Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Codul bifazic
Se utilizeaza trei variante ale acestui cod: BIΦ-L, BIΦ-M si BIΦ-S. Prima varianta
este cunoscuta si sub denumirea de codare Manchester, si va fi prezentata ulterior.
Codurile BIΦ-M si BIΦ-S presupun aparitia unei tranzitii la inceputul oricarui
interval de bit. Pentru codul BIΦ-M daca bitul este de „1”, atunci o a doua tranzitie
va apare la mijlocul intervalului de bit. Pentru transmisia unui „0” nu se va mai
produce nici un fel de tranzitie. Codarea BIΦ-S este exact inversa codarii BIΦ-M:
tranzitie la jumatatea intervalului daca se transmite „0” si lipsa unei tranzitii daca se
transmite „1”.
Codul Manchester
Codul Manchester determina o tranzitie pentru semnalul emis, tranzitie care apare la
mijlocul fiecarei perioade de bit. Astfel, un „1” este reprezentat printr-o tranzite de la
nivelul -V la nivelul +V, in timp ce unei tranzitii de la nivelul +V la nivelul -V ii
corespunde un „0”. In cazul sirurilor de biti identici este necesara o tranzitie
suplimentara care asigura revenirea semnalului la nivelul corespunzator. In acest fel
se asigura sincronizarea intre emitator si receptor, chiar si in cazul transmisiei unor
secvente lungi de „0” sau „1”. In plus, deoarece simbolurile binare sunt reprezentate
prin tranzitii si nu prin nivele de tensiune (stari) ca la codurile de tip NRZ, scade
probabilitatea aparitiei unor erori cauzate de zgomotul din mediul de transmisie.
Zgomotul care afecteaza semnalul poate modifica nivelele transmise, dar este putin
probabil ca el sa duca la inversarea tranzitiei sau la eliminarea ei.
Codul Miller
Codul Miller se obtine din codul Bifazic-S prin eliminarea unei tranzitii din doua.
Altfel spus, semnalul codat Miller prezinta tranzitii numai la tranzitiile de un anume
sens ale semnalul bifazic diferential. Acest cod prezinta avantajul unui spectru de
frecvente mai ingust, energia fiind concentrata in banda [0.4-1.2]fN. Tot datorita
acestei concentrari a energiei intr-o banda ingusta, imunitatea la perturbatii este mai
mare decat in cazul codului bifazic. Prin eliminarea a jumatate din tranzitiile codului
bifazic rezulta un debit codat dublu. Exista cel putin o tranzitie la doi biti
(corespunzatoare situatiei cele mai defavorabile 101), avand o buna capacitate de
sincronizare. Codul Miller este recomandat sa fie folosit la debite de peste 2400bps,
si se utilizeaza in inregistrarile magnetice.
Codul AMI (Alternate Mark Inversion)
In codul AMI "1" logic se codeaza alternativ ca +V si −V , iar "0" logic este
reprezentat prin tensiune zero. In acest mod, se obtine un semnal cu trei niveluri de
amplitudine (pseudoternar) a carui componenta de curent continuu este nula, iar
componentele de frecventa joasa sunt nesemnificative. Largimea de banda a codului
AMI este mai ingusta decat cea a codului bifazic, puterea este concentrata la
frecvente mai inalte. Energia este concentrata in banda [0.6-1.5]fN, imbinand
avantajele codurilor Manchester si Miller. Capacitatea de sincronizare a codului este
slaba deoarece secventele lungi de "0" sunt codate fara nici o tranzitie.