12.

Metoda apropierii de extrem, sau metoda variaţiei parţiale a lui Sturm

12.1. Introducere
În cadrul acestei teme ne propunem să descriem o metodă elementară de
demonstrare a unor inegalităţi, propusă în 1884 de matematicianul german R.
Sturm.
Metoda este prezentată pe larg în revista sovietică Kvant
(nr. 1/1981) şi se referă la inegalităţi cu funcţii de mai multe variabile, în care se
fixează pentru moment o parte din variabile, lăsând să varieze una sau două
dintre acestea. De aceea metoda este cunoscută şi sub numele de “metoda
variaţiei parţiale”.
Metoda lui Sturm de demonstrare a unor inegalităţi în care apar n, n≥2
numere reale constă în a studia comportarea unei expresii mai simple, de două
variabile, atunci când acestea iau valori apropiate, în ipoteza că suma sau
produsul lor este o mărime constantă. Raţionamentul continuă în cazul a n
numere în care cel puţin două sunt distincte şi se aplică rezultatul obţinut
anterior de mai multe ori.
Studiul riguros al funcţiilor de mai multe variabile se face cu ajutorul
analizei matematice şi depăşeşte nivelul cunoştinţelor de liceu.
Primul exemplu, preluat din revista citată, are ca scop descrierea
metodei la o problemă de geometrie.

Bibliografie

• Gh. Eckstein, Metoda apropierii de extrem a lui Sturm, RMT 1/1984 pag
3-10
• M. Ganga, Teme şi probleme de matematica,Ed tehnica, Bucureşti,
1991, pag 117-123

118