In vreme de razboi

de Ion Luca Caragiale

-caracterizare-

In vreme de razboi este o nuvela realist psihologica cu
accente naturaliste,scrisa de Ion Luca Caragiale si publicata
pentru prima oara in 1898.
Perspectiva narativa este reprezentata de naratorul
omniscient si naratiunea la persoana a III a ,care ilustreaza
zbuciumul interior al protagonistului.Perspectiva temporala
este cronologica,bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea
derularii lor,iar cea spatiala prezinta atat un spatiu real,al
hanului,cat si unul imaginar inchis,al obsesiei ce chinuie
constiinta personajului.
Titlul este reprezentativ pentru perioada in care se
desfasoara evenimentele operei,razboiul de independenta din
1877.
Actiunea are loc in timpul razboiului de independenta in
satul Podeni,la hanul personajului Savrache.
Stavrache este caracterizat la inceputul textului direct de
atre narator,iar mai apoi indirect prin actiunile sale.
Fiind o nuvela realist psihologica,conflictul este unul
interior dintre personaj,mustrarile de onstiinta si temerile sale.
Stavrache,hangiu,personajul principal al nuvelei este
aracterizat direct cat si indirect.Daca la inceput ni se face
cunostinta cu omul onest,revoltat de actiunile fratelui sau
Cum?...Nenorocitule !sa fugi !sa piei !... ,pe parcursul
defasurarii actiunii facem cunostinta u o alta latura a
acestuia,dominata de frica,neliniste si in cele din urma de
nebunie.
Lacomia lui Stavrache se face vizibila indirect in momentul
sosirii in miez de noapte a unui grup galagios.Desi popa Iancu il
implora sa nu deschida,din dorinta de a nu pierde clientii
hangiului,il impinge pe fratele sau in alta camera,tot aici ne este
prezentata puterea de convingere a hangiului prin convingerea
fratelui sau de a pleca la razboi ca voluntar alaturi de clientii
militari.Mai da dovada de ingeniozitate prin planul sau de a-si
scapa fratele de inchisoare dar si de prefacatorie prin
convingerea militarilor ca Iancu este un simplu cetatean dornic
sa-si apere tara.
Stavrache este precaut si nerabdator la primirea primei
scrisori de la fratele sau,inchizandu-se in camera pentru a nu fi
descoperit.Este nemultumit de vestile primite,cum ca fratele
sau s-ar putea intoarce in curand acasa si de faptul ca jucatorii
erau incapabili sa afle cine e capetenia bandei de hoti,acesta
nemultumit mototoleste si arunca scrisoarea.
La primirea celei de-a doua scrisori ce anunta moartea
fratelui sau ,lucrurile se shimba,hangiul a plans multa strans
bine scrisoarea si a plecat la targ sa intrebe pe avocat cu ce
forme intra cineva in stapanirea averii,el fiind aparent intristat
de vesti,o tristete ce nu dureaza prea mult caci era mai
interesat de cum poate intra in posesia averii fratelui sau.
Samanta nebuniei acestuia e sadita in momentul in care
avocatul i-a zis in gluma ca doar popa poate lua
averea.Stavrache incepe sa il viseze pe fratele sau si sa piarda
contactul cu realitatea,este un om religios deoarece folosea
rugaciunea si faptele crestinesti ca o modalitate de a scapa de
cosmaruri.
Intr-un final fratele sau reaparepentru a-si cere averea
inapoi,moment in care Stavrache innebuneste de tot,isi ataca
fratele iar apoi imobilizat incepe sa cante popeste.
Putem spune deci ca Stavrache,de-a lungul desfasurarii
actiunii trece printr-un declin moral si psihologi pana la pragul
atingerii nebuniei,el fiind modelul omului avar.