Zeița Hera

Florea Raluca Georgiana

Clasa a IX a B
HERA, ZEITA RAZBUNATOARE A GRECIEI ANTICE

• Hera s-a căsătorit cu fratele ei, Zeus și este numită Regina Cerului. Una dintre caracteristicile ei
este natura ei geloasa și răzbunătoare împotriva celorlalte iubite ale lui Zeus și a urmașilor,
dar și împotriva muritorilor care trec de ea. Drept exemplu, suparata pe printul troian Paris,
pentru ca a preferat-o pe Afrodita, Hera i-a ajutat pe greci in razboiul Troian si nu s-a linistit
pana cand Troia a fost distrusa.
• Hera este frecvent observată cu animalele pe care le consideră sacre, inclusiv vaca, leul șau
păunul. Portretizata ca fiind maiestuoasa și solemna, Hera poate avea o rodie în mână,
emblemă a sângelui fertil si a mortii, de asemenea, fiind reprezentata tinand in mana un
sceptru sub forma unei capsule de mac de opium. Erudit al mitologiei grecești, Walter Burkert
scrie în Religia greacă: "Cu toate acestea, există amintiri ale unei reprezentări anonime
anterioare, ca un pilon în Argos și ca o sculptură în Samos". Omologul ei în religia Romei
antice a fost Iuno sau Iunona.
 HERA
•În această calitate, ea era considerată
protectoarea căminului, a căsătoriei şi,
în general, a femeilor măritate. Cu Zeus,
Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe,
Hefaistos şi Eileithyia. Împărţind tronul,
dar nu şi puterea marelui ei stăpân, Hera
este adesea înfăţişată ca o soţie geloasă
şi nesăbuit de violentă, care uşor se
simte jignită şi nu pregetă să se răzbune
crunt pentru toate infidelităţile săvârşite
de soţul ei. Adeseori, mânia este
capricioasă şi nejustificată.
 HERA ȘI ZEUS
•Gelozia Herei nu este necunoscută,
la fel şi tendinţa lui Zeus de a o înşela
pe puternica zeiţă ce nu va lăsa
lucrurile să se rezolve de la sine. Deşi
au avut împreună o sumedenie de
copii, cei doi au avut şi numeroase
conflicte, Hera răzbunându-se de
fiecare dată pentru infidelităţile lui
Zeus, iar acesta din urmă încercând
mereu să „repare” sau să atenueze
daunele aduse de soţia sa a cărei
mânie nu putea fi oprită cu uşurinţă.
 Hera
► Atribute. De obicei apare reprezentată ca
o figură feminină solemnă şi maiestuoasă,
adesea de vârstă matură, cu fruntea înaltă,
ochii mari şi o expresie solemnă şi trufaşă.
Adesea părul îi este împodobit cu o coroană
sau cu o diademă. De multe ori, un văl îi
acoperă umerii, ca simbol al rolului său de
soţie a lui Zeus. Diadema, vălul, sceptrul şi
păunul constituie atributele sale caracteristice.
• gura râului Sele, capul Lacinion.
► Răspândirea cultului. Hera era venerată
practic peste tot în Grecia. Unul dintre
principalele sale temple se afla la Argos, iar
un altul la Samos; celebru era şi templul său
din Olimpia. Alte sanctuare se aflau la
Sparta, Micene şi Tirint. Cultul s-a extins din
Argos în întregul Pelopones, de la Olimpia la
Sicion şi Corint, în Beoţia, Eubeea, Creta şi
Corfu; principalele centre din apus se aflau la
Selinunt, Crotona, Paestum, Heraionul de la
•