1.

Definirea procesului de coroziune si criterii de clasificare a tipurilor de coroziune

Coroziunea se poate defini ca un proces de distrugere în timp a materialelor prin acţiunile chimice sau/şi
electrochimice ale mediului în care se află, ca urmare a tendinţei metalelor de a reveni la starea stabilă de oxizi,
sulfaţi, carbonaţi etc.

Standardul ISO 8044:1999 defineşte coroziunea unui metal ca interacţiunea fizico-chimică între acesta şi mediul
în care se află, ce antrenează modificări ale proprietăţilor metalului şi o degradare funcţională a acestuia, a
mediului său înconjurător sau a sistemului tehnic constituit din aceşti componenţi.

Coroziunea este un fenomen de interfaţă ce se desfăşoară între material şi mediu înconjurător. Orice
modificare a proprietăţilor de la nivelul interfeţei influenţează direct procesul de coroziune. Exemple în acest
sens sunt multiple: circulaţia apei care aduce permanent o nouă cantitate de oxigen, încălzirea care intensifică
reacţiile chimice, tensionarea mecanică a materialului care măreşte energia liberă a metalului etc.

Mediile în care se desfăşoară procesele de distrugere se consideră ca medii corozive sau agresive. Acestea
prezintă elemente chimice cu straturi de valenţă incomplete (oxigen, clor, sulf etc.) şi împreună cu ionii metalici
trecuţi în soluţie formează compuşi chimici stabili. Energia liberă a compuşilor chimici rezultaţi este mai redusă
decât energia liberă a metalului. Deci, procesul de coroziune constă în trecerea metalului din stare
termodinamică instabilă într-o stare mai stabilă. Pornind de la această definiţie, coroziunea este un proces ce
repară ce a stricat omul. Dacă energiile libere ale metalului şi ale compuşilor chimici sunt apropiate, procesul de
coroziune nu încetează, ci îşi reduce intensitatea. În funcţie de această diferenţă dintre energiile libere,
metalele pot fi clasificate astfel: metale corodabile sau de sacrificiu, metale seminobile

Rezistenţa la coroziune este capacitatea unui metal de a-şi menţine caracteristicile funcţionale în condiţiile
date de acţiunea distructivă a mediului coroziv.

Rezistenţa la coroziune este legată direct de natura, structura şi starea energetică ale materialului, de natura,
starea şi agresivitatea mediului, de intensitatea acţiunii factorilor externi perturbatori.

Procesele care concură la distrugerea materialului şi formele acestora de manifestare sunt foarte numeroase şi
complexe. Necesitatea combaterii coroziunii presupune cunoaşterea mecanismelor în dinamica lor de
desfăşurare cu luarea în consideraţie a consecinţelor

Criteriile care stau la baza clasificarii tipurilor de coroziune sunt numeroase. Dintre acestea mai importante
sunt:

1. Mecanismul de desfasurare:
- Coroziunea chimica;
- Coroziunea electrochimica;
- Coroziunea microbiologica.
2. Natura mediului coroziv:
- Coroziunea atmosferica;
- Coroziunea in gaze;
- Coroziunea in lichide;
- Coroziunea in sol.
3. Locul si caracterul distrugerii:
- Coroziunea de suprafata;
- Coroziunea permanenta;
- Coroziunea prin fragilizare.
4. Modul de solicitare:
- Coroziunea sub tensiune;
 - Coroziunea prin oboseala
- Coroziunea prin frecare.
5. Natura proceselor metalurgice:
- Coroziunea prin carburare;
- Coroziunea prin decarburare;
- Coroziunea prin dezincare;
- Coroziunea prin grafitizare etc.