Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica

Referat la T.A.O
Tema:
Muschii capului

Profesor indrumator
conf.dr.ing AURELIAN OVIDIUS TRUFASU
Student:
Duminicescu Constantin Adrian
Grupa 531C

Page 1 of 7
Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica

Muschii capului

Muschii capului se impart in muschii masticatori si muschii faciali reprezentati de

muschii mimicii si cei pielosi. Cele doua grupe sunt complet deosebite dupa caracteristicile
lor anatomice, dupa actiunea lor principala, dupa semnificatia embriologica si dupa inervatie.
Muschii faciali:
a. Caracteristici morfologice, originea embrionara si inervatia. Ei sunt numiti astfel dupa
conexiunile intime cu pielea, una din cele doua insertii fiind in mod obligatoriu
cutanata, aceasta se face prin intermediul unei portiuni tendinoase elastice. Muschii
pielosi pot adera si de-a lungul intregului traiect la piele. Cu exceptia buccinatorului,
ei sunt lipiti de fascie, pielea miscandu-se impreuna cu muschiul.
Volumul si forta lor sunt reduse, sunt individualizati mai mult sau mai putin bine,
deoarexe provin din subimpartirea unei mase musculare unitare. Acest material comun
primordial deriva din mezodermul arcului branhial hiodian, din aceasca cauza, toti
muschii pielosi sunt inervati de nervul facial.
b. Asezarea si rolul lor. Muschii pielosi sunt dispusi in jurul orificiilor fetei si au grade
diferite de diferentiere dupa importanta biologica a acestor orificii.
La maulte mamifere se grupeaza in mare parte in jurul pavilionului urechii dandu-i o
mare mobilitate. La om, acest grup este cu totul neinsemnat si rudimentar, in schimb
se diferentiaza tot mai mult, incepand cu primatele, muschii din jurul orificiului bucal
si ai bulbului ochiului. La aripa nasului, muschii sunt slab dezvoltati.
Datorita caracteristicilor morfologice si functionale muschii pielosi castiga in
filogeneza un rol crescand in exprimarea starilor psihice prin: modul particular de
insertie situati prefascial, spre deosebire de toti ceilalti muschi ai corpului, volumul
redus si diferentierea intr-un numar mare de unitati musculare cu directie si localizare
diferite, promptitudinea, repeziciunea si nuantarea fina a contractiilor si marea
varietate de combinatii functionale, independenta lor de tipare rigide dictate de
articulatie.
Astfel, muschii pielosi, sub controlul nemijlocit al sistemului nervos, devin un
instrument motor plastic pentru exteriorizarea starilor psihice.
c. Mecanismul de actiune al muschilor pielosi. Prin contractia lui, un muschi pielos
increteste pielea, apropie punctul de insertie cutanata spre insertia ososasa si formeaza
un relief de forma unei proeminente liniare, orientate intotdeauna perpendicular in
directia tractiunii, cand insertia cutanata e punctiforma, se formeaza o gropita.
Dupa cedarea contractiei, pielea isi revine la pozitia initiala, datorita atat elasticitatii ei
proprii, cat si a portiunilor tendinoase ale muschilor. Pielea si muschiul pielos
formeaza astfel o unitate functionala. Elasticitatea pielii este agentul antagonist
veritabil al muschilor pielosi, deoarece in mare parte lipseste o dispozitie antagonista a
muschilor pielosi.
Pe langa procedura unor cute temporare, prin contractia pielosilor se mai mobilizeaza
buzele, pleoapele, aripa nasului sau se deformeaza in mod caracteristic unele santuri
existente ale pielii.

Page 2 of 7
Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica
d. Rolul muschilor faciali in fizionomie. Pentru definitivarea unor cute ale mimicii,
muschii intervin si in modelarea fizionomiei. Permanentizarea cutelor trecatoare si
inscrierea lor in fizionomie se face prin repetarea in cursul vietii, prin pierderea
elasticitatii pielii si prin scurtarea definitiva a fibrelor musculare.
Fizionomia este infatisarea statica, in repaus, a fetei. Daca mimica e determinata, in
primul rand, de contractia muschilor pielosi, fizionomia e mai complexa, fiind data de
un numar de elemente componente: configuratia particulara a craniului, calitatile
pielii, abundenta sau absenta tesutului grasos si distribuirea lui, dezvoltarea muschilor
masticatori cu situatie superficiala, dezvoltarea muschilor pielosi si mai ales a
santurilor de terminate de ei, conformatia nasului, gradul de deschidere a crapaturii
palpebrale, modul particular de utilizare a muschilor pielosi in functie de sistemul
nervos si de starea psihica proponderenta.

Muschiii boltii craniene:

Se caracterizeaza prin insertia lor cu un capat de aponevroza epicraniana si poarta

impreuna numele de muschi epicranian, in realitate exista de fiecare parte cate doua portiuni
musculare care sunt descrise ca: muschiul occipito-frontal si muschiul temporo-parietal.
Muschiul occipito-frontal este format din doua portiuni musculare, intre care se intinde
aponevroza epicraniana ca un fel de tendon intermediar foarte lat.
Portiunea occipitala sau pantecele occipital este subtire, de forma patrulatera, situata in
partea posterioara a boltii craniene. Aceasta ia nastere pe linia nucala suprema a occipitalului,
fasciculele merg in sis si inainte, terminandu-se pe aponevroza epicraniana.
Portiunea frontala sau pantecele frontal este mai bine dezvoltata decat cea precedenta,
are forma patrulatera, este situata in partea anterioara a boltii craniene. Aceasta ia nastere in
sus pe marginea anterioara a aponevrozei epicraniene, la nivelul limitei parului, fasciculele
merg in jos si se termina pe pielea regiunii sprancenoase si intresprancenoase.
Muschiul occipito-frontal in ansamblu are deci o singura insertie osoasa si o singura
insertie cutanata.
Aponevroza epicraniana este o lama fibroasa situata la nivelul boltii craniene,
acoperind-o ca un coif. Aceasta este asezata central si nepereche, dand nastere la marginile ei
muschilor epicranieni. Marginea anterioara patrunde cu o prelungire triunghiulara intre cele
doua portiuni frontale, marginea posterioara da insertie portiunilor occipitale. Pe partile
laterale, ea descinde pana la arcada zigomatica, acoperind fascia temporala. Pe aceasta
portiune laterala se insera muschii auriculari si muschiul teporoparietal.
Muschiul occipito-frontal este strans unit cu pielea capului, formand clinic o unitate
numita scalp. Acesta este mobil si usor separabil fata de pericraniu, datorita unui strat de tesut
conjunctiv lax de alunecare.
Portiunea frontala mai are actiune si asupra ochiului, ridicand spranceana, contribuie la
desoperirea globului ocular prin deschiderea crapaturii palpebrale. Ajuta ridicatorul pleoapei
superioare care oboseste mai repede si prin aceasta da senzatia pleoapelor „grele” in stare de

Page 3 of 7
Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica
somnolenta. Cu varsta, cutele formate se fixeaza definitiv, devenind santuri stabilite, avand
rol important in fizionomie.

Muschiul temporo-parietal este o lama musculara subtire care coboara de pe portiunea

temporala a aponevrozei epicraniene spre cartilajul pavilionului urechii, este un muschi
rudimentar si foarte variabil in marime si volum. Ca asezare, el se intercaleaza intre muschiul
auricular anterior si cel superior.

Muschii pleoapelor

Muschiul propriu-zis al pleoapelor este orbicularul ochiului. Tot aici se mai deschiu
trei muschi care merg de la radacina nasului la regiunea sprancenoasa si intresprancenoasa.

Muschiul orbicular al ochiului. Este situat in grosimea pleoapelor si pe circumferinta

orbitei. Fasciculele musculare nu sunt circulare, ci au dispozitie de semicerc sau de arc, care
se insera in cea mai mare parte in ligamentele palpebrale, ele nu trec toate concentric, adica
paralele intre ele, ci se impletesc. Alte fascicule se desprin din traiectul circulat trecand spre
muschii vecini cu care se confunda.
Orbicularul este format din trei portiuni: portiunea palpebrala, portiunea orbitara si
portiunea lacrimala.
Portiunea palpebrala a orbicularului se prinde pe cele doua ligamente palpebrale si
intra in constitutia pleoapelor, fiind formata dintr-un strat foarte subtire de fibre musculare,
fibre dispuse sub forma de doua semicercuri. Stratul muscular este lipit de formatiunile
fibroase care constituie scheletul pleoapelor, pe fata superficiala fiint in raport cu pielea, care
la acest nivel e foarte fina si lipsita complet de grosimea subcutanata.
Portiunea orbitara este periferica, inconjurand pe cea palpebrala. Aceasta este formata
din fascicule mai groase cu insertie ligamentara si osoasa pe circumferinta orbitei pe care o
depaseste, aderand mai strans pe piele decat portiunea palpebrala. Portiunea orbitara nu se afla
pe acelasi plan cu cea palpebrala nici cand ochiul este inchis, raporturile dintre ele se
complica insa mai ales cand se deschide ochiul.
Portiunea lacrimala sau muschiul lui Horner este un mic fascicul patrulater situat
inapoia sacului lacrimal. Aceasta se insera pe creasta lacrimala posterioara, de acolo mergand
in afara si se termina printre doua ramuri ce se prin de fiecare pleoapa.
Orbicularul ochiului are atat functiune mimica, cat si una importanta in serviciul
ochiului. Portiunea palpebrala inchide ochiul, adica apropie pleoapele in conditii normale.
Miscarea inversa de deschidere a ochiului este facuta de pleoapa superioara printr-un muschi
special care apartine orbitei: muschiul ridicator al pleoapei superioare.
Pleoapa inferioara este coborata prin greutatea ei proprie, cand orbicularul este relaxat.
Contractia orbicularului este insotita de o alunecare din afara inauntru a pleoapelor pe globul
ocular si contribuie la distribuirea lacrimilor pe suprafata corneei catre unghiul medial al
ochiului. Portiunea lacrimala favorizeaza scurgerea, prin aspiratie, a lacrimilor dilatand
punctele lacrimale si sacul lacrimal.

Page 4 of 7
Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica
Muschiul sprancenos este un muschi arciform, mic, dar foarte puternic.El pleaca de pe
portiunea mediala a arcadei superciliare si de pe portiunea nazala a osului frontal, fasciculele
mergand in sus si lateral si se termina pe pielea portiunii mijlocii a sprancenei. In drumul lor
fibrele strabat fasciculele frontalului si ale orbicularului ochiului. Muschiul este asezat direct
pe os si acopera manunchiul vasculo-nervos.
Acesta trage spranceana medial si in jos, intre cele doua sprancene, pielea formeaza
cute vertivale.
In mima participa la exprimarea durerii, a nerabdarii, a maniei sau a reflexiei
profunde. Impreuna cu piramidalul si cu orbicularul ochiului formeaza triada muschilor
aparatori ai ochiului.

Muschiul coborator al sprancenei este asezat medial fata de precedentul si reprezinta

ca si acesta un fascicul al orbicularului. La nastere in imeiata vecinatate a nasului are o forma
triunghiulara cu baza in sus, fixandu-se pe piele la nivelul capului sprancenei.

Muschiul piramidal este mic si subtire, are originea pe dosul nasului. Este antagonistul
frontalului, acesta coborand pielea regiunii intersprancenoase si produce cute transversale la
radacina nasului. In mimica el se contracta in emotii dureroase, exprima amenintare si
agresiune.

Muschii nasului
Sunt slab dezvoltati si descrisi in mod diferit, mai ales in privinta punctului lor fix si a
actiunilor asupra narilor. Anatomica deschie muschiul nazal ca fiind compus din doua
portiuni.
Portiunea transversala nazalului are forma triunghiulara si e dispusa transversal pe
portiunea cartilaginoasa a nasului. Se insera pe fata anterioara a maxilei dedesubtul incizurii
nazale si urca spre dosul nasului, fiind unit cu cel din partea opusa printr-o aponevroza fina.
Portiunea alara a nasului are o insertie osoasa comuna cu prima portiune. Fibrele sunt
mai scurte, se intind doar pana la aripa nasului, actiunea lui nu este clarificata.

Muschiul coborator al septului este format dintr-un fascicul subtire de fibre musculare,
acesta coborand varful nasului. Este inervat de ramuri bucale ale nervului facial.

Muschii din regiunea gurii

Sunt situati in jurul orificiului bucal, formand doua sisteme: unul central si unul
periferic. Sistemul central este format din fascicule circulare dispuse in jurul orificiului bucal
alcatuind muschiul orbicular al gurii, care este constructorul orificiului bucal. Sistemul
periferic e cu mult mai complex, fiind format din numeroase fascicule radiare, mai mult sau
mai putin individualizate, alcatuind un numar de 10 muschi din care buccinatorul este celm
mai important.

Page 5 of 7
Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica
Muschiul orbicular al gurii alcatuieste suportul muscular al buzelor, e dispus ca o
elipsa in jurul orificiului bucal. El are o constitutie complexa, fiind format din fibre proprii si
din fibre cu provenienta din muschii invecinati. Dupa asezare fasciculelor i se descriu doua
portiuni:
Portiunea marginala fiind formata din fasciculele muschilor invecinati si portiunea
labiala fiind portiunea principala a orbicularului si care ocupa marginea libera a buzei, fiind
deci partea centrala a muschiului.
Muschiul buccinator constituie suportul muscular al obrajilor, fiind situat pe partile
laterale ale cavitatii bucale. Acesta este cel mai lat si mai puternic muschi facial si este asezat
pe un plan mai profund decat ceilalti. Buccinatorul este singurul muschi pielos care poseda o
fascie. Aceasca fascie bucofaringiana acopera fata superficiala a muschiului. Este foarte
rezistenta in regiunea posterioara, unde se continua cu fascia muschiului contructor superior al
faringelui.
Muschiul ridicator al buzei superioare si al aripii nasului. Este un muschi alungit care
ocupa santul dintre nas si obraz. Acesta se insera pe fata laterala a procesului frontal al
maxilei, merge in jos urmand santul nazo-genian, apoi santul nazolabial si se termina cu aripa
nasului si pe pielea buzei superioare. Ridica aripa nasului si buza superioara.

Muschiul ridicator al buzei superioare este situat lateral si dedesubtul precedentului.

Acesta se insera pe fata anterioara a corpului maxilei, deasupra gaurii infraorbitare. Este de
forma patrulatera si se termina pe pielea buzei superioare. Muschiul ridica buza superioara si
descopera dintii frontali, in mimica participand la exprimarea neplacerii si a relei dispozitii.

Muschiul zigomatic mic este o mica panglica musculara situata intre ridicatorul buzei
superioare si zigomaticul mare. Se insera pe osul zigomatic si coboara oblic la pielea buzei
superioare. Acesta trage in sus buza superioara.

Muschiul ridicator al unghiului gurii este situat profund, lateral si dedesubtul

zigomaticului mic si al ridicatorului buzei superioare. Peste el trec ramificatiile terminale ale
nervului infraorbitar.

Muschiul zigomatic mare este subtire si alungit, dar puternic. Acesta este situat
superficial in regiunea centrala a obrazului si se insera pe fata laterala a osului zigomatic.
Acopera maseterul, buccinatorul, corpul adipos si vasele faciale. Este muschiul rasului asociat
cu alti muschi ghideaza colturile buzelor in sus si in lateral, latind crapatura buzala.

Muschiul rizorius este slab dezvoltat si deseori absent.

Mushciul coborator al unghiului gurii, triunghiularul buzelor, are forma triunghiulara.

E asezat superficial, acoperind platisma si coboratorul buzei inferioare. Prin contractia sa
coboara comisura buzelor, crapatura bucala ia forma de curba cu concavitatea in jos.

Page 6 of 7
Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica
Muschiul coborator al buzei inferioare este asezat dedesubtul si medial de precedentul,
are forma patrulatera. Acesta se insera pe linia oblica a mandibulei in partea ei cea mai
mediala. Acesta trage buza inferioara in jos si o impinde inainte. Exprima tristete, dezgust si
ironie.

Muschii urechii externe. Dupa asezare se descrie un muschi auricular anterior, unul
superior si unul posterior. Ei se prin cu un capat pe pavilionul urechii, iar cu celalalt pe partile
invecinate.

Muschii masticatori
Muschii masticatori se aseamana cu restul muschilor scheletici, avand doua insertii
osoase, dintre care una pe mandibula. Ei sunt deci muschi motori ai acestui singur os mobil al
craniului. Prin miscarile mandibulei, arcada dentara inferioara este deplasata pe cea
superioara, realizandu-se masticatia prin care alimentele sunt prinse, taiate, sfasiate si
sfaramate.
Muschiul temporal este cel mai puternic muschi masticator, dispus ca o lama sagitala
desfasurata in evantai in regiunea temporala. Temporalul are o constitutie interna bipenata pri
aceasta creste foarte mult sectiunea lui fiziologica si astfet fata de contractie. Temporalul este
cel mai puternic muschi masticator. Componenta lui principala este cea de ridicare a
mandibulei.
Forta muschiului creste cu cat arcadele dentare sunt mai apropiate. Fibrele lui nu sunt
contractate la maxim cand arcadele dentare au venit in contact, muschiul se poate contracta in
continuare si mai mult, realizand fenomenul de suprasuficienta.

Muschiul maseter este un muschi puternic, patrulater si gros, situat pe fata laterala a
ramurii mandibulei. Datorita asezarii superficiale si a volumului sau, pe viu apare ca cel mai
caracteristic muschi masticator. Este format din doua portiuni, deosebite prin directie si
asezare.
Portiunea superficiala este mai oblica, se prinde de marginea inferioara a arcadei
zigomatice cu ajutorul unei aponevroze rezistente.
Postiunea profunda ia nastere pe marginea inferioara si fata mediala a arcadei
zigomatice si depaseste portiunea superficiala, apoi trece vertical in jos si se insera pe fata
laterala a ramurii mandibulei.

Page 7 of 7