1

Isus, locuri prin care a trecut, conform evangheliilor

1. M A T E I
Nr. Locul Fapta, evenimentul Alte detalii
1 Betleemul din Iudeea Nașterea, în timpul împăratului Irod. Îngerul, simbol Matei
2 Egipt Maria, Iosif și Iisus nou născut au fugit să se apere de Irod, până la moartea acestuia. Când?
3 Nazaret Le-a fost teamă să se întoarcă în Betleem. Domnea fiul lui Irod. În acest timp Ioan Botezătorul a început să predice în Pustiul Iudeii, iar cei din
S-au dus mai la nord, în Galileea. Ierusalim, toată Iudeea și împrejurimile Iordanului au ieșit la el.
4 Iordan Iisus e botezat de Ioan
5 În pustie Dus de Domnul, 40 de zile, ca să fie ispitit de diavol
6 Capernaum, Galileea Aflând că Ioan a fost închis, părăsește Nazaretul și pleacă în Galileea, Întâlnește pe Simon (Petru) și pe fratele lui Andrei, pescari. Îi ia cu el.
lângă mare. Începe să predice. La fel Iacob și Ioan
7 Toată Galileea Învață poporul și vindecă. Îl urmau oameni veniți din depărtări.
8 Pe munte (Muntele Fericirilor?) Cuvântarea (predica )de pe munte. Tatăl Nostru.
9 La baza muntelui Vindecarea leprosului.
10 Capernaum La intrarea în Capernaum - vindecarea slujitorului unui sutaș.
11 Casa lui Petru Vindecarea soacrei și a altor oameni.
12 În corabie (pe Marea Galileii?) Potolirea furtunii.
Când a trecut pe partea cealaltă a mării a vindecat 2 demonizați
13 Înapoi în cetatea sa (Capernaum?) Vindecarea paralizatului, a fiicei lui Iair, etc etc.
14 Un pustiu, după ce a traversat marea Înmulțirea pâinilor Apostolii pleacă apoi pe mare. Vine furtuna.
15 Iisus se urcă pe un deal Apoi pleacă spre ucenici mergând pe mare. Când urcă pe corabie, furtuna se potolește
16 Ținutul Ghenazaretului Alte vindecări
17 Ținutul Tirului și Sisonului Femeia cananeeancă
18 Urcă pe muntele de la Marea Galileii Mulți vin la el. După 3 zile face iar înmulțirea pâinilor și a peștișorilor
19 În Cezareea lui Filip Iisus le interzice ucenicilor să spună altora cine e el. Începe să le
povestească ce va trebui să se întâmple în Ierusalim
20 Cu Petru, Iacov și Ioan pe un munte înalt (Muntele Thabor) Schimbarea la față. Moise și Ilie apar și ei.
21 Revin în mulțimea de jos Alungarea demonului
22 În Galileea Iar le prevestește moartea și învierea sa.
23 Capernaum Taxa pt templu pe care Petru o găsește în peștele pescuit. Pilde.
24 Din Galileea în Iudeea de dincolo de Iordan Bolnavii se țin după el. Vindecări. Pilde.
 2
25 Pe drumul spre Ierusalim A treia oară vestește ce se va întâmpla.
26 Ierihon Vindecă 2 orbi la ieșirea din oraș
27 La Betfaghe, spre Muntele Măslinilor Trimite după măgărița cu măgăruș în sat.
28 Intrarea în Ierusalim Pe măgar. La Templu alungă cămătarii și vindecă bolnavii.
29 Betania, pt o noapte
30 Întors în Ierusalim Pe drum, smochinul fără fructe. Preoții din Templu. Pilde.
-Pe Muntele Măslinilor Ieșind din templu, prevestiri.
31 În Betania, în casa lui Simon Leprosul Parfumul scump care îi este turnat pe cap.
32 Ierusalim Cina cea de taină. Iisus știe cine îl va trăda. Împărțirea pâinii și vinului
- Ghețimani ………….. Rugăciunea din Ghețimani. Ucenicii dorm buștean. Îi trezește de 3 ori. Vine Iuda cu o mulțime de oameni.
- Îl duc la marele preot Caiafa. Apoi la Pilat din Pont.
- Pretoriu ………………. Batjocorirea.
- Golgota (Locul Căpățânii) Răstignirea. Moartea. Mormântul.
33 Spre Galileea Înviat, pornește spre nord. Merg și cei 12 ucenici acolo, pe munte, unde le Îi trimite să facă ucenici, să boteze și să păzească tot ce le-a poruncit.
spusese Iisus. Acolo îl găsesc. Va fi cu ei în toate zilele, până la sfârșitul veacului

2. M A R C U
Nr. Locul Fapta, evenimentul Alte detalii
1 Pustiul Iordanului Ioan botează și strigă în pustie Leul înaripat, simbolul lui Marcu.
Isus, venit din Nazaretul Galileii, este botezat de Ioan în Iordan. Foarte succintă această Evanghelie.
2 În pustie Duhul îl duce pe Isus în pustiu pt 40 de zile
3 Galileea După ce Ioan a fost închis, isus vine să predice în Galileea. Adună ucenicii – Simon (Petru), Andrei, Iacov, Ioan,
4 Capernaum În Sinagogă vindecă un demonizat, apoi pe soacra lui Petru și alții
5 Într-un loc pustiu Se roagă spre dimineață. Vin și ucenicii. Pornesc spre alte locuri
6 Prin Galileea Cu ucenicii umblă peste tot, alungă demonii, vindecă
7 Capernaum Revin aici după câteva zile. Paralizatul.
8 La Marea Galileei Masa cu vameșii și păcătoșii. Pilde. Levi, noul chemat. Nu apare pe lista apostolilor !
9 În Sinagogă Vindecarea de Sabat.
10 La Marea Galileei Cu mulți oameni după el. Vindecă pe o barcă.
11 Pe munte Alege pe cei 12. + Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Alfeu, Tadeu, Simon Canaanitul și Iuda Iscarioteanul.
12 La Marea Galileei Continuă învățăturile și pildele pt popor. El pe corabie, poporul pe mal.
13 Trec pe partea cealaltă a mării în … Furtuna. Testarea credinței ucenicilor.
14 …Ținutul Gadarenilor Vindecare demonizat. Pleacă mai departe.
 3
15 La vest de mare Vindecarea femeii cu hemoragie și învierea fiicei lui Iair.
16 Nazaret Predică în Sinagogă. Necredința oamenilor. Trimite ucenicii să Textul se întoarce puțin în timp și descrie moartea lui Ioan Botezătorul.
predice. Apoi ei se întorc și povestesc.
17 Cu corabia pleacă spre un loc pustiu Crezând că va fi un loc de odihnă, se constată că oamenii aflaseră și ajunseseră înaintea lor… Minunea pâinilor și peștilor.
18 În corabie Cu corabia, apostolii o iau spre Betsaida. Isus rămâne cu oamenii, apoi se retrage pe munte să se roage. Mersul pe apă spre corabia apostolilor.
19 În Ținutul Ghenzaretului Predică și vindecă peste tot.
20 În Tir și Sidon Vindecări
21 Prin Decapole, la Marea Galileii A doua înmulțire a pâinilor
22 Cu corabia în părțile Darmanutei Ispitit de farisei
23 Cu corabia, în cealaltă parte a mării. Betsaiada Vindecare orb
24 În Cezareea lui Filip Începe să le anunțe ce se va întâmpla cu el.
25 Pe un munte înalt După 6 zile, îi ia cu el pe Petru, Iacov și Ioan. Schimbarea la față. Isus le cere să nu spună nimănui nimic.
(Muntele Tabor?) Apar Moise și Ilie. Propunerea lui Petru cu colibele.
26 La coborâre Oamenii îl așteaptă. Vindecare.
27 Mai departe, prin Galileea Isus iar le vestește moartea și învierea Sa.
28 Capernaum Care va fi cel mai mare?
29 În hotarele Iudeii, dincolo de Iordan Mulțimea – după el.
30 Pe drum spre Ierusalim Iar vestește moartea și învierea Sa.
31 Ierihon Vindecarea orbului Bartimeu
32 Aproape de Ierusalim, de Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor Trimite doi ucenici după măgărușul legat.
33 Ierusalim Intrarea. Merge la templu.
34 Seara, merge spre Betania cu cei 12
35 La ieșirea din Betania A doua zi. Smochinul fără fructe e blestemat !!!
36 Ierusalim (dus-întors) În templu, alungă cămătarii și comercianții. Seara ies din cetate. Dimineața, trecând pe
lângă măslin îl găsesc uscat. Puterea credinței. Înapoi în templu. Pildele.
-Pe Muntele Măslinilor Iar vorbesc despre viitor.
37 În Betania, în casa lui Simon Leprosul Femeia cu vasul cu parfum. Iuda Iscarioteanul se duce la preoți ca să-l vândă pe Isus
38 Ierusalim, de Paște ……… Seara, Cina cea de Taină. Pâinea și vinul.
-Muntele Măslinilor …… După cină. Înștiințarea lui Petru că se va lepăda.
-Ghețimani …………… În grădină. Le spune să vegheze, dar ei dorm. Se repetă de 3 ori. Prinderea lui Isus.
-Dus la marele preot ……… Interogat. Între timp, tăgăduirea lui Petru.
-La Pilat ……………………. Dialog celebru. Biciuirea.
-Golgota (Locul Căpățânii) Răstignirea. Moartea. Iosif din Arimateea îl îngroapă în stâncă. După sabat, mama și Maria Magdalena vin să-l ungă.
39 Galileea Îngerul. Isus merge în Galileea înaintea apostolilor. S-a arătat Mariei Magdalena mai întâi, apoi
apostolilor (Emaus și cină?). Înălțarea la cer. Apostolii pleacă să predice peste tot în lume.
 4

3. L U C A
Nr. Locul Fapta, evenimentul Alte detalii
1 La munte, într-o cetate a Îngerul Gabriel îl anunță pe Zaharia că soția lui va rămâne
lui Iuda însărcinată. El nu prea e convins, așa că I se leagă limba.
2 Nazaret În luna a șasea de sarcină a Elisabetei, soția preotului Zaharia, Taurul, simbolul lui Luca. Evanghelie foarte completă.
îngerul Gabriel a venit la Maria, logodnica lui Iosif. Buna Vestire.
3 La munte, într-o cetate a Maria se duce la Zaharia și Elisabeta. Rămâne 3 luni la ei. Elisabeta naște pe Ioan. Se dezleagă limba lui Zaharia. Ioan rămâne în
lui Iuda pustiu până se arată lui Israel
4 Din Galileea (Nazaret), Iosif pleacă la Betleem… …cu Maria, ca să se înscrie pt recensământul ordonat de Cezar August.
5 La Betleem, în iesle Se naște Isus. Magii sunt avertizați.
6 La Ierusalim, în templu Isus e dus în templu, când s-au împlinit zilele pt curățirea lor.
7 Nazaret Iosif și Maria se întorc acasă cu copilul, care crește. În fiecare an, de Paști, familia merge la Ierusalim.
8 Ierusalim La împlinirea a 12 ani, Isus, aflat de Paști la Ierusalim, rămâne în
templu, unde îl găsesc părinții după 3 zile. E întrebat și răspunde
învățătorilor.
9 Nazaret Familia revine acasă. Ioan începe să predice în pustie. Botează.
10 Apa Iordanului Isus este și el botezat. Deschiderea cerului și coborârea Duhului Sfânt.
11 În pustie Isus e dus de Duhul Sfânt în pustie, ca să fie ispitit, 40 de zile.
12 Galileea, Nazaret. Isus se întoarce acasă. Merge la sinagogă.
13 Capernaum Vindecări.
14 În casa lui Simon Vindecarea soacrei. Alte vindecări.
15 În pustiu Isus se roagă
16 Sinagogile Galileei Predică.
17 Lacul Ghenezaret Predică din corabia lui Simon. Pescuitul.
18 În alte cetăți Vindecarea leprosului, etc. Vameșul Levi. Masa cu vameșii.
19 La munte Alegerea celor 12. Pildele.
20 Cetatea Nain Învierea fiului văduvei.
21 În casa fariseului Femeia păcătoasă care spală picioarele lui Isus.
22 Din cetate în cetate. Predică și vestește Evanghelia împărăției lui Dumnezeu. Cu cei 12.
23 În corabie pe Marea Galileei Potolirea vânturilor.
24 Au ajuns în ținutul Gherghesenilor, în dreptul Galileei Vindecarea demonizatului.
25 La întoarcere Fiica lui Iair. Femeia cu hemoragie. Trimite apostolii. Ei revin și povestesc.
26 În Betsaida Înmulțirea pâinilor și peștilor. 9.10
 5
27 Pe un munte înalt (Muntele Tabor?) După 8 zile. Cu Petru, Ioan și Iacov. Schimbarea la față
28 La coborâre A doua zi. Vindecare. Pildă.
29 Spre Ierusalim Întâlniri. Pilde. Trimiterea celor 70, cu autoritate deplină. 10.
-Într-un sat Marta și Maria.
-Într-un anumit loc (? Biserica Pater Noster Tatăl nostru. 11.
-Într-o sinagogă Vindecare.
-Prin cetăți și prin sate Pildă.
-În casa căpeteniei fariseilor Vindecare. Multe pilde.
-Ierihon Vindecare. Zaheu. Pilde
30 Aproape de Beftaghe și Betania, pe Muntele Măslinilor Cere să i se aducă măgărușul.
31 Ierusalim Intrarea în oraș
Când s-a apropiat …………….……… Isus plânge când vede cetatea
-În templu Pilde. Viziuni. Ziua.
-Muntele Măslinilor Iar noaptea mergea să se roage pe Muntele măslinilor
-Într-o casă Paștele. Cina cea de taină. Petru e atenționat.
-Muntele Măslinilor Rugăciunea. Somnul apostolilor. Arestarea. Tăgăduirea lui Petru.
-La sinedriu Bătut și anchetat.
-La Pilat Celebrul dialog.
-La Irod Aflat și el la Ierusalim, i se aduce Isus, care nu răspunde nimic.
-Înapoi la Pilat Pilat nu-i găsește nicio vină, dar nu are încotro.
-spre și la locul numit Căpățâna Dus la răstignire. Moartea. Îngroparea. Învierea
32 Drumul spre Emaus Cei 2 ucenici mergeau spre satul Emaus, la cca 11 km de Ierusalim. Isus le explică.
Emaus Stă la masă cu ei în Emaus. Dispare. Ei se întorc la Ierusalim
33 Ierusalim Cei doi povestesc apostolilor. Isus apare între ei.
34 Betania Îi duce în Betania, îi binecuvântează și se înalță la cer.
35 Ierusalim Ucenicii revin în cetate și laudă și binecuvântează pe Dumnezeu.

Nu apar în Evanghelii cele 14 opriri pe drumul crucii !!!

 6

4. I O A N
Nr. Locul Fapta, evenimentul Alte detalii
1 Betania Ioan Botezătorul mărturisește preoților din Ierusalim. Vulturul, simbolul lui Ioan. Ioan
Apa Iordanului A doua zi vine Isus să fie botezat. A doua zi – Mielul lui Dumnezeu. Cei dintâi ucenici, Andrei și Simon Botezătorul este Cuvântul întrupat.
Petru. Apoi Filip și Natanael, când Isus se îndrepta spre Galileea.
2 Cana Galileei Nunta. Minunea apei transformate în vin, prima mare minune.
3 Ierusalim Paști. Nicodim.
4 Ținutul Iudeii Isus începe să boteze prin ucenicii lui (4.2) Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim
5 Spre Galileea Isus vine spre Galileea.
Sihar, în Samaria (Acolo unde Iacov a dat ogorul fiului său Iosif și unde este fântâna lui Iacov). Samariteanca. Isus rămâne aici 2 zile.
6 Cana Galileei Isus revine aici. Vindecarea fiului slujbașului împărătesc, cea de a doua mare minune.
7 Ierusalim, lângă Poarta Oilor (sau a Leilor, sau a Sf. Ștefan), Vindecarea omului care era bolnav de 38 de ani. Explicații, mărturii despre Dzeu Tatăl.
la scăldătoarea Betseda, cu 5 pridvoare.
8 Dincolo de Marea Galileei (M. Tiberiadei) Înmulțirea pâinilor și a peștilor.
9 Pe munte Isus se retrage să se roage
10 Pe mare Mersul pe mare spre corabia ucenicilor
11 Capernaum Isus a revenit aici, pe malul mării. Alte mărturii.
12 Prin Galileea Isus rămâne aici, ca să nu mai meargă în Iudeea, fiindcă iudeii vor să-l piardă. Sărbătoarea iudeilor,
a corturilor, se apropie, dar Isus afirmă că rămâne în Galileea, fiindcă timpul lui n-a sosit.
13 Iudeea, sărbătoarea Totuși Isus va veni aici, pe ascuns. Merge în templu și învață. Zile în șir le vorbește. Femeia
corturilor. Ierusalim. adulteră. Orbul din naștere. Ușa oilor.
14 Betania Învierea lui Lazăr, fratele Mariei și Martei. După 6 zile Isus e iarăși în Betania, la Lazăr. Maria îi dă Nu apare schimbarea la față în această
cu parfum de mare preț. evanghelie !
15 Spre Ierusalim Isus vorbește despre moartea sa.
16 Ierusalim Se apropie Paștile. Isus spală picioarele ucenicilor. Înștiințarea lui Petru că se va lepăda de 3 ori. Povețe apostolilor.
17 Dincolo de pârâul Chedron, într-o grădină Dincolo de pârâul Chedron, intră cu ucenicii într-o grădină. Iuda anunță ostașii, care îl arestează.
18 La Ana și Caiafa Isus e dus la judecată. Petru se leapădă de 3 ori.
19 La Pilat, în pretoriu Discuția. Eliberarea lui Baraba. Isus e dat în mâinile iudeilor. Biciuit.
20 În locul numit Pardosit cu pietre (Gabata în evreiește) Pilat stă pe tron. Isus e adus aici. Era ziua pregătirii Paștilor.
21 În locul numit Căpățânii (Golgota în evreiește) Răstignirea. Moartea. Îngroparea, în apropiere. Învierea.
22 La ucenici Isus se arată ucenicilor, după ce se arătase Mariei. Se arată și lui Toma, în aceeași casă, după o săptămână.
23 La Marea Tiberiadei Isus, pe țărm, cere apostolilor să întindă plasa de pescuit. Ei nu l-au recunoscut decât după fapte. Isus pune pe Petru să pască oile lui.
 7

Excursie 15-21 mai 2017

Ziua I, luni : Întâlnire pe Aeroportul Henri Coandă (Otopeni) – plecări internaŃionale (sala de
aşteptare) – la ora 05:00, cursa Blue Air 0b 169. Decolare ora 07:00, sosire pe Aeroportul Ben
Gurion la ora 09:50.
Deplasare la Cana Galileei – închinare în Biserica Ortodoxă ce aminteşte de
Minunea prefacerii apei în vin la nunta din Cana Galileii.
Deplasare la Nazareth – închinare în Biserica Ortodoxă Sf. Gavriil (cu Izvorul Sfintei
Fecioare Mariavezi jos pag.10 la buna vestire) şi în Biserica Romano – Catolică Buna
Vestire ridicată pe locul unde a fost casa Sfintei Familii.
Cazare şi cină la hotel în Nazareth/Tiberias.

Ziua II, marti: Mic dejun .

Deplasare la Muntele Tabor – închinare în Biserica Ortodoxă vezi jos pag.16 “Schimbarea
la FaŃă” (locul Schimbării la FaŃă a Domnului, Icoana făcătoare de minuni a Maicii
Domnului).
Deplasare pe Muntele Fericirilor – închinare în Biserica ce aminteşte
de frumoasa Predică de pe munte a Domnului. (Cuvântarea de pe munte, cu Tatăl Nostru –
Matei 5, V.și ziua 5)
Vizitarea ruinelor oraşului Capernaum vezi jos pag.26, oraşul cel mai iubit de Mântuitorul Iisus
Hristos, unde a făcut cele mai multe minuni; vizitarea ruinelor Sinagogii şi a casei unde a fost
vindecată soacra Sf. Petru.
Ora 16:00 – Deplasare la Ben She”an (Decapolis), trecând din Israel în Iordania. Ne
îndreptam spre Amman, capitala Iordaniei, numita în antichitate Philadelphia.
Cazare şi cină la hotel în Amman.

Ziua III, miercuri: Mic dejun.

vezi fișier separat Deplasare la Petra. Vizitarea extraordinarei capitale a Nabateenilor. Petra a

fost inclusa prin vot universal în anul 2007 în rândul celor 7 minuni ale lumi antice si modern
(încălțăminte comoda ptr. mers pe jos aprox. 4 km).
Părăsim Petra si trecând peste Valea lui Moise, revenim la Amman.
Cazare şi cină la hotel in Amman

Ziua IV, joi: Mic dejun.

vezi pag.38 Madaba – orașul mozaicurilor pentru a ne închina în Biserica Ortodoxa

Sf.Gheorghe, cuprinzând un mare mozaic cu cea mai veche harta a Tarii Sfinte cu centrul la
Ierusalim.
Apoi vom vizita Muntele Nebo vezi pag.38 (din câmpia Moabului, vârful Pisga, în fața
Ierihonului), de unde Moise a văzut Pământul Făgăduinței (Deuteronom 34).
Deplasare spre graniță si vom trece în Israel în dreptul orașului Ierihon - cel mai vechi
oraș din lume, apoi ne îndreptam spre valea Iordanului si vom vizita locul botezului
Domnului nostru Iisus Hristos.
Închinare în Mănăstirea Sf. Gherasim de la Iordanvezi pag.54.
Deplasare spre Ierihon – privire panoramica asupra Mănăstirii Carantaniavezi pag.67 de pe
Muntele Ispitirii.
Închinare în Mănăstirea „Dudul lui Zaheu” şi Aşezământul Românesc de la Ierihon.
Cazare şi cină la hotel în Bethleem.
 8

Ziua V, vineri: Mic dejun.

Deplasare la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, unde ne vom închina la următoarele
locuri sfinte:
Mănăstirea Ortodoxă a ÎnălŃării Domnului,
Mănăstirea Pater Nostervezi pag.74 (loc în care Mântuitorul i-a învăŃat pe ucenicii Săi
Rugăciunea Domnească „Tatăl nostru” -), Luca 11 !
vezi pag.51 Mănăstirea „Dominus Flevit” („Domnul a plâns”),

Grădina Ghetsimani cu Biserica NaŃiunilor (ridicată pe locul în care Mântuitorul s-a

rugat înainte de a fi prins),
Biserica ce adăposteşte Mormântul Maicii Domnului şi Grota Trădării.
Intrăm în Cetatea Ierusalimului pe poarta Sf. Ştefan (sau a Leilor, sau a Oilor) şi ne
închinăm în …
Biserica ridicată deasupra casei în care s-a născut Sf. Fecioară Maria, în Cetatea
Antonia vezi pag.81.
Parcurgem Via Dolorosa (Calea Crucii), cu cele 14 opriri ale Mântuitorului Iisus Hristos,
ajungând la Biserica Sf. Învieri (închinare la toate locurile sfinte: Golgota, Piatra Ungerii, Sf.
Mormânt, locul unde s-a aflat Sf. Cruce, etc).
Cazare şi cină la hotel în Bethleem.

Ziua VI, sambata: Mic dejun.

Deplasare în pustiul Iudeii cale de 15 km pentru a vizita Mănăstirea Sf. Sava (accesul în
incinta mănăstirii este permis doar bărbaŃilor, închinare la moaştele Sf. Sava) şi Mănăstirea Sf.
Teodosie cu Peştera Magilor în care se află mormintele Sf. Teodosie, Sf. Sofia – mama Sf.
Sava, Sf. Evloghia – mama Sf. Teodosie, Sf. Teodota – mama Sf. Cosma şi Damian.
Bethleem – ne vom închina în Biserica Ortodoxă a Naşterii Domnului (ce adăposteşte
Peştera în care s-a născut Domnul Iisus Hristos şi icoana făcătoare de minuni a Maicii
Domnului), Grota Laptelui.
Deplasare la Ein Karem vezi pag.86 – ne vom închina în Biserica Naşterii Sf. Ioan
Botezătorul (ridicată pe locul naşterii Sf. Ioan) şi Izvorul Sfintei Fecioare Maria.
Cazare şi cină la hotel în Bethleem.

Ziua VII, duminica: Mic dejun.

Deplasare către Hozeva – Mănăstirea Sf. Gheorghe (închinare la moaştele Sf. Ioan
Iacob Românul) vezi pag.94.
Deplasare pe Muntele Sionuluivezi pag.80 – ne vom închina în Biserica Adormirii Maicii
Domnului, Foişorul „Cina cea de Taină” şi Mormântul Sfântului Prooroc şi Psalmist, regele
David - Cartea 1,2,3 a Regilor din Vechiul Testament.
Deplasare la Zidul Plângerii.
Aşezământul Românesc de la Ierusalim.
Sosire la aeroport ora 19:00.
Decolare – 22:20, sosire Bucureşti ora 01:10, cursa Blue Air 0b 170.
 9

Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil din Nazaret

Este echivalentul Basilicii Catolice a Bunei Vestiri, tot din acel loc. Potrivit traditiei ortodoxe din partea locului, Fecioara Maria a
primit vestea ca va naste pe Mantuitorul, de la Sfantul Arhanghel Gavriil, in momentul in care aceasta se afla afara, sa scoata
apa. Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil este ridicata deasupra izvorului considerat a fi cel al Fecioarei Maria si aflat in apropierea
casei acesteia din Nazaret.

Buna Vestire - marturii ale Scripturii si ale Traditiei

Desi nementionata in Sfanta Scriptura, traditia conform careia Fecioara se afla iesita sa ia apa in momentul Bunei Vestiri, este
una foarte veche. Aceasta informatie se regaseste in documente ale secolului al II-lea. Protoevanghelia lui Iacov este unul dintre
aceste documente ce consemneaza perioada copilariei lui Hristos, dand mai multe detalii despre aceasta.

Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza inca si faptul ca Fecioara Maria era una dintre cele sapte fecioare alese din radacina lui
David alese pentru a tese o noua dvera pentru Sfanta Sfintelor din Templu. Ea cosea la aceasta panza, in casa ei din Ierusalim,
mai inainte de a iesi sa ia apa de la izvorul de afara.
 10

Protoevanghelia, scriere neinclusa in canonul Sfintelor Scripturi, spune urmatoarele: "Ea a luat vasul pentru apa si a iesit sa il
umple de la izvor. In acel moment, o vece s-a auzit spunandu-i: "Bucura-te, caci ai aflat har. Domnul este cu tine, cea
binecuvantata intre femei." In acel moment ea s-a intors spre locul din care s-a auzit vocea, dar nu era nimeni. Apoi a inceput sa
tremure de teama. Intrand in casa, si punand apa deoparte, s-a asezat jos si a reinceput sa coasa la panza. In acel moment, un
inger s-a infatisat inaintea ei..."

In Sfanta Scriptura, in Evanghelia Sfantului Apostol Luca, gasim nu multe cuvinte despre acest eveniment. El zice doar
urmatoarele: "Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era
Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand
ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei.
 11

Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu
te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi
mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste
casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit.

Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va
pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se
va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita
stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a
plecat de la ea." (1, 26-38)

In randurile de mai sus nu este mentionat nici cel mai mic detaliu despre locul in care se afla Fecioara sau lucrul pe care il facea
 12

in acel moment. Traditia spune insa ca ea se afla afara.

Biserica Sfantul Arhangel Gavriil din Nazaret este construita deasupra "Izvorului Fecioarei Maria", un izvor natural ce izvoraste
de langa o fantana antica cunoscuta si ea ca "Fantana Mariei". Este posibil ca in acest loc sa fi existat o biserica veche bizantina
inca din secolele VI-VII, cu toate ca primele mentionare istorice pastrate pana astazi sunt ale abatelui Daniel, din anii 1106-1108.

A fost dintotdeauna biserica ortodoxa, cu toate ca exista unele incertitudini legate de statutul acesteia sub asediul cruciatilor latini.
Imediat dupa terminarea cruciadelor, unele surse latine mentioneaza, nespecificand insa nici un lucru concret, de o manastire
latina a Sfantului Gavriil.
 13

Din secolul al XIV-lea, biserica a ajuns intr-o stare deplorabila, restaurarea acesteia ajungand sa fie o nevoie vitala. In toata
istoria ei, indiferent de greutatile prin care a trecut sau de starea cladirii, accesul la izvorul facator de minuni al Maicii Domnului nu
a fost niciodata intrerupt.

Biserica a ajuns, pentru o perioada, in purtarea de grija a franciscanilor si a greco-catolicilor, insa din anul 1741 ea revine din nou
sub conducerea ortodocsilor greci. Acestia au obtinut aprobarea de recuparare a bisericii de la Dahir al-Umar.

In anul 1750, comunitatea ortodoxa de aici a construit biserica ce se poate vedea si astazi. Aceasta a fost ridicata in absida
sudica a capelei ce pastreaza cu grija izvorul. Iconostasul de lemn a fost adaugat in anul 1767. Acest iconostas este scultat cu
multa finete in lemn si poseda o serie de icoane minunate.
 14

Din absida nordica a bisericii din secolul al XVIII-lea, sapte trepte coboara pana la capela aflata sub biserica. In aceasta capela
se afla si astazi izvorul. Aici se afla o singura absida ingusta, acoperita de un tavan boltit si cu ferestre oarbe. Arcele oarbe sunt
impodobite cu marmura colorata si cu mozaic apartinand anului 1750. In capatul absidei nordice, izvorul Fecioarei Maria curge de
sub altarul amplasat aici. In jurul izvorului se afla multe candele si icoane ale Maicii Domnului.

Potrivit unei marturii istorice a secolului al XVII-lea (Quaresmi), o scara - astazi astupata - ducea direct intr-o manastire de maici
aflata la suprafata. Pe partea dreapta, in peretele estic al absidei, mai era asezat si un al doilea altar, insa astazi, aici se afla doar
o serie de arcade simple.
 15

Muntele Tabor - Manastirea Schimbarea la Fata

Mareste imaginea.
Manastirea Schimbarea la Fata, de pe Muntele Tabor, este o manastire greco-ortodoxa inchinata acelui eveniment din viata
Mantuitorului, prin care oamenilor li s-a aratat lumina necreata a lui Dumnezeu. Muntele Tabor este locul unde "Vechiul este acoperit
de Nou, umanitatea de dumnezeire si Legea de Har". Muntele Tabor este unul dintre principale Locuri Sfinte din Israel.

Muntele Tabor - Har Tavor, Itabyrium, Jebel et-Tur, ‫הַ ר ָתּבוֹר‬, Όρος Θαβώρ - este un deal aflat in capatul estic al Vaii Jezreel, ce se
inalta pana la altitudinea de putin peste 500 de metri, in regiunea Galileea de Jos. Aflat la 9 kilometri est de Nazaret si la doar 17
kilometri vest de Marea Galileei, acolo unde incep hotarele lui Isahar si Zabulon, acest deal mai poarta si denumirea de Muntele
Schimbarii la Fata a lui Hristos.

Datorita pozitiei sale strategice, pe cel mai important drum antic din zona (Via Maris, din nord-sudul tarii), cat si a inaltimii sale
solitare, Muntele Tabor a constituit, inca din timpurile antice, un important loc de aparare. Pe acesta se inalta in acea vreme o
mareata fortareata, ale carei ruine se mai vad inca si astazi, pierdute printre vegetatia florala. Fortareata de pe Tabor este cunoscuta
inca din vremea Primului si celui de-al doilea Templu iudaic, iar mai apoi in perioada greceasca, romana si cruciata, ajungand treptat
in ruina.

Nu toti sunt de parere ca acesta este exact locul in care Hristos a mers cu cei trei ucenici ai Sai. Sunt pareri care sustin ca existenta
aici a unui fort de armata ar fi fost o oarecare piedica in alegerea acestui munte drept loc al minunatului eveniment. In vremea
Mantuitorului, acest deal numit "munte" ar fi ajuns pustiu, ceea ce a si permis Acestuia sa il foloseasca drept loc de odihna si
rugaciune, in momentul Schimbarrii la Fata.
 16

Incepand cu secolul al IV-lea, crestinii vor incepe sa faca adevarate pelerinaje si slujbe pe acest loc, identificand o piatra de aici
drept loc al petrecerii maretului eveniment: Schimbarea la Fata. Locul este deosebit de important si pentru iudei, caci pe acesta l-a
binecuvantat Moise, zicand: "Pentru Zabulon a zis: Veseleste-te, Zabulon, in caile tale si tu, Isahare, in corturile tale! Chema-vor
acestia poporul pe munte si acolo vor junghia jertfele cele legiuite, caci se hranesc cu bogatia marii si cu comorile cele ascunse in
nisip." (Deuteronom 33,18-19)

Iudeii identifica acest loc si cu acela in care s-a petrecut lupta dintre Barac si Iabin, pomenita in Vechiul Testament. Pe muntele
Tabor s-au adunat barbatii lui Zabulon si Isahar, condusi de Barac si Debora, pentru a ataca ostile lui Sisera. "Si a trimis Debora de a
chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedesul Neftalimului si i-a zis: Domnul Dumnezeul lui Israel iti porunceste: Du-te si te suie pe
Muntele Tabor si ia cu tine zece mii de oameni din fiii lui Neftali si din fiii lui Zabulon; Iar Eu voi aduce la tine, la paraul Chison, pe
Sisera, capetenia ostirilor lui Iabin si carele lui si oastea lui cea multa si-l voi da in mainile tale." (Judecatori 4,6)
 17

Spre deosebire de muntii Nazaretului, acesta este unic in toate caracteristicile sale, atat in cele privind forma, cat si in cele privind
structura geologica. Desi arata ca un vulcan stins, acesta nu are nici un element vulcanic. Platoul acestui deal calcaros are o forma
eliptica, pantele lui fiind destul de abrupte iar privelistea oferita, mareata. Astazi, doua sate de arabi se inalta la baza Muntelui: Shibli-
Umm al-Ghanam, in partea lui estica, si Daburiyya, in cea vestica. Arabii numesc acest deal "Jebel et-Tur, adica "Muntele Muntilor".
Tot aici se mai afla si o comunitate de evrei, cunoscuta sub denumirea de Kfar Tavor.

Muntele Tabor - Muntele Sfant al Schimbarii la Fata - a gazduit pe el trei biserici crestine, inchinata maretului eveniment, dupa cum
marturiseste un Pelerin Anonim din anul 570. Un alt pelerinj, numit Willibaldus, mentioneaza ca in anul 723, pe Muntele Tabor mai
fiinta o singura biserica, inchinata "lui Hristos, lui Moise si lui Ilie". Astazi muntele pastreaza doua manastiri crestine, una ortodoxa si
una franciscana. Manastirea greco-ortodoxa este situata in partea nord-estica a muntelui, in varful platoului, in timp ce cea catolica
se afla in partea sudica a muntelui.

Manastirea Schimbarea la Fata de pe Muntele Tabor - scurt istoric

Prima mentionare a existentei unei fortarete pe acest munte o avem inca din secolul III i.Hr, cand o armata seleucida s-a asezat aici.
In anul 66, locul va fi refortificat de catre Iosif, in cadrul Primei Revolte Iudaice, insa in urmatorul an ea va cadea sub Imparatul roman
Vespasian. In anul 348, Episcopul Chiril al Ierusalimului spunea ca pentru el, "Muntele Tabor este cel pe care s-a urcat Hristos, iar
nu Muntele Hermon", dupa cum marturiseau unii.
 18

Pana la sfarsitul secolului al IV-lea, pe munte se va fi inaltat deja o biserica crestina. Pana in anul 570, trei biserici bizantine se vor
inalta pe munte, sau cel putin o mareata manastire cu trei capele, inchinate lui Hristos, lui Moise si lui Ilie. Pana in secolul al VII-lea,
pe Muntele Tabor se inalta deja o puternica manastire fortificata, asociata cu calugarii armeni. In secolul al IX-lea, aici este mentionat
un episcop grec.

Muntele Tabor a fost vazut drept maret loc sfant si in perioada cruciatilor, cand aici se aflau o multime de chilii cu calugari sihastri. Un
staret latin este numit in aceasta manastire, la putin timp dupa anul 1099. Manastirea greco-ortodoxa a fost pusa sub indrumarea
unei comunitati benedictine intre anii 1103-1128. In aceasta vreeme, trei biserici bizantine sau trei simple capele existau inca pe
munte.

Armata musulmanilor a atacat si devastat manastirea in anul 1113, insa aceasta va fi reinfiintata peste doi ani, in 1115. La un anumit
moment dat, in cadrul secolului al XII-lea, vechea biserica bizantina cu trei abside va fi inlocuita cu o basilica romanica cu trei abside.
Aceasta va incadra piatra pe care se crede ca ar fi stat Hristos, in momentul Schimbarii la Fata. In partea nordica si sudica a
manastirii se intind cladirile manastirii benedictine, incluzand o capela si o baie.
 19

In anul 1183, o parte a armatei lui Salah al-Din a urcat muntele si a pustiit manastirea greceasca, insa nu a reusit sa devasteze si
manastirea catolica, puternic fortificata pana in anul 1187. Incepand cu anul 1212, doi conducatori militari Ayyubid (Adil si Mu'azzam
Isa) au construit puternice ziduri si fortificatii de jur-imprejurul platoului Muntelui Tabor, avand drept scop supravegherea drumului ce
ducea spre Acre. Fortificatia avea 13 turnuri. Dupa un atac aproape reusit al cruciatilor, in anul 1217, Mu'azzam a daramat
fortificatiile.

In toata aceasta perioada se pare ca Manastirea Schimbarea la Fata a supravietuit neatinsa, multimi de pelerini continuand sa vine
aici spre inchinare si binecuvantare. Muntele Tabor avea sa ajunga din nou in mainile francilor, intre anii 1229 si 1241. In anul 1255,
aceasta a fost data in grija Cavalerilor de Malta, insa in anul 1263, sultanul Baybars va distruge biserica manastirii, intreg muntele
fiind transformat in parc de vanatoare pentru memeluci.
 20

In secolul al XIV-lea, comunitatea locala crestina se va ocupa cu scoaterea la lumina a ruinelor vechii manastiri de pe Muntele Tabor.
In data de 6/19 august, crestinii urcau pe munte cu prapuri si cruci, spre a sluji Sfanta Liturghie, obicei impamantenit peste secole. In
anul 1631, Fakhr al-Din a dat franciscanilor dreptul de a locui pe Muntele Tabor, dept recunoscut si de otomani, in cadrul secolelor
XVII-XVIII. Franciscanii au locuit in camerele ramase in picioare din vechea cetate, in fosta baie, pana la descoperirea ruinelor
bisericii cruciate, in anul 1858. Tot acum incepe si reconstruirea acesteia. In anul 1924 va fi terminata actuala biserica, zidita peste
ruinele celei din secolul al XII-lea.

In secolul al XIII-lea, cand manastirea ortodoxa bizantina ajunsese deja cu totul pustie, Arhimandritului Irinarh Roseti, cu metania din
manastirea Neamt, i s-a dat de Dumnezeu sa repare aceasta sihastrie. Dupa lungi osteneli si nevointe la mai multe manastiri si
schituri in Tara Romaneasca si Moldova, in anul 1843 el a plecat cu ucenicul sau, Nectarie Banul, la Locurile Sfinte si s-au stabilit pe
Muntele Tabor. Aici au petrecut impreuna 16 ani, in desavarsita sihastrie si dorire de Dumnezeu, rabdand multe ispite de la oameni
si de la diavol.

In anul 1859, al unirii celor doua provincii romanesti, Moldova si Tara Romaneasca, Cuviosul Irinarh Roseti a inceput constructia
bisericii Manastirii Schimbarea la Fata a Domnului de pe Muntele Tabor. Ostenitorul arhimandrit si parinte duhovnicesc n-a reusit sa
termine aceasta lucrare sfanta, caci s-a mutat la cele vesnice la 26 decembrie 1863, fiind inmormantat in biserica inceputa de el si
terminata de ucenicul sau, Nectarie.
 21

Cuviosul Irinarh a fost pretuit si recunoscut ca mare duhovnic si sfant parinte inca din viata. Locuitorii din partile Nazaretului si din
Cana Galileei alergau la el pentru sfat, rugaciune si spovedanie, avandu-l la mare evlavie datorita vietii sale, precum si darului
vindecarilor cu care fusese inzestrat de Dumnezeu.

Locul de egumen a fost luat de ucenicul sau, ierodiaconul Nectarie Banul. El a terminat manastirea si a mentinut randuiala slujbei in
limba romana pana in anul 1890, cand, datorita batranetii si suferintelor, s-a retras la Manastirea Sfantul Sava. In vremea noastra,
ctitoria arhimandritilor Irinarh si Nectarie este locuita de calugari greci si apartine canonic de Mitropolia Ortodoxa de Nazaret.

Manastirea Schimbarea la Fata de pe Muntele Tabor - arhitectura locului

Astazi, muntele se poate urca la pas, pe drumul ce serpuieste in curbe stranse panta abrupta sau cu microbuzul. Acum aproape
1.600 de ani, acest drum era extrem de greu de parcurs, peste 4.500 de trepte fiind sapate in piatra muntelui.

Inca si astazi mai pot fi vazute zidurile de secol XIII ce inconjoara varful Muntelui Tabor. Platoul muntelui este impartit intre greco-
ortodocsi (nord-est) si romano-catolici (sud-est). In partea vestica a muntelui se afla ruinele fortificatiei lui Iosif. In manastirea latina
se ajunge trecand prin Poarta Vanturilor, initial fiind poarta fortaretei lui al-Adil.
 22

Pastrand traditia ascetica, in partea nord-vestica a Muntelui Tabor se afla o Biserica a Sfantului Melchisedec. Numele acesteia se
trage de la o traditie din secolul al IV-lea, potrivit careia Melchisedec a petrecut sapte ani in sihastrie, pe acest munte, mai inainte de
a se intalni si a-l binecuvanta pe Avraam. Cea mai mare parte a acestei biserici a fost ridicata in secolul al XIX-lea, folosind insa
materiale de la o constructie mai veche.

In partea ortodoxa a muntelui se inalta frumoasa manastire ortodoxa. Biserica inchinata Sfantului Prooroc Ilie, construita in anul
1845, este si ea prezenta aici. Aceasta este o basilica cu trei abside si patru nave, partea cea mai de jos a absidei centrale
apartinand secolului al XII-lea. Picturile in fresca au fost lucrate in anul 1912.

Biserica centrala a manastirii, inchinata Schimbarii la Fata a Mantuitorului, a fost terminata de construit in anul 1911, dupa cum
marturiseste si prima pisanie de pe turnul portii. Deasupra usii manastirii se vede semnul TaFo, adica literele grecesti Tau si Fi,
cuvantul "tafos" insemnand "mormant". Cuvantul si simbolul trimit la Sfantul Mormant, acesta fiind un simbol de recunoastere a
Bisericii Grecesti.

Muntele Tabor - minunea anuala petrecuta la Schimbarea la Fata

Muntele Tabor aduce anual, inaintea tuturor ochilor, o minune mai putin cunoscuta decat cea care se petrece la Boboteaza, cand
Iordanul se intoarce inapoi, sau la Inviere, cand Sfanta Lumina coboara din cer. Cand crestinii sarbatoresc Schimbarea la Fata a
Domnului (noaptea dintre 18-19 august) pe Sfantul Munte Tabor, in timpul Sfintei Liturghii, se coboara asupra manastirii ortodoxe, un
nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obisnuit.
 23

Norul se arata ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, el aparand o singura data pe an, intotdeauna in acelasi loc si la aceeasi vreme. Odata
cu privegherea ce se face in biserica, din varful muntelui se poate vedea, in directia Nazaretului, o fasie portocalie de nori, miscandu-
se intr-un mod unic. Aceasta nu dispare de pe cer pana noaptea tarziu.

In momentul slujirii Sfintei Liturghii, aceasta vine deasupra Muntelui Tabor. In vremea cantarii Imnului Heruvic, norul cu pricina, de o
lumina aproape materialnica, incepe sa se asezeze peste manastirea ortodoxa. Din nor se desprinde bucatele de forma unor mici
sfere albe, ajungand deasupra turlei bisericii. Aceasta se vede de catre oricine, nimeni neputand contesta prezenta si particularitatile
acestui nor unic.
24
 25

Capernaum in imagini si emotii

Dupa ce am urcat pe Muntele Fericirilor am mers in Capernaum locul unde Iisus Hristos a savarsit minuni si a
predicat multimilor de oameni.

Indicatorul ne anunta ca suntem pe drumul cel bun. Stiam despre Capernaum ca pastreaza ruinele sinagogii
unde predica Mantuitorul.

Inca de la intrare placuta ne anunta „CAPERNAUM- ORASUL LUI IISUS”.

 26

Pasim curiosi pe aleea de la intrare urmandul pe Parintele Zaiet. Pentru vizitarea ruinelor din Capernaum se
plateste taxa.

Pe partea stanga si in fata se zaresc ruine, niste ruine frumoase, daca ma pot exprima asa. Statuia din spatele
meu mi-a atras atentia pare ca intinde mainile spre cer si implora ajutorul lui Dumnezeu. Asa ar trebui sa
facem si noi cand dam de vreun hop in viata, dar si cand suntem fericiti si multumiti la fel sa ne aducem
aminte de Cel de Sus.

Aceasta cladire adaposteste un fel de Biserica la etaj.

Jos se pastreaza ruinele casei soacrei Sfantului Apostol Petru.
 27

Am urcat la etaj si am descoperit ingeniosul sistem de geamuri transparente care iti dau prilejul sa privesti
prin podeaua lacasului spre ruinele de la parter.

Aceste ruine au fost candva casa soacrei Sfantului Apostol Petru. Din spusele parintelui-ghid aflam ca in
aceasta locuinta avea alocata o camaruta Iisus si cand venea in Capernaum tragea aici.
Mai jos am surprins cu camera cateva sculpturi in lemn care erau prezente in Biserica. Sub fiecare scena
aparea scris si in latina.
28
 29

Langa ruinele casei soacrei Sfantului Petru se afla ruinele sinagogii unde Mantuitorul petrecea timpul
predicand si invatand oamenii.

Locul are o frumusete antica aparte. Pacat ca

mintea nu poate sari prin timp sa imagineze secvente traite aici de oameni cand le predica Iisus. Oare ce
timbru vocal avea Mantuitorul si cum reusea sa le capteze atentia?

Imi aduc aminte pasajul din Biblie in care

Mantuitorul le spune ca daca acestia vor tacea, pietrele vor vorbi. Ruinele astea glasuiesc prin simpla lor
prezenta si prin minunea de a ramane intacte de atata timp.
 30

Romanii au distrus zona vrand sa faca una cu pamantul totul.

Parintele-ghid ne-a chemat intr-un loc mai la umbra sa ne spuna din istoria locului.

Am cautat cu privirea piatra despre care ne-a spus parintele ca poarta urmele carelor romane si am gasit-o in
cele din urma:
 31

Nu m-am plictisit nici o clipa in acest loc cu mii de

pietre, coloane, bucati de ruine unde mereu descoperi cu privirea forme interesante.

Este straniu sa constat ca ruinele sinagogii mie imi pareau a fi „rupte”

din Roma Antica. Parca eram intr-un film vechi istoric plimbandu-ne printre coloane si capiteluri.

O mare bucurie ne-a produs vizitarea Bisericii Greco-Ortodoxe din Capernaum.

 32

Aleea ce se intindea de la intrare pana la Biserica era strajuita de arbusti

plini de flori. Un mic paradis ascundea curtea Bisericii Ortodoxe din Capernaum.

Cand ma uit in sus constat ca pe o craca leneveau pauni.

De fapt prin curtea Bisericii din Capernaum paunii se

plimbau in voie.
 33

Mi-am facut si eu curaj sa ma fotografiez langa un paun care tocmai se infoiase tot si arata a bibelou

multicolor.

Dupa cum ne-am asteptat paunii nu era

singura atractie a locului.

Am vazut cateva plante aloe imense. Florile din

arbusti erau de toate culorile si incantau privirea facandu-ne sa ne gandim la Iscusitul Creator din Ceruri.
 34

Spre marea mea uimire m-am oprit in fata acestui copac urias sa il admir si

intr-un tarziu mi-am dat seama ca era prima data in viata cand vedeam un sicomor. In Biblie cuvantul
sicomor a fost tradus dud pentru ca se aseamana. Sicomorul are frunzele ca dudul nostru.

Intram in Biserica Ortodoxa din Capernaum. Deasupra

intrarii Sfanta Cruce arunca in vazduh dare de lumina aurie.

Biserica Ortodoxa din Capernaum este foarte

frumoasa. Are o pictura cu culori vii si placute. E pictata intr-un stil perfect care mie mi-a placut.
 35

In Biserica Ortodoxa din Capernaum chiar in

stanga altarului am descoperit scena „Cina cea de Taina”. Pe masa mesterul a pictat paine, vin si morcovi. Da,

ati citit bine! Morcovii!!! E adevarat ca nu am vazut nicaieiri pictati morcovi. Pictorul a fost original!

Cat de placut a pictat „pescuirea minunata”!

Apostolii pescuiau, Sfantul Petru a cerut sa il cheme Mantuitorul la el si sa mearga pe apa, dar s-a afundat in
apa datorita fricii. Toata secventa pare reala.

Asa cum ucenicii il aveau pe Iisus pe corabie

langa ei si nu li se putea intampla nimic rau, asa sa il avem si noi in sufletele noastre ca un sfant carmaci.
 36

Biserica Ortodoxa din Capernaum e o

bijuterie si in interior si la exterior. Mi-au placut turlele Bisericii vopsite in roz. Parintele de la pangar era
grec, dar intelegea romaneste un pic. De aici am cumparat mir de nard foarte frumos mirositor.

Langa Biserica este un lac mare cat vezi cu ochii.

Lacul e plin de pesti babani. Cand vad poza asta imi lasa gura apa dupa un pestisor prajit. Mmmm…
 37

Inainte de plecare am mai admirat pauni si paunitele.

 38

Iordania, Regatul minunilor. Pe muntele unde a murit Moise, cu ochii

spre Tara Fagaduintei. Madaba. Petra.

In fine, era momentul sa plecam din Amman, din capitala. Amman nu e chiar cine stie ce, e un loc interesant sa iau
pulsul unei natiuni, este un oras normal in care poti observa cate ceva din viata de zi cu zi a iordanienilor, dar minunile
din acest Regat al minunilor se gasesc in afara Capitalei. As compara Iordania cu Romania – si in cazul nostru, locurile
care sa intre si sa ramana in inima vizitatorilor se gasesc in afara Bucurestiului… Asa ca planul era sa plecam spre
Petra, dar trecand pe langa doua locuri deosebite. Unul cu conotatii biblice – muntele Nebo, unde se pare ca ar fi murit
Moise dupa ce si-a purtat poporul din Egipt pana la portile Tarii Fagaduintei si unul in care se poate admira una dintre
cele mai vechi harti din lume – un mozaic care infatiseaza harta Orientului din Delta Egiptului pana spre Siria… Biserica
de la Madaba.
Iesirea din Amman este destul de lunga… Orasul s-a extins destul de mult, e catarat pe dealuri, in timp ce marile
bulevarde si autostrazile interioare serpuiesc pe vai. Ammanul nu este unul dintre acele orase glitzy, de otel si sticla din
Golf… de abia acum se construiesc vreo doua blocuri moderne in stil Emirate, mai e un hotel mare… Cum ghida
noastra este romanca, maritata cu un palestinian si locuind in Iordania de aproape trei decenii, cunoaste cam intreaga
comunitate romaneasca din Iordania – formata numai din femei, maritate cu iordanieni si palestinieni. O romanca
lucreaza la ziarul de limba engleza din Amman, alta are un salon de coafura, se pare ca toate sau aproape toate sunt
destul de realizate… Asa, cu povesti de exil, nici nu ne prindem ca am lasat Ammanul in urma si ne indreptam spre
Marea Moarta.
Nebo este locul unde legenda spune ca a murit Moise dupa ce i-a condus pe israeliti timp de 40 de ani prin desert, dupa
fuga din Egipt. O versiune spune ca Dumnezeu a hotarat ca in Canaan sa intre doar cei care s-au nascut liberi, asa ca
au ratacit prin desert pana au murit toti cei care cunoscusera robia in Egipt. O alta versiune vorbeste despre faptul ca
Moise nu a indeplinit un ordin al Domnului si i s-a interzis accesul in Tara Fagaduintei. Dar totusi Dumnezeu a fost
partial iertator si i-a oferit lui Moise posibilitatea sa vada de pe un munte cum arata Canaanul… Acesta l-a admirat si a
murit. Evreii si crestinii sustin ca Moise a murit si a fost ingropat pe muntele Nebo. Musulmanii cred ca acesta a murit pe
Nebo, dar a fost ingropat dincolo de Iordan, pe undeva pe langa Ierihon.
Ce este cert, pe muntele Nebo acum se gaseste o imensa biserica catolica (in reconstructie). Aici a fost o biserica
imediat dupa legalizarea crestinismului, dar actuala biserica a fost construita dupa ce franciscanii au cumparat dealul
inainte de Al Doilea Razboi Mondial. Perioada romana, ca si cea bizantina care i-a urmat au fost perioade de inflorire a
mozaicurilor… Pe oriunde am fost si am descoperit ruine romane, fie ca era vorba de Tunisia, actuala Italie sau Siria,
peste tot erau mozaicuri… Si in Iordania e plin de mozaicuri, inclusiv pe muntele Nebo, unde aceste mozaicuri se pot
admira intr-un cort care sa le protejeze de soarele necrutator al Orientului…
Si, dupa vizitarea mozaicurilor, m-am dus sa admir panorama… Muntele Nebo face parte dintr-un lant muntos care
domina Marea Moarta si Valea Iordanului.. de aici, de sus, se poate vedea departe. Se spune ca daca ai parte de o zi
senina (lucru foarte rar de altfel), poti admira intreaga Palestina pana la Ierusalim. Din pacate, nu am fost asa de
norocos incat sa prind o astfel de zi. De altfel, in ultimele trei zile fusese o furtuna de nisip iscata prin Arabia si deasupra
Iordaniei, era o pacla… In plus, in zona adiacenta Marii Moarte se gaseste cam tot timpul o ceata datorata evaporarii
marii. Pacla plus furtuna de nisip… inseamna ca nu puteam sa vedem decat un coltisor cam aburit al Marii Moarte, sa
ghicim pe unde trece raul Iordan (acum, un biet paraias) si sa disting, de departe, blocurile si minaretele din biblicul oras
Ierihon aflat dincolo de Iordan. De altfel, aici, la Nebo, vin mii de palestinieni ca sa se uite cu lacrimi in ochi spre casa lor
in care nu au voie sa calce…
De departe, pamantul e sterp. Daca de partea cealalta, spre Amman, mai vezi verde, dincolo, spre Iordan, pustiu,
desert, lipsa de viata… Ici si colo, niste tufisuri si o sosea serpuind spre Ierusalim care se afla la doar 46 km de Nebo.
Soarele dogorea deja, asa ca am tulit-o spre Madaba… Pe drum, ne-am oprit la un atelier de mozaicuri – magazin de
suvenire unde am vazut cum se fac suvenirele… si pentru ca stateam prea mult, am ochit o cafenea dincolo de sosea,
unde era un barman chiar simpatic si care facea cafea foarte buna :).
Urmatorul stop de pe agenda, la Madaba, unul dintre putinele orase majoritar crestine (in centrul istoric doar) din
Iordania. Madaba a fost unul dintre principalele orase ale Imperiului Bizantin, un oras a carui stea a rasarit mai ales
dupa crestinarea imperiului. La Madaba, timp de secole, s-a aflat sediul unui episcop si, in consecinta, s-au construit
biserici la greu, iar meseriasii in ale mozaicului au creat opere extraordinare. Dupa cucerirea persana, urmata aproape
imediat de cea musulmana, crestinii nu au fost exterminati sau convertiti, dimpotriva, Madaba a continuat sa infloreasca
si sa construiasca biserici cu mozaicuri pana au venit mamelucii si s-a rupt filmul.
In 1879, dupa niste certuri destul de violente intre crestinii si musulmanii din Karak (un oras situat mai la sud), familiile
crestine au hotarat sa plece si sa se aseze in vechea Madaba, fosta citadela crestina din regiune. Autoritatile otomane
din Damasc nu au comentat, dar au ordonat ca crestinii sa construiasca biserici doar pe locul vechilor biserici din primul
mileniu… asa ca, in procesul in care crestinii curatau fundatia unei vechi biserici, au descoperit extraordinara harta de
mozaic a Tarii Sfinte…
 39

Cum ziceam, centrul Madabei este crestin, suburbiile locuite de refugiati palestinieni sunt musulmane, dar centrul vechi
este in proportie de 95% crestin… vezi magazine religioase cu statui ale Mariei, vezi biserici, e un cu totul alt aer, o
atmosfera care mi-a adus aminte de zona crestina din vechiul Damasc. Am ajuns si la biserica si, evident, am intrat sa
vedem vechiul mozaic.
Biserica Sf. Gheorghe nu iese in evident cu nicio trasatura. A fost construita in secolul 19, dar, cum am zis, principalul
magnet este mozaicul-harta. Pana sa vad originalul, am tot vazut copii prin magazinele de suvenire. Culorile erau pale
si remarcam cat de exacti au fost producatorii de suvenire, capabili sa redea pana si patina timpului… Ei bine, surpriza
din biserica a fost ca mozaicul este plin de culoare… da, nu este pastrat in intregime, dar culorile sunt remarcabil de vii!
Dupa ce a trecut un val mai mare de turisti, am avut noroc de un interval mai linistit, fara turisti… si am putut admira in
liniste harta… Cel mai evident element – Marea Moarta cu o corabie plutind pe ea… astazi nu mai vezi ambarcatiuni,
nivelul ei a scazut, in plus, de jur imprejur sunt autostrazi… marea nu mai joaca rolul de facilitator al transporturilor…
Raul Iordan este clar marcat, are chiar si pesti grasi si mari… dar pestii care sunt in apropierea Marii Moarte se intorc…
nimic nu poate trai intr-o mare atat de sarata.
Mozaicul de la Masaba este o lectie de geografie. Evident, cel mai important oras este Nagia Polis Ierusa… si mozaicul
dispare. In greceste, Orasul Sfant Ierusalim. Atunci, ca si acum, Ierusalimul era centrul universului Orientului Apropiat!
Orasul Sfant este redat cu minutiozitate… de altfel, datarea hartii s-a facut dupa cladirile care existau pe harta. Se stie
ca o biserica din Ierusalim a fost terminate in 542 si ea apare reprezentata in mozaic, deci acesta a fost construit dupa
542! Descopar si orase cu nume familiare – Ierihon, la doi pasi de apa Iordanului, sau Nablus.
Sincer, as fi stat mai mult, dar mai aveam un drum destul de lung si planificasem sa ne oprim si in rezervatia Dana. Asa
ca o luam pe stravechea King’s Highway spre sud, catre Petra. Acesta este drumul istoric, multimilenar, drumul
caravanelor si al pelerinilor… Intre timp, s-a mai construit un drum paralel, mai spre est, spre desert, numit Desert
Highway. Este mult mai rapid pentru ca este plat. King’s Highway urca si coboara, serpuieste peste munti golasi, dar
este un spectacol. Daca este sa mergeti in Iordania, duceti-va pe King’s Highway… poate pentru localnici, desertul
poate fi deprimant, dar pentru noi, veniti dintr-o tara verde, este fascinant… iar cand mai apare un ochi de apa strans de
un baraj, contrastul dintre albastrul azuriu al apei si galbenul pe alocuri roscovan al muntelui golas devine o incantare.
Cea mai mare problema a Iordaniei este apa. Iordania este o tara fara prea multa apa. Cresterea exploziva a populatiei
(valurile de refugiati palestinieni, apoi irakieni, iar, in zilele noastre, sirieni) a pus o presiune fantastica pe rezervele
sarace de apa ale tarii. De altfel, in toate hotelurile se scria cu litere de-o schioapa sa inchidem apa, iar, in caz ca
sesizam cea mai mica scurgere, sa chemam de urgenta receptia. Ghida ne-a spus ca recent s-au descoperit rezerve
masive de apa subterana, undeva sub desert, in sud, spre Arabia Saudita. Este apa potabila de mare adancime, iar
miliarde de euro sunt investiti pentru a o scoate la suprafata. Sunt convins ca marea majoritate a iordanienilor au fost
fericiti ca s-a descoperit apa, mai degraba decat petrol!
Din pacate, King’s Highway este magnifica, dar masina nu se poate deplasa asa de repede, asa ca nu mai avem timp
sa ne oprim la Parcul National Dana si trecem si pe langa cetatile cruciate din sud. O vedem de departe pe cea mai
pompoasa dintre ele – citadela Karak, absolut impresionanta. Ne oprim pe un deal de unde putem admira de departe
impozanta constructie. Karakul a fost locuit de pe vremea lui Moise, dar citadela a fost construita de cruciati. Cel mai
faimos personaj este francezul Reynald de Chatillon, o figura odioasa pentru localnici… intr-o vreme in care Saladin era
un simbol al cavaleriei si onoarei, preacatolicul Reynald se plasa intr-o pozitie diametral opusa – era un simbol al
lasitatii si al cruzimii. Distractia lui favorita era sa arunce prizonierii musulmani, de pe zidurile cetatii, in prapastie. Pentru
a fi sigur ca acestia nu mor de inima in timpul caderii, le punea o cutie in cap pentru a nu vedea haul si le dadea drumul
peste zid… in cele din urma acestia cadeau si mureau zdrobiti de stanci. In 1186, in ciuda unui armistitiu agreat intre
Saladin si cruciati pe timp de 4 ani (cerneala acordului nici nu se zvantase), acesta din urma a atacat o caravana de
pelerini si negustori care calatorea intre Cairo si Damasc. Printre prizonieri se pare ca s-ar fi aflat si sora lui Saladin,
care a fost supusa unui viol in grup si a fost ulterior ucisa (ma rog, unii autori afirma ca aceasta nu s-ar fi aflat in
caravana). Cu sor-sa necinstita, torturata si ucisa sau nu, Saladin s-a enervat si, desi Guy de Lusignan, regele
Ierusalimului, l-a renegat pe Reynald, razboiul dintre musulmani si crestini a reinceput si s-a terminat cu cucerirea
Ierusalimului de catre Saladin in 1187, un an mai tarziu.
In batalia finala dintre cruciati si musulmani, desfasurata la Hattin, trupele crestine au fost spulberate, iar Reynald si Guy
au fost capturati. Guy a fost lasat in viata, iar Reynald a fost executat de insusi Saladin in fata trupelor – atat a celor
invinse, cat si a celor invingatoare.
Aproape de momentul in care soarele apunea, am intrat in Wadi Musa, oraselul turistic din proximitatea Petrei. Mai
fusesem la Wadi Musa (si Petra) cu 13 ani in urma, in 2000. Wadi Musa a explodat de atunci. Mi-aduc aminte doar de o
strada mare plina de hoteluri, restaurante, magazine de suvenire, iar acum sute si mii de locuinte au aparut din neant,
catarandu-se pe dealurile de deasupra Vaii lui Moise (Wadi Musa inseamna Valea lui Moise, in araba). Wow! Ce
dezvoltare! Dar inca un si mai mare wow s-a auzit cand am iesit pe terasa camerei de la hotelul Petra Panorama…
Hotelul se afla pe o culme a unui deal, iar in fata mea se desfasura panorama muntilor atat de frumosi de la Petra,
peste care apunea soarele. Incredibil! As mai fi stat pe terasa mult si bine, admirand apusul, dar eram in viteza. Voiam
sa vedem „Petra by night”, o experienta megalaudata si in Lonely Planet, si in Rough Guide.
 40

Ideea este ca, de cateva ori pe saptamana (si acea seara era unica noastra sansa), poti intra in Petra noaptea, iar tot
drumul prin Siq pana la Tezaur este luminat de lumanari… Apoi, o mare de lumanari te intampina in fata Tezaurului,
unde beduinii canta si mai apoi unul dintre ei, mai dibaci in ale englezei, povesteste istoria Petrei… Toate ghidurile
spuneau ca e o experienta care nu poate fi ratata… Asa ca ne-am grabit in oras, ne-am scarpinat de 12 dinari (13-14
euro) si am intrat.
Adevarul este ca „Petra by night” ar fi fost magica daca nu ar fi fost puhoaie de turisti. Desi in instructiuni se spunea ca
trebuie sa vorbesti in soapta si sa faci poze fara blit, multi au inteles pesemne pe dos – sa urle cat pot de tare si sa
pozeze numai cu blitul, desi nu puteau surprinde mare lucru. Si, culmea, nu erau turisti rusi sau israelieni, faimosi in
intreaga lume pentru nesimtirea lor… Am luat Siq-ul la picior, faimosul canion prin care se patrunde in Petra, iar in fata
Tezaurului luminat doar de cele cateva sute de candele se afla un puhoi de lume. In ciuda eforturilor organizatorilor, cu
greu, multi au fost convinsi sa stea pe jos sau sa nu foloseasca blitul. Cantecele au fost frumoase, povestea ar fi fost
probabil interesanta daca l-ar fi auzit cineva pe beduinul care vorbea de domnite si printi, negustori si bogatii… Poate ca
aici ar fi fost buna tehnologia, vreo boxa mai desteapta… Dar n-a fost sa fie. In schimb, finalul show-ului a fost trasnet –
beduinul-maestru de ceremonii a ordonat intregii audiente sa isi foloseasca bliturile din dotare… iar minunata fatada a
Tezaurului a stralucit intr-o lumina parca nepamanteana… Magic… dar parca nu destul pentru 14 euro!
La intoarcere a fost mai fain. Am ramas intentionat in urma si am putut gusta un pic din farmecul unei Petra by night…
Evident, ideal ar fi fost sa fim doar cateva suflete, dar si asa a fost bine. Am ramas la un restaurant din Wadi Musa,
exact cum iesi din Petra. Am baut si bere! Iordania e tara laica, dar cu alcoolul mai greut, trebuie sa cauti… si nu stiu
cum, dar am nimerit chiar singurul restaurant din zona care servea alcool. De fapt, criteriile pe baza carora l-am ales
erau diferite – m-am uitat daca existau clienti (si toate restaurantele aveau) si daca are fata de masa (si era singurul sa
aiba). Asa ca am degustat o bere, ma mancat un chebap cu humus si am facut cu mana unui taxi. Hotelul nostru avea o
panorama splendida, dar era al naibii de departe. „15 dinars” zice soferul.” „5!” Eram deja in masina, eu in fata si trei
fete in spate. Taximetristul se uita cam sictirit, dar accepta. In Iordania, greu sa dai preturile asa de mult in jos. Iordania
nu e Egipt. Si totusi ne-a dus pentru 5 dinari pana in varful dealului. Urma o noapte scurta, pentru ca voiam sa ajungem
in Petra cat de dimineata. Urma o sarabanda de zile magice intr-unul din cele mai minunate locuri ale lumii…

Imagini Iordania: Nebo, Madaba,

King’s Highway pana la Petra

Florile deserturile ne intampina la Nebo !

Cortul in care se gasesc…

 41

Mozaicuri de aproape 2 milenii

Soseaua care serpuieste spre Iordan

Muntele Nebo, la doi pasi de orice, dar peste o granita interzisa

 42

Panorama de la Nebo – un pamant atat de uscat, dar si de disputat

In departare, se distinge orasul Ierihon, in Palestina

Noua biserica a franciscanilor in plina constructie

 43

La magazinul de suveniruri lucreaza mozaicari cu handicap

Arta mozaicului a rezistat peste timp

 44

Prea multe suveniruri strica, asa ca dam o fuga peste drum, la Coffee Shop

Unde ne serveste maestrul cafegiu… unul mai cool

Strada pedestra comercial-turistica din Madaba

 45

Poti sa cumperi si suveniruri crestine

Biserica Sf. Gheorghe din Madaba, biserica suvenirurilor

Cam asa arata interiorul

 46

Si aici este mozaicul… provenit din biserica precedenta de pe acest loc

Orasul sfant Ierusalim

 47

Iordanul si pestele care se intoarce dinspre Marea Moarta

Din pacate, protectia mozaicului milenar lasa de dorit

 48

Gata, e timpul sa plecam spre sud, spre Petra

Strabatand King’s Highway

Un baraj care strange apa atat de rara din aceasta zona

 49

Pe drum, o oprire la cetatea Karak

Si un apus de soare grabit la Hotel Petra Panorama

Marea de felinare din fata Tezaurului

 50

Dominus Flevit - Biserica din Ierusalim

Dominus Flevit este p biserica din Tara Sfanta, zidita pe Muntele Maslinilor, langa Gradina Ghetsimani, Pestera Ghetsimani, Biserica
Tuturor Natiunilor, Mormantul Maicii Domnului si alte multe locuri sfintite. Biserica numita "Domnul a plans" este o biserica zidita in
forma de "lacrima", pe locul unde Mantuitorul Iisus Hristos a plans lipsa de pocainta a celor din Ierusalim. Dominus Flevit este o
biserica unde slujesc romano-catolicii.

Dominus Flevit - marturie din Sfanta Scriptura !

Despre acest loc, Sfanta Scriptura spune urmatoarele: "Si apropiindu-se de poalele Muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor,
bucurandu-se, a inceput sa laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le vazuse, zicand: Binecuvantat este
Imparatul care vine intru numele Domnului! Pace in cer si slava intru cei de sus. Dar unii farisei din multime au zis catre El:
Invatatorule, cearta-ti ucenicii. Si El, raspunzand, a zis: Zic voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga. Si cand S-a apropiat,
vazand cetatea, a plans pentru ea, zicand: Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse
sunt de ochii tai. Caci vor veni zile peste tine, cand dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura si te vor stramtora din
toate partile. Si te vor face una cu pamantul, si pe fiii tai care sunt in tine, si nu vor lasa in tine piatra pe piatra pentru ca nu ai
cunoscut vremea cercetarii tale." (Luca 19, 37-44)
 51

Biserica Dominus Flevit din Ierusalim - scurt istoric. Dominus Flevit, biserica de pe Muntele Maslinilor, a fost construita in forma
de lacrima, amintind inca si astazi de lacrimile Mantuitorului, varsate pentru inimile impietrite ale evreilor din Ierusalim. Mergand spre
Ierusalim, Iisus a plans. Cel de-al doilea Templu al evreilor se inalta pe colina orasului, in toata splendoarea lui. Hristos i-a prezis
insa distrugerea, pentru lipsa lor de credinta curata si pocainta. (Luca 19, 37-42)

Una dintre cele mai noi biserici zidite in Ierusalim, Dominus Flevit isi inalta zidurile deasupra unui loc antic. In momentul in care s-au
inceput sapaturile, pentru a se turna temeliile bisericii in forma de lacrima, arheologii au scos la lumina obiecte si temelii datand inca
din perioada canaanita, precum si morminte din vremea celui de-al doilea Templu si din perioada bizantina.

Locul unde, potrivit traditiei locului, Hristos s-a oprit si a plans pentru istoria Ierusalimului, nu a fost niciodata marcat, pana in
perioada cruciatilor. Incepand din aceasta perioada insa, crestinii au inceput sa paseasca in numar tot mai mare in curtea bisericii in
forma de lacrima.

In cele din urma, o micuta capela se va inalta pe acest loc. Dupa cucerirea Ierusalimului, in anul 1187, bisericuta a cazut in ruina,
fiind parasita si in ea nemaitinandu-se slujbe. La inceputul secolului XVI, o moschee a fost construita pe ruinele vechii capele
crestine, cu intentia de a indeparta pe crestini din acest loc. Locul a capatat numele de "Mansouriyeh", adica "Triumfatorul".
 52

Calugarii francicani nu au avut puterea de a obtine dreptul de proprietate asupra ruinelor de pe acest loc. In anul 1891 insa, ei au
cumparat un mic locsor din apropiere, reusind sa zideasca acolo o micuta capela. In anul 1913, o casa privata a fost construita in
fata capelei franciscane. Aceasta casa a ajuns, in cele din urma, in posesia "surorilor Dreptului Iosif" care, mai apoi, l-au vandut unei
femei din Portugalia.

In anul 1953, cu ocazia construirii unui zid de piatra in jurul locului, zidarii au scos la lumina vechi morminte sapate in piatra. Locul cu
pricina a fost excavat si arheologii au aparut la fata locului. Pe locul cu pricina s-a construit o biserica, intre anii 1953-1955.

Un vechi mormant, datand inca din epoca bronzului, perioada canaanita, cat si o necropola datand din anii 136i.Hr - 300d.Hr, au fost
scoase la lumina. Necropola infatiseaza doua perioade clare de timp, fiecare avand propriu stil de contruire a mormintelor.

Ruinele unei manastiri bizantine din secolul al V-lea au fost si ele scoase la lumina. Mozaicuri din aceasta manastire se pastreaza
inca si astazi in bisericuta de pe Muntele Maslinilor. Actuala biserica se afla in custodia franciscanilor din Tara Sfanta.

Biserica moderna a fost proiectata de arhitectul Antonio Barluzzi, pentru ordinul monahal franciscan, intre anii 1953-1955. Barluzzi,
arhitect al mai multor sanctuare construite in prima parte a secolului al XX-lea, este cunoscut si pentru alte asemenea lucrari, din
Ierusalim: Biserica Tuturor Natiunilor, din Gradina Ghetsimani; Biserica Intalnirii Fecioarei Maria cu Elisabeta, din Ain Karem; Biserica
Flagelarii, de pe Drumul Crucii; Biserica Sfantul Lazar din al-Eizariya.
 53

Biserica Dominus Flevit din Ierusalim este dischisa zilnic, intre orele: 08:00-11:45 si 14:30-17:00.

Sursa: CrestinOrtodox.ro
 54

Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan

Mareste imaginea.
Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan - Deir Hajla - este o manastire greco-ortodoxa din apropierea Ierihonului, unul dintre cele
mai impresionante orase din din Tara Sfanta. Ierihonul este cel mai vechi oras din lume si primul cucerit de poporul ales, la intratea in
Tara Fagaduintei, fiind situat in cel mai jos punct de pe glob, ca altitudine - 400 m sub nivelul marii. Situat la nord-est de Ierusalim, la
circa 40 de kilometri distanta, Ierihonul este in prezent o "insula" palestiniana in teritoriul Israelului.

Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan, inaltata in cinstea sfantului, este zidita in apropierea lavrei acestuia (400 de metri mai spre
est de lavra initiala, datorita prezentei aici a unei fantani), in Valea Iordanului, la poalele muntilor din Desertul Iudeii. Ea a fost
intemeiata de catre Sfantul Gherasim cu scopul de a servi ca asezamant pentru toti pustnicii de pe Valea Iordanului. Aceasta zona a
fost leagan al monahismului crestin mai bine de o mie de ani, nenumarate manastiri inaltandu-se.

Manastirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfanta Cetate - Ierusalim - ca la treizeci si cinci de stadii, iar de raul Iordanului ca de
o stadie. Manastirea Sfantului Gherasim este prima manastire intemeiata in Valea Iordanului, iar sfantul este primul care va imbina
cele doua moduri de vietuire monahala, cel cenobitic si cel in lavra, cat si primul care va da o serie de regulamente monahale pentru
calugarii sai.
 55

De-a lungul timpului, in jurul acestei manastiri, au trait multi sfinti. Dintre cei mai cunoscuti, ii amintim pe Sfanta Maria Egipteanca si
pe Sfantul Cuvios Zosima. Aici au vietuit, o bucata de vreme, si doi sfinti romani: Sfantul Cuvios Iosif de la Bisericani si Sfantul Ioan
Iacob Hozevitul de la Neamt.

Aceasta este singura manastire de pe Valea Iordanului deschisa pentru turisti. Astazi aceasta zona este aproape pustie, dar in
vechime pe aici treceau multe caravane comerciale din Egipt spre Siria, si din alte tari. Deseori aceste caravane erau atacate de
pradatori si tocmai de aceea si manastirile de aici aveau forma unor fortarete in care calugarii pustiului se retrageau pentru a fi feriti
de invadatori.

Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan - scurt istoric

Asezamantul monahal de langa Iordan, cunoscut in perioada bizantina sub numele de "Sfantul Gherasim", iar in timpurile moderne
ca "Deir Hajla", este asezat intre Ierihon si Iordan. Inca de la mare distanta se poate observa un dom argintiu, inaltandu-se peste o
cladire patratoasa, inconjurata de ziduri ca de cetate. Astazi, locasul de rugaciune este cunoscut si sub denumirea de Manastirea
greco-ortodoxa a "Maicii Domnului - Kalamon", asa cum se numea si in vechime.
 56

In zilele petrecerii Sfantului Gherasim in Palestina, imparatind Marcian si cu Pulheria (450-457), s-a facut in Calcedon al IV-lea Sinod
Ecumenic (451) al Sfintilor Parinti, impotriva lui Dioscor, raucredinciosul patriarh al Alexandriei, si a lui Eutihie arhimandritul, care
ziceau ca este numai o fire in Domnul nostru Iisus Hristos, si pe care i-au afurisit Sfintii Parinti. Intr-acea vreme, s-a amagit cu
inselaciunea eretica si Cuviosul Gherasim. Insa voind Dumnezeu, degraba s-a indreptat, precum scrie despre acesta Chiril al
Ierusalimului, in viata Cuviosului Eftimie:

"A fost atunci, in pustia Iordanului un sihastru, care nu de mult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate randuielile vietii
monahicesti le trecuse si bine se nevoise asupra necuratelor duhuri. Acela, biruind si izgonind pe diavolii cei nevazuti, a fost
impiedicat si amagit de diavolii cei vazuti, adica de eretici, caci a cazut in eresul lui Eutihie. Auzind de Cuviosul Eftimie, de a carui
slava a faptelor bune se umplusera urechile tuturor, a mers la dansul, fiind el atunci in pustia ce se numeste Ruva. Vazandu-l, mult s-
a folosit, salasluindu-se impreuna cu dansul multa vreme. Avand pe deplin invatatura dreptei credinte, a lepadat vatamarea eretica si
s-a intors la dreapta credinta, caindu-se foarte mult de inselaciunea sa de mai inainte."
 57

Intre anii 451-453, nevoitorul Gherasim a urmat in pustie parintelui Eftimie - Euthymius. Inceputurile comunitatii monahale din prima
manastire de la Iordan se datoreaza Sfantului Gherasim, un parinte in jurul caruia se vor strange mai multi ucenici. In anul 455, el a
intemeiat o manastire pe care o va si conduce, ca staret, pana in anul 475, cand va trece la cele vesnice.

Sfantul Gherasim de la Iordan avea ca ucenic un leu, ramas cunoscut sub numele de "leul Sfantului Gherasim". In viata sfantului se
marturiseste ajutorul dat leului de catre sfant, in momentul in care leul avea infipta in picior o mare aschie de lemn. Din acel moment
si pana la moartea sfantului, leul nu s-a mai despartit de el, iar in momentul mortii Sfantului Gherasim, leul a venit si s-a intins pe
mormantul sau, murind de durerea despartirii.
 58

Pana in secolul al VIII-lea, manastirea va mai ramane doar cu 10 calugari. Vitregiile vremii au dus si la deteriorarea cladirilor si
zidurilor manastirii. In vremea domniei imparatului bizantin Manuel I Comnenul (1143-1180), Patriarhul Ioan al IX-lea al Ierusalimului
a inaltat o noua biserica, folosind vechile pietre si materiale. Se mai pastreaza si astazi o parte din mozaicurile originale, in interiorul
bisericii centrale.

In anul 1185, cand manastirea este vizitata de catre Ioan Focas, doar un singur calugar mai vietuia intre pietrele singuratice ale
manastirii, fiind imprietenit cu doi dintre leii ce traiau in aceasta salbaticie a Iordanului. Dupa moartea acestuia, si dupa perioada
cruciata, manastirea va fi in intregime abandonata. Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan va fi reconstruita in anul 1588, distrusa
in anul 1734, si iarasi reconstruita in anul 1885. Lucrarile din aceasta perioada se vad inca si astazi.
 59

Manastirea este zidita in jurul unei fantani adanci, pastrate inca si astazi in curtea interioara. Ansamblul monahal de la Iordan este
alcatuit din mai multe cladiri: biserica centrala, chiliile calugarilor, bucataria si trapeza, alaturi de cateva camere pentru depozitat
diverse. Toate acestea se afla in purtarea de grija a unui staret, alturi de obstea sa. In afara zidurilor manastirii se gasesc mai multe
chilii sihastresti. Peste 70 de astfel de sihastrii au fost descoperite de catre arheologi, ca facand parte din vechea Lavra a Sfantului
Gherasim de la Iordan. Acestea era construite sub forma a unor mici si simple camere, sapate in pamantul moale din jurul lacului, in
zona Wadi en-Nukheil - Valea Micului Palmier.
 60

Lavra Sfantului Gherasim de la Iordan isi intindea asezamintele pe actuala locatie a Manastirii Deir Hajla, cat si spre zona de est a
acesteia. Chiliile sihastresti au fost descoperite si descrise de catre arheologul Hirschfeld. In aceste chilii au fost descoperite obiecte
de ceramica din perioada bizantina.

Biserica manastirii in care se adunau calugarii se afla la etaj, deasupra Capelei Maicii Domnului; la biserica se ajunge urcandu-se
cele cateva trepte din partea dreapta a curtii. Interiorul bisericii este frumos impodobit, frescele si mozaicurile podelei facandu-ne sa
ne gandim cat de frumoasa putea fi aceasta in perioada ei de glorie. In interiorul bisericii se pastreaza si Sfintele Moaste ale
calugarilor omorati de persi.

Catapeteasma, care tainuieste Sfantul Altar, este impartita in trei registre inegale: cel mai de sus infatiseaza icoanele praznicale, cel
de la mijloc infatiseaza sfintii ocrotitori (in marime naturale), alaturi de Hristos si Maica Domnului, iar cel mai de jos infatiseaza cateva
scene din Vechiul Testament.
 61

In legatura cu aceasta manastire sta si o intamplare pastrata in traditia locului: se crede ca aici ar fi poposit Maica Domnului cu
Pruncul Iisus, in drumul sau spre Egipt. Fecioara Maria si Iosif, impreuna cu Pruncul Hristos, in drumul lor spre Egipt, fugind din calea
nebuniei lui Irod, au poposit in interiorul acestei manastire, pe vremea noptii. In cinstea acestui minunat fapt, calugarii au zidit o
capela subterana, pe chiar locul in care ar fi innoptat familia fugara. Capela Maicii Domnului se afla in curtea interioara a manastirii,
imediat in partea dreapta a intrarii principale.

Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan - randuiala monahiceasca

Aceasta forma de monahism, cand de obste, cand de sine, este tributara Sfantului Gherasim de la Iordon; calugarii petreceau o
perioada adunati in manastire, apoi se retrageau in pustie, in totala sihastrie. Din viata acestuia cunoastem ca el "a reusit sa uneasca
sihastria cu monahismul de obste", fiind el insusi un mare facator de minuni.

In manastirea sa, Sfantul Gherasim ii primea pe cei incepatori, iar parintilor celor desavarsiti le dadea in pustie chilii sihastresti.
Calugarii cei ce dobandeau o viata imbunatatita, cu binecuvantarea staretului, puteau pleca din lavra, spre a vietui in singuratate.
 62

Erau sub mana lui in pustie nu mai putin de saptezeci dintr-acesti vietuitori, carora le era data randuiala vietii de Cuviosul Gherasim,
astfel: cinci zile pe saptamana fiecare sedea in pustniceasca sa chilie, singur, in tacere, avand oarecare lucru de maini; manca
putina paine uscata, pe care o aducea cu sine din manastire, apa si curmale; iar a gusta vreo fiertura nu le era slobod; nici foc nu-i
lasa sa aprinda in chiliile lor, ca nici cu cugetul sa nu doreasca ceva in acele cinci zile.

Acesti calugari anahoreti vietuiau in sihastrie timp de cinci zile (luni-vineri), mancand numai paine, curmale si apa. Lucrarea practica
a acestora consta in impletirea de franghii, cosuri si panze. Ei reveneau in manastire doar sambata si duminica. La sfarsitul
saptamanii calugarii aduceau cele lucrate de ei (cosuri si funii) si luat materiale de lucru pentru urmatoarea saptamana. Tot acum era
si singura data pe saptamana cand ei mancau mancare gatita si beau vin, spre intarirea trupului.
 63

Legat de vestimentatie, intre cele doua moduri de vietuire existau multe deosebiri. Spre exemplu, calugarii ce vietuiau in sihastrie
aveau binecuvantarea sa poarte sandale, spre deosebire de cei ce vietuiau in lavra. Cei singuratici nu foloseau sandalele in cele
cinci zile, ci doar in lungul drum de la chilia lor si pana la manastire, sambata si duminica.

Sambata si duminica erau singurele zile in care se adunau impreuna toti calugarii. Sihastrii veneau in manastire sambata dimineata,
se intorceau la chilia lor sambata seara, iar duminica dimineata veneau din nou, pentru a doua Sfanta Liturghie. Savarsirea celor
doua Sfinte Liturghii, sambata si duminica, era o randuiala preluata din monahismul egiptean.
 64

Sambata si duminica toti veneau in manastire si se adunau in biserica la Sfanta Liturghie si se impartaseau cu Preacuratele si de
viata facatoarele Taine ale lui Hristos. Dupa aceea, intrand in trapeza, mancau fiertura si beau putin vin, intru slava lui Dumnezeu.
Apoi fiecare isi aducea lucrul mainilor sale, pe care il lucrase in cele cinci zile, si-l punea inaintea Cuviosului. Duminica dupa-amiaza,
iarasi fiecare se ducea la pustniceasca sa chilie, luand putina paine si curmale si un vas cu apa, cum si mladite de finic, pentru
impletit cosnite.

Atat de mare le era saracia, incat fiecare nu avea nimic altceva, decat numai o haina veche ce-i acoperea trupul, o rogojina pe care
se odihnea si un vas de lut cu apa. Si aveau porunca de la parintele lor ca, iesind din chilie, sa nu-si inchida usa, ci sa lase chilia
deschisa, ca oricine ar fi voit sa intre si sa ia ce i-ar placea din acele lucruri, sa nu fie oprit. "Toti aveau o inima si un suflet, incat
fiecare dintre dansii zicea ca nimic nu este al sau, ci toate sunt de obste."
 65

Se mai povesteste si aceasta, cum ca unii din acei parinti pustnici, venind la Cuviosul Gherasim, il rugau ca sa le porunceasca sa
aprinda uneori lumanare in sihastrestile lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori sa aprinda si foc ca sa-si incalzeasca apa pentru
trebuinta lor. Sfantul le raspundea: "De voiti sa aveti foc in pustie, veniti de petreceti in manastire, impreuna cu noii incepatori, caci
eu niciodata nu voi lasa sa se faca foc in locasurile pustnicesti, in toate zilele vietii mele!"

Auzind cei din Ierihon de o viata asa de aspra a pustnicilor, care erau sub mana Sfantului Gherasim, si-au facut obicei ca, in toate
simbetele si Duminicile, sa vina la locasul Cuviosului Gherasim si sa aduca indestulare de hrana si vin si toate cate erau de trebuinta
manastirii.

Sfantul Cuvios Gherasim de la Iordan si leul cel recunoscator

Cuviosul Gherasim, lauda pustnicilor, era de neam din partile Lichiei. Din tinerete, avand cuget dumnezeiesc, s-a ingradit cu frica lui
Dumnezeu. Primind sfintitul chip monahicesc, mai intai s-a dus in cea mai dinauntru pustie a Tebaidei din Egipt si, acolo vietuind cu
placere de Dumnezeu o vreme oarecare in nevointe duhovnicesti, s-a intors iarasi la Lichia, in patria sa. Dupa aceea a venit in
Palestina, pe la sfarsitul imparatiei lui Teodosie cel Tanar (408-450), si s-a salasluit in pustia Iordanului, in care stralucea ca o stea
luminoasa cu razele cele pline de fapte bune.
 66

Sfantul Gherasim avea obicei in Sfantul si Marele Post, sa mearga in pustia cea mai adanca, ce se numea Ruva, in care se salasluia
cateodata si Cuviosul Eftimie. Umbland Sfantul Gherasim prin pustiul Iordanului, l-a intampinat un leu bolnav, care i-a aratat piciorul
in care intrase un ghimpe mare, incat i se umflase piciorul. Leul se uita spre staret cu ochi blanzi si, desi nu spunea cuvinte fiind
necuvantator, insa cu chip smerit ruga pe staret sa-l vindece.
Staretul, vazandu-l ca este intr-o nevoie ca aceea, a sezut si, luand piciorul fiarei, a scos spinul. Apoi curatindu-i rana bine, a invaluit-
o cu un petec si i-a dat drumul. Iar leul, dupa ce s-a vindecat, nu l-a mai parasit pe staret, ci, ca un ucenic, umbla dupa dansul ori
unde se ducea, incat se mira staretul de recunostinta cea buna a fiarei. De atunci il hranea staretul, dandu-i uneori paine, iar alteori
linte.

Parintii aveau in lavra un catar cu care isi aduceau apa de la sfantul Iordan, pentru trebuinta fratilor. Staretul a poruncit sa dea
catarul in seama leului, sa umble cu el si sa-l pasca pe langa raul Iordanului. Intr-una din zile, pascand leul pe catar, s-a dus de
langa dansul o departare cam mare si a adormit la soare. Trecand din Arabia un om cu camile, a vazut catarul singur fara pastorul
lui, si l-a prins si l-a luat intr-ale sale.

Leul desteptandu-se si cautand catarul, nu l-a gasit; apoi a venit la Sfantul Gherasim trist si mahnit ca pierduse catarul. Staretul,
gandind ca leul a mancat catarul, i-a zis: "Unde este catarul?" Iar el stand ca omul, tacea, cautand in jos. Staretul i-a zis iarasi: "Oare
l-ai mancat? Bine este cuvantat Domnul, ca nu te vei duce de aici si tot lucrul care il facea catarul, tu il vei face, slujind la trebuinta
manastireasca!" De atunci, din porunca staretului, pusera deasupra leului sarcina ce se punea pe catar, adica un vas mare, cu care
se aducea apa in manastire de la Iordan.
 67

Manastirea din Carantania - Ispitirea Mantuitorului

Mareste imaginea.
Manastirea ortodoxa de pe Muntele din Carantania, aflata in apropiere de Ierihon, numita si "a ispitirii Domnului", aminteste de postul
de 40 de zile al Mantuitorului, tinut mai inainte de a incepe sa propovaduiasca Imparatia lui Dumnezeu, dar mai ales de ispitirea Lui,
de catre diavol, in trei moduri diferite.

Ierihonul, stravechiul oras biblic, este unul dintre cele mai vechi orase cunoscute din lume, daca nu chiar cel mai vechi. Ierihonul este
orasul aflat la cea mai joasa altitudine, aproximativ 250 de metri sub nivelul marii. Situat la nord-est de Ierusalim, la 40 de kilometri
distanta, Ierihonul este in prezent o "insula" palestiniana in teritoriul Israelului.

Ierihonul este primul oras cucerit de israeliti, dupa peregrinarea de 40 de ani prin pustiu. Dupa Ierusalim, Ierihonul este cel mai
excavat loc din Tara Sfanta, aici avand loc mai multe evenimente biblice. In timpul ultimei calatorii, spre Ierusalim, Iisus a vindecat
doi orbi, intre care se remarca insistentul Bartimeu. Tot in Ierihon se petrece si convertirea vamesului Zaheu la pocainta. Se
presupune ca si rostirea Pildei celor 10 mine a fost motivata de trecerea lui Iisus prin fata palatului de iarna a lui Irod cel Mare, aflat in
Ierihon.

Intreita ispitire a Mantuitorului in pustie - Sfanta Scriptura

"Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti,
la urma a flamanzit" (Matei 4, 1-2). "Iar Iisus, plin de Duhul Sfant, S-a intors de la Iordan si a fost dus de Duhul in pustie, timp de
patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul" (Matei 4, 1-2).
 68

"Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui

Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini. Iar El, raspunzand,
a zis: Scris este: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul
care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 3-4). "Si in aceste zile nu a
mancat nimic; si, sfarsindu-se ele, a flamanzit. Si I-a spus diavolul:
Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre sa se faca paine. Si a
raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu paine va trai omul, ci
cu orice cuvant al lui Dumnezeu" (Matei 4, 3-4).

"Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului, si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris
este: "Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau". Iisus i-a raspuns:
Iarasi este scris: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Matei 4, 5-7). "Si suindu-L diavolul pe un munte inalt, I-a aratat intr-o
clipa toate imparatiile lumii. Si I-a zis diavolul: Tie iti voi da toata stapanirea aceasta si stralucirea lor, caci mi-a fost data mie si eu o
dau cui voiesc; deci daca Tu Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta. Si raspunzand, Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano,
caci scris este: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti" (Luca 4, 5-8).
 69

"Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si slava lor. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi
da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: "Domnului Dumnezeului
tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti" (Matei 4, 8-10). "Si L-a dus in Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului si I-a zis: Daca esti
Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te de aici jos; caci scris este: "Ca ingerilor Sai va porunci pentru Tine, ca sa Te pazeasca"; si te vor ridica
pe maini, ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau. Si raspunzand, Iisus i-a zis: S-a spus: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul
tau" (Luca 4, 9-12).

"Atunci L-a lasat diavolul si iata ingerii, venind la El, Ii slujeau" (Matei 4, 11). "Si diavolul, sfarsind toata ispita, s-a indepartat de la El,
pana la o vreme." (Luca 4, 13)
 70

Manastirea Ispitirii din Carantania - scurt istoric

Carantania este numele unui munte aspru aflat la nord-vest de Ierihon, aproape de Iordan. Potrivit traditiei crestine, acesta este
locul in care Mantuitorul Iisus Hristos s-a retras si a postit, vreme de 40 de zile, precum si locul in care El a fost ispitit de diavol.

La mijlocul muntelui, pe peretele aspru de stanca rosiatica, la o altitudine de 350 de metri, se inalta manastirea greco-ortodoxa "a
Ispitirii Mantuitorului". Aceasta a fost construita nu de mult, in jurul unor pesteri locuite de sihastri inca din secolul al V-lea.

Potrivit traditiei locale, in interiorul acestei manastiri se afla pestera in care Mantuitorul s-a retras, in cele 40 de zile de post negru. Tot
in acest loc, diavolul ar fi aruncat doua dintre cele trei ispitiri, si anume: ispita adresata trupului, prin cerinta de a transforma pietrele
in paini, si ispita adresata setei de slava si putere lumeasca, prin cerinta de a i se inchina. Ispitirea cu slava si puterea lumeasca este
cea de-a treia ispitire, petrecuta "pe un munte inalt", adica undeva mai sus de actuala manastire.

In acest loc, pe platoul muntelui din Carantania, se vad si astazi ruinele unei biserici bizantine, zidita undeva prin secolul al VI-lea.
Prezenta calugarilor isihasti, in pesterile din zona, este insa cu mult mai veche, o biserica existand inca din-nainte. Astfel, o biserica
monahala pe Muntele Ispitirii este amintita inca din anul 326, cand Augusta Elena din Constantinopol o aminteste in jurnalul ei de
calatorie.

In anul 630, in vremea conducerii califului Umar ibn al-Khattab, o mare parte din Palestina, inclusiv localitatea Ierihon, a fost cucerita
de arabi. In vremea de dominatie musulmana, manastirea din Carantania a ajuns in stare de ruina.
 71

Cand cruciatii au invadat regiunea, in anul 1099, ei au construit aici doua biserici: o biserica a fost zidita la jumatatea muntelui, iar o
alta a fost zidita pe platoul superior. Ei numeau acest loc "Muntele Carantania", cuvantul "quarantana" insemnand "40".

Dupa revenirea arabilor in Palestina, cele doua biserici au ajuns in stare de ruine, iar mai apoi au fost daramate. Pamantul pe care
fusesera zidite cele doua biserici a fost cumparat de grecii ortodocsi in anul 1874. Actuala manastire a fost zidita in anul 1895, in jurul
unei pesteri care, potrivit traditiei locale, a servit Mantuitorului pe post de adapost, in vremea celor 40 de zile de nevointa.
 72

Pe muntele din Carantania, mai sus de manastirea ortodoxa si de ruinele celeilalte, se afla fortareata Doc, cunoscuta pentru o
tradare istorica: aici au fost omorati, de catre Ptolomeu (ginerele), prin inselare, preotul Simon Macabeul (socrul) si fiii sai, Matatia si
Iuda.

"Iar Ptolomeu al lui Abub era pus carmuitor in campul Ierihonului, si avea argint si aur mult. El era ginere al arhiereului. Si s-a inaltat
inima lui si a vrut sa stapaneasca tara, si s-a sfatuit cu viclesug asupra lui Simon si a fiilor lui, ca sa-l omoare.

Iar Simon umbla prin cetatile din tara si purta grija de nevoile lor, si s-a coborat din Ierihon, el si Matatia si Iuda, fiii lui, in anul o suta
saptezeci si sapte, in luna a unsprezecea, luna Sebat. Si i-a primit cu viclesug feciorul lui Abub intr-un castel mic, ce se chema Doc,
pe care-l zidise, si le-a facut ospat mare, si a ascuns acolo barbati.
Si cand s-au ametit de vin Simon si fiii lui, s-a sculat Ptolomeu si cei care erau cu el, si-au luat armele si au intrat asupra lui Simon la
ospat, si l-au omorat impreuna cu cei doi feciori ai lui, si o seama din slugile lui. Si a facut rautate mare si a rasplatit rele pentru
bune." (I Macabei 16,11-17).
 73

Biserica Tatal Nostru (Pater Noster) din Ierusalim - Pater Noster

Mareste imaginea.
Biserica Tatal Nostru, precum este cunoscuta in toata lumea, este o biserica crestina din apropierea Ierusalimului, fiind aflata pe
Muntele Maslinilor, mai inspre nord de Mormintele Profetilor si de celelalte locuri sfinte din apropierea Gradinii Ghetsimani.

Potrivit traditiilor crestine locale, in pestera pastrata si astazi in incinta, ucenicii s-au adunat in jurul Mantuitorului, spre a-i invata
rugaciunea domneasca "Tatal nostru". Rugaciunea aceasta, numita si "domneasca", dupa calitatea de Domn a Celui care a rostit-o
intaia oara, este una dintre cele mai puternice rugaciuni crestine.

Ansamblul eclesial Tatal Nostru, numit si "Pater Noster", este ridicat pe ruinele unei vechi basilici bizantine, construita de Sfantul
imparat Constantin cel Mare. Basilica bizantina, numita "Eleona", adica "a Maslinilor", dateaza deci inca din secolul al IV-lea, ea fiind
zidita chiar deasupra pesterii marturisite de traditia mai-sus amintita.

Actuala biserica, avand statut de manastire, se afla in purtarea de grija a surorilor carmelite, apartinatoare de Biserica Romano-
Catolica. In curtea manastirii, pe toti peretii laterali ai curtii, cat si in interiorul bisericii celei mari, se afla placi de ceramica alba
inscriptionate cu rugaciunea "Tatal nostru", in mai bine de 70 de limbi.
 74

Locul si rugaciunea numita "Tatal nostru" - marturia din Sfanta Scriptura

Marturia pastrata in Evanghelia dupa Sfantul Apostol Luca este una dintre cele mai puternice, in favoarea autenticitatii locului. Astfel,
citim: "Si pe cand Se ruga Iisus intr-un loc, cand a incetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a
invatat si Ioan pe ucenicii lui. Si le-a zis: Cand va rugati, ziceti: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau. Vie
imparatia Ta. Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua in fiecare zi. Si ne iarta
noua pacatele noastre, caci si noi insine iertam tuturor celor ce ne gresesc noua. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel
rau" (Luca 11, 1-4).

Nefiind amintit numele locului cu pricina, traditia crestina a ales acest loc drept loc autentic si in baza unui alt cuvant al aceluiasi
Apostol. Astfel, vorbind despre programul de peste zi al Mantuitorului Iisus Hristos, el spune: "Si ziua era in templu si invata, iar
noaptea, iesind, o petrecea pe muntele ce se cheama al Maslinilor." (Luca 21, 37). Cele doua fragmente evanghelice de la Sfantul
Luca au fost puse in comun, identificandu-se astfel Muntele Maslinilor drept alt loc al rostirii rugaciunii "Tatal nostru", de catre
Mantuitorul.
 75

Rugaciunea domneasca "Tatal nostru" este amintita si de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, insa ca fiind incadrata in Predica de
pe Munte. "Voi asa sa va rugati: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau; Vie imparatia Ta; faca-se voia Ta,
precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi; Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi
iertam gresitilor nostri; Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci.
Amin!" (Matei 6, 9-13).

Biserica Tatal Nostru din Ierusalim - scurt istoric

Prima biserica de pe acest loc este de factura bizantina, dupa cum am amintit si mai sus, ea fiind construita de catre Sfantul imparat
Constantin cel Mare, in secolul al IV-lea, pe un loc hotarat de Sfanta Elena, mama imparatului ctitor, pe Muntele Maslinilor, undeva
foarte aproape de Capela Inaltarii Domnului.

Numita cu numele de "Basilica Eleona", adica "a Maslinilor", aceasta este una dintre cele patru mari basilici crestine, zidite de Sfantul
Constantin cel Mare, in Tara Sfanta. Impresionanta structura a fost zidita pe trei nivele, intre livezile de maslini; intre cele trei nivele
(biserica, atrium-ul, curtea) au fost construite scari mari, de piatra.
 76

Biserica a fost construita pe cel mai inalt loc dintre cele trei, avand o lungime de 30 de metri si o latime de aproape 19 metri. Aceasta
era de fapt o hala rectangulara sustinuta in interior de doua randuri de coloane. In capatul estic, mareata biserica se termina cu o
deosebita absida.

Nivelul al doilea, situat putin mai jos decat primul, numit in arhitectura vremii drept "atrium", era de fapt o curte mai mica, imprejmuita
de coloane, de forma patrata, cu latura de 25 de metri.

Nivelul inferior se afla in partea vestica a ansamblului eclesial, fiind un portic, sprijinit pe sase coloane. In urma excavatiilor efectuate
in secolul al XIX-lea, s-au scos la lumina doar ruinele porticului si pestera (cripta subterana), care se afla initial sub marginea estica a
bisericii.

In perioada de dominatie persana si araba, aceasta biserica a avut mult de suferit. Astfel, mareata biserica bizantina a fost distrusa,
de catre persi, in luna mai a anului 614, dupa un asediu de 21 de zile asupra Ierusalimului.
 77

In urma victoriei, persii au distrus o mare parte dintre bisericilor crestine din Ierusalim, omorand (martirizand) zeci de mii de crestini,
in oras, si alti o mie, pe Muntele Maslinilor. In anul 638, arabii i-au alungat pe persi, ramanand in locul lor, la conducerea zonei. Multa
vreme, Biserica Tatal Nostru a ramas intr-o dureroasa ruina.

Unele dintre ramasitele complexului bizantin pot fi vazute si astazi, in curtea exterioara a bisericii. In anul 1868, in urma lucrarilor de
reconstruire, a fost scos la lumina un mozaic din secolul al V-lea, apartinand Basilicii Eleona. Mozaicul de podea pastreaza doua
inscriptii grecesti, din Psalmi: "Domnul va pazi iesirile si intrarile lor. (...) "Aceasta poarta a Domnului, prin care vor intra cei drepti."

In perioada de dominatie cruciata, biserica va fi repusa in stare de functionare. Cruciatii au cucerit orasul in anul 1099, reconstruind o
mare parte dintre cladirile ruinate de persi si arabi. In anul 1152, o noua biserica a fost construita pe locul celei vechi, insa cu mult
mai mica decat cea anterioara.
 78

Ctitorii acesteia au fost doi frati danezi, din Jutland, anume episcopul Svein si admiralul Eskill Sveinsson. Cei doi frati au fost
inmormantati in biserica nou-zidita, pietrele lor funerare fiind recuperate abia in anul 1869. Acestea au fost, mai apoi, incorporate in
noua biserica (actuala).

Biserica a inceput a fi numita "Tatal Nostru" inca din vremea cruciatilor, mai ales in baza cuvintelor Sfantului Apostol Luca si a
traditiilor crestine deja existente la acea vreme. Capela Inaltarii Domnului a fost si ea reamenajata, putin mai sus de aceasta, peste
drum.

O noua perioada grea avea sa vina peste Biserica Tatal Nostru - Pater Noster, odata cu invazia arabilor si a mamelucilor. Biserica
cruciatilor a fost distrusa, imediat dupa victoria trupelor lui Saladin, in anul 1187. In anul 1345, biserica a fost complet nivelata, de
catre mameluci, care au condus Ierusalimul intre anii 1267-1480.
 79

Abia dupa mai bine de 500 de ani, crestinilor si evreilor li s-a permis sa ridice noi cladiri. Astfel, orasul se va extinde rapid peste
zidurile vechi. Spre sfarsitul perioadei de dominatie otomana, biserica va fi si ea rezidita.

In anul 1872, pe locul fostei biserici Tatal Nostru, a fost inaltata o manastire romano-catolica. Terenul fusese achizitionat, cu ceva
timp mai inainte, de catre Bossi Aurelia, printesa de Tour d'Auvergne, de origine franceza. Mormantul printesei, care a murit in anul
1889, se afla si astazi in interiorul bisericii, intr-un sarcofag de marmura.

Actuala biserica a fost zidita in anul 1874, in partea nordica a vechilor ruine. In jurul bisericii celei noi a fost zidita o intinsa manastire,
cu toate cele de trebuinta. In anul 1873, biserica si manastirea au fost daruite ordinului catolic al surorilor carmelite.

In perioada de dominatie britanica, o noua biserica va ramane neterminata. Astfel, in anul 1920, o biserica inchinata Sfintei Inimi
(erezie romano-catolica) a inceput a fi zidita peste pestera cea veche, insa construirea acesteia a fost intrerupta, datorita schimbarilor
politice ale vremii, numai baza cladirii si o parte din ziduri putand fi terminate.

Biserica Tatal Nostru - Pater Noster - este alcatuita astazi din urmatoarele cladiri: biserica cea mare, cladirile monahale, curtea
superioara, curtea inferioara, pestera subterana, curtea cu ruine si biserica neterminata. Imediat langa aceasta se afla Capela
Inaltarii Domnului si Manastirea ruseasca Inaltarea Domnului.
 80

Ce este Sionul? Ce este Muntele Sionului?

Care este înţelesul biblic al Sionului?

Întrebare: Ce este Sionul? Ce este Muntele Sionului? Care este înţelesul biblic al Sionului?

Răspuns: Psalmul 87.2-3 spune: „Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov. Lucruri
pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu!” Întâlnit de peste 150 de ori în Biblie, cuvântul
„Sion” în esenţă înseamnă „fortificaţie”. În Biblie, Sionul este deopotrivă cetatea lui David şi cetatea lui Dumnezeu.
Pe parcursul Bibliei, cuvântul „Sion” trece de la a se referi în primul rând la o cetate fizică la a avea un înţeles mai
spiritual.

Prima menţionare a cuvântului „Sion” în Biblie este în 2 Samuel 5.7: „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului:
aceasta este cetatea lui David.” Sionul, prin urmare, a fost iniţial numele vechii fortăreţe iebusite din cetatea
Ierusalim. Sionul a ajuns să denumească nu numai fortăreaţa, ci de asemenea cetatea în care se afla aceasta.
După ce David a capturat „cetăţuia Sionului”, Sionul a fost numit „cetatea lui David” (1 Împăraţi 8.1, 1 Cronici 11.5,
2 Cronici 5.2).

Atunci când Solomon a zidit Templul în Ierusalim, Sionul şi-a lărgit înţelesul ca să includă Templul şi regiunea
înconjurătoare (Psalmul 2.6, 48.2, 11-12, 132.13). Sionul a fost în cele din urmă folosit ca nume pentru cetatea
Ierusalim, ţara lui Iuda şi oamenii din Ierusalim ca întreg (Isaia 40.9, Ieremia 31.12, Zaharia 9.13).

Cea mai importantă folosire a cuvântului „Sion” este într-un sens teologic. Sionul este folosit în mod figurat cu
referire la Israel, ca popor al lui Dumnezeu (Isaia 60.14). Înţelesul spiritual al Sionului este continuat în Noul
Testament, unde i se dă înţelesul creştin de Împărăţia spirituală a lui Dumnezeu, Ierusalimul ceresc (Evrei 12.22,
Apocalipsa 14.1). Petru face referire la Hristos ca la piatra de temelie a Sionului: „Iată că pun în Sion o Piatră din
capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine” (1 Petru 2.6).
 81

Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului

Biserica Sfanta Ana, din Ierusalim, se afla zidita pe locul unde s-a aflat casa Dreptilor Parinti Ioachim si Ana, adica pe locul unde s-a
nascut Maica Domnului. Aceasta biserica se afla foarte aproape de Poarta Sfantului Stefan, numita si "Poarta Leilor", in partea
nordica a muntelui sfant, imediat langa bazinele de la Scaldatoarea Vitezda.
La numai cativa zeci de metri de Poarta Sfantului Stefan, pe partea dreapta, se inalta "Cladirea Parintilor Albi". In curtea manastirii, in
mijlocul unei gradini incantatoare, se poate vedea Biserica Sfanta Ana, iar putin mai departe imensul santier de sapaturi arheologice
al bazinului de la scaldatoarea Vitezda.

Biserica inchinata Sfintei Ana, zidita de cruciati, este una dintre putinele cladiri crestine ridicate in secolul al XII-lea, care au
supravietuit pana astazi. Biserica a fost zidita pe o parte din ruinele basilicii bizantine din secolul al V-lea.
Locul unde s-a nascut Maica Domnului !
Sfanta Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa, scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria
Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa in acest sens, o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din sec. al
II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile
oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.
 82

Tatal Fecioarei Maria se numea Ioachim si era din semintia lui Iuda. Sotia lui Ioachim se numea Ana si era fiica preotului Matthan.
Astfel, tatal Fecioarei Maria era un urmas al regelui David, iar mama, o descendenta din familia preoteasca a lui Aaron, implinindu-se
prin aceasta proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.
Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Lipsa copiilor era considerata un blestem
din partea lui Dumnezeu. Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa
lor, numindu-i blestemati.

Rugaciunea lor nu va fi insa trecuta cu vederea, astfel incat Arhanghelul Gavriil le-a vestit, fiecaruia in prte, pe cand se aflau retrasi
in post si rugaciunea, nasterea unei fiice, Maria. Provenind din ebraicul "Aia", Maria se talcuieste "Doamna", dar numele evreiesc
Maryam sau Miryam ar putea fi si de straveche origine egipteana, tragandu-se din verbul "mri", "a iubi", cu sufixul afectiv ebraic -am,
deci "cea draga", "cea iubita".
Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului
Biserica Sfanta Ana a fost construita foarte aproape de scaldatoarea Vitezda, pe locul unde s-a aflat casa Sfintilor Parinti Ioachim si
Ana, parintii Maicii Domnului. Rezervoarele de apa din Vitezda asigurau apa necesara la Templu.

Prima fantana de la Vitezda a fost construita in vremea primului Templu, pe urma unei adancituri in piatra, unde se aduna apa de
ploaie, de aici curgand mai apoi in valea de la poalele muntelui. In secolul al III-lea i.Hr, in vremea celui de-al doilea Templu, fantana
de la Vitezda a fost reconstruita, spre a asigura mai multa apa trebuintelor de la Templu.
In vremea de ocupatie bizantina, scaldatoarea de la Vitezda a devenit un mare centru crestin de pelerinaj. In perioada anilor 422-
458, cand Iuvenalie era patriarh al Ierusalimului, in apropierea scaldatorii a fost zidita o mareata biserica bizantina. Aceasta structura
de piatra era sustinuta de sapte arce, fiind construita peste digul central si peste bazinele de apa.
 83

Bizantinii au construit o biserica avand lungimea de 45 de metri si latimea de 18 metri, cu trei naosuri, adica o capodopera
arhitecturala. Absida si o parte din corpul bisericii au fost construite pe locul templului si al bailor tamaduitoare ale paganilor, restul
bisericii fiind suspendat pe fosta scaldatoare.
Naosul central se sprijinea pe digul central, care separa piscina in doua. Naosul sudic se sprijinea pe sapte mari contraforti care
aveau capetele pe fundul bazinului. Pentru a sustine naosul de nord s-a construit o bolta deasupra rezervorului nordic. Tot in partea
de nord se afla "martyrium", in care erau venerate moastele sfintilor. Catedrala se arata a fi fost mai mult o biserica suspendata.

Pardoseala bizantina era zidita din lespezi de marmura si din mozaicuri. Bazilica a fost construita, cu siguranta, mai inainte de anul
427, deoarece s-au gasit resturi de pardoseala avand pe ele cruci; or, se stie ca in anul 427, imparatul Teodosie al II-lea a interzis sa
se mai faca cruci pe pardoseala, pentru ca acest semn sfant sa nu fie calcat in picioare.
In descrierile pelerinilor, biserica de la Vitezda este numita Biserica Paraliticului, deoarece comemora minunea infaptuita in acel loc
de Hristos. Totodata insa, biserica era inchinata si Maicii Domnului.
 84

O traditie, despre care vorbeste deja in secolul al II-lea Evanghelia apocrifa a lui Iacob, situeaza aici, in apropierea templului, casa
parintilor Fecioarei Maria, Ioachim si Ana, si deci locul in care s-a nascut Maica Domnului. Cu toate acestea, nu stie cu exactitate
unde s-a nascut Maica Domnului. Astfel, o alta traditie locala spune ca Ioachim si Ana erau originari de la Seforis, un sat situat la
aproximativ 6 kilometri departare de Nazaret.
In anul 614, armatele persane vor incendia biserica ctitorita de patriarh. Mai tarziu, aceasta va fi insa iarasi reparata si infrumusetata.
In anul 1010, basilica va fi distrusa in intregime de conducatorii arabi.

Cruciatii vor cuceri orasul in anul 1099, cand vor si rezidi biserica cea mare, acesteia adaugandu-i si o micuta capela, avand o
lungime de 20 de metri si o latime de 10 metri. Tot acum, locul va deveni manastire. Mai tarziu, prin anul 1140, ei vor ridica o noua si
mareata basilica, in partea sud-estica a capelei, inchinand-o Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.
Pe locul bisericii celei mari, de factura bizantina, cruciatii au zidit alte doua: una mai mica, servind drept capela unei manastiri de
barbati, si a doua, mareata, care este actuala Biserica Sfanta Ana, una din cele mai frumoase biserici romane care au ramas pana
astazi in Tara Sfanta. In jurul acesteia functiona o a doua mare manastire, de femei. Aici s-au retras Alda, sotia lui Baudouin I, si
Iudita, fiica lui Baudouin al II-lea.

In anul 119, odata cu alungarea latinilor din Tara Sfanta, otomanul Saladin va cuceri din nou orasul, transformand biserica in scoala
de Coran. Mai apoi, in vremea mamelucilor, scoala musulmana a capatat un deosebit renume.
Astfel, in secolul al XV-lea, calugarii franciscani au reusit sa cumpere de la musulmani un drept, in urma caruia li se dadea voie sa
savarseasca Sfanta Liturghie in Biserica Sfanta Ana, de doua ori pe an (8 septembrie si 8 decembrie). Otomanii au lasat insa in
paragina cladirea, abia in anul 1878 biserica fiind inapoiata crestinilor.
 85

In urma razboiului din Crimeea, biserica a fost cedata, de catre sultanul Abdul Megid, francezilor, iar acestia au incredintat-o
Parintilor Albi, comunitate intemeiata de cardinalul Lavigerie. Parintii Albi au amenajat in incinta acesteia un seminar greco-catolic.
Cladirile au fost de mai multe ori reparate, cele mai insemnate lucrari fiind insa cele ce au urmat anului 1967, cand israelitii au
bombardat locul.
Deasupra usii de intrare, biserica cruciatilor pastreaza o placa de piatra, datand din anul 1192, pe care stau scrise, pe cinci randuri,
cele despre Saladin, care a cucerit orasul Ierusalim, transformand locul in scoala. Biserica mai are o usa de acces, pe langa cea
principala, anume pe una dintre laterale.
 86

Interiorul bisericii cruciate este impartit in trei mari hale, egale ca dimensiuni si despartite intre ele prin doua randuri de coloane,
fiecare avand cate o baza in forma de cruce. Bazele zidurilor dinspre nord si sud sunt parti din vechea biserica bizantina, restul fiind
adaugiri cruciate din secolul al XII-lea.
Altarul este zidit intr-o absida rotunda, mai inaltata, de o parte si de alta fiind zidite alte doua altare mai mici. Pe fatadele acestor
altare mici sunt infatisati Apostolii Matei si Luca, cei care vorbesc de inceput vietii celei dupa trup a Mantuitorului.
In partea sudica a halei se afla o scara ce coboara in cripta subterana. Cripta e formata din mai multe pesteri vechi. Initial, aici s-a
aflat o pestera care, potrivit traditiei crestine locale (catolice), a fost folosita drept loc de nastere pentru Fecioara Maria. In partea
nordica a pesterii este asezata o statuie catolica. Pestera din mijloc este inchinata copilei Maria.

Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul - Ain Karem

Ain Karem este o localitate din Israel, aflata la mica distanta de Ierusalim. Aceasta este deosebit de importanta pentru crestini,
deoarece, potrivit traditiei, ea este patria lui Zaharia si a Elisabetei, parintii Sfantului Ioan Botezatorul. Aici s-a nascut Sfantul Ioan
Botezatorul. Satul Ain Karem se afla la o distanta de aproximativ 8-10 kilometri mai spre vest de Ierusalim si la 150 de kilometri
distanta de Nazaret.
 87

Numele localitatii - Ain Karim - se crede ca a fost primit de la multimea gradinilor si a campurilor cultivate din zona (karm), fertile
datorita unui izvor cu debit bun (ain). Semnificatia numelui localitatii nu este insa pe deplin lamurita: "izvorul cu apa multa", "izvorul
viei" sau "izvorul Karem-ului". Izvorul din Ain Karem este numit Ain Sitti Maryam, adica "Fantana Mariei".
Locuit inca din Epoca Bronzului, conducatorul evreu Iosua a repartizat Karem-ul tribului lui Iuda, precum citim in Sfanta
Scriptura: "Aceasta este mostenirea fiilor lui Iuda, dupa familiile lor (...) Maarat, Bet-Anot si Eltecon: sase cetati cu satele lor. Tecoa,
Efrata sau Betleemul, Peor, Etam, Culon, Tatam, Sores, Carem (Karem), Galem, Betir si Manah: unsprezece cetati cu satele
lor." (Iosua 15, 20 si 59)

Odata cu aparitia crestinismului, in localitatea evreiasca Ain Karem a fiintat o puternica comunitate de crestini, aceasta ocupandu-se
in mare parte cu tamplaria si indrumarea pelerinilor. In prezent, cu exceptia a cateva mici comunitati crestine, intreaga populatie din
Ain Karem este formata din evrei. Prezenta unei moschei in aceasta localitate tine sa aminteasca de existenta unui sat arab, mai
inainte de anul 1948. Inainte de acest an, satul era locuit de 3.000 de arabi, dintre care 300 erau crestini.

Localitatea Ain Karem pastreaza sapte locasuri de inchinaciune crestine, biserici si manastiri. Printre acestea, se afla: Manastirea
Franciscana, ridicata pe locul unde a avut loc Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul; Biserica Vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta;
Manastirea Sfantul Zaharia; Biserica Doamnei din Sahyun, impreuna cu o serie de morminte.
Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul - marturia Sfintei Scripturi
Sfanta Scriptura marturiseste cu mare bucurie Nasterea Inaintemergatorului Domnului. Preotul Zaharia, urmas al lui Aaron,
apartinand tribului lui Levi, in timp ce oferea la templu jertfa de tamaie a avut o vedenie. Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, care isi
si incepe Evanghelia cu acest minunat eveniment, descrie astfel vestea si nasterea lui Ioan:
 88

"
Era in zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoteasca a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron si
se numea Elisabeta. Si erau amandoi drepti inaintea lui Dumnezeu, umbland fara prihana in toate poruncile si randuielile Domnului.
Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpa si amandoi erau inaintati in zilele lor.

Si pe cand Zaharia slujea inaintea lui Dumnezeu, in randul saptamanii sale, a iesit la sorti, dupa obiceiul preotiei, sa tamaieze intrand
in templul Domnului. Iar toata multimea poporului, in ceasul tamaierii, era afara si se ruga.

Si i s-a aratat ingerul Domnului, stand de-a dreapta altarului tamaierii. Si vazandu-l, Zaharia s-a tulburat si frica a cazut peste el. Iar
ingerul a zis catre el: Nu te teme, Zaharia, pentru ca rugaciunea ta a fost ascultata si Elisabeta, femeia ta, iti va naste un fiu si-l vei
numi Ioan. Si bucurie si veselie vei avea si, de nasterea lui, multi se vor bucura. Caci va fi mare inaintea Domnului; nu va bea vin,
nici alta bautura ametitoare si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duhul Sfant.
Si pe multi din fiii lui Israel ii va intoarce la Domnul Dumnezeul lor. Si va merge inaintea Lui cu duhul si puterea lui Ilie, ca sa intoarca
inimile parintilor spre copii si pe cei neascultatori la intelepciunea dreptilor, ca sa gateasca Domnului un popor pregatit." (Luca 1, 9-
17)
 89

In pestera din stanga Altarului este cinstita Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, cu ocazia careia Zaharia a rostit Cantarea
Binecuvantarii: "Si Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duh Sfant si a proorocit, zicand: Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel,
ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau; si ne-a ridicat putere de mantuire in casa lui David, slujitorul Sau, precum a grait
prin gura sfintilor Sai prooroci din veac; mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc pe noi.
Si sa faca mila cu parintii nostri, ca ei sa-si aduca aminte de legamantul Sau cel sfant; de juramantul cu care S-a jurat catre Avraam,
parintele nostru, ca, fiind izbaviti din mana vrajmasilor, sa ne dea noua fara frica, sa-I slujim in sfintenie si in dreptate, inaintea fetei
Sale, in toate zilele vietii noastre.

Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui, sa dai poporului
Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul
cel de Sus, ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii." (Luca 1
,67-79).
Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul din Ain Karem - scurt istoric
Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este cunoscuta si sub denumirea de "Sfantul Ioan cel din Munti". Acest al doilea nume
vine de la cuvintele "tinut muntos", mentionate de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, atunci cand relateaza vizita Fecioarei Maria
facuta verisoarei sale, Elisabeta, pe cand aceasta din urma purta in pantece pe Sfantul Ioan Botezatorul.
 90

"
Si in acele zile, sculandu-se Maria, s-a dus in graba in tinutul muntos, intr-o cetate a semintiei lui Iuda. Si a intrat in casa lui Zaharia
si a salutat pe Elisabeta. Iar cand a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a saltat in pantecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh
Sfant, si cu glas mare a strigat si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau." (Luca 1, 39-42)
Sfantul Apostol si Evanghelist Luca nu precizeaza cum se numeste cetatea spre care a plecat in graba Maria, dar traditia crestina,
confirmata si de sapaturile arheologice, ne spune ca e vorba de Ain Karem. In secolele IV-V, bizantinii au folosit aceasta zona pe
post de cimitir, datorita mormintelor a doi martiri necunoscuti, amintiti si in inscriptia de la poarta bisericii. In secolele V-VII, bizantinii
au construit aici o bisericuta in amintirea Sfintei Elisabeta.
 91

O scriere in limba georgiana, datand din secolele VII-VIII, marturiseste ca Biserica din Ierusalim celebra o mare sarbatoare la data de
28 august: "In orasul Encharim, in biserica in care este pomenita Dreapta Elisabeta." Acest lucru reiese si din Calendarul Bisericii din
Ierusalim. Exista obiceiul ca in fiecare an, comunitatea din Ierusalim, sa mearga in pelerinaj la "Sanctuarul Sfanta Elisabeta de la
Encarim". Cruciatii au gasit la Ain Karem doua sanctuare pe care le-au reconstruit.

De la pelerinul rus Daniel Staretul, de la inceputul secolului al XII-lea, ni se pastreaza cea dintai descriere detaliata a locului: "Casa
lui Zaharia se afla la poalele unui munte, putin mai la vest de Ierusalim. La aceasta casa a lui Zaharia a venit Preasfanta Nascatoare
de Dumnezeu, pentru a o vizita pe verisoara ai, Elisabeta. In aceasta casa s-a nascut Sfantul Ioan Botezatorul. Acum, pe acest loc
se inalta o biserica foarte inalta. Pe partea stanga, dupa intrarea in biserica, sub un mic Altar, se afla o micuta pestera. In aceasta
pestera a fost nascut Sfantul Ioan."
 92

O mare si frumoasa biserica se inalta pe acest loc inca din perioada cruciatilor. In orice caz, imediat dupa caderea Imperiului Latin, in
anul 1187, cladirea bisericii a fost mult redusa de catre localnicii musulmani, din aceasta ei facand grajd pentru adapostit vitele, mai
bine de patru secole. Biserica cruciatilor a fost distrusa de Saladin sau, mai exact, a fost transformata intr-un mare han.

Mai multi pelerini scriitori au marturisit despre situatia grea a Bisericii Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul din Ain Karem, pana in
momentul in care franciscanii au recuperat acest loc sfant, in secolul al XVII-lea. Odata cu venirea acestora, cladirea bisericii si
anexele acesteia au inceput a fi curatate si folosite potrivit scopului lor initial. Biserica din Ain Karem a fost redata cultului crestin.

Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul din Ain Karem - arhitectura

Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul din Ain Karem pastreaza capele si morminte foarte vechi, alaturi de aportul mai nou al
cruciatilor. Planul bisericii, din imaginea de mai jos, este urmatorul: 1. Cripta in care s-a nascut Sfantul Ioan Botezatorul; 2. Biserica
din secolele XI-XII; 3. Capela Martirilor, cu inscriptii si morminte, din secolul al V-lea; 4. Capela de Sud, din secolul al VII-lea; 5. Locul
in care se faceau spalarile rituale, din primul secol; 6-7. Sala Cruciatilor, din secolul al XII-lea.
 93

Partea cea mai consistenta a bisericii a fost zidita in secolul al XI-lea, exceptie facand domul acesteia, care a fost terminat in secolul
al XII-lea. Cripta ce aminteste locul in care a avut loc Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul se afla in partea stanga a Altarului. Cateva
trepte de piatra conduc spre o grota naturala, considerata ca facand parte din locuinta lui Zaharia.

In timpul lucrarilor de restaurare a fost descoperita, sub actualul portic al bisericii, o capela din secolul al V-lea sau al VI-lea, cu doua
morminte sapate in piatra din epoca romana. Inscriptia greceasca de pe unul din mozaicurile capelei da marturie ca este vorba de
mormintele unor martiri. Mai tarziu, catre secolele VII-VIII, evlavia crestina a vazut in aceste morminte locul de ingropare a pruncilor
nevinovati masacrati din porunca lui Irod.

Alaturi de aceasta capela a fost descoperita o alta capela, tot din epoca bizantina, iar in micuta curte din fata bisericii a fost
descoperita o statuie din marmura a lui Venus Pudica (sau Afrodita). Fragmentul dintr-o statuie a lui Venus, gasit pe acest loc, indica
posibilitatea ca aici sa fi existat si un antic templu pagan al romanilor.
In anul 1885, pe poartea intrarii in curtea bisericii, in partea stanga, s-a descoperit o inscriptie in limba greaca, lucrata in mozaic;
aceasta indeamna astfel: "Bucurati-va, O, Martiri ai Domnului!" In urma sapaturilor efectuate in anii 1941-1942, in curtea bisericii din
Ain Karem s-au descoperit unele ramasite de cladiri din perioada romana.
 94

Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul - Sfantul Ioan Iacob

Mareste imaginea.
Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Iudeii, numit si Wadi Kelt, este o manastire ortodoxa foarte veche, in care se
pastreaza Moastele Sfantului Ioan Iacob de la Neamt, numit si "Hozevitul". Manastirea se afla la o distanta de numai 20 de kilometri
de Ierusalim, pe drumul ce se indreapta spre Ierihon. Din parcarea pentru autocare, microbuze mai mici pornesc pe un drum abrupt
si pietruit, cale de mai bine de o ora, iar mai apoi, o ingusta poteca porneste spre poarta manastirii.
Valea numita "Wadi Kelt" strabate o insemnata parte din pustiul Iudeii. Valea pustiului Hozeva merge paralel cu drumul antic roman
ce leaga Ierusalimul de Ierihon, drum pe care cobora si samariteanul milostiv (Luca 10, 29-37). Manastirea este asezata pe panta
abrupta a malului vestic al vaii, intr-o regiune mai mult palestinana decat israeliteana.

Calugarii crestini au inceput a se aseza in pustiul Iudeii inca din secolul al IV-lea. Intre secolele V si VI, desertul Iudeii a devenit un
deosebit de puternic focar monahal, aici fiind intemeiate mai bine de 70 de manastiri si sihastrii calugaresti, care de care mai
ascunse si mai greu accesibile.
Primii calugari de aici, cunoscuti cu numele, sunt Prono, Ilie, Gannaios, Ainan si Zenon, ei asezandu-se in vale prin anul 420. O
micuta capela, zidita de catre cinci calugari sihastri, a fost transformata in manastire in jurul anului 480, de catre Sfantul Ioan Tebeul,
calugar venit din Theba Egiptului.

Complexul monahal dateaza inca din secolul al VI-lea, el pastrandu-si capelele si gradinile, pe care la ingrijesc si in care vietuiesc un
grup de calugari greci. La manastire se ajunge pe o poteca pietruita ce strabate valea pustiului, trecand peste firul de apa ce se
strecoara prin capatul de jos al acesteia. Poteca pietruita ce porneste spre manastire incepe din dreptul unui portal de piatra in trei
arce, pe care este trecut numele sihastriei.
 95

Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozeva - scurt istoric

Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul este sapata intr-un perete de stanca, pe locul unei stravechi asezari monahale, de la
inceputul veacului al V-lea, situata la apus de Ierihon, pe valea paraului Horat - Cherit - din Vechiul Testament, numit azi Hozeva, in
preajma caruia a trait Proorocul Ilie, in timpul prigonirii lui catre regele Ahab.

Manastirea greco-ortodoxa a fost intemeiata prin secolul al V-lea (sau al VI-lea), de catre Ioan din Theba. Dupa tunderea in
monahism, acesta a plecat din Theba Egiptului si a venit in pustiul Iudeii, in anul 480. Aici, el si-a gasit o pestera in care s-a instalat
ca sihastru.
Manastirea a fost numita "Sfantul Gheorghe Hozevitul" dupa numele celui mai renumit calugar ce a vietuit in aceasta, anume
Gheorghe din Coziba (Hozeva). In cadrul secolului al VI-lea, manastirea a ajuns foarte renumita, ea avand drept conducator
duhovnicesc pe Sfantul Gheorghe din Coziba, nascut in Cipru, in jurul anului 550.

Distrusa in anul 614, de catre persii necredinciosi, manastirea a fost reconstruita in perioada cruciatilor. In urma atacului nesabuit, 40
de calugari cu viata sfanta au fost martirizati. Dupa alungarea cruciatilor din Tara Sfanta, manastirea a ramas mai mult parasita,
datorita noilor randuiri.
O inscriptie in limbile greaca si araba, asezata deasupra vechii intrari in manastire, aminteste reconstruirea acesteia in anul 1179, de
catre imparatul Manuel I Comneanul (1143-1180). In anul 1483, pelerinul Felix Fabri a gasit aici numai o serie de ruine.
 96

In anul 1878, un calugar grec, numit Calinic, s-a asezat intre vechile ziduri monahale din pustiul Iudeii, restaurand complet
manastirea. Lucrarile de reparatii s-au incheiat in anul 1901. Cea mai veche parte din manastire este mozaicul de pe podeaua
Bisericii Sfantul Ioan si Sfantul Gheorghe, care dateaza inca din secolul al VI-lea.
Iitial, biserica manastirii era inchinata Maicii Domnului. Astazi insa, dupa reconstruiri si renasteri, biserica poarta drept hram pe
Sfantul Gheorghe Hozevitul si pe Sfantul Ioan Iacob de la Neamt.
 97

Sfintele Moaste (craniile) ale calugarilor omorati de catre persi sunt pastrate intr-un paraclis de langa biserica centrala, unde se afla
si Moastele intregi ale Sfantului Ioan Iacob de la Neamt. Tot aici se pastreaza si mormantul Sfantului Gheorghe Hozevitul.
Potrivit traditiei locului, aici se afla pestera in care Sfantul Ilie Tesviteanul a petrecut vreme de trei ani si sase luni, mai inainte de a
urca pe Muntele Sinai. In pestera Sfantului Ilie se pastreaza icoana acestuia, in care sfantul este infatisat ca fiind hranit in chip
minunat de catre corbi.

"Si a zis Domnul catre Ilie: "Du-te de aici, indreapta-te spre rasarit si te ascunde la paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Apa vei
bea din acel parau, iar mancare am poruncit corbilor sa-ti aduca acolo!" Si a plecat Ilie si a facut dupa cuvantul Domnului; s-a dus si
a sezut la paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Corbii ii aduceau paine si carne dimineata, paine si carne seara; iar apa bea din
parau. Dupa o vreme paraul a secat, nemaifiind ploaie pe pamant. Atunci a fost cuvantul Domnului catre Ilie, zicand: "Scoala si du-te
la Sarepta Sidonului si sezi acolo, caci iata am poruncit unei femei vaduve sa te hraneasca!" (III Regi 17, 2-9)

In vechime, mai circula pe alocuri si traditia conform careia Dreptul Ioachim, tatal Maicii Domnului, s-a ascuns in aceste locuri,
postind si rugandu-se, vreme de 40 de zile, pana ce un inger al Domnului i-a spus ca Dreapta Ana, sotia lui, va ramane insarcinata si
va naste o fata, care va fi Maica a Domnului.
Sfantul Gheorghe Hozevitul
Sfantul Gheorghe Hozevitul este praznuit in data de 8 ianuarie. Parasindu-si patria si neamul, cat si toata desfatarea lumeasca,
sfantul a venit la Ierusalim, spre a se inchina la Sfantul Mormant, cat si la toate locurile cele sfinte. Cu aceasta ocazie, el intra in
manastirea ce se va numi "Hozeva".
 98

Sfantul s-a nevoit ani indelungati in Pestera Sfantului Ilie, intru rugaciuni, osteneli si post indelungat. Sfintele sale moaste se pot
cinsti in biserica manastirii, prin puterea lui Dumnezeu ele facand mari si multe minuni.
Sfantul Ioan Iacob de la Neamt - Hozevitul
Sfantul Ioan Iacob de la Manastirea Neamt s-a nascut in anul 1913 si a trecut la cele vesnice in data de 5 august 1960, la varsta de
47 de ani. Sfantul a ajuns si Tara Sfanta si a mers la Asezamantul Romanesc de la Iordan, unde a devenit indrumator duhovnicesc.
Cu toate acestea ravnitorul egumen nu era multumit de nevointele sale si dorea o vietuire mai aspra, intr-un loc mai pustiu asemenea
marilor anahoreti din epoca de aur a crestinismului.

Cuviosul Parinte Ioan s-a retras in Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul, loc in care se afla si pestera unde a trait pentru o vreme
si Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul. Aici, au trait in vechime mii de calugari multi dintre ei martirizati in vremea persilor. Poate tocmai de
aceea si cuviosul roman a ales pentru nevointa aceasta manastire, in care insa a locuit o vreme scurta, pentru ca in anul 1953 se
retrage intr-o alta pestera din apropiere, unde a ramas pana la sfarsitul vietii, in cea mai severa schimnicie.
In aceasta pestera sapata in stanca abrupta a muntelui cuviosul isi petrecea zilele in cea mai inalta rugaciune si post, odihnindu-se
pe o rogojina asternuta pe o scandura si hranindu-se cu putine merinde uscate. In aceasta asezare saraca s-a smerit si s-a rugat
cuviosul Ioan vreme de opt ani, rabdand frigul, foamea, setea, arsita, boala si lipsurile si ispitele de tot felul.
 99

Trupul sfantului a fost asezat in pestera mormintelor, in locul pe care si-l pregatise el insusi, de mai inainte. La moartea lui multimi de
pasari s-au adunat la manastire, in chip minunat. Timp de douazeci de ani, cinstitul trup al cuviosului s-a odihnit in mormantul din
Pestera Sfanta Ana. In luna august 1980, prin pronia dumnezeiasca, deschizandu-se mormantul sau, trupul cuviosului a fost gasit
intreg, neputrezit si raspandind miros de buna mireasma. Moastele sale au fost stramutate, cu mare procesiune, in Manastirea
Sfantul Gheorghe Hozevitul si asezate in paraclisul acesteia.

Pentru viata sa sfanta, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din 20 iunie 1992, a proclamat canonizarea
Cuviosului Ioan Iacob si pomenirea lui in randul sfintilor, cu numele de "Cuviosul Ioan cel Nou Romanul", "Ioan Iacob de la Neamt"
sau "Hozevitul", avand drept data de praznuire ziua de 5 august.
 100

Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozeva - program

Manastirea este deschiza zilnic, potrivit urmatorului program: de duminica pana vineri, intre orele 08:00 - 11:00 si intre orele 15:00 -
17:00; sambata, intre orele 09:00 si 12:00 (GMT + 2 ore).