În vreme de război

-fișă de lucru-

DESCRIE simptomele și evoluția obsesiei lui Stavrache spre nebunie așa cum aceasta
este prezentată în textul utilizând fișa de observație medicală atașată fișei de lucru.

FIȘĂ DE EVALUARE PSIHIATRICĂ

Numele și prenumele pacientului: Georgescu Stavrache

Vârsta: 56 de ani
Diagnostic prezumtiv: Schizofrenie
Data evaluării: 25.03.2020
Numele evaluatorului: Druță Eduard-Ionuț

Simptomele lui Stavrache

 Sentimentul de culpă-atunci când avocatul care se ocupă de moștenirea fratelui său pare să-l
acuze din priviri.
 Suspiciozitate- suspectează și analizează orice sunet îngrijorător sau persoane străine
 Gândurile neobișnuite- sunt prezentate în finalul textului când pare să piardă controlul
realității

Evoluția obsesiei lui Stavrache spre nebuunie din textul dat este prezentată astfel:

În primă instanță popa Iancu îl imploră pe Stavrache să nu deschidă, dar aceesta nu ascultă
sfatul preotului și îl împinge în altă cameră și deschide ușa hanului pentru că nu vrea să piardă
clienții. Punctul maxim al lăcomiei, din această scenă, este atins prin dorința hangiului de a face tot
posibilul să le facă mofturile pentru a avea pe ce să le ia cât mai mulți bani.

La primirea primei scrisori din partea fratelui său acesta se închide în cameră pentru a nu fi
surprins și descoperit. Acesta este nemulțumit de veștile primite, înciudat și intrigat de faptul că
fratele său s-ar putea întoarce curând prin îndeplinirea misiunilor dar și de incompetența
judecătorilor ce nu fuseseră în stare să afle cine a fost căpetenia hoților, astfel nemulțumirile și
întrebările legate de aceste fapte se transformă într-o dezamăgire totală.=>este precaut și
nerăbdător. Tot în momentul primirii aceste scrisori Stavrache ne este prezentat prin intermediul
caracterizării directe făcută de autor,astfel acesta este dominat de frică, întrucât crede că s-ar putea
întâmpla ceva care să-i tulbure liniștea.(acesta este invidios pe victoriile fratelui său și nu vrea să se
bucure de faptele lui de eroism)

Lăcomia este din ce în ce mai mare pe averea fratelui său, lăsată de izbeliște, nemoștenită și
nerevendicată de nimeni, avere pe care chiar el vrea să o dețină pentru că este singura rudă rămasă
în viață. Lăcomia lui nu încetează întrucât devine obsedat de faptul că cineva i-ar putea lua averea.
Astfel,din cauza creșterii progresive a lăcomiei,dar și a faptului că avocatul îi spune că l-ar
putea deranja, „fobia” lui Stavrache devine o adevărată nebunie, neputând să distingă lumea reală
de cea ireală, neștiind unde este plasat.
La întoarcerea reală a fratelui său acesta se închină disperat și face mătănii în fața icoanei
punându-se apoi în pat în încercarea de a se rupe cu totul de lumea reală, lucru imposibil ce-l face să
sară pentru ultima oară la gâtul fratelui său într-un mod cât se poate de real și nu halucinant de data
aceasta, chinuit fiind de întrebarea „Gândeai c-am murit, neică?”. În cadrul acestei secvențe nebunia
lui atinge apogeul.

Argumentează care este rolul naturii în episodul dinaintea halucinației hangiului:

Cea de-a doua apariție de coșmar are loc într-o noapte, când, încercând să doarmă, o „ploaie
rece de toamnă” legăna cu „mișcarea sunetelor” gândurile omului, care se roteau în cercuri din ce în
ce mai largi și „tot mai domol”,.Elementele de natură sugerează starea de spirit a personajului.
Mediul înconjurător are o influență extrem de mare asupra psihicului uman,așa cum se
întâmplă și în cazul lui Stavrache.

 Ploaia simbolizează apăsarea și tristețea,timpul de meditație.

 Frigul sugerează teama,frica.

Stavrache asociază ploaia cu sunetul trâmbițelor deoarece,în sinea lui se simte vinovat
pentru că el a fost cel care l-a îndemnat pe fratele lui său să își piardă urma,alăturându-se armatei.

Tot cadrul natural nu face altceva decât să reîmprospăteze imaginile și sentimentele pe care
le-a trăit când fratele lui a fost pentru ultima dată în han.

Argumentează rolul descrierii cadrului natural de la finalul nuvelei:

Viscolul de la finalul nuvelei este în perfectă simbioză cu tot ceea ce era în mintea lui
Stavrache, apogeul nebuniei, punctul culminant al episodului intens de trăiri lăuntrice.
„Viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân” in acest
mod atât sufletul lui Stravache cât și spațiul hanului în care lucra se vor sfârși. Nebunia lui
Stavrache va duce la sfârșitul ființei sale materiale căci din punct de vedere fizic acesta va muri, se
va pierde iar spațiul construit de el- hanul se va pierde,în urma viscolulului, care sugerează etapele
dificile prin care a trecut favorizat de prezența lui Iancu în viața sa.
Astfel,putem observa o strânsă legătură între natură și evoluția patologiei personajului. Ploaia
măruntă și rece de toamnă cade „ în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit.”.
 Identifică reperul spațial al acțiunii și cel temporal.
Din punct de vedere temporal, acțiunea începe în primăvara anului 1877 și se desfășoară de-a
lungul a circa cinci ani, în care este urmărită viața cârciumarului Stavrache. Spațial, acțiunea din
nuvela „În vreme de război” se desfășoară într-un spațiu neprecizat(vag), nedeterminat suficient, „la
capătul pădurii Dobrenilor” sau în hanul situat chiar „în drum”.

FDSGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGG
GGGGGGGGGGGGGGGGGGG

Druță Eduard-Ionuț
Clasa a XI-a D
Grupa III