragere obligatorie a
trupelor sale din Transilvania, numită „Nota Vys”, fiind înmânată Guvernului maghiar de
către locotenent-colonelul Ferdinand Vys, șeful misiunii militare aliate la Budapesta.
Decizia a fost respinsă de Guvernul maghiar.
8 martie - Ziarul „Dacia” publica articolul „Greșelile d-lui Brătianu” în care îl critica pe
acesta pentru strategia adoptată în numele României la Conferința de Pace de la Paris.
„Toate necazurile, umilirile noastre se datoresc faptului că suntem reprezentați prin d.
Brătianu, care este un mosafir nepoftit și neagreat. Vanitatea d-lui Brătianu de a figura în
istorie ca prim delegat al României la Congresul de Pace ne costă atât de mult și ne va
costa încă și mai mult. Nenorocit popor care nu poate ori nu știe să facă a i se respecta
demnitatea și voința”, relata ziarul mai sus-amintit. În același timp, în contrast cu atitudinea
față de primul-ministru, ziarele informau că regina României s-a întâlnit cu primul-ministru
al Franței, iar după eveniment, „regina, însoțită până la echipagiul ei de președintele
consiliului, a plecat salutată de aclamațiunile unui public numeros, adunat în fața palatului
ministerului”.
10 martie - Potrivit unui comunicat oficial al armatei române, trupele române au trecut
Nistrul și, conlucrând cu trupele franceze, au respins bandele de bolșevici care atacau în
permanență autoritățile române și satele basarabene.
20 martie - Dezastrul de la Turtucaia este încă viu în memoria societății românești, iar
opinia publică dorește, după cum se afirmă în presa vremii, ca vinovații să fie aduși în fața
justiției. Acestui subiect îi sunt dedicate o serie de articole în ziarele „Dimineața” și
„Adevărul”.
1 martie - Baba Dochia (cap de primăvară): Zilele Babei Dochia sunt în număr de nouă
sau 12 în funcție de zone, se mai crede că are 12 cojoace, șase bune și șase rele.
Referitor la cele nouă cojoace se credea că în fiecare zi care trece își mai leapădă un
cojoc, iar după 9 martie vremea se va încălzi.
9 martie - Sfinții 40 de mucenici din Sevastia: Calendarul ortodox celebrează jertfa celor
40 de mucenici. „Este o zi în care consumul ritual putea influența starea de sănătate și
puterea de muncă a oamenilor în anul agricol care vine (în această zi se desfășura ieșirea
oficială cu plugul la arat). Colăceii făcuți în case marchează suprapunerea mai multor
ceremonii: întâmpinarea primăverii și a păsărilor care se întorc la cuiburile lor; sărbătoare
a albinelor care marca deschiderea anului apicol; dar și o sărbătoare a morților, a
pomenirii celor uitați și ne explică autoarea: de aici poate și marele consum de alimente
rituale: 40 de pahare de vin, 40 de colaci, 40 de pești.”
Se spune că persoanele care nu au nume de sfânt se serbează în această zi, iar mucenicii
sunt mijlocitori între oameni și Dumnezeu ori sfinții cei mai importanți ai calendarului. În
Bucovina, țăranii scoteau plugul și porneau la câmp, unde preotul făcea rugăciuni și
agheasmă; În ziua de sfinții mucenici se sărbătorește de fete și mărțisorul, care se pune
pe un mărăcine înflorit, zicându-se: Îmi dau smoala de pe mine și iau floarea de pe tine!
Se sădesc pomii, meri și tot felul de arbori roditori.
25 martie - Ziua este numită în popor Blagoveșteniile, Ziua Cucului, Buna Vestire: Este o
mare sărbătoare care reprezintă punctul final al revenirii la viață a tuturor ființelor închise
în pământ peste iarnă, dar și momentul renașterii vegetației. Mai este numită și Ziua
Cucului. În popor se crede că acum se dezleagă limba tuturor păsărilor care încep să
cânte, în special cucul, despre care se spunea că iarna a fost uliu, iar acum se transformă
la loc în cuc. Se mai spune că dacă în ziua de Blagoveștenie timpul va fi frumos, anul va fi
bun și mănos, dacă plouă până spre mijlocul zilei va fi toamna lungă. (Sursa: Antoaneta
Olteanu, „Calendarele poporului român”, Elena Niculiță-Voronca, „Datinile și credințele
poporului român”).
File de agendă
1 martie - Se naște Ion Creangă (1837-1889), cel mai mare povestitor al lumii sătești;
sărbătoarea Mărțișorului; Ziua mondială a protecției civile;
3 martie - 115 ani de la nașterea filosofului Mircea Vulcănescu (1904-1952); Ziua
mondială a scriitorilor, proclamată în 1986 de către PEN Club, organizația internațională a
scriitorilor; Se naște Iustin Moisescu, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1910-1986);
8 martie - ONU a aniversat pentru prima dată Ziua internațională a femeii în 1975, iar doi
ani mai târziu data de 8 martie a fost adoptată prin rezoluție de către Adunarea Generală a
ONU ca fiind Ziua internațională a femeii.
9 martie - Ziua deținuților politici anticomuniști din perioada 1944-1989, instituită prin
Legea 247 din 5 decembrie 2011;
10 martie - 99 de ani de la decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin care
s-a stabilit ca în Ziua Înălțării Domnului să se oficieze slujba Parastasului și pomenirea
eroilor în toată țara. În 1948, noile autorități comuniste vor interzice această ceremonie;
30 martie - 140 de ani de la adoptarea unei legi speciale prin care Societatea Academică
Română era transformată în institut național. Prin noua lege se înființa Academia Română,
astăzi cel mai prestigios și înalt for cultural, științific al țării; 30 de ani de la moartea
părintelui Nicolae Steinhardt (1912-1989).
În Uniunea Europeană, în 2017, o companie din cinci a realizat vânzări electronice, adică
folosind rețele de calculatoare, internetul sau alte schimburi de date electronice, a anunțat
Oficiul European de Statistică (Eurostat). Vânzările electronice au reprezentat în medie
17% din cifra totală de afaceri, iar vânzările online, 7%. În rândul statelor membre ale UE,
în 2017, cel mai ridicat procent al cifrei de afaceri realizate din vânzări printr-un site web
(online) s-a înregistrat în Belgia și Irlanda (ambele cu 15%), iar cel mai scăzut în Bulgaria
și Slovenia (ambele cu 2%). România a înregistrat 3,5% la acest indicator.
Recomandările oficiale ale autorităților de sănătate mintală din SUA spun că un copil nu ar
trebui să aibă smartphone mai devreme de vârsta de 14 ani. Un studiu recent arată că
doar 36% dintre români cred că ar fi bine să aștepte până când copilul împlinește 14-16
ani înainte să îi ofere un smartphone. Restul de 64% din părinți consideră că le pot oferi
copiilor mult mai devreme acest aparat conectat la internet: 27% cred că este în regulă să
i-l dea copilului între vârstele de 10 și 13 ani, în timp ce 26% sunt de părere că doar după
16 ani copiii sunt pregătiți pentru aceasta.
Sarah Sanders: Donald Trump va continua
discuțiile cu Coreea de Nord
de I.B. HotNews.ro
Vineri, 1 martie 2019, 0:52 Actualitate | Internaţional
Sarah Sanders
Foto: Wikipedia
Președintele american Donald Trump le-a transmis liderilor Coreei de Sud și Japoniei că Statele Unite vor continua discuțiile și
negocierile cu Coreea de Nord, a anunțat joi Sarah Sanders, purtătorul de cuvânt de la Casa Albă, relatează Mediafax citâand
Euronews.
Donald Trump a discutat telefonic cu Moon Jae-In, președintele Coreei de Sud și cu Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei,
asigurându-i pe aceștia că nu va renunța la negocierile cu Kim Jong-Un.
Ministrul de Externe al Coreei de Nord, Ri Yong Ho, a declarat joi seară că Administraţia Kim Jong-Un nu îşi va schimba poziţia,
indiferent dacă Statele Unite vor solicita noi întrevederi.
"Coreea de Nord a făcut propuneri realiste", inclusiv privind desfiinţarea complexului nuclear de la Yongbyon sub supravegherea
inspectorilor americani, a declarat Ri Yong Ho, precizând că, în schimb, Phenianul a cerut doar anularea unor sancţiuni.
Preşedintele SUA, Donald Trump, a întrerupt summitul cu liderul nord-coreean, Kim Jong-Un, din cauza faptului că nu au ajuns la
niciun acord privind denuclearizarea Coreei de Nord şi privind eliminarea sancţiunilor impuse Phenianului.
De asemenea, Donald Trump a declarat în cadrul conferinței de presă de la Hanoi că nu există încă planuri pentru un al treilea
summit cu liderul nord-coreean Kim Jong-un.
Amenințarea? Este de două feluri. Mai întâi, atacarea rețelelor. “Riscul principal este pentru țările unde se votează online”, spune
expertul. “Hackerii pot pirata datele, fie pentru a modifică rezultatul votului, fie în scop pur lucrativ: ei cer o răscumpărare pentru a
restitui informațiile”. Șantaj pur și simplu, destul de curent față de companii, dar UE nu exclude posibilitatea să se extindă la partide
sau state. Atenție, avertizează el, amenințarea afectează și “buletinele pe hârtie”, deoarece există întotdeauna un moment în care
rezultatele sunt transmise informatic.
Apărarea? “Li s-a cerut statelor să întărească protecția fizică a rețelelor”. Dar alegerile din mai sunt cu atât mai vulnerabile cu cât se
desfășoară în 27 de țări și durează mai multe zile (nu toată lumea votează pe 27 mai, ca în Franța).
Al doilea risc, fake news. Și aici, dezechilibrul este strigător la cer. În partea rusă, o adevărată “uzină de troli” de vreo 800 de
internauți, instalați în clădiri uriașe la Sankt-Petersburg. În partea UE, o celulă de … 15 persoane, specialiste în problema Rusiei,
inclusă în Serviciul de acțiune externă (n.red: diplomația europeană) la Bruxelles. “Le vom întări mijloacele”, asigură un înalt oficial.
Și adaugă că în trei ani de existența, celula a inventariat deja peste 5.000 de campanii de dezinformare inițiate de Kremlin. E urgent.
Nikola Gruevski
Foto: Facebook/ Nikola Gruevski
Organele maghiare de anchetă au finalizat cercetările privind sosirea în Ungaria în noiembrie 2018 a fostului premier al Macedoniei,
Nikola Gruevski, constatând că nu s-au înregistrat nereguli şi nici nu este vorba de abuz în funcţie, potrivit Tanjug și Rador.
După ce s-a confruntat cu numeroase critici, Guvernul de la Budapesta a deschis ancheta privind circumstanţele intrării în ţară a
fostului premier macedonean, care fusese condamnat în Macedonia la doi ani de închisoare cu executare. "În timpul anchetei s-a
stabilit că Nikola Gruevski a prezentat documente de călătorie valabile şi la frontiera maghiaro-sârbă, dar şi la celelalte frontiere, iar
intrarea sa în Spaţiul Schengen a fost în conformitate cu reglementările" - a comunicat Poliţia maghiară.
Gruevski a părăsit Macedonia la 11 noiembrie şi prin Albania, Muntenegru şi Serbia a ajuns în Ungaria. Macedonia e emis la 13
noiembrie pe numele fostului premier macedonean un mandat de urmărire internaţională, când Gruevski se afla deja în Ungaria. La
20 noiembrie, Ungaria i-a acordat lui Gruevski azil politic, motivând că acesta ar fi supus persecuţiilor politice în propria ţară şi
pentru condiţiile inumane din închisorile macedonene. Opoziţia din Ungaria a criticat vehement decizia Guvernului lui Viktor Orban
de a acorda azil politic fostului premier al Macedoniei.
Până în prezent, autorităţile de la Skopje nu au comunicat rezultatele anchetei privind circumstanţele în care Gruevski a părăsit
Macedonia.
Paolo Savona
Foto: Facebook
Documentul poartă semnătura lui Paolo Savona. Și prevede extinderea Uniunii Europene în zona Balcanilor de Vest și, mai presus de
toate, în Turcia. O idee care, de îndată ce a fost publicată de cotidianul La Stampa, a declanșat imediat o opoziție acerbă din partea
formaţiunii Fratelli d'Italia. Giorgia Meloni i-a cerut lui Matteo Salvini să retragă imediat raportul și să ceară clarificări politice: "Nu
rămânem în guvern cu cei care doresc să islamizeze Europa", potrivit Il Giornale, citat de Rador.
Documentul intitulat ''Participarea Italiei la Uniunea Europeană. Raport programatic'', care a fost depus de Savona în parlament,
deschide un scenariu care riscă să creeze noi fracturi în executiv. Primele baricade puse ideii de a permite intrarea Turciei în Uniunea
Europeană au fost ridicate de către deputații din Fratelli d'Italia. Însă în interiorul aceluiaşi guvern, membrii partidului Liga Nordului
nu au sprijinit niciodată ideea de a-i permite sultanului Recep Tayyip Erdogan să păşească în palatele puterii europene.
Recent, în urmă cu câteva săptămâni, aşa cum a menționat şi cotidianul ''La Stampa'', însuşi Salvini a acuzat Consiliul Europei că nu
a ridicat un deget atunci când la Strasbourg, se vorbea despre integrarea Turciei în UE. „Excludem posibilitatea de a deschide porţile
Europei Turciei - a explicat atunci liderul Ligii Nordului într-un interviu - avem deja destule probleme de integrare ca să mai primim
şi acest cal troian în casa noastră“.
Savona este pe punctul de a părăsi Ministerul Afacerilor Europene. În următoarele câteva ore se va muta la Consob. Înainte de a
pleca, însă, a lansat o propunere care pune în dificultate întregul executiv . Pentru că, recunoscând „toate dificultățile“ operațiunii,
economistul vede guvernul de la Ankara ca fiind un ''partener-cheie'' pentru Bruxelles din punctul de vedere al „securităţii“ și
„politicii regionale“ în Orientul Mijlociu, în zona Golfului și chiar ''în zone mai îndepărtate, precum Cornul Africii".
Nu este pentru prima dată când se propune extinderea Uniunii Europene în Turcia. Însă liderul de grup al partidului Fratelli d'Italia în
Comisia pentru Afaceri Externe, Andrea Delmastro, dorește să meargă până la capăt pentru a vedea dacă aceasta este poziția oficială
a guvernului Conte. "Este o manevră obişnuită sau ne aflăm în prezența unui act de supunere?", se întreabă, invitându-l pe Salvini să
oprească "acest act de islamizare a Europei". "În caz contrar - promite Delmastro - ne vom ocupa noi de asta: mai degrabă ne vom
lega în Parlament pentru a ne apăra civilizația''.
Potrivit Departamentului de Stat, care promite această recompensă în schimbul informaţiilor care "să permită identificarea sau
localizarea sa, indiferent de ţara în care se află" Hamsa este un "lider în devenire" al reţelei teroriste Al-Qaeda,citeaza Agerpres.
Preşedintele Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor, democratul Adam Schiff, a informat că Michael Cohen va fi
audiat din nou pe 6 martie. În ultimele trei zile de audieri maraton, avocatul l-a acuzat pe liderul de la Casa Albă că este un escoc cu
legături suspecte la Moscova, informează Reuters şi AFP.
"Cred că toţi considerăm că a fost o audiere foarte productivă azi, care a reuşit să aducă lumină asupra multor probleme care sunt
foarte importante pentru ancheta noastră. Am putut intra în foarte multe detalii" a declarat Schiff reporterilor. Schiff a informat că
membrii comisiei vor discuta şi cu Felix Sater, un dezvoltator imobiliar născut în Rusia şi fost asociat de afaceri al lui Donald Trump.
Sater ar urma să fie audiat în cadrul unei sesiuni publice care va avea loc pe 14 martie şi în care va fi abordată chestiunea cheltuielilor
din proiectul construirii unui turn Trump la Moscova.
Sater, care a lucrat cu Cohen la proiect în timpul candidaturii lui Donald Trump la
preşedinţia SUA, a spus ca el si Cohen au vorbit la un moment dat despre acordarea unui
penthouse de 50 de milioane de dolari preşedintelui rus Vladimir Putin ca modalitate de a
justifica creşterea preţurilor altor apartamente în turnul pe care intenţionau să îl
construiască în capitala Rusiei.
Cohen a pledat vinovat anul trecut la acuzaţia că a minţit în faţa Congresului în legătură cu
proiectul imobiliar din Moscova. Schiff a declarat că acesta a răspuns tuturor întrebărilor
care i-au fost adresate de membrii comisiei.
Fostul avocat personal al preşedintelui Trump a vorbit săptămâna aceasta în faţa a trei
comisii ale Congresului care examinează amestecul Rusiei în procesul electoral din 2016
sau orice înţelegere secretă cu Moscova din timpul campaniei actualului preşedinte
american.
În audierea publică dramatică de miercuri, din faţa Comisiei de Supraveghere din Camera
Reprezentanţilor, Cohen l-a acuzat pe Trump de încălcare a legii în timpul deţinerii funcţiei
şi a afirmat pentru prima dată că acesta aflase în prealabil de intenţia publicării emailurilor
obţinute de WikiLeaks, eveniment care a afectat-o pe adversara sa din 2016, Hillary
Clinton.
Reprezentantul democrat Jim Himes a declarat că formatul audierii cu uşile închise de joi
a permis congresmenilor să exploreze în profunzime unele din aspectele ridicate miercuri
de Cohen, dar şi alte subiecte.
În cadrul audierii de miercuri, Cohen a afirmat că Trump nu i-a spus niciodată în mod
explicit să mintă Congresul în legătură cu negocierile privind construirea zgârie-norului din
Moscova. Avocatul a declarat că a crezut că urmează indicaţii implicite vizând minimizarea
cheltuielilor. El a mai spus că nu are dovezi directe despre vreo înţelegere secretă cu
Moscova din partea preşedintelui sau a echipei sale de campanie, dar că suspectează că
s-a petrecut ceva nepotrivit.
Marţi, Cohen a fost audiat cu uşile închise în faţa Comisiei pentru Informaţii a Senatului.. O
posibilă înţelegere secretă cu Moscova constitue o temă cheie a anchetei conduse de
procurorul special Robert Mueller, suspiciune negată în mod repetat de Donald Trump, dar
şi de Kremlin.
Antonio Tajani
Foto: Agerpres
Preşedintele Parlamentului European Antonio Tajani a respins joi o posibilă intervenţie militară în Venezuela şi a apreciat că
o eventuală arestare a preşedintelui interimar autoproclamat Juan Guaido ar constitui 'o declaraţie de război politic',
transmite vineri EFE, potrivit Agerpres.
Tajani a insistat la ONU asupra recunoaşterii acordate de instituţiile europene opozantului Juan Guaido ca preşedinte interimar
autoproclamat, apreciind că actul de autoproclamare al opozantului venezuelan respectă prevederile constituţionale, în contextul în
care realegerea lui Nicolas Maduro în funcţia de şef al statului nu a fost nerecunoscută de comunitatea internaţională.
Antonio Tajani l-a acuzat pe Nicolas Maduro că este mai interesat de putere decât de situaţia
cetăţenilor care, în cea mai mare parte, nu îl susţin, şi a a reiterat cererea sa privind organizarea de
alegeri.
Preşedintele Parlamentului European a făcut aceste declaraţii după întâlnirea cu Secretarul General
al ONU, Antonio Guterres, cu care a discutat despre "cele mai importante chestiuni", calificând
întâlnirea ca fiind foarte pozitivă.
Pe lângă criza din Venezuela, au mai fost abordate în cadrul întrevederii de la New York situaţia din
Guatemala, dar şi conflictul din Libia sau cel apărut recent între India şi Pakistan. Antonio Tajani a
reiterat angajamentul instituţiilor europene de a colaborare cu ONU pentru soluţionarea acestor
problematici.
Întrebat despre conflictul israeliano-palestinian, Tajani a evocat soluţia "celor două state" şi a
denunţat creşterea antisemitismului în Europa, calificând-ul drept "inacceptabil".
Întrebat în legătură cu controversa generată de interzicerea unei conferinţe a fostului lider catalan
Carles Puigdemont prevăzută să aibă loc în clădirea Parlamentului din Bruxelles, Tajani a declarat
că nu se află "la ordinele nimănui", răspunzând doar în faţa propriei conştiinţe.
Puigdemont şi actualul şef al guvernului autonom catalan Quim Torra l-au acuzat pe preşedintele
Parlamentului European de cenzură şi de faptul că ar fi o marionetă a dreptei spaniole şi a
ministrului de externe Josep Borrell. Conferinţa, care îşi propunea să sprijine inculpaţii în procesul
intentat la Madrid celor 12 lideri catalani secesionişti, nu a mai avut loc din motive de securitate,
după atacul unui grup de susţinători ai separatiştilor catalani asupra sediului biroului Parlamentului
European din Barcelona.
YouTube susține că își va schimba politica de campanie privitoare la toate videoclipurile în care apar minori, în încercarea
de a ,,proteja mai eficient copiii și familiile acestora”, informează BBC.
Mai multe branduri au încetat să folosească YouTube pentru reclamă după ce au descoperit că pedofilii lăsau comentarii la
videoclipuri cu copii.
YouTube
Foto: Max Pixel
YouTube susține că își va schimba politica de campanie privitoare la toate videoclipurile în care apar minori, în încercarea
de a ,,proteja mai eficient copiii și familiile acestora”, informează BBC.
Mai multe branduri au încetat să folosească YouTube pentru reclamă după ce au descoperit că pedofilii lăsau comentarii la
videoclipuri cu copii.
PUBLICITATE
inRead invented by Teads
Inițial, YouTube a scos opțiunea de a lăsa un comentariu pentru videoclipurile care atrăgeau comentarii obscene.
De acum înainte, însă, compania s-a hotârât să desființeze comentariile la toate videoclipurile cu minori de la bun început.
Decizia YouTube vizează atât videoclipurile puse pe YouTube de către părinți, cât și filmulețele starurilor minore YouTube.
Justin Trudeau
Foto: Agerpres/EPA
Prim-ministrul Canadian Justin Trudeau a respins cererile de a-și depune dimisia în toiul unui scandal care vizează
administrația acestuia. Trudeau susține că el și administrația sa s-au comportat legal și că cetățenii canadieni își vor putea
exprima părerea la alegerile federale din octombrie, informează The Guardian.
Comentariile lui Trudeau au apărut după ce fostul ministru canadian al justiției și procuror general Jody Wilson- Raybould a descris
un efort constant și susținut al oficialilor apropiați de Trudeau de a împiedica anchetarea unei companii de inginerie acuzată de luare
și dare de mită.
Conform mărturiei depuse de Wilson-Raybound, aceasta a fost supusă unor amenințări voalate de către mai mulți oficiali din
administrația Trudeau.
Înfățișarea procuroarei generale în fața comisiei de anchetă a marcat primele sale comentarii publice privitoare la scandalul care a
devenit prima mare criză prin care trece administrația Trudeau.
Partidul Laburist din Marea Britanie va propune o lege mai aspră cu privire la parurile online. Această lege va restricționa
suma pe care clienții o pot paria și va stabili un sistem prin care pariorii nu vor putea paria sume pe care nu le dețin,
informează The Guardian.
Deputatul Tom Watson a spus joi că o serie de scandaluri bine cunoscute au dovedit că abilitatea guvernului de a reglementa
cazinourile online este îndoielnică, fapt care a condus la ,,excese, abuz și dezamăgirea dependenților de pariuri.
Watson, care a propus deja o serie de măsuri dure privitoare la industria pariurilor, susține că Legea Pariurilor din 2005, adoptată de
guvernul Tony Blair, este nepotrivită pentru era digitală.
,,În vreme ce pariul în lumea reală este foarte strict reglemenat, lipsa controlului în pariurile online duce la pierderi masive pentru
consumatorii vulnerabili”, spune Watson.
Venetia
Foto: Vlad Barza / HotNews.ro
Începând cu luna mai, milioane de turiști vor fi nevoiți să plătească o taxă de intrare în faimosul oraș-lagună al Italiei-
Veneția. Valoarea taxei de intrare se va dubla în 2020 și va fi folosită pentru a păstra insulele curate, informează DW.
Anual, aproximativ 25 de milioane de vizitatori trec pragul Veneției. Aproximativ 14 milioane dintre aceștia petrec o singură zi în
oraș și, de cele mai multe ori, aceștia în aduc propriile coșuri de picnic.
Deoarece astfel de vizite de o zi nu aduc beneficii restaurantelor și barurilor locale, iar costul curățării spațiilor publice crește cu
fiecare an, consiliul orașului a decis să adopte o taxă de intarre în Veneția.
Începând cu luna mai, turiștii de o zi vor fi nevoiți să plătească 3 euro. În 2020 taxa se va dubla. Planurile autorităților includ varierea
taxei în funcție de numărul de vizitatori aflați în oraș la momentul respectiv.
,Această intițiativă este unică în lume, este prima dată când cineva a îndrăznit să facă ceva atât de
important pentru a ajuta în administrarea unui oraș”, susține primarul Luigi Brugnaro.
Exceptați de la plata taxei vor fi mai multe categorii de turiști, printre care și cei care sunt cazați la
un hotel, copiii sub 6 ani, persoanele care trăiesc, lucrează sau studiază în Veneția și rudele
acestora.
Coreea de Nord
Foto: pixabay.com
Vineri, 22 februarie, ambasada nord-coreeană din Madrid a fost locul unui misterios incident, dezvăluit miercuri, 27
februarie dimineața, în plin summit Kim-Trump, de către site-ul spaniol de investigaţii "El Confidencial", scrie Le Monde,
citat de Rador.
Atacatorii ar fi sechestrat timp de cel puțin patru ore membrii personalului, legându-i şi punându-le căluş, înainte de a sustrage
echipamentul informatic și a fugi cu nişte mașini de lux, potrivit surselor de poliție citate de site. Miercuri, ministrul spaniol de
Interne a confirmat că a avut loc o anchetă, dar a precizat că nu s-a înregistrat nicio plângere.
Cel mai înalt oficial al ambasadei este, în principiu, un atașat comercial: ambasadorul nord-coreean la Madrid, Kim Hyok-chol, a fost
expulzat din Spania în septembrie 2017, ca parte a sancțiunilor împotriva Coreii de Nord. El este acum negociatorul principal al lui
Kim Jong-un în chestiunea nucleară la summitul de la Hanoi.
O femeie nord-coreeană a dat alarma după ce a părăsit proprietatea, situată în zona rezidențială Aravaca, în nord-vestul capitalei
spaniole. Ea a început să țipe în coreeană în jurul orei 17:00, vineri (22 februarie). Vecinii au chemat poliția, care a dus-o la o secție
de poliție, unde femeia a explicat - cu ajutorul unui interpret - că "un grup de bărbați a intrat în ambasadă și legat personalul".
Polițiştii spanioli trimişi la faţa locului au fost informaţi, la intrarea în ambasadă, de către un bărbat bine îmbrăcat și "purtând insigna
lui Kim Jong-un" că "totul este în ordine". Câteva minute mai târziu, două autoturisme de lux au ieşit în trombă pe poarta ambasadei
- unul dintre el fiind condus chiar de bărbatul cu insigna. Atunci au început să iasă din clădire şi membrii personalului ambasadei.
"Din acea seară, detaliile cazului au rămas învăluite în mister", notează "El Confidencial", care a putut confirma de la sediul poliției
din Madrid că în acea zi a fost întocmit un raport despre nişte "leziuni" provocate, inclusiv unei femei. Probabil că victima a fost
chiar acea nord-coreeană care a dat alarma.
Şi serviciile de urgență s-au deplasat, de asemenea, la faţa locului, la sfârșitul zilei, pentru a trata trei persoane pentru leziuni minore.
Potrivit unor surse apropiate anchetei, citate de "El Pais", surse care nu resping un caz de "spionaj politic", atacatorii "știau bine ce
fac".
Juan Guaido va efectua vineri o vizită oficială
în Paraguay
de G.S. HotNews.ro
Vineri, 1 martie 2019, 8:03 Actualitate | Internaţional
Juan Guaido
Foto: Captura YouTube
Juan Guaido, liderul opoziției din Venezuela și președinte interimar autoproclamat, va efectua vineri o vizită oficială în
Paraguay, în cadrul căreia se va întâlni cu președintele Mario Abdo, relatează Reuters, citată de Mediafax.
Anunțul a fost făcut de președintele Mario Abdo prin intermediul unui mesaj publicat pe Twitter.
Juan Guaido plănuiește să viziteze în următoarea perioadă mai multe state din America Latină pentru a discuta despre rezolvarea
crizei din Venezuela. Guaido a avut joi o întâlnire cu președintele brazilian Jair Bolsonaro, pentru a obține susținerea necesară pentru
înlăturarea de la putere a președintelui venezuelean Nicolas Maduro.
Paraguay se află printre cele peste 50 de țări care l-au recunoscut pe Juan Guaido drept președinte interimar al Venezuelei și care
doresc retragerea de la putere a președintelui Nicolas Maduro.
Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, a decis să îl recunoască pe Juan Guaidó, liderul opoziţiei, ca fiind preşedinte interimar al
Venezuelei. Juan Guaidó, şeful Adunării Naţionale din Venezuela, s-a autoproclamat preşedinte interimar al ţării, contestându-l
oficial pe preşedintele Nicolás Maduro în contextul crizei politice grave. Nicolas Maduro tocmai a început al doilea mandat de
preşedinte al Venezuelei, dar zeci de mii de persoane continuă protestele, denunţând fraude electorale.
Administraţia Vladimir Putin a avertizat că va face totul pentru apărarea preşedintelui Venezuelei, Nicolas Maduro, după ce, pe
fondul speculaţiilor privind o presupusă invazie militară prin Columbia, Casa Albă a reiterat că preşedintele Donald Trump menţine
"toate opţiunile". De asemenea, China, Turcia, Cuba şi Siria îl susţin pe Nicolas Maduro.
Legea respectivă aduce modificări legislaţiei electorale, făcând imposibilă participarea observatorilor ruși la alegeri. Potrivit actului
normativ, o persoană care este cetățean al unui stat recunoscut de Parlamentul de la Kiev drept agresor sau ocupant nu poate fi
observator oficial la alegerile din Ucraina.
Interdicția se aplică și în cazul persoanelor ale căror propuneri au fost inițiate sau făcute de statul recunoscut drept agresor sau
ocupant de către Rada Supremă a Ucrainei. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și-a exprimat regretul faţă
de decizia Ucrainei de a nu permite observatorilor din Rusia să monitorizeze alegerile prezidențiale ucrainene, programate pentru 31
martie 2019.
Miercuri, însă, președintele Adunării Parlamentare a OSCE, George Tsereteli, a declarat că organizaţia a luat în considerare decizia
Parlamentului, iar persoanele vizate de noua lege nu au fost incluşi pe lista de observatori ai misiunii OSCE.
Statul Islamic
Foto: Captura YouTube
Forțele Democratice Siriene (SDF) sprijinite de SUA se așteaptă la o ”bătălie feroce” cu militanții Statului Islamic ce încă
rezistă în ultima enclavă a lor din Siria, a declarat Mustafa Bali, șeful biroului de presă al SDF.
Președintele american Donald Trump a declarat joi că SDF a recâștigat 100% din teritoriul deținut de Statul Islamic. Dar Bali spune
că militanții organizației teroriste sunt încă baricadați în Baghouz, un sat de la granița cu Irakul, și nu au capitulat.
”Nu vom lua cu asalt satul pentru a-l declara eliberat până nu avem confirmarea totală a plecării civililor. Ne așteptăm la o bătălie
feroce”, a adăugat oficialul SDF.
Serghei Lavrov
Foto: Captura YouTube
Ministrul rus de externe Sergei Lavrov a spus vineri că Rusia ajută Venezuela prin furnizarea de grâne, fără a da mai multe
amănunte, transmite agenția Reuters.
El a făcut declarațiile într-o conferință comună cu vicepreședintele venezuelean Delcy Rodriguez, care face o vizită la Moscova.
Rusia a furnizat Venezuelei 64.100 de tone de cereale până acum în sezonul comercial 2018/2019, au arătat, pe 18 februarie, datele
firmei rusești de consultanță în agricultură SovEcon.
F-35 pe portavion
Foto: Captura YouTube
Forţele navale ale SUA au anunţat că versiunea aeronavală a avionului 'invizibil' F-35 a devenit operaţională pe
portavioanele americane, transmite AFP, citată de Agerpres.
'F-35 este operaţional, pregătit pentru luptă şi pregătit pentru victorie', a declarat joi comandantul US Navy, viceamiralul DeWolfe
Miller.
PUBLICITATE
inRead invented by Teads
'Adăugăm un extraordinar sistem de armament arsenalului grupurilor noastre aeronavale, care ne va întări considerabil forţele
armate', a subliniat viceamiralul Miller.
Programul de armament F-35, lansat la începutul anilor 1990, este cel mai scump din istoria militară a SUA, cu un cost total pentru
Pentagon estimat la aproape 400 miliarde de dolari, pentru fabricarea a aproape 2.500 de aparate în deceniile următoare.
Cu tot cu mentenanţa, costul total este evaluat la 1.500 miliarde de dolari pe toată durata de viaţă a programului, până în 2070.
În diversele sale versiuni, F-35 este desfăşurat de US Air Force (varianta F-35A), corpul puşcaşilor marini (F-35B, cu decolare scurtă
şi aterizare verticală), US Navy (F-35C, cu aripi pliabile), aviaţia militară israeliană, forţele aeriene italiene şi Royal Air Force
britanică, a indicat producătorul american Lockheed Martin.
Heiko Maas
Foto: Wikimedia Commons - Sandro Halank
Șeful diplomației germane, Heiko Maas, a fost blocat vineri în Mali din cauza unei defecțiuni a avionului său, un nou incident
în seria neagră care afectează flota guvernamentală a Germaniei, scrie AFP.
Maas ar fi trebuit să revină joi în Germania, după o vizită de mai multe zile în Africa de Vest , respectiv Sierra Leone, Burkina Faso
și Mali.
Dar aeronava Airbus A319 care îl transporta a fost victima unei avarii tehnice și ministrul a trebuit să-și prelungească șederea în
Bamako, a precizat purtătorul de cuvânt. Este vorba de o problemă la trenul de aterizare.
PUBLICITATE
inRead invented by Teads
Un Airbus A340 al armatei aerului a decolat vineri dimineața din Koln pentru a-l readuce pe ministru, care ar urma să revină în
Germania în cursul nopții.
Această avarie se adaugă unei lungi liste de probleme tehnice care perturbă de mai multe luni deplasările guvernamentale germane.
Cancelarul Angela Merkel a ajuns astfel cu întârziere la summitul G20 din Argentina din cauza unei probleme tehnice a unui Airbus
A340 guvernamental, care a fost nevoit să aterizeze la Koln.
La sfârșitul lui ianuarie, președintele Frank-Walter Steinmeier a rămas blocat în Etiopia din cauza unei defecțiuni a unui alt Airbus.
Ministrul Dezvoltării, Gerd Müller, a fost nevoit să renunțe la o vizită în Namibia la începutul anului tot din cauza defecțiunii unui
avion.
Între 2016 și 2018, au existat 1.743 de zboruri de avioane guvernamentale germane. Din acest total, 21 au fost anulate din cauza unor
probleme tehnice, respectiv 1,2% din zboruri, a precizat un purtător de cuvânt al guvernului, care a recunoscut că flota
guvernamentală este "redusă" și "relativ veche".
În 10 februarie, Bouteflika - la putere din 1999 și care suferă de sechelele unui accident vascular cerebral din 2013 - a anunțat că
dorește un nou mandat, declanșând însă o mișcare de contestare inedită în 20 de ani.
Tabăra prezidențială mai are la dispoziție trei zile pentru a depune în termenul stabilit de lege dosarul candidaturii lui Bouteflika în
fața Consiliului constituțional.
PUBLICITATE
inRead invented by Teads
"Putere asasină!", scanda o mulțime impresionantă, dificil de evaluat exact, de zeci de mii de oameni cu drapele algeriene, adunați în
apropiere de Piața Marii Poște, clădire emblematică din centrul capitalei.
În sensul giratoriu de acces la Palatul guvernamental a fost amplasat un tun cu apă iar poliția a tras masiv cu gaze lacrimogene pentru
a dispersa manifestanții.
Președintele este internat de duminică la Geneva, oficial pentru "examinare medicală periodică".
"După evacuarea a mii de civili și a camarazilor noștri deținuți la Baghouz, operațiunea de curățire a ultimei zone a SI a început la
ora 18,00 în această seară (16,00 GMT)", a scris Mustafa Bali.
Logo Huawei
Foto: Hotnews
Ministrul canadian al Justiției a lansat oficial vineri procedura de extrădare în Statele Unite a directoarei financiare a
gigantului telecomunicațiilor Huawei, Meng Wanzhou, arestată în 1 decembrie la Vancouver, la cererea americanilor, scrie
AFP.
Ministerul american al Justiției acuză Huawei și pe directoarea sa financiară că au ocolit sancțiunile americane împotriva Iranului și
că, prin intermediul a două filiale, a furat secrete industriale ale grupului american de telecomunicații T-Mobile.
Fiica fondatorului Huawei, Meng a fost eliberată condiționat la jumătatea lunii decembrie la Vancouver, unde are două reședințe, în
schimbul unei importante cauțiuni și a predării pașaportului.
SUA revocă vizele a 49 de venezuelieni
apropiați de Maduro
de Serban Anghel HotNews.ro
Vineri, 1 martie 2019, 23:44 Actualitate | Internaţional
Maduro
Foto: Stirile ProTV
Statele Unite au revocat vineri vizele a 49 de persoane asociate cu președintele venezuelean Nicolas Maduro, potrivit
Departamentului de Stat, o mișcare menită să-l preseze pe Maduro să demisioneze, informează Reuters.
Departamentul de Stat a declarat că impune restricții la obținerea vizei asupra "persoanelor responsabile de subminarea democrației
din Venezuela" și că politica va fi aplicată "numeroșilor oficiali asociați cu Maduro și familiilor lor".
www.antena3.ro
În luna februarie 2019, în România au avut loc 30 de cutremure, cu magnitudini cuprinse între 2,2 şi
3,9 pe scara Richter.
Mărțișor. Mărţişorul este un obicei specific românesc moştenit de la strămoşii noştri, inexistente la
alte popoare. Numele popular al lunii martie “mărţişor” provine din latinul martius. Originile
acestui obicei se găsesc şi în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte, zeu al fertilităţii şi
vegetaţiei. Tradiţia spune că strămoşii noştri purtau monede găurite, atârnate de două fire, unul al şi
altul negru. Bănuţii erau din argint, aur sau din metal obişnuit şi indicau cât de bogată sau săracă era
persoana care-i purta. Bănuţii –mărţişoare erau purtaţi la încheietura mâinii ori prinse în piept cu un
ac. Atunci când copacii înfloreau, femeile agăţau firul de o ramură, iar cu moneda respectivă
cumpărau caş pentru ca tot restul anului să aibă pielea albă şi moale. În decursul timpului, bănuţul
s-a transformat în simbol al iubirii, iar firul negru a devenit roşu. Săpăturile arheologice au scos la
iveală mărţişoare cu o vechime de aproape opt mii de ani sub forma unor pietricele de râu colorate
în alb şi roşu. Se crede că ele se purtau la gât, înşirate pe o aţă.
Mărțișor. Despre mărţişor există mai multe poveşti şi legende. Una dintre ele vorbeşte chiar despre
fabricarea mărţişoarelor. Se spune că, a fost odată un om sărac, care confecţiona tot felul de lucruri
pentru păpuşi: fundiţe, şnuruleţe şi hăinuţe. Apoi le vindea în piaţă. Într-o zi, văzând că i s-au
terminat materialele, omul a căutat prin casa sărăcăcioasă şi tot ce a mai găsit au fost două şnururi
de aţă albă şi roşie. Neştiind ce să facă cu ele, le rupse şi le împletise. Era foarte mândru de ce
crease. Apoi a făcut un mic tablou pe care a prins şnuruleţul. Şi s-a gândit cum să denumească acel
obiect. I-a spus “mărţişor” pentru că era luna martie şi chiar prima zi. Şi aşa s-a dus vestea despre
omul sărac, cel care inventase acest simbol al primăverii.
Mărțișor. Însă din toate legendele, poate cea mai interesantă şi mai frumoasă este povestea
băiatului cel voinic care s-a luptat cu zmeul, legendă care s-a născut din basmele româneşti şi îşi are
originea tot în timpul strămoşilor noştri, dacii şi românii. Se spune că, soarele a fost închis într-o
temniţă de un zmeu. Pentru acest fapt, toată lumea se întristase, păsările nu mai cântau, izvoarele nu
mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece sa salveze
soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute. Drumul lui a
durat trei anotimpuri, vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi a început să se lupte. Şi s-au
bătut zile întregi până când zmeul a fost învins. Slăbit de puteri şi rănit, băiatul a eliberat soarele.
Acesta s-a ridicat pe cer, înveselind lumea. Natura a reînviat, iar oamenii erau fericiţi. Dar tânărul
nu a apucat să vadă primăvara. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă. Şi în locul în care zăpada se
topea apăreau ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi
altul roşu. Roşul înseamnă dragostea pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui
voinicului, iar albul simbolizează puritatea şi gingăşia ghiocelului, prima floare a primăverii.
Superstiţii
Societe Generale şi-a vândut joi subsidiarele din Macedonia şi Muntenegru, în linie cu planul de a
se retrage de pe unele pieţe din Europa de Est, într-o încercare de a-şi majora profitabilitatea,
transmit MTI şi Reuters, conform agerpres.ro.
Claude Moraes explica că negocierile pentru funcția de procuror-șef al Parchetului European se vor
desfășura cât mai rapid, pentru că actualul Parlament intră în ultimele luni de mandat.
”Votul lor (al membrilor Consiliului UE-n.r.) este egal cu votul nostru. Noi suntem egali. Ei au
votat, noi am votat și cu asta s-a terminat povestea. (...) În cele din urmă, la negocieri, atât Consiliul,
cât și Parlamentul European vor fi parteneri egali în această negociere. Este adevărat că statele
membre candidatul francez a fost foarte mult înaintre și la noi a fost foarte mică diferența dintre
candidați, dar în negociere, o negociere matură, nu se va spune, nu se va uita nimeni la asta. Vom
vedea care este cel mai bun candidat. Nu va fi simplu, există o diferență între cum s-a votat, dar asta
este democrația, așa vrem să se întâmple voturile.”, a declarat la Antena 3 președintele Comisiei
LIBE, Claude Moraes, întrebat dacă va conta faptul că în comisiile LIBE și CONT a fost un vot
foarte strâns, iar în Consiliul UE a fost net în favoarea candidatului francez.
Muzicianul a fost căsătorit cu actriţa americană Mia Farrow, cu care a avut trei copii biologici şi trei
adoptaţi, printre care Soon-Yi, care a devenit mai târziu partenera regizorului Woody Allen.
Născut în Berlin la 6 aprilie 1929 din părinţi evrei, André Previn s-a stabilit în SUA în 1939
împreună cu familia sa care a fugit de persecuţia nazistă. De la sfârşitul anilor '40, muzicianul a
lucrat la Hollywood ca aranjor şi compozitor, o colaborare recompensată cu patru premii Oscar
pentru coloana sonoră a filmelor 'Gigi' (1958), 'Porgy and Bess' (1959), 'Irma la Douce' (1963) şi
'My Fair Lady' (1964).
Potrivit acestora, începând cu anul 2016, s-a înregistrat o explozie a atacurilor informatice în toată
lumea, ţintele fiind îndeosebi statele din Occident. Atacurile de acest fel au o mare complexitate, cu
efecte pe termen mediu şi lung şi sunt foarte greu de detectat. Scopul lor nu este de a distruge
infrastructura statului vizat, ci urmăresc extragerea de informaţii din instituţii publice, a precizat
sursa citată.
Pentru ca aceste atacuri cibernetice să aibă succes sunt alocate resurse umane, tehnologice şi
financiare impresionante. De exemplu, pentru a susţine o campanie de acest tip atacatorii folosesc în
jur de 2.000 de servere, iar costurile se ridică la sute de milioane de euro.
În anul 2018, România a fost, alături de alte state din Europa, ţinta unor asemenea atacuri de mare
amploare venite dinspre Est, fiind afectate mai multe instituţii publice.
Ca o premieră, specialiştii din SRI au reuşit să dea de urma unui virus cu ajutorul tehnologiei bazate
pe inteligenţa artificială. Prin această tehnologie avansată a fost detectată o anomalie de
comportament şi astfel a fost identificat şi malware-ul folosit de atacatori. În urma analizelor, a fost
identificată atât zona de unde provenea atacul, cât şi modul în care virusul extrăgea informaţiile.
Pe lângă anihilarea acestor atacuri ce par a fi opera unor servicii de informaţii din spaţiul estic, SRI
se preocupă şi de ameninţările din aşa-zisul "Dark Web", site-uri care nu apar pe motoarele de
căutare convenţionale precum Google sau Yahoo. Se apreciază că această "partea ascunsă"
reprezintă aproximativ 93% din totalitatea paginilor de Internet din lume. Este un loc folosit de
grupările criminale pentru a tranzacţiona mărfuri de contrabandă, arme, droguri sau organe pentru
transplant. Partea "invizibilă" a Internetului este folosită şi pentru pornografie infantilă, propagandă
teroristă sau asasinate la comandă, arată sursa citată.
Aceste site-uri sunt foarte greu de identificat şi monitorizat, iar în multe cazuri grupările criminale
folosesc pentru tranzacţii monede virtuale de tipul Bitcoin.
Emilia Șercan anunță pe Facebook că ieri CNATDCU a decis, în ședința de plen a Consiliului
General, retragerea titlului de doctor a fostului generalul SRI Dumitru Dumbravă aka "câmpul tactic
din justiție", despre care jurnalista a scris în exclusivitate pe PressOne că a plagiat în teza de
doctorat.
Foto: pexels.com
Leonardo Badea, președintele ASF, transmite un mesaj pentru detensionarea pieței sistemului de
pensii private după avertismentele lansate de economistul-șef al BNR, Valentin Lazea - Nu există
nicio notificare privind intenția de părăsire a sistemului pe pensii private din partea vreunuia dintre
cei 7 administratori prezenți pe piață!
Leonardo Badea a declarat că: “In acest moment, la nivelul ASF, nu este înregistrată nicio cerere
privind intenția de părăsire a sistemului pe pensii private din partea vreunuia dintre cei șapte
administratori prezenți pe piață. Nu există, nici informal si nici formal, această intenție. Este
important să avem capacitatea de-a trata aceste situații cu mai multă înțelepciune și profesionalism.
Cred că trebuie să analizăm situația cu mult echilibru, dar și cu răbdare. Eu sunt adeptul dialogului
si analizei în scopul identificarii unei căi comune pentru rezolvarea unor situații care pot apărea pe
piețele financiare non-bancare. Acesta este și motivul pentru care aș recomanda mai multă atenție și
chiar scepticism în privinta unor informații lansate în spațiul public de către anumiți analiști, care
discută, mai mult jurnalistic asupra acestui subiect extrem de important pentru piața sistemului de
pensii private! Nu cred că este momentul să ne permitem lansarea unor asemenea ipoteze care nu se
confirm”.
Statele Unite încearcă să oprească renaşterea
organizaţiei Al-Qaida
Foto: pexels.com
Statele Unite încearcă să oprească din temelii renaşterea organizaţiei Al-Qaida. Washingtonul oferă
o recompensă de până la un milion de dolari pentru informaţii care duc la capturarea lui Hamza Bin
Laden, unul dintre fii fostului lider al grupării teroriste, Osama Bin Laden.
Ultimele informaţii ale autorităţiilor americane sugerează că Hamza s-ar afla în apropierea
graniţei dintre Afganistan şi Pakistan şi ar intenţiona să ajungă în Iran. Statele Unite avertizează
însă că acesta ar putea fi oriunde în partea central-sudică din Asia.
O scrisoare obţinută după uciderea lui Osama, indică faptul că acesta îl pregătea pe Hamza să preia
conducerea Al-Qiada.
În ultimii ani, Hamza a făcut publice mai multe înregistrări prin care le cere militanţilor să comită
atentate pe teritoriul SUA, pentru a răzbuna moartea tatălui său.
pag 5.
România, ținta atacurilor cibernetice. Radu
Tudor: E o bătălie mult mai mare decât relevă
informațiile
România a fost anul trecut ţinta mai multor atacuri cibernetice de amploare venite din spaţiul estic,
într-unul dintre cazuri specialiştii români reuşind să identifice un virus informatic cu ajutorul
tehnologiei bazate pe inteligenţa artificială, au declarat reprezentanţi ai SRI.
„Nu doar calitatea de membru UE și NATO ne expune drept o țintă a acestor atacuri, ci mai degrabă
o competiție între lumea civilizată, care înțelege să respecte niște reguli, și spațiul agresiv, haotic. E
o bătălie mult mai mare decât relevă informațiile SRI. Bătălia statelor membre NATO cu uriașa
armată de hackeri și de atacatori cibernetici, care a fost pusă pe picioare de Rusia, în ultimii
cinci ani, e o bătălie inegalp”, a spus Radu Tudor.
Foto: pixabay.com
Investiţiile în terenuri arabile nu sunt o modalitate strălucită pentru a face bani însă un grup de
familii germane înstărite pariază că astfel pot să contracareze dobânzile reduse oferite de bănci,
transmite Bloomberg.
Aceste familii, printre care se numără şi descendenţii producătorului de avioane Claude Dornier, au
cumpărat terenuri agricole în România şi Uruguay iar acum încep să se orienteze spre o regiune şi
mai îndepărtată.
"Considerăm că Australia este foarte interesantă. Este singura ţară dezvoltată din lume care dispune
de terenuri agricole la preţuri rezonabile", a declarat Dirk Ruettgers, directorul Do Investment AG,
compania care se ocupă de investiţiile familiilor respective.
Apetitul pentru terenuri agricole a crescut în ultimii 20 de ani pe măsură ce investitorii încearcă să
cumpere active pentru a se proteja de inflaţie şi recesiune. Ruettgers, care descrie investiţiile în
terenuri arabile drept un instrument verificat de protejare împotriva crizei, a subliniat că mizează pe
un randament de şase până la nouă procente pe an.
"Populaţia creşte, terenul se împuţinează iar cererea de alimente este în creştere", a subliniat Dirk
Ruettgers.
Ideea de a investi în terenuri arabile a apărut când familia lui Silvius Dornier a decis să îi vândă
acţiunile pe care le deţinea la constructorul de avioane Dornier-Werke şi să gestioneze activele
printr-o companie de investiţii. Ulterior, în 2005, a fost înfiinţată compania Do Investment sub
forma unui asset manager indepedent care în prezent gestionează active în valoare de 350 milioane
de euro.
Primele investiţii în terenuri arabile ale Do Investment au fost făcute în România în urmă cu 13 ani.
În anul 2016 a fost făcute achiziţii de terenuri în Uruguay iar potrivit lui Ruettgers, noi achiziţii sunt
programate pentru lunile următoare.
România şi Uruguayul oferă nu doar preţuri scăzute la terenuri arabile ci şi un sol fertil şi o climă
favorabilă, ceea ce le face pieţe atractive. În plus, nu există bariere pentru intrarea investitorilor. "În
multe ţări, investitorilor nu li se permită să deţină un teren arabil în proporţie de 100%", a spus
Ruettgers.
Există însă şi unele dezavantaje, subliniază Andreas Esser, director general la brokerul german de
terenuri Greif & Meyer. "Terenurile agricole sunt o alternativă sigură de investiţii, în special în
Europa Occidentală. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte România, unde am avut odată afaceri, am
văzut o anumită reticenţă din parte clienţilor din cauza instabilităţii politice persistente şi a cazurilor
de expropriere din trecut", a spus Andreas Esser.
Cu toate acestea, una din ţările unde este puţin probabil ca aceste familiile bogate să investească
este chiar Germania, având în vedere că boomul de pe piaţa rezidenţială a dus la creşterea preţurilor
terenurilor arabile. "Pur şi simplu nu mai există preţuri rezonabile", a spus Ruettgers.
Potrivit unor date publicate în luna martie 2018 de Eurostat, Olanda a avut în anul 2016 cele mai
ridicat preţ din Uniunea Europeană la achiziţionarea unui hectar de teren arabil (63.000 euro), în
timp ce România este ţara cu cel mai ieftin teren arabil (în medie - 1.958 euro).
Centrul de avertizare pentru tsunami din Pacific a anunţat că, potrivit informaţiilor pe care le deţine
până acum, nu se aşteaptă producerea unui val tsunami devastator în Pacific.
Sursă: Agerpres
Procurorul-şef interimar al DNA, Călin Nistor, a afirmat, vineri, că procurorii ierarhic superiori au
infirmat rechizitoriile în mai multe dosare, care vizau câteva zeci de inculpaţi, pentru că, a precizat
el, ''nu se susţineau în instanţă''.
ADVERTISING
"Câteva zeci de inculpaţi (...). Nu am făcut o statistică - câte sunt infirmate (câte dosare - n.r.). Nu
chiar zeci, dar destule, oricum, un număr destul de important de inculpaţi. Şi, în opinia procurorului
ierarhic superior, nu se susţinea în instanţă. În aceste condiţii, a dispus infirmarea (rechizitoriului -
n.r.). Tocmai asta am cerut procurorilor ierarhic superiori, care sunt şefii de secţie în cele mai multe
situaţii, când verifică rechizitoriul să asigure un control efectiv al actelor de urmărire penală (...),
pentru ca surprizele în instanţă să fie cât mai mici", a declarat Călin Nistor, la Europa FM.
El a adăugat că au fost şi dosare în care instanţele au dispus înlăturarea unor probe obţinute nelegal.
"Acolo unde probele au fost obţinute nelegal, în opinia instanţei, au fost înlăturate acele probe. (...)
Sunt mai multe încălcări ale normelor procedurale, nu o să iau fiecare caz în parte să-l discut, pentru
că e o discuţie specifică", a precizat procurorul-şef interimar al DNA.
foto- Facebook
Mag Bodard, producătoarea franceză care a contribuit la succesul producției "Les Demoiselles de
Rochefort", s-a stins din viață la vârsta de 103 ani.
Producătoarea de film a colaborat, de-a lungul vieții sale, cu regizori celebri precum Jean-Luc
Godard, Maurice Pialat sau Alain Resnais.
ADVERTISING
A avut o carieră îndelungată în cinematografie și televiziune și a produs și celebra producție "Les
dames de la cote", potrivit LeMonde.
Mulți experți din industrie și-au exprimat regretul față de trecerea în neființă a producătoarei.
"Mag Bodard, regina producţiilor franceze, era o persoană minionă, avea o blândeţe pronunţată şi
avea 103 ani", a scris pe Twitter fostul preşedinte al Festivalului de la Cannes, Gilles Jacob.
"Bun gust şi instinct - farmec şi inteligenţă. O femeie de excepţie", a declarat la rândul lui scriitorul,
cineastul şi jurnalistul Philippe Labro.
Foto: pexels.com
Încă o persoană a murit din cauza rujeolei, numărul total de decese ajungând în prezent la 62,
potrivit ultimei informări a Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile
din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică.
Cel de-al 62-lea deces cauzat de rujeolă, confirmat serologic, a fost raportat, săptămâna aceasta, la o
persoană de sex feminin, în vârstă de 20 de ani, din judeţul Iaşi. Aceasta era nevaccinată
antirujeolic.
În perioada 25 februarie - 1 martie au fost raportate încă 66 de cazuri nou confirmate de rujeolă în 9
judeţe şi în municipiul Bucureşti.
Rujeola (pojarul) este o boală infecţioasă care adesea duce la complicaţii. Potrivit medicilor, din
patru persoane care fac rujeolă una are nevoie de spitalizare. Pentru unul din 1.000 de bolnavi
rujeola este mortală.
Guerneville este un oraș inundat din California, aflat la nord de San Francisco, în care se mai poate
ajunge doar cu barca.
„Guerneville este oficial o insulă”, potrivit unui comunicat oficial emis de biroul șerifului.
ADVERTISING
Toate căile de acces sunt acoperite de apă după revărsarea unui rău, în urmă unor cantități record de
precipitații.
Cotele răului au crescut de la 9.8 metri - marți seară, la peste 14 metri - miercuri noaptea - un nivel
record în ultimul sfert de secol.
Autoritățile se tem că s-ar putea produce și alunecări de teren, potrivit CNN.
foto: kremlin.ru
Belaruşii se opun ferm unei unificări cu Rusia, a dat asigurări preşedintele Aleksandr Lukaşenko, pe
fondul speculaţiilor în jurul intenţiilor Kremlinului vizând o mai mare integrare între cei doi aliaţi,
transmite AFP.
ADVERTISING
Potrivit lui Lukaşenko, aflat la putere din 1994 în fosta republică sovietică, '98% (dintre belaruşi) ar
vota împotriva unificării celor două state sau, aşa cum mulţi o văd în Rusia, a integrării Belarusului
în cadrul Rusiei'.
'Aceasta nu pentru că societatea noastră are o viziune negativă despre Rusia. Belaruşii vor astăzi să
fie împreună cu Rusia, dar să trăiască în propria lor casă', a afirmat Lukaşenko, în conferinţa sa
anuală de presă, susţinută la Minsk.
Declaraţiile sale survin în contextul speculaţiilor vehiculate de mai multe săptămâni cu privire la
presupuse presiuni din partea Rusiei vizând unificarea cu Belarus şi formarea unui singur stat,
obiectivul fiind rămânerea la putere a preşedintelui rus Vladimir Putin după sfârşitul mandatului
actual, în 2024.
'Cred că trebuie urmat acest drum (a două state separate - n.red.) şi, discutând această chestiune cu
preşedintele rus, am convenit că nu trebuie să agravăm astăzi situaţia. Nu trebuie făcut niciun pas
care ar putea aduce prejudicii', a adăugat Lukaşenko.
În decembrie, premierul rus Dmitri Medvedev a dat asigurări că Moscova este pregătită pentru o
mai mare integrare cu Belarus, printr-o monedă, o justiţie şi vame comune, în conformitate cu un
tratat din 1999, neaplicat însă niciodată.
Declaraţiile au provocat furia lui Lukaşenko, care şi-a înmulţit afirmaţiile virulente împotriva
Moscovei.
Belarusul este cel mai apropiat aliat al Rusiei, dar relaţiile dintre cele două ţări înregistrează
periodic momente tensionate.
Recent, Rusia şi-a modificat fiscalitatea într-un mod defavorabil pentru Belarus, care acuză presiuni
financiare destinate să menţină dominaţia politică a Moscovei asupra ţării vecine. Rusia, în schimb,
consideră că nu trebuie să subvenţioneze Belarusul fără contrapartidă.
Foto: Agerpres
Klaus Iohannis i-a transmis preşedintelui CEDO că nu îl primeşte a Cotroceni în vizita acestuia
oficială în România.
O adresă a fost trimisă la Curtea Europeană în care Guido Raimondi este informat că şeful statului
are agenda plină în datele de 7 si 8 martie.
„În răspuns la adresa dumneavoastră din 21 februarie 2019, referitor la solicitarea primirii de către
Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, a domnului Guido Raimondi, preşedintele
Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu ocazia vizitei pe care acesta o va efectua în România în
perioada 7-8 martie 2019, vă informăm că Preşedintele României nu va putea da curs solicitării de
primire a înaltului oficial din motive legate de agendă”, a fost mesajul lui Iohannis către
preşedintele CEDO.
foto- Facebook
Un pește uriaș a fost găsit pe o plajă din California săptămâna trecută.
Creatura marină are o lungime de aproximativ doi metri și i-a îngrozit pe cercetătorii din California,
Australia și Noua Zeelandă.
”Când am văzut fotografiile clare, nu am mai avut nicio îndoială. Este cu siguranță un înșelător. Nu-
mi venea să cred. Aproape că am căzut de pe scaun”, a spus Marianne Nyegaard, o cercetătoare
marină care a descoperit această specie prima dată în 2017, conform CNN.
Un alt expert a spus că este cel mai neobișnuit pește pe care l-a văzut.
”Este cel mai neobișnuit pește pe care l-ați văzut vreodată. Nu are coadă. Toți dinții săi sunt
contopiți, așa că nu are niciun dinte. Are doar o deschizătură mare și rotundă care ține loc de gură”,
spune și biologul Thomas Turner.
Un apel s-a făcut, de altfel, și la recepția hotelului, comunicându-se faptul că atât hotelul cât și
clădirea Fundației Româno-Americane vor sări în aer în urma unui atac cu rachete.
Zona a fost împânzită de pirotehniști, membri SIAS și SRI, iar clădirile au fost evacuate.
În urma verificărilor care au durat ceva mai mult de o oră, pirotehniștii au anunțat că alarma a fost
falsă.
Foto: Agerpres
Metrorex a făcut demersuri pentru montarea panourilor de siguranţă, urmând să fie lansată o
licitaţie pentru studiile de prefezabilitate şi fezabilitate, iar apoi, după definitivarea şi
avizarea/aprobarea documentaţiilor tehnico-economice, se va demara procedura de achiziţie a
lucrărilor de execuţie a acestui sistem de siguranţă.
Potrivit unui comunicat al companiei, după finalizarea celor două studii, se vor şti cu exactitate, atât
costurile aferente proiectului, cât şi termenul de implementare a acestuia.
foto: Pixabay.com
Cercetătorii de la Universitatea din Glasgow emit noi teorii asupra a două dintre cele mai
controversate probleme legate de evoluţia omului:de ce am ales mersul biped şi de ce ne-am pierdut
blana?
Anterior, specialiştii susţineau că omul s-a adaptat mersului biped pentru a menţine o temperatură
mai scăzută a corpului, potrivit Descopera.
Însă, de curând, un program de simulare pe calculator a demonstrat că, de fapt, mersul biped a făcut
ca temperatura corpului să crească. Pentru a a disipa căldura. evitând astfel suprâncălzirea, era mai
eficient un corp lipsit de blană.
Cercetările anterioare nu au luat în considerare faptul că temperatura unui biped "blănos" ar creşte
atunci când acesta ar începe să alerge şi să ducă o viaţă activă.
Simularea le-a arătat cercetătorilor că hominidele au devenit active abia după ce şi-au pierdut părul
şi au dezvoltat o capacitate de a transpira la un nivel apropiat de cel al omului modern.
foto: Pixabay.com
Liviu Voinea, viceguvernator BNR, a făcut dezvăluiri spectaculoase într-un discurs susținut la
Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române.
Citește și: De ce ține România o parte din aur la Londra? Dezvăluiri spectaculoase ale unei
eminențe cenușii de la BNR
"Așadar, este toată rezerva în țară? Nu, și este bine că este așa. De cel puțin trei ori în istorie faptul
că aveam toată rezerva de aur în România a creat o serie de probleme: înstrăinarea tezaurului –
91,48 tone aur în 1916 și 1917; perioada dintre 1947 și 1955, când rezerva a scăzut cu 192,2 tone
pentru compensații de război – în special anul 1952 când scăderea este de 129,25 tone; anul 1986,
când s-au vândut 78,5 tone de aur, reprezentând două treimi din rezervă, pentru plata datoriei
publice.
De asemenea, în 1944 au fost necesare eforturi deosebite pentru ascunderea rezervei de aur,
reprezentând 192,3 tone aur, mai întâi în pivnița Mănăstirii Tismana și mai apoi în peștera de lângă
Mănăstire. Această cantitate reprezenta întreaga rezervă ținută în țară, și ea a fost integral readusă în
București, la gram, în 1947. Tot integral a fost returnată și rezerva de aur pe care Polonia ne-a
încredințat-o în 1939, reprezentând 2,7 tone de aur; și aceasta a fost depozitată la Tismana și
returnată în 1947.
La sfârşitul anului 1944, stocul de aur al BNR însuma 237,6 tone aur - din care 47,3 tone în
străinătate (Londra, Elveția și New York) - ceea ce arăta că există o continuitate în comportamentul
băncilor centrale, care și atunci, ca și acum, nu-și păstrau rezerva metalică într-un singur loc.
Distribuția repartizării rezervei metalice la bănci de prestigiu din străinătate se face pentru a garanta
plățile și poziția internațională a țării respective. Chiar și regimul comunist a ținut o parte a rezervei
în străinătate. De exemplu, în 1971, chiar înainte de declanșarea crizei petrolului și de sfârșitul
etalonului aur, 47% din rezerva de aur de 95,7 tone era depozitată în străinătate. La sfârșitul anului
1989 toată rezerva, de 67 de tone, era însă în țară. ", a spus Liviu Voinea.
Radu Tudor a prezentat, vineri, la "Punctul de întâlnire" și date în premieră națională care
arată ce s-a întâmplat cu aurul României între anii 1969 și 1989:
La nivel mondial, 98 de state au raportat un număr mai mare de cazuri de rujeolă în 2018
comparativ cu anul 2017, ceea ce stăvileşte progresele în lupta contra acestei boli foarte uşor de
prevenit, dar cu potenţial letal, se arată într-un comunicat emis de Fondul Naţiunilor Unite Pentru
Copii.
„Acesta este un semnal de alarmă. Avem un vaccin sigur, eficient şi ieftin împotriva unei boli
extrem de contagioase - un vaccin care a salvat aproape un milion de vieţi anual în ultimele două
decenii”, a afirmat Henrietta Fore, director executiv al UNICEF.
„Aceste cazuri nu au apărut peste noapte. Aşa cum gravele epidemii cu care ne confruntăm astăzi s-
au declanşat în 2018, lipsa de acţiune de astăzi va avea consecinţe dezastruoase pentru copiii de
mâine”, a adăugat ea.
Ucraina, Filipine şi Brazilia s-au confruntat cu cea mai mare creştere a numărului de cazuri anuale.
În Ucraina au fost înregistrate nu mai puţin de 35.120 de cazuri de rujeolă în 2018. Şi, potrivit
Guvernului acestei ţări, alte 24.042 de persoane au fost infectate în primele două luni ale anului
2019.
În Brazilia, s-au înregistrat 10.262 de cazuri după ce anul anterior nu a fost raportat niciun caz.
„Anul acesta, în Filipine, s-au înregistrat 12.736 de cazuri de rujeolă şi 203 decese, faţă de 15.599
de cazuri în tot anul 2018”, precizează comunicatul UNICEF.
Infrastructura deficitară din domeniul sanitar, conflictele civile, un grad redus de conştientizare la
nivelul comunităţilor, delăsarea şi atitudinea rezervată faţă de vaccinare au dus la aceste epidemii,
atât în ţări dezvoltate, cât şi în state în curs de dezvoltare, potrivit agenţiei.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a tras deja un semnal de alarmă cu privire la creşterea
numărului cazurilor de rujeolă la nivel mondial, relevând o creştere de aproximativ 50% a cazurilor
raportate anul trecut faţă de 2017, care au dus la decesul a 136.000 de persoane.
Foto: pixabay.com
Radu Tudor a prezentat vineri seară la Antena 3 un document în exclusivitate despre România și
condamnările plătite de statul român la CEDO.
Una din telespectatoarele fidele ale Antena 3, Andreea Druguș, a întrebat Ministerul finanțelor
publice ce sumă a plătit România Curții Europene a Drepturilor Omului în urma condamnărilor pe
care le-a suferit țara noastră.
Aplicaţia Youtube Kids a devenit disponibil în România. Noua platforma reuneste video-uri
potrivite pentru copii, iar adulţilor le permite sa selecteze canalele disponibile şi să limiteze timpul
de vizionare pentru cei mici. Ajunsă şi la noi, aplicaţia vine cu meniuri în limba română, şi un
algoritm care are în vizor continutul local, de la recomandari la rezultatele cautarilor.
Copiii pot urmări aventurile personajelor preferate din desenele animate de la Cartoon Network
România sau Boomerang România, asculta cântecele de la TraLaLa sau Cântece Grădiniţă, învăţa
cu personajele BabyRiki sau cu Paxi, personajul creat de European Space Agency pentru a-i ajuta
pe copii să descopere natura şi universul.
Aplicaţia are integrat un temporizator, astfel încât părinţii pot limita timpul de vizionare al copiilor
in aplicatie. De exemplu, pot stabili ca o sesiune de vizionare sa nu depaseasca 30 de minute.
Aplicaţia îi va spune copilului cand sesiunea s-a terminat.
YouTube kids se descărca gratuit din Apple Store sau Google Play şi poate fi utilizata pe telefon,
tableta sau ecrane TV, prin Chromecast, Apple TV, console de jocuri sau televizoare smart.
România, vizată de atacuri cibernetice de
amploare. Radu Tudor: „Atacurile cibernetice
vin în valuri și ele au fost declarate ca o
doctrină oficială a Federației Ruse”
Foto: pixabay.com
România a fost anul trecut ţinta mai multor atacuri cibernetice de amploare venite din spaţiul
estic, într-unul dintre cazuri specialiştii români reuşind să identifice un virus informatic cu ajutorul
tehnologiei bazate pe inteligenţa artificială, au declarat reprezentanţi ai SRI.
Potrivit acestora, începând cu anul 2016, s-a înregistrat o explozie a atacurilor informatice în toată
lumea, ţintele fiind îndeosebi statele din Occident. Atacurile de acest fel au o mare complexitate, cu
efecte pe termen mediu şi lung şi sunt foarte greu de detectat. Scopul lor nu este de a distruge
infrastructura statului vizat, ci urmăresc extragerea de informaţii din instituţii publice, a precizat
sursa citată.
ADVERTISING
Citiți și: România, ținta atacurilor cibernetice. Radu Tudor: E o bătălie mult mai mare decât
relevă informațiile
„Atacurile cibernetice vin în valuri și ele au fost declarate ca o doctrină oficială a Federației Ruse de
către generalul Valeri Gherasimov, șeful statului Major al armatei ruse, în urma unei sarcini trasate
personal de Vladimir Putin.
Sarcina principală a Rusiei a fost destabilizarea Occidentului prin manipulări, știri false, zăpăcirea
minților oamenilor cu tot felul de bazaconii și mesaje de neîncredere la adresa spațiului de valori și
de civilizație de care aparțin.
Am constatat cu foarte mare tristețe că din păcate, din 2014 încoace, o bună parte din campaniile
mizerabile de fake news, de manipulare și-au făcut efectul în România.
Din ce în ce mai multă lume este dispusă să creadă punând la îndoială știința, medicină și opiniile
specialiștilor care sunt avizați și recunoscuți intern și internațional”, a spus Radu Tudor, vineri
seară, la Antena 3.
Foto: pixabay.com
Un document devastator a fost obținut de Berta Popescu și prezentat vineri seară la emisiunea
„Exces de putere”.
Potrivit adresei respective, Raluca Prună solicita Curții de Apel București să dispună cu prioritate
măsurile care se impun în vederea facilitării accesului electronic la nivelul instanței și a instanțelor
din raza teritorială pentru reprezentanții parchetelor și direcțiilor specializate ale ministerului public.
Un astfel de protocol a mai fost făcut inclusiv între Curtea de Apel Brașov și DNA.
„Printr-un astfel de protocol, procurorii aveau acces la absolut toate informațiile din dosare în timp
real lucru care în ceea ce privește pe avocați nu se întâmplă”, a spus Berta Popescu.
„Protocoalele trebuie declarate ilegale printr-o decizie a unei instanțe, nu prin OUG”, susținea fostul
ministru al Justiției, Raluca Pruna.
Potrivit ei, norma de procedură penală, chiar dacă ar fi mai favorabilă, nu retroactivează.
„O condamnare întemeiată pe o interceptare care la momentul pronunțării era o probă legal obținută
nu poate fi răsturnată ulterior.
O politică penală care pune in discuție primul punct devine una a bunului plac, lipsită de
predictibilitate, care aruncă in aer principiul autorității de lucru judecat. Protocoalele trebuie
declarate ilegale printr-o decizie a unei instanțe, nu prin OUG.
Doi alpiniști din Islanda au dispărut în octombrie 1988 pe muntele Pumori. Kristinn Runarsson și
Thorsteinn Gudjonsson aveau amândoi 27 de ani când s-au aventurat pe munte și nimeni nu știa ce
s-a întâmplat cu ei.
Un prieten de-al lor i-a căutat săptămâni în șir pe cei doi sportivi, dar eforturile lui au fost zadarnice,
potrivit wowbiz.ro.
În anul 2018, la 30 de ani de la dispariție, trupurile neînsuflețite ale celor doi alpiniști din Islanda au
fost găsite de către un explorator american. Deși nu se cunosc circumstanțele exacte în care Kristinn
și Thorsteinn au murit pe munte, în buzunarul unuia dintre ei au fost găsite două filme foto care au
fost trimise către un specialist din Australia.
Familia și prietenii speră că el va putea să developeze fotografiile și așa se vor afla mai multe indicii
legate desfârșitul tragic de care ei au avut parte în Himalaya.
Denunțătorul lui Liviu Dragnea, Teodor Nițulescu, fost prefect din Teleorman, a fost iertat de toate
faptele penale.
Vineri seară, la emisiunea „Exces de putere”, Oana Zamfir și Adrian Ursu au prezentat la Antena 3
dosarele lui Nițulescu.
24 septembrie 2018, ziua în care toate dosarele lui Nițulescu au fost clasate de procurorul Marian
Drăgulescu din partea DNA, cu semnătura lui Marius Bogdan Bulancea.
https://www.shtiu.ro/de-ce-este-culoarea-rosie-asociata-cu-prostitutia-8386.html
În anul 1254, o lege le obliga pe femeile care practicau prostituția să-și vopsească trupurile în roșu
pentru a se distinge de femeile „cinstite”. Din acelasi motiv, regele Angliei, Edward al III-lea, le
obliga 100 de ani mai târziu pe prostituate să-și poarte hainele pe dos pentru a fi recunoscute.
Mai există o versiune apărută mult mai târziu pentru asocierea celei mai practicate meserii din lume
cu nuanța de roșu. Se spune că felinarul roșu și culoarea roșie ar proveni de la lămpile roşii purtate
de lucrătorii de la căile ferate, lăsate în afară bordelului când bărbaţii intrau acolo, pentru a fi găsiţi
mai uşor în cazul în care erau nevoie de ei, dacă se modifică traseul vreunui tren.
Alte explicaţii ar fi acelea că felinarul roşu, cu tot cu sensurile lui, ar veni de la culoarea roşie a
hârtiei cu care erau decorate lămpile de la bordelurile din China antică, pentru a fi recunoscute de
către doritori.
În timpul Primului Război Mondial, bordelurile din Belgia şi Franţa erau vopsite în culori diferite,
pentru a fi deosebite, astfe: în albastru erau cele ofiţeri, iar în roşu pentru gradele inferioare.
Cum influențau grecii sexul copilului? Curiozități sexuale din Grecia Antică
Curiozități despre prostituție:
Prostituţia este legală şi reglementată prin lege în aproximativ 10% din ţările lumii;
Teodora a fost împărăteasă a Imperiului Bizantin şi este sfântă a Bisericii Ortodoxe
Estice. În copilărie, aceasta a lucrat ca prostituată prin bordelurile ieftine din
Constantinopol;
În epoca victoriană, femeile căsătorite se puteau prostitua cu acceptul soțului.
www.ziuaveche.ro
NATO trebuie să se pregătească pentru o lume ‘cu mai multe rachete ruseşti’, chiar dacă
Alianţa încearcă să salveze Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF) şi să evite o nouă
cursă a înarmării nucleare, a declarat vineri secretarul general Jens Stoltenberg, relatează
AFP.
Observatorii avertizează asupra riscului unei noi curse a înarmării nucleare după ce SUA şi-au
anunţat la începutul lui februarie retragerea din INF, încheiat în 1987, acuzând Rusia de încălcarea
lui, iar Moscova a răspuns suspendându-şi participarea la tratat, denunţând ‘acuzaţii imaginare’ şi
comunicând ulterior că îşi acordă un termen de doi ani pentru dezvoltarea de noi rachete terestre.
‘Acest tratat este indispensabil pentru controlul armamentelor timp de decenii. NATO nu vrea un
nou Război Rece, nu vrem o nouă cursă a înarmării’, a subliniat secretarul general al Alianţei.
La rândul său, Boiko Borisov, care îl va primi la începutul săptămânii viitoare pe omologul său rus
Dmitri Medvedev, a declarat că vrea să ‘utilizeze la maximum forţa diplomaţiei pentru a nu se intra
într-o cursă a înarmării’.
‘Nu doar că Bulgaria nu este calul troian al Rusiei în NATO, dar este unul din membrii cei mai
disciplinaţi şi mai loiali din NATO’, a subliniat Borisov, a cărui ţară întreţine totuşi legături
economice şi istorice puternice cu Moscova.
Bulgaria, dependentă aproape integral de livrările de energie din Rusia, se pregăteşte să
construiască un nou gazoduct, care îi va traversa teritoriul de la frontiera cu Turcia până în Serbia,
pentru a beneficia de gazele ruseşti ce vor tranzita prin viitorul gazoduct Turkish Stream.
https://playtech.ro
Alexandru Puiu
08:38 01.03.2019
La aproape doi ani de la lansarea oficială a Model 3, Tesla a decis să vândă versiunea cea mai
ieftină a autoturismului. Este vorba de varianta de 30.000 de euro.
Cu câțiva ani înainte de lansare, o mare parte din marketingul pentru Tesla Model 3 a gravitat în
jurul prețului surprinzător de accesibil. Era promovată ca fiind cea mai ieftină mașină electrică, în
contextul în care avea un preț de achiziție asociat egal cu 35.000 de dolari, aproximativ 30.500 euro.
Din păcate pentru posibilii clienții, costurile de fabricație au fost foarte mari la început și s-a
dovedit că valoarea promovată nu a fost realistă.
Între timp însă, situația s-a mai remediat, Elon Musk și-a mai optimizat liniile de producție, iar
mitul Teslei de 30.000 de euro a devenit realitate. Anunțul pe marginea acestui subiect a fost făcut
în cadrul unei conferințe desfășurate în urmă cu mai puțin de 24 de ore în Statele Unite. Dacă vrei
să comanzi mașina, poți folosi acest link.
În privința specificațiilor, Tesla Model 3 de 30.000 de euro nu este cea mai impresionantă mașină,
dar vorbim totuși de o Tesla ce continuă să fie un subiect de mândrie pentru proprietari. Varianta pe
care o poți cumpăra cu această sumă are o autonomie de 350 de kilometri, o viteză maximă de 210
kmph și o rată de accelerare de 5,6 secunde de la zero la 100kmph. Tracțiunea este doar pe partea
din spate.
Pe piața autovehiculelor electrice mai accesibile, Tesla Model 3 va concura cu Chevy Bolt, Kia
Niro EV și Hyundai Kona EV. Toate patru au o autonomie similară și performanțe apropiate, dar
doar una poartă sigla Tesla.
Creșterea plantei de canabis ar putea fi de domeniul trecutului după ce oamenii de știință au găsit o
modalitate prin care să creeze marijuana în laborator.
Cercetătorii au folosit biologia sintetică, prin modificarea genetică a drojdiei, pentru a obține o
componentă cheie a marijuanei. Astfel, au obținut din aceasta un precursor al celor mai cunoscuți
compuși ai substanței: THC și CBD. Au folosit apoi substanța rezultată din modificarea genetică a
drojdiei pentru a crea compușii THC și CBD.
THC, sau tetrahidrocanabinolul, este partea psiho-activă din componența marijuanei, în timp ce
CBD, sau canabidiolul, este substanța cu efecte terapeutice.
Dacă tehnica va fi folosită la scară largă, ar putea deschide calea către producerea mai rapidă și mai
eficientă a marijuanei. Va avea și un cost mult mai mic față de metodele tradiționale.
Această descoperire este importantă și pentru companiile farmaceutice care vor să producă
medicamente pe bază de marijuana. Aceastea pot fi folosite pentru un număr foarte mare de boli și
simptome ale acestora. În alte țări, CBD este folosit în domeniul sănătății, pentru a produce
medicamente. Din acest motiv, piața pentru acest compus este de aproximativ un miliard de dolari
în acest moment. Datorită noii descoperiri, ar putea ajunge la 16 miliarde de dolari până în 2025.
Marijuana creată în laborator ar putea fi mai avantajos de produs decât creșterea tradițională a
plantei. Pe lângă faptul că producere acesteia costă mai puțin, are și o amprentă ecologică mai mică.
Crearea substanței în laborator nu are nevoie de sere sau bucăți întinse de pământ pe care să crească
și nici nu-i trebuie cantități uriașe de apă pentru a iriga plantația, cum este cazul plantei.
Scoate popcornul și pregătește-te pentru cea mai ridicolă pățanie a anului 2019. Știu, suntem doar în
februarie, dar mi-e greu să cred că se poate întâmpla ceva mai stupid decât toată povestea cu Jussie
Smollett.
Cine e Jussie Smollett, te întrebi? E un actor de a doua mână dintr-un serial numit „Empire”, dar nu
cariera lui e importantă acum, care oricum nu mai există, ci desperarea lui după atenție. Aparent,
Smollett suferă de o formă gravă de complex de inferioritate, pentru că a simțit nevoia să simuleze
un atac terorist și să orchestreze un alt atac motivat de ură.
Scrisoarea cu paracetamol
Pe 22 ianuarie, Smollett a primit o scrisoare care avea desenat un omuleț spânzurat cu un pistol la
cap. Alături scria „Smollett, Jussie you will die” și „MAGA” (Make America Great Again). În plic
mai era și un praf alb, ceea ce a pus autoritățile pe jar la momentul respectiv.
Între timp, s-a dovedit că praful alb era, de fapt, paracetamol pisat și toate indiciile demonstrau că
Smollett și-a trimis singur scrisoarea, direct la studioul în care se filma Empire. Dar stai! Ăsta e
doar începutul acestei povești cu năbădăi. Până să se confirme că amenințarea nu e reală, Smollett s-
a supărat că lumea nu-l bagă-n seamă suficient și a mai înscenat o porcărie.
La abia o săptămână după paracetamolul în plic, Smollett lansează nucleara și zice că a fost atacat
de doi suporteri Trump, în timp ce se întorcea acasă cu un sandviș în mână. Cei doi atacatori ar fi
strigat „THIS IS MAGA COUNTRY”, apoi i-au cărat actorului pumni și picioare. Ah, și l-au stropit
cu clor. Smollett a susținut că toate aceste rele i se întâmplă pentru că e un tip gay de culoare.
Ei bine, de data asta a fost un succes. „Pățania” actorului a ajuns prin toată presa americană și
oamenii vorbeau despre cât de nedreaptă e lumea. A apucat să dea chiar și un interviu emoționant
unde a relatat cu ochii înlăcrimați evenimentele din acea seară. Mulți l-au crezut, că doar a plâns,
chiar dacă tipul e actor de meserie și poate mima orice. E amuzant cum repetă în interviu „cum să
inventez așa ceva”, fără să-i fie pusă la îndoială credibilitatea.
ADVERTISING
Atenția și mila față de Smollett a ținut două săptămâni
Nimeni nu poate înțelege ce a fost în mintea actorului și ce a crezut el că a rezolvat cu aceste fabule.
Probabil că nu se aștepta ca poliția să intre pe fir și să-și facă meseria. Smollett s-a dus pe picioarele
lui acasă după „atac”, și-a mâncat sandvișul și abia după 45 de minute a sunat la poliție.
Poliția a investigat, s-a uitat pe camere și a găsit doi băieți care corespundeau oarecum cu
descrierea. Pe 13 februarie au fost luați la întrebări și s-a dovedit că cei doi erau actori de umplutură
în serialul Empire și prieteni buni cu Smollett.
Evident, au fost și plătiți să orchestreze atacul. Cât timp au stat în custodia lor, polițiștii l-au chemat
și pe Smollett să-i identifice. Actorul a acceptat bucuros, dar s-a răzgândit când a văzut că cei doi
arestați erau amicii lui complici la atac. Ca să vezi cât de disperat și ticălos a fost tipul ăsta,
gândește-te că dacă polițiștii ar fi găsit alți doi tipi care se nimerise să fie pe stradă în acel interval
de timp, Smollett i-ar fi identificat ca atacatori fără pic de jenă.
Mai departe rămâne de văzut cum se va încheia toată povestea, dar cert e că Smollett nu mai are
nicio șansă să revină la viața publică. Nu a fost un actor cunoscut, dar poate avea șanse să crească
dacă nu era atât de disperat după atenție. Evident, personajul său din Empire a fost desființat.
Indiferent de cum va decurge totul, Jussie Smollett va rămâne pentru totdeauna tipul ăla care și-a
orchestrat două atacuri și care a fost dispus să bage doi oameni nevinovați la bulău, ca să rămână-n
lumina reflectoarelor.
Mașina excepțională pregătită de Bugatti
reinventează prima supermașină
Daniel Ștefan
07:35 01.03.2019
Bugatti ar putea pregăti o nouă surpriză pe care o va prezenta la Salonul Auto de la Geneva.
Producătorul franco-italo-german vrea să reinventeze prima supermașină din istorie și să o adapteze
actualelor tehnologii.
Bugatti este renumită în prezent datorită modelelor Veyron și Chiron, considerate cele mai rapide
supermașini din lume, dar producătorul a făcut istorie încă de la primele sale creații.
Bugatti a fost compania care a dat lumii, în 1936, prima supermașină, Atlantic 57SC. Am scris anul
trecut un articol despre ea, cum a anticipat viitorul, fiind cu mult înaintea epocii interbelice. Azi,
designerii companiei vor să aducă la viață un concept nou, pornit de la aceeași supermașină Atlantic
57SC.
În anii ‘30, Bugatti Atlantic 57SC valora 40 de milioane de dolari. Este considerată cea mai scumpă
mașină creată vreodată. Au fost fabricate doar patru exemplare, dar cum ar fi ca acest model să
redevină ce a fost cândva?
Reprezentanții Bugatti spun că azi ar valora „doar” 18 milioane de dolari și va păstra designul
clasic, dar adaptat la tehnologiile din prezent.
Primul zvon a apărut pe 12 februarie anul acesta, iar pe 18 februarie, Bugatti a publicat și primele
informații oficiale pe Twitter.
De fapt, este o campanie publicitară venită din partea companiei cu ocazia împlinirii a 80 de ani de
când a fost realizată prima supermașină din istorie.
Atlantic Tip 57SC a fost primul autoturism echipat cu o caroserie din Electron, un aliaj din
magneziu și aluminiu. S-a dorit, evident, o caroserie cât mai ușoară și, cu toate că ideea utilizării
acestui aliaj a fost genială la acea vreme, era și periculoasă.
Cu toate că Electron cântărea doar o treime din greutatea aluminiului și era mai rezistent decât
acesta, era și foarte inflamabil (vorbim totuși de magneziu, substanță chimică folosită la chibrituri).
Din această cauză, componentele caroseriei n-au putut fi sudate, ci au trebuit prinse în nituri, cum se
făcea pe vremuri la vapoare. Azi, e ciudat să vezi o mașină prinsă în nituri, dar nu se poate spune că
nu arăta bine.
Noua tehnică dezvoltată de australieni este relativ rapidă și nu necesită o cantitate uriașă de presiune
sau reacții chimice complexe pentru a transforma dioxidul de carbon din nou în formă solidă.
Trucul constă în folosirea de metale în stare lichidă pentru a converti dioxidul de carbon din stare
gazoasă în particule solide de carbon. Aceștia au folosit nanoparticule de ceriu, metal care are un rol
important în reacția electrochimică care separă oxigenul de dioxidul de carbon. De asemenea,
folosirea ca solvent a metalului numit galiu face ca procesul să poată avea loc la temperatura
camerei, datorită punctului de topire extrem de scăzut al elementului.
„Până acum, dioxidul de carbon nu a fost transformat în stare solidă decât la temperaturi extrem de
ridicate, ceea ce a făcut procesul neviabil din punct de vedere industrial”, a declarat Torben
Daeneke, chimist în cadrul RMIT. „Prin folosirea metalelor lichide pe post de catalizator am
demonstrat că e posibil să transformi gazul înapoi în carbon la temperatura camerei, într-un proces
care este eficient și scalabil”, a adăugat acesta.
Găsirea unei modalități prin care să readucă gazele cu efect de seră înapoi în pământ este visul pe
care oamenii de știință îl au încă de când au descoperit amenințarea încălzirii globale.
ADVERTISING
Aceată metodă ar putea transforma suficient dioxid de carbon în stare solidă pentru a face o
diferență în ceea ce privește mediul înconjurător. De asemenea, dioxidul de carbon extras din
atmosferă și transformat în stare solidă ar putea fi folosit și ca electrod, deci ar putea fi utilizat chiar
în componența unor viitoare vehicule, potrivit autorilor studiului.
„Deși trebuie făcute mai multe cercetări, acesta este un prim pas crucial”, a adăugat Daeneke.
www.historia.ro
Membru al PCR încă din 1936, ulterior ministru de Externe și președinte al Consiliului de Miniștri, Ion
Gheorghe Maurer a cunoscut îndeaproape cuplul Ceaușescu. În cartea Maurer și lumea de ieri –
Mărturii despre stalinizarea României a Laviniei Betea, el susține că, înainte de căsătoria sa cu Nicolae
Ceaușescu, Elena avea deja doi copii, pe Valentin și pe Zoia, aceștia fiind, așadar, frați vitregi cu
Nicușor.
– Elena Ceaușescu, înainte de a se mărita cu el, a trăit nu știu cu câți. A făcut și doi copii – nu știu cu
cine – o fată și un băiat. Când Ceaușescu a ieșit, în ʼ44, în lume, ea s-a agățat de el. Și s-a agățat așa
de bine că a luat-o de nevastă. Ceaușescu i-a adoptat copii pe care-i cu alții și i-a mai făcut și el un
copil, pe Nicușor. Mai târziu, mi-am dat seama că acestă femeie îl stăpânește în așa măsură pe
Ceaușescu, încât, de fapt, ea conduce. El nu face decât ceea ce spune ea. Și că, probabil, ea hotărâse
ca el să exercite conducerea sub forma unei stăpâniri dictatoriale.
– Se zvonea că au fost adoptați deoarece au rămas orfani, în urma secetei cumplite ce-a bântuit
Moldova, imediat după război...
– I-a adoptat Ceaușescu atunci când s-a însurat cu ea. Dar nu spuneau, probabil, că nu sunt și-ai lui
să nu bârfească țara românească despre ea că n-a luat-o Ceaușescu fecioară!
Ion Gh. Maurer și Nicolae Ceaușescu (©„Fototeca online a comunismului românesc”, Cota: 401/1967)
– Cum vor fi conceput, oare, acel „cod al eticii și echității socialiste”, în numele căruia mulți
activiști de partid au fost eliberați din funcții dacă divorțau?
– Cum? Matale trebuie să știi că, atunci când femeile calcă strâmb, vorbesc mai mult de etică și de
morală decât cele cinstite. Nici ea, nici Ceaușescu, nu erau morali, decât în declarații. Dovadă este
accidentul de automobil ce mi l-au provocat mai târziu.
Sursă: Lavinia Betea – Maurer și lumea de ieri; Mărturii despre stalinizarea Românei
Foto sus: Nicușor și Elena Ceaușescu în vacanță în Moldova și în Deltă, în vara anului 1976
(©„Fototeca online a comunismului românesc”)
Corespondența dintre Stalin și Roosevelt
Autor Redactia 2289 vizualizări
Corespondența dintre F. D. Roosevelt și I.V. Stalin, desfășurată pe întreaga durată a celui de-al Doilea
Război Mondial a fost publicată pentru prima dată în Statele Unite, de Susan Butler, sub numele „My
Dear Mr. Stalin”.
Lucrarea a fost publicată și în România, sub titlul „My Dear Mr. Stalin. Corespondența completă
dintre Roosevelt și Stalin” în traducerea Adinei Cârâc, la Editura Historia, în 2008. Publicăm mai jos
două scrisori, trimise în preajma Conferinței de la Teheran, și care reliefează foarte bine modul de
acțiune și de gândire al celor doi lideri.
19 octombrie 1943
Referitor la locația apropiatei conferințe a liderilor celor trei guverne, doresc să transmit următoarele
informații. Din păcate niciuna dintre destinațiile propuse de Dvs. pentru întâlnire în locul Teheranului
nu îmi convine.
A devenit clar, în cursul operațiunilor forțelor sovietice din vara și toamna acestui an, că această
campanie de vară se poate transforma rapid într-una de iarnă și că trupele noastre pot continua
operațiunile ofensive împotriva armatei germane. Toți colaboratorii mei sunt de părere că aceste
operațiuni reclamă contactul meu personal cu Comandamentul și dirijarea zilnică din partea
Comandamentului suprem.
Condițiile din Teheran sunt mai bune deoarece există comunicații telegrafice și telefonice cu
Moscova. Nu se poate spune același lucru despre celelalte locații. Din această cauză colaboratorii mei
insistă asupra Teheranului ca loc de întâlnire.
Accept propunerea Dvs. de a stabili 20 sau 25 noiembrie ca posibilă dată a Conferinței și, de
asemenea, sunt de acord ca reprezentanții presei să fie excluși de la întâlnire. Sper ca participarea
directă, la întâlnirea de la Moscova, a Dlui Hull, care a ajuns cu bine la Moscova, să facă foarte mult
bine.
21 octombrie 1943
Sunt profund dezamăgit de mesajul Dvs. primit azi referitor la întâlnirea noastră. Vă rog să fiți sigur
că apreciez și înțeleg pe deplin motivul pentru care se reclamă sfatul zilnic al Comandamentului
suprem și contactul Dvs. personal cu Comandamentul, ceea ce a condus la rezultate atât de
remarcabile. Acestea prezintă o importanță covârșitoare.
Aș dori să înțelegeți că există și alte probleme de importanță vitală care, în acest guvern american
constituțional, reprezintă obligațiile mele bine stabilite, pe care nu le pot schimba. Constituția noastră
prevede ca președintelui să i se prezinte spre aprobare legile în 10 zile de când acestea au trecut prin
Congres.
Îmi pare rău să vă spun, dar ca șef al națiunii îmi este imposibil să merg într-un loc în care nu îmi pot
îndeplini obligațiile constituționale. Îmi pot asuma riscurile de zbor pentru documente până la și
inclusiv din Olanda în Golful Persic, prin sistemul de lucru în schimburi, dar nu îmi pot asuma
întârzierile care însoțesc avioanele în ambele direcții până la platoul de peste munte unde este situat
Teheranul și membrii cabinetului meu și legiuitorii sunt în total acord în acest sens.
Prin urmare, pot face în cele din urmă propuneri practice. Adică putem merge toți trei (Roosevelt,
Stalin și Churchill n.r.), unde vom fi perfect apărați, în trei tabere care vor fi instalate și păzite de
trupele naționale respective.
După cum știți puteți avea cu ușurință un telefon special, sub propriul control, cablat de la Basra la
Teheran, de unde veți accesa linia Dvs, cu Rusia. Un astfel de serviciu telegrafic va corespunde tuturor
necesităților Dvs. și cu avionul veți fi la o depărtare doar cu puțin mai mare de Rusia decât din
Teheran. Nu iau în nici un fel în calcul faptul că plecând de pe teritoriul Statelor Unite va trebui să
parcurg circa 9.650 km, iar Dvs. din Rusia veți avea de mers numai 965 km.
Aș parcurge cu dragă inimă de zece ori această distanță pentru a vă întâlni, dacă nu ar trebui să conduc
un guvern constituțional mai vechi de 150 de ani. Față de poporul Dvs. aveți marea obligație de a
purta mai departe luptele pentru înfrângerea dușmanului comun, dar vă rog să vă amintiți că și eu am
o mare responsabilitate față de guvernul american și de susținere a întregului efort american de război.
Așa cum v-am mai spus, consider întâlnirea dintre noi trei ca având cea mai mare importanță posibilă,
nu numai pentru popoarele noastre de azi, ci și pentru ele în perspectiva unei lumi pașnice pentru
generațiile viitoare. Generațiile viitoare ar considera o tragedie dacă Dvs., eu și Dl. Churchill am eșua
astăzi din cauza unor sute de kilometri. Repet că aș veni bucuros la Teheran dacă nu aș fi împiedicat
să fac acest lucru de restricțiile asupra cărora nu am nici un control.
Propun Basra din cauza problemelor de comunicații pe care le aveți. Dacă Basra nu vă convine sper
din suflet că veți reexamina Bagdadul sau Asmara sau chiar Ankara, în Turcia. Ultimul loc este situat
pe teritoriu neutru, dar cred că merită să ne gândim că turcii ar putea să primească cu bucurie ideea
deși, desigur, nu le-am comunicat acest lucru nici lor, nici altcuiva. Vă rog să nu mă dezamăgiți în
acest moment de criză. Roosevelt
Din păcate pentru Roosevelt, sistemul constituțional democratic nu valora nimic pentru Stalin. Așa
că președintele american avea să fie dezamăgit. Conferința s-a ținut la Teheran. (n.r.)
Nicolae Iorga și Ion Antonescu: Istoria
războaielor României (1916 -1919 și 1941-
1944)
Autor prof. univ. dr. Gh. Buzatu Horia Dumitrescu 2808 vizualizări
Nenumărate au fost împrejurările și considerentele care, în deceniile II-IV ale veacului XX, i-au
apropiat pe N. Iorga și I. Antonescu. După cum au existat tot atâtea condiții și temeiuri care, din
nefericire, i-au despărțit. Ceea ce însă a rămas, mai presus decât orice, a fost respectul reciproc față
de proporțiile, în afară de orice dubii, ale personalităților implicate în „joc”, cum și față de cele mai
multe dintre laturile activității lor.
Dacă este adevărat că, la un moment dat, Istoricul a intervenit pentru a bloca primirea Generalului în
Academia Română, fapt pe care acesta l-a reținut înverșunat pe răbojul nemulțumirilor sale, el, totuși,
ajuns Conducător al Statului Român, solicitat de prietenul N. Miclescu, a avizat în 1941 creditele
necesare pentru continuarea activității de traducere și terminare a tipăririi în limba franceză a
monumentalei Istorii a Românilor în 10 volume din 1936-1939.
Un Minister Antonescu
Trecând peste extrem de numeroase elemente ce pot fi luate în considerație, vom reține că, la 6-7
septembrie 1940, savantul a publicat în cotidienele Neamul Românesc și, respectiv, Universul
articolul intitulat simplu Un Minister Antonescu, în care-l evoca pe militarul de excepție din cursul
Războiului Unității Naționale din 1916-1919 și-și exprima convingerea în privința a ceea ce trebuia
să fie – și a fost! – regimul Generalului. Tocmai, având în vedere acest material, cel mai adesea
neglijat, îl reproducem integral:
Un Minister Antonescu
Regele a numit Președinte de Consiliu pe Generalul Antonescu. Acest nume amintește rezistența
mândriei românești din timpul Marelui Război, sfaturile pe care tânărul colonel de atunci le-a dat
neînfricoșatului General Prezan, apoi severul director al Școalei de Război, formând ofițeri pentru
luptă, nu pentru paradă și onoruri, pe acela care, în clipa când armata noastră pornea pe calea unei
organizări greșite, opunea o concepție diametral deosebită într-un memoriu pe care trebuie cândva să
îl publice ca să se vadă răspunderile, pe omul modest care, neputând atinge ținta sa, nu s-a gândit
decât să se întoarcă la datorie, în sfârșit pe omul de caracter care n-a cunoscut mijloacele prin care se
ajunge mai ușor.
Acesta este Generalul Antonescu pentru noi, afară de speranțele pe care le trezește marea sa valoare
militară. A încerca să se facă din el, pentru nedreptatea pe care a suferit-o, șeful unei revoluții în
favoarea unei singure grupări politice [referire la Garda de Fier], în moment când se cere solidaritatea
românească, e mai mult decât o greșeală.
Și, după cum se știe, Generalul Antonescu n-a primit „rolul” despre care a făcut vorbire N. Iorga.
Desigur, în prima etapă a guvernării sale (septembrie 1940 – ianuarie 1941), Antonescu a cooperat
cu legionarii. Dar nu și la crimele acestora, cărora, mai cu seamă la 26-28 noiembrie 1940, le-au căzut
victime zeci de personalități, în primul rând N. Iorga însuși.
Pentru toate cele întâmplate, care au amplificat tragedia României după prăbușirea granițelor în iunie
– septembrie 1940, se poate stabili indiscutabil responsabilitatea guvernului I. Antonescu – Horia
Sima, dar nu și una personală, a Generalului. Este adevărat că Generalul, în ce-l privește, a făgăduit
că avea să se preocupe de aflarea și pedepsirea responsabililor asasinatului. Obiective irealizabile, în
condițiile războiului mondial; ca și ulterior.
Dar, în același timp, nu se poate neglija că, în ședința din 28 noiembrie 1940 a Cabinetului, Ion
Antonescu a declarat categoric că el nu putea tolera „crimele ordinare”, fiind decis să se „retragă”.
Iar când la Președinția Consiliului de Miniștri a sosit, în dimineața de 28 noiembrie 1940, știrea
uciderii lui N. Iorga, I. Antonescu – după ce în seara precedentă îl avertizase pe Horia Sima să vegheze
ca istoricului, răpit de „necunoscuți” de la domiciliul său din Sinaia, să nu i se întâmple ceva – a fost
„foarte impresionat și numai răspunderea ce avea de viitorul țării l-a împiedicat – relatează fostul
ministru N. Mareș – de a părăsi conducerea Statului (subl. ns.)”.
Din câte știm, a fost primul avertisment categoric dat de Antonescu în sensul că divorțul de legionari,
survenit în practică abia în urma rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941, avea cu obligativitate să se
producă.
Pe de altă parte, prea puțin se cunoaște că, în anul 1941, Ion Antonescu a pregătit pentru tipar ediția
a II-a a microsintezei Românii. Origina, trecutul, sacrificiile și drepturile lor. Pentru cea dintâi ediție,
apărută în 1919, autorul beneficiase de concursul lui N. Iorga, fapt pe care l-a menționat în Postfața
lucrării. Ediția din 1941 beneficia, în raport cu evenimentele petrecute în răstimp, de o nouă Prefață,
în care autorul își motiva decizia și explica transformările (în fapt, adaosurile) operate. Din motive
lesne de înțeles, preferăm să apelăm nemijlocit la textul inedit:
Cu toate angajamentele formale ale aliaților de atunci, numai parte din aceste revendicări au fost
realizate prin Tratatele de Pace care au urmat Războiului din 1914-19.
Lucrarea apare revăzută și completată pentru a fi într-adevăr utilă cercetătorului actual. Un capitol
special asupra Românilor de peste hotare întregește lucrarea.
Pentru toți acei care se interesează de problema sfintelor noastre drepturi, cumpărând această carte,
țin să se știe că toate veniturile rezultate din vânzarea ei vor servi pentru hrănirea copiilor săraci și
refacerea bisericilor dărâmate de cutremur.
MAREȘAL ANTONESCU
Să mai reținem că Mareșalul a stabilit drept motto la Prefața din 1941 câteva din excepționalele sale
îndemnuri desprinse din Apelul „Către Români”, datat 26 februarie 1941, mai precis:
Eu m-am înclinat în fața unei situații găsite. Împreună cu poporul, nu am acceptat-o ca definitivă și
nu o vom accepta niciodată.
Nu va fi liniște în acest colț al Europei și nu va fi dreptate adevărată în lume cât nu se va face sau nu-
și va face dreptate poporul românesc. Și se va face. Acest lucru îl afirmă prin mine și odată cu mine
toți acei care au vieți de jertfit.
[...] Popor român, porțile veacurilor și drumurile drepturilor îți stau deschise, dacă știi să dovedești
întâi prietenilor și apoi dușmanilor că ești în stare să-ți stăpânești destinul.
Din motive și în împrejurări asupra cărora vom reveni, reeditarea Românilor s-a amânat pentru anul
1944, iar atunci Mareșalul va renunța definitiv.
Înainte încă de-a fi implicat țara în conflagrația mondială din 1939-1945, Ion Antonescu n-a
manifestat vreun dubiu, după ce legase România de Pactul Tripartit, cum că războiul în perspectivă
ar fi lipsit de șanse. Dimpotrivă. Iată-l, așadar, pe proaspătul premier și Conducător al Statului român
revenind la București după prima vizită ce i-a făcut lui Adolf Hitler la Berlin, unde parafase aderarea
României la Axa Berlin-Roma-Tokio, declarând la 25 noiembrie 1940 pe peronul Gării de Nord:
După declanșarea Războiului Sfânt la 22 iunie 1941, în tabăra Germaniei, și în urma succeselor
înregistrate mai ales în primul an al ostilităților pe Frontul de Est, credința lui Antonescu în victorie
a sporit, chiar s-a transformat în convingere.
Este adevărat că evoluția în continuare a evenimentelor, cu reversul lor după 19-20 noiembrie 1942
la Stalingrad, avea să-l determine pe Mareșal, uneori, să facă considerații ambigui în privința șanselor.
Dar, ca element determinant, optimismul nu l-a părăsit nici un moment. Poate că de aici a rezultat și
decizia lui de-a rămâne aliat al lui Hitler până la sfârșit.
Chiar în seara de 22 august 1944, primindu-l pe liderul național-țărănist Ion Mihalache, Mareșalul a
admis că nu mai credea „de mult” în victoria Germaniei, dar, pentru a înfăptui volte-face-ul, considera
ca fiind absolut necesare din partea anglo-americanilor „garanții” pentru viitorul României.
Nefiind cazul, așa se explică de ce, în ceasurile imediat următoare, Antonescu n-a acceptat vreo
„mișcare în front”, lucru pe care i l-a comunicat Regelui Mihai I în cursul ultimei întrevederi, decisive,
din după-amiaza de 23 august 1944. În context, cum se știe, însă așa cum avertizase Antonescu,
cotitura Bucureștilor n-a salvat România.
Din contra, cu și, mai ales, fără Mareșal, catastrofa României s-a precipitat chiar atunci, prin
lovitura de stat, care s-a limitat în esență la demiterea și încarcerarea principalilor reprezentanți ai
regimului antonescian. Pentru România însă n-a rezultat vreun avantaj, în afară de ocupație, rășluiri
teritoriale, imense datorii de război, teroare și, mai cu seamă, comunismul asiatic de import sub
șenilele tancurilor roșii.
Până atunci, Antonescu, încrezător în victorie, nu s-a dovedit nicicum un idealist, fiind mai degrabă
un lider realist, chiar oportunist. Un document recent descoperit atestă o perspectivă extraordinară și
categorică pentru a-i desluși poziția. Ne referim la scrisoarea inedită adresată de I. Antonescu
atașatului militar german la București, Alfred Gerstenberg, la 26 noiembrie 1942.
În documentul respectiv, după ce, printr-o intervenție personală de excepție pe textul dactilografiat,
Mareșalul a fixat în chip esențial rolul și locul țării în războiul statelor Axei – considerând România
„CEL MAI MARE DIN CEI MICI DIN AXĂ” – sublinia:
„ ... Cred că nu mă înșel în credința ce am că vom smulge, după lupte grele, victoria (subl.
ns.), oricare ar fi greutățile prin care trecem împreună cu cei mari din Axă, cu care avem
aceleași idealuri și riscuri”.
A fost remarcabil însă că, totodată, Mareșalul Antonescu n-a ezitat să-i comunice atașatului Reichului
la București și rezervele sale, sub această formă:
„Sunt însă convins că, dacă sondele și rafinăriile românești ar fi distruse chiar parțial, vom
pierde războiul oricât de genială este conducerea germană și oricât de mare este [sunt]
bravura, tenacitatea, pregătirea, organizarea, energia și puterea poporului și armatei
germane, în fața cărora și eu, ca și toți, mă înclin cu admirație” (Arhivele Militare Române,
Pitești, fond 951, dosar 12, f. 116, document înregistrat la Cabinetul Militar al Conducătorului
Statului sub nr. 243/S).
După cum s-a stabilit, nemaifiind necesar să revenim, petrolul nu a putut fi apărat, soarta României
și a aliaților ei – periclitată, iar catastrofa Axei – inevitabilul în viziunea lui Antonescu – nu a mai
întârziat mult timp!
Dependent, așadar, de victoria Axei în război, Mareșalul Antonescu nu a reușit să-și domine
cunoscutele-i patimi și orgoliul nemăsurat. Din postura sa de lider militar și politic, el ajunse să nu-i
mai fie, pur și simplu, indiferent modul în care avea să fie prezentat posterității.
De altfel, Antonescu avea la îndemână propria-i experiență. Și anume că, în cursul anilor 1916- 1919,
ca șef al Biroului Operații al Marelui Cartier General Român, el avusese un rol adeseori determinant
în proiectarea și executarea acțiunilor, dar, atunci și îndeosebi după război, gloria a revenit (dacă nu
cumva și-au asumat-o!) șefii săi: Constantin Prezan, Al. Averescu ș.a. În acest context, trebuie avut
în vedere că în 1941-1942 colecția oficială a Istoricului campaniei din 1916-1919 demarase (fiind
deja editate primele trei volume), iar, în paginile masivei lucrări, rosturile ofițerului de odinioară nu
au fost puse în evidență dincolo de zona penumbrelor.
Or, de această dată, în cazul Războiului din Răsărit, în care evident Antonescu avusese rolul hotărâtor
în toate privințele (planificare, declanșare și execuție), lucrurile nu aveau cum și nu trebuiau să se mai
repete. În fond, de la un capăt la altul, noul război pentru România Mare, purtat – este adevărat,
precum și la 1916-1918 – de o Românie Mică, era într-o măsură și al său ... Se înțelege ce proporții
căpăta acest aspect în imaginația și în comportamentul Mareșalului, pentru el, care – oricând și
oriunde – obișnuia să vorbească despre sine exclusiv la persoana a III-a!
Am socotit necesare aceste considerații, cel puțin pentru a afla sensul deciziei Mareșalului Antonescu
de-a se trece, după modelul existent pentru primul război mondial, la elaborarea unui istoric al
campaniei declanșate la 22 iunie 1941. Sub acest aspect, preparativele s-au desfășurat rapid și, într-o
privință, eficient. Avem în vedere faptul că, deja în luna octombrie 1942, la solicitarea expresă a
Mareșalului, s-a trecut la întocmirea Istoricului campaniei din Est.
S-a prevăzut ca „prima redactare” să se termine la 31 decembrie același an, urmând ca textul definitiv
să fie predat în ianuarie 1943. După numai un an de zile, în ianuarie 1944, s-a raportat că „redactarea
definitivă” se încheiase, rezultând volumul România și expansiunea rusească. Armata Română în
războiul contra bolșevismului.
Istoricul campaniei din 1916-1919 Pe parcurs, Mareșalul Antonescu a avut meritul de-a repune pe
tapet – atenționat fiind de membrii Cabinetului Militar, în speță de maiorul Eugen Niculescu –
problema Istoricului campaniei din 1916-1919. Pe bună dreptate, era inacceptabil ca Istoricul
campaniei în plină desfășurare (în Est) să devanseze în vreun fel proiectul aflat pe rol.
Concluzia nu putea fi decât una singură: Intensificarea eforturilor pentru definitivarea volumelor
nepublicate (IV-VI) ale Istoricului consacrate Marelui Război din 1916-1919. De unde au rezultat
inițiativele și deciziile reflectate și, deopotrivă, concretizate într-o serie de documente, mai precis
(vezi Arhivele Naționale ale României, Arhiva Istorică Centrală, fond Președinția Consiliului de
Miniștri – Cabinetul Militar, dosar 130/1942, passim):
2) Drept urmare, același Eugen Niculescu a înaintat Mareșalului Antonescu o altă Notă ce trimitea la
următoarele documente: a) Raportul nr. 1 807 din 1 august 1917 al Armatei a II-a; b) Ordinul
confidențial nr. 2 854 din 6 august 1917 al Marelui Cartier General, semnat de generalul Constantin
Prezan, dar întocmit de lt. col. I. Antonescu. Mareșalul, prin rezoluția sa, a admis că „este ceva dar
nu totul”.
3) În urma cercetărilor efectuate, la 26 februarie 1942 a rezultat Nota maiorului adjutant Eugen
Niculescu care – tot la ordinul Mareșalului – stabilea obiectivele concrete în definitivarea Istoricului
campaniei din 1916- 1919 și departajarea volumelor restante (IV-V-VI), cu recomandarea dea se lua
măsuri „în cel mai scurt timp” pentru a se depăși stadiul și ritmul existent de „încetineală atât de
mare”.
4) În sfârșit, la 27 februarie 1942, Eugen Niculescu a transmis direct Serviciului Istoric al MStM
adresa Cabinetului Militar prin care prindeau viață dispozițiile Mareșalului relativ la Istoricul
campaniei din 1916-1919.
Este însă iluzoriu să admitem că, în felul acesta, problema se încheiase cu adevărat. În baza
dispozițiilor Mareșalului Antonescu, lt. col. R. Dumitrescu, de la Serviciul Istoric al MStM, a întocmit
în perioada următoare un amplu și temeinic Dosar cuprinzând ordine de zi și referate ale Marelui
Cartier General către Armata a II-a (mai – noiembrie 1917), un document complet, care așteaptă încă
a fi cercetat și valorificat de istoricii militari.
În ceea ce-l privește pe Mareșalul Antonescu, acesta se impusese – după cum am relevat dintru
început – drept un istoric și comentator avizat al campaniei din 1916-1919, rezervându- i un spațiu și
o semnificație adecvată în menționata micro-sinteză din 1919 Românii. Origina, trecutul, sacrificiile
și drepturile lor, elaborată după consultarea (poate și la îndemnul) neîntrecutului N. Iorga.
După cum se știe, ediția a II-a, pregătită de Mareșal pentru condițiile specifice din 1941, a amânat-o,
din motive necunoscute. Va relua proiectul peste trei ani, dar, pe coperta acelei ediții, Mareșalul a
consemnat la 20 mai 1944:
În concluzie, am putea discuta despre un proiect eșuat? Nicidecum, mai ales că, după 1989, Românii
... lui Ion Antonescu s-au bucurat de nenumărate ediții și de o binemeritată prețuire din partea
specialiștilor. Însă, mai presus de orice, rămân paginile de istorie privind destinele celor două
personalități de anvergură – trecute în condiții din cele mai tragice în rândul „oamenilor cari au fost”
– Nicolae Iorga și Ion Antonescu!
Ambițiile Elenei Ceaușescu: O profesionistă a
răzbunării
Autor Redactia 13392 vizualizări
În Orizonturi roșii, Mihai Pacepa (foto jos) îi construiește Elenei Ceaușescu o imagine apropiată de
percepția generală. Informațiile sunt cu atât mai pertinente cu cât autorul a avut ghinionul (șansa?)
de a-i fi fost apropiat. Așa aflăm despre Elena – avidă de titluri științifice, de Elena – intriganta, de o
Elenă vădit malițioasă și vindicativă. Enumerarea ar putea continua la infinit dar în aceeași semantică.
„Elena colecționa cu lăcomie toate diplomele științifice”
Când Ceaușescu a venit la putere în 1965, nimeni nu auzise de soția sa, dar nu i-a luat prea mult timp
acesteia să-și dezvolte gustul pentru faimă. În calitate de soție a mult iubitului președinte român, a
fost o joacă de copil pentru ambițioasa Elena să acumuleze rapid titluri științifice: director al Secțiunii
pentru Chimie din cadrul Consiliului Suprem pentru Dezvoltare Economică și Socială a României,
avându-l în frunte pe Ceaușescu însuși; vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și
Tehnologie, care a fost special creat pentru ea; membru titular al Academiei Române, cel mai înalt
titlu științific din orice țară a blocului sovietic.
În 1973, am fost cu Elena la Buenos Aires, când, fascinată de ambițiile politice ale Isabelei Peron
(foto sus), s-a hotărât să se lanseze în viața politică activă. În cadrul nemaiîntâlnitului cult al
personalității creat în jurul lui Ceaușescu, Elena a promovat rapid pe scena politică: membră a Marii
Adunări Naționale, membră a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, membră a
Comitetului Politic Executiv (biroul politic român) și, doar cu un an în urmă, membră a Biroului
Permanent, invenția lui Ceaușescu pentru a concentra puterea în mâinile sale și ale soției sale. Astăzi
Elena este numărul doi într-o ierarhie în care numai numele Ceaușescu are un loc sigur, restul
companiei nefiind altceva decât flori decorative schimbate în mod constant dintr-un loc într-altul,
împiedicându-le să prindă rădăcini.
În ciuda noilor dimensiuni politice ale Elenei, și-a păstrat întotdeauna primul titlu, acela de director
al ICECHIM-ului. Principalele decorațiuni din cabinetul ei erau portretul lui Ceaușescu, atârnat în
spatele biroului și volumele operelor lui, legate în piele roșie și așezate frumos, ocupând rafturile
bibliotecii de pe un perete. Ceilalți doipereți erau acoperiți de multe diplome științifice românești și
străine ale Elenei, împreună cu numeroase certificate aparținând medaliilor pentru merite științifice,
tehnice sau educaționale. Majoritatea dintre ele îmi erau cunoscute, deoarece, în ultimii zece ani DIE
fusese adânc implicat în obținerea lor din străinătate pentru ea. Elena colecționează cu lăcomie toate
diplomele științifice cu putință, de la titluri onorifice până la calitatea de membru în societăți
științifice străine.
– Ia uite colea cine-i acilea și m-așteaptă, a spus cu veselie Elena, pe tonul cel mai amabil, pe când
își arunca pe birou noua sa poșetă din piele de crocodil. Se asorta cu pantofii eleganți cu vârfurile
ascuțite ce păreau să-i strângă oasele mari ale picioarelor ei de țărancă.
„În spate” însemna de fapt camera din dreapta cabinetului Elenei, în spatele unei uși ascunse. Ceva
mai mică decât principalul său cabinet, camera era puțin mobilată și avea doar un telefon, linia S,
făcând legătura cu Ceaușescu și cu puține alte persoane „privilegiate”, incluzându-mă și pe mine.
Acesta era locul unde Elena își petrecea majoritatea timpului când era la institut, încercând să stea la
distanță de oamenii de știință profesioniști. „Tovarășa e ocupată cu studiul în spate”, era formula
inevitabilă a șefului ei de cabinet, ori de câte ori cineva din institut încerca să ajungă la ea. Acolo, „în
spate”, Elena obișnuia fie să privească plictisită îndelung pe geam, fie să dormite în fotoliul său favorit
cu un exemplar din „Scânteia”, ziarul oficial al Partidului Comunist Român, căzându-i din poală.
– Bă, ai face mai bine să-i strecori sub fustă pe unul dintre senzualii tăi agenți secreți, mi-a spus.
M-am săturat de ea cum face pe Fecioara Maria.
Aceasta nu a mers, totuși, iar relațiile Elenei cu soții Pană s-au înăsprit iar. În cele din urmă, Pană a
început să bea, iar soția sa a început să-și arate discret nemulțumirea cu privire la cunoștințele de
marxism ale Elenei.
– M-am săturat de ea. Ai trei luni s-o faci să-și ridice fusta. Trei luni, în care o vreau înregistrată
pe bandă, fotografiată și filmată. Vreau totul chiar aici, în dosarul ăsta. S-o văd culcată în pielea
goală sub omul tău. Mișcând din fundul ei grozav până la orgasm, a spus Elena nervoasă, lovind
dosarul cu mâna sa grea, osoasă. Trei luni, a continuat. Auzi? În trei luni îl vreau pe Pană afară.
Dacă tu nu poți s-o prinzi pe madame, îl voi prinde eu pe Pană însuși.
Începea să zbiere. Își poate schimba dispoziția mai repede decât oricare din cei pe care i-am cunoscut
vreodată, chiar decât Ceaușescu sau Arafat.
– Am o surpriză pentru tine. Când am plecat de-acasă am comandat un pateu cu trufe. Eram
sigură că idioții au uitat.
Nu mai mâncasem trufe până atunci și eram sigur că Elena mă va face să plătesc foarte scump pentru
ele acum.
– Mi s-a spus că în America sunt cele mai bune haine de vizon din toată lumea. Nu-i așa dragă?
Am priceput unde vrea să bată. De fiecare dată când pregăteam vreuna din vizitele lui Ceaușescu
peste hotare, Elena obișnuia să-mi ceară să fac astfel încât să primească niște „cadouri drăguțe”.
Pentru Japonia cuvântul de ordine fusese „perle”. Și le-a primit, multe coliere de perle foarte scumpe.
Negrul era pe atunci culoarea sa preferată. Toate acele șiraguri de perle negre au fost plătite de către
firme japoneze interesate să facă afaceri cu România.
– Vreau câteva haine de vizon americane, a spus Elena cu o voce autoritară. Haine lungi și cape.
Ai o armată întreagă de oameni pe acolo, dragă, care nu fac altceva decât să meargă de la o
recepție diplomatică la alta. Acum hai să-i punem la treabă. Sunt sigură că doamna Peanut n-
are nici cea mai vagă noțiune despre ce poți face cu o blană de vizon. Nu mă aștepta să primesc
altceva de la ea decât un coș cu arahide, nu-i așa, dragă?
– După cum știu, Jimmy Carter vrea să vă dea cartea lui, Why Not the Best? și un volum-satelit de
fotografii reprezentând România, a fost replica mea modestă.
– E așa cum ți-am spus, dragă. Țăranii încearcă să pretindă că-s intelectuali. Care-i cea mai
mare companie particulară pe care o vom vizita acolo?
– Texas Instruments. Dar știu că Tovarășul are niște gânduri speciale cu privire la vizita de acolo.
N-ar trebui să fie nici o legătură între faptul că Tovarășul primește ce n-are și faptul că eu
primesc ce n-am, dacă „instrumentul” tău e destul de mare.
Timp de câteva momente am fost cu gândul departe, încercând să redactez telegrame către stațiile din
Washington și New York dându-le vestea cea bună cum că fuseseră blagoslovite cu cuvintele magice
„haine de vizon” pentru puține zile rămase până la vizită. În cele din urmă, am auzit-o pe Elena
spunând:
– Nu-ți plac hainele de vizon? Și fără să mai aștepte vreun răspuns, a continuat: Hai să spunem
lucrurilor pe nume. Azi România e mai bine cunoscută în Occident decât Turnul Eiffel și mai
respectată decât regina Angliei. Și toate acestea datorită Tovarășului și mie. Oriunde mergem,
gazdele noastre încearcă să ne ofere o primire cu toate onorurile, dar, dacă noi nu-i învățăm, ei
nu știu cum să facă. Îți aduci aminte de germani? A fost suficient să le strecori cuvântul
„mașină” ca aluzie și toți ne-au dat mașini. Câte am primit?
– Limuzina Mercedes 600 pentru Tovarășul, Mercedesul 450 pentru dumneavoastră, un coupe pentru
Zoia, două Audi pentru Nicu; și casa mobilă de zece metri amenajată ca birou pe roți pentru
Tovarășul.
Nici una dintre acestea nu fusese vreodată folosită, din moment ce întreaga familie avea destule
mașini de la guvernul român.
– Sau gândește-te la idiotul ăla de Hussein, dragă. Nu-ți amintești cum a fost cu iahtul?
Sigur că îmi aminteam! Se întâmplase în iunie 1975, când eram cu Ceaușescu și Elena la reședința de
vară din Golful Aqaba a regelui Hussein, iar el ne-a invitat pe iahtul său privat. Era pentru prima oară
când Elena era pe un iaht. După cină, Ceaușescu și Elena mi-au cerut să merg cu ei la o plimbare pe
plajă.
– Vreau iahtul ăla, a fost tot ce a putut trânti printre lacrimi Elena, repetând iar și iar. Nu vreau să
plec fără el.
– Șerbănescu e un bun prieten de-al lui Hussein. (Șerbănescu era agentul DIE pe care îl folosea
întotdeauna ca interpret la întâlnirile cu arabii.) Spune-i doar cum să-i pună problema lui Hussein.
– Trebuie să înțelegi că acest iaht particular a fost cadoul meu personal pentru Alya, a spus
Hussein, cerându-și scuze. Dar voi comanda unul nou din Statele Unite. Propun să fie numit
Prietenia.
Un an mai târziu, am fost informat de regele Hussein că iahtul era gata de expediere. A fost dorința
lui Ceaușescu ca Hussein să-l scoată din Statele Unite și să mi-l expedieze la Istanbul. După încă trei
luni, am fost în stare să scot Prietenia din Istanbul și să-l ancorez, sub pază atentă, la o bază navală
secretă din Mangalia, la Marea Neagră. Soții Ceaușescu nu l-au folosit niciodată însă.
– Știi ce, mi-a întrerupt Elena din nou reveriile. Nu uita de expozițiile mele de bijuterii. Vreau una
la Blair House, dar și una la Waldorf Astoria. New York-ul a fost întotdeauna mai bun pentru
bijuterii.
– Nu voi uita.
În timpul vizitelor peste hotare ale Elenei, stațiile DIE trebuiau de obicei să convingă faimoasele case
de bijuterii să-și expună cele mai frumoase colecții pentru ea. Nu era o sarcină dificilă, totuși; Elena
cumpăra de obicei cantități incredibile, toate plătite de DIE.
– Ce drăguț ești.
Într-un articol pentru „The New York Times New Service” din 12 septembrie 1978, David Blinder
scria: „Pacepa fusese consilierul de Securitate personal al lui Ceaușescu și îl ajutase să-și pregătească
vizita oficială de stat în S.U.A. din primăvara trecută. Oficialitățile americane și-au amintit că partea
română a făcut numeroase «cereri imposibile». Una dintre ele a fost ca atunci când Președintele și
soția sa Elena vizitează sediul Texas Instruments din Dallas, românii «se așteaptă» ca din partea
companiei să i se facă o haină de blană cadou doamnei Ceaușescu.”
Mihai era un tânăr corespondent de la „Lumea”, o revistă românească de politică externă. Cu câteva
luni în urmă, supravegherea cu microfoane pe care Elena îmi ordonase s-o fac asupra fiicei sale, Zoia,
dezvăluise că Mihai devenise prietenul ei favorit.
Elena îl respinsese cu mult înainte ca Zoia să înceapă să vorbească despre el. Dintr-un singur motiv:
părinții lui erau prea nesemnificativi, needucați și lipsiți de stil.
„Uită-te numai la felul cum merg. Uită-te numai la felul cum merg. Uită-te la picioarele ei
arcuite și la fundul gras, precum și la picioarele lui de porumbel”, obișnuia să spună Elena
cercetând fotografiile și filmele clandestine făcute despre părinți lui Mihai. Totuși, în ziua când a
văzut pentru prima oară o fotografie a lui Mihai purtând blue jeans, a început cu adevărat să-l deteste.
„Dezgustător”, a fost verdictul ei, după care și Mihai a fost pus sub supraveghere continuă. Ura Elenei
creștea tot mai mult, hrănită de pasajele din intercepțiile telefonice, transcripțiile microfoanelor și
filmele făcute în secret cu privire la întâlnirile lui sexuale cu Zoia. Acum, Elena se enerva numai la
auzul numelui de Mihai.
– Pur și simplu nu vreau să mai aud de ticălosul ăsta nici măcar o zi în plus. L-aș putea omorî
ca pe un vierme. Un accident de mașină, sau cam așa ceva. Dar fiică-mea cu minte de găină ar
putea face din asta o mare dramă. Vreau să fie trimis peste hotare și lăsat acolo până putrezește,
a spus Elena, a cărei voce devenise brusc caustică. M-am săturat să tot am coșmaruri noapte
de noapte din cauza lui.
– Îți aduci aminte când am fost la Conaky? a întrebat. Ambasadorul ne-a povestit despre unul
din tehnicienii noștri de tractoare al cărui cap tocmai crăpase ca un pepene. În tărtăcuța lui s-
au găsit larve și viermi din belșug. Îți amintești cum ambasadorul spunea că ei au un fel de
gândac care-și depune ouăle prin piele în capul tău? Vreau o fotografie a capului lui Mihai
crăpat ca un pepene.
Monologul Elenei cu privire la Mihai, caracterizat prin proastă dispoziție, a fost întrerupt în cele din
urmă de țârâitul telefonului S. Auzeam vocea lui Ceaușescu întrebând-o dacă dorește un film în seara
asta.
– Nu vreau nici un film. Vreau să vorbesc cu tine diseară, mon cher. Chiar acum. Acasă, a
răspuns o Elenă turbată, înainte de a trânti violent receptorul. Înhățându-și poșeta de pe birou, a ieșit
cu un mers țanțoș, fără nici un cuvânt, continuându-și drumul de-a lungul parchetului lăcuit și apoi
pe podeaua de marmură a coridorului, tocurile ei zăngănind ca o mitralieră.
Abia mă întorsesem la biroul meu, când un zgomot discordant a întrerupt tăcerea. Era telefonul special
care-mi făcea legătura cu Ministerul Afacerilor Externe.
– Salut Mișule. Ce mai faci? am auzit vocea lui Andrei, mai voioasă ca oricând. Tocmai am
primit o telegramă de la Beirut. Ceva despre o afirmație publică în legătură cu 242 pe care
Arafat a făcut-o azi. Doi ambasadori occidentali de acolo o interpretează ca semn de moderație
în politica lui Arafat. Ce deștept ești! M-ai sunat adineauri?
– Am încercat să dau de tine în dimineața asta. A fost primul lucru pe care am vrut să-l fac, am spus.
Voiam doar să te felicit pentru petrecerea din noaptea trecută.
– Regret că n-ai putut veni mai devreme. Am avut somon afumat de la Londra, homari de la
Paris, miel la grătar de la Atena, friptură Kobe de la Tokyo, cantalupi de la Istanbul, banane și
portocale de la Tel Aviv și Sachertorte de la Viena. Cum a rezolvat-o Arafat cu Tovarășul?
Trecerea de la un subiect la altul, fără nici o legătură aparentă, este specifică lui Andrei. Pare
incoerent, dar o face intenționat ca să-și țină interlocutorul în priză.
– Nicu a fost în formă bună ieri noapte, nu-i așa? Modul cum a condimentat stridiile! Și mai
târziu când l-a împroșcat pe scorțosul de Dumnezeu! Era să fac în pantaloni.
– Ce naiba, Mișule, nu fi atât de îngust. Nicu e un adevărat aristocrat. Îți poți imagina ce-o să
ne mai distrăm când va fi el șeful? Tocmai ți-am trimis un curier cu tot ce am referitor la vizita
tovarășului de la Washington. Spunea c-o să mergi acolo în curând ca să pui totul la punct.
Când, Mișule?
Abia închisesem telefonul, când m-a sunat Manea pe linia S. Tovarășul dorea să mă vadă imediat.
Când am intrat în biroul imens al lui Ceaușescu, acesta își pusese deja haina și evident se pregătea să
plece acasă. Stătea în picioare în fața mesei sale mari încrustată cu fildeș și privea tabloul agățat în
spatele ei. Intitulat în mod patriotic România Mare, acesta reprezenta o țărancă tânără și frumoasă
mergând pe jos, într-un peisaj rustic spre cel ce o privea. Deasupra era agățată stema României.
Dedesubt era scaunul lui Ceaușescu, ridicat puțin mai sus decât în mod normal ca să-l facă să pară
mai înalt. Văzându-mă, a începută să se plimbe cu pas mărunt între masa de conferințe pentru 12
persoane și un perete întreg pe care se aflau expuse operele lui Marx, Lenin și Ceaușescu, trecând pe
sub stema Partidului Comunist Român agățată deasupra ușii de la intrare, întorcându-se și așezându-
se brusc pe măsuța joasă flancată de două fotolii care stăteau în fața mesei sale.
Foto sus: Elena și Nicolae Ceaușescu în vizită în Argentina, primiți de Juan și Isabel Perón (©
Fototeca online a comunismului românesc, cota 41/1974)
Cuvintele afirmative „da” şi „ie” la români
Autor Octavian Ciobanu 3930 vizualizări
Cuvântul sau adverbul afirmativ „ie” era şi este unul dintre cuvintele românilor care s-a
utilizat în paralel cu cuvântul „da”, dar a fost folosit din ce în ce mai puţin, ajungând în cele
din urmă un regionalism
(http://www.webdex.ro/online/dictionar_de_arhaisme_si_regionalisme/ie). Contactele cu slavii
nomazi şi apoi cu cei sedentari, încă din perioada formării poporului român şi a limbii
române, au făcut ca mult timp să fie utilizate în paralel cuvintele afirmative „da”, „ie” dar şi
alte structuri expresive. Gheorghe Mihăilă a scris că adoptarea limbii slavone nu se datorează
unei presiuni politice ci în mare măsură vecinătăţii cu ţările slave. (Gheorghe Mihăilă,
Dicţionar al limbii române vechi; sfârşitul sec. X – începutul sec. XVI", p.15-17)
În Moldova, unde biserica şi documentele vremii au folosit o lungă perioadă limba slavonă,
cuvântul „da” a înlocuit cuvintele afirmative autohtone. La fel s-a întâmplat şi în Ţara Românească.
Nu este exclus ca în unele sate din aceste zone să mai persiste afirmaţia „ie”. Dar slavona nu a fost
singura limbă de cultură în ţările române. Dimitrie Cantemir, la 1714, în Descriptio Moldaviae,
scrie în capitolul “Despre literele moldovenilor” următoarele: „Înainte de Conciliul de la Florența
(1445), după exemplul celorlalte neamuri ale căror limbi provin din vorbirea romanilor, moldovenii
se foloseau de caractere latine.” Primele monede din Moldova şi Ţara Românească aveau de
asemenea inscripţii în limba latină.
În Transilvania, contactul cu slavii a fost mai redus şi ca urmare cuvântul afirmativ „ie” a rezistat în
timp, fiind folosit şi astăzi mai mult la ţară, în paralel cu „da”, din Bihor până în Bistriţa Năsăud şi
în sud pănă în Alba.
Afirmaţia poate fi exprimată prin cuvinte (Elena Dănilă, Probleme de gramatică a limbii române,
Bucureşti, Editura Academiei Române, 2011) în următoarele forme:
- adverbe ca: bineînţeles, desigur, exact, fireşte, întocmai, neapărat, negreşit, nesmintit etc
- adverbe de afirmaţie: cu adevărat, cu certitudine, cu siguranţă, de bună seamă, fără doar şi poate,
fără îndoială, fireşte, nici vorbă.
- interjecţii cu mai multe cuvinte: pe cuvânt, pe cuvântul meu, pe legea mea, pe sufletul meu, să fiu
al dracului / naibii, să mor eu etc.
Limba română, ca toate limbile romanice, are propriile trăsături caracteristice datorate influenţei
populaţiilor cu care a venit în contact. Se remarcă în acest fel împrumuturile din limbile slave. Un
cuvânt considerat de mulţi lingvişti ca fiind de origine slavă este „da”. Există şi păreri că „da” ar
proveni din limba latină târzie, din cuvântul „ita”: ita>ida>da. (K.A.Massey, A Latin etymology for
Romanian da = yes. Revista Philologica Romanica, Vol. 8, 2008, 93–100)
Slavii au staţionat un timp pe teritoriul României de azi până au năvălit în Imperiul Roman de
Răsărit, părăsind în mare măsură nordul Dunării în secolul al VII-lea. Cronicarii bizantini i-au
descris pe slavi ca fiind cruzi şi nemiloşi, distrugând cetăţile şi aşezările romanilor şi ucigând sau
alungând romanii pentru a le lua pământurile. Romanii din Balcani refugiaţi în păduri şi în zone
muntoase au fost numiţi vlahi de către slavi. Fiind în mare măsură asimilaţi şi dispersaţi în toţi
Balcanii, vlahii sau aromânii (cum sunt numiţi în lucrările de specialitate) nu au putut să-şi formeze
propriul stat în Balcani. De remarcat că în limba lor aromânii îşi spun „armâni”. În unele teritorii
slave, în care aromânii au fost slavizaţi şi apoi islamizaţi sau catolicizaţi, patrimoniul vlahilor sau al
aromânilor a fost însuşit de populaţia majoritară (cazul Bosniei-Herţegovina, al Muntenegrului şi al
Croaţiei).
Aromânii din Balcani încă mai păstrează o limbă foarte apropiată de limba română şi acest lucru
permite diverse studii privind evoluţia limbii române. În harta alăturată sunt prezentate zonele în
care s-a folosit sau se foloseşte limba română sau un dialect al limbii române.
Interesant este faptul că aromânii folosesc cuvântul „ie” în paralel cu cuvântul „da” ca şi românii.
Acest lucru se poate constata şi astăzi în vorbirea aromânilor mai ales în Macedonia de Nord,
Albania şi Grecia. Aromânii din Macedonia de Nord folosesc atât afirmaţia scrisă sub forma „ye”
sau „ee” cât şi interjecţii şi alte structuri expresive.
Aromânii din Grecia şi Albania folosesc în paralel cu „da” cuvintele „ie” şi „aha”.
În Europa, cuvântul afirmativ „ie” mai este întâlnit în limbajul autohtonilor din Corsica: „iè”.
O situaţie similară cu cea din limba română sau din limba aromână este şi în Slovenia şi parţial în
Cehia, unde cuvântul afirmativ autohton a fost înlocuit cu cuvântul utilizat de austrieci sau germani:
„Ja”.
Faptul că românii şi aromânii folosesc „ie” în paralel cu „da” permite atât dezvoltarea sau
confirmarea unor ipoteze legate atât de istoria aromânilor cât şi despre evoluţia limbii române.
Naufragiul pachebotului «Cap Arcona», o
tragedie trecută sub tăcere
Autor Ana Nicoleta Rusu 3712 vizualizări
La începutul lunii mai 1945, întreaga lume aștepta cu răsuflarea tăiată evenimentele ce aveau să
urmeze. În 30 aprilie, înainte de a se sinucide în bunkerul său, Hitler îl desemnase pe Karl Dönitz ca
succesor, pe Goebbels, cancelar, iar pe mareșalul Schörner, în fruntea Ministerului Apărării. Nimeni
nu se îndoia însă că zilele nazismului erau numărate…
Ceea ce nu se știa deocamdată era faptul că încă din 14 aprilie fusese emis un ordin secret, semnat de
Heinrich Himmler, Reichsführer SS:
Pentru ca atrocitățile comise în lagăre să rămână secrete pentru totdeauna, trupele SS se decid să-i
facă „dispăruți” pe deportați, înainte de sosirea Aliaților. În timp ce în regiunea Hamburg, englezii
înaintează dinspre vest, americanii dinspre sud, iar rușii dinspre est, prizonierii sosiți din toate
direcțiile se îndreaptă spre nord, către puținele porturi rămase încă deschise.
Gauleiterul Karl Kaufmann, șeful administrativ al regiunii Hamburg, este cel care va duce la
îndeplinire ordinul ucigaș al lui Himmler, motivând faptul că rămânerea lagărelor din zonă nu ar fi
indicată și nici compatibilă cu securitatea locuitorilor din Hamburg. Cum este în același timp și
Comisar pentru Apărare a zonei de nord a Germaniei, dar mai înainte de toate comisar al Reich-ului
pentru transportul maritim (Reichkomissar für den Seetransport), își permite să rechiziționeze navele
încă disponibile, în vederea acestei operații. Disponibile sau, mai bine zis, care nu fuseseră încă
scufundate. Refugiați și trupe germane învinse începuseră să se retragă pe mare din calea Armatei
Roșii încă de la sfarșitul anului 1944, fiind vânate asiduu de submarinele sovietice1 sau bombardierele
engleze.
Pachebotul „Cap Arcona“ în vremurile sale bune
Kaufmann știe de exemplu că nava Cap Arcona se află în dreptul portului Neustadt și că nu mai este
manevrabilă, așa că le ordonă ofițerilor SS să-i conducă pe deportați către Golful Lübeck, unde se
mai află și cargobotul Thielbek, cu un tonaj brut de 2.815, avariat și el grav în vara anului 1944, în
urma unui bombardament englez. Chiar înainte ca șantierul naval Lübecker Maschinenbau -
Gesselschaft din Lübeck să termine reparațiile, adică în 17 aprilie, Kaufmann transmite ordinul că
vasul este rechiziționat, iar în cazul în care nu se poate deplasa singur, să fie remorcat.
Athen, un alt cargobot avariat, ale cărui reparații nu s-au terminat, este adus și el la Lübeck, dar el se
mai poate încă deplasa. În apropiere se află și pachebotul Deutschland, ce aparține societății de
navigație Hapag, amenajat ca vas-spital și având pe latura unuia dintre coșuri semnul Crucii roșii…
Max Pauly, comandantul lagărului de la Neuengame, cel mai mare lagăr de concentrare din nordul
Germaniei, aflat la 25 kilometri de Hamburg, organizează deplasarea deținuților. Cum însă se teme
că ar putea exista organizații clandestine de rezistență printre deținuți, aceștia sunt dispersați și trimiși
cu diverse mijloace de transport către Lübeck.
Din acest moment începe acel epuizant „marș al morții”, în care naziștii îi obligă pe deținuții
malnutriți și epuizați să efectueze lungi și penibile marșuri înainte de a fi lichidați. Marșul ia proporții
tragice și constituie pentru ofițerii SS un mijloc înspăimântător de eficient de a-i extermina pe ultimii
supraviețuitori ai lagărelor de concentrare.
„Regina Atlanticului de Sud“
Construit în șantierele Blohm und Voss din Hamburg, elegantul pachebot Cap Arcona a fost lansat la
apă la 14 mai 1927. Beatrix Amsinck, fiica comandorului Herbert Amsinck, proprietarul șantierului
Hamburg Süd, botezase atunci nava cu numele promotoriului Kap Arcona, ce se înalță în partea de
nord a insulei Rügen2:
„Fie ca tu să străbați mările și să fii o verigă de legătură între Lumea Veche și Lumea Nouă,
spre cinstea iubitei noastre patrii Germania și spre bucuria societății pe care o reprezinți”.
Cu o lungime de 206 metri și un deplasament de 27.500 tone, cu cele trei coșuri elegante, vopsite în
roșu și alb, Cap Arcona era considerată drept una dintre cele mai frumoase nave, un fel de Queen-
Mary-II a timpului său. Ironie a sorții sau nu, dar legendarul pilot francez Pierre Clostermann, ce va
face ulterior parte din Royal Air Force, a călătorit cu eleganta navă în cursul anului 1938. Or, chiar
Royal Air Force a primit acel ordin blestemat de a bombarda, la 3 mai 1945, Cap Arcona...
Cap Arcona era destinată în special croazierelor de lux întreprinse în America de Sud, spre Buenos
Aires sau Rio de Janeiro, și putea lua la bordul său circa 1.365 persoane, în majoritate pasageri bogați
și extravaganți. Cabine de lux tapisate cu mătase, o uriașă sufragerie lambrisată cu lemn de lămâi, o
sală de festivități, piscină cu apă curgătoare, patru terenuri de tenis pe puntea superioară, magazine
diverse pe puntea inferioară, așa se prezenta la acea dată Regina Atlanticului de Sud.
Piscina cu apă curgătoare a pachebotului „Cap Arcona“
Timp de șaisprezece zile și nopți, cât durează voiajul Hamburg- Buenos Aires, pasagerii se găsesc
într-un adevărat oraș în miniatură, ce se deplasează pe valuri… Cap Arcona era totodată și nava amiral
a flotei de transatlantice a HSDG (Hamburg- Südamerikanische Dampfschiffarts-Gesellschaft), iar
începând din 1933, pachebotul navighează sub pavilion nazist, constituind mândria celui de-al III-lea
Reich.
Apoi, timp de 12 ani, pachebotul navighează spre America de Sud, până când, în 25 august 1939, este
rechiziționat de Kriegsmarine. La acea dată vasul se afla în estuarul Elbei, urmând să plece din nou
către La Plata. Nava este vopsită imediat în cenușiu, culoare de camuflaj împotriva atacurilor aeriene
și rămâne în Gotenhafen (Gdynia) din Golful Danzig, servind drept bază pentru trupele din
Kriegsmarine.
La sfârșitul anului 1944, când trupele sovietice încep să înainteze, Cap Arcona este utilizată pentru
transportul refugiaților din Prusia orientală către vest. După ce, în timpul unuia din transporturi,
turbinele vasului se defectează, nava este dirijată către șantierul naval din Lübeck. La 14 aprilie 1945,
Cap Arcona nu mai este deja manevrabilă și, întrucât nu mai poate fi utilizată de Kriegsmarine, este
înapoiată Societății Hamburg-Süd.
În 18 aprilie, ofițeri SS urcă la bordul navei Cap Arcona, pentru a-i informa pe Heinrich Bertram,
comandantul navei Cap Arcona, și pe John Jacobsen, comandantul navei Thielbeck, despre o
„operațiune specială”. Cum căpitanul Jacobsen refuză să se supună ordinelor, el este destituit chiar în
ziua următoare. Pe cheiul orașului așteaptă acum primii deținuții din lagărul de concentrare de la
Neuengamme, sosiți aici în 19 aprilie în vagoane pentru vite. În 20 aprilie începe îmbarcarea propriu-
zisă pe Thielbeck a primilor deportați, aflați deja în port.
Crucea Roșie suedeză este prezentă aici în cadrul „Misiunii Bernadotte”3, distribuind colete tuturor
deținuților vest-europeni, dar nu și rușilor. Deținuții rămân pe Thielbeck încă o zi, două, apoi, cu
excepția deținuților politici, sunt transbordați pe Athen, pentru a fi duși pe Cap Arcona. Inițial,
comandantul navei Athen, căpitanul Nobmann, refuză să îmbarce deținuții ce abia se mai țin pe
picioare.
El motivează că vasul e prea mic, dar este amenințat că, în caz că refuză ordinul, va fi trimis în fața
Curții marțiale. El se deplasează către Cap Arcona, dar comandantul Bertram refuză, la rândul său,
să preia deținuții. În perioada 19-26 aprilie continuă să sosească noi transporturi cu deținuți. Sunt
deportați din lagărele de concentrare de la la Neuengame, Hannover-Stöcken, Stutthof, Mittelbau-
Dora, Bergen-Belsen. Aceștia nu reprezintă însă decât jumătate din numărul total al deținuților.
Cealaltă jumătate nu a rezistat chinuitorului „marș al morții”…
În 26 aprilie, Gehrig, ofițerul SS care conduce întreaga operațiune de îmbarcare, urcă la bord însoțit
de un căpitan de vas comercial și de un comando operativ, înarmat cu arme automate. Gehrig îi aduce
la cunoștință căpitanului Bertram ordinul scris de a fi împușcat imediat, în cazul în care nu se va
supune îmbarcării deținuților. Deținuții sunt deci imediat transferați pe Cap Arcona, astfel că, în 28
aprilie, la bordul pachebotului se află circa 6.500 de deținuți, deși capacitatea lui era de cel mult 3.500
de persoane.
La bordul navei Cap Arcona, ce mai păstrează încă urmele eleganței de odinioară, deținuții germani
erau instalați în cabinele de lux. Polonezii și cehii, în cabinele de clasa a II-a. În jur de 1500 de
francezi, belgieni, olandezi, italieni și spanioli împart cabinele de clasa a III-a. Cât despre sovietici,
acestora le sunt destinate magaziile unde odinioară se depozitau bananele. Fără aer, fără lumină și
fără mâncare. Moartea face ravagii, astfel că șalupa care aduce zilnic apă proaspătă se întoarce pe
chei cu cadavrele celor de pe Cap Arcona.
„Nave suedeze se află deja pe drum pentru a prelua deținuții, cu excepția nemților”, așa i se spune la
Hamburg căpitanului Betram, care cere să fie dezlegat de obligația de a-și scufunda vasul la
apropierea inamicului. În 30 aprilie, Athen mai acostează o dată lângă Cap Arcona, dar de data asta
pentru a prelua 2.000 de deținuți.
Șeful transportului îi declară căpitanului Nobmann că „deținuții vor fi preluați de vasele daneze și
suedeze”. Minciuna este menținută până în ultima clipă. Circa 4.500 de prizonieri se află în 2 mai pe
Cap Arcona și alți 2.300 ceva mai departe, pe Thielbek. Ordinul din ziua aceea sună clar:
”Trebuie să plecați, englezii vin spre noi. Veți ancora în golful de la Neustadt”.
Încearcă liderii naziști să fugă în Norvegia?
În dimineața zilei de 3 mai 1945, piloții englezi ai escadrilei 263 din Royal Air Force, escadrilă ce-și
avea baza la Ahlhorn, au fost treziți din somn înainte de răsăritul soarelui. Cu câteva zile înainte, se
primisese un raport secret, în care se preciza că liderii naziști încearcă să fugă în Norvegia, ultima
țară în care, în afară de Danemarca, mai aveau încă control. Pentru moment, părea că nu încercau să
fugă, ci să continue acolo lupta. Ordinul de operații nr. 71, primit de comandantul escadrilei 263
menționează clar:
„Fotografii aeriene arată ample mișcări de vase inamice plecate din porturi ale regiunii
Schleswig-Holstein. Obiectivul constă în distrugerea concentrării de vase, în cursul unei zile
întregi, în zona situată la vest de insula Poël și spre nord, în limita zonei de securitate”.
Căpitanul escadrilei, Martin Trevor Scott Rumbold îi informează pe cei șapte piloți ai escadrilei sale:
Mark Hamilton, Ronnie Proctor, Dave Morgan, Eric Coles, Mike Luck, Larry Saunders și J.A. Smith
asupra ordinului și obiectivului, după care este fixat traiectul de zbor. Fiecare dintre cele opt avioane
de vânătoare-bombardament Hawker, Typhoon-uri are sub aripi câte opt rachete. În 3 mai, în jurul
orei 11.35, escadrila 263 engleză survolează Golful Lübeck de la o altitudine de 10.000 de picioare4.
Vizibilitatea proastă îi împiedică pe englezi să repereze semnele disperate pe care le fac prizonierii
de pe navele germane. Ei nu observă nici ciudata îmbrăcăminte a celor de pe Cap Arcona, care poartă
pantaloni și haine vărgate, nici steagul alb arborat pe Thielbek...
Cea de-a a treia navă, Athen, primește la ora 12.30 ordinul de a se întoarce la Neustadt, pentru a
îmbarca 2.300 de deportați, ce abia au sosit din lagărul de concentrare de la Stutthof. Căpitanul
cargobotului Athen, Fritz Nobmann refuză să ia la bord deținuții ce par mai mult morți decât vii. Cât
timp duce tratative cu comandantul portului, începe atacul aerian.
Această întârziere salvează 1.998 de deportați de la moarte. În jurul orei 14.30, căpitanul Martin
Rumbold revine cu escadrila sa pentru a distruge navele aflate în port. Odată cu el decolează și piloții
escadrilei 122, ce-și au baza la Fassberg. Misiunea lor este de a asigura protecția împotriva avioanelor
de vânătoare inamice, ca și împotriva artileriei antiaeriene germane.
Cele 64 de rachete țâșnesc spre Cap Arcona, căci fiecare dintre cei 8 piloți lansează toate rachetele
aflate la bord. Una singură cade în apă, dar celelalte 63 nimeresc în plin. Nava este cuprinsă imediat
de flăcări și arde ca un imens glob de foc.
„Cap Arcona“ în flăcări
Mulți dintre supraviețuitorii care încearcă să se salveze sărind în apă sunt ori mitraliați din avioanele
care zboară la razmut în jurul navelor incendiate, ori de unități SS sau infanterie marină, staționate pe
plajă. În condiții normale de navigație, instalațiile de securitate sunt comandate centralizat de pe
puntea de comandă a navei, fără a mai vorbi de instalațiile de stingere a focului, de pompele de
scoatere a apei în caz de pericol.
Asta în condiții normale, însă de data asta, puntea de comandă este goală. Odată cu primele explozii
ale rachetelor, ofițerii de pe Cap Arcona se grăbesc să părăsească nava. Heinrich Bertram,
comandantul navei, este primul care o abandonează, facându-și loc cu greu printre deținuți, timp în
care militarii SS îi țin pe prizonieri sub amenințarea mitralierelor. Așa cum se știe, căpitanii de vase
se scufundă odată cu vasele lor. Dar nu și comandantul de pe Cap Arcona.
O tragedie trecută sub tăcere
Naufragiul pachebotului german Cap Arcona, bombardat și mitraliat la 3 mai 1945 de către Royal Air
Force în Golful Lübeck din Marea Baltică, avea să devină una dintre cele mai mari tragedii maritime
din istorie. Ignorată de publicul larg, cenzurată de britanici și speculată de germani în favoarea lor,
această tragedie urma să șteargă urmele crimelor abominabile petrecute în lagărele de concentrare.
Bilanțul a fost însă tragic: 350 de prizonieri supraviețuitori și alți 490 de supraviețuitori, reprezentând
membrii infanteriei marine, paznicii SS și membrii echipajului de pe Cap Arcona. Plus încă 50 de
prizonieri de pe Thielbek. Mai rămân însă cele 7.300 de persoane care și-au pierdut viața pe nave sau
în valuri... Ei nu au parte nici de coroane, nici de discursuri solemne, pronunțate în memoria lor.
Supraviețuitorii naufragiului se adună în tăcere în 7 mai 1945, la Pelzerhaken, pentru a aduce un ultim
omagiu camarazilor lor morți. Se înalță și un monument funerar din piatră, pe care se află înscrise, cu
litere negre următoarele cuvinte:
Timp de săptămâni întregi, corpurile victimelor sunt aruncate de curenți pe plajă. Ele vor fi îngropate
în gropi comune, de-a lungul plajei, între Neustadt și Pelzerhaken. Apoi, timp de trei decenii, schelete
și fragmente de schelete sunt recuperate de pe plajă, ultimul fiind descoperit în 1971, de un băiat de
12 ani. Istoria acestei tragedii se află în muzeul Cap Arcona, inaugurat în anul 1990 în orașul Neustadt.
La 37 de ani după tragedia din Golful Lübeck, Pierre Clostermann, fost pilot în Royal Air Force, avea
să-i scrie lui Günther Schwarberg, autorul cărții „Angriffsziel Cap Arcona”5:
„Aș avea toate motivele să-mi amintesc de un asemenea atac, pentru că în anul 1938
călătorisem eu însumi cu Cap Arcona între Europa și Rio de Janeiro. Sincer vorbind, nu știu
nimic despre tragedia în discuție, de altfel una din multele tragedii ale celui de-al doilea
război mondial”.
Împotriva celor vinovați de moartea deținuților de pe Cap Arcona și Thielbek nu a fost pronunțată
nici o sentință. E drept, Max Pauly, comandantul lagărului de la Neuengamme, comandantul
Thumann, ca și medicul SS Alfred Trzebinski au fost judecați pentru crime de război și condamnați
la moarte. În schimb, Gauleiter-ul Karl Kaufmann sau ceilalți germani, vinovați de moartea
deținuților, nu au fost acuzați nici de germani, nici de englezi. Chiar și astăzi, cazul Cap Arcona
rămâne în continuare un subiect tabu, un accident, pentru care de fapt nimeni nu este vinovat. Cei
câțiva supraviețuitori ai acestei cumplite tragedii, an de an tot mai puțini, reclamă în continuare
adevărul. Însă arhivele Royal Air Force privind această catastrofă nu vor fi accesibile decât în anul
2045...
NOTE
1. „Wilhelm Gustloff” scufundat la 16 aprilie 1945.
2. Insulă situată în partea de nord-est a Germaniei, în landul Mecklemburg- Vorpommern (Pomerania de vest)
3. Cu puțin înainte de terminarea războiului, contele Folke Bernadotte (1895- 1948), diplomat suedez, organizează o
operațiune de salvare, în vederea evacuării deportaților, în special a celor norvegieni, danezi și francezi, ce urmau să fie
trimiși în spitalele din Suedia. El a reușit eliberarea a 15.000 de persoane din lagărele de concentrare, ceea ce i-a atras o
imensă popularitate. Trimis de Națiunile Unite ca mediator în Palestina, a fost asasinat la 17 septembrie 1948 de trei
membri ai grupului extremist Stern
4. Aproximativ 3.000 de metri
5. Tradusă în limba română, sub titlul „Ținta atacului: vasul Cap Arcona“
Unirea de la 1859 şi Marile Puteri: congrese,
convenţii, decizii.
Autor Manuel Stănescu 1043 vizualizări
După mai bine de două secole jumătate de la prima încercare de unificare a românilor într-un
singur stat – nu în concepţia sa modernă, naţionalistă, ci în cea specifică epocii de la 1600 –
generaţia de la 1848, instruită în marile universităţi europene, pătrunsă de spiritul vremurilor
şi hotărâtă să depăşească toate barierele politice ridicate de conjunctura internaţională pentru
împlinirea dezideratului – Unirea, reuşea, în 1859, să pună piatra de temelie a României
moderne.
Urcarea pe tronul de la Bucureşti, la 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza încheia un proces
complex, care se întinsese pe durata a trei ani, între încheierea Războiului Crimeii (1853-1856), ce
marca înfrângerea Rusiei şi diminuarea considerabilă a rolului jucat de Imperiul Țarist în destinul
Principatelor şi actul de voinţă al românilor, la 5 şi 24 ianuarie 1859. Actul de unire a eludat cu dibăcie
şi în deplin consens opoziţia Marilor Puteri, a consfinţit, în pofida prevederilor restrictive ale
Convenţiei de la Paris, Unirea de facto a Principatelor prin alegerea unui singur domnitor la Iaşi şi la
Bucureşti.
În iulie 1856, în locul domnitorilor celor două Principate (Barbu Ştirbei şi Grigore Alexandru Ghica),
cărora li se încheia perioada de şapte ani de domnie hotărâtă prin convenţia de la Balta-Liman (1849),
sunt numiţi caimacami (locţiitori domneşti): în Ţara Românească – Alexandru Dimitrie Ghica, fost
domn regulamentar, iar în Moldova – boierul Teodor Balş. Turcofil, conservator şi separatist, sprijinit
de Viena şi Istanbul, Balş reintroduce cenzura, interzice presa unionistă şi persecută pe membrii
Partidei Naţionale. Îi succede, în urma decesului, ultraconservatorul Nicolae Conachi-Vogoride.
Începând cu luna octombrie 1856, reprezentanţii puterilor garante au început să dezbată cu dregătorii
otomani conţinutul firmanului electoral în temeiul căruia urmau să fie aleşi deputaţii în Adunările ad-
hoc. Discuţiile nu s-au încheiat decât la 26 decembrie/7 ianuarie 1857, când proiectul a întrunit
consensul, după ce găsiseră soluţii atât în ceea ce privea delimitarea noii frontiere din sudul Basarabiei
dintre Rusia şi Moldova cât şi în problema retragerii trupelor de ocupaţie austriece din Principate şi
a flotei britanice din Marea Neagră.
Firmanul, aprobat de sultan la 14/26 ianuarie 1857, a fost comunicat într-un cadru solemn la Bucureşti
şi la Iaşi. După ce documentul electoral a fost cunoscut şi a luat sfârşit ocupaţia străină în ambele
Principate, mişcarea naţională şi-a intensificat activitatea, şi-a diversificat formele de organizare şi a
conturat un program. În capitalele ambelor ţări s-au alcătuit comitete electorale centrale ale Unirii,
care au supravegheat şi îndrumat mişcarea în judeţe şi ţinuturi şi, în acelaşi timp, au acţionat în
conlucare cu fruntaţii unionişti din cealaltă ţară, ca şi cu fruntaşii revoluţionari din exil. Unioniştii
moldoveni îşi propuneau să realizeze Unirea Principatelor, obţinerea netralităţii noului stat – după
exemplul Belgiei – şi a confirmării autonomiei sale, un prinţ ereditar dintr-o dinastie străină, dar
aparţinând unui stat limitrof şi o Adunare care să reprezinte interesele întregii naţiuni.
În Ţara Românească, conducerea Partidei Naţionale a adoptat un program în bună măsură identic în
punctele esenţiale celui moldovean. La 7/19 iulie 1857 au început alegerile pentru Adunarea ad-hoc
din Moldova, falsificate de caimacamul Nicolae Conachi-Vogoride. Puterile Garante au adresat note
de protest, urmate chiar de ruperea relaţiilor diplomatice cu Poarta, tensiunea internaţională fiind
deosebit de gravă. Pentru evitarea unui nou conflict armat, în ziua de 29 iulie/9 august 1857 a avut
loc, la Osborne, întâlnirea dintre Napoleon al III-lea şi regina Victoria. Marea Britanie a acceptat
anularea alegerilor şi s-a angajat, alături de Franţa, să pretindă acelaşi lucru Imperiului Otoman; în
schimb, Franţa se mulţumea cu o unire administrativă, cu instituţii similare, renunţând însă la varianta
unirii sub un prinţ străin.
Noile alegeri, din august (Moldova) şi septembrie (Ţara Românească) s-au soldat cu o majoritate
unionistă în Moldova şi una conservatoare în Ţara Românească. Este evident că Adunările ad-hoc din
1857 au dar prilej afirmării unei noi atitudini a românilor. Tratatul de la Paris a creat un nou statut
internaţional pe care românii, mai exact reprezentanţii lor, au ştiut să-l folosească pentru a-şi afirma
cu energie drepturile, a pretinde abandonarea vechiului sistem de relaţii cu puterea suzerană, dar şi
cu celelalte puteri şi pentru a reclama dreptul lor de deplină autonomie şi chiar, în perspectivă, de
neatârnare deplină.
Victoria reputată în Moldova a reprezentat, fără îndoială, un puternic stimulent pentru reprezentanţii
aripii radicale a Partidei Naţionale din Ţara Românească. Aici conservatorii obţinuseră, în urma
alegerilor, majoritatea mandatelor. În principiu, nici unul dintre candidaţii la domnie nu respingea
Unirea, în eventualitatea în care aceasta s-ar fi realizat sub sceptrul său. În condiţiile create, Partida
Naţională a apelat la sprijin popular, ca ultimă soluţie pentru a asigura victoria cauzei naţionale.
În pofida măsurilor restrictive, când Adunarea Electivă şi-a deschis lucrările, la 22 ianuarie/3
februarie 1859, sediul reprezentanţei naţionale era înconjurat de o mare mulţime, care timp de trei
zile s-a manifestat şi a acţionat la îndemnul grupării liberal-radicale. În dimineaţa zilei de 24
ianuarie/5 februarie, deputaţii Partidei Naţionale urmau să propună alegerea domnitorului Moldovei,
într-o şedinţă secretă a Adunării. Ipoteza unei duble alegeri fusese prevăzută în cercurile diplomatice
încă din cursul ultimelor luni ale anului 1858. De ea aminteşte consulul general austriac, ministrul de
Externe al Austriei, consulul Angliei la Iaşi, ministrul Belgiei la Viena şi alţi diplomaţi. În dimineaţa
zilei de 24 ianuarie, într-o şedinţă secretă, reprezentantul Partidei Naţionale, pledând în favoarea
principiului Unirii şi subliniind legalitatea actului, în conformitate cu „spiritul Convenţiei”, a propus
alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Ţării Româneşti. Deputaţii majorităţii conservatoare,
care nu erau străini de cauza Unirii, au acceptat să renunţe la candidaţii lor, dându-şi votul lui Cuza.
Reveniţi în şedinţă publică, într-o atmosferă de entuziasm patriotic care a făcut o vie impresie chiar
şi în rândul adversarilor străini ai Unirii, toţi cei 64 de deputaţi l-au consacrat pe Alexandru Ioan Cuza
ca domn al Ţării Româneşti. Se încheia astfel, după expresia lui Ion Ghica, „una din cele mai frumoase
pagini ale istoriei noastre”. Dubla alegere a fost recunoscută de ansamblul puterilor garante şi de
puterea suzerană, dar condiţionată numai pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza şi cu menţinerea
separaţiei politico-administratice a celor două ţări.
Reprimarea revoluţiilor de la 1848 părea să îndepărteze, pentru foarte mult timp, împlinirea
idealurilor paşoptiste. Consolidată în rolul de „jandarm al Europei”, Rusia era atotputernică, iar
Moldova şi Ţara Românească păreau condamnate să rămână sateliţi ai Petersburgului. Dar
previziunile geopolitice şi întregul context politic şi militar au fost profund modificate de Războiul
Crimeii (1853-1856), încheiat cu înfrângerea Rusiei. Victoria coaliţiei franco-anglo-turco-
piemonteze a adus un nou raport de forţe în Europa şi au lipsit Rusia de mijloacele de intervenţie în
Principatele dunărene.
Războiul Crimeii reprezintă unul dintre acele momente din istorie pe cât de importante, pe atât de
puţin cunoscute. Este conflictul care a schimbat balanţa puterilor în Europa, slăbind Rusia, întărind
(cel puţin pentru o scurtă perioadă) Imperiul Otoman şi care a făcut din Franţa cea mai importantă
forţă militară europeană, în timp ce Marea Britanie a rămas forţa navală cea mai însemnată. Austria
şi-a mărit puterea şi prestigiul, atât Germania cât şi Italia au obţinut unificarea mult aşteptată, iar
Statele Unite, care nu au fost doar un observator inocent al războiului, şi-au folosit relaţiile de
prietenie cu Rusia pentru a intra în posesia teritoriilor Alaska şi Hawaii. Pentru istoricii militari
conflictul e cu atât mai important; în ciuda celor afirmate de anumiţi istorici ai Războiului de
Secesiune american, a fost primul suficient de bine documentat de către fotografi, primul care a avut
loc în epoca telegrafului, căilor ferate şi vapoarelor cu aburi, primul în care minele au jucat un rol
important în bătăliile navale şi primul care a propus utilizarea majoră a armelor chimice. Au existat
până şi planuri pentru un submarin şi un tanc. E cel dintâi război despre care avem informaţii destul
de bogate despre activităţiile cotidiene ale armatelor care au purtat bătălii brutale din tranşee sau faţă
în faţă, despre cavalerişti care s-au înfruntat individual şi au şarjat artileria inamică, despre soldaţi,
marinari şi civili care au îndurat un an de asediu susţinut.
A fost cel mai sângeros război din epoca modernă până la declanşarea Primului Război Mondial.
Totalul pierderilor nu va fi cunoscut niciodată cu exactitate, dar probabil că a depăşit un milion de
morţi, la care se adaugă un număr necunoscut de bărbaţi, femei şi copii rămaşi schilozi pe viaţă din
cauza rănilor sau a bolilor suferite. Probabil în dreptul ruşilor se poate consemna aproape o jumătate
de milion de victime omeneşti, iar turcii au suferit pierderi similare. Franţa a pierdut probabil 100.000
oameni, Marea Britanie peste 25.000, iar Italia în jur de 2000. Magnitudinea acestor pierderi pare cu
atât mai înspăimântătoare având în vedere populaţia mondială de la momentul respectiv. Planeta era
locuită de 1,2 miliarde de oameni, mai puţin decât populaţia actuală a Chinei şi a Indiei. În anul 1850,
în Statele Unite trăiau doar 23 de milioane de oameni (deşi până la 1860 aveau să fie 31 de milioane);
în Marea Britanie 26 de milioane, iar în Franţa 35 de milioane. Populaţia întregului Imperiu Otoman
era de numai 25 de milioane, iar vastul Imperiu Rus avea doar 60 de milioane.
Industrializarea de la mijlocul secolului al XIX-lea a adus suferinţă pentru milioane de săraci din
oraşele lumii şi speranţe pentru unii, dar progresele tehnologice rezultate au schimbat faţa războiului.
Cu excepţia majorităţii trupelor ruseşti şi turceşti, soldaţii erau dotaţi acum cu puşti produse în serie,
care puterau omorî la distanţe de peste un kilometru şi jumătate, faţă de muschetele cu ţeavă lisă, care
aveau bătaie mică, incapabile să ucidă la distanţe de peste 100 de metri. În plus, puştile noi puteau
trage de două ori mai repede decât cele vechi. Artileria putea să proiecteze acum la distanţe de câţiva
kilometri obuze explozive grele de 100 de kilograme. Armele noi ucideau cu atâta eficienţă de la
depărtare, încât războiul n-avea să mai fie niciodată la fel; în acelaşi timp, medicii nu erau încă în
stare să împiedice nenumăratele decese cauzate de răni şi boli. Vapoarele propulsate cu aburi şi căile
ferate au micşorat lumea (cât să o poţi ocoli în 80 de zile...) în timp ce telegraful a legat guvernele cu
comandanţii militari de pe câmpul de luptă. Pentru prima dată, presa a adus la cunoştinţa marelui
public evenimentele mondiale la scurt timp după ce se petrecuseră, deoarece corespondenţii ziarelor
îşi puteau transmite reportajele şi articolele prin telegraf direct de la locul faptei. Graţie largii circulaţii
a gazetelor şi prezenţei pe front a corespondenţilor de război, lumea avea să afle despre preţul
conflictului mai multe decât ştiuse vreodată până atunci, şi asta înainte ca războiul să ia sfârşit.
„Problema orientală”
Dintre războaiele care puteau fi evitate cu uşurinţă, Războiul Crimeii ocupă cu siguranţă un loc
fruntaş. Desigur, între Rusia şi Imperiul Otoman continuau să existe vechi tensiuni. Cele două imperii
aveau o istorie de confruntare şi Rusia îşi dorea în continuare accesul la Marea Mediterană prin
strâmtorile Dardanele şi Bosfor controlate de turci, deoarece comerţul rus, şi odată cu el, puterea
Rusiei erau limitate de gheaţa care închidea jumătate de an porturile ruseşti de la Marea Baltică la
Orientul Îndepărtat. Ura religioasă dintre creştini şi musulmani a fost, de asemenea, un vector. Nu
erau însă motive suficiente pentru un nou război, pentru care resposabil a fost, în mare parte, ţarul
Nicolae I.
Când popoarele Europei de Est s-au ridicat în 1848-1849 împotriva Austriei, Rusia a intervenit în
mod brutal; neliniştită de creşterea tensiunilor în această zonă, Europa Occidentală a început să se
concentreze asupra a ceea ce avea să se numească „problema orientală”. Marea Britanie a devenit tot
mai ostilă faţă de ţarul autocrat Nicolae I, deoarece credea – greşit, după cum s-a dovedit – că acesta
intenţiona să înainteze spre sud, „pentru a smulge India din strânsoarea sa colonială”. Concurenţa
dintre ruşi şi britanici devenise atunci atât de deschisă, încât era cunoscută sub denumirea de „marele
joc”. Exporturile masive de cereale ruseşti afectaseră comerţul britanic din toată lumea, iar comerţul
cu Imperiul Otoman a devenit o altă sursă de discordie dintre cele două puteri. Ca şi Marea Britanie,
Franţa îşi dezvolta relaţii comerciale cu guvernul turc, pe care expansiunea rusă le-ar fi ameninţat.
Concurenţa dintre ruşi şi britanici pentru controlul Mediteranei, Indiei şi Orientului Mijlociu crescuse
şi devenise o preocupare vitală atât pentru statele respective, cât şi pentru Imperiul Otoman. Francezii
erau implicaţi şi ei destul de serios.
Cu toate astea, incidentul care a împins spre războiul Crimeii a fost atât de banal, încât a părut ridicol
chiar şi în momentul respectiv. În 1850, preoţii greco-ortodocşi şi romano-catolici din aşezările sfinte
Ierusalim şi Betleem, aflate sub protecţia otomanilor, au început să se certe din cauza unor motive
obscure (nu din perspectivă religioasă!), cum ar fi care dintre ei să intre primul în anumite locuri
creştine sfinte, care dintre ei să intre prin care uşă, cine să păsteze cheile respective şi cine să aibă
accesul principal la Ieslea Sfântă. Vaticanul a ignorat conflictul, poate din cauza rarităţii pelerinilor
romano-catolici în Ţara Sfântă, însă călugării greco-ortodocşi, care megeau frecvent în pelerinaje, au
apelat nemulţumiţi la ţar. Mereu dornic să-şi consolideze rolul trandiţional de protector al creştinilor
din Imperiul Otoman, Nicolae I, serios, încruntat şi înalt de 1.93 m, a cerut ca oficialii turci să-i acorde
dreptul de a proteja interesele minorităţii creştine în Imperiul Otoman şi ale miilor de ruşi ortodocşi
care mergeau anual în pelerinaj la Ierusalim.
Desigur, acesta a fost doar un pretext. Motivaţiile au fost profunde, iar înfrângerea Rusiei a schimbat
radical echilibrul geopolitic pe bătrânul continent. Şi, cel mai important din perspectiva noastră,
statutul internaţional al Moldovei şi Ţării Româneşti a devenit o problemă a echilibrului european.
Importatoare de grâne româneşti, Marea Britanie dorea să scoată circuitul cerealier de sub
ameninţarea interceptării sale de către Rusia, stăpână a Deltei Dunării. În acelaşi timp, libertatea de
navigaţie pe Dunăre şi crearea unei zone tampon durabile între Rusia şi Imperiul Otoman îndreptau
interesul marilor puteri europene asupra statutului Principatelor dunărene. După cum aprecia
regretatul Florin Constantiniu, aşa cum drumurile de negoţ au jucat un însemnat rol în apariţia statelor
medievale Ţara Românească şi Moldova, tot astfel libertatea de navigaţie pe Dunăre, pusă sub control
internaţional, a îndeplinit o funcţie esenţială în crearea statului român modern.
La 18 februarie/2 martie 1855 ţarul Nicolae I a murit, ceea ce a oferit succesorului său, Alexandru al
II-lea, posibilitatea unei încetări a luptei armate. După căderea Sevastopolului, la 27 august/8
septembrie 1855, calea către pace a fost deschisă. În presa europeană se vânturau diferite ipoteze
referitoare la prinţul străin care ar fi asumat conducerea Principatelor; se vorbea de un prinţ german,
de altul aparţinând dinastiei de Savoia ori de eventualitatea ocupării tronului de către arhiducele
austriac Albrecht; la începutul anului 1856 a mai fost adăugată şi ipoteza ducelui de Cambridge. Erau
simple zvonuri sau ipoteze, care însă dovedeau interesul pronunţat al marilor puteri pentru
reglementarea statutului principatelor.
Semnarea Tratatului de ansamblu s-a realizat la 18/30 martie 1856, iar ratificarea sa a avut loc la
15/27 aprilie 1856. Documentul prevedea neutralitatea Mării Negre, interzicându-se astfel prezenţa
militară a Rusiei în zonă, a hotărât internaţionalizarea cursului Dunării prin instituirea unei comisii
europene, care urma să aibă în grijă cursul fluviului de la Isaccea la vărsarea în Mare şi o comisie a
riveranilor (din care urmau să facă parte şi cele două principate româneşti pentru cursul în aval de
Isaccea) şi a hotărât „rectificarea” frontierei basarabene, prin cesiunea teritoriului respectiv Moldovei,
care obţinea controlul gurilor Dunării. Cele două Principate rămâneau sub suzeranitatea Porţii şi erau
supuse garanţiei celor şapte puteri. Poarta se obliga să le respecte „administraţia independentă şi
naţională, ca şi deplina libertate a cultului, a legislaţiei, a comerţului şi a navigaţiei”. Se mai decidea
constituirea unei comisii speciale a puterilor căreia avea să-i revină şi să informeze asupra stării celor
două ţări şi să propună temeiurile viitoarei lor reorganizări. Câte un divan ad-hoc, reprezentând, prin
membrii săi, interesele claselor întregii societăţi, urma să fie convocat în fiecare ţară pentru a exprima
dorinţele populaţiei. Printr-o convenţie specială, puterea suzerană şi puterile garante urmau să fixeze
noul statut al Principatelor, cărora li se acorda şi dreptul de a se apăra cu câte o armată naţională,
orice acţiune de intervenţie a Porţii fiind supusă unui prealabil consens al puterilor garante.
Aşa cum precizam, falsificarea alegerilor în divanurile ad-hoc a dus la întâlnirea de la Osborne dintre
împăratul francezilor şi regina Victoria din vara anului 1857, fiind găsită soluţia de compromis. Marea
Britanie accepta anularea alegerilor şi se angaja ca, alături de Franţa, să pretindă acest lucru
Imperiului Otoman, iar Franţa se mulţumea cu o unire administrativă, cu „instituţii organice similare”,
renunţând însă la varianta unei uniri sub un prinţ străin. A fost însă vorba de un compromis de
moment, deoarece în 1866, Franţa avea să susţină România în realizarea acestui obiectiv. Imperiul
Otoman a fost nevoit să anuleze alegerile falsificate şi chiar să dea dispoziţii caimacamului Vogoridi
de a se situa, în perioada următoare, pe o poziţie nepartizană. Confruntarea internaţională a fost
evitată. Dar nu întâmplător sultanul considera, potrivit unei corespondenţe primite din Constantinopol
de „L`Indépendance Belge”, că „Unirea Principatelor va antrena într-un viitor mai mult sau mai puţin
apropiat emanciparea succesivă a tuturor provinciilor creştine care aparţin Turciei europene”.
După reluarea adunărilor ad-hoc, comisia de informare a marilor puteri şi-a întocmit raportul (cum
era de aşteptat, nu în deplină înţelegere) şi l-a înaintat Conferinţei de la Paris, care s-a deschis la 10/22
mai, încheindu-şi lucrările la 7/19 august 1858, când a fost semnată de toţi participanţii. Acest act,
devenit noul statut fundamental al Principatelor, avea un caracter heteroclit, cu dispoziţii foarte
revoluţionare amestecate cu altele retrograde.
Convenţia dezvolta articolele din Tratatul de la Paris referitoare la Moldova şi Ţara Românească, dar
însuma şi unele stipulaţii care rezultaseră din constatările Comisiei de informare sau din lucrările
Adunărilor ad-hoc. Menţinute sub suzeranitatea Porţii şi sub „garanţia colectivă” a puterilor, cele
două ţări urmau „să se administreze liber şi în afara oricărei ingerinţe a Înaltei Porţi”, purtând
denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, separaţia administrativ-politică fiind
însă menţinută mai departe. Fiecare principat urma să fie condus de un domn şi miniştrii săi, ultimii
supuşi responsabilităţii ministeriale. Puterea legislativă trebuia să fie exercitată colectiv de domn,
Adunarea electivă din ţara respectivă şi Comisia centrală nou instituită, comună Principatelor. Puterii
judecătoreşti trebuia să i se asigure neatârnarea, realizându-de „progresiv” şi inamovibilitatea
magistraturii. Domnul urma să fie ales în fiecare ţară „pe viaţă” de către Adunarea electivă.
Din nou, ca şi în 1856 şi într-un mod de altfel firesc, Puterile Garante s-au dovedit, aşa cum afirma
un contemporan, „nişte părinţi adoptivi care nu se puteau înţelege asupra viitorului copiilor ce le
fuseseră daţi în grijă”. Problemele româneşti au fost ample şi, de obicei, dezbătute fără o înţelegere
profundă. Nu s-a putut ajunge la un consens în privinţa Unirii, deşi aceasta fusese cerută de cele două
Adunări ad-hoc. Soluţia la care marile puteri au ajuns – Convenţia de la Paris – a fost un compromis
care a dat naştere unei situaţii paradoxale: o titulatură unificatoare – Principatele Unite – în spatele
căreia se ascundea separaţia, fiind menţinuţi doi domni, două guverne, două administraţii şi două
adunări legislative. Totuşi, în convenţia realizată au pătruns şi unele stipulaţii „unioniste”, de care am
amintit. Salvatoare pentru mişcarea naţională românească avea să se dovedească prevederea prin care
se stabilea o egalitate de drepturi pentru locuitorii celor două Principate.
„Actul energic al întregii naţiuni române”, după cum justificat se exprima Mihail Kogălniceanu, dubla
alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat concretizarea eforturilor generaţiei paşoptiste,
evenimentul reflectând şi abilitatea prin care elita e reuşit să-şi exprime sentimentele patriotice printr-
o soluţionare curajoasă şi inteligentă în egală măsură a unei probleme fundamentale pentru existenţa
istorică a românilor dar care, totodată, devenise şi una de interes european. Europa a deschis uşa, iar
românii, prin reprezentanţii lor, au fost cei care au dus până la capăt procesul de unificare.
Serviciile secrete și revoluția din Ungaria
Autor Nicolae Stancu 2965 vizualizări
Evenimentele care s-au desfășurat în Ungaria între 23 octombrie și 14 noiembrie 1956 s-au situat pe
linia „destalinizării“, inaugurată de raportul prezentat de Hrușciov în luna februarie a aceluiași an, în
cadrul lucrărilor celui de-al XX-lea congres al PCUS. Noul lider sovietic denunțase atunci în termeni
foarte duri crimele și greșelile comise de Stalin, precum și politica economică ineficientă promovată
de acesta. De remarcat este faptul că discursul lui Hrușciov a fost rostit într-o sesiune închisă a
Congresului, nefiind făcut public. Copiile textului respectiv se aflau în custodia KGB-ului, care avea
sarcini concrete pe linia protejării acestora.
C.I.A. acționează
Deși opinia publică nu a avut cum să cunoască imediat reacția la acest discurs în cadrul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice și nici în partidele din țările Blocului Estic, serviciile de informații ale
S.U.A., prin inițierea unor măsuri combinative, au reușit să intre în posesia textului respectiv și să-l
dea publicității.
Astfel, la data 4 iunie 1956, cotidianul The New-York Times a publicat integral în paginile sale textul
în cauză, iar posturile de radio Europa Liberă și Libertatea au transmis frecvent, în cadrul unor
emisiuni speciale, conținutul discursului atât în URSS, cât și în celelalte state est-europene. Inițiativa
americanilor de a publica discursul secret al lui Hrușciov a vizat refacerea echilibrului balanței în
competiția Est-Vest, având în vedere că, la data de 21 aprilie 1956, serviciile secrete sovietice
descoperiseră Operațiunea Gold, respectiv tunelul subteran construit de americani pe sub linia de
demarcație a Berlinului, cu scopul de a intercepta comunicațiile secrete ce se efectuau între URSS și
celelalte state din Blocul Estic.
Printr-o manevră de ordin propagandistic, comandamentul militar sovietic din Berlinul de Est a invitat
reprezentanți ai mass-media să viziteze tunelul, prezentându-le „dotarea tehnică”, apoi a organizat o
conferință de presă pe această temă. Descoperirea tunelului de către sovietici și, implicit, încetarea
Operațiunii Gold, după o perioadă de trei ani de muncă susținută (construirea tunelului începuse în
1953), a dezamăgit pe agenții serviciilor secrete americane, cei mai mulți dintre aceștia fiind
deprimați de cele întâmplate.
Pentru a reface moralul Agenției, Allen Dulles, directorul CIA, considera că era nevoie de un succes
al acțiunilor serviciului de spionaj american, prilejul fiind oferit chiar de interceptarea discursului
secret al liderului de la Kremlin.
Publicarea discursului într-un astfel de context a provocat imediat reacții puternice atât în Europa de
Vest, cât și în statele din Est. Relevantă, în acest sens, este greva declanșată în ziua de 28 iunie de
către muncitorii polonezi din Poznan. Au fost uciși peste 40 de muncitori ca urmare a intervenției
brutale a organelor de represiune poloneze. De menționat este faptul că până în luna octombrie 1956,
în cadrul Blocului Estic, s-a înregistrat o adevărată criză, provocată îndeosebi de afirmațiile și ideile
exprimate în cadrul discursului menționat.
Hrușciov evidențiase fără rezerve greșelile și atrocitățile comise de Stalin și recomandase aderarea la
un liberalism politic și economic care să înlocuiască totalitarismul stalinist. Acest discurs, însă, a avut
un alt efect asupra comuniștilor din China, în sensul că Mao Tze-Dong s-a simțit obligat să se detașeze
în mod evident de liderul de la Kremlin, el fiind adeptul principiului exercitării controlului de către
comunismul stalinist ca bază ideologică. Mao considera, la fel ca și Stalin, că regimurile comuniste
nu trebuie să tolereze divergențe sau opoziții în cadrul lor, iar „indivizii care stau în drum trebuie
striviți”.
Apar „zone fierbinți“
În prima parte a lunii octombrie 1956, când propaganda pe marginea discursului rostit de Hrușciov la
Congresul al XX-lea al PCUS, precum și cu privire la descoperirea tunelului construit de americani
pe sub linia de demarcație a Berlinului nu mai era de strictă actualitate, atenția opiniei publice a fost
orientată spre Ungaria, Polonia, România și Canalul de Suez, acolo unde evenimentele s-au desfășurat
cu rapiditate și nu au putut fi previzionate.
Asemenea zone „fierbinți” au generat o stare deosebit de tensionată în cadrul relațiilor internaționale,
existând chiar riscul, după unele aprecieri, al declanșării unui al treilea război mondial. A urmat
Ungaria. Ca urmare a noului suflu politic venit de la Kremlin, s-au înregistrat primele fisuri în
sistemul politic instituțional din Blocul Estic, considerat până atunci foarte trainic și de neînlocuit.
Primele evenimente au fost înregistrate la Budapesta. La data de 6 octombrie a avut loc o procesiune
solemnă privind reînhumarea osemintelor lui Laszlo Rayk, cea mai reprezentativă personalitate a
comuniștilor maghiari, căzută victimă regimului instaurat de Mathias Rakosi, un lider comunist,
adeptul utilizării practicilor staliniste. Cei peste o sută de mii de participanți la procesiune nutreau
speranța că evenimentul ar putea constitui un început al dispariției stalinismului din Ungaria.
După circa săptămâni a apărut la Budapesta știrea referitoare la schimbările operate în conducerea
Partidului Comunist Polonez. La Varșovia, în urma unei confruntări politice cu vechea conducere
stalinistă, a învins Wladyslav Gomulka, personalitatea care reprezenta în cadrul partidului său linia
reformatoare, asemănătoare cu cea promovată de Imre la Budapesta. Uniunea Sovietică a reacționat
imediat la aceste schimbări.
Astfel, Hrușciov s-a deplasat inopinat la Varșovia, iar forțele sale militare au fost puse în stare de
alertă. Interesele de securitate ale URSS nu admiteau asemenea schimbări bruște și radicale în țările
Tratatului de la Varșovia, înfăptuite fără aprobarea sau, cel puțin, informarea sa. Atitudinea unitară a
conducerii poloneze față de Hrușciov și poziția fermă a lui Gomulka alături de sistemul de alianță al
Tratatului de la Varșovia au înlăturat pericolul unei intervenții în forță a armatei sovietice în Polonia.
În semn de solidaritate cu poporul polonez deschis spre reforme, dar mai ales pentru a-și realiza
propriile revendicări, studenții maghiari au inițiat o demonstrație pașnică în ziua de 23 octombrie
1956. În acea zi a ieșit pe străzile capitalei Ungariei, alături de studenți, aproape întreaga populație a
orașului. Un număr impresionant de manifestanți (peste două sute de mii) așteptau în fața
Parlamentului cuvântarea lui Imre Nagy.
Câțiva manifestanți au dărâmat statuia lui Stalin, iar un grup masiv situat în fața clădirii în care se
afla postul național de radio a solicitat transmiterea în direct a revendicărilor. Întrucât situația
devenise extrem de încordată, unitățile Serviciilor Securității Statului (AVH) au deschis focul asupra
demonstranților care au forțat intrarea în clădirea radioului.
Imre Nagy, liderul opoziției reformatoare din Partidul Comunist Ungar, în speranța că va reuși să
aplaneze conflictul deschis, a acceptat, la data de 24 octombrie, funcția de prim-ministru.
Evenimentele au luat amploare, îmbrăcând forme de o violență ieșită din comun. Grupuri de tineri și
adolescenți, îndeosebi din rândul muncitorilor, elevilor din școli profesionale și licee, proveniți din
cartierele periferice, din zonele industriale ale Budapestei și din căminele muncitorești și internate s-
au înarmat și au arborat steagurile tricolore cu stema comunistă decupată.
Revoluționarii maghiari distrug simbolurile stalinismului
În perioada 24-28 octombrie aceștia au opus rezistență forțelor militare sovietice de ocupație care au
intervenit pentru a restabili ordinea. O parte a unităților militare ungare au fraternizat cu insurgenții.
Cu excepția câtorva unități ale AVH, statul stalinist maghiar s-a prăbușit. S-a creat, în câteva zile,
sistemul instituțional propriu al revoluției. În urma demonstrațiilor desfășurate în orașele de provincie
au luat ființă comitetele revoluționare, iar în fabrici au fost alese comitete muncitorești.
La data de 25 octombrie, în fața Parlamentului, unități ale AVH au deschis focul asupra
demonstranților neînrmați, producându-se un adevărat masacru. Același lucru s-a întâmplat și în alte
orașe de provincie, unde și-au pierdut viața zeci de oameni. După trei zile, Imre Nagy a ordonat
încetarea focului, iar ulterior conducerea de partid a acceptat cele mai multe dintre revendicările
solicitate de revoluționari.
Schimbări de situație
Primul-ministru Imre Nagy a fost pus în fața unei decizii istorice. Pentru a rezolva situația, care risca
să arunce Ungaria în haos și anarhie, a decis acceptarea revendicărilor populare. Deciziile istorice din
1 noiembrie, privind ieșirea Ungariei din Tratatul de la Varșovia și declararea neutralității, au fost
răspunsuri pragmatice la măsurile intervenționiste ale sovieticilor.
Prin gestul său, Imre Nagy s-a opus astfel intereselor și dogmelor partidului comunist și dogmelor
comuniste internaționale aflate sub tutela sovieticilor, identificându-se cu revendicările națiunii. Între
timp, însă, s-a produs o ruptură în statul major al revoluției; în seara zilei de 1 noiembrie, Janos Kadar
s-a deplasat la Ambasada sovietică, iar de acolo a plecat la Moscova, unde, la data de 2 noiembrie,
după lungi discuții, a acceptat formarea unui nou guvern.
Reacții la București
Poziția adoptată de către regimul lui Dej în timpul și după revoluția din Ungaria a dovedit încă o dată
că acesta a fost unul dintre cele mai represive regimuri comuniste din răsăritul Europei, iar România
unul dintre cele mai fidele state-satelit ale Uniunii Sovietice. Fidelitatea liderului comunist român
față de modelul stalinist s-a manifestat și în acțiunile în care au fost implicate organele de securitate.
La data de 1 noiembrie 1956, Nikita Hrușciov și Gheorghi Malenkov au efectuat o vizită la București,
pentru a analiza și evalua cu liderii români, bulgari și cehoslovaci criza din Ungaria. Din conținutul
unor documente occidentale, rezultă că Hrușciov ar fi solicitat ca trupele române să fie folosite pentru
înăbușirea revoltei de la Budapesta. Față de această inițiativă, Gheorghiu-Dej și Emil Bodnăraș ar fi
manifestat rezerve, argumentând că „datorită numărului mare de maghiari din armata română,
precum și simpatiei generale pentru Ungaria, armata nu prezintă suficientă încredere pentru astfel
de operațiuni”.
În același timp, se crease și teama unui conflict de nerezolvat cu minoritatea maghiară din România.
Explicațiile lui Dej și Bodnăraș apar într-o totală contradicție cu cele formulate de Hrușciov, care, în
scrierile sale memorialistice, susține că a existat o ofertă de ajutor militar din partea conducătorilor
români și bulgari.
Cert este că cei trei conducători români – Dej, Bodnăraș și Ceaușescu – s-au pronunțat în favoarea
unei intervenții militare ferme împotriva guvernului condus de Imre Nagy. Trupele sovietice care
staționau în România s-au aflat printre primele care, la data de 26 octombrie, au traversat granița cu
Ungaria, pentru a susține prezența Armatei Roșii și a înăbuși revoluția anticomunistă de la Budapesta.
Deși din motive diverse nu s-a acceptat implicarea armatei române în astfel de evenimente, s-a
hotărât, totuși, intervenția prin intermediul organelor de securitate ale României. O persoană-cheie
din PMR, care a sprijinit măsura de intervenție sovietică în Ungaria a fost Emil Bodnăraș.
În timpul revoluției din Ungaria el a fost numit în funcția de ministru al transporturilor și
comunicațiilor, calitate în care a supervizat lărgirea drumurilor de importanță strategică pentru trupele
sovietice aflate în tranzit prin România. Tot el a contribuit - într-o manieră asemănătoare - și la
realizarea angajamentelor privind detenția lui Imre Nagy în țara noastră, având în vedere că la data
de 22 noiembrie, o delegație a PMR formată din Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Emil Bodnăraș și
Valter Roman, i-a făcut o vizită lui Janos Kadar, noul prim-secretar al Partidului Muncitoresc
Socialiat Ungar.
În realitate, el a fost deținut într-o casă conspirativă a Securității, de la Snagov, unde a fost interogat
de Boris Șumilin, principalul consilier KGB pentru activități contrarevoluționare. Pe perioada
detenției în țara noastră, lui Imre Nagy nu i s-a permis să fie vizitat de către reprezentanți ai ONU,
așa cum promisese Grigore Preoteasa, întrucât aceștia puteau constata la fața locului dacă liderul
maghiar era supus constrângerii.
Alți susținători importanți ai lui Imre Nagy i-au împărtășit soarta în România, printre aceștia
numărându-se și filozoful ungar Georgy Lukcacs. Un alt scop al vizitei lui Bodnăraș la Budapesta l-
a constituit ajutorul dat de acesta la reorganizarea Serviciului de Securitate al Statului Ungar (AVH),
care fusese decimat în timpul evenimentelor, deși se încerca acreditarea ideii potrivit căreia
deplasarea în Ungaria s-a efectuat doar pentru a furniza alimente și medicamente necesare de urgență
în urma revoluției.
Demonstranți pe străzile Budapestei
Pe acest fond, câteva sute de agenți ai Securității, de etnie maghiară, au fost trimiși la Budapesta.
Prezența îndelungată a lui Bodnăraș în capitala ungară relevă faptul că cel în cauză s-a implicat activ
în operațiunea respectivă, așa cum și Gheorghiu- Dej, pe timpul vizitei întreprinse în țara vecină, a
contribuit la reorganizarea Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. Un alt agent sovietic „în straie
românești”, care l-a asistat pe Bodnăraș, a fost Wilhelm Einhorn, un maghiar de origine evreiască din
Transilvania, recrutat de NKVD.
Acesta a fost numit, în toamna anului 1948, în funcția de director al secretariatului DGSP, iar la 30
martie 1951, când a fost înființată DIE, a devenit unul din cei doi locțiitori ai șefului acestei structuri
informative. Potrivit relatărilor lui Ion Mihai Pacepa, Einhorn a fost trimis în misiune la Budapesta
folosind acoperirea de consilier al Ambasadei României.
Datele și informațiile obținute în problema respectivă erau transmise la București, pe diferite canale,
inclusiv prin intermediul curierului diplomatic. Sunt unele indicii potrivit cărora operațiunea ar fi fost
coordonată de Nicolae Ceaușescu, cu ajutorul unui consilier sovietic.
Occidentul rămâne impasibil
Referitor la aceste evenimente s-a pus problema de ce occidentalii nu au intervenit pentru a sprijini
și asigura succesul revoluției anticomuniste din Ungaria și chiar pentru a încuraja mișcările de
emancipare de sub dominația Moscovei în restul Blocului Răsăritean, având în vedere că situația era
favorabilă tocmai datorită suflului reformator și, în același timp, antisovietic prezent în acea perioadă.
Unele documente americane evidențiază faptul că serviciile speciale ale SUA pregătiseră din timp
operațiunea numită „Red Sox-Red Cap”, cu scopul de a realiza o confruntare pe frontul secret cu
sovieticii. Dar, din nefericire, evenimentele s-au succedat mai rapid, depășind viziunile strategice și
înainte să se poată lua o decizie politică în legătură cu poziția SUA față de criza din Europa de Est.
În SUA se desfășura în acea perioadă campania pentru alegerile prezidențiale, așa că nu era un
moment propice pentru intervenție. De altfel, o intervenție a trupelor NATO în Ungaria a fost
eliminată din capul locului, sub motivația că Armata Roșie avea capacitatea de a rezista la asemenea
atacuri. Despre URSS se cunoștea că dispunea în Europa Centrală de mai multe trupe și arme decât
ar fi putut să înfrunte NATO.
Dar cel mai important aspect îl constituie acela că în alianța occidentală se produsese o ruptură ca
urmare a evenimentelor din Suez, astfel că SUA, după cele întâmplate, s-au limitat să condamne
formal intervenția Armatei Roșii în Ungaria, ceea ce a lăsat să se înțeleagă în mod clar că nu vor
sprijini cu forță militară „eliberarea națiunilor captive” și că nu vor utiliza violența pentru sfidarea
monopolului politic al Moscovei în zonă.
Un bloc de marmură, comandat în secolul al
XVII-lea, va fi livrat în curând la Palatul
Versailles
Autor Redactia 3167 vizualizări
Găsit la marginea unei cariere de piatră din Aude, departament situat în sudul Franței, în apropiere
de granița cu Spania, un bloc de marmură comandat în secolul al XVII-lea de Palatul Versailles va fi
transportat la destinație cu o întârziere de 349 de ani.
Blocul de marmură roșie de Caunes a fost descoperit la marginea unei cariere de piatră. Blocul de trei
tone a fost comandat de Versailles, în timpul construcției palatului, în secolul al XVII-lea. Marmura
trebuia folosită pentru construirea unei capele în curtea palatului, însă proiectul a fost abandonat.
”Am decis să onorăm comanda”, a declarat Khalid Massoud, managerul carierei de piatră, citat de
publicația franceză Le Parisien.
Blocul de marmură va fi livrat folosind mijloacele de transport și ruta din secolul al XVII-lea.
Marmura va fi transportată cu un car de lemn tras de cai până la Canal du Midi, apoi va fi transportată
pe apă cu o barjă de lemn, trasă tot de cai, de-a lungul canalului. Ajunsă la destinație, marmura va fi
sculptată pe în curtea Palatului Versailles.
www.jurnalul.ro
Cutremur în Vrancea
email print
0
01 Mar 2019 - 08:59
Un seism cu magnitudinea 3,6 pe scara Richter s-a produs vineri, la ora locală 00:11, în zona
seismică Vrancea, judeţul Vrancea, informează Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru
Fizica Pământului (INCDFP).
Seismul a avut loc la o adâncime de 89 de km, iar cele mai apropiate oraşe de epicentru au fost:
Nehoiu (34km), Covasna (42km), Întorsura Buzăului(54km), Târgu Secuiesc (55km), Slanic-
Moldova (57km).
În luna februarie 2019, în România au avut loc 30 de cutremure, cu magnitudini cuprinse între 2,2 şi
3,9 pe scara Richter.
Anul trecut, cel mai puternic seism a avut loc în data de 28 octombrie, în judeţul Buzău, şi a avut o
magnitudine de 5,8 pe Richter, mişcarea tectonică fiind resimţită şi la Bucureşti.
În 2017, cel mai mare cutremur de pe teritoriul ţării a fost înregistrat pe 8 februarie, în judeţul
Buzău, şi a avut o magnitudine de 5 pe Richter, în timp ce în 2016 au avut loc două cutremure de
peste 5 grade, unul în septembrie, iar un altul în decembrie.
AGERPRES
Un mare compozitor, laureat cu 4 Oscaruri, a
murit la 89 de ani
email print
0
01 Mar 2019 - 09:11
Compozitorul, dirijorul şi interpretul american de origine germană André Previn, care a fost
recompensat cu patru premii Oscar de-a lungul carierei sale, a murit joi la vârsta de 89 de ani, a
anunţat agenţia care îl reprezenta, IMG Artists, într-un comunicat citat de AFP şi EFE.
Muzicianul a fost căsătorit cu actriţa americană Mia Farrow, cu care a avut trei copii biologici şi trei
adoptaţi, printre care Soon-Yi, care a devenit mai târziu partenera regizorului Woody Allen.
Cauzele decesului lui André Previn nu au fost precizate.
Născut în Berlin la 6 aprilie 1929 din părinţi evrei, André Previn s-a stabilit în SUA în 1939
împreună cu familia sa care a fugit de persecuţia nazistă. De la sfârşitul anilor '40, muzicianul a
lucrat la Hollywood ca aranjor şi compozitor, o colaborare recompensată cu patru premii Oscar
pentru coloana sonoră a filmelor 'Gigi' (1958), 'Porgy and Bess' (1959), 'Irma la Douce' (1963) şi
'My Fair Lady' (1964).
Compozitorul de succes John Williams, care a semnat muzica pentru 'Star Wars', a explicat într-un
documentar pentru BBC consacrat lui André Previn, că acesta a avut o influenţă majoră asupra
muzicii sale.
André Previn a compus şi numeroase fragmente clasice, precum concerte şi opere, printre care şi 'A
Streetcar Named Desire' ( 'Un tramvai numit dorinţă'), salutată de critici şi jucată în numeroase
oraşe. El a fost şi dirijor, conducând mai multe ansambluri muzicale de renume precum Royal
Philharmonic din Londra, New York Philharmonic sau London Symphony Orchestra.
Pe lângă realizările în domeniul muzicii clasice, André Previn era cunoscut şi ca pianist de jazz,
acompaniind vedete ale genului precum cântăreaţa americană Ella Fitzgerald, trompetistul Dizzy
Gillespie sau pianistul Oscar Peterson.
Diversitatea compoziţiilor sale recompensate cu zece Grammy Awards demonstrează complexitatea
creativă a muzicianului, de la albume de jazz solo sau muzică de film, până la dirijarea de concerte
înregistrate pe albume.
Amabil şi iubitor de viaţă, compozitorul era şi un obişnuit al televiziunii şi al emisiunii săptămânale
'André Previn's Music Night' difuzată de postul britanic BBC, care l-a transformat într-un "star",
potrivit London Symphony Orchestra, care a publicat joi un lung necrolog dedicat celui care i-a fost
dirijor între 1968 şi 1979.
AGERPRES
Grupul bancar austriac Erste Group estimează că impactul suportat de pe urma taxei pe activele
bancare introdusă recent de Guvernul de la Bucureşti va fi de peste 100 milioane euro în anul 2019,
a declarat joi directorul general de la Erste Group, Andreas Treichl, transmite APA.
Suma anunţată de Andreas Treichl, în conferinţa cu prilejul publicării rezultatelor anuale organizată
la Viena, este mai mică decât estimările analiştilor potrivit cărora povara pentru Erste Group a noii
taxe ar urma să se situeze în jurul a 120-150 milioane de euro pe ansamblul anului 2019.
Treichl a subliniat că Erste Group, care deţine BCR, va face faţă cu bine acestei taxe care va afecta
însă mai serios băncile locale din România şi rămâne de văzut cum noile politici fiscale vor afecta
economia românească în ansamblu. În acest moment se poartă negocieri şi este foarte posibil ca
situaţia să fie clarificată, a declarat Andreas Treichl.
La finele anului trecut, Guvernul de la Bucureşti a stabilit, prin Ordonanţa 114/2018, impozitarea
activelor financiare ale băncilor în cazul unui nivel al ROBOR mai mare de 2%.
Joi, Erste Group a raportat un profit net de aproape 1,793 miliarde de euro în 2018, în creştere cu
36% faţă de 2017, fiind cel mai bun rezultat înregistrat de grup în cei 200 de ani de activitate. De
asemenea, subsidiara din România, Banca Comercială Română (BCR) a realizat anul trecut un
profit net de peste 1,202 miliarde de lei (258 milioane euro), în creştere cu 80% faţă de anul
precedent, când a raportat 668,1 milioane de lei.
Erste Group Bank are o expunere mare pe România, aproximativ 8,4% din veniturile sale fiind
asigurate de Banca Comercială Romană (BCR), cea mai mare bancă din România.
BCR oferă o gamă completă de produse şi servicii financiare prin intermediul unei reţele de 512
unităţi de retail amplasate în majoritatea oraşelor cu mai mult de 10.000 de locuitori din toată
România şi prin cele 21 de centre de business şi 23 de birouri mobile dedicate companiilor.
AGERPRES
România a fost anul trecut ţinta mai multor atacuri cibernetice de amploare venite din spaţiul estic,
într-unul dintre cazuri specialiştii români reuşind să identifice un virus informatic cu ajutorul
tehnologiei bazate pe inteligenţa artificială, au declarat reprezentanţi ai SRI.
Potrivit acestora, începând cu anul 2016, s-a înregistrat o explozie a atacurilor informatice în toată
lumea, ţintele fiind îndeosebi statele din Occident. Atacurile de acest fel au o mare complexitate, cu
efecte pe termen mediu şi lung şi sunt foarte greu de detectat. Scopul lor nu este de a distruge
infrastructura statului vizat, ci urmăresc extragerea de informaţii din instituţii publice, a precizat
sursa citată.
Pentru ca aceste atacuri cibernetice să aibă succes sunt alocate resurse umane, tehnologice şi
financiare impresionante. De exemplu, pentru a susţine o campanie de acest tip atacatorii folosesc în
jur de 2.000 de servere, iar costurile se ridică la sute de milioane de euro.
În anul 2018, România a fost, alături de alte state din Europa, ţinta unor asemenea atacuri de mare
amploare venite dinspre Est, fiind afectate mai multe instituţii publice.
Ca o premieră, specialiştii din SRI au reuşit să dea de urma unui virus cu ajutorul tehnologiei bazate
pe inteligenţa artificială. Prin această tehnologie avansată a fost detectată o anomalie de
comportament şi astfel a fost identificat şi malware-ul folosit de atacatori. În urma analizelor, a fost
identificată atât zona de unde provenea atacul, cât şi modul în care virusul extrăgea informaţiile.
Reprezentanţi ai SRI au recunoscut că reducerea bugetului acestei instituţii ar putea afecta
capacitatea României de a face faţă unor asemenea atacuri cibernetice, deoarece nu se va putea
achiziţiona aparatură de înaltă performanţă şi este posibil să nu mai fie nici bani pentru ca
specialiştii să meargă la cursuri în străinătate.
Pe lângă anihilarea acestor atacuri ce par a fi opera unor servicii de informaţii din spaţiul estic, SRI
se preocupă şi de ameninţările din aşa-zisul "Dark Web", site-uri care nu apar pe motoarele de
căutare convenţionale precum Google sau Yahoo. Se apreciază că această "partea ascunsă"
reprezintă aproximativ 93% din totalitatea paginilor de Internet din lume. Este un loc folosit de
grupările criminale pentru a tranzacţiona mărfuri de contrabandă, arme, droguri sau organe pentru
transplant. Partea "invizibilă" a Internetului este folosită şi pentru pornografie infantilă, propagandă
teroristă sau asasinate la comandă, arată sursa citată.
Aceste site-uri sunt foarte greu de identificat şi monitorizat, iar în multe cazuri grupările criminale
folosesc pentru tranzacţii monede virtuale de tipul Bitcoin.
AGERPRES
Neverland, fosta reşedinţă din California a cântăreţului american Michael Jackson, a revenit pe
piaţa imobiliară cu preţul de 31 de milioane de dolari, o sumă considerabil mai mică în comparaţie
cu preţul ei de vânzare fixat în urmă cu patru ani, care era de 100 de milioane de dolari, informează
AFP.
Această proprietate, amenajată într-un perimetru cu suprafaţa de peste 10 kilometri pătraţi, este
situată în apropiere de Santa Barbara şi conţine 22 de clădiri, inclusiv o reşedinţă principală cu şase
camere, un lac şi un teren de tenis.
În mai 2015, ferma californiană a fost pusă în vânzare pentru 100 de milioane de dolari, după ce a
fost renovată de o companie de investiţii. La momentul respectiv, preţul de vânzare a fost considerat
"optimist" de anumiţi experţi, care au menţionat legăturile existente între această proprietate şi
presupusele agresiuni sexuale comise asupra unor minori de care a fost acuzat Michael Jackson în a
doua parte a carierei sale.
Ferma Neverland a fost percheziţionată în anul 2003 în cadrul unei anchete demarate de
oficialităţile americane.
Reducerea de preţ a fost cauzată parţial de seceta care a afectat regiunea californiană şi a influenţat
negativ piaţa imobiliară locală, a declarat pentru mass-media americane Kyle Forsyth, unul dintre
agenţii care se ocupă de acest dosar. Reşedinţa se află într-o stare bună, potrivit spuselor sale.
Michael Jackson ar fi plătit 19,5 milioane de dolari în anii 1980 pentru a achiziţiona această
proprietate, pe care a transformat-o într-un veritabil parc de distracţii, ce includea o mini-grădină
zoologică, numeroase instalaţii de jocuri şi grădini.
O companie imobiliară a cumpărat Neverland în 2008 cu suma de 22,5 milioane de dolari. Michael
Jackson, supranumit "regele muzicii pop", a murit în anul următor.
Anunţul referitor la noul preţ de vânzare al fermei Neverland a fost făcut în contextul în care HBO
urmează să difuzeze duminică un documentar de patru ore, intitulat "Leaving Neverland", ce
prezintă mărturiile făcute de doi bărbaţi în jurul vârstei de 30 de ani, care afirmă că au fost victimele
unor abuzuri sexuale comise de Michael Jackson pe când aveau vârstele de şapte respectiv zece ani.
"Neverland" este o insulă fictivă din operele scriitorului J.M. Barrie, în care se desfăşoară aventurile
personajului Peter Pan şi ale prietenilor acestuia, care refuză să crească şi să se maturizeze.
Termenul "Neverland" este adeseori folosit ca o metaforă pentru a descrie copilăria eternă,
caracterul copilăros al unor persoane, imortalitatea şi fuga de realitate.
În 1993, un adolescent de 13 ani a depus o plângere împotriva megastarului pop, pe care l-a acuzat
de atingeri nepotrivite. Procesul s-a încheiat printr-un acord al părţilor şi prin plata unei despăgubiri
de 15 milioane de dolari. În 2005, Michael Jackson a fost judecat pentru presupuse abuzuri comise
asupra unui alt minor, însă starul pop a fost achitat.
AGERPRES
Tabloul "Plugul cu boi" de Nicolae Grigorescu a fost adjudecat, joi seara, la preţul de 37.500 de
euro, la licitaţia de artă de Mărţişor, organizată de Artmark la Palatul Cesianu-Racoviţă din
Capitală.
Lucrarea "Plugul cu boi", ce a aparţinut vreme îndelungată colecţiei artistului, a fost cel mai bine
cotat lot al sesiunii, fiind estimat la 30.000 - 50.000 de euro.
ADVERTISING
inRead invented by Teads
"Plugul cu boi pe scara atelierului din Câmpina a lui Nicolae Grigorescu - sursa foto: artmark.ro
La sume ridicate au fost adjudecate şi alte tablouri semnate de Grigorescu - "Târg la Rucăr", din
fosta colecţie istorică a dr. Alexandru Obregia, la 27.000 de euro, "Ţărăncuţă", din colecţia
scriitorului Alexandru Vlahuţă, la 26.000 de euro.
Printre lucrările cumpărate la preţuri mari s-au mai numărat şi "Păpuşica blondă" şi "Tătăroaică la
Balcic" de Nicolae Tonitza, la 22.000 de euro, respectiv la 8.500 de euro.
Tot joi seara, Artmark a organizat o licitaţie de covoare. Printre loturile adjudecate la această
sesiune s-a numărat un covor oltenesc din lână, din Mehedinţi, primit cadou de Nicolae Ceauşescu
la a 55-a aniversare (1973). Acest lot, însoţit de certificat RA-APPS, a avut un preţ de pornire de
500 de euro şi a fost adjudecat la 1.200 de euro.
AGERPRES
AGERPRES
România este o ţară cu ştate vechi pe piaţa europeană a lohnului. Marile branduri de modă ale
lumii îşi produc aici colecţiile de serie de ani de zile, dar situaţia s-ar putea schimba în viitoar.
Creşterea constantă a salariului minim pe economie nu le pică prea bine, aşa că unele aleg să
plece în ţări mai ieftine. Şi asta în timp ce personalul necalificat din fabricile de textile şi
încălţăminte migrează spre sectorul de componente auto, atras de venituri mai mari. În acest
timp, lipsa specialiştilor îi determină pe ingineri să lucreze pe posturi de tehnicieni şi maiştri.
În industria textilă autohtonă activau anul trecut 9.710 companii care aveau peste 250.000 de
angajaţi. Circa 80% din producţie este destinată exportului, valoarea acestora ridicându-se anul
trecut la şase miliarde de euro.
Creşterea venitului minim i-a obligat pe producători să mărească salariile cu 26%, fapt ce a
determinat firmele mai mici, care au sub 50 de angajaţi, să se închidă. Mai mult, criza de personal
îi obligă pe angajatori să organizeze producţia într-un singur schimb şi să aducă salariaţii de la 60-
80 de kilometri distanţă, ceea ce duce şi la creşterea cheltuielilor. Salariul mediu în acest domeniu
este acum de peste 550 de euro, iar lipsa forţei de muncă face ca tehnicienii să fie de multe ori mai
bine plătiţi decât directorii. Problema mare este cu acest salariu minim care creşte în ritm rapid. Am
cerut Guvernului să acorde facilităţi asemănătoare cu industria de construcţii, spune preşedintele
patronatului din domeniu, spune reprezentantul FEPAIUS.
Creşterea industriei de componente auto este responsabilă în mare măsură de schimbarea profilului
industrial al ţării, România transformându-se dintr-un producător important de bunuri al industriei
de textile într-un reper al pieţei auto, potrivit specialiştilor de la Syndex, care au realizat studiul
„Industria auto. Incotro? Tendinţe globale, perspective periferice”. Angajaţii necalificaţi ai
fabricilor de textile migrează astăzi către cele auto, fapt ce crează o competiţie între cele două
ramuri, iar presiunea pe salarii este pusă de piaţa de autoturisme. Cu atât mai mult cu cât munca
necalificată, slab tehnologizată, din fabricile de cablaje şi componente auto este similară cu cea din
cele de textile.
„Industria auto concurează confecţiile pentru că veniturile sunt mai mari, prin urmare şi
salariile sunt superioare. Mai ales în sectorul de cablaje care nu poate fi automatizat şi
manufacturarea este mare”, Mihai Pasculescu, preşedinte FEPAIUS
Toate brandurile mari produc în România. Ei aduc un produs care trebuie apoi executat. Iar
producătorul trebuie să aibă specialişti, tehnologie. Foarte greu lumea înţelege că lohn-ul nu este
datorat lipsei de designeri, e vorba de producţia de masă. Brandurile mari nu au producţie proprie.”,
spune preşedintele FEPAIUS. Firmele româneşti care fac importurile de ţesături şi accesorii
întâmpină dificultăţi pentru că la importuri pentru reexport se plătesc TVA şi taxe vamale, iar
producătorul le recuperează abia după ce face exportul. Asta înseamnă că poate să treacă şi un an
până când primesc banii înapoi, în condiţiile în care în ţările din UE pentru importul de produse cu
scop de reexport nu se plătesc aceste taxe.
Investiţiile în terenuri arabile nu sunt o modalitate strălucită pentru a face bani însă un grup de
familii germane înstărite pariază că astfel pot să contracareze dobânzile reduse oferite de bănci,
transmite Bloomberg.
Aceste familii, printre care se numără şi descendenţii producătorului de avioane Claude Dornier, au
cumpărat terenuri agricole în România şi Uruguay iar acum încep să se orienteze spre o regiune şi
mai îndepărtată.
"Considerăm că Australia este foarte interesantă. Este singura ţară dezvoltată din lume care dispune
de terenuri agricole la preţuri rezonabile", a declarat Dirk Ruettgers, directorul Do Investment AG,
compania care se ocupă de investiţiile familiilor respective.
Apetitul pentru terenuri agricole a crescut în ultimii 20 de ani pe măsură ce investitorii încearcă să
cumpere active pentru a se proteja de inflaţie şi recesiune. Ruettgers, care descrie investiţiile în
terenuri arabile drept un instrument verificat de protejare împotriva crizei, a subliniat că mizează pe
un randament de şase până la nouă procente pe an.
"Populaţia creşte, terenul se împuţinează iar cererea de alimente este în creştere", a subliniat Dirk
Ruettgers.
Ideea de a investi în terenuri arabile a apărut când familia lui Silvius Dornier a decis să îi vândă
acţiunile pe care le deţinea la constructorul de avioane Dornier-Werke şi să gestioneze activele
printr-o companie de investiţii. Ulterior, în 2005, a fost înfiinţată compania Do Investment sub
forma unui asset manager indepedent care în prezent gestionează active în valoare de 350 milioane
de euro.
Primele investiţii în terenuri arabile ale Do Investment au fost făcute în România în urmă cu 13 ani.
În anul 2016 a fost făcute achiziţii de terenuri în Uruguay iar potrivit lui Ruettgers, noi achiziţii sunt
programate pentru lunile următoare.
România şi Uruguayul oferă nu doar preţuri scăzute la terenuri arabile ci şi un sol fertil şi o climă
favorabilă, ceea ce le face pieţe atractive. În plus, nu există bariere pentru intrarea investitorilor. "În
multe ţări, investitorilor nu li se permită să deţină un teren arabil în proporţie de 100%", a spus
Ruettgers.
Există însă şi unele dezavantaje, subliniază Andreas Esser, director general la brokerul german de
terenuri Greif & Meyer. "Terenurile agricole sunt o alternativă sigură de investiţii, în special în
Europa Occidentală. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte România, unde am avut odată afaceri, am
văzut o anumită reticenţă din parte clienţilor din cauza instabilităţii politice persistente şi a cazurilor
de expropriere din trecut", a spus Andreas Esser.
Cu toate acestea, una din ţările unde este puţin probabil ca aceste familiile bogate să investească
este chiar Germania, având în vedere că boomul de pe piaţa rezidenţială a dus la creşterea preţurilor
terenurilor arabile. "Pur şi simplu nu mai există preţuri rezonabile", a spus Ruettgers.
Potrivit unor date publicate în luna martie 2018 de Eurostat, Olanda a avut în anul 2016 cele mai
ridicat preţ din Uniunea Europeană la achiziţionarea unui hectar de teren arabil (63.000 euro), în
timp ce România este ţara cu cel mai ieftin teren arabil (în medie - 1.958 euro).
AGERPRES
AGERPRES
AGERPRES
O organizaţie obscură a anunţat vineri crearea unui guvern nord-coreean în exil, având drept
obiectiv eliminarea regimului de la Phenian, transmite AFP.
Gruparea, autointitulată Apărarea Civilă Cheollima (DCC), care le propune ajutorul său nord-
coreenilor care vor să fugă din ţară, a făcut să se vorbească despre ea în 2017, când a postat pe
internet o înregistrare video cu Kim Han Sol, fiul fratelui vitreg asasinat al liderului nord-coreean
Kim Jong Un, declarând că îi asigură securitatea după decesul tatălui său, Kim Jong-Nam, în
februarie 2017, la Kuala Lumpur.
Într-un lung comunicat pe site-ul său, publicat în limbile engleză şi coreeană vineri - când se
împlinesc 100 de ani de la una din primele manifestaţii populare coreene împotriva ocupaţiei
japoneze -, organizaţia se proclamă guvern provizoriu al Coreei de Nord, sub numele de 'Joseon
liber'.
'Joseon' este numele dinastiei care s-a aflat pe tronul coreean din 1392 până în 1910, anul anexării
de către Japonia, şi denumirea sub care este cunoscută această perioadă din istoria coreeană.
'Ne dedicăm în totalitate abolirii acestui Rău absolut care este o pată pe însuşi sufletul omenirii',
spune organizaţia, angajându-se să nu înceteze eforturile înainte 'ca lumina să revină cu adevărat
asupra Phenianului', şi declarându-se 'singurul reprezentant legitim al poporului coreean al
Nordului'.
'Joseon trebuie şi va fi liber. Ridicaţi-vă, voi care respingeţi sclavia', se mai spune în mesaj, însoţit
de o înregistrare video în care o femeie, al cărei chip nu poate fi recunoscut, îmbrăcată într-un
veşmânt tradiţional, citeşte comunicatul în faţa unui pavilion cu arhitectură coreeană.
Despre gruparea DCC şi responsabilii săi se cunosc foarte puţine lucruri, unii avansând ipoteza că
organizaţia ar putea avea legături cu serviciile secrete sud-coreene.
'Cheollima' (sau 'Chollima') este numele calului mitologic înaripat care este una din emblemele
Coreei de Nord.
În trecut, DCC a declarat că îi ajută pe 'compatrioţii' care au nevoie de protecţie şi le-a mulţumit
unor ţări ca Olanda, China ori SUA pentru ajutorul pe care doreau să-l acorde.
AGERPRES
Un seism cu magnitudinea 7,1 s-a produs în sudul Peru, la o distanţă de 67 de kilometri nord-
nordvest de localitatea Juliaca şi la o adâncime de 258 de kilometri, a anunţat Serviciul de
prospectare geologică al Statelor Unite (USGS), citat vineri de Reuters.
Centrul de avertizare pentru tsunami din Pacific a anunţat că, potrivit informaţiilor pe care le deţine
până acum, nu se aşteaptă producerea unui val tsunami devastator în Pacific.
AGERPRES
AGERPRES
O iniţiativă de repatriere a rezervelor de aur a fost lansată de senatorul PSD Şerban Nicolae şi de
preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, dar Banca Naţională a României (BNR) aşteaptă
o “solicitare de aviz”, după cum au declarat oficialii instituţiei.
“E o idee mai veche a mea avansată din 2015, când se înregistra deja o creştere economică
sustenabilă, continuă, coerentă şi relativ stabilă, cu o inflaţie ţinută sub control, cu o monedă
naţională predictibilă şi cu un curs raportat la principalele monede euro şi dolar stabil”,a declarat
Şerban Nicolae.
El consideră că “România nu mai este în situaţia de la sfârşitul anilor 90, când eram tot timpul cu
ochii pe opiniile FMI şi ale BM, ratingurile date de agenţiile internaţionale”, astfel că, în opinia sa,
repatrierea rezervelor de aur ar fi de dorit.
“Anul 2017 şi anul 2018 au confirmat acest lucru şi anume faptul că economia românească este în
continuare în creştere, că există o stabilitate economică la nivel macro şi că economia românească
ar putea să ofere asemenea garanţii de siguranţă”, explicat senatorul PSD.
Conform acestuia, România plăteşte o chirie Băncii Angliei, începând din 2005, pentru rezerva sa
de aur, de aproximativ de 300.000 euro pe an.
Purtătorul de cuvânt al BNR, Dan Suciu, l-a corectat însă, afirmând că taxa plătită este de 300.000
de lei, nu de euro.
La rândul său, Adrian Vasilescu, consultant de strategie la banca centrală, a venit cu precizări.
“Banca Naţională nu va intra în dezbaterea publică privind proiectul de lege cu rezerva de aur”, a
declarat Vasilescu. Acesta a precizat că potrivit legii de funcţionare a instituţiei pe care o reprezintă,
“orice proiect de act normativ care priveşte domeniile în care Banca Naţională are atribuţii va fi
adoptat după ce în prealabil s-a solicitat avizul Băncii Naţionale a României”.
“Rezerva de aur de 103,7 tone este estimată generic undeva la până în 4 miliarde de dolari, în timp
ce rezerva valutară depăşeşte 30 miliarde de dolari. Din punct de vedere al BNR, nu rezerva de aur
este principala resursă”, Şerban Nicolae, senator PSD
“Nu este uzual ca voci de la Banca Naţională să înceapă să-şi spună părerea în spaţiul public înainte
de a pleca acest document de la Banca Naţională care să exprime poziţia Consiliului de
Administraţie al acestei instituţii”, Adrian Vasilescu, consultant strategie la BNR
În sunet de fanfară, un tren ticsit cu trofee de război capturate în Siria a sosit, la jumătatea
săptămânii, în orașul Rostov-pe-Don. Aceasta este una dintre etapele turului național organizat
de armata rusă pentru a reaprinde sentimentele patriotice, într-un moment în care populația țării
este tot mai nemulțumită de politicile sociale și economice promovate de Kremlin.
Începută la Moscova, weekend-ul trecut, parada militară pe șine expune cea mai spectaculoasă
tehnică de luptă capturată de soldații ruși în timpul campaniei derulate de Rusia pe teritorul sirian
pentru menținerea la putere a președintelui Bashar al-Assad, scrie Reuters. „Trofeele” vor fi
prezentate în numeroase orașe, iar Kremlinul speră să adune zeci de mii de ruși, „mândri” de
realizările armatei lor. Între exponate figurează un tanc, transportoare blindate, drone, puști
automate și pistoale, arsenal pe care Ministerul rus al Apărării susține că l-a capturat în timpul
operațiunilor declanșate alături de trupele guvernamentale siriene de la militanții care au luptat
contra regimului de la Damasc. Mai mult, ca impresia să fie una și mai puternică, soldații ruși le
povestesc vizitatorilor cum au capturat echipamentul expus. Rusia a demarat intervenția militară din
Siria în 2015, schimbând soarta războiului în favoarea lui Al-Assad. Mulți ruși s-au arătat însă
extrem de contrariați de sosirea trenului în Rostov-pe-Don, considerând că banii aruncați pe un
asemenea spectacol propagandistic ar fi fost mult mai necesari pentru lucrări de infrastructură sau în
asistență socială, remarcă Reuters.
Economia Rusiei se află într-un regres pronunțat, iar populația devine tot mai nemulțumită de
măsurile propuse de executivul de la Moscova, susținut tacit de Kremlin.
Doi tineri au ajuns în atenția oamenilor legii după ce au abordat niște bărbați într-un club, cu scopul
de a le vinde droguri, după cum au spus cei din urmă. Aceștia erau jandarmi aflați în timpul liber,
care și-au sunat imediat colegii, dar i-au sesizat și pe polițiști. Însă, asupra lor au fost găsite cantități
mici de MDMA, motiv pentru care au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de deținere de
droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept.
ADVERTISING
inRead invented by Teads
Astfel, ambii au primit pedepse cu suspendare, dar decizia nu este definitivă. Menționăm că unul
dintre tineri este cunoscut cu antecedente penale, el fiind condamnat în trecut tot pentru consum de
droguri, dar și pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice.sursa: www.replicaonline.ro
Conform acestor cifre, care sunt în linie cu estimările analiştilor intervievaţi de Factset, inflaţia din
zona euro este departe de obiectivul ţintă al Băncii Centrale Europene (BCE), respectiv o creştere a
preţurilor mai mică, dar apropiată de 2%.
Creşterea inflaţiei în zona euro în luna februarie se explică în principal prin accelerare ritmului de
creştere a preţurilor la energie, care au înregistrat un avans de 3,5% în luna februarie 2019, după un
avans de 2,7% înregistrat în luna ianuarie, precum şi a preţurilor la alimente, băuturi şi ţigări, care
au înregistrat un avans de 2,4% în luna februarie 2019, după un avans de 1,8% înregistrat în luna
ianuarie.
În schimb, inflaţia de bază (core inflation), adică ceea ce rămâne după ce sunt eliminate preţurile
pentru bunuri volatile, precum energia şi alimentele, a scăzut uşor până la 1% în februarie, de la
1,1% în ianuarie. Inflaţia de bază este urmărită cu atenţie de Banca Centrală Europeană la
elaborarea deciziilor sale de politică monetară.
Estimarea publicată vineri de Eurostat este una preliminară, urmând ca o estimare revizuită precum
şi datele privind inflaţia în Uniunea Europeană să fie date publicităţii în data de 15 martie.
Anterior, Eurostat a informat că rata anuală a inflaţiei a scăzut în ianuarie la 1,4% în zona euro şi la
1,5% în Uniunea Europeană, de la 1,5% şi, respectiv, 1,6% luna precedentă, iar România, Letonia,
Estonia şi Ungaria au înregistrat cele mai ridicate rate ale inflaţiei din UE.
Eurostat a mai anunţat vineri că rata şomajului în zona euro a rămas stabilă la 7,8% în luna ianuarie,
cel mai scăzut nivel înregistrat după luna octombrie 2008. Cifra anunţată de Eurostat este superioară
estimărilor analiştilor intervievaţi de furnizorul de servicii financiare Factset, care mizau pe o rată a
şomajului de 7,9%. În schimb, Eurostat a revizuit în scădere cifrele pe luna decembrie 2018, când
rata şomajului în zona euro a fost de 7,8% de la 7,9% cât s-a anunţat anterior.
În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, Eurostat informează că rata şomajului a scăzut până la 6,5%
în luna ianuarie 2019, de la un nivel de 6,6% înregistrat în luna decembrie 2018.
În rândul statelor membre, cele mai mici rate ale şomajului în luna ianuarie 2019 se înregistrau în
Cehia (2,1%), Germania (3,2%), Ungaria şi Olanda (ambele cu 3,6%), Polonia (3,7%), Malta
(3,8%) şi România (3,9%). La polul opus, cele mai mari rate ale şomajului au fost observate în
Grecia (18,5% în luna noiembrie 2018) şi Spania (14,1%).
Eurostat subliniază că, în comparaţie cu situaţia din urmă cu un an, rata şomajului a scăzut în toate
statele membre, exceptând Danemarca şi Malta. În România, rata şomajului a coborât de la 4,4% în
ianuarie 2018, până la 3,9% în luna ianuarie 2019.
Evoluţia salariilor şi inflaţiei este urmărită cu atenţie de oficialii Băncii Centrale Europene pentru
stabilirea politicii monetare. AGERPRES
Citește și:
Martha Stewart, femeie de afaceri şi vedetă de televiziune, se va lansa într-o nouă industrie,
după ce a anunţat că a încheiat un parteneriat cu unul dintre cei mai importanţi producători
de canabis din lume, grupul canadian Canopy Growth, informează AFP.
Martha Stewart, femeie de afaceri de mare succes, creatoare de produse pentru gospodărie şi
producătoare a unor populare emisiuni de televiziune specializate în decoraţiuni de interior,
grădinărit şi bucătărie, va colabora cu Canopy Growth pentru a dezvolta "o nouă linie de produse",
ce au la bază CBD (canabidiol), una dintre substanţele active din compoziţia canabisului, a precizat
grupul canadian într-un comunicat.
Într-o perioadă în care mai multe teste clinice sunt în plină desfăşurare, Canpoy Growth precizează
că "se va baza pe vastele cunoştinţe deţinute de Martha Stewart în ceea ce priveşte produsele de larg
consum, explorând în acelaşi timp eficacitatea CBD şi a altor substanţe canabioide în privinţa
îmbunătăţirii calităţii vieţii oamenilor şi a animalelor".
"Sunt foarte nerăbdătoare să concretizez prima noastră colaborare, care va oferi produse adaptate
pentru animalele de companie", a adăugat ea.
În vârstă de 77 de ani, Martha Stewart, fost model, şi-a cultivat întotdeauna imaginea unei persoane
cu un spirit independent.
În urmă cu 15 ani, ea a petrecut cinci luni în închisoare, după ce a fost acuzată de infracţiuni
asociate unor tranzacţii ilicite comise în cadrul unei operaţiuni bursiere.
Citește și:
"Preşedintele Vladimir Putin îşi transmite promisiunile de sprijin şi de solidaritate colegului său
Nicolas Maduro", a declarat şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov în deschiderea unei întrevederi
cu vicepreşedinta venezueleană Delcy Rodriguez.
"Cooperăm cu dvs. într-un mod extrem de strâns şi ne coordonăm acţiunile pe scena internaţională.
Acest lucru are o semnificaţie specială într-un moment când Venezuela se confruntă cu un asalt
frontal şi cu o ingerinţă neruşinată în afacerile sale interne", a adăugat Lavrov, citat de agenţia RIA
Novosti.
Delcy Rodriguez a spus la rândul său că ţara sa este "victima unei agresiuni din partea SUA".
După întrevedere, Lavrov a anunţat de asemenea că "Rusia va continua să ajute autorităţile din
Venezuela să rezolve dificultăţile economice şi sociale, inclusiv prin acordarea de ajutor umanitar
legitim". El a precizat că Moscova analizează trimiterea unui nou transport de medicamente cerute
de Caracas.
Lavrov a spus de asemenea că Rusia ajută Venezuela cu provizii de grâu, dar fără a detalia, potrivit
Reuters.
Venezuela se confruntă cu cea mai gravă criză politică şi umanitară din istoria sa, marcată de o
inflaţie extrem de ridicată şi de lipsuri de produse de primă necesitate.
El a fost recunoscut preşedinte interimar sau este susţinut de circa 50 de ţări, dar preşedintele
Nicolas Maduro, sprijinit de aliaţii săi, printre care şi Rusia, a denunţat o tentativă de lovitură de stat
alimentată de SUA.
AGERPRES
Citește și:
Turcia a ridicat vineri restricţiile impuse în cazul paşapoartelor a aproape 60.000 de persoane
cu presupuse legături cu lovitura de stat eşuată din 2016, a anunţat Ministerul de Interne turc
citat de dpa.
În total, 57.191 de paşapoarte sunt acum libere de restricţii, în urma investigaţiilor, a indicat
ministerul pe site-ul său.
Sursa menţionată a adăugat că un număr total de 212.541 paşapoarte au fost revalidate până acum,
de la tentativa de lovitură de stat.
În represiunea de după puciul eşuat din 15 iulie 2016, guvernul de la Ankara a instituit restricţii în
cazul paşapoartelor a zeci de mii de oameni, pentru a-i împiedica să părăsească ţara.
Nu este clar câte paşapoarte au fost iniţial vizate de această măsură.
Printre motivele restricţiilor se numără presupuse legături cu clericul Fethullah Gulen, stabilit în
SUA, despre care Ankara susţine că a fost organizatorul tentativei de lovitură de stat din 2016.
Gulen, un fost aliat apropiat al preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, a negat orice implicare.
Viceprimarul Capitalei Aurelian Bădulescu a fost exclus, vineri, din PSD, după o ședință a filialei
PSD din Sectorul 4. Între Aurelian Bădulescu s-a produs o ”ruptură” în urmă cu aproximativ o lună.
Decizia vine după ce în urmă cu câteva zile PSD a eșuat în încercarea de a-l schimba din funcția de
viceprimar pe Bădulesc, printr-un vot în Consiliul General al Primăriei Municipiului București.
Pe 30 ianuarie, Gabriel Mutu anunţa că s-a decis retragerea sprijinului politic în cazul lui Aurelian
Bădulescu pentru funcţia de viceprimar al Capitalei, potrivit Antena 3.
Pe 31 ianuarie, Bădulescu afirma că edilul Sectorului 6, Gabriel Mutu, i-ar fi aruncat o sticlă plină
cu apă în zona feţei, adăugând că a reacţionat fără să se "tempereze" şi că a ieşit "o încrâncenare, un
clinci" sau, "mai pe româneşte, bătaie". Gabriel Mutu a negat că s-ar fi bătut cu viceprimarul
Capitalei, precizând că au avut doar o discuţie "mai aprinsă".
Vizita oficială în Egipt a avut loc în perioada 27-28 februarie 2019, când Ştefan-Radu Oprea,
ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, a fost primit la Cairo, de Mostafa
Madbouly, prim-ministru al Republicii Arabe Egipt.
Oficialul român s-a mai întâlnit cu Mohamed Shaker El-Markabi, ministrul electricităţii şi energiei
regenerabile, cu Mohamed El-Assar, ministrul producţiei militare, cu Amr Adel Nassar, ministrul
comerţului şi industriei, cu Tarek El Molla, ministrul petrolului şi resurselor minerale, şi cu doamna
Sahar Nasr, ministru al investiţiilor şi cooperării internaţionale.
Principalele teme de discuţie din întâlnirile bilaterale au vizat actualizarea cadrului juridic bilateral
care facilitează accesul oamenilor de afaceri în zonele de interes, inclusiv prin proiecte comune,
interesul companiilor din România în a se implica în proiectele majore de dezvoltare din Egipt.
Recent, au avut loc întâlniri între oameni de afaceri din România şi Egipt pentru concretizarea unor
proiecte în energie (construcţia de centrale electrice, servicii de transport şi distribuţie), utilaje de
extracţie pentru petrol şi gaze, petrochimie, vagoane sau turism.
Alte teme au vizat cooperarea industrială, cu scopul general de a satisface nevoile tehnologice ale
celor două economii şi de a contribui la creşterea volumului de business, promovarea oportunităţilor
de investiţii pentru companii joint-venture, în special în sectorul industrial, dar şi participarea
comună în proiecte din state terţe, în special în zone în care România sau Egiptul beneficiază de
tratament preferenţial, conform acordurilor bilaterale sau regionale, dezvoltarea sustenabilă şi
diversificarea comerţului bilateral.
Vizita oficială a fost organizată în contextul celei de-a treia sesiuni a Comisiei Mixte
Interguvernamentale de Cooperare Economică, Ştiinţifică şi Tehnică, co-prezidate de miniştrii
Ştefan-Radu Oprea şi Sahar Nasr.
Protocolul Sesiunii arată că părţile vor lucra pentru dezvoltarea cooperării în următoarele domenii
investiţii, comerţ bilateral, industrie, energie, agricultură, apă şi mediu, tehnologia informaţiei şi
comunicaţiilor, transport, turism, educaţie, tineret şi sport.
În context, ministrul Ştefan-Radu Oprea a semnat două Memorandumuri de Înţelegere, unul cu
Ministerul pentru Investiţii şi Cooperare Internaţională din Egipt, pentru promovarea cooperării în
afaceri pe pieţe terţe, iar celălalt cu Autoritatea Generală pentru Investiţii şi Zone Libere, pentru
cooperarea în domeniul investiţiilor, promovării start-up-urilor şi antreprenoriatului.
Ministrul Ştefan-Radu Oprea s-a întâlnit şi cu Abdel Moneam Al Tarras, preşedintele executiv al
Organizaţiei Arabe pentru Industrializare ('Arab Organization for Industrialization' - AOI).
Cele două părţi au agreat dezvoltarea relaţiilor dintre companiile din România şi AOI, pentru
proiecte în Egipt şi în Africa. Concret, printr-un parteneriat cu AOI, companiile din România vor
primi invitaţii pentru a deschide linii de producţie în nordul Africii, unităţi care vor beneficia de
acordurile de comerţ liber cu state din Africa. AOI este o entitate de stat care dispune de un buget
propriu şi care activează atât în industria de apărare, cât şi în sectorul civil - energie, infrastructură.
"Ne aflăm într-un moment foarte bun - România exercită mandatul de Preşedinte al Consiliului
Uniunii Europene, iar Egiptul prezidează Uniunea Africană. Companiile private au ocazia de a-şi
extinde pieţele de desfacere şi capacităţile de producţie, pe baza sinergiilor legate de tehnologiile şi
resursele naturale ale ambelor state", a spus Ştefan-Radu Oprea.
Egiptul este cea mai importantă piaţă pentru exporturile româneşti din Africa şi Orientul Mijlociu.
În 2018, volumul total al comerţului bilateral s-a ridicat la 918,1 milioane dolari, în creştere anuală
cu 45,23%. Exporturile României au fost de 796,9 milioane dolari, în creştere anuală cu 58,2%.
Principalele produse exportate sunt din următoarele categorii: produse vegetale, produse minerale,
lemn, material plastice şi cauciuc, metale comune, maşini electrice, automobile. Principalele
produse importate sunt produse vegetale, produse chimice, alimente, material plastic şi cauciuc,
textile. AGERPRES
Circa 6.500 de persoane au trebuit să fie evacuate vineri dimineaţa din zona de securitate a unui
aeroport din vestul Germaniei după ce un pasager a declanşat o alarmă trecând printr-o uşă de
urgenţă, informează dpa.
Potrivit poliţiei, o anchetă iniţială a arătat că un bărbat a deschis uşa de urgenţă din greşeală şi a fost
urmat de doi pasageri.
Călătorii care trecuseră deja de controalele de securitate au fost nevoiţi să se întoarcă în zona
publică a aeroportului, iar unii chiar să părăsească avioanele după ce se îmbarcaseră, potrivit unui
purtător de cuvânt al aeroportului.
După două ore, porţile au putut fi redeschise, deşi la porţile de securitate se formaseră cozi lungi, a
adăugat el.
Nimeni nu a fost arestat în legătură cu acest incident, a indicat un purtător de cuvânt al poliţiei. Uşa
pare să fi fost deschisă involuntar.
Aeroportul din Dusseldorf este al treilea ca mărime din Germania. Vineri, circa 75.000 pasageri
urmau să călătorească cu 634 de zboruri de pe acest aeroport.
Responsabilii aeroportului nu au precizat cu exactitate câte zboruri au fost afectate. Mai multe curse
au fost amânate şi unele anulate, deşi iniţial nu a fost clar dacă închiderea porţilor a fost motivul
pentru această perturbare a traficului aerian.AGERPRES
Citește și:
Pompeo: SUA nu vor împărtăşi informaţii cu ţările care folosesc tehnologia Huawei
Marea Britanie ar putea folosi tehnologia Huawei pentru reţelele 5G
Echipamentele Huawei, puse sub semnul întrebării și în Norvegia
În acest sens, Huawei a publicat un advertorial în cele mai mari cotidiene americane, Wall Street
Journal, New York Times şi Washington Post, în care îi invită pe jurnaliştii americani să vină să îi
viziteze sediul de la Shenzhen (sudul Chinei) în cursul săptămânii următoare. Agenţia de presă AFP
a primit o invitaţie similară.
Sub titlul, "Nu credeţi tot ceea ce auziţi", advertorialul este semnat de Catherine Chen, membru în
Consiliul de administraţie de la Huawei. "Vă scriu în speranţa că ne putem înţelege mai bine. În
ultimii ani, Guvernul american a generat unele neînţelegeri în ceea ce ne priveşte. Nu credeţi tot
ceea ce auziţi. Veniţi să ne vizitaţi. Aşteptăm cu nerăbdare să vă întâlnim", se menţionează în acest
mesaj.
Administraţia Trump solicită de mai multe luni aliaţilor să nu utilizeze echipamentele produse de
Huawei pentru reţelele de telefonie 5G, susţinând că acestea prezintă un risc pentru securitatea
naţională.
Cu o cifră de afaceri de 93 miliarde dolari în 2017, Huawei este cel mai mare producător mondial
de echipamente de telecomunicaţii. Această piaţă este dominată de trei companii, Huawei, Nokia şi
Ericsson.
AGERPRES
Comisarul european pentru politică regională, Corina Creţu, va participa, în perioada 4 - 5 martie, la
o conferinţă la nivel înalt privind viitorul politicii de coeziune în următoarea perioadă bugetară 2021
- 2027, ce va avea loc la Drubrovnik, în Croaţia.
Discuţiile se vor concentra în mod special pe consolidarea conexiunilor dintre politica de coeziune
şi reformele structurale.
"Aştept cu deosebit interes vizita la Dubrovnik în vederea participării la conferinţa la nivel înalt
organizată de Prietenii politicii de coeziune (Friends of Cohesion). Astfel de forumuri de dezbatere
sunt esenţiale pentru conturarea viitorului acestei politici şi pentru asigurarea succesului investiţiilor
sale", a declarat Corina Creţu înaintea vizitei.
În Croaţia, înaltul oficial european se va întâlni cu ministrul croat pentru Dezvoltare Regională şi
Fonduri Europene, Gabrijela Zalac, cu ministrul polonez pentru Investiţii şi Dezvoltare Economică,
Jerzy Kwiecinski, cu ministrul sloven pentru Politica de Coeziune, Iztok Puric, precum şi cu alţi
reprezentanţi ai autorităţilor din 26 de state membre UE. AGERPRES
Al cincilea lungmetraj din franciza "Rambo", intitulat "Rambo: Last Blood", va fi lansat pe 20
septembrie, la 37 de ani după debutul în circuitul cinematografic nord-american al filmului ce a
deschis această serie, "Rambo: First Blood", informează site-ul revistei Variety.
Intriga noului film relatează aventura personajului John Rambo, interpretat de Sylvester Stallone,
care trece graniţa în Mexic şi se luptă cu un cartel violent, după ce fiica unuia dintre prietenii lui a
fost răpită. Din distribuţia filmului "Rambo: Last Blood" mai fac parte actorii Paz Vega, Sergio
Peris-Mencheta şi Yvette Monreal.
Adrian Goldberg va regiza această peliculă pe baza unui scenariu scris de Sylvester Stallone şi
Matthew Cirulnick.
Sylvester Stallone, care avea 36 de ani în momentul lansării primului opus din seria "Rambo", va
avea vârsta de 73 de ani în luna septembrie.
Filmul "Rambo: Last Blood" a fost turnat în Bulgaria. Producătorii acestui proiect cinematografic
sunt Kevin King Templeton şi Les Weldon.
Precedentele filme din serie s-au intitulat "Rambo: First Blood" (1982), "Rambo: First Blood Part
II" (1985), "Rambo III" (1988) şi "Rambo" (2008).
Primele patru filme ale francizei au generat încasări totale de 728 de milioane de dolari pe plan
mondial, cel mai profitabil dintre ele fiind "Rambo: First Blood II", care a obţinut încasări de 300,4
milioane de dolari.
Noul opus, produs de Lionsgate, va fi cel de-al treilea film care va avea premiera în cinematografele
nord-americane pe 20 septembrie. Celelalte două lungmetraje ce vor fi lansate în aceeaşi zi sunt
"Black and Blue" - o producţie a studioului Sony, cu Naomie Harris şi Frank Grillo în rolurile
principale - şi adaptarea pentru marile ecrane a serialului TV "Downton Abbey", produsă de Focus
Features. AGERPRES
Ministerul Finanţelor Publice (MFP) a planificat împrumuturi în valoare de 2,47 miliarde de lei de
la băncile comerciale, în luna martie, din care 400 milioane de lei printr-o emisiune de certificate de
trezorerie cu discont şi 1,8 miliarde de lei prin redeschiderea unor emisiuni de obligaţiuni de stat, la
care se poate adăuga suma de 270 de milioane de lei prin sesiuni suplimentare de oferte
necompetitive, aferente licitaţiilor de obligaţiuni.
Faţă de luna februarie, împrumuturile programate de MFP sunt mai mari cu 570 milioane de lei de
lei. Sumele vor fi destinate refinanţării datoriei publice şi finanţării deficitului bugetului de stat.
Conform prospectelor de emisiune, MFP are în program o licitaţie, în data de 21 martie, pentru
certificate de trezorerie cu discont, în valoare de 400 de milioane de lei, pe o perioadă de 364 de
zile.
Citește și:
În urmă cu un an, Marine Pe Pen a fost inculpată pentru "difuzarea unui mesaj violent susceptibil să
fie văzut de un minor".
La 16 decembrie 2015, la câteva săptămâni după sângeroasele atentate din noiembrie, cele mai
brutale comise vreodată în Franţa, Marine Le Pen a transmis pe reţeaua socială trei fotografii cu
execuţii marca SI. Ea a dorit să-i răspundă prin acest mesaj jurnalistului vedetă Jean Jacques
Bourdin, pe care l-a acuzat că a făcut o paralelă între SI şi Frontul Naţional.
Imaginile respective, pe care le-a postat alături de precizarea "Acesta este Statul Islamic", arătau un
soldat sirian zdrobit de viu sub şenilele unui tanc, un pilot iordanian ars de viu într-o cuşcă şi pe
ziaristul american James Foley, decapitat, cu capul aşezat pe spate.
AGERPRES
AGERPRES
Potrivit sursei citate, muniţia a fost găsită pe rampa de încărcare - descărcare de către un angajat
care sorta fierul vechi.
Rezervele valutare la Banca Naţională a României au urcat la 32,491 miliarde de euro în februarie,
de la 31,922 miliarde de euro la 31 ianuarie 2019, iar rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone,
potrivit datelor Băncii Naţionale a României remise vineri AGERPRES.
În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea rezervei de aur s-a situat la 3,873 miliarde
de euro.
În cursul lunii februarie au avut loc următoarele operaţiuni: intrări de 1,195 miliarde de euro,
reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit,
alimentarea conturilor Ministerului Finanţelor Publice, alimentarea contului Comisiei Europene
(696 milioane euro) şi altele; ieşiri de 626 milioane euro, reprezentând modificarea rezervelor
minime în valută constituite de instituţiile de credit, plăţi de rate şi dobânzi în contul datoriei
publice denominate în valută şi altele.
Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) la 28 februarie 2019 au fost de 36,364
miliarde de euro, faţă de 35,765 miliarde de euro la 31 ianuarie 2019.
Plăţile scadente în luna martie 2019 în contul datoriei publice denominate în valută, directe sau
garantate de Ministerul Finanţelor Publice, însumează circa 113 milioane euro.
Premierul Viorica Dăncilă l-a numit vineri, printr-o decizie, pe Costin Mihalache în funcţia de şef al
Cancelariei prim-ministrului, cu rang de ministru.
"Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii domnul Costin Mihalache se numeşte în
funcţia de şef al Cancelariei prim-ministrului, cu rang de ministru", prevede decizia premierului
publicată în Monitorul Oficial.
Secţia pentru procurori a CSM a decis, vineri, să sesizeze Inspecţia Judiciară pentru a se efectua
verificări în legătură cu modul de comunicare şi scurgerile de informaţii în presă din dosarele aflate
pe rolul Secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie (SIIJ).
Membrii Secţiei pentru procurori a CSM s-au reunit vineri în şedinţă, pentru a lua poziţie faţă de
declaraţiile date joi de procurorul şef al SIIJ, Gheorghe Stan.
În cadrul şedinţei, procurorul Cristian Ban a reclamat faptul că din dosarele instrumentate de SIJJ s-
au scurs informaţii în anumite publicaţii.
"Având în vedere că, în cursul acestei dimineţi, am văzut că în presă au apărut tot felul de
informaţii, chiar denunţul în formă copiată dintr-un dosar penal, faptul că în ultimele săptămâni apar
scurgeri de informaţii în mod repetat, apar declaraţiile unor martori în presă, apreciez că se impune
efectuare unor verificări de către Inspecţia Judiciară la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie cu privire la modul de comunicare publică de către Secţia specială, precum şi modul de
gestionare a acestor scurgeri de informaţii", a precizat Cristian Ban.
Cristian Ban a declarat că anumite informaţii din declaraţia dată joi seara de Gheorghe Stan nu
corespund adevărului şi "ar trebui corectate într-un făgaş al normalităţii".
"Aş preciza faptul că s-a vehiculat de către şeful acestei structuri faptul că 70% dintre sesizările în
dosarele care au fost preluate de această structură de la celelalte unităţi de parchet ar fi din oficiu.
Am în faţă datele oficiale comunicate chiar de Parchetul General la momentul preluării acestor
dosare de la acele structuri către structura specializată şi vreau să dau citire numai pe ultimii trei ani.
În anul 2016, avem un total cauze de soluţionat - 4.579, din care doar 94 de dosare sunt formate prin
sesizări din oficiu, restul fiind denunţuri şi plângeri ale persoanelor nemulţumite de soluţiile
pronunţate în cauză. Când fac citire la aceste cifre mă refer la întreg Ministerul Public, toate
parchetele Curţilor de Apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchete
militare, DNA şi DIICOT. Deci, 94 din 4.579 este undeva un procent de 2% sesizări din oficiu.
Pentru anul 2017, avem total cauze de soluţionat - 4034, dintre care 77 sunt cu sesizări din oficiu.
Rezultă un procent de 1,9% cauze sesizate din oficiu. Şi în primul semestru al anului 2018 avem
2.321 cauze de soluţionat, dintre care 39 cauze din oficiu, respectiv un procent de 1,6% din numărul
total al acestuia", a spus Cristian Ban.
Procurorul a precizat că "s-au rostogolit şi s-au speculat în fel şi chip aceste date prezentate", fiind
preluate chiar de către o asociaţie profesională.
"De asemenea, s-au mai făcut afirmaţii pe care eu le consider neîntemeiate, nejustificate, în sensul
că majoritatea colegilor au fost de acord cu înfiinţarea acestei secţii. Ca să fim foarte limpezi şi să
fim în adevărul istoric al creării acestei structuri trebuie să pornim de la nivelul anului 2017.
Trebuie să precizăm faptul că propunerea de înfiinţare a acestei structuri nu a aparţinut sistemului
judiciar. Nici din partea colegilor procurori, nici judecători, nici a CSM. Trebuie să precizăm faptul
că au fost două avize negative ale plenului Consiliului Superior al Magistraturii, că au fost peste
4.000 de semnături care au arătat o majoritate covârşitoare în sensul respingerii acestei propuneri.
Într-adevăr există şi o minoritate şi din cadrul plenului CSM, dintre membri CSM şi din rândul
colegilor noştri judecători şi procurori care a apreciat utilitatea înfiinţării acestei structuri ca o
garanţie pentru independenţă, dar marea majoritate, majoritatea covârşitoare a apreciat că această
secţie nu poate face altceva şi are un rol de presiune asupra colegilor noştri judecători şi procurori",
a afirmat Ban.
Gheorghe Stan a declarat joi că Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a preluat, de la
data la care a devenit operaţională, 1.422 de dosare, iar dintre acestea 70% au fost înregistrate ca
urmare a unor sesizări din oficiu.
El a mai spus atunci că au existat multe semnale pozitive din partea magistraţilor, în sensul primirii
cu deschidere a înfiinţării secţiei pe care o conduce. AGERPRES
Kelemen Hunor: Propunem o colaborare cu
PCM şi PPMT pentru europarlamentare
email print
0
01 Mar 2019 - 16:14
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că propune PCM
şi PPMT o colaborare pentru alegerile europarlamentare.
"Săptămâna viitoare, vom avea o întâlnire cu PCM, unde vom continua discuţiile noastre şi noi
propunem o colaborare, aşa cum am propus în 2014, iar aceasta a avut rezultate semnificative
pentru maghiarii din România. PCM a obţinut mai multe funcţii de primari şi consilieri decât înainte
şi au ajuns în parlament cu doi deputaţi. Noi suntem extrem de interesaţi să continuăm colaborarea
cu PCM. Cu celălalt partid, PPMT, noi avem intenţii de a colabora, să începem de undeva
colaborarea, de aceea propunerea noastră e să vină alături de noi pentru cauza maghiară, să vină pe
listele noastre şi dacă începem o colaborare pe termen mediu, pe termen lung, această colaborare
poate fi adâncită", a spus Kelemen Hunor.
El a adăugat că, până acum, colaborarea cu PPMT "nu a fost una pragmatică, concretă".
"Eu zic că este un moment foarte bun să vină alături de noi şi să sprijine această listă, să vină şi cu
candidaţi pe această listă, nu este nicio ruşine să susţii cauza comună, cauza maghiară. Nu depinde
de noi, noi suntem pentru colaborare şi am şi demonstrat că se poate colabora cu noi, iar
colaborarea cu noi aduce rezultate benefice", a menţionat preşedintele UDMR.
Winkler Iuliu, Vincze Lorant, Hegedus Csilla, Oltean Csongor şi Sogor Csaba sunt, în ordine,
primii cinci candidaţi pe lista UDMR pentru alegerile europarlamentare, în urma deciziei de vineri a
Consiliului Permanent al Uniunii.
În prezent, UDMR are doi europarlamentari, Winkler Iuliu şi Sogor Csaba. AGERPRES
Potrivit unor surse apropiate anchetei citate de mai multe media spaniole, zece oameni ar fi pătruns
vinerea trecută în ambasadă, "înarmaţi" cu pistoale false.
Ei le-ar fi pus căluş şi le-ar fi legat mâinile celor câteva persoane prezente în interiorul
reprezentanţei diplomatice. Atacatorii au plecat apoi cu documente, calculatoare şi telefoane, la
volanul a două autovehicule ale ambasadei care dispuneau de plăcuţe de înmatriculare diplomatice,
abandonate puţin mai târziu.
Potrivit El Pais, anchetatorii nu exclud pista unui "spionaj politic". La vârful forţelor de ordine şi al
guvernului de la Madrid, secretul privind această afacere se afla vineri la ordinea zilei.
"O anchetă este în curs asupra a ceea ce s-a petrecut", a declarat un purtător de cuvânt al
Ministerului Afacerilor Externe, fără a dori să precizeze natura faptelor.
Formulare reluată aproape cuvânt cu cuvânt de poliţie şi Ministerul de Interne, potrivit căruia "nicio
plângere nu a fost depusă" de ambasada Coreei de Nord.
AFP a încercat fără succes să contacteze telefonic vineri ambasada situată într-un imobil aflat într-
un cartier rezidenţial din Madrid, la câteva sute de metri de sediul serviciilor de informaţii spaniole.
Singurul element pe care guvernul şi poliţia îl confirmă oficial după primele informaţii publicate
miercuri este faptul că pe 22 februarie o femeie nord-coreeană rănită uşor pe domeniul public, în
apropiere de ambasadă, a beneficiat de îngrijiri medicale.
Guvernul recunoaşte şi faptul că ancheta este efectuată de Comisariatul general pentru informaţii,
care se ocupă de afacerile sensibile.
"Singurul lucru pe care l-am aflat direct este că a existat un furt de material informatic şi de
telefoane mobile şi că personalul este bine după ce a suferit răni uşoare", a declarat pentru AFP
spaniolul Alejandro Cao de Benos, care lucrează din 2002 pentru regimul de la Phenian ca delegat
special pentru comitetul cultural pentru relaţiile cu străinătatea.
Alejandro Cao de Benos, care este şi preşedintele Korean Friendship Association, spune că deţine
informaţii de la "tehnicienii administrativi" ai ambasadei şi precizează că nu a putut discuta cu
unicul diplomat nord-coreean în post la Madrid după expulzarea ambasadorului care a devenit între
timp una dintre persoanele de încredere ale lui Kim Jong Un.
În septembrie 2017, Spania, condusă atunci de conservatorul Mariano Rajoy, l-a expulzat pe acest
ambasador, Kim Hyok Chol, declarându-l "persona non grata", după testele nucleare şi tirurile cu
rachetă efectuate de Phenian.
Kim Hyok Chol este în prezent emisarul nord-coreean pentru SUA şi a ajuns la Hanoi la o
săptămână înainte de summitul de miercuri şi joi, pentru a pregăti reuniunea împreună cu omologul
său american.
Acest summit între preşedintele american Donald Trump şi liderul nord-coreean Kim Jong Un a
eşuat vineri, deschizând o nouă perioadă de incertitudini.
AGERPRES
Citește și:
Preşedintele american Donald Trump a dat asigurări vineri că relaţiile sale cu liderul nord-
coreean Kim Jong Un sunt "foarte bune", în pofida eşecului vizibil al summitului de la Hanoi,
relatează AFP.
"M-am întors cu bine din Vietnam, un loc fantastic", a transmis pe Twitter Donald Trump, care a
revenit joi seara la Washington.
"Am avut negocieri foarte substanţiale cu Kim Jong Un: noi ştim ce vor şi ei ştiu ce ne trebuie", a
adăugat el.
"Relaţiile sunt foarte bune, vom vedea ce se va întâmpla", a conchis el, repetând o expresie pe care
o foloseşte cu regularitate în privinţa dosarului nord-coreean.
Cei doi s-au întâlnit miercuri şi joi în capitala vietnameză pentru a discuta despre denuclearizarea
Coreei de Nord, dar acest al doilea summit, venit la opt luni după prima lor întâlnire de anul trecut
din Singapore, s-a încheiat brusc şi fără o declaraţie comună, cum era prevăzută iniţial.
Cele două părţi îşi pasează una alteia responsabilitatea eşecului. Trump a afirmat că Phenianul a
cerut ridicarea tuturor sancţiunilor care i-au fost impuse din cauza programelor sale nuclear şi
balistic, în timp ce Coreea de Nord a insistat că nu a cerut decât o ridicare "parţială" a acestor
restricţii.
AGERPRES
Captură video
Arabia Saudită i-a retras cetăţenia lui Hamza bin Laden, fiul fostului lider al Al-Qaida ucis de
un comando american, Osama bin Laden, a anunţat Ministerul de Interne într-un comunicat
publicat de gazeta oficială Umm al-Qura, relatează Reuters.
Departamentul de Stat al SUA a anunţat joi că oferă o recompensă de până la 1 milion de dolari
pentru informaţii care duc la "identificarea ori aflarea locaţiei în orice ţară" a lui Hamza, numindu-l
un lider cheie al Al-Qaida.
Hamza, despre care se crede că ar avea circa 30 de ani, s-a aflat alături de tatăl său înainte de
atacurile de la 11 septembrie şi a petrecut o perioadă de timp alături el în Pakistan, după ce invazia
condusă de SUA a Afganistanului i-a făcut pe mulţi dintre liderii Al-Qaida să fugă în acest stat,
potrivit Brookings Institution.
Prezentat de noul şef al organizaţiei Ayman al-Zawahiri într-un mesaj audio din 2015, Hamza
reprezintă o voce mai tânără pentru gruparea ai cărei lideri îmbătrâniţi fac eforturi de a-i inspira pe
militanţii din toată lumea seduşi de gruparea Stat Islamic, susţin analiştii.
De asemenea, el a ameninţat să-i lovească pe americanii aflaţi peste hotare şi le-a cerut triburilor
saudite să se unească cu gruparea Al-Qaida în Peninsula Arabică din Yemen pentru a lupta
împotriva Arabiei Saudite.
Osama bin Laden a fost ucis de forţele speciale americane care au efectuat un raid în complexul din
Pakistan în care se afla în 2011. Se crede că Hamza era în arest la domiciliu în Iran la momentul
respectiv, iar documentele recuperate din complex au arătat că membrii grupării au făcut eforturi
pentru a-l reuni cu tatăl său.
Decizia saudită de a-l lipsi pe Hamza de cetăţenie a fost luată prin decret regal în noiembrie, potrivit
unui comunicat dat publicităţii în ziarul oficial Um al-Qura.
AGERPRES
Citește și:
Brexit: În lipsa unui acord, trei miniștri pledează pentru o amânare a ieșirii din UE
Irlanda a prezentat pachetul legislativ în cazul unui Brexit fără acord
Mai mulți miniștri îi cer Theresei May să renunțe la opțiunea ieșirii din UE fără acord
Spania a anunţat vineri adoptarea unui decret care permite rezidenţilor britanici să rămână în ţară
chiar dacă nu va exista un acord pentru Brexit, informează Reuters şi AFP. Cererile lor de reşedinţă
permanentă vor fi primite până la sfârşitul lui 2020.
Guvernul de la Madrid doreşte totodată reciprocitate pentru cei aproximativ 150.000 de spanioli
care trăiesc în Regatul Unit.
Obiectivul declarat al Spaniei - ţara europeană unde trăiesc cei mai mulţi britanici în afara Regatului
Unit - este ca niciun cetăţean britanic sau spaniol şi nicio familie a acestora să nu rămână fără
protecţie, au arătat ministrul de externe Josep Borell, citat de Reuters, şi vicepremierul Carmen
Calvo, citată de AFP. Adjuncta prim-ministrului socialist Pedro Sanchez şi-a exprimat şi speranţa
că până la urmă nu va fi nevoie de decretul-lege adoptat vineri.
Potrivit autorităţilor centrale, în Spania sunt înregistraţi ca rezidenţi circa 300.000 de cetăţeni
britanici; nu se cunoaşte numărul celor neînregistraţi, dar guvernul estimează că noile proceduri de
obţinere a reşedinţei vor fi aplicabile pentru circa 400.000 de persoane. AGERPRES
Ameninţarea cu ''rachete'' din Capitală a fost
falsă
email print
0
01 Mar 2019 - 17:49
UPDATE Ameninţarea cu bombă de la un hotel din centrul Capitalei şi alte două imobile s-a
dovedit a fi falsă, iar evacuarea a fost întreruptă, precizează Serviciul Român de Informaţii.
SRI a anunţat vineri după-amiază că un hotel din Bucureşti, Şcoala Americană şi Fundaţia româno-
americană sunt verificate, după ce o persoană a sunat la 112 spunând că acestea vor fi atacate "cu
rachete".
Știrea inițială
Amenințare cu bombă la un mare hotel din centrul Capitalei, în această după-amiază. Importante
forțe de poliție și trupe speciale au fost mobilizate la hotelul Sheraton din apropierea Pieței Romane
din București, în urma unui apel telefonic care anunța un atac cu bombă... Forțele de ordine au
izolat clădirea și sunt în căutarea unui posibil dispozitiv exploziv.
Potrivit unor surse, o persoană a sunat la recepția Sheraton și a spus că hotelul dar și clădirea
Fundației Româno-Americane, de pe strada Gina Patrichi din București vor fi vizate de un atac cu
rachete și vor sări în aer.
Persoanele aflate în hotelul Sheraton și în clădirea fundației au fost deja evacuate, iar pirotehniștii
verifică ambele locații.
Poliția rutieră a restricționat traficul în zonă, una care este extrem de aglomerată.
O amenințare de atac cu rachetă a fost făcută și la Școala Americană, însă această clădire nu a fost
evacuată.
Citește și:
Unul dintre suspecţii în cazul otrăvirii din Salisbury, numit de Putin "Erou al Federaţiei
Ruse"
Primele declaraţii ale celor doi ruşi suspectaţi de atacul cu Noviciok din Salisbury
Marea Britanie dă vina pe Putin pentru atacurile cu Nociviok
Casa fostului spion rus din acest oraş din sud-vestul Angliei este ultima din cele 12 locaţii care au
fost curăţate cu minuţiozitate.
''Sfârşitul lucrărilor de curăţire pe Christie Miller Road, la Salisbury, marchează o etapă importantă
în revenirea la normalitate a (comitatului) South Wiltshire în urma atacului abject de anul trecut cu
agent neurotoxic Noviciok'', menţionează într-un comunicat Ministerul britanic al Mediului.
Serghei şi Iulia Skripal au fost otrăviţi cu această substanţă pe 4 martie 2018. Au fost spitalizaţi în
comă, dar între timp şi-au revenit.
În plus faţă de locuinţa familiei Skripal, au mai fost decontaminate perimetrul din jurul băncii unde
Serghei şi Iulia au fost găsiţi în stare de inconştienţă, restaurantul Zizzi, pub-ul Mill, centrul
comercial The Maltings, o farmacie şi biserica baptistă din Amesbury, toate acestea fiind locuri pe
unde ei au trecut şi care se presupune că au fost astfel expuse substanţei neurotoxice. A fost de
asemenea decontaminată casa lui Charlie Rowley.
Londra acuză Moscova că se află în spatele tentativei de asasinat şi a lansat un mandat european de
arestare pe numele a doi ruşi, Aleksandr Petrov şi Ruslan Boşirov, posibile pseudonime, suspectaţi
că au comis atacul şi prezentaţi ca membri Serviciului militar rus de informaţii GRU.
AGERPRES
Un suedez suspectat de spionaj în favoarea Rusiei a fost plasat în arest preventiv vineri, în
Suedia, conform deciziei unui tribunal din această ţară, informează dpa.
Bărbatul de 45 de ani a fost arestat marţi seara de Poliţia pentru securitatea statului suedez
(Säkerhetspolisen, SAPO) la un restaurant din Stockholm.
Infracţiunile suspectate au fost comise între iulie 2017 şi momentul arestării din această săptămână,
potrivit tribunalului districtual din Stockholm.
Daniel Stenling, şeful unităţii pentru contraspionaj din cadrul SAPO, a declarat mai devreme în
această săptămână că Poliţia pentru securitatea statului suspectează că bărbatul a fost recrutat ca
agent de un ofiţer al serviciilor de informaţii ruseşti care lucrează sub acoperire diplomatică în
Suedia.
SAPO a anunţat că îşi va continua investigaţiile, inclusiv cercetările asupra materialelor confiscate
şi interogarea suspectului.
Bărbatul suspectat era cercetător în domeniul fizicii în cadrul Universităţii de Tehnologie Chalmers
din oraşul Gothenburg de pe coasta vestică a Suediei şi a lucrat în ultimii ani în calitate de
consultant în domeniul IT, potrivit Radioului Suedez.
Obiectivul SAPO este de a apăra securitatea naţională şi sistemul de guvernare democratică ale
Suediei, de a contracara tentativele de spionaj şi atacurile teroriste.
Într-un raport din 2016, SAPO atenţiona că spionajul rusesc reprezintă cea mai mare ameninţare
pentru Suedia, devansând în acest sens servicii secrete, precum cele ale Iranului şi Chinei, de
asemenea foarte active pe teritoriul suedez.
AGERPRES
Trump îl acuză pe fostul său avocat de
"sperjur", invocând o carte niciodată
publicată
email print
0
01 Mar 2019 - 19:28
"Sperjur la o scară fără precedent". Donald Trump l-a acuzat vineri pe fostul său avocat că a
minţit în faţa Congresului, invocând un proiect de carte niciodată materializat despre
preşedintele american pe care Michael Cohen l-ar fi propus la începutul lui 2018, relatează
AFP.
Cohen a confirmat, în timpul audierii sale spectaculoase din Camera Reprezentanţilor de miercuri,
că a încercat să vândă o carte, intitulată "Trump Revolution: From the Tower to the White House,
Understanding Donald J. Trump", fără a preciza la ce dată.
Cartea nu a fost niciodată publicată. Site-ul de informaţii Daily Beast, care a relatat despre acest
proiect în mai anul trecut, a precizat că editura conservatoare care se prefigura, Center Street, s-a
retras după percheziţionarea birourilor şi a domiciliului lui Michael Cohen de către FBI în luna
aprilie.
La momentul respectiv, la începutul lui 2018, când Michael Cohen ar fi propus manuscrisul, el era
încă apropiat de Donald Trump. El se poziţiona ca un expert în preşedinţia sa şi cartea avea toate
şansele să fie una flatantă pentru locatarul de la Casa Albă.
Donald Trump a insinuat vineri, într-o serie de tweet-uri, că a văzut cel puţin o parte din manuscris -
trimis potrivit lui "cu puţin timp în urmă" editorilor - calificându-l drept o "scrisoare de dragoste
către Trump".
"Congresul trebuie să ceară transcrierea noii cărţi a lui Michael Cohen. Capetele vi se vor întoarce
când veţi vedea minciunile, falsităţile şi contradicţiile cu mărturia sa de joi. Ca şi cum ar fi vorba
despre o cu totul altă persoană. Este complet discreditat!", a postat Trump.
Fiul cel mare al preşedintelui, Donald Junior, a întărit acest punct de vedere, subliniind într-un tweet
că Michael Cohen "a propus o carte în care afirmă că Trump nu este un mincinos", elogiindu-l pe
tatăl său şi acuzându-l pe fostul său avocat că s-a răzgândit după ce a fost "prelucrat" de democraţi.
Întrebat de mai mulţi deputaţi republicani, Michael Cohen, care urmează să înceapă să execute o
pedeapsă de trei ani de închisoare pe 6 mai, a dat totuşi asigurări miercuri că nu are niciun nou
proiect de carte "în curs în prezent".
El a confirmat totuşi că a fost abordat "de multă lume", inclusiv de oameni din cinema şi
televiziune.
Iar atunci când o deputată republicană l-a întrebat pe fostul avocat, acum fără nicio sursă de venit,
dacă intenţionează să scrie o carte, el a răspuns simplu: "Da".
Aceasta nu ar fi o premieră, notează AFP. John Dean, fost avocat al lui Richard Nixon care a depus
mărturie împotriva lui în dosarul Watergate, a scris după aceea mai multe cărţi.
AGERPRES
Conform sursei citate, delegaţii organizaţiei sindicale au prezentat o solicitare oficială prin care cer
sprijinul membrilor Comisiei de Dialog Social din cadrul Comisiei Europene în soluţionarea
conflictului din SRTV, cea mai mare instituţie de presă a statului român. Au fost sesizate, în
legătură cu "abuzurile comise împotriva salariaţilor SRTV" şi organizaţiile la care FAIR-
MediaSind este afiliată: Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, Federaţia Europeană a Jurnaliştilor,
UNI Global UNION şi UNI Media, Entertainment end Arts, Federaţia Internaţională a Muzicienilor
şi Federaţia Internaţională a Actorilor.
Un apel de susţinere similar a fost adresat şi conducerii European Broadcasting Union - EBU din
care face parte şi SRTV.
"1. Numele TVR a fost implicat, în ultima vreme, în numeroase scandaluri publice. Avem în vedere
jignirea şi insultarea angajaţilor de către preşedintele - director general Doina Gradea, dar nu putem
omite nici scandalul Starea Naţiei din primăvara anului trecut, cum nu putem ignora nici
desele acuzaţii de cenzură. 2. De curând Parlamentul a decis înfiinţarea unei Comisii de
anchetă privind cheltuielile ocazionate de organizarea festivalului Cerbul de Aur, dar şi a
concursului naţional Eurovision, ambele având ca fundament lipsa de transparenţă în angajarea
cheltuielilor şi suspiciuni rezonabile privind nereguli în cheltuirea banilor publici, nereguli pe care
le-au semnalat nu doar colegii din SRTV, membrii CA, ci şi alte voci publice credibile. 3.
Considerăm injust şi deosebit de periculos faptul că, nu doar prestigiul, ci şi buna funcţionare a
instituţiei sunt afectate, în continuare, de stilul de management al actualei şefe a SRTv, căreia
membrii noştri afiliaţi îi reproşează nu doar atitudinea discreţionară şi abuzivă, ci şi încălcarea
Contractului Colectiv de Muncă din SRTv, a Codului Muncii şi a Legii nr. 319/ 2006 privind
protecţia şi securitatea în muncă. 4. Conducerea SRTV refuză, cu obstinaţie, aplicarea HG nr. 714/
2018 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada
delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în interesul serviciului, în
aceeaşi măsură în care refuză a avea o colaborare reală cu partenerii sociali. 5. Considerăm extrem
de important ca bunul mers al investiţiilor, finanţate de Guvern, atât de necesare pentru
retehnologizarea unei instituţii de importanţă strategică pentru România, să nu fie perturbat de o
asemenea manieră de lucru la vârful televiziunii. De aceea trebuie oprită cheltuirea iresponsabilă a
banilor publici din TVR, fără acordul şi avizul Consiliului de Administraţie numit şi validat de
votul plenului Parlamentului. Trebuie să precizăm că sumele angajate, destinatarii şi condiţiile
contractuale nu sunt nici măcar aduse la cunoştinţă membrilor CA. 6. Într-un climat atât de
vulnerabil în care, în pragul alegerilor din mai pentru Parlamentul European, când dezinformarea şi
manipularea sunt considerate riscuri reale chiar de către Uniunea Europeană, este imperios necesar
să eliminăm arbitrariul din managementul TVR, fără să lipsim televiziunea publică, pentru o
perioadă incertă, de o conducere funcţională şi legitimă", susţine FAIR-MediaSind.
În perioada 4 - 5 martie 2019, liderii Federaţiei Europene a Jurnaliştilor MediaSind, ai UNI MEI,
reprezentanţii EBU, Federaţiei FAIR-MediaSind şi ai organizaţiilor de media din România şi UE
vor participa, la Bucureşti, la o dezbatere finanţată de Comisia Europeană, având ca
titlu "Modernizarea instituţiilor de media prin inovare şi dialog".
"Cu acest prilej, va fi discutată şi situaţia explozivă din Televiziunea Română", se mai spune în
comunicat.
AGERPRES
Luna trecută, Amazon a anunţat că renunţă să construiască un sediu nou la New York, după critici
venite din partea unor politicieni new-yorkezi, ostili proiectului. După o lungă perioadă de gândire,
"am decis să nu ne continuăm planurile de a construi un sediu nou la New York. O serie de
personalităţi politice locale au susţinut clar că se opun prezenţei noastre şi că nu vor lucra cu noi", a
anunţat Amazon, pe blogul său.
Amazon s-a angajat să investească aproximativ 2,5 miliarde de dolari pentru noul sediu, unde ar fi
urmat să lucreze 25.000 de angajaţi. În schimb, autorităţile din New York au promis stimulente de
2,8 miliarde de dolari.
Într-o scrisoare deschisă către Amazon, publicată vineri în New York Times, grupul anunţă că: "O
majoritate clară a new-yorkezilor susţine acest proiect şi suntem foarte dezamăgiţi de decizia de a
nu continua lucrările. Noi toţi sperăm să vă reconsideraţi decizia".
Printre cei care au semnat scrisoarea se află şefii Morgan Stanley, Goldman Sachs, Mastercard,
JetBlue Airways, lideri ai comunităţii, politicieni din New York, precum şi preşedintele Asociaţiei
pentru Apărarea Drepturilor Persoanelor de Culoare (NAACP).
Conform raportului Brand Finance Global 500 2019, Amazon este cel mai valoros brand global
(187,9 miliarde dolari).
Amazon, înfiinţată în urmă cu 25 de ani, a devenit pentru prima dată cea mai valoroasă companie
listată la bursă din lume. La finalul şedinţei din 7 ianuarie a Bursei de la New York, acţiunile
Amazon au urcat cu 3,4%, astfel încât capitalizarea bursieră a companiei a ajuns la 797 de miliarde
de dolari, depăşind Microsoft, a cărei capitalizare bursieră s-a situat la 789 miliarde de dolari.
Amazon, cu sediul principal în Seattle, a anunţat în noiembrie că va construi două noi sedii, unul în
New York, în cartierul Queens, şi celălalt la periferia Washingtonului. De atunci, însă, numeroşi
politicieni democraţi din New York au criticat proiectul, inclusiv beneficiile fiscale promise
societăţii şi efectele acesteia asupra cartierului în cauză.
AGERPRES
Pakistanul doreşte să acţioneze în judecată India pentru "terorism ecologic", după lovituri
aeriene lansate marţi de aviaţia indiană şi care au afectat "zeci de copaci" într-una dintre
pădurile din nord, a declarat vineri ministrul pakistanez al Schimbărilor climatice, Malik
Amin Aslam, relatează AFP.
''Ceea ce s-a întâmplat este terorism ecologic. Singurele daune pe care le-au produs au fost aduse
naturii ", a declarat Aslam, adăugând că "evaluări de mediu" sunt în curs pentru a aduce cazul în
faţa unor "instituţii internaţionale, inclusiv ONU''.
Marţi, India a lansat un ''atac preventiv'' la Balakot (Nord), unde New Delhi afirmă că a lovit ''cea
mai mare tabără de antrenament a Jaish-e-Mohammed'', un grup extremist care a revendicat un atac
sinucigaş comis pe 14 februarie în Kashmirul indian şi în care au fost ucişi cel puţin 40 de
paramilitari indieni.
"În această operaţiune, un număr foarte mare de terorişti (...) au fost eliminaţi", a declarat Vijay
Gokhale, un înalt responsabil al diplomaţiei indiene.
Decizia de a da în judecată New Delhi pentru terorism ecologic "nu este o glumă", a spus Malik
Amin Aslam. "Gluma a venit din India", a continuat el, denunţând "afirmaţiile false" ale
autorităţilor de la New Delhi.
Cei câţiva zeci de arbori distruşi miercuri făceau parte dintr-un spaţiu "închis" în cadrul 'Billion tree
tsunami', un proiect în cadrul căruia sute de milioane de arbori au fost plantaţi în nordul
Pakistanului din 2014.
AGERPRES
Bursa de Valori Bucureşti a închis în scădere pe toţi indicii şedinţa de vineri, iar valoarea
tranzacţiilor s-a situat la 80,33 milioane de lei (16,94 milioane de euro).
Acţiunile Banca Transilvania au generat schimburi de 23,42 milioane de lei, urmate de cele ale
BRD - Groupe Societe Generale (6,24 milioane de lei) şi Romgaz (5,13 milioane de lei).
Cele mai bune evoluţii au fost înregistrate de titlurile Altur, care s-au apreciat cu 9,09%, Socep
(+5,3%) şi Prebet (+3,56%).
Pe de altă parte, cele mai importante deprecieri au fost consemnate de acţiunile Carbochim, care au
pierdut 14,86% din valoare, Societatea de Construcţii Napoca (-9,87%) şi SIF Hoteluri (-7,69%).
Indicele de referinţă BET, care arată evoluţia celor mai lichide 15 acţiuni, a înregistrat o depreciere
de 0,15%, ajungând la 7.663,49 puncte. BET-Plus, care arată evoluţia celor mai lichide 37 de
acţiuni de la BVB, a consemnat un minus de 0,14%, în timp ce BET-NG, indicele celor 10
companii din sectorul energetic şi al utilităţilor, a închis în scădere cu 0,15%.
Indicele blue-chip extins BET-XT, al celor mai lichide 25 de titluri, a consemnat o depreciere de
0,16%, iar indicele BET-BK, reperul de randament al fondurilor de investiţii, a închis în scădere cu
0,15%.
AGERPRES
''După evacuarea a mii de civili şi a camarazilor noştri deţinuţi la Baghouz, operaţiunea de curăţare
a ultimului bastion al SI a început în această seară la 18.00 (16.00 GMT)'', a anunțat Mustafa Bali
pe Twitter.
FDS, susţinute de o coaliţie internaţională anti-SI, condusă de SUA, au lansat o ofensivă împotriva
bazei jihadiste în septembrie şi urma să-şi suspende operaţiunile în urmă cu mai mult de două
săptămâni, acuzând SI de folosirea civililor ca "scuturi umane".
Mii de oameni, mai ales femei şi copii, au părăsit de o săptămână zona, redusă la mai puţin de
un kilometru pătrat în sectorul Baghouz.
Vineri, zeci de persoane au fost îmbarcate la bordul a şase camioane, fiind a şaptea operaţiune de
evacuare din 20 februarie, a declarat o echipă a AFP la faţa locului.
De la începutul lunii decembrie, peste 50.000 de persoane au părăsit ultimul fief jihadist,
potrivit Observatorului sirian pentru Drepturile Omului (OSDH).
AGERPRES
https://ro.wikipedia.org/wiki/1_martie
1867: A apărut primul număr al „Convorbirilor literare", revistă condusă de Titu Maiorescu.
Nașteri
Decese
Sărbători
Mărțișorul
Ziua mondială a protecției civile
Ziua berii în Islanda
https://incredibilia.ro/marele-zid-chinezesc-orez/
Lung de peste 21.000 de kilometri, Marele Zid Chinezesc continuă să uimească o lume întreagă prin
arhitectura sa. Vechi de 2.300 de ani, zidul a fost construit pentru a opri invaziile mongolilor și
pentru a proteja comerțul de pe Drumul Mătăsii.
Mii de oameni au murit construind acest zid și au fost înhumați aici. Cele mai cunoscute și mai bine
conservate porțiuni din Marele Zid Chinezesc datează de pe vremea dinastiei Ming (1368-1644).
Aceste porțiuni compun 8.850 de kilometri din întreaga structură.
În ciuda vârstei lor, aceste porțiuni vechi de secole încă domină peisajul. De fapt, mortarul folosit
de chinezi este atât de bun și a lipit cărămizile atât de strâns, încât în multe locuri nici măcar iarba
nu a crescut între ele.
Acest mortar special, fabricat de constructorii din timpul dinastiei Ming, avea un ingredient special:
orezul lipicios.
Marele Zid Chinezesc a rezistat remarcabil
Mortarul special a fost obținut dintr-un amestec de var stins și făină de orez dulce. Potrivit
cercetătorilor chinezi, rezultatul a fost primul mortar compozit din istorie, un amestec puternic de
ingrediente organice și anorganice.
Arhitecții și inginerii dinastiei Ming au folosit această rețetă superioară pentru a construi multe
clădiri de stat importante. Pe lângă Marele Zid Chinezesc, acestea includeau fortificații de orașe,
pagode și morminte.
Multe dintre aceste structuri sunt încă intacte. Clădirile construite cu orez lipicios au rezistat
dezastrelor naturale, inclusiv cutremurelor. Un mormânt din epoca Ming a rămas în picioare chiar și
în fața unui buldozer!
Aceste structuri dovedesc că mortarul cu orez lipicios este mai puternic și mai durabil decât
mortarul compus numai din var stins.
Care este secretul acestei formule magice?
Deci, de ce este mortarul lipicios atât de puternic? Savantul Bingjian Zhang și o echipă de
cercetători de la Universitatea Zhejiang au investigat compoziția chimică a mortarului folosit la
construirea Marelui Zid Chinezesc.
Un tip de carbohidrat sau polizaharidă complexă, amilopectina intră în compoziția multor mâncăruri
bogate în amidon, inclusiv în compoziția orezului. Acest ingredient secret a făcut posibil ca multe
structuri, inclusiv Marele Zid Chinezesc, să reziste atâta timp.
Când amilopectina – elementul organic din rețetă – intră în contact cu carbonatul de calciu – partea
anorganică – are loc o interacțiune complexă. Jucând rolul de inhibitor, amilopectina controlează
creșterea cristalului de carbonat de calciu.
Rezultatul? Un amestec mai bine legat. Mortarul cu orez lipicios mai are câteva avantaje: este foarte
rezistent la apă și își păstrează forma mai mult timp. Mai mult, reacția chimică din mortar continuă
în timp. Astfel, el devine mai puternic odată cu trecerea anilor.
Zhang și colegii săi cred că este timpul să apelăm din nou la rețeta pentru mortar cu orez, mai ales
pentru restaurarea și conservarea clădirilor istorice.
Pe lângă puterea sa, mortarul din var stins și orez este mai stabil. Acești factori îl fac o alternativă
viabilă (și mai autentică) pentru repararea clădirilor antice. Rețeta a fost deja folosită cu succes
pentru repararea podului Shouchang, din estul Chinei, vechi de 800 de ani.
https://incredibilia.ro/cel-mai-lung-experiment/
În mod normal, după derularea unui experiment care se întinde pe o perioadă de cinci ani, savanții
s-ar putea felicita că au ajuns la capătul unui efort obositor, de proporții însemnate. Dar dacă după
cinci ani lungi și grei ai ajuns la abia 1% din întinderea experimentului, felicitările și șampania
trebuie să mai aștepte… încă 495 de ani.
Chiar dacă pare incredibil, acesta este stadiul în care se află un experiment epocal din domeniul
microbiologiei, întreprins în Scoția. Echipa de cercetători s-a înhămat la un test care va dura 500 de
ani, început în 2014 (și programat să ia sfârșit în 2514) și a publicat recent primele rezultate, pe
baza datelor obținute în primii doi ani de cercetare.
„De ce?”, te-ai putea întreba. La originea acestui experiment științific ieșit din comun se află o
intenție foarte simplă: determinarea perioadei de timp în care microbii supraviețuiesc în izolare.
Atunci când au propus pentru prima dată ideea experimentului, cercetătorii s-au întrebat care este
ritmul în care microbii își pierd viabilitatea atunci când se află în stare latentă.
Ce funcție matematică descrie rata mortalității microbilor pe perioade îndelungate de timp? Oare
unii dintre ei mor repede, lăsând în urmă o populație rezistentă, capabilă să supraviețuiască pe
termen lung?
Pentru a răspunde acestor întrebări, echipa a sigilat spori de Bacillus subtilis în sute de fiole din
sticlă. Sporii sunt cunoscuți pentru abilitatea lor de a tolera condiții de mediu extreme, menținându-
se într-o stare latentă.
Apoi, savanții au așteptat, dat fiind faptul că longevitatea eroică a sporilor „are potențialul de a
depăși cu mult durata de viață a oamenilor”.
Un experiment de lăsat moștenire nepoților
„Va fi cel mai îndelungat experiment științific plănuit vreodată. Așa vom investiga supraviețuirea
microbilor și a biomoleculelor de-a lungul secolelor”, spun membrii echipei de cercetare.
În primii 24 de ani, la fiecare doi ani, oamenii de știință vor deschide un set de fiole, pentru a
verifica starea sporilor. După trecerea primilor 24 de ani, aceste verificări periodice se vor rări și vor
avea loc o dată la 25 de ani, până în anul 2514.
Până acum, pe baza primelor rezultate obținute, bacteriile par a fi într-o stare foarte bună.
„După doi ani de depozitare, nu a existat o pierdere semnificativă a viabilității sporilor”, explică
autorii, subliniind că este prea devreme ca să știm care va fi evoluția lucrurilor pe termen lung.
Dată fiind durata enormă a cercetării, oamenii de știință care vor prelua ștafeta în anii următori vor
trebui să folosească niște metode riguroase – mai ales ținând cont de faptul că vor trebui să facă față
provocării de a asigura continuarea experimentului (și nu doar a sporilor).
„La fiecare 25 de ani, cercetătorii trebuie să urmeze instrucțiunile pentru a asigura longevitatea și să
actualizeze instrucțiunile în funcție de dezvoltarea tehnologică și lingvistică”, explică cercetătorii.
www.descopera.ro
La 1 martie1837 s-a născut scriitorul Ion Creangă (m. 31 dec 1889), considerat unul dintre cei mai
mari scriitori români.
Deşi în ''Fragment de biografie'' Ion Creangă însuşi spune că s-a născut pe 1 martie 1837, data
naşterii sale este incertă, deoarece, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti
publicată de Gh. Ungureanu, Creangă s-ar fi născut pe 10 iunie 1839. Creangă a mai avut încă şapte
fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în
copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.
În 2014, a fost descoperit un jurământ "misterios" în arhiva Muzeului Literaturii Române (MLR)
din Iaşi, documentul dezvăluind existenţa unei grupări "secrete" din care făceau parte mai multe
personalităţi ale secolului al XIX-lea, între care Nicolae Culianu, Nicolae Gane şi Ion Creangă.
"Jur pe onoare şi conştiinţă./ Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu/ Să lucrez din toată inima pentru
ridicarea neamului românesc/ Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care face
parte. Şi să păzesc secret absolut./ Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi sfânta Cruce", se arată în textul
semnat de membrii grupării.
Dreptul la căsătorie al cuplurilor de acelaşi sex ar trebui să fie garantat prin lege.
Total de acord
Mai degrabă sunt de acord
Sunt neutru pe acest subiect
Mai degrabă nu sunt de acord
Dezacord total
Nu ştiu, nu am o opţiune pe acest subiect
Sunt de acord cu Politica de confidențialitate.
Documentul a fost semnat înainte de anul 1883, când a încetat din viaţă unul dintre semnatari.
"Având în vedere statutul moral şi profesional al celor care semnează succintul manuscris, putem
considera că aceştia şi-au respectat jurământul. Semnatarii însă au reuşit, fără îndoială, să păzească
secretul absolut, cu privire la forma lor de organizare, după cum s-au şi angajat", a declarat
cercetătorul ştiinţific al Muzeului Literaturii Române Iaşi, Dan Jumară.
Cum a ajuns Creangă scriitor după ce a fost răspopit şi nevasta l-a părăsit pentru un călugăr
Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale ''Amintiri
din copilărie''. În 1847, începe şcoala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de ţăran, este pregătit
mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredinţează bunicului matern ("tatal mamei,
bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni,
unde continuă şcoala. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele
Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa
mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi").
Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea
şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-şi atestatul, revine în satul
natal. Se însoară mai târziu la Iaşi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de
sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).
În 1864, Creangă intră la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe
Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult şi l-a numit învăţător la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi.
După ce timp de 12 ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, este exclus definitiv din
rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece a fost părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile care
murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de
diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.).
Citeşte aici continuarea!
1788 - S-a născut Gheorghe Asachi, cărturar enciclopedist şi scriitor al începuturilor literaturii
române, sprijinitor al ştiinţei şi artelor, întemeietor şi deschizător de drumuri în învăţământ, teatru,
presă (m. 1869)
1810 - S-a născut Frederic Chopin, compozitor şi pianist polonez. (m. 17 octombrie 1849)
1812 - S-a născut Nicolae Kreţulescu, medic şi om politic, membru al Academiei Române; a
întocmit primul „Manual de anatomie descriptivă” în limba română; în urma strădaniior lui, în
ianuarie 1842, s-a deschis Şcoala de Mică Chirurgie de la Colţea (m. 26 iunie 1900)
1867 - A apărut la Iaşi, apoi la Bucureşti, revista “Convorbiri literare”, editată de Societatea
“Junimea”, care a exercitat o înrîurire de fond asupra mişcării literare româneşti (pînă în 1944, cu o
întrerupere între 1916 şi 1919). Primul redactor, apoi director al acestei reviste, a fost Iacob
Negruzzi.
1877 - Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris din 1856 au adoptat, la Londra, un protocol prin
care recomandau Turciei să acorde unele libertăţi popoarelor supuse. Refuzul acesteia va deschide
calea războiului.
1889 - Ferdinand de Hohenzollern a fost proclamat, prin Decret, principe al României, cu titlul de
Alteţă Regală
1896 - S-a născut Dimitri Mitropoulos, dirijor, pianist şi compozitor american de origine greacă (m.
2 noiembrie 1960)
1906 - A debutat revista “Viaţa românească”, revistă “literară şi ştiinţifică”, sub direcţia lui
Constantin Stere şi Paul Bujor, secretar de redacţie fiind Garabet Ibrăileanu
1907 - Şi-a început activitatea Serviciul de urgenţă “SALVAREA”, din iniţiativa dr. Mina Minovici
1908 - A încetat din viaţă Vasile Păun, poet, teoretician şi critic literar (n. 9 februarie 1850).
1909 - S-a născut actorul britanic David Niven; a primit Premiul Oscar în 1958 (“Pantera roz”,
“Ocolul pământului în 80 de zile”) (m. 29 iulie 1983)
1922 - S-a născut Yitzhak Rabin, premier israelian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1994),
asasinat la 4 noiembrie 1995
1993 - A avut loc deschiderea traficului telefonic public între România şi Statele Unite ale Americii
1993 - A fost reînfiinţată Curtea de Conturi, organul suprem de control financiar şi de jurisdicţie în
domeniul financiar în România, după 45 de ani de la întreruperea activităţii
1995 - Parlamentul European respinge legea de omologare în domeniul biotehnologiei, după 7 ani
de dezbateri asupra implicaţiilor de ordin etic ale propunerii ce ar permite omologarea plantelor şi
animalelor obţinute prin procedee de inginerie genetică şi a invenţiilor bazate pe gene umane sau
provenind de la alte fiinţe
1999 - Procurorii militari au identificat mai multe persoane care, în timpul revoluţiei din decembrie
1989, făceau parte “dintr-un anumit grup de putere care a creat diversiunea cu teroriştii, pentru a
putea stăpâni situaţia”, magistraţii urmând să trimită în judecată, sub acuzaţiile de instigare la omor
şi instigare la distrugere, pe cei care vor fi găsiţi responsabili de această diversiune
2006 - Papa Benedict al XVI-lea a renunţat la titlul de Patriarh al Occidentului; a păstrat alte opt
titluri, între care primele sunt Episcop al Romei, Vicar al lui Iisus Hristos şi Succesor al lui Petru
2007 - Castelele Peleş şi Pelişor, împreună cu terenurile aferente, au fost restituite regelui Mihai I,
în urma unei decizii de retrocedare semnate de ministrul Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu.
Trei săptămâni mai târziu, Kevin Nelson de la Mayo Clinic Arizona a început să se îngrijoreze. În
Florida, acolo unde a lucrat Nelson înainte, incinerarea cadavrelor umane contaminate cu substanţe
radioactive era ilegală. Dar aşa stăteau lucrurile şi în Arizona?
Se pare că nu. Nu există nicio lege pentru problemă, iar experţii au decis să măsoare nivelul de
radiaţii din crematoriu, fiind găsite urme de luteţiu. De asemenea, investigatorii au prelevat o
mostră de urină de la operatorul crematoriului, fără să se găsească urme de luteţiu. Totuşi, au fost
găsite urmele altei substanţe radioactive: tehneţiu, folosit în spitale pentru analize, scrie Medical
Xpress.
Lucrătorul a fost contaminat prin inhalarea tehneţiului atunci când alt cadavru a fost incinerat. La
temperaturi ridicate, moleculele s-ar fi vaporizat în aer.
Dreptul la căsătorie al cuplurilor de acelaşi sex ar trebui să fie garantat prin lege.
Total de acord
Mai degrabă sunt de acord
Sunt neutru pe acest subiect
Mai degrabă nu sunt de acord
Dezacord total
Nu ştiu, nu am o opţiune pe acest subiect
Sunt de acord cu Politica de confidențialitate.
Cazul a fost descris într-o lucrare publicată pe 26 februarie în JAMA de Nelson şi colegul său
Nathan Yu. „Este prima dată când contaminarea unui crematoriu a fost documentată”, a precizat
Yu. „Suntem încrezători că este improbabil ca operatorul crematoriului care a fost contaminat cu
radiaţii să se fi apropiat de limita maximă”, a adăugat acesta.
NASA a oferit undă verde companiei private SpaceX pentru lansarea unui zbor către Staţia Spaţială
Internaţională. Acesta va fi primul test de zbor, fără echipaj, al capsulei Crew Dragon.
Capsula ce conţine în interior şapte locuri va zbura către ISS, unde va andoca pe staţie şi va rămâne
ataşată timp de o săptămână. După finalizarea testului, capsula se va desprinde şi va reintra în
atmosferă. Recent, NASA a realizat un test complet al sistemelor navei şi a oferit permisiunea
începerii misiunii Demo-1.
Lansarea capsulei este programată pentru data de 2 martie la ora 2:49 a.m. EST (09:49, ora
României), moment în care rotaţia Pământului va aduce platforma de lansare 39A pe traiectoria în
care se află staţia spaţială. Capsula va fi lansată la bordul unei rachete Falcon 9, scrie ExtremeTech.
Dreptul la căsătorie al cuplurilor de acelaşi sex ar trebui să fie garantat prin lege.
Total de acord
Mai degrabă sunt de acord
Sunt neutru pe acest subiect
Mai degrabă nu sunt de acord
Dezacord total
Nu ştiu, nu am o opţiune pe acest subiect
Sunt de acord cu Politica de confidențialitate.
SpaceX va amplasa la bordul capsulei un manechin, precum cel ce a fost pus în maşina Tesla
trimisă în spaţiu în urmă cu un an. Al doilea test de zbor este programat pentru luna iunie, dar este
posibil să fie reprogramat pentru luna aprilie şi va fi efectuat fără echipaj. Misiunea Demo-2
programată momentan pentru luna iulie va fi prima cu echipaj uman la bord lansată de Statele Unite
de la încheierea serviciului Space Shuttle din 2011.
Realizarea înseamnă mult, întrucât este prima utilizare a CRISPR într-o clinică din Occident.
Doctorii chinezi au încercat deja să trateze cancerul, scrie Futurism.
„Tratarea primului pacient înseamnă un pas important în ştiinţă şi medicină”, a precizat Samarth
Kulkarni, CEO-ul companiei CRISPR Therapeutics, „şi începutul eforturilor noastre de a îndeplini
promisiunile terapiilor CRISPR/Cas9 ca o clasă nouă de tratamente pentru a trata boli serioase”, a
adăugat acesta.
Încă nu se ştie dacă tratamentul va funcţiona. În testul clinic sunt incluse 45 de persoane.
Reprezentanţii de la CRISPR Therapeutics au precizat că vor aştepta să vadă dacă tratamentul
funcţionează la primii doi participanţi înainte să încerce tehnica pe restul grupului.
Insulele Marshall comemorează în 1 martie Zua Bikini, în memoria victimelor tragediei din Atolul
Bikini.
1 martie este sărbătoare naţională în Insulele Marshall. Numită iniţial Ziua Victimelor Exploziei
Nucleare, apoi Ziua Supravieţuitorilor Exploziei Nucleare, astăzi, momentul este marcat ca Ziua
Comemorării, amintind tragedia petrecută în Atolul Bikini. Costumul de baie e legat de tragedie,
potrivit Mediafax.
Dreptul la căsătorie al cuplurilor de acelaşi sex ar trebui să fie garantat prin lege.
Total de acord
Mai degrabă sunt de acord
Sunt neutru pe acest subiect
Mai degrabă nu sunt de acord
Dezacord total
Nu ştiu, nu am o opţiune pe acest subiect
Sunt de acord cu Politica de confidențialitate.
Statele Unite ale Americii au detonat, pe 1 martie 1954, în Atolul Bikini din Insulele Marshall, ceea
ce a rămas în istorie drept cea mai puternică bombă testată de americani. Lansarea a fost parte a
testului Castle Bravo.
Seria de teste nucleare din Atolul Bikini a avut loc între 1946 şi 1958. Forţele armate americane au
declanşat în această perioadă un număr de 67 de dispozitive, în cadrul unor teste efectuate pentru
explozii în aer, sub apă şi la nivelul solului.
Iniţial, locuitorilor li s-a spus că vor face sacrificiul de a-şi părăsi locuinţele "pentru binele
omenirii", aceştia primind promisiunea că vor putea reveni în insulele locuite de strămoşii lor de
sute de ani.
În realitate, locuitorii din patru atoluri, Enewetok, Rongelap, Utrik şi Bikini, nu au mai putut
niciodată să revină acasă. Rezultatele testelor nucleare încă se mai fac simţite.
Cel mai grav incident a avut loc în 1954, când bomba detonată pe 1 martie a avut o putere dublă
faţă de cea preconizată de savanţi, iar schimbarea direcţiei vântului a afectat în mod tragic vieţile
locuitorilor rămaşi în zonă, în afara ariei evacuate.
Norul atomic creat în urma exploziei a fost de 1.000 de ori mai mare decât cel de la Hiroshima,
efectele radiaţiilor fiind resimţite pe o arie de 10.000 de ori mai mare, spun cei de la misories.org,
un proiect dedicat insulelor Marshall. Pentru locuitori a rămas amintirea "Zilei cu două stele",
ploaia de cenuşă radioactivă care a urmat şi efectele contaminării făcându-i pe mulţi să acuze
autorităţile că au fost folosiţi drept cobai umani.
Locuitorii au început să ceară dreptate în justiţie abia în anii 1970, iar Statele Unite au fost nevoite
să recunoască suveranitatea naţiunii din insule şi să ofere compensaţii în valoare de 150 de milioane
de dolari pentru pagubele produse de testele nucleare. Insulele au obţinut independenţa în 1986.
Ulterior, cereri pentru compensaţii de încă 360 de milioane de dolari şi altele de peste un miliard au
fost adresate Statelor Unite, pentru efectele testelor din insulele Bikini.
În mod repetat, ambasadorii americani din zonă şi-au afirmat "regretul" şi "preocuparea" pentru cele
întâmplate şi au reafirmat hotărârea ţării lor de a susţine financiar Insulele Marshall, dar printre
reproşurile primite se numără şi acela că "dreptatea pentru supravieţuitori este egală cu costurile
unei singure zile din războiul din Irak".
Cei pentru care numele "bikini" este legat de costumul de baie nu au de ce să se simtă vinovaţi.
Francezul Louis Reard a lansat modelul modern al piesei de vestimentaţie pentru plajă la patru zile
după explozia din 1946, prima din seria de teste care au dus la tragedia de pe 1 martie 1954. Cum
modelul anterior, promovat drept cel mai mic costum de baie, se numea Atome, Reard a publicat
reclama pentru invenţia sa cu sloganul "costumul de baie mai mic decât cel mai mic costum de baie
din lume" în ziarele care anunţau primele explozii nucleare de după cel de-Al Doilea Război
Mondial.
08:36 Sute de euro, sprijin de la Guvern. Cum poți intra în posesia banilor
08:29 Adio, Irina Tănase! Dragnea a luat o decizie radicală. Culise explozive. Exclusiv EvZ
08:28 Ipoteză explozivă despre Dragnea și Carmen Dan. Ce se întâmplă în spatele cortinei
08:23 Surpriză, vor mai mulți bani! TAXĂ de intrare în oraș! Se aplică din luna mai, nimeni nu
scapă
08:13 Breaking News! Dragnea și-a eliminat rivalul cu sânge rece. Cine va asigura interimatul
07:52 Vești proaste! Ei sunt românii care nu vor mai apuca pensia. Motivul este incredibil
00:22 Mihail Sergheevici Gorbaciov, Ion Iliescu și… atât! HOROSCOPUL LUI DOM’
PROFESOR
23:53 HOROSCOP 2-3 martie. Zodia care este favorizată în domeniul sentimental, familie şi cămin.
În weekend poţi realiza ceea ce ţi-ai propus de mai mult timp
23:45 Atac devastator împotriva lui Băsescu. Lider PSD: „S-a adunat de pe sub mese”
23:37 În martie, Finanțele intenționează să împrumute 2,47 miliarde de lei de la băncile comerciale
23:36 Semnal de alarmă. Exodul companiilor din România continuă. Sute de angajați rămân pe
drumuri
23:35 Scandal monstru în direct. Gestul neașteptat făcut de un greu din PNL. Realizatorii au rămas
fără cuvinte
23:20 Metalul care a devenit mai prețios decât aurul. Prețul a explodat
23:10 Surpriză neașteptată! Adevăratul top mondial în tenis. Pe ce poziție este, de fapt, Simona
Halep
23:05 Un simplu pariu i-a distrus viața unui american. Șir incredibil de fapte și evenimente
23:02 Tudorel Toader face pasul înapoi. Decizie de ultim moment despre OUG 7
Vezi toate
Stiri calde
Anul trecut, revista Forbes spunea că averea româncei este de două miliarde de dolari, dublată de
curând după ce și-a vândut 49% din companie către brandul Sephora, cu care colabora de câțiva ani
și care îi comercializa produsele cosmetice.
Surpriză, vor mai mulți bani! TAXĂ de intrare în oraș! Se aplică din luna mai, nimeni nu
scapă
Lovitură grea pentru Putin. Planul anexării unei foste republici sovietice a
eșuat. Care este următorul stat vizat
ROBOR. Veste dramatică pentru românii care au credite. Breaking news
Vezi acum oferta!
Această tranzacție vine după ce în urmă cu jumătate de an Anastasia Soare încheia un parteneriat cu
un fond de investiții, care, la schimbul unui pachet de acțiuni, îi asigura intrarea pe piața din Asia și
Europa. „Într-adevăr, am încheiat un parteneriat pentru un pachet minoritar cu fondul TPG (Texas
Pacific Group), care îmi va permite extinderea în Asia și Europa și întărirea poziției online”, a
declarat Anastasia Soare pentru ELLE România
Chiar dacă niciodată nu a vorbit concret despre cifra ei de afaceri și despre banii pe care a reușit să-i
strângă în cei 20 de ani de când muncește cu celebritățile de la Hollywood, au existat mereu zvonuri
cum că averea Anastasiei este de ordinul miliardelor de dolari.
https://evz.ro/anastasia-soare-vandut-
afacere.html?fbclid=IwAR2UYX9pWcZV7YIMQTloakA2-
s72KLLyvuy2oi57my0jJ3lavo3LzCLcb04
Published
5 luni ago
on
29 septembrie 2018
By
Stiinta Mister
Ștefania Maracineanu, savanta considerata un adevarat fenomen in lumea științifică europeana este
considerata savanta care a descoperit radioactivitatea artificiala, o veritabila revoluție în stiinta,
precum și procedeul de declanșare artificială a ploii.
Deşi
este o somitate a științei mondiale, în țara natală, Ştefania Mărăcineanu a dispărut din conștiința
publicului larg. Fiziciana română care a lucrat în laboratorul soților Curie s-a născut la Bucureşti, pe
18 iunie 1882. După ce a terminat liceul „Elena Doamna”, a urmat cursurile Facultății de Științe
Fizico- Chimice, pe care o absolvit-o în 1910. A devenit apoi profesoară de fizică şi chimie la
Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, iar în 1919 a primit o bursă de specializare de doi ani la
Paris, unde a asistat la cursurile de radioactivitate ţinute de celebra Marie Curie, la Institutul de
Radiu.
A ratat un Premiu Nobel în faţa faimosului cuplu de chimişti francezi, în 1935, premiaţi pentru
descoperirea radioactivității artificiale, chiar dacă, în urma doctoratului din 1924, Ştefania
demonstrase fenomenul în faţa unei săli arhipline.
În 1924 își susține teza de doctorat cu titlul Cercetări privind constanta poloniului şi penetrarea
substanțelor radioactive în metale la Facultatea de Științe a Universității din Paris pentru care a
primit calificativul Très Honorable. Românca a prezentat în lucrare niște descoperiri senzaționale,
printre care observația că substanțele radioactive prezentau fluctuații ale intensității radiațiilor, deși
intensitatea lor ar fi trebuit, conform nivelului cunoștințelor științifice din acea vreme, să fie
constantă. Ştefania, prin experimentele făcute, punea acest fenomen pe seama radiațiilor solare,
după ce observase că suportul de plumb al unor substanțe radioactive devine la rândul său
radioactiv, chiar şi după eliminarea acestor substanțe, iar expunerea la soare a acestui suport
măreşte de zeci de ori intensitatea radiaţiilor, fenomen pe care l-a denumit radioactivitate artificială.
Teza a entuziasmat asistenţa, iar Marie Curie i-a oferit un post de cercetătoare la laboratorul ei, iar
profesorul Deslandres i-a făcut cadou câteva plăci de plumb de pe acoperişul Observatorului
astronomic parizian, plăci vechi de 300 de ani. Cu ajutorul acestora a reușit încă odată să confirme
radioactivitatea artificială: părţile plăcilor care au fost expuse la soare perioade îndelungate de timp
erau radioactive.
Fiziciana nu a protestat când Nobelul i-a fost suflat, deşi Irène Joliot-Curie declarase într-un
interviu acordat ziarului „Neues Wiener Journal”, publicat pe 5 iunie 1934, că „ne amintim că
savanta română, domnișoara Mărăcineanu, a anunţat în 1924 descoperirea radioactivității
artificiale”.
În 1925, s-a întors pentru puţin timp în ţară, unde fusese numită asistenta profesorului Cristache
Musceleanu, la Universitatea din Bucureşti, dar a continuat apoi să lucreze pentru Laboratorul
Mariei Curie şi pentru Observatoarele din Meudon şi Paris, până în 1930. În România a reuşit, cu
mijloace proprii, să creeze primul Laborator de Radioactivitate din ţară.
Una dintre preocupările deosebite ale Ștefaniei a reprezentat-o şi legătura dintre radioactivitate şi
meteorologie. Interesul a apărut din perioada când studia la Observatorul din Meudon. Încercând să
înțeleagă mecanismul de declanșare a ploiilor, Ștefania a ajuns la concluzia că radiațiile ar putea fi
importante în acest fenomen. Astfel, a făcut un experiment, încercând să creeze o concentrație
artificială de radioactivitate în nori prin injectarea norilor joşi cu săruri radioactive.
Experimentul a avut loc în vara secetoasă a anului 1931, în Bărăgan. Pentru realizarea lui a primit
sprijinul profesorilor Dimitrie Bungeţianu şi N. Vasilescu-Karpen, iar cel care a pilotat avionul din
care s-au lansat sărurile radioactive a fost pilotul-prinţ Constantin „Bâzu” Cantacuzino, devenit mai
târziu o legendă a aviației române în cel de-al Doilea Război Mondial.
Citește și:
Marie Curie, cea care a descoperit, radiul şi poloniul, a lăsat la 84 de ani de la deces,
rămăşiţe şi obiectele personale extrem de radioactive
Daca activitatea științifica a Ștefaniei Maracineanu este bine cunoscuta, viata ei personala rămâne
un adevarat mister. S-a nascut la Bucuresti, in 18 iunie 1882, dar nu dorea sa vorbeasca despre anii
copilăriei si adolescentei; spunea ca au fost ani întunecați, un capitol din viata de care nu dorea sa-si
aminteasca. Se bănuiește doar ca provenea dintr-o familie instarita, daca avusese privilegiul de a fi
ținută in scoală.
Savanta s-a îmbolnăvit de cancer, cauzat de iradieri și a murit la data de 15 august 1944. Surse:
evz.ro; romaniamea.org
https://stiinta-mister.ro/ploaia-artificiala-in-
romania/?fbclid=IwAR02694E_9mhmxzJgf2AHSMWP3iTAS9tXJmbQB-
u4otmUr4aQAxuvgLonPM
de Răzvan Moceanu
Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, la Silişteni, comuna Fălciu (azi comuna Dimitrie
Cantemir), judeţul Vaslui, fiind fiul lui Constantin Cantemir Silişteanul, domn al Moldovei (1685-
1693) şi al Anei, născută Bantaş, nepoata lui Duca Vodă.
Cu toate că era analfabet, Constantin Cantemir a oferit fiilor săi o educaţie aleasă, astfel că, din
fragedă tinereţe, Dimitrie studiază cu „dascăli de casă” elemente de religie creştin – ortodoxă, dar şi
limbile şi literatura slavă, greacă şi latină, de educaţia sa ocupându-se, în principal, Ieremia Cacavela
Cretanu, un preaînvăţat ieromonah al vremii, călugăr și cărturar cretan, care a trăit în țările române.
În anul 1686, la doar 13 ani, Dimitrie Cantemir asistă la invazia poloneză în Moldova, iar în anul
1688 a fost nevoit să plece la Constantinopol, unde a stat 12 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta
Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. Aici Dimitrie şi-a dedicat timpul
învăţării limbilor orientale: turca, araba şi persana, însă studiază şi literatura antică, gramatica greacă
şi latină, muzica, filosofia, religia musulmană şi îşi aprofundează cunoştinţele de teologie ortodoxă,
cu profesori celebri, de formaţie culturală europeană şi bizantină.
După moartea tatălui său, în perioada martie – aprilie 1693, a fost domn al Moldovei, însă Înalta
Poartă nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile la
Academia Patriarhiei Ecumenice.
Din anul 1695 a fost capuchehaie, adică reprezentant la Constantinopol al fratelui său Antioh.
În anul 1699, anul păcii de la Karlowitz, se căsătoreşte cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra,
care i-a dăruit pe Matei, Smaranda, Constantin, Şerban, Maria şi Antioh (viitorul poet, scriitor şi
diplomat rus Antioh Cantemir (1709 – 1744).
După pacea de la Karlowitz, Imperiul Otoman pierde din teritorii în favoarea Austriei şi Rusiei, fiind
într-un declin economic şi militar, pe fondul unei corupţii accentuate, iar Dimitrie Cantemir, care
acumulase o experienţă politică considerabilă, primeşte propunerea de a fi candidat la tronul
Moldovei, la iniţiativa hanului tătarilor Devlet Ghirai.
La 25 noiembrie 1710, este făcută numirea, în cadrul unui Divan special convocat, prin îmbrăcarea
în caftan şi înmînarea firmanului, iar la finalul anului, Cantemir era înscăunat, la Iaşi.
La scurtă vreme, la 2 aprilie 1711, Cantemir încheie, în Rusia, un tratat secret de alianţă cu Petru cel
Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia otomană şi cu condiţia apărării graniţelor de către
armata Moldovei.
Se alătură apoi lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, iar după victoria turcilor în bătălia de la
Stănileşti – ţinutul Fălciu pe Prut, Cantemir fuge în Rusia, unde a rămas cu familia sa.
La 1 august 1711 a primit un domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al
Rusiei. Cantemir a contribuit la cartografierea Rusiei, a scris „Hronicul a vechimei romano-moldo-
vlahilor”, susţinând latinitatea limbii şi a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul
că româna are patru dialecte – o lucrare de referinţă pentru corifeii Şcolii Ardelene.
Însă drumurile lungi şi neprietenoase din Rusia au slăbit sănătatea Casandrei, soţia principelui, care
după pierderea a doi nou-născuţi, Petru şi Ion, înmormântaţi la Harkov, se îmbolnăveşte şi din cauza
unui tratament neadecvat aplicat de un farmacist incompetent, şi decedează în floarea vârstei, la
numai 30 de ani, în anul 1713.
La 11 iunie 1714, fostul domnitor român devenea membru de onoare al Academiei de la Berlin, for
la cererea căruia avea să redacteze lucrarea monografică în care tratează geografia, istoria, religia şi
limba poporului român.
La 14 ianuarie 1720, Cantemir se recăsătoreşte cu Anastasia Trubeţkoi, fiica generalului Ivan Iurevici
Trubeţkoi, de numai 18 ani. Uniunea celor doi are loc în prezenţa ţarului şi a familiei imperiale, iar
la solicitarea expresă a naşului Petru I, a fost nevoit să-şi radă barba şi să îmbrace după moda
apuseană, cu perucă pudrată şi haine scurte. Din a doua căsătorie, Cantemir a avut o fiică, Anastasia.
Însă în anul 1723, Cantemir, cu întreaga lui familie, se îndreaptă spre Moscova în plină iarnă, dar în
condiţiile în care era bolnav de diabet, nu va supravieţui acestui efort decît pînă pe data de 21 august,
când moare la doar 50 de ani.
Dimitrie Cantemir a fost înmormântat, alături de soţia lui Casandra şi fiica Smaranda, la Moscova,
lângă mănăstirea greacă Sf. Neculai, unde a zidit o biserică cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi
Elena, în acealşi loc în care aveau să fie îngropaţi şi Maria şi Antioh vodă, fratele lui Dimitrie.
Osemintele domnitorului aveau să fie aduse în ţară şi reînhumate la Iaşi, în iunie 1935.
D. Cantemir
Revenind la momentul 11 iunie 1714, Dimitrie Cantemir începe să scrie, la solicitarea Academiei de
la Berlin, „Descriptio Moldaviae”, în condiţiile în care fostul domnitor fusese exilat în Rusia.
„Descriptio Moldaviae”, sau „Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, adică „Descrierea
stării de odinioară și de astăzi a Moldovei”, este un document ce tratează istoria românilor şi a fost
gândită pentru a avea trei părţi, una geografică, una politică şi o alta care să acopere starea bisericească
şi literară a Moldovei.
Prima parte este dedicată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a apelor și a câmpiilor, aici
fiind inserată şi prima hartă cunoscută a Moldovei, realizată de autor. De asemenea, acest capitol
prezintă flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului.
A doua parte a cărţii se referă la organizarea politică și administrativă a țării, conţinând detalii despre
forma de stat, înscăunarea sau schimbarea domnilor, dar şi aspecte legate de obiceurile privind
naşterea, logodna, nunta sau înmormântarea.
În fine, ultima parte a lucrării cuprinde referiri la cuvintele şi graiul moldovenesc, despre calităţi sau
defecte caracteristice acestui neam. De asemenea, Cantemir face aici o descriere aprofundată a religiei
molodvenilor, autenticitatea ordodoxiei de aici fiind susţinută cu admiraţie de autor: ”Occidentul, şi
nu Orientul s-a îndepărtat de la adevărata credinţă, iar în Moldova nu s-a văzut niciodată vreun eretic
sau vreo erezie“.
Primul manuscris al lucrării avea să fie definitivat la 2 martie 1716, şi putea fi expediat la Berlin, însă
din diferite motive, încă neelucidate, Cantemir nu a timis manuscrisul, cu toate insistenţele celor din
Academia berlineză. Problemele survenite în cadrul Academiei după decesul preşedintelui Leibniz,
este posibil să-l fi determinat pe Cantemir să nu mai manifeste încredere în această instituţie sau este
posibil să fi dorit publicarea ei înainte, după care să o expedieze.
După moartea autorului, în anul 1723, manuscrisul a rămas în posesia fiului mai mic, Antioh, care
fiind numit ambasador al Rusiei la Londra, a luat cu el manuscrisul cu intenţia de a-l publica în
Occident. De aici traseul manuscrisului a fost realmente un labirint.
În anul 1744, după moartea la Paris a lui Antioh Cantemir, care fusese ambasador în Franţa,
manuscrisul latin al „Descrierii” avea să fie vîndut la o licitaţie contelui Thomson, ginerele marelui
medic Boerhaave. La rândul său acesta moare, iar soţia sa cedează manuscrisul unui văr, Abraham
Raas Boerhaave, profesor la Petersburg. Acesta îl dăruieşte, la rându-i, unui medic imperial, von
Kruse, pentru ca în final să ajungă la consilierul imperial G. F. Müller din Petersburg. Acesta
apreciază valoarea deosebită a acestui manuscris şi îl încredinţează unui specialist geograf, Anton
Friedrich Büsching, care îl traduce în limba germană cu ajutorul lui Johann Ludwig Redslob din
Berlin şi o publică, la 53 de ani distanţă de la definitivarea lucrării (1769 – 1770).
A urmat, în anul 1789, publicarea lucrării în limba rusă, şi în greacă, în anul 1819, iar în anul 1825,
pe 19 august, este publicată, la Mănăstirea Neamţ, traducerea românească, sub titlul „Scrisoarea
Moldovei“.
A doua ediţie a lucrării apare la Iaşi în anul 1851, după traducerea lui Vasile Vîrlav, sub îngrijirea lui
Costache Negruzzi, la Tipografia francezo-română, iar ediţia a treia apare tot la Iaşi, în 28 noiembrie
1865, la Imprimeria A. Berman, fiind îngrijită de antiunionistul Teodor Boldur-Lăţescu, redactorul
ziarului Moldova din Iaşi.
În anul 1869, Episcopul Melchisedec Ştefănescu comunică Societăţii Academice Române faptul că
în biblioteca Academiei de teologie din Moscova se află manuscrisul latinesc al „Descrierii
Moldovei”, iar guvernul rus împrumută manuscrisele lui Dimitrie Cantemir, în anul 1870.
La 200 de ani de la moartea lui D. Cantemir, George Pascu redactează a doua traducere din latină a
lucrării pe care o publică la Bucureşti în anul 1923, iar a treia traducere din latină, independentă de
celelalte, o realizează acad. Gh. Adamescu şi o
„Descriptio Moldaviae” nu a fost însă singura lucrare importantă a lui Cantemir. Amintim aici
„Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea”, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în anul 1698,
considerată prima lucrare filosofică românească, apoi lucrarea filosofică „Sacrosanctae Scientiae
Indepingibilis Imago 1700”, „Istoria ieroglifică”, scrisă la Constantinopol în română (1703 – 1705),
considerată prima încercare de roman politico-social, „Istoria Creşterii şi Descreşterii Curţii
Otomane”, redactată în latină între 1714 şi 1716 sau „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”,
scrisă mai întâi în latină, dar tradusă apoi de autor în română (1719 – 1722).
http://www.rador.ro/2019/03/02/documentar-descriptio-moldaviae-prima-enciclopedie-a-
moldovei-
2/?fbclid=IwAR1TKfpGAWB338iKeMVeG8Bg_1KqLOhBlHXP4KNSb_rMNWRs4xJoZ-
f7ptA
Published
23 hours ago
on
March 1, 2019
By
Robert Lupitu
Polonia ar putea deveni prima țară din Europa de Est care va cumpăra avioane de luptă
americane F-35, considerate a fi la ora actuală cele mai performante aeronave din arsenalul
militar al SUA. Anunțul a fost făcut în contextul în care ministrul Apărării de la Varșovia,
Mariusz Blaszczak, a informat joi că Polonia va cheltui pentru modernizarea armatei
aproximativ 44 de miliarde de euro până în anul 2026, în special pentru a achiziționa avioane,
elicoptere și submarine.
Ministrul a menţionat ca priorităţi 32 de avioane de vânătoare din generaţia a cincea. Acestea vor
înlocui modelele sovietice MiG-29 şi Su-22, care nu mai au ”mare valoare de luptă” şi sunt
”inutile”. Noile echipamente vor fi desfăşurate în special în estul Poloniei – flancul estic al NATO.
Deși nu a menționat în mod explicit că Polonia va achiziționa avioane F-35, acestea sunt singurele
avioane de generația cinciea disponibile pe piața țărilor NATO.
Avionul de tip F-35, dezvoltat de Lockheed Martin şi pilotat pentru prima oară în 2006, este o
aeronavă de vânătoare polivalentă, proiectată să fie folosită de Forţele aeriene americane, Corpul
puşcaşilor marini şi Marină în aceeaşi versiune.
El are trei variante – cu decolare convenţională (A), cu decolare scurtă şi aterizare verticală (B) şi
pentru catapultare (C). Sistemul său stealth, forma şi materialele din care este construit îi permit să
pătrundă în zone fără să fie detactat de radar.
Luna trecută, Polonia şi Statele Unite au încheiat miercuri un contract în valoare de 414 milioane
de dolari (365 de milioane de euro) pentru dotarea armatei poloneze cu lansatoare americane
de rachete HIMARS, la ceremonia de semnare a acordului participând președintele polonez și
vicepreședintele SUA.
Tot în același cadru, SUA au anunțat că își vor suplimenta prezența militară în Polonia în condițiile
în care președintele Andrzej Duda s-a deplasat anul trecut de la summitul Inițiativei celor Trei Mări
de la București la Washington pentru a-i propune lui Donald Trump planul Poloniei de a oferi două
miliarde de dolari în schimbul găzduirii unei prezențe americane permanente pe teritoriul său, o
propunere de bază militară denumită simbolic ”Fort Trump”.
De asemenea, în martie 2018, polonezii au cumpărat sistemul de apărare antirachetă american Patriot,
cu suma de 3,8 miliarde de euro.
https://www.caleaeuropeana.ro/polonia-ar-putea-deveni-prima-tara-din-estul-europei-care-
va-achizitiona-avioane-de-lupta-de-tip-f-35-urmand-a-le-desfasura-pe-flancul-estic-al-
nato/?fbclid=IwAR2s2hzOkDokYYqctnfbDW3RRqtKL6WFqir_BMDnBXYH5lLPqxc8x5VHw
EQ
Published
1 day ago
on
March 1, 2019
By
Robert Lupitu
Peste 1100 de militari vor participa la primul exercițiu multinațional organizat de Forțele
Navale Române în anul 2019, intitulat „Poseidon 19”, care se va desfășura în perioada 1-8
martie, în raioane din apele teritoriale românești şi în apele internaționale din partea vestică a
Mării Negre, relatează un comunicat remis de navy.ro.
Comandamentul Flotei este structura care a planificat și va conduce acest exercițiu, la care vor
participa 10 nave militare românești, patru nave militare străine din Bulgaria, Germania, Spania și
Turcia, precum şi două ambarcaţiuni rapide pentru scafandri. Secvențele aeriene ale exercițiului vor
fi asigurate de un elicopter Puma Naval, două avioane MiG 21 LanceR și două avioane F-16 ale
Forțelor Aeriene Române.
Obiectivele principale ale exercițiului sunt consolidarea interoperabilității dintre navele și echipajele
participante în context multinațional întrunit, precum și certificarea capabilităților Forțelor Navale
Române puse la dispoziția NATO în perioada următoare. Navele vor pleca luni, 4 martie, din portul
Constanța, pentru a executa secvențele planificate pe mare.
Anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, din anul 2014, conflictele înghețate
din Transnistria și Georgia, situația tensionată din estul Ucrainei și din zona Mării Azov sunt factori
generatori de instabilitate în proximitatea estică a Uniunii Europene și a NATO. Una dintre măsurile
de asigurare a securității pentru aliații din regiunea Mării Negre este aceea de întărire a prezenței
militare navale în bazinul maritim.
https://www.caleaeuropeana.ro/romania-organizeaza-un-exercitiu-militar-de-amploare-in-
marea-neagra-peste-1100-de-militari-10-nave-militare-romanesti-si-patru-nave-aliate-
participa-la-poseidon-19/?fbclid=IwAR1aUc3ua-GLLJN49tMOXzqLyN6kX-
Czp2eOxif8zURZzelZkdIPf2H6eoA
Capitolul 15: Rădăcinile comuniste ale
terorismului
Spectrul comunismului nu a dispărut odată cu dezintegrarea Partidului Comunist din Europa de Est
În fața dvs. se afla traducerea în limba română a unei lucrări apărute în limba chineză, intitulată
“Cum conduce spectrul comunismului lumea”, scrisă de echipa editorială a celor “Nouă
comentarii despre Partidul Comunist”.
*****
Cuprins
Introducere
Concluzie
Referințe
*****
Introducere
În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, teroriștii au deturnat avioane de pasageri și le-au prăbușit
în turnurile gemene ale World Trade Center din New York și peste Pentagonul din Washington DC,
ucigând aproape 3.000 de persoane. A fost prima dată, de la atacul japonez asupra Pearl Harbor,
când Statele Unite au suferit o lovitură de această magnitudine pe teritoriul său. Atacurile din 11
septembrie 2001 au avut un impact global. Statele Unite au lansat un război global împotriva
terorismului, răsturnând regimul islamic din Afganistan și dictatura irakiană a lui Saddam Hussein.
De atunci, publicul s-a familiarizat cu mișcarea teroristă și cu reprezentanții săi, precum Al-Qaeda
și Osama bin Laden. Cu toate acestea, puțini sunt conștienți de relația strânsă dintre terorism și
comunism.
Termenii “terorism” și “terorist” au apărut, pentru prima dată, în 1795 cu referire la Domnia Terorii,
în timpul Revoluției Franceze [1], care a pus bazele mișcării comuniste (a se vedea capitolul 2 al
acestei cărți).
În lumea modernă, terorismul are loc, în principal, sub trei forme: terorismul de stat- în regimurile
comuniste; activitatea teroristă – efectuată în străinătate de agenți ai regimurilor comuniste cu
scopul propagării revoluției violente; și fundamentalismul islamic, care datorează o mare parte din
metodele și ideologia sa comunismului.
Secolul comunist este un secol plin de minciuni, violențe și crime. Terorismul este un instrument
important pentru comuniști, pentru a-și răspândi ideologia în întreaga lume. Apariția unui regim
comunist are ca rezultat, fără excepție, mobilizarea mașinii de stat pentru a impune o brutalitate fără
precedent. Această represiune sponsorizată de guvern este terorismul de stat.
Vladimir Lenin s-a bazat pe terorism pentru a prelua puterea în Rusia. În 1918, Felix Dzerjinsky, pe
care Lenin l-a considerat un erou revoluționar pentru rolul său ca director al Comitetului
extraordinar al tuturor ruşilor, numit “Ceka”, a spus în mod explicit: „Noi susținem teroarea
organizată – aceasta ar trebui admisă sincer“. [2]
Yuri N. Afanasiev, un istoric rus, l-a învinuit pe Lenin pentru elaborarea unei politici de terorism de
stat, violență și fărădelege: „Violența este, de fapt, întreaga noastră istorie“, a afirmat Afanasiev. [4]
După crearea Uniunii Sovietice, regimurile comuniste ale lui Iosif Stalin, Mao Zedong, Pol Pot,
Fidel Castro, Erich Honecker, Nicolae Ceaușescu, Kim Il Sung și alți despoți, depindeau de crime
pentru a-și menține puterea. Violența și barbarismul terorii lor de stat au fost abordate în capitolele
anterioare.
Violența și crimele sunt doar o componentă a planurilor comuniste de terorism. Chiar mai
distructiv, este modul în care comunismul a folosit puterile combinate ale politicii și fervorii
religioase pentru îndoctrinarea oamenilor cu cultura partidului comunist și plantarea semințelor de
înșelăciune, ură și violență ce trebuie transmise din generație în generație.
În timp ce impun terorismul de stat asupra propriului popor, regimurile comuniste sprijină
organizațiile teroriste din străinătate în scopul de a stimula revoluția sau de a destabiliza statele
rivale.
Brian Crozier, fondator si director al Institutului pentru Studiul Conflictelor, a petrecut zeci de ani
studiind relația dintre comunism și terorism și a publicat numeroase cărți și lucrări detaliind
concluziile sale. El a consiliat lideri anticomunisti precum Ronald Reagan și Margaret Thatcher în
analizarea utilizării terorii de către blocul comunist. [5]
Stanislav Lunev, fost funcționar al Direcției Principale de Informații (GRU) a forțelor armate
sovietice, care s-a refugiat în Occident, a acuzat GRU de a fi unul dintre principalii mentori ai
teroriștilor din întreaga lume. [6]
În 1979, o mină de teren a explodat sub vehiculul în care se afla generalul Alexander Haig,
Comandant Suprem al NATO, aflat în urma mașinii generalului, rănind trei dintre gărzile sale de
corp. În septembrie 1981, generalul Frederick J. Kroesen, comandantul forțelor terestre americane
în Europa, a fost rănit în Heidelberg, Germania de Vest, atunci când membri ai Facțiunii Armatei
Roșii au lansat o grenadă anti-tanc în mașina blindată cu care călătorea generalul.
Cu toate acestea, forma cea mai influentă a terorismului modern a fost islamul radical, alimentat de
blocul sovietic, ca mijloc de destabilizare a lumii musulmane.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, Orientul Mijlociu a aparținut sferei coloniale occidentale.
Pe măsură ce popoarele din regiune și-au câștigat independența, Uniunea Sovietică a profitat de
ocazie pentru a-și exercita influența. Contradicțiile dintre cultele musulmane, conflictele arabo-
israeliene, Războiul Rece, politica petrolului și ciocnirea civilizațiilor din sferele culturale
occidentale și islamice au condus la situația complexă și haotică, existentă astăzi în Orientul
Mijlociu.
În acest context, Uniunea Sovietică și-a realizat pătrunderea în sfera musulmană. Acest lucru poate
părea contradictoriu, la o primă vedere. Musulmanii urmează o credință abrahamică și cred în
Allah, dar marxism-leninismul este ateu și vizează eliminarea religiei. Cum ar putea să se înțeleagă?
Mișcarea comunistă seamănă cu ciuma care se răspândește prin toți vectorii posibili. Comunismul a
făcut primele sale progrese în lumea musulmană la scurt timp după Revoluția din Octombrie, deși,
la început, eșuase.
În iunie 1920, bolșevicii au ajutat la instaurarea unui regim sovietic în provincia iraniană Gilan:
Republica Socialistă Sovietică Persia cunoscută și ca Republica Sovietică Gilan. Regimul a
implementat o serie de reforme radicale, inclusiv politici de expropriere a proprietarilor de pământ,
care au fost însoțite de un program de propagandă antireligios. Aceste măsuri s-au dovedit a fi
extrem de nepopulare, iar regimul a fost înlăturat în luna septembrie a anului următor.
Algeria, Yemenul de Sud și Afganistanul au fost conduse de comuniști pentru diferite perioade în
timpul Războiului Rece. În 1979, Uniunea Sovietică a lansat o invazie în Afganistan și a ocupat țara
timp de zece ani într-o încercare de a susține ultimul regim comunist rămas în lumea musulmană.
Promovarea comunismului într-o regiune cu credințe religioase profunde este o mare provocare.
Eforturile Uniunii Sovietice de a exporta direct revoluția socialistă în lumea musulmană nu au avut
succes. Cu toate acestea, deși comunismul însuși nu a reușit să stabilească un control asupra
regiunii, el a avut o mare influență asupra creării și dezvoltării fundamentalismului islamic
contemporan.
Ion Mihai Pacepa, fostul general al României comuniste și consilier al Președintelui Nicolae
Ceaușescu, șeful interimar al serviciului de informații externe al țării și secretar de stat al
Ministerului de Interne al României, a devenit – atunci când a fugit în Statele Unite în iulie 1978 –
dezertorul cu cel mai înalt rang din Blocul de Est.
În articolul său intitulat „Amprentele rusești“, Pacepa a dezvăluit o mare cantitate de informații din
interior despre suportul comunist acordat terorismului din Orientul Mijlociu. [8] El l-a citat pe
Aleksandr Saharovski, șeful serviciilor de informații externe sovietice, spunând: „În lumea de
astăzi, când armele nucleare au făcut ca forța militară să fie învechită, terorismul ar trebui să devină
principala noastră armă“.
În 1969, au existat 82 de deturnări de aeronave. Multe dintre ele au fost opera OEP, sprijinită de
sovietici și comuniștii chinezi. Pacepa a reamintit că, atunci când l-a vizitat pe Saharovski, a
observat un număr mare de stegulețe roșii pe harta lumii. Fiecare steguleț reprezenta un avion
deturnat.
Saharovski i s-a lăudat lui Pacepa că tactica deturnării avioanelor fusese invenția lui. Între 1968 si
1978, Departamentul Securității Statului (DSS) a efectuat livrări săptămânale cu avioanele
teroriștilor palestinieni din Liban. Arhivele de la dizolvarea Germaniei de Est arată că, în 1983,
Agenția de Informații Externe a trimis din Germania de Est muniție pentru puștile Kalașnikov, în
valoare de 1.877.600 de dolari, organizațiilor teroriste libaneze. Cehoslovacia a oferit teroriștilor
islamici o mie de tone de Semtex-H, un explozibil plastic inodor.
La începutul anilor 1970, Iuri Andropov, șeful KGB și mai apoi secretarul general al Partidului
Comunist Sovietic, a început o campanie de propagandă sub acoperire, planificată cu
meticulozitate, pentru a semăna semințele de ură antisemită și antiamericană în întreaga lume arabă
și islamică. Pentru munca sa, Andropov a devenit cunoscut ca “părintele unei ere de dezinformare”.
[9]
Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au anunțat o schimbare majoră în climatul internațional.
Știrile despre Osama bin Laden și al-Qaeda se aflau pe primele pagini ale ziarelor, deoarece
amenințarea fundamentalismului islamic devenise proeminentă.
Pentru marea majoritate a oamenilor din întreaga lume, 11 septembrie a fost un șoc și o tragedie.
Dar în China, sub cenzura PCC, reacțiile au fost destul de diferite. De la forumurile de pe internet și
camerele de chat și până la cantinele universităților, o mulțime de oameni au sprijinit teroriștii, cu
comentarii de genul „Bună treabă!“ și „Noi susținem cu tărie actele de justiție împotriva Statelor
Unite ale Americii“. Potrivit unui sondaj de opinie la care au participat 91.701 oameni de pe
NetEase – un mare website chinez, doar 17,8 % dintre respondenți și-au exprimat opoziția puternică
față de atacurile teroriste, în timp ce, cei mai mulți oameni au ales opțiunea de „Opoziție față de
SUA“ sau “Ce-i mai bun de-abia acum urmează” în ceea ce privește această catastrofă. [10]
Chinezii care au aplaudat atacurile teroriste nu i-au întâlnit niciodată pe Osama bin Laden și pe
adeptii lui, dar rădăcinile gândirii lor toxice erau aceleași. Chinezii au fost otrăviți cu propaganda
comunistă și cultura partidului comunist (PCC) încă din copilărie. În mod logic, însă, cineva se
poate întreba ce legătură ar putea avea aceasta cu bin Laden, care luptase împotriva Uniunii
Sovietice în Afganistan.
Sursa ideologică a fundamentalismului islamic a lui Osama bin Laden poate fi urmărită înapoi, în
timp, până la Sayyid Qutb, pionierul egiptean al terorismului islamic, un om care ar putea fi descris
ca un Marx al jihadului islamic [11] și care este adesea denumit „Părintele jihadului modern“. [12]
În 2016, expertul în Orientul Mijlociu, Hassan Hassan, a publicat un raport împreună cu “Carnegie
Endowment for International Peace” numit “Sectarismul statului islamic: rădăcini ideologice și
contextul politic”. Spre sfârșitul raportului, Hassan a citat un rezumat binecunoscut al doctrinei
esențiale a statului islamic: „Statul islamic a fost conturat de Sayyid Qutb, predat de Abdullah
Azzam, globalizat de Osama bin Laden, transformat în realitate de către Abu Musab al-Zarqawi și
implementat de Abu Bakr al-Baghdadis: Abu Omar și Abu Bakr”. [14]
Osama bin Laden și, ulterior, statul islamic (ISIS) au adoptat și lărgit ideologia lui Qutb. Pe scurt,
qutbismul este folosirea violenței pentru a distruge vechea societate putredă, sau “jahiliyya”,
chemând jihadisii să-și dea viața pentru o ideologie despre care se presupune că va declanșa
eliberarea umană. [15]
Acest stil bombastic amintește de scrierile lui Marx și Lenin, și pe bună dreptate: Qutb a fost
membru al Partidului Comunist în tinerețe, iar ideile sale au fost impregnate de retorica marxism-
leninismului. Robert R. Reilly, membru senior al Comitetului pentru Politica Externă a Statelor
Unite, a spus despre Qutb că este, de fapt, legătura Internaționalei Comuniste cu Frăția Musulmană
Egipteană și cu Partidul Comunist din Egipt. [16]
Născut în 1906, Qutb a studiat socialismul și literatura în perioada 1920-1930. Din 1948 până în
1950, el a studiat în Statele Unite, timp de doi ani, și s-a alăturat Frăției Musulmane după
întoarcerea sa în Egipt.[17] Qutb a fost tot timpul în contact cu Gamal Nasser Absel, liderul
organizației “Ofițerilor liberi”, care avea o orientare socialistă.
În 1952, Nasser a organizat o lovitură militară care a răsturnat dinastia Muhammad Ali, o monarhie
pro-occidentală. Se spune că această revoluție socialistă – lovitură de stat – a fost planificată de
Qutb și Frăția Musulmană împreună cu Nasser. Cu toate acestea, deși Qutb a sperat ca Nasser să
stabilească un regim islamic, Nasser a devenit, în schimb, adeptul secularizării, iar în 1954 a început
să reprime Frația Musulmană.
Qutb și Frăția au pregătit împreună asasinarea lui Nasser. Complotul nu a reușit iar Qutb a fost
acuzat și întemnițat pentru tentativă de crimă. În timpul celor trei ani de închisoare, Qutb a fost
torturat sever. Mai târziu, condițiile au devenit mai relaxate și i s-a permis să scrie. El a scris cele
mai importante lucrări ale sale în închisoare: “În umbra Coranului” și “Milestone”. Aceste două
cărți, care arată înțelegerile lui asupra Coranului, istoriei islamice, Egiptului și societății
occidentale, au expus pe larg sprijinul său pentru fundamentalismul anti-secular și anti-occidental.
Qutb a fost eliberat pentru o perioadă scurtă de timp din închisoare dar nu a profitat de ocazia de a
părăsi Egiptul și a fost arestat, din nou. În 1966, Qutb a fost condamnat pentru implicarea sa în
complotul de asasinare a președintelui Nasser și a fost executat prin spânzurare.
Ideologia subversivă a lui Qutb a conferit o nouă interpretare conceptului islamic de “jihad”. Când
se menționează jihadul, mulți se gândesc imediat la “războiul sfânt”. În arabă, jihad înseamnă, pur
și simplu, zbatere sau luptă. Pentru musulmanii de rând, aceasta poate însemna conflict intern (auto-
perfecțiune) sau jihad defensiv. [18] Qutb a extins această definiție pentru a include folosirea
proactivă și neîngrădită a violenței în “războiul sfânt” al jihadului și și-a stabilit astfel bazele sale
teoretice. [19] Qutb era mândru că va merge la spânzurătoare și va deveni un martir religios.
Ideologia lui Qutb a considerat că orice sistem social care respectă legile sau etica seculară era o
„societate veche“ anti – islamică, sau jahiliyyah (epoca ignoranței adevărului religios, care se
referea, inițial, la perioada dinaintea apariției islamului). Chiar și o societate care se pretinde a fi
musulmană ar putea fi totuși jahiliyyah. Qutb credea că jahiliyyah a dominat sistemul social
egiptean în care el a trăit și, prin urmare, trebuia să fie răsturnat. [20]
Potrivit lui Qutb, jahiliyyah a fost cel mai mare obstacol pentru musulmani și non-musulmani,
împiedicându-i să respecte valorile islamice și legea. El a susținut că vechea societate a fost impusă
oamenilor și că, în acest proces, le-a răpit libertatea. Acești oameni înrobiți – asemănători clasei
muncitoare a marxismului – au avut dreptul să folosească jihadul ca să răstoarne asuprirea
jahiliyyah-ului. Qutb a promovat jihadul ca mijloc de eliberare pentru întreaga umanitate, atât
musulmani, cât și non-musulmani. [21] Când cărțile lui Qutb au fost publicate, mulți lideri islamici
au considerat că Qutb a mers prea departe și i-au tratat ideile ca pe o erezie. [22]
Qutb a împrumutat, apoi, conceptul marxist de “conștiință falsă”, care se referă la acceptarea de
către masele populare a idealurilor și culturii conducătorului. Această conștiință îi împiedică, astfel,
să perceapă propria opresiune sau să răstoarne capitalismul pentru a stabili socialismul. Pentru
Qutb, cei care trăiesc sub jahiliyyah nu-și dau seama că sunt sclavi [23], acesta fiind motivul pentru
care nu se angajează în jihad ca să se elibereze.
“Ce trebuie făcut?”, întreba Lenin în broșura cu același nume. Qutb și-a pus aceeași întrebare, așa
că s-a inspirat din scrierile lui Lenin pentru a găsi o soluție.
Scrierile lui Qutb sunt pline de termeni cunoscuți studenților marxism-leninismului, precum
“avangarda”, “statul”, “revoluția” și așa mai departe. Circumstanțele cu care Qutb s-a confruntat, ca
să-și formuleze propria sa ideologie radicală, erau similare cu situația și provocările cu care se
confrunta Lenin atunci când scria broșura “Ce trebuie făcut?”. Lenin și-a pus toate speranțele într-o
revoluție dusă la îndeplinire de către un partid proletar de avangardă. Qutb a copiat această teorie și
a înlocuit partidul politic leninist cu organizațiile fundamentaliste islamice.
De asemenea, credea că avangardele externe (de obicei, burghezi intelectuali, care au privilegiul de
a avea educație) trebuie să incite și să îndoctrineze muncitorii, astfel încât ei să înțeleagă că
revoluția este singura lor cale de ieșire și să ajungă la înțelegerea că doar prin eliberarea întregii
omeniri, pot ei înșiși să fie eliberați. Pentru a utiliza pe deplin avangarda, este nevoie de un partid
politic puternic pentru a le organiza pe deplin activitățile și pentru a le oferi locuri de muncă
subterane, ca revoluționari profesioniști. Credea că acest partid politic, partidul proletar, este
avangarda proletariatului. [24]
Glenn E. Robinson, profesor asociat la “Naval Postgraduate School” din Monterey, California, și
profesor și cercetător la Centrul de Studii Orientale de la Universitatea din California-Berkeley, a
declarat despre Islamul radical: „Cu toate că, din motive evidente, ideologii jihadiști nu îl citează pe
Lenin ca sursă de inspirație, conceptele și logica, în special cele din Sayyid Qutb, trădează această
influență. Fiind educat în Egipt în anii ’40, Qutb fusese, cu siguranță, expus scrierilor lui Lenin.
Două concepte-cheie ale lui Qutb provin direct de la Lenin: jama’a (avangardă) și manhaj
(program) “. [25]
Inspirându-se din esența leninismului, Qutb a susținut organizarea unei versiuni musulmane a
partidului de avangardă leninistă.
“Qutb a dat exact aceleași argumente pentru lumea musulmană”, a notat Robinson. “Marea
majoritate a musulmanilor au fost prea absorbiți și corupți de sistemul guvernamental nedrept și
antiislamic pentru a ști cum și când să-și ridice armele împotriva statului. A fost nevoie de o
avangardă dedicată cadrelor jihadiste pentru a organiza acțiuni directe împotriva statului“.[26] În
plus, „insistența lui Lenin asupra importanței avangardei de a avea un program detaliat și coerent
pentru a întreprinde și apoi consolida revoluția a fost de asemenea, evocat cu un ton islamic, în
scrierile lui Qutb“. [27]
Pentru Qutb, această avangardă, compusă din ceea ce el numește „adevărați musulmani“ – sau
extremiști – are misiunea revoluționară de eliberare a tuturor musulmanilor și a întregii civilizații
umane. Avangarda puternică trebuie să lovească musulmanii falși, să urmeze ideologia islamică
determinată de interpretarea lui Qutb, să instaureze o nouă națiune bazată pe islamism și să
folosească violența pentru a impune islamul în restul lumii.
În plus față de avangardă, teoria lui Qutb include și discursuri care pledează pentru “egalitatea
socială”, eliminarea claselor sociale, activitatea anti-guvernamentală și eliberarea omenirii. [28]
Toate aceste puncte sunt similare cu obiectivele declarate ale comunismului.
După moartea lui Qutb, fratele său, Muhammad Qutb, a continuat să-i publice cărțile. Cartea
“Maʻrakat al-Islām wa-al-raʼsmālīyah”, publicată în 1993, expune, din nou, inspirația comunistă a
lui Qutb. Qutb afirmă în mod deschis că Islamul este un “aqidah (crez) unic, constructiv și
pozitivist, care a fost modelat și format din creștinism și comunism împreună, combinate în modul
cel mai desăvârșit, și care cuprinde toate obiectivele lor [adică, ale creștinismului și ale
comunismului] și, adaugă în plus armonie, echilibru și dreptate”. [29]
c. Esența comunistă a fundamentalismului islamic
Lupta de clasă este o altă idee marxistă centrală a fundamentalismului islamic. Karl Marx și-a
petrecut toată viața încercând să incite conflicte între proletariat și burghezie pentru a amplifica
aceste conflicte până când au devenit ireversibile și, în final, a “rezolvat” conflictul prin revoluție.
Extremiștii islamici operează într-un mod similar.
Distrugerea World Trade Center din Manhattan a ajutat cu ceva la realizarea lumii musulmane
unite, pe care o dorea Qutb? Absolut deloc. Acesta a fost, pur și simplu, un mijloc de exacerbare a
conflictului dintre lumea occidentală și lumea musulmană. În Occident, atacurile teroriste au
instigat la ură împotriva musulmanilor și viceversa în țările musulmane. [30] Metoda lor este
identică cu conflictele dintre proletariat și burghezie promovate de Marx și Lenin pentru a crea
condițiile necesare pentru lansarea revoluției.
Nu este o exagerare să spunem că teoriile lui Qutb seamănă mai mult cu comunismul decât cu
Islamul tradițional. Deși fundamentaliștii islamici declară o opoziție religioasă față de comunism, în
realitate, ei au absorbit trăsăturile esențiale ale doctrinei comuniste revoluționare. După cum a
subliniat un cercetător: “Argumentele postulate aici sunt că adevăratul dușman cu care se confruntă
lumea liberă continuă să fie comunismul și că Islamul radical nu este altceva decât comunismul
ascuns sub haina tradițională a Islamului”. [31]
În 1974, Abdallah Schleifer, profesor de cercetare jurnalistică la Universitatea Americană din Cairo,
s-a întâlnit cu Ayman al-Zawahiri, care a devenit al doilea comandant al Al-Qaeda. Al-Zawahiri,
care la acea vreme studia medicina la Universitatea din Cairo, se lăuda cu faptul că grupurile
islamice fundamentaliste și-au recrutat majoritatea membrilor din instituțiile de elită, cum ar fi
școlile de medicină și inginerie. Schleifer a declarat că nu era surprins: în anii ’60, aceste școli au
avut cea mai mare concentrație de tineri marxiști. El a observat că islamismul a fost, pur și simplu,
o nouă tendință care s-a dezvoltat în revoltele studențești din anii ’60.
Schleifer și-a reamintit: “Am spus, Uite, Ayman, sunt un fost marxist. Când vorbești, mă simt ca și
cum mă întorc în Partid. Nu mă simt ca și cum aș fi cu un musulman tradițional”. [33]
Este curios că mulți asociază extremismul islamic cu fascismul (islamofascismul) dar, din diverse
motive, nu-și menționează originea comunistă. Fascismul este o formă de naționalism și nu are un
fond religios. Când se analizează extremismul islamic, în termenii abordării și doctrinei sale
globale, devine clar că are mai mult în comun cu comunismul. [33]
Scrierile lui Qutb au influențat mulți tineri arabi, printre care savantul palestinian și fondatorul
ulterior al Al-Qaeda, Abdullah Yusuf Azzam. [34] Raportul Comisiei pentru analiza evenimentelor
din 11 septembrie a descris influența sa asupra viziunii lumii a lui bin Laden și s-a referit, de
asemenea, direct la Azzam ca la “un discipol al lui Qutb”. [35]
Muhammad Qutb, fratele mai mic al lui Sayyid Qutb, a fost, de asemenea, una dintre sursele
principalele care au transmis ideile lui Qutb. Muhammad Qutb a plecat mai târziu în Arabia Saudită
și a devenit profesor efectuând apoi cercetări asupra Islamului și, în același timp, a fost responsabil
pentru editarea, publicarea și promovarea teoriilor fratelui său.
Osama bin Laden a citit cărțile lui Qutb pe când era student și îl cunoștea pe Mohamed Qutb, la ale
cărui prelegeri publice participa săptămânal. Michael Scheuer, cercetător senior la Jamestown
Foundation și fost agent CIA care a supervizat grupul responsabil cu bin Laden, l-a descris pe
Muhammad Qutb ca pe mentorul lui Osama bin Laden [36]
Ayman al-Zawahiri, menționat mai sus și comandantul secund al Al-Qaeda este, de asemenea, un
discipol fanatic al lui Sayyib Qutb. [37] În tinerețe, Zawahiri și-a auzit în repetate rânduri unchiul
vorbind despre caracterul lui Qutb și cât de mult a suferit în închisoare. [38] După moartea lui Qutb,
Zawahiri a scris în memoriile sale: „Regimul lui Nasserit a crezut că mișcarea islamică a primit o
lovitură mortală odată cu executarea lui Sayyid Qutb și a tovarășilor săi, dar calmul aparent de la
suprafață a ascuns o interacțiune imediată cu ideile lui Sayyid Qutb și formarea nucleului mișcării
islamice jihadiste moderne din Egipt “. [39]
În anul în care Qutb a fost executat prin spânzurare, Zawahiri, care avea 15 ani, a ajutat la formarea
unei celule militante clandestine, hotărâtă să “pună în acțiune viziunea lui Qutb”. [40] După aceea,
Zawahiri s-a alăturat Jihadului islamic egiptean și, mai târziu, a devenit mentorul lui Osama bin
Laden și un membru important al Al-Qaeda. După ce Osama bin Laden a fost ucis, Zawahiri a
devenit liderul Al-Qaeda.
Glenn E. Robinson, expertul în Orientul Mijlociu citat mai sus a spus că, în lumea musulmanilor
suniți, Qutb este cel mai important gânditor care a subliniat jihadul violent. [41] Practic, toate
conceptele și inovațiile grupurilor jihadiste sunite pot fi găsite în cărțile lui Qutb. [42] Deși
diferitele grupuri jihadiste pot să difere în formă, toate au un punct comun și anume, utilizarea
violenței sub steagul Islamului pentru a-și atinge obiectivele politice. [43]
Asasinarea președintelui egiptean Anwar Sadat de către Jihadul Islamic Egiptean, în 1981, și
atacurile comise în 1990 de grupul terorist egiptean al-Gamma al-Islamiyah asupra oficialilor
guvernamentali, intelectualilor seculari, creștinilor egipteni și turiștilor, sunt toate etape ale
campaniei de punere în aplicare a viziunii lui Qutb. [44]
Grupări jihadiste radicale care urmăresc ideologia Qutb sunt clasificate drept grupuri teroriste ale
jihadistului Salafi. Robert Manne, profesor de politică la La Trobe University, Melbourne,
Australia, l-a numit pe Qutb “părintele jihadismului Salafi” și “precursorul statului islamic”. [45] În
cartea sa intitulată “Mintea statului islamic: ISIS și ideologia Califatului”, el a notat: “La 50 de ani
de la executarea lui Sayyid Qutb, iată ce a devenit tradiția Salafi a jihadismului, mintea statului
islamic. Nu mai sunt alte obiective. Am ajuns în sfârșit la porțile iadului”. [46]
Raportul “O amenințare persistentă: evoluția al-Qaeda și a altor jihadiști din Salafi” al companiei
Rand Corporation în SUA, descrie influența lui Qutb asupra jihadiștilor din Salafi și, în același
timp, enumeră mai mult de 40 de grupări jihadiste din Salafi. Ele sunt active pe aproape toate
continentele. [47]
Prin observarea diferitelor organizații islamice extremiste existente s-a constatat că există o
trăsătură comună pentru majoritatea covârșitoare a acestora. În ciuda lipsei unei viziuni unitare ele
sunt predispuse la lupte ideologice interne, aceasta fiind forma agresiva a jihadului lui Qutb. Ei au
moștenit, în esență, ideologia lui Qutb – o revoluție comunistă cu o formă diferită.
e. Cum a victimizat comunismul musulmanii de rând
Raportul privind Terorismul, din 2011, lansat de către Centrul Național de combatere a terorismului
din SUA, indică faptul că “în cazurile în care afilierea religioasă a victimelor terorismului a putut fi
determinată, musulmanii au suferit, în ultimii cinci ani, între 82% și 97% dintre decesele legate de
terorism“. [48]
În anul 2016 Rapoartele de țară privind terorismul enumeră un număr total de 11.072 de atacuri
teroriste care au provocat 25.621 decese în acel an. În plus, a fost cu mult mai probabil ca atacurile
teroriste să aibă loc în țări și regiuni cu o majoritate musulmană: “Deși atacurile teroriste au avut loc
în 104 țări în 2016, acestea au fost puternic concentrate din punct de vedere geografic. Cincizeci și
cinci la sută dintre atacuri au avut loc în cinci țări (Irak, Afganistan, India, Pakistan și Filipine) și
75% din totalul deceselor cauzate de atacurile teroriste s-au concentrat în Irak, Afganistan, Siria și
Pakistan”.[49]
În schimb, atacurile teroriste au cauzat mai puține decese în țările occidentale. Un studiu realizat de
Institutul Cato, în septembrie 2016, intitulat “Terorismul și imigrația: o analiză a riscurilor“ arată că
teroriștii născuți în străinătate, care au intrat în Statele Unite fie ca imigranți sau turiști, au fost
responsabili pentru 3.024 dintre cele 3.432 de crime comise de teroriști pe teritoriul american între
1975 și sfârșitul anului 2015. Acest număr include 2.983 de persoane ucise în atacurile din 11
septembrie. [50] O medie de 74 de americani sunt uciși anual în atacuri teroriste.
În ciuda faptului că grupurile fundamentaliste operează în numele islamului, cea mai mare victimă a
lor este societatea musulmană. Acest lucru se datorează faptului că, dincolo de scuzele superficiale,
motivația reală a terorismului este dorința de a ucide și de a distruge.
Partidul Comunist Chinez (PCC) sprijină, de mult timp, activitățile teroriste, inclusiv pe cele ale
liderului terorist palestinian Yasser Arafat. Ca pionier în deturnarea avioanelor comerciale, Arafat a
vizat forțele armate ale Statelor Unite și a devenit o sursă de inspirație pentru Osama bin Laden.
Arafat a demarat, în 1959, Mișcarea Națională pentru Eliberarea Palestinei (Fatah) și a înființat
statul Palestina în noiembrie 1988. Până la moartea sa, în 2004, a fost liderul mai multor organizații
militare palestiniene. Arafat a fost, probabil, persoana preferată a PCC-ului, în Orientul Mijlociu. El
a vizitat China de 14 ori și a întâlnit aproape toți liderii comuniști chinezi, inclusiv pe Mao Zedong,
Zhou Enlai, Deng Xiaoping și Jiang Zemin.
În 1964, Arafat a creat al-‘Asifah (“The Storm“ sau Furtuna n.t.), aripă militară a Fatah și, imediat
după aceea, a plecat la Beijing pentru a se întâlni cu premierul chinez Zhou Enlai. Zhou i-a
reamintit să acorde atenție strategiei sale și să nu folosească sloganuri contraproductive, precum
cele care cereau distrugerea completă a Israelului. [51]
Pe lângă furnizarea de arme și sprijin financiar, Beijingul a ghidat în mod frecvent Palestina în
privința modului în care poate începe un conflict cu Statele Unite și Israel în timp ce își extinde
influența pe scena internațională. PCC a invitat, de asemenea, palestinienii să urmeze cursuri de
formare în China. În ianuarie 1965, Arafat a declarat război Israelului, în nordul Palestinei, folosind
organizațiile sale de gherilă. În mai 1965, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) a înființat
un birou la Beijing. Într-o mișcare fără precedent, China a acordat tratament diplomatic biroului
OEP și a sprijinit în mod deschis OEP la mai multe evenimente internaționale.
În noiembrie 1988, la cea de-a 19-a sesiune a Consiliului Național Palestinian s-a anunțat
independența statului palestinian. Beijingul l-a recunoscut imediat și a stabilit relații diplomatice pe
20 noiembrie.
Arafat și secretarul general al PCC de la acel moment, Jiang Zemin, s-au întâlnit în 2000 și 2001,
perioadă în care au izbucnit conflicte sângeroase între Palestina și Israel. Israelul l-a condamnat în
mod repetat pe Arafat pentru rolul său în conflicte. Cu sprijinul PCC, Arafat a reușit să se lupte cu
Statele Unite și Israelul, deteriorând tot mai mult stabilitatea Orientului Mijlociu.
OEP și Fatah au fost implicați în diferite activități teroriste militare, atât deschise cât și clandestine.
Ei au susținut că revoluția violentă era singura modalitate de a elibera țara, o ideologie care urmează
aceeași doctrină ca cea a mișcărilor comuniste. Arafat era foarte aproape de alte țări comuniste. El a
fost membru al Internaționalei Socialiste, iar Fatah a fost un observator al Partidului Socialiștilor
Europeni (PSE). [53]
Statele Unite și Israelul l-au considerat pe Arafat ca fiind omul din spatele multor atacuri teroriste în
Orientul Mijlociu. Casa Albă a identificat Fatah și OEP ca organizații teroriste și a închis Biroul de
Informații din Palestina, în 1987. [53]
În 1970, Fatah a planificat și a pus în aplicare asasinarea nereușită a regelui Iordaniei, Hussein bin
Talal. [54] În luna septembrie a aceluiași an, Fatah a deturnat trei aeronave comerciale ale Marii
Britanii, Germaniei și Elveției transmițând aceasta, în direct, la televiziune. Teroriștii au susținut că
deturnarea unui avion a avut un efect mai mare decât uciderea a sute de israelieni în luptă. [55]
În 1972, grupul terorist “Black September“, o facțiune militantă a Fatah, a comis un atac terorist
împotriva sportivilor israelieni aflați la Jocurile Olimpice de la Munchen. Persoana care a planificat
și a executat acest masacru a fost Ali Hassan Salameh, șeful securității lui Arafat și directorul de
informații al Fatah. În plus față de cei 11 israelieni uciși, în atac a murit și un polițist din Germania
de Vest.[56] Arafat a fost unul dintre primii militanți care a vizat civili nevinovați în operațiunile
sale.
PCC a avut interacțiuni ample cu Al-Qaeda, începând cu colaborarea clandestină cu talibanii, care i-
au oferit protecție lui Osama bin Laden. În 1980, în afară de trimiterea a aproximativ trei sute de
consilieri militari mujahedinilor din Afganistan, PCC a înființat, de asemenea, tabere de
antrenament militar în orașele Kashgar și Hotan din regiunea autonomă Xinjiang a Chinei pentru a-i
instrui în utilizarea armelor, strategie militară, propagandă și spionaj, printre alte competențe.
Xinjiang a devenit baza de formare a mujahedinilor afgani pentru lupta împotriva Uniunii Sovietice.
Până când Uniunea Sovietică s-a retras din Afganistan, armata chineză a instruit cel puțin câteva mii
de jihadiști furnizându-le mitraliere, lansatoare de rachete și rachete de suprafață, în valoare de două
până la patru miliarde de dolari SUA. [57]
PCC a menținut legături strânse cu grupurile talibane și Al-Qaeda, după ce talibanii au preluat
puterea din Afganistan, precum și în perioada în care talibanii l-au protejat pe bin Laden. În ciuda
faptului că Al-Qaeda a efectuat atacuri teroriste împotriva ambasadei SUA și a marinei americane și
că talibanii au refuzat să-l predea pe bin Laden Organizației Natiunilor Unite, PCC s-a opus mereu
sancțiunilor ONU împotriva facțiunii talibane. În 1998, Statele Unite au atacat bazele al-Qaeda cu
rachete de croazieră. Regimul chinez a dat Al-Qaedei 10 milioane de dolari americani având ca
scop cumpărarea de rachete americane neexplodate pentru a-și îmbunătăți propria tehnologie. [58]
În același timp, PCC a continuat să furnizeze tehnologii militare sensibile statelor care
sponsorizează terorismul. [59] La sfârșitul anului 2000, Consiliul de Securitate ONU a propus
sancțiuni împotriva talibanilor pentru a-i forța să închidă taberele de antrenament teroriste ale lui
bin Laden situate pe teritoriul său, dar China s-a abținut de la vot. După aceea, PCC și-a continuat
negocierile secrete cu talibanii și a ajuns la un acord prin care Huawei Technologies îi ajuta pe
talibani să stabilească un sistem extins de comunicații militare pe întreg teritoriul
Afganistanului.[60] În ziua atacurilor din 11 septembrie, oficialii chinezi și talibani au semnat un
contract de extindere a cooperării economice și științifice. [61]
Ceea ce este mai surprinzător este faptul că, după atacurile din 11 septembrie, doi ofițeri chinezi au
fost aclamați ca eroi naționali pentru scrierea cărții “Războiul fără restricții”, publicată în 1999. În
carte, ei sugerau că, în cazul în care World Trade Center din New York ar fi fost atacat, aceasta ar
reprezenta o dilemă complicată pentru Statele Unite. Autorii au numit, de asemenea, Al-Qaeda ca
fiind o organizație cu capacitatea de a efectua o astfel de operațiune. [62] Este suficient să spunem
că conceputul regimului chinez de “război fără restricții”, a oferit un ghid teoretic pentru viitoarele
operațiuni ale lui bin Laden.
Atunci când Consiliul de Securitate al ONU a impus sancțiuni regimului taliban după 11
septembrie, China nu numai că s-a abținut de la vot, ci a trimis personal militar pentru a sprijini
talibanii, imediat după ce armata americană și-a început atacurile aeriene în Afganistan. De
asemenea, după 11 septembrie, agențiile de informații americane au aflat că ZTE și Huawei, cele
două companii de tehnologie militară din China, au ajutat soldații talibani să creeze o rețea
telefonică în Kabul, capitala Afganistanului. [63]
În 2004, a fost dezvăluit faptul că agențiile de informații din China au folosit companii fantomă
pentru a-l ajuta pe bin Laden să strângă fonduri și să spale bani pe piețele financiare din întreaga
lume. [64]
Odată cu căderea Zidului Berlinului, aripa comunistă s-a confruntat cu un colaps total. Moștenind
modelul ideologic al Uniunii Sovietice, PCC a trebuit să facă față singur presiunii extraordinare a
lumii libere. S-a întâmplat ca atacurile din 11 septembrie să aibă loc după ce Statele Unite și lumea
liberă au început să-și concentreze atenția asupra condamnării tiraniei comuniste. Prioritățile s-au
schimbat drastic, iar lumea liberă a trebuit să-și amâne planul de combatere a comunismului și au
început războiului împotriva terorismului. Acest lucru a oferit ajutor temporar PCC și a permis
comunismului să se extindă din nou.
În timp ce lumea occidentală s-a aflat în război în Orientul Mijlociu, a avut loc un transfer tăcut al
bogăției pe scară largă între China și Statele Unite. Comunismul a reușit să construiască o altă
superputere.
Haosul provocat de terorism a făcut ca lumea liberă să-și îndepărteze atenția de la amenințarea
comunistă, întârziind conflictul principal dintre bine și rău care se desfășoară în lumea noastră.
Un muzician german contemporan a spus: “Aceasta este cea mai bună lucrare de artă din întregul
univers”. Nu vorbea despre Simfonia a IX-a a lui Beethoven, ci despre atacurile teroriste din 11
septembrie. [65]
După 11 septembrie, intelectualii radicali de stânga din Occident au aplaudat atacurile și i-au apărat
pe infractori. Un scriitor american a lăudat teroriștii pentru distrugerea “Turnului Babel“ (adică
World Trade Center) ca simbol al nelegiuirii SUA. Un dramaturg italian și laureat al Premiului
Nobel pentru Literatura a declarat: “Economiile în care speculatorii [Wall Street] au manipulat
sărăcia și au ucis zeci de milioane de oameni în fiecare an. Ce contează dacă 20.000 de oameni mor
în New York?”.[66] Un profesor de la Universitatea din Colorado-Boulder i-a caracterizat pe cei
care lucrează în World Trade Center ca “micii Eichmanni”, referindu-se la unul dintre arhitecții
Holocaustului nazist. [67]
În speranța de a împiedica Statele Unite să efectueze intervenții militare în Afganistan și Irak, mai
multe forțe radicale de stânga au lansat o mișcare de protest anti-război pe scară largă. Lingvistul de
stânga și gânditorul radical, Noam Chomsky, a declarat într-un discurs la Institutul de Tehnologie
din Massachusetts că „Statele Unite sunt cea mai mare țară teroristă” și că Washingtonul
intenționează să lanseze un “genocid tăcut” în Afganistan. [68]
Mișcarea antirăzboi, inițiată de stânga radicală, a vizat obstrucționarea Statelor Unite în lupta sa
împotriva terorismului.
În februarie 2003, cu o lună înainte ca Statele Unite să atace Irakul, Osama bin Laden a publicat o
înregistrare audio prin Al Jazeera, chemând oamenii să lupte împotriva armatei americane pe străzi.
El a declarat deschis: “Interesele musulmanilor și interesele socialiștilor coincid în războiul
împotriva cruciaților”. [70]
Organizația ANSWER (Acționați acum pentru a opri războiul și a pune capăt rasismului) este o
organizație antirăzboi cu expunere proeminentă în mass-media. Aceasta este compusă, în mare
parte, din socialiști, comuniști și progresiști de stânga. Mulți dintre fondatorii săi au legături cu
Centrul Internațional de Acțiune și cu Partidul Muncitoresc, o organizație radicală comunistă. În
acest sens, ANSWER este, de fapt, o forță de avangardă similară comunismului stalinist. De
asemenea, la mișcarea antirăzboi participă și organizația Nu în Numele Nostru, o organizație de
fațadă a Partidului Comunist Revoluționar, un partid marxist-leninist legat de regimul comunist
chinez. [71]
Pe lângă spălarea activă a imaginii teroriștilor și organizarea mișcărilor antirăzboi, stângiștii din
comunitatea legiuitorilor au făcut tot ce este posibil pentru a se opune Legii Actului Patriotic
aprobată de Congresul american la scurt timp după incidentele din 11 septembrie pentru a consolida
abilitățile de combatere a terorismului din SUA. Înainte de intrarea în vigoare a legii, FBI a așteptat
șapte ani să-l aresteze pe Sami Al-Arian, profesor la Universitatea din Florida de Sud, care a oferit
sprijin financiar teroriștilor. Dacă ar fi existat o lege ca Legea Actului Patriotic, arestarea din timp a
lui Arian ar fi putut împiedica atacurile din 11 septembrie. [72]
Șeicul nevăzător Omar Abdel-Rahman, care a planificat atacul cu bombă asupra World Trade
Center din 1993, a fost condamnat la închisoare pe viață în 1995. Avocata sa, Lynne Stewart, l-a
vizitat în închisoare și i-a transmis un mesaj din partea lui Abdel-Rahman către adepții săi din
Orientul Mijlociu, spunându-le să își continue activitățile teroriste. Stewart a fost condamnată
pentru aceste acțiuni, în 2005. În mod surprinzător, după verdict, a devenit un idol politic pentru
stânga și a fost invitată în mod repetat să predea în universități, școli de drept și în alte părți. [73]
Un studiu realizat în 2004 de către savantul american David Horowitz, intitulat “Alianța
necredincioasă: Islamul radical și stânga americană” dezvăluie legătura nefastă dintre
fundamentaliștii islamici și stângiștii radicali. Potrivit analizei sale, stânga radicală din întreaga
lume a servit la acoperirea jihadurilor islamice. [74]
Sprijinirea teroriștilor împotriva statelor democratice occidentale face parte din lungul marș al
stângii pentru a distruge societatea occidentală din interior. Ei sunt dispuși să utilizeze orice metodă
care îi ajută să atingă acest obiectiv. Deși aparent ideologia stângii nu are nicio relație cu
fundamentalismul islamic, obiectivele lor coincid atunci când este vorba de formarea unei alianțe
împotriva lumii occidentale și să devină un instrument puternic pentru comunism.
Concluzie
De la Comuna din Paris și instituționalizarea violenței lui Lenin, și până la persecuțiile de stat ale
PCC, comunismul a folosit, întotdeauna, terorismul pentru a-și atinge scopurile. De asemenea,
comunismul a manipulat o varietate de grupuri și indivizi dincolo de teritoriul controlat de
regimurile comuniste, pentru a efectua acte teroriste, a semăna haos în lume și a generat o perdea de
fum pentru distrugerea dușmanilor săi. Progresele în domeniul științei și al tehnologiei au făcut ca
teroriștii să dispună de mai multe instrumente pentru a pune în pericol victimele nevinovate.
Teroriștii folosesc violența pentru a aduce tulburări în societate și folosesc teama pentru a controla
oamenii. Ei încalcă valorile morale ale întregii omeniri pentru a-și atinge obiectivele. Ideile lor
centrale dezvăluie rădăcinile comuniste, întrucât ideologia comunistă oferă un cadru teoretic pentru
valorile lor malefice.
Principalele victime ale fundamentalismului islamic sunt popoarele țărilor natale ale teroriștilor. În
timp ce presa se concentrează asupra atacurilor teroriste vizând societatea occidentală, marea
majoritate a celor uciși sunt musulmani. În mod similar, cele peste 100 de milioane de decese
cauzate de comunism erau, aproape toate, persoane care trăiau sub regimuri comuniste.
Terorismul este inseparabil de comunism, care este, în sine, cea mai mare cauză a terorismului din
întreaga lume. Până când aceste rădăcini toxice nu vor fi eradicate, omenirea nu se va bucura de o
singură zi de pace. Oamenii se pot proteja împotriva acestei amenințări numai prin recunoașterea
rolului comunismului în activitățile teroriste care afectează lumea noastră și sprijinind valorile
morale tradiționale și credința.
*****
Referințe
[3] Karl Kautsky, “Terorism și comunism: o contribuție la istoria naturală a Revoluției (1919)“,
accesat 17 noiembrie 2018, https://www.marxists.org/archive/kautsky/1919/terrcomm/index.htm .
[4] Carey Goldberg “Sâmbăta roșie” nu este o sărbătoare pentru Lenin“, Associated Press 21
aprilie 1990
[5] Brian Crozier, “Răsăritul și căderea Imperiului Sovietic” (Rocklin, CA: Prima Lifestyles,
2000).
[6] Stanislav Lunev, “Prin ochii inamicului: Autobiografia lui Stanislav Lunev” (Washington, DC:
Regnery Publishing, Inc., 1998), 80.
[7] “Amprentele teroriste ale KGB“, The Washington Post, 23 septembrie, 1981,
https://www.washingtonpost.com/archive/politics/1981/09/23/the-kgbs-terrorist-
footprints/16f129fd-40d7-4222-975c-6e39044768bf/?utm_term=.0f15a9d808da
[9] Ion Mihai Pacepa și Ronald Rychlak, “Dezinformarea: Fostul spion șef dezvăluie strategii
secrete pentru subminarea libertății, atacarea religiei și promovarea terorismului” (Washington,
DC: Books WND, 2013), capitolul 33.
[10] “Eșantion al opiniei publice chineze după atacurile teroriste din 11 septembrie“, Studii
moderne din China (“當代 中國 研究”] (2001, ediția a patra)
http://www.modernchinastudies.org/us/issues/past-issues/75-mcs-2001-issue-4/596-911.html [În
chineză]
[11] Paul Berman, “Filosoful terorii islamice“, revista New York Times 23 martie
2003, https://www.nytimes.com/2003/03/23/magazine/the-philosopher-of-islamic -terror.html .
[12] Raymond Ibrahim, “Ayman Zawahiri și Egipt: O călătorie prin timp”, Proiectul
de investigație asupra terorismului: un raport special, 30 noiembrie
2012, https://www.investigativeproject.org/3831/ayman-zawahiri-and-egypt-a-trip-through-time
[14] Hassan Hassan, “Sectarismul statului islamic: Rădăcinile ideologice și contextul politic”
(Washington: Carnegie Endowment for Peace International, iunie 2016),
26, https://carnegieendowment.org/files/CP_253_Hassan_Islamic_State.pdf
[15] Andrew McGregor, “Profetul egiptean Al-Qaeda: Sayyid Qutb și războiul împotriva
Jahiliya”, Monitorizarea terorismului 1, nr. 3, 4 mai 2005, https://jamestown.org/program/al-
qaedas-egyptian-prophet-sayyid-qutb-and-the-war-on-jahiliya/
[24] Vladimir Lenin, “Ce trebuie făcut?” trad. Joe Fineberg și George Hanna, accesat pe 17
noiembrie 2018, https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1901/witbd/ .
[26] Ibid.
[27] Ibid.
[29]”Împingerea dubiilor leniniste ale lui Qutbi: Shaykh Ibn Jibreen spunând lui Sayyid Qutb că
islamul este un amestec de comunism și creștinism“, 2 ianuarie
2010, http://www.themadkhalis.com/md/articles/bguiq-shaykh-ibn-jibreen-making-takfir-upon-the-
saying-of-sayyid-qutb-that-islam-is-a-mixture-of-communism-and-christianity.cfm
[30] Damon Linker, “Rădăcinile marxiste islamice extremism” The Week, 25 martie
2016, http://theweek.com/articles/614207/marxist-roots-islamic-extremism .
[31] Chuck Morse, “Islamo-comunism: legătura comunistă cu terorismul islamic” (City Metro
Enterprises, 2013), Introducere.
[32] Antero Leitzinger, “Rădăcinile terorismului islamic“, Politicianul eurasian, nr. 5 (aprilie-
septembrie 2002), http://users.jyu.fi/~aphamala/pe/issue5/roots.htm.
[33] Lawrence Wright, “Deslușirea Turnului: Al-Qaeda și drumul către 9/11 “(New York: Knopf
Publishing Group, 2006), 21.
[34] Dawn Perlmutter, “Investigarea terorismului religios și a crimelor rituale” (New York: CRC
Press, 2004), 104.
[35] “Raportul Comisiei din 9/11″, Comisia Națională privind atacurile teroriste din Statele Unite,
55, https://www.9-11commission.gov/report/911Report.pdf .
[36] Michael Scheuer, “Prin ochii rudelor noastre: Osama bin Laden, Islamul radical și viitorul
Americii”, ediția a 2-a. (Washington: Edituri Potomac, 2006), 114.
[37] Lawrence Wright, “Deslușirea Turnului: Al-Qaeda și Drumul spre 9/11″ (New York: Knopf
Publishing Group, 2006), 36.
[38] Lawrence Wright, “Omul din spatele lui Bin Laden: Cum un doctor egiptean a devenit un
maestru al terorii“, New Yorker, 16 septembrie
2002, https://www.newyorker.com/magazine/2002/09/16/the-man-behind-bin-laden
[39] Lawrence Wright, “Anii terorismului: De la Al-Qaeda la statul islamic” (New York: Books
Vintage, 2016), 17.
[41] Glenn E. Robinson, “Cele patru valuri ale Jihadului global, 1979-2017“, Politica Orientului
Mijlociu 24, Nr. 3 (toamna 2017),
70, https://www.researchgate.net/publication/319160351_The_Four_Waves_of_Global_Jihad_1979
-2017
[44] Anthony Bubalo și Greg Fealy, “Între Global și Local: Islamism, Orientul Mijlociu și
Indonezia”,”Proiectul Brookings privind politica SUA spre lumea islamică, No. 9 (octombrie
2005), 7, https://www.brookings.edu/wp-content/uploads/2016/06/20051101bubalo_fealy.pdf
[45] Manne, “Sayyid Qutb: P[rintele jihadismului Salafi, Precursorul statului islamic“, ABC, 7
noiembrie 2016
[46] Iosua Sinai, “Extinderea rădăcinilor“, De ce și cum “terorism”, revizuirea Minții statului
islamic: ISIS și ideologia califatului, de Robert Manne, The Washington Times, 31 octombrie
2017, https://www.washingtontimes.com/news/2017/oct/31/book-review-the-mind-of-the-islamic-
state-by-rober/ .
[47] Seth G. Jones, “O amenințare persistentă: Evoluția al-Qa’ida și a altor jihadiști din
Salafi” (Rand Corp, 2014), 64-65,
https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/research_reports/RR600/RR637/RAND_RR637.pdf
[48] Raportul din 2011 privind terorismul, Centrul Național de Combatere a Terorismului,
14, https://fas.org/irp/threat/nctc2011.pdf .
[50] Alex Nowrasteh, “Terorism și imigrare: o analiză a riscurilor”, Institutul Cato, 13 septembrie
2016, https://object.cato.org/sites/cato.org/files/pubs/pdf/pa798_1_1.pdf.
[51] Shi Yanchun, [時延春] “Zhou Enlai și Orientul Mijlociu“, [<周恩來與中東>] Istoria
Partidului în Revista [ “黨史縱橫”] (2006 Prima problema), 7-
8. http://waas.cssn.cn/webpic/web/waas/upload/2011/06/d20110602193952375.pdf [În chineză]
[52] Partidul Socialiștilor Europeni, accesat 17 noiembrie
2018, https://www.google.com/url?q=https://web.archive.org/web/20130503194245/http:/www.pes.
eu / in / despre / pes-membri pes / partidele & sa = D & ust = 1542506434796000 & usg =
AFQjCNHwfLae215sWQn58IVwbGPeL_N0jg .
[53] “Biroul de informații privind închiderea oficiilor americane din Palestina”, declarația
departamentului, 15 septembrie 1987, Transcript,” Buletinul de stat al SUA, noiembrie
1987, https://web.archive.org/web/20090808192756/http:/findarticles.com/p/articles/mi_m1079/is_
n2128_v87/ai_6198831/
[54] L. Stanton Andrea, Edward Ramsamy, Carolyn M. Elliott, Peter J. Seybolt, ed. “Sociologie
culturală din Orientul Mijlociu, Asia și Africa: O enciclopedie”, Vol 1 (Los Angeles: SAGE,
2012), 274.
[55] Stefan Aubrey, “Noua dimensiune a terorismului internațional” (Zürich: vdf Hochschulverlag
AG an der ETH, 2004);
[57] S. Frederick Starr, “Xinjiang: Frontiera musulmană a Chinei”, prima ediție. (Londra:
Routledge, 2004), 149.
[58] John Hooper, “Afirmații despre China că a plătit lui Ben Laden să găsească rachete de
croazieră“, The Guardian, 20 octombrie
2001, https://www.theguardian.com/world/2001/oct/20/china.afghanistan .
[59] Ted Galen Carpenter, “Sponsori teroriști: Arabia Saudită, Pakistan, China,” Cato Institute, 16
noiembrie 2001, https://www.cato.org/publications/commentary/terrorist-sponsors-saudi-arabia-
pakistan-China .
[60] “Rolul Chinei în ‘războiul sfânt’ al lui Osama bin Laden asupra Americii“, Institutul de
Cercetare a Populației, 3, No. 23 (19 septembrie 2001), https://www.pop.org/chinas-role-in-osama-
bin-ladens-holy-war-on-america/.
[61] Yitzhak Shichor, “Marele Zid al Oțelului: Strategia militară și strategia din Xinjiang“,
în Xinjiang: Frontiera musulmană a Chinei, ed. S. Frederick Starr (Londra: Routledge, 2004), 158.
[62] Qiao Liang și Wang Xiangsui, Chao Xian Zhan ( “Războiul fără restricții”) (Beijing:
Zhongguo shehui chubanshe, 2005), capitolele 2 și 5. [În chineză]
[63] “Firmele chineze care ajută să pună sistemul de telefonie în Kabul“, Washington Times, 28
septembrie 2001, https://www.washingtontimes.com/news/2001/sep/28/20010928-025638-7645r/ .
[64] DJ McGuire, “Cum China Comunistă susține teroriștii anti-americani“, Asociația pentru
Cercetare Asiatică, 15 septembrie 2005, http://www.asianresearch.org/articles/2733.html
[65] Jamie Glazov, “Uniți în Ură: Romanța stângii cu tirania și teroarea” (Los Angeles: WND
Books, 2009), capitolul 14.
[66] Ibid.
[67] “Profilul lui Ward Churchill“, Discover the Networks, accesat la 17 noiembrie
2018, http://www.discoverthenetworks.org/individualProfile.asp?indid=1835 .
[69] “Profilul lui Nicholas De Genova”, Discover the Networks, accesat la 17 noiembrie
2018, https://www.discoverthenetworks.org/individuals/nicholas-de-genova/
[71] Ibid.
[72] Ibid.
[73] “Profilul lui Lynne Stewart”, Discover the Networks, accesat la 17 noiembrie
2018, http://www.discoverthenetworks.org/individualProfile.asp?indid=861
[74] David Horowitz, “Alianța necredincioasă: Islamul radical și stânga americană” (Washington
DC: Regnery Publishing, Inc., 2004), 37.
https://www.spectrul-comunismului.com/capitolul-15-radacinile-comuniste-ale-
terorismului/?fbclid=IwAR3cfyJfN10iKbyyk2QD6ixI7TsKdZ4jR0Cpui4VToRiBmUfgpEi8luC
dCw
SPORT:Box: A murit Ion Monea, fost medaliat
la Jocurile Olimpice
Distribuie:
|
Ziarul de Vrancea
2 mar 2011 562 vizualizări
Ion Monea, fost vicecampion olimpic si european la box, a trecut în nefiinta marti 1 martie,
la virsta de 70 de ani, anunta Federatia Romina de Box, citata de Agerpres.
Monea a fost medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Roma 1960, cu argint la Ciuda de
Mexico in 1968, a fost medaliat cu argint la Campionatele Europene de la Bucuresti din 1969, cu
bronz la Roma in 1967 si din nou cu argint la Moscova in 1963. Ion Monea a fost de 11 ori campion
national si medaliat cu aur la numeroase turnee internationale. Nascut pe 30 noiembrie 1940, la
Brasov, Monea a fost un sportiv si un antrenor de exceptie, reusind sa formeze si sa conduca
sportivii pe cele mai inalte culmi ale performantei. Monea a activat ca antrenor la Clubului Sportiv
Dinamo Bucuresti, printre sportivii pe care i-a pregatit numarindu-se si actualul presedinte al
Federatiei Romine de Box, Rudel Obreja. AGERPRES
https://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/ultimele-stiri/61112-sportbox-a-murit-ion-
monea-fost-medaliat-la-jocurile-
olimpice.html?fbclid=IwAR1BJbx4smg2_wtKpRXprYaEXB6lMknw8UfMeTeyEyJS_3Qyf5y
y3yzQ6RE