Teste TIC PDF

EVALUAREA FINALA
Teste grilă
Fiecare raspuns corect este notat cu 0.5 puncte (total 9+un punct din oficiu)
1. Care din afirmațiile de mai jos sunt adevarate?

2. Ştirea întruneşte caracteristicile (calităţile) de informaţie în sensul că reflectă
realităţi obiective.
3. Opinia este subiectivă, deci nu poate fi o informatie.
4. Zvonul reprezintă, ca şi opinia distructivă, o ştire neinteresantă, neverificată sau
tendenţioasă.
5. Informaţia este definită ca fiind „o formulă scrisă succeptibilă de a aduce o
cunoştinţă”
a. 1+2
b. 2+4
c. 3+2
d. Toate afirmatiile sunt adevarate
e. Nici una din afirmatii nu este adevarata
Raspuns corect: D
2. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor, acestea sunt privite din urmatoarele

puncte de vedere:
1. Din punct de vedere sintactic
2. Din punct de vedere semantic,
3. Din punct de vedere pragmatic,
a. 1+2+3
b. 2+3
c. 1+3
d. Nici una dintre afirmatii nu este corecta
Raspuns corect: A
3. Elementele componente ale unui sistem sunt:

1. intrari
2. prelucrai (procese)
3. iesiri
a. 1+3
b. 2+3
c. 1+2
d. 1+2+3
e. Nici unul din elementele de mai sus nu sunt caracteristice unui sistem
Raspuns corect: D
4. Verificarea, transmiterea şi stocarea datelor pe diferiţi purtători tehnici de informaţii, sunt :

a. sarcini ale sistemului informatic,
b. componente hardwer ale sistemului informatic
c. .nu sunt elemente caracteristice sistemelor informationale
Raspuns corect: A
5. Care din elentele de mai jos intra in sarcina sistemului informational?

1. Asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor;
2. Reducerea costului informaţiei;
3. Prelucrarea manuală sau automată a datelor în concordanţă cu cerinţele conducerii;
a. 1+3
b. 1+2
c. 1+2+3
d. Nici unul dintre acestea
Raspuns corect: C
6. Privitor la raportul dintre sistemul informatic si sistemul informational, care din
afirmatiile de mai jos sunt adevarate?:
a) sistemul informatic este identic cu sistemul informational;
b) sistemul informatic este inclus in sistemul informational;
c) sistemul informational este inclus in sistemul informatic;
Raspuns corect: B
7. Dintre cele cinci componente de mai jos trei formează unitatea centrală. Indicați care
este varianta corectă:
1. unitatea de intrare;
2. unitatea de memorie internă;
3. unitatea de ieșire;
4. unitatea aritmetico-logică;
5. unitatea de comandă și control.
a) 1+2+3
b) 1+4+5
c) 2+4+5
d) 2+3+4
e) 2+3+5
Raspuns corect: C
8. Echipamentele periferice reprezintă ansamblul de componente care pot fi conectate cu

unitatea centrală de prelucrare, pentru a obţine o anumită configuraţie.
True/Fals
Răspuns corect: True
9. Prin componenta software, utilizatorul transmite calculatorului metodele de gestiune a

resurselor, logica prelucrării datelor precum şi modelele de structurare şi redare sau
stocare a acestora.
True/Fals
10. Care din afirmațiile de mai jos este corectă?:

a. pachetul de programe Microsoft Office conține programul de calcul tabelar Word ;
b. pachetul de programe Microsoft Office conține programul de texte Excel;
c. pachetul de programe Microsoft Office conține programul de grafică Access;
d. pachetul de programe Microsoft Office conține programul de gestionare a bazelor de
date PowerPoint;
e. pachetul de programe Microsoft Office contine programul de texte Word;
Raspuns corect: E
11. Care din afirmațiile de mai jos NU sunt corecte ? :

a. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office nu lucrează la fel și nu folosesc aceleași
concepte pentru a asigura legătura cu calculatorul;
b. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office lucrează la fel și folosesc aceleași metode
pentru a asigura legătura cu calculatorul;
c. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office lucrează la fel și folosesc aceleași tehnici
pentru realizarea interfeței;
d. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office lucrează la fel și folosesc aceleași metode
pentru realizarea interfeței;
Raspuns corect: A
2
12. Care din afirmațiile de mai jos sunt corecte ?
a. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office lucrează la fel și folosesc aceleași concepte
pentru a asigura legătura cu calculatorul;
b. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office nu lucrează la fel și nu folosesc aceleași
metode pentru a asigura legătura cu calculatorul;
c. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office nu lucrează la fel și nu folosesc aceleași
tehnici pentru realizarea interfeței;
d. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office nu lucrează la fel și nu folosesc aceleasi
metode pentru realizarea interfeței;
Raspuns corect: A
13. Procesorul de texte Word este:

a. un procesor de texte
b. un program tabelar de calcule
c. un program pentru gestionarea bazelor de date
d. un program cu ajutorul căruia realizăm prezentări-slid-uri
Raspuns corect: A
14. Elemntul de bază al procesorului de texte Word este:

a. slid-ul
b. documentul
c. tabelul
d. registrul de calcul
Raspuns corect: B
15. Elemntul de bază al programului de prezentări PowerPoint este:

a. slid-ul
b. documentul
c. tabelul
d. registru de calcul
Raspuns corect: A
16. Care din afirmațiile de mai jos NU este adevarată ?

a. Folosite împreună, elementele din sistemul Mocrosoft Office 2007 ne ajută să
adresăm și nevoi de business;
b. Față de edițiile de bază pentru desktop, versiunea Office 2007 nu include noi
programe;
c. Pe lângă edițiile de bază pentru desktop, versiunea Office 2007 include noi
servere care adaugă valoare abilităților de operare pe care utilizatorii le au deja;
d. Pe lângă edițiile de bază pentru desktop, versiunea Office 2007 include noi
servicii care adaugă valoare abilităților de operare pe care utilizatorii le au deja;
Raspuns corect: B
17. Care din elementele de mai jos formează noua interfață Office 2007 :
1. butonul Office;
2. bara de instrumente acces rapid;
3. panglica;
a. 1+3
b. 2+3
c. 1+2+3
3
d. Nici unul dintre acestea
Raspuns corect: C
18. Butonul Office din Office 2007 :

1. este butonul din partea stângă sus a ferestrei Office
2. ascunde de fapt comenzile de intrare și ieșire a materialului electronic folosit de noi
3. de aici încăracăm, creăm, exportăm și tipărim proiectele la care lucrăm.
Care din afirmații este corectă?
a. 1+3
b. 1+2
c. 2+3
d. 1+2+3
Raspuns corect: D
19. Funcțiile editorului de texte Word, concretizate în ansamblu în comenzi grupate pe

submeniuri ale meniului principal, sunt:
1. Crearea și corectarea documentelor;
2. Editarea documentelor;
3. Tipărirea documentelor;
4. Lucrul cu mai multe documente;
a. 2+3
b. 4+3
c. 1+2+3+4
d. nici unul dintre acestea
Raspuns corect: C
20. Care din elementele de mai jos sunt funcții ale editorului de texte Word:
1. Gestiunea documentelor pe suporturi magnetice
2. Operații cu blocuri de texte;
a. nici unul din elementele de mai sus nu sunt funcții ale editorului de texte Word
b. toate elementele de mai sus fac parte din funcțiile editorului de texte Word
c. numai 2+4 sunt funcții ale editorului de texte Word
d. numai 1+3 sunt funcții ale editorului de texte Word
Raspuns corect: B
21. Produsul-program Word :
1.face parte din pachetul de programe Microsoft Office;
2. este realizat de firma Microsoft ;
3. este un pachet de programe dedicat sistemelor informatice de birou;
4. este unul dintre cele mai performante procesoare de texte disponibile pe PC-uri ;
Care din afirmații sunt caracteristice programului Word?
a. 1+3
b. 2+4
c. 1+2+3+4
d. Nici unul dintre ele
Raspuns corect: C
22. Care din afirmațiile de mai jos este adevarată:
1. Tehnoredactarea este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic
pentru a fi tipărit.
4
2. Documentul este o entitate formată din text şi diferite obiecte (tabele, imagini
grafice, expresii matematice...) care aparţin aceleiaşi lucrări (au o legătură logică de
conţinut).
3. Prin operaţia de tehnoredactare se va obţine un document uşor de citit, cu aspect
plăcut şi cu o formă de prezentare corespunzătoare conţinutului.
4. Documentul poate fi o scrisoare, un articol, o revistă, un ziar, o broşură, o prezentare,
o teză...
a. toate afirmatiile sunt adevarate
b. nici una din afirmatii nu este adevarata
c. numai 2+4 sunt adevarate
d. numai 1+3 sunt adevarate
Raspuns corect: A
23. Prima operație care se efectuează pentru crearea unui document în Word este:
a. se execută alegând opţiunea Save din meniul File;
b. se deschide meniul File şi se alege opţiunea New
c. se accesează meniul File şi un clic pe comanda Open
d. se activeaza meniul Edit din care selectam Paste
Raspuns corect: B
24. In procedura de realizare a unui desen, prima operatiune este:
b. se deschide meniul File şi se alege opţiunea New...sau: se indică butonul New de
pe bara standard
c. se acceseaza meniul File şi un clic pe comanda Open
d. se face clic pe simbolul desenului din bara Draw (forma cursorului se va
transforma într-o cruce);
Raspuns corect: D
25. Pentru a captura de imagini şi/sau a unor părţi din ecran se apasă tasta Print Screen,
pentru a memora imaginea ecranului în zona de memorie numită Clipboard, apoi se
deplasează cursorul în poziţia în care dorim să inserăm imaginea salvată; se face clic pe
meniul Edit, de unde activăm comanda Paste.
True/Fals
Raspuns corect: True
26. Foaia de calcul este:
a. o foaie de tip contabil care poate fi creată, prelucrată şi stocată pe suport magnetic
cu ajutorul calculatorului.
b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un
singur tip de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor
operaţii.
c. formată din litera sau combinaţia de litere care desemnează coloana şi numărul
care identifică rândul în care figurează celula;
d. expresia aritmetica utilizata pentru realizarea unor calcule cu datele numerice din
celulele foii de calcul;
Raspuns corect: A
27. Celula este:

b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un
operaţii.
5
c. formată din litera sau combinaţia de litere care desemnează coloana şi numărul
care identifică rândul în care figurează celula;
Raspuns corect: B
28. Adresa unei celule este:
a. o foaie de tip contabil care poate fi creată, prelucrată şi stocată pe suport magnetic cu
ajutorul calculatorului.
b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un singur
tip de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor operaţii.
c. formată din litera sau combinaţia de litere care desemnează coloana şi numărul care
identifică rândul în care figurează celula;
Raspuns corect: C
29. Formula este:

d. expresia aritmetică utilizată pentru realizarea unor calcule cu datele numerice din
Raspuns corect: D
30. Un registru Excel:

a. reprezintă un grup de foi de lucru;
b. este spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un
operaţii.
Raspuns corect: A
31. Linia 1 din panoul de control al interfeței Excel, este linia care conţine:
a. numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din dreapta sunt cele trei
butoane ale sistemului, destinate manipulării ecranului
b. cele nouă meniuri (comune şi cu efect similar cu Word, Acces, Power Point): File,
Edit, View, Insert, Format, Tools, table, Window, Help
c. icon-urile standard pentru apelarea celor mai frecvente operaţii(salvarea unui
document, deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui
document, etc)
d. o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru formatarea
textului care se introduce în foaia de calcul
e. bara de formule care afişează adresa şi conţinutul celulei curente şi vizualizează
funcţiile sau formulele introduse în celula curentă
Raspuns corect: A
6
document, etc)
Raspuns corect: B
document, etc)
Raspuns corect: C
document, etc)
Raspuns corect: D
document, etc)
Raspuns corect: E
7
36. Opțiunea OPEN:
a. Deschide un document nou sau un şablon
b. Deschide un document creat anterior, sau un şablon
c. Închide toate ferestrele documentului activ
d. Salvează noua versiune a documentului într-un alt fişier
Raspuns corect: B
37. Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni
folosind fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de
instrumente.
True/Fals
38. Tipurile de date care pot fi introduse în celulele unei foi de calcul Excel sunt:
1. text
2. numere
3. date calendaristice, ora
4. formule şi funcţii
Alegeți varianta corectă:
a. 1+3
b. 2+3+4
c. 1+2+3+4
d. 2+3
Raspuns corect: C
39. Copierea unor date (identice) în mai multe celule se face utilizând cursorul de tragere (+)
din colţul din dreapta jos al celulei şi “trăgând” peste celulele unde va fi copiat conţinutul
celulei de pornire.
True/Fals
40. Dacă se poziţionează cursorul mouse-ului pe linia de separare dintre coloane sau
rânduri aflată în capătul de coloană sau rând, nu se poate modifica lăţimea unei coloane
sau înălţimea unui rând.
True/Fals
Raspuns corect: Fals
41. Pentru inserarea celulelor se utilizează butoanele Insert –Rows.

True/Fals
42. Pentru inserarea rândurilor se utilizează butoanele Insert –Cells

True/Fals
43. Stilul este un grup de opţiuni de formatare ce pot fi aplicate unei celule sau grup de
celule și se referă la: formatul numerelor, fontul, alinierea, chenare, haşuri, etc.;
programul Excel are şase stiluri prestabilite.
True/Fals
44. Diagramele pot fi create pe aceeaşi foaie de lucru cu datele sau pe foi de lucru separate.
True/Fals
8
45. O deficiență majoră a programului Excel o constituie imposibilitatea de a adăuga foilor
de lucru imagini şi desene create cu alte programe, reproduceri.
True/Fals
46. Facilitatea Expert Pivot Table şi Pivot Chart (Pivot Table Wizard) poate fi utilizată
pentru rearanjarea rândurilor sau coloanelor unui tabel, pentru realizarea unei forme de
prezentare cât mai adecvate.
True/Fals
47. Programul Excel dispune de o serie de instrumente pentru: restricţionarea introducerii

datelor, evidenţa modificărilor, căutarea valorii corecte, generarea scenariilor,
programarea liniară (rezolvitor - solver).
True/Fals
48. Programul Excel nu dispune de un instrument adecvat pentru rezolvarea problemelor de

optimizare prin programare liniară.
True/Fals
9
FIŞA DISCIPLINEI
1. Date despre program
1.1.Instituţia de învăţământ superior Universitatea Spiru Haret
1.2.Facultatea Management
1.3.Departamentul Management si contabilitate
1.4.Domeniul de studii Management
1.5.Ciclul de studii Licentă
1.6.Programul de studii/Calificarea Management/Economist
2.Date despre disciplină

2.1.Denumirea disciplinei BAZELE INFORMATICII
2.2. Codul disciplinei M1105
2.3. Titularul activităţilor de curs Conf. univ. dr. CRUCERU GICA
2.4.Titularul activităţilor de Asist univ. Barbu Ilie Mircea
seminar
2.5. Anul de studiu 1 2.6.Semestrul 1 2.7. Tipul de Cv 2.8.Regimul O
evaluare disciplinei
3.Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)

3.1 Număr de ore pe săptămână 3 din care: 3.2 curs 1 3.3 seminar/laborator 2
3.4 Total ore din planul de 42 din care: 3.5 curs 14 3.6 seminar/laborator 28
învăţământ
Distribuţia fondului de timp ore
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 15
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 14
Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 15
Tutoriat 2
Examinări 2
Alte activităţi Proiect 10
3.7 Total ore studiu individual 58
3.9 Total ore pe semestru 100
3.10 Număr de credite 4
4. Precondiţii (acolo unde este cazul)

4.1 de curriculum
4.2 de competenţe
5. Condiţii ( acolo unde este cazul)

5.1. de desfăşurare a Prelegerile se desfăşoară în săli dotate cu echipament de predare multimedia
cursului
5.2. de desfăşurare a Laborator dotat cu Minim Windows Xp si Pachetul Office 2003/2007.
seminarului/laboratorului Recomandat Windows 7 şi pachetul Microsoft Office 2010
6. Competenţele specifice acumulate
Competenţe
profesionale C1.1.Aplicarea de metode, tehnici şi instrumente manageriale în rezolvarea de
probleme/situaţii bine definite în dinamica mediului intern şi extern al organizaţiei.
C6.4.Realizarea de studii/lucrări de fundamentare a procesului managerial, utilizând
baze de date, informaţii şi cunoştinţe
C6.5Selectarea metodelor, tehnicilor şi procedurilor pentru utilizarea bazelor de date,
informaţii şi cunoştinţe în procesul managerial
Competenţe CT3.Identificarea oportunităţilor de formare continuă şi valorificarea eficientă a

transversale resurselor şi tehnicilor de învăţare pentru propria dezvoltare
7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

7.1 Obiectivul general al disciplinei Dezvoltarea abilităţilor şi a deprinderilor practice de a utiliza tehnologia
informaţiei şi a comunicării (IT&C) pentru automatizarea muncii la
birou
7.2 Obiectivele specifice După parcurgerea cursului studenţii vor putea să:
- Recunoască principalele componente hardware;
-Editeze un text utilizând un editor de texte;
-Să utilizeze foile de calcul pentru calcule economice;
-Să realizaze prezentări multimedia;
-Să creeze pagini web simple;
8. Conţinuturi
8.1 Curs Metode de predare Observaţii
1. Concepte de bază în tehnologia informaţiei Prezentare proiectie video; Suportul de curs este acesibil
predare interactivă studenţilor pe platforma de
elearning Blackboard;
Manualele sunt disponibile in
biblioteca sau la punctul de
carte
2. Structura unui sistem de calcul Prezentare proiectie video; idem
predare interactivă
3. Procesoare de texte profesionale. Microsoft Office Prezentare proiectie video; idem

4. Tehnici şi metode de tehnoredactare a documentelor Prezentare proiectie video; idem
utilizate în aplicaţia Word predare interactivă
5. Crearea, editarea, formatarea, imprimarea și Prezentare proiectie video; idem

vizualizarea documentelor în aplicaţia Word predare interactivă
6. Prezentarea programului de calcul EXCEL Prezentare proiectie video; idem

7. Editarea și formatarea foilor de calcul în programul
de calcul tabelar EXCEL
Bibliografie
1. Cruceru Gica, Bazele informaticii, Suport de curs remis electronic studenţilor programului pe
platforma BB, USH, 2013;
2. Cruceru Gica, Sisteme informatice de gestiune, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2012
3. Maniu, G., Bazele informaticii,Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2012
4. Mareş D. M., şi alţii, Informatică generală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006
8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii
1. Prezentarea echipamentelor periferice ale unui PC. Proiectie video, exemple,
Prezentarea şi cunoaşterea sistemului de operare dezbatere
Windows XP şi Office 2003/2007/2010
2. Configurarea sistemului Windows utilizand Activitate practică la
aplicatia Control Panel. calculator
3. Redactarea unui CV, scrisoare de corespondenţă Activitate practică la
comercială, utilizând facilităţile Microsoft Word. calculator
4. Utilizarera şabloanelor şi a stilurilor Word pentru Activitate practică la
personalizarea documentelor. calculator
5. Realizarea unei foi de calcul tip factură utilizând Activitate practică la
Microsoft Excel. calculator
6. Utilizarea formulelor şi a funcţiilor Excel pentru Activitate practică la
aplicaţii economice curente; Realizarea cu ajutorul calculator
foilor de calcul unui stat de plată.
7. Baze de date in Excel, lucrul cu mai multe foi de Activitate practică la
calcul calculator
Bibliografie
1. Cruceru Gica, Bazele informaticii, Suport de curs remis electronic studenţilor programului pe platforma BB,
USH, 2013;
2. Cruceru Gica, Sisteme informatice de gestiune, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2013
3. Maniu, G., Bazele informaticii,Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2012
4. Mareş D. M., şi alţii, Informatică generală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006
9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice, asociaţiilor

profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului
 Discutarea conţinutului disciplinei cu reprezentanţi ai mediului autohton de afaceri
10. Evaluare
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere din
nota finală
10.4 Curs Implicarea în prelegere cu Frecvența, periodicitatea și 10%
întrebări, comentarii, calitatea intervențiilor pe timpul
exemple de analiză. cursului, teste grilă
Seminar/laborator Participarea activă în Frecvenţa interacţiunii în timpul 10%

dezbateri, probleme, orelor de seminar, discuţia liberă,
studii de caz. studiu de caz, teste, aplicații
practice pe calculator
10.5. Evaluare finală Examen scris 80%

10.6 Standard minim de performanţă
Însuşirea cunoştinţelor predate la curs şi a aplicaţiilor din cadrul seminarului
Cunoaşterea şi înţelegerea conţinutului cursurilor la nivelul ideilor esenţiale
Întocmirea referatului sau a eseului ales din tematica administrată şi/sau rezolvarea a cel puţin a 2 subiecte din 3
în cadrul examenului scris sau răspunsul corect la 5 teste-grilă din 10 teste-grilă
10.7. Standard de performanţă (pentru nota 10):
Cunoaşterea şi înţelegerea integrală a conţinutului cursurilor

Întocmirea şi prezentarea referatului sau a eseului ales din tematica transmisă şi/sau
Abordarea tuturor subiectelor din cadrul examenului scris sau răspunsul corect la toate testele-grilă
Data completării: Semnătura titularului de curs, Semnătura titularului de seminar,
29.09.2013. Conf. univ.dr. Cruceru Gica Asist. univ. Asist univ. Barbu Ilie Mircea
Data avizării în departament Semnătura şefului de departament
01.10.2013 Management si Contabilitate,

Prof.univ.dr. Pânzaru Stelian
CURS 1.
Concepte de bază în tehnologia informaţiei
1.1. Noţiuni despre informaţie şi telecomunicaţii
Concepte despre informaţie şi dată
Informaţia şi comunicarea au o mare importanţă, atât pentru dezvoltarea personalităţii umane,
cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii democratice. Nici societatea şi nici indivizii ei, nu pot evolua,
nu pot progresa satisfăcător dacă nu dispun de informaţii.
Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o ştire,
un mesaj, un semnal, etc. despre evenimente, fapte, stări, obiecte, etc în general forme de manifestare
a realităţii care ne înconjoară, având un caracter obiectiv.
Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinie despre acel ceva.
Ştirea întruneşte caracteristicile (calităţile) de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective,
stări de fapt existente, în timp ce opinia, reprezintă exprimarea unor păreri, a unor gânduri proprii sau
de grup. Opinia este deci subiectivă, putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte
stabilite, urmărind scopuri fie constructive (educaţionale, mobilizatoare, etc), fie distructive
(denaturarea realităţii, abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii, dezinformarea, etc). Opinia
fiind subiectivă are un grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente
concrete.
De asemenea, informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă, ca şi opinia
distructivă, o ştire neinteresantă, neverificată sau tendenţioasă.
Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor, opiniilor şi comentariilor o reprezintă
comunicarea.
Informaţia apare deci ca o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective.
Din punt de vedere conceptual, informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a
legăturilor de cauzalitate, privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară.
Din punctul de vedere al informaticii, informaţia este definită ca fiind „o formulă scrisă
succeptibilă de a aduce o cunoştinţă”.
Informaţia are deci sens de noutate pentru cel căruia i se adresează, indiferent de forma pe
care o ia (ştire, semnal, comunicare). Putem spune deci că informaţia este un mesaj, dar cu
precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. Dacă mesajul nu transmite nicio noutate şi nu are un
suport real, atunci aceasta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie.
Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. De exemplu, realităţile din
domeniul economic se reflectă în informaţii economice.
1
Procesul de sesizare, înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu, reprezintă
un proces de informare. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit
domeniu, formează cunoştinţele despre acel domeniu, iar mulţimea caestora reprezintă patrimoniul de
c unoştinţe.
Data este forma de reprezentarea accesibilă a informaţiei prelucrate. Ea reprezintă suportul
formal al informaţiei care se concretizează în cifre, litere, simboluri, coduri şi alte semne.
Pentru informatică, datele reprezintă forma fizică efectivă a simbolurilor utilizate pentru
reprezentarea informaţiei.
Datatele reprezintă obiectul prelucrării pentru informatică, materia primă a acesteia şi numai prin
asociere cu realitatea pe care o reflectă, se poate spune că informatica prelucrează informaţii.
Datele obţinute în urma prelucrării, la rândul lor, pot reprezenta o anumită informaţie, cu o
semnificaţie pentru o anumită categorie de utilizatori, şi o altă informaţie cu altă semnificaţie pentru
altă categorie de utilizatori, iar pentru alţii rămân simple date.
Pentru un utilizator avizat, există o corespondenţă determinată între informaţie, simbol şi dată
astfel că, foarte adesea, în practică, termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date, iar
expresia de „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia de „prelucrarea datelor”.
Se poate spune că datele prelucrate, în măsura în care afectează în sens pozitiv
comportamentul receptorilor (oameni sau maşini), devin informaţii.
În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor, acestea sunt privite din trei puncte de vedere:
 Din punct de vedere sintactic, când se urmăreşte aspectul formal al acesteia, în sensul
că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare, respectând riguros
anumite reguli;
 Din punct de vedere semantic, urmărindu-se semnificaţia, înţelesul informaţiei
(conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate.
 Din punct de vedere pragmatic, urmărindu-se utilitatea pentru receptori, efectul asupra
acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului)
Deşi informatica are în vedere în primul rând aspectul formal al informaţiei, totuşi, în procesul
prelucrării datelor, nu poate face abstracţie de nici unul din cele trei aspecte (sintactic, semantic şi
pragmatic). Chiar dacă în procesul prelucrării datelor se pleacă de la un interes pragmatic, acesta nu
se poate realiza dacă nu se respectă anumite reguli de sintaxă şi semnificaţie privind datele supuse
prelucrării.
2
1.2. Conceptul de sistem, sistem informaţional şi sistem informatic
Conceptul de sistem
Conceptul de sistem este folosit tot mai frecvent în limbajul curent, deşi, există mai multe
variante şi păreri în definirea sa. Pentru o definire cât mai aproape de realitate, trebuie să desprindem
câteva aspecte legate de elementele sale caracteristice: o mulţime de elemente intercorelate
funcţional, intrările sistemului, ieşirile sistemului, starea sistemului, scopul funcţionării sistemului.
Totodată, este ştiut că, orice sistem este legat de un anumit mediu, are o anumită structură şi
funcţionează după anumite reguli.
Pe baza celor de mai sus, sistemul ar putea fi definit un ansamblu de elemente intercorelate
funcţional ce acţionează într-un anumit scop, în forma cea mai simplă. Conceptul de sistem este
sugerat în figura 1.1.:
Intrări Ieşiri
Prelucrări
(procese)
Fig. 1.1. Elementele componente ale unui sistem

Sistemul are o dimensiune relativă, ca sferă de cuprindere, în funcţie de nivelul la care se
raportează întro ierarhie funcţională.
Un sistem poate fi descompus pe mai multe niveluri de referinţă şi poate fi format din mai
multe subsisteme. Spre exemplificare, am putea privi economia mondială ca fiind formată din
economiile tuturor ţărilor, care, la rândul lor includ economiile unităţilor economice şi sociale din
fiecare ţară.
De asemenea, un sistem poate fi sau deveni un subsistem, în funcţie de nivelul la care este
studiat. De exemplu: sistemul economic al unei organizaţii economice, este la rândul său subsistemul
economiei naţionale; sistemul fianciar-contabil al unei organizaţii, este, la rândul său un subsistem al
sistemului economic al organizaţiei, ş.a.m.d.
În acest context se poate spune că orice sistem apare ca un subsistem al unui sistem
cuprinzător, că niciun sistem sau subsistem nu se găseşte izolat, funcţionând întrun anumit mediu, că
legăturile dintre ele sunt evidenţiate tocmai de intrările, respectiv ieşirile fiecăruia.
3
Conceptul de sistem informaţional
Comunicarea între diferite subsisteme şi în cadrul acestora se realizează prin intermediul
sistemului informaţional. Dacă luăm ca exemplu de referinţă o unitate economică, sistemul
informaţional se interpune între sistemul condus şi sistemul conducător (de conducere).
Sistemul informaţional poate fi definit ca un ansamblu tehnico-organizatoric de proceduri de
constatare, consemnare, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor, în scopul satisfacerii
cerinţelor informaţionale necesare conducerii în procesul de elaborare a deciziilor.
Din definiţie, se desprind sarcinile şi obiectivul informaţional.
În ceea ce priveşte sarcinile sistemului informaţional, într-o formă mai analitică, acestea pot
fi următoarele:
 Culegerea şi consemnarea datelor primare de la locurile unde se petrec procesele şi
fenomenele economice, precum şi din spaţiul economic extern;
 Verificarea, transmiterea şi stocarea datelor pe diferiţi purtători tehnici de informaţii;
 Prelucrarea manuală sau automată a datelor în concordanţă cu cerinţele conducerii;
 Asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor;
 Asigurarea calităţii informaţiilor necesare conducerii, sub aspectul realităţii, exactităţii,
completitudinei, oportunităţii şi formei de prezentare;
 Reducerea costului informaţiei;
 Asigurarea informaţiilor necesare conducerii conform principilui selecţiei şi informării prin
excepţie;
 Includerea în cadrul procedurilor a unor modele matematice care să conducă la utilizarea
optimă a resurselor umane, materiale, financiare şi timp din cadrul unităţilor economice.
Grafic, sistemul informaţional poate fi prezentat ca în figura 1.2.
INFORMAŢII INFORMAŢII
DIN AFARĂ (SUB)SISTEMUL DE CONDUCERE ÎN AFARĂ
DECIZII
INFORMAŢII
(SUB)SISTEMUL CONDUS
RESURSE PRODUSE (SERVICII)

Fig.1.2. Sistemul informaţional al unei unităţi economice
4
În ceea ce priveşte obiectivul sistemului informaţionaţional, se poate spune că acesta reprezintă
satisfacerea cerinţelor informaţionale necesare conducerii în procesul de elaborare a deciziilor. Deci,
prin scopul urmărit, putem considera sistemul informaţional ca un instrument al conducerii în vederea
realizării obiectivelor activităţilor unităţilor economice.
Conceptul de sistem informatic
În măsura în care activităţile din cadrul sistemului informaţional sunt realizate cu ajutorul
echipamentelor electronice de culegere, transmitere, stocare şi prelucrare automată a datelor, se spune
că avem de-a face cu informatizarea sistemului informaţional şi implicit a determinat apariţia
conceptului de sistem informatic.
În acest context, sistemul informatic reprezintă un ansamblu de elemente intercorelate
funcţional în scopul automatizării obţinerii informaţiilor necesare conducerii în procesul de elaborare
a deciziilor.
Elementele componente ale sistemului informatic, intercorelate funcţional, sunt redate în
figura 1.3.:
SISTEM
INFORMATIC
Baza Sistemul Baza Baza Resursele

tehnico- de informaţi ştiinţifică umane şi
materială programe onală şi cadrul
metodolo organizat
gică oric
Fig. 1.3. Elementele componente ale sistemului informatic

Un sistem informatic este compus, în principal din următoarele elemente:
a) Baza tehnică sau HARDWARE-ul sistemului informatic care este constituită din totalitatea
mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor, în care locul
central revine calculatorului electronic.
5
b) Sistemul de programe sau SOFTWARE-ul sistemului, ce cuprinde totalitatea programelor
pentru fuuncţionarea sistemului informatic, în concordanţă cu funcţiunile şi obiectivele ce i-au
fost stabilite. Se au în vedere, atât programele de bază (SOFTWARE-ul de bază), cât şi
programele aplicative (SOFTWARE-ul aplicativ).
c) Baza ştiinţifico-metodologică, care este constituită din modele matematice ale proceselor şi
fenomenelor economice, metodologii, metode şi tehnici de realizare a sistemelor informatice.
d) Baza informaţională cuprinde datele supuse prelucrării, fluxurile informaţionale, sistemele şi
nomenclatoarele de coduri.
e) Resursele umane şi cadrul organizatoric, ce cuprinde personalul de specialitate şi cadrul
necesar funcţionării sistemului informatic. Personalul de specialitate include informaticieni cu
studii superioare şi pregătire medie, analişti, programatori, ingineri de sistem, analişti-
programatori, operatori, controlori de date, etc. Cadrul organizatoric este cel specificat în
regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii în care funcţionează sistemul informatic.
Realizarea unui sistem informatic reclamă acţiuni conjugate de asigurare a tuturor elementelor de
mai sus, neglijarea chiar şi numai a unuia dintre acestea putând aduce prejudicii întregii acţiuni.
Putem afirma, aşadar că, sistemul informatic este inclus în sistemul informaţional şi are ca
obiect de activitate, în general, procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi
prelucrare automată a datelor.
În ceea ce priveşte raportul dintre sistemul informatic şi sistemul informaţional se poate aprecia
că, sistemul informatic tinde spre a egala sfera de cuprindere a sistemului informaţional, însă acest
lucru nu va fi posibil niciodată, datorită limitelor sistemului informatic. Tot timpul în cadrul sferei
sistemului informaţional vor exista o serie de activităţi ce nu vor putea fi automatizate în totalitate.
1.3 Funcţiile generale ale unui sistem informatic de birou
Funcţiile sistemului birotic decurg atât din obiectivele de automatizare şi de informatizare a

activităţii de birou, dar şi din mijloacele pe care electronica, informatica şi comunicaţiile le oferă în
vederea realizării acestor obiective.
Un sistem birotic îndeplineşte următoarele funcţii generale:
1. Funcţia de introducere a informaţiei în sistem.
2. Funcţia de memorare şi de regăsire a informaţiei.
3. Funcţia de prelucrare.
4. Funcţia de ieşire.
5. Funcţia de comandă şi de control.
6
informaţii
comenzi
Fig. 1.4. Funcţiile sistemului birotic

Funcţia de introducere a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate de modalităţi, cum sunt:
 preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţii naţionale sau internaţionale,
publice sau private;
 preluarea informaţiei provenite din reţeaua locală de date;
 ˇintroducerea manuală a datelor şi textelor sau înregistrarea cu echipament adecvat a
convorbirilor, imaginii şi sunetului.
Informaţia odată introdusă în sistem fie se prelucrează imediat, în timp real, fie se memorează
pentru prelucrări ulterioare, nefiind exclusă nici posibilitatea transferării ei, la ieşire, fără a fi
memorată sau prelucrată de către sistem.
Funcţia de memorare şi de regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem
birotic. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale
de apreciere a performanţelor unui sistem birotic.
Informaţiile se pot păstra astfel:
ˇ în memoria internă, pentru datele în curs de prelucrare;
ˇ în memoria externă, pentru datele care se consultă periodic;
ˇ arhiva electronică, pentru informaţiile care se consultă rar.
Informaţia aflată în memoria unui sistem birotic poate fi valorificată prin consultare locală ori
comunicată solicitanţilor prin intermediul reţelelor de comunicaţii.
Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi de procese:
 conversia informaţiei din formă analogică în formă digitală, necesară memorării şi procesării
ei cu mijloace informatice, precum şi operaţia de conversie din digital în analogic;
7
 transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic, optic, grafic) pe altul (conversie de
suport);
 copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport (operaţie de reproducere a informaţiei);
 crearea şi încărcarea bazei informaţionale a sistemului birotic. Presupune un ansamblu de
proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul
tehnic, încărcarea bazelor de date, astfel create, cu informaţia provenită din memoria externă
sau internă din reţelele de comunicaţie ori manual, de la terminale;
 actualizarea bazei informaţionale. Această operaţie presupune eliminarea şi introducerea
informaţiilor şi modificarea informaţiilor deja existente;
 tratarea propriu-zisă a informaţiei, care constă în efectuarea celor mai variate operaţii care pot
privi:
- fie forma – în cazul prelucrării textelor, documentelor şi imaginilor;
- fie conţinutul – în cazul prelucrării datelor.
 informaţia prelucrată trebuie consultată în timp real. Acest lucru se realizează cu ajutorul unor
programe care permit căutarea, selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate la un dispozitiv
periferic de ieşire (monitor, imprimantă etc.);
 punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire presupune operaţii diferite în raport de
natura informaţiei solicitate. În cazul prelucrării textelor, documentelor şi imaginii punerea în
formă este una din operaţiile principale la care acest gen de informaţii sunt supuse.
Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe având în vedere mai
multe aspecte, după cum urmează:
 natura informaţiei transferate la ieşire: date, texte, documente, secvenţe sonore, secvenţe
vizuale;
 conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire;
 natura suportului tehnic sau grafic pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire;
 forma, digitală sau analogică, a informaţiei transmise;
 destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat.
Funcţia de comandă şi de control a sistemului birotic deţine toate atributele necesare pentru
dirijarea şi pentru reglarea funcţionării întregului sistem, a tuturor funcţiilor sale, alocarea optimă a
resurselor sistemului referitoare la echipamente, la memoria internă, la baza de programe şi la baza
informaţională. Tot aici are loc controlul proceselor de intrare, de prelucrare şi de ieşire a informaţiei
în funcţie de natura lor, de destinaţia şi de modul de transmitere a rezultatelor.
8
1.4. Impactul tehnicii de calcul şi a telecomunicţiilor asupra strategiei firmei
Mediul tehnologic este constituit din totalitatea elementelor ce definesc tehnologia

momentului actual. Tehnologia reprezintă un set de procese prin care o combinaţie de resurse
oarecare sunt transformate în produse. Saltul revoluţionar în calitatea acestui tip de procese este legat
de descoperiri și inovaţii cu impact profund asupra organizaţiilor:
- superconductivitatea,
- microprocesorul,
- bioingineria,
- robotica,
- laserul,
- fibra optică și multe altele.
Dar tehnologia actuală înseamnă și îmbunătăţirea continuă a materialelor de bază, a
proiectării, a metodelor sau a sistemelor de gestiune și control. Modificările tehnologice au un impact
notabil asupra concepţiilor privitoare la piaţă și la sistemul logistic. Noile tehnologii și inovaţii ajung
atât de rapid în producţie, încât generează noi produse pentru care caracteristicile de marketing nu au
sesizat o posibilă piaţă. Se creează simultan cu produsul și nevoia pentru consumul său, producând la
nivelul firmei, organizaţiei și instituţiei o inversare în ordinea de abordare logică a relaţiei marketing-
producţie din ultimele decenii. Cei mai importanţi factori care definesc acest mediu sunt:
- cheltuielile guvernamentale, dar și cele ale firmelor private pentru cercetare;
- ritmul de apariţie a inovaţiilor;
- viteza de transfer a tehnologiilor;
- rata de înnoire a produselor;
- rata de înlocuire a echipamentelor;
- calitatea infrastructurii;
- dotarea cu echipamente de calcul;
- încadrarea cu personal tehnic etc.
Determinanţii strategiei de firmă se divizează în două categorii:
- determinaţi endogeni
- determinanţi contextuali.
Prima categorie de determinanţi au ca trăsătură comună faptul că ei se manifestă în cadrul
firmei :
- proprietarul firmei,
- managementul la nivelul superior,
9
- dimensiunea firmei, complexitatea organizaţiei,
- înzestrarea tehnică și tehnologiile,
- potenţialul uman al firmei,
- potenţialul informaţional al organizaţiei,
- starea economică a firmei și cultura organizaţională)
Definitorie pentru cea de a doua categorie de determinanţi este manifestarea lor în mediul
ambiant al firmei, puterea directă asupra factorilor decizionali din organizație asupra lor fiind mai
redusă (determinantul economic și managerial, cel tehnic, tehnologic și social, ecologic, politic și
juridic).
Pornind de la aceste elemente ale strategiei de firmă în cadrul mediului de afaceri extern
competiţional se poate determina impactul acestuia asupra activităţilor logistice care au în vedere
evoluţiile majore ale acestuia faţă de perioadele anterioare. Necunoașterea sau neglijarea acestor
schimbări pentru activităţile de logistică ar avea drept consecinţe nu numai costuri mai ridicate, dar
chiar și probleme de necompetitivitate care ar duce în opinia unora, la o cotă de piaţă mai redusă,
furnizori mai scumpi sau profituri mai mici.
Așadar recunoașterea problemelor strategiilor firmei într-un mediu de afaceri extern
concurenţial și a impactului sau asupra problemelor de logistică ar avea drept urmare împiedicarea
exportatorilor de la exploatarea complexă a unui potenţial profitabil pe piaţa externă. Mai mult,
neluarea în considerare a acestor aspecte referitoare la mediul de afaceri extern pot chiar să excludă
orice participare pe piaţa externă.
Impactul dezvoltării tehnologiilor informaţiei asupra resurselor umane ale unei firme, pot
influenţa :
 Optimizarea proceselor ,
 Elaborarea unor procese creative
 Managementul performanței,
 Talent în management
 Fidelizarea angajaților
 Training& dezvoltare
 Recrutare și retenție
10
Întrebări de autoevaluare
1. Ce este informaţia ? Care sunt noţiunile asemănătoare cu care nu trebuie să confundăm
informaţia ?
2. Ce reprezintă data pentru informatică?
3. Definiţi noţiunile de: sistem, sistem informaţional şi sistem informatic.
4. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre sistemul informatic şi sistemul informaţional?
5. Enumeraţi şi explicaţi componentele sistemului informatic.
6. Descrieți funcțiile generale ale unui sistem informatic de birou.
7. Care este impactul dezvoltării tehnologiilor informaţiei asupra resurselor umane ale unei
firme?
11
CURS 1.
Exemple de teste grilă
1. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate?

1. Ştirea întruneşte caracteristicile (calităţile) de informaţie în sensul că reflectă
tendenţioasă.
cunoştinţă”
a. 1+2
b. 2+4
c. 3+2
D
2. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte?

1. Ştirea NU întruneşte caracteristicile (calităţile) de informaţie în sensul că reflectă
tendenţioasă.
cunoştinţă”
a. 1+2
b. 2+3+4
c. 3+2
e. .Nici una din afirmatii nu este adevarata.
B
3. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate?

1. Data este forma de reprezentarea accesibilă a informaticii prelucrate.
tendenţioasă.
cunoştinţă”
a. 1+2
b. 2+3
c. 1+3
D
4. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor, acestea sunt privite din urmatoarele
puncte de vedere:
1. Din punct de vedere sintactic
2. Din punct de vedere semantic,
3. Din punct de vedere pragmatic,
a. 1+2+3
b. 2+3
c. 1+3
d. Nici una dintre afirmatii nu este corecta
A
5. Elementele componente ale unui sistem sunt:
1. intrari
2. prelucrai (procese)
3. iesiri
a. 1+3
b. 2+3
c. 1+2
d. 1+2+3
e. Nici unul din elementele de mai sus nu sunt caracteristice unui sistem
D
6.Verificarea, transmiterea şi stocarea datelor pe diferiţi purtători tehnici de informaţii, sunt :

a. sarcini ale sistemului informatic,
b. componente hardwer ale sistemului informatic
c. .nu sunt elemente caracteristice sistemelor informationale
A
7. Care din elentele de mai jos intra in sarcina sistemului informational?

3. Prelucrarea manuală sau automată a datelor în concordanţă cu cerinţele conducerii;
a. 1+3
b. 1+2
c. 1+2+3
d. .Nici unul dintre acestea
C
8. Care din elemenntele de mai jos NU intra in sarcina sistemului informatic ?
3. Prelucrarea manuală sau automată a datelor în concordanţă cu cerinţele
conducerii;
a. 1+3
b. 1+2
c. 1+2+3
D
9. Privitor la raportul dintre sistemul informatic si sistemul informational, care din afirmatiile
de mai jos sunt adevarate?:
a) sistemul informatic este identic cu sistemul informational;
b) sistemul informatic este inclus in sistemul informational;
c) sistemul informational este inclus in sistemul informatic;
B
2
CURS 2.
Structura unui sistem de calcul
În prezent sistemele de calcul sunt întâlnite în domeniile cele mai diverse ale industriei,
cercetăii şi şiintei fiind un instrument modern de prelucrare a informaţei.
Configuraţia şi arhitectura unui sistem de calcul
Din punct de vedere fizic şi funcţional, un sistem electronic de calcul reuneşte două
componente de bază:
- componenta hardware;
- componenta software.
Un sistem de calcul poate avea o configuraţie minimă, numită configurare de bază, care este
definită de numărul minim de componente necesar pentru ca sistemul să fie operaşional şi o
configuraţie maximă, rezultată prin adăugarea de componente noi până la limita maximă admisă de
unitatea centrală de prelucrare. Între configuraţia minimă şi cea maximă, se poate realiza orice altă
configuraţie admisă de sistem şi care să răspundă cât mai bine cerinţelor utilizatorului şi
posibilităţilor financiare ale acestuia.
În figura 2.1. este prezentată una dintre configuraţiile posibile de calcul:
Elemente de interfaţă
Drivere
Modem
Compilator
interpretor
Ehipam.periferice
Ehipam.periferice de IEŞIRE
de INTRARE
Monitor
Tastatura
Impriman
ta
Mouse-ul U.C.P.
H.D. sti
CD-ROM flopy
k
Ehip.periferice de intrare/ieşire
Fig.2.1. Exemplu de configuraţie de calcul
1
Conceptul de arhitectură are un grad mai mare de generalitate definind componentele unui
sistem de calcul, în primul rând din punct de vedere funcţional şi făcând abstracţie de forma fizică şi
de amplasarea fiecărei componente. Din punct de vedere al arhitecturii, orice sistem de calcul
reuneşte următoarele unităţi funcţionale:
- unitatea de comandă-control (UCC),
- unitatea aritmetico-logică (UAL),
- unitatea de memorie internă (MI)
- unitatea de memorie externă (ME),
Aceste unităţi se regăsesc în arhitectura oricărui sistem de calcul, aşa cum sunt prezentate în
figura 2.2. :
U.C.P.
UNITĂŢI DE
UNITĂŢI DE U.C.C U.A.L. IEŞIRE
INTRARE
M.I.
M.E.
Fig.2.2. Arhitectura unui sistem de calcul
A. Componenta hardware este cea responsabilă cu funcţionarea fizică a sistemului şi este

dată de echipamentul fizic utilizat şi reprezintă ansamblul elementelor fizice, care compun
calculatorul electronic: circuite lectrice, componente lectronice, dispozitive mecanice şi alte elemente
materiale care intră în structura fizică a calculatorului electronic.
Elementele care compun hardware-ul calculatorului privite din punct de vedere al rolului lor
în procesul prelucrării datelor şi al modului în care acestea comunică între ele, sunt individualizate
asfel:
2
a) Unitatea centrală de prelucrare (UCP) care examinează programul curent, coordonează
operaţiile efectuate, fiind adevăratul centru de coordonare al sistemului. Această unitate este de fapt
un automat secvenţial, cablat fizic sau microprogramat realizând funcţiile date de un anumit set de
instrucţiuni. Instrucţiunile acceptate sunt în cod maşină, un limbaj de programare de nivel jos şi care
nu permite programarea aplicaţiilor la nivel de utilizator. Activitatea sa se desfăşoară prin
decodificarea instrucţiunilor primite şi plasarea comenzilor către celelalte unităţi componente.
Unitatea centrală de prelucrare este componenta care realizează efectiv operaţiile de prelucrare
(operaţii arirmetice, operaţii logice, operaţii de manipulare a datelor, operaţii de transfer etc.).
Pentru realizarea funcţiilor şi operaţiilor specifice, unitatea centrală de prelucrare este
alcătuită din două mari componente: memoria internă şi microprocesor (procesor).
- Memoria internă a unui calculator electronic reprezintă una din componentele de bază
ale oricărui sistem de calcul, având rolul de a păstra programele şi datele în forma lor
binară, pe toată perioada de prelucrare a datelor, şi în acelaşi timp, participă împreună cu
microprocesorul la efectuarea operaţiilor stabilite prin program.
Din punct de vedere constructiv, memoria internă la calculatoarele moderne este realizată din
circuite integrate. Cele două stări stabile ale circuitelor electronice servesc pentru memorarea
informaţiilor în forma lor binară, indiferent dacă este vorba de programe sau de date.
Din punct de vedere al organizării şi al accesării, memoria internă este structurată pe celule
binare, locaţii, zone, partiţii, blocuri etc. În funcţie de caracteristicile tehnice ale acesteia.
Bitul reprezintă unitatea cea mai elementară de reprezentare a informaţiei în memorie şi poate
avea valoarea 0 sau 1, iar circuitul electronic capabil să memoreze o informaţie de un bit (o poziţie
binară de valoare 0 sau 1), se numeşte celulă binară. O informaţie reprezentată pe 8 biţi consecutivi
formează un octet, sau un byte şi poate fi adresat individual.
O succesiune de 8 (opt) celule binare capabile să memoreze o informaţie de 8 biţi, având
asociată o adresă unică şi al cărei conţinut poate fi scris sau citit într-un singur ciclu de memorie, se
numeşte locaţie de memorie.
În mod obişnuit, memoria internă este văzută ca o succesiune de locaţii cu dimensiunea de un
octet iar conţinutul unei locaţii este tratat ca o entitate de informaţie.
O succesiune de mai multe locaţii de memorie formează o zonă de memorie.
Locaţia de memorie, care desemnează o informaţie de 8 biţi, nu trebuie confundată cu
noţiunea de cuvânt de memorie ( sau cuvânt de informaţie) care poate să însemne o informaţie de 8,
16, 32 sau 64 biţi, în funcşie de performanţele calculatorului.
Operaţia de depunere şi stocare a informaţiilor în memorie se numeşte înscriere (sau scriere),
iar operaţia de extragere a informaţiilor stocate se numeşte citire.
3
Acţiunea de identificare a unei locaţii de memorie în vederea scrierii sau citirii se numeşte
adresare sau accesare, iar posibilităţile de a realiza această adresare se numesc moduri de adresare a
memoriei (sau de acces la memorie).
Principalele caracteristici de performanţă şi funcţionale ale memoriei interne sunt
următoarele:
- capacitatea de stocare a informaţiei;
- timpul de acces;
- ciclul de memorie;
- dimensiunea cuvântului de memorie;
- costul de fabricaţie;
Capacitatea memoriei (mărimea) memoriei interne, se exprimă în kiloocteţi (Ko) sau megaocteţi
(Mo) : 1Ko = 1024 octeţi. Aşa cum am mai spus, cea mai mică unitate este bitul. Un bit (1b) poate lua
valoarea 0 sau 1. 8 biţi formează un byte (1B). Cu ajutorul lui se definesc celelalte unităţi de măsură :
1024 byts = 1 kilobyt (1kB)
1024 kilobytes = 1 megabyte (1MB)
1024 megabytes = 1 gigabyte (1GB).
Timpul de acces la memorie reprezintă intervalul de timp dintre momentul în care s-a emis o cerere
de acces, pentru scriere sau citire şi momentul când începe efectiv operaţia de scriere sau citire şi se
exprimă în mod frecvent în microsecunde sau nanosecunde.
Ciclul de memorie este intervalul de timp în care se realizează scrierea sau citirea unei unităţi de
informaţie în/din memorie. Ciclul de memorie mai este definit şi ca interval de timp între două
operaţii succesive de scriere sau citire .
Cuvântul de memorie este unitatea elementară pentru memorarea şi accesarea instrucţiunilor,
operanzilor numerici şi adreselor. Dimensiunea cuvântului de memorie este stabilită prin construcţia
calculatorului şi poate fi de 8, 16, 32 sau chiar 64 de biţi şi se mai numeşte cuvânt de informaţie.
Ţinând cont că produsele software moderne şi performante sunt foarte complexe şi necesită un
spaţiu de memorie sporit pentru stocare şi viteze mari de calcul, rezultă că atât capacitatea memoriei
interne cât şi timpul de acces sau durata ciclului, sunt caracteristici esenţiale în aprecierea
performanţelor calculatoarelor electronice.
Costul de fabricaţie este un criteriu economic de ordin general privind performanţele unui calculator
electronic şi depinde de foarte mulţi factori, în primul rând de tehnologia de fabricaţie şi de firma
producătoare.
Din punct de vedere al accesului şi al modului de funcţionare, memoria internă este alcătuită
din două componente:
4
- memoria ROM (Read Only Memory);
- memoria RAM (Random Acces Memory)
Memoria ROM (Read Only Memory) este o memorie programată prin tehnici speciale, în
mod obişnuit de către constructor şi nu permite programatorilor şi utilizatorilor obişnuiţi decât citirea
unor informaţii pe care le conţine. Ea este o memorie “genetică”.
Uzual, în memoria ROM sunt stocate comenzi de iniţializare şi pornire a sistemului, anumite
componente ale sistemului de operare, compilatoare sau interpretoare pentru anumite comenzi
(exemblul BASIC-ul). Pentru ca programele existente în memoria ROM să fie executabile, ele
trebuiesc aduse mai întâi în memoria RAM.
Memoriile ROM sunt nevolatile (nu-şi pierd conţinutul), sunt de mici dimensiuni şi, în principiu sunt
accesibile numai sistemului de operare şi nu pot fi extinse.
Memoria RAM(Random Acces Memory) este memoria internă a calculatorului la care ne
referim în mod current şi care este accesibilă utilizatorilor atât pentru citire cât şi pentru scriere în
mod repetat. În memoria RAM rulează toate programele utilizatorilor şi poate fi gestionată şi
administrată de către aceştia. Pe toată durata funcţionării calculatorului, memoria RAM poate păstra
următoarele tipuri de informaţii:
- programe alcătuite din instrucţiuni sau comenzi;
- date asupra cărora se execută prelucrările;
- rezultate ale prelucrărilor intermediare sau finale;
- alte informaţii sau programe ale sistemului de operare necesare supravegherii şi controlului
desfăşurării corecte a procesului de prelucrare a datelor şi funcţionării normale a sistemului. Memoria
RAM este volatilă pierzându-şi conţinutul la apariţia diferitelor evenimente şi este modulară cu
posibilităţi de extindere.
Din punct de vedere al administrării şi utilizării, memoria internă este identificată prin
următoarele elemente:
Memoria de bază numită şi memoria convenţională, este formată din primii 640 KB din memoria
RAM şi reprezintă partea din memoria internă unde se execută majoritatea programelor utilizatorilor
şi unde se încarcă sistemul de operare, la pornirea calculatorului. Ea este cea mai importantă
componentă a memoriei interne şi nici un calculator nu poate funcţiona fără exsistenţa acesteia.
Memoria superioară ocupă o zonă de 384 KB cuprinsă între 640 KB (memoria internă) şi 1024 KB.
În mod normal, programele utilizatorilor nu au acces în această zonă, aceasta fiind utilizată de
hardware-ul sistemului pentru memorarea paginilor monitorului şi pentru copierea memoriei ROM
(BIOS). În această zonă se mai pot copia unele informaţii din alte zone, sau anumite componente
5
(drivere) ale MS-DOS-ului după o prealabilă pregătire a acestora în memoria extinsă ( se mai
numeşte şi mapare).
Memoria extinsă este memoria ce poate fi adresată peste 1 MB (adică peste 1024 KB) şi este proprie
calculatoarelor electronice cu procesoare puternice.
Notă: În modul de lucru normal, toate procesoarele se pot adresa până la 1 MB de memorie internă.
Microprocesoarele puternice, atunci când lucrează cu memoria extinsă, sunt supuse unor protocoale
prin care sunt trecute din modul de lucru real în modul de lucru protejat. Aceste protocoale sunt puse
la disapoziţia utilizatorilor fie independent, fie însoţite de anumite programe care solicită memorie
extinsă.
Memoria înaltă este formată din primii 64 KB din memoria extinsă în care poate rula o parte din
programele de operare, lăsând mai multă memorie convenţională disponibilă pentru programele
urilizatorilor. Folosirea memoriei înalte presupune instalarea unui manager de memorie.
Memoria expandată este o memorie suplimentară care apare ca urmare a utilizării incomplete a
memoriri superioare. Spaţiile rămase libere, între programele copiate îm memoria RAM superioară
din memoria ROM(BIOS) pot fi administrate şi utilizate dinamic ca memorie suplimentară numită
memorie expandată. În memoria expandată se pot stoca programe sau date, însă într-un volum limitat.
Memoria expandată este împărţită în pagini a câte 16 KB.
Memoria cahe reprezintă o componentă aparte ataşată direct microprocesorului, servind ca memorie
intermediară între memoria internă propriu-zisă a calculatorului şi microprocesor, fiind mult mai
rapidă decât memoria RAM: programele ce trebuiesc rulate sunt aduse mai întâi din memoria RAM
în memoria cahe în blocuri, apoi instrucţiunile sunt luate de aici pe rând şi executate, în acest fel
eliminându-se timpul de aşteptare ce apare datorită vitezei mai mari de lucru al microprocesorului
faţă de memoria internă a calculatorului. Cu cât memoria cahe este mai mare, cu atât creşte cantitatea
de informaţii care se transferă, deci creşte considerabul viteza de lucru a calculatorului.
- Microprocesorul este o componentă de bază a unităţii centrale de prelucrare la toate
calculatoarele personale, reprezentând creierul acestora. Din punct de vedere fizic, microprocesorul
este un circuit integrat alcătuit dintr-o capsulă de plastic sau ceramică, în interiorul căreia sunt
înglobate mai multe componente electronice active şi pasive; numărul acestora de ordinul miilor,
zecilor sau sutelor de mii este diferit de la un tip la altul în funcţie de tehnologia de fabricaţie şi de
generaşia din care face parte ( şi în domeniul fabricării microprocesoarelor, acestea sunt grupate pe
generaţii în funcţie de gradul de integrare).
Performanţele generale ale unui microprocesor sunt date de următoarele caracteristici
principale:
6
- viteza de lucru a microprocesorului este mai rapidă decât a memoriei interne a calculatorului
şi depinde de:
 frecvenţa pulsatorului (ceasul intern al microprocesorului); pulsatorul (ceasul intern)
reprezintă un oscilator care are rolul de a genera şi transmite pulsuri în calculator, în
mod ritmic, la intervale egale de timp, necesrae pentru a comanda realizarea
operaţiilor programate (conform programului existent în memoria RAM) şi
sincronizarea tuturor funcşiilor calculatorului. Frecvenţa pulsatorului se măsoară în
megaherţi şi poate lua valori de: 6,12,25,33,40,55,66,100 MHz, sau chiar mai mult în
funcţie de tipul microprocesorului şi generaţia din care face parte.
 dimensiunea registrelor proprii,
 capacitatea magistralelor,
 capacitatea memoriei cahe.
- mărimea memoriei RAM pe care o poate adreasa sau capacitatea de adresare a memoriei
RAM este o caracteristică importantă a microprocesorului şi se referă la capacitatea memoriei
RAM ce depăşeşte 1Mb, întrucât până la 1 Mb poate adresa orice microprocesor. Limita
maximă, uzuală este situată la 16 Mb RAM.
- setul de instrucţiuni pe care le poate executa reprezintă pentru utilizator un deziderat
important întrucât, acestea reclamă posibilitatea microprocesorului de a răspunde la prelucrări
cât mai diverse şi complexe.
- fiabilitatea şi costul de fabricaţie reprezintă alte caracteristicici care terbuiesc luate în
calculul deciziei în alegerea unui anumit tip de calculator.
- mărimea memoriei cahe.
Un microprocesor clasic are în alcătuirea lui fizică şi funcţională, următoarele componente:
 unitatea de execuţie,
 unitatea de segmentare,
 unitatea de paginare,
 unitatea de interfaţă pe magistrală,
 unitatea de pregătire a codului,
 unitatea de decodificare a instrucţiunilor.
După funcţiile clasice ale fiecărui microprocesor, aceste unităţi pot fi grupate astfel:
 Unitatea de comandă şi control (UCC )- este componenta care comandă, coordonează şi
controlează, în orice moment întregul proces de prelucrare a datelor şi de asemenea întregul
proces de funcţionare corectă a tuturor componentelor sistemului de calcul, pe baza
comenzilor transmise de utilizator şi memorate în memoria internă a calculatorului.
7
 Unitatea aritmetică-logică (ALU) – este alcătuită fizic din totalitatea circuitelor electronice,
prin care se asigură realizarea prelucrărilor propriu-ziseatât a datelor cât şi a operaţiunilor
logice.
 Setul de registre proprii cuprinde registrele cu destinaţie generală şi registre de accesare.
Registrele microprocesorului funcţionează ca o memorie RAM proprie în sensul că păstrează
temporar informaţii ce urmează a fi prelucrate, sau rezultate ale prelucrărilor până la
transmiterea acestora către memoria RAM a calculatorului. Dintre registrele generale de
adresare, cele mai importante sunt: registru de date, registru de instrucţiuni, registrul contor-
program şi registrul contor de date.
 Unitatea de interfaţă şi liniile de comunicaţii (magistrala internă)
Aceste componente, precum şi legăturile dintre ele sunt redate în fig.2.3. :
U.C.C.
32 biţi 32 biţi
INTERF. Magistrala internă - 32 biţi
MAGISTR
.
32 biţi 32 biţi
BUFFER REGIST U.A.L.
Fig.2.3. Unităţile componente ale microprocesorului
b) Memoria externă este formata din dispozitive care pot reţine informaţia pe o
durată mare de timp. Această memorie este structural identică cu memoria internă, dar
informaţia stocată poate fi mult mai mare la un preţ de cost mult redus. Introducerea
programelor şi datelor în memorie se realizează prin intermediul unităţii de intrare, iar
extragerea rezultatelor din memorie se face prin unitatea de ieşire. Memoria externă a unui
calculator este tot atât de importantă şi necesară ca şi memoria internă, având rolul de a păstra
informaţiile (programe şi date), pe o durată nedeterminată. Pentru orice calculator, memoria
externă constituie o completare şi o extindere a memoriei interne, prezentând două
particularităţi deosebite faţă de memoria internă:
 Este nelimitată ca volum,
 Nu este volatilă, informaţiile rămân stocate pe o durată nedeterminată.
8
c) Echipamentele periferice reprezintă ansamblul de componente care pot fi conectate cu
unitatea centrală de prelucrare, pentru a obţine o anumită configuraţie. Ele asigură comunicarea dintre
om şi maşină la intrarea şi ieşirea informaţiilor din unitatea centrală şi stocarea unui volum important
de date care pot fi reutilizate ulterior. Deasemenea, echipamentele periferice asigură comunicaţiile cu
alte reţele de calculatoare. Din punct de vedere a funcţiilor pe care le au, ele pot fi clasificate astfel:
- periferice de intrare (tastatura, scaner-ul, microfoane, mouse-ul, camera web)
- periferice de ieşire (monitorul, imprimanta, boxele )
- periferice de intrare/ieşire (unitatea hard disc,unitatea floppy disc, unitatea CD-ROM, unitatea
stik..)
- periferice de comunicaţie (modem-ul, routerul)
Tastatura –are la bază următoarele principii de funcţionare: fiecare tastă are asociat un număr de
identificare care poartă denumirea de cod de scanare. Tastatura reţine nu numai apăsarea unei taste,
dar şi eliberarea acesteia, fiecare acţiune fiind înregistrată separat. Există două categorii de taste :
- taste comutatoare – care au efect indiferent dacă sunt apăsate sau eliberate;
- taste de control - care au efect numai atunci când sunt acţionate ;
Mouse-ul – este alcatuit dintr-o carcasă de plastic prevăzută cu 2 sau 3 butoane, 1 bilă cauciucată ce
transmite sistemului mişcările efectuate, un cablu de conectare la sistem şi un conector de interfaţă.
Monitorul –este principalul dispozitiv periferic de ieşire care permite afişarea de o manieră
temporară a informaţiilor aflate în calculator. Este alcătuit din două elemente principale: dispozitivul
de afisare şi placa video.
Mondem-ul – ca periferic de comunicaţie este considerat inovaţia esenţială a “erei Internet”.
Cuvântul modem (modulator- demodulator) descrie procesul de comunicare.
Imprimanta – este un echipament periferic de ieşire ce permite editarea pe hârtie a rezultatelor unei
prelucrari într-o formă vizibilă omului. Acestea au urmatoarele caracteristici: calitatea imprimării ;
viteza ; modalitatea de alimentare a hârtiei ; zgomotul ; dimensiunea liniei tipărite ; calitatea grafică
a tipăririi ; memoria proprie ; fiabilitatea şi costul.;
Boxele – sau difuzoarele, sunt dispozitive acustice pentru redarea profesională a sunetelor.
Specificaţia cea mai des întâlnită pentru dispozitivele acustice este puterea muzicală măsurată în W.
d) Unităţile de interfaţă şi linii de comunicaţie (magistrale, drivere). Unităţile de interfaţă
sunt dispozitive ce permit comunicaţia între două echipamente cu caracteristici funcţionale diferite.
Împreună cu liniile de comunicaţie, unităţile de interfaţă reprezintă totalitatea circuitelor prin care
echipamentele de intrare/ieşire precum şi unităţile de memorie externă sau alte componente, se
9
conectează la initatea centrală. Nu toate unităţile de intefaţă sunt obligatorii pentru orice sistem de
calcul. Sunt obligatorii numai acele unităţi de interfaţă care asigură funcţionarea minimă a unui siste
de calcul şi anume:
 unitatea de iunterfaţă pentru tastatură,
 unitatea de interfaţă pentru hard-disk şi floppy disc,
 unitatea de interfaţă pentru monitor.
În cazul unui sistem cu o configuraţie mai complexă, se utilizează şi alte unităţi de interfaţă:
 unitatea de interfaţă cu imprimanta,
 unitatea de interfaţă pentru conectarea la reţea,
 unitatea de interfaţă pentru CD-Rom,
 unitatea de interfaţă pentru tele-fax,
 unitatea de interfaţă pentru dispozitivele de video-audio,
 unitatea de interfaţă pentru comunicarea cu televizorul sau videocasetofonul,
 unitatea de interfaţă cu alte calculatoare (în sistem
intranet sau/şi internet).
Functionarea hard-diskului
Hardisk-ul este format din mai multe discuri.

In general pe fiecare față a fiecărui disc este câte un cap
de citire. Toate capetele de citire sunt prinse între ele
astfel că se mișcă simultan. Datele sunt împărțite în piste
și sectoare. Sectorul este unitatea minimă de alocare pe
disk. Mărimea unui sector este de 512 octeti. Fiecare
sector are pe lângă cei 512 octeti, niște informații suplimentare neaccesibile utilizatorului. Acestea
sunt: secvența de sinconizare (numită gap), suma de control (CRC). O pistă este o fâșie circulară a
unei fețe a unui disc. Toate pistele care sunt la aceeași distanță față de centrul discului formează un
cilindru. Adică pistele unui cilindru sunt citite simultan de capetele de citire.
Din punct de vedere logic un hardisk poate fi împărțit în partiții. Partițiile sunt mulțimi
care sunt disjuncte, iar reuniunea lor formează totul. Din punct de vedere istoric partițiile trebuie să
fie de lungime multiplu de cilindru, adică unitatea de alocare a partițiilor este cilindrul. (Există totuși,
programe de partiționare care pot creea partiții care să înceapă sau să se sfârșească în mijlocul unui
cilindru.) Pe fiecare partiție se află câte un sistem de fișiere. Un sistem de fișiere este o bază de date
ierarhică, adică un arbore. Arborele este format din crengi (directoarele) și frunze (fișierele). Intern,
10
directoarele sunt fișiere de un format specific. Unitatea de alocare a datelor pentru un anumit sitem de
fișiere este clusterul.
Clusterul este un multiplu (de obicei putere a lui 2) de sectoare continue. Pentru FAT32 si
NTFS clusterul este în general de 4k. FAT și NTFS sunt sisteme de fișiere folosite de MS-DOS și MS
Windows.
Performanţe
Un cluster este citit la viteza maximă pentru că datele de pe el sunt așezate continuu.
Capetele de citire nu trebuie să se miște, iar sectoarele vin la rând pe măsură ce sunt citite. Dacă
trebuie să citim date de pe un alt cluster care se află la distanță, acesta se poate afla pe un alt cilindru
(deci va trebui să mutăm capetele și să așteptăm să se rotească discul până în dreptul capetelor de
citire). Din cauza asta un disc fragmentat este mai lent atât la citire cât și la scriere. In general
sistemele de operare (mai precis logica din driverele pentru sistemele de fișiere) au un algoritm de
alocare a sectoarelor care previne fragmentarea.
B. Componenta software cuprinde totalitatea programelor, reprezentând “inteligenţa

calculatorului” prin care se asigură funcţionarea şi exploatarea sistemului de calcul. Prin componenta
software, utilizatorul transmite calculatorului metodele de gestiune a resurselor, logica prelucrării
datelor precum şi modelele de structurare şi redare sau stocare a acestora.
Sistemul de operare reprezintă totalitatea programelor de control care asigură accesul optim
la resursele hard şi soft ale unui calculator sau ale unui grup de calculatoare.
Sistemul de operare în raport cu numărul de utilizatori şi cu numărul de programe pe care le poate
executa la un moment dat se poate împărţi în mai multe categorii:
1. Mono utilizator şi monotasking (DOS, MS-DOS). Permite rularea aplicaţiilor una după
alta; fiecare utilizator foloseşte resursele în mod serial.
2. Mono utilizator şi multitasking (Windows 3x). Admite rularea aplicaţiilor pentru un
singur utilizator în paralel.
3. Multi utilizator şi multitasking (Windows 95, 98, Unix). Aplicaţiile mai multor
utilizatori folosesc în comun sau separat resursele aflate în diferite puncte ale unei reţele de calcul.
4. Sisteme de operare pentru reţea (Novell/Netware). Permite accesul utilizatorilor de la
mai multe calculatoare (terminale), la fişiere comune sau individuale.
Softul de aplicaţii este un program destinat rezolvării unor anumite probleme. Şi acesta se
împarte în mai multe categorii:
11
1. Soft-ul specializat – este un produs “la cheie”, specializat în rezolvarea anumitor sarcini
pentru clientul care l-a comandat. Este mai costisitor fiind realizat de obicei ca un unicat, dar prezintă
avantajul că este protejat împotriva pirateriei, el putându-se folosi doar cu echipamentul respectiv.
2. Soft semigeneralizat – pachete de programe realizate de firme specializate care au o arie
de cuprindere mare din punct de vedere al utilizatorului. În România există o bancă naţională de
programe pe lângă Institutul de Cercetare în Informatică unde sunt stocate pachete de programe din
această categorie. Utilizarea acestui tip de programe este mai ieftină şi reduce considerabil durata de
proiectare/implementare a noilor sisteme de birou. Ele asigură în acelaşi timp compatibilitatea
diferiţilor utilizatori, ceea ce favorizează prelucrarea unor date folosite de mai multe firme.
3. Softul generalizat – programele din această categorie pot fi folosite de orice utilizator
fără nici o adaptare. Utilizatorul solicită programul de la firmele specializate în funcţie de tipul
calculatorului, de capacitatea sa de memorie, de datele ce trebuie prelucrate. Tendinţa în realizarea
acestor programe este de automatizare a foarte multor funcţii, în condiţiile în care utilizatorul nu este
un specialist în informatică.
Soft-ul generalizat pentru birotică este format din următoarele grupe mari de programe:
 Procesoare de text şi de imagine fixă, tip document: WORD, WORDSTAR,
WORDPERFECT, VENTURA PUBLISHER, PAGEMAKER, EXPRESS PUBLISHER.
 Procesoare pentru desen şi pentru reprezentări grafice: CORELDRAW, HARVARD
GRAPHICS.
 Procesoare de tabele: LOTUS 1-2-3, EXCEL, QUATTRO.
 Programe de gestiune a bazelor de date: ACCESS, APPROACH
 Procesoare integrate: WORKS, FRAMEWORK, OPEN ACCESS, SYMPHONY.
 Procesoare pentru comunicaţii şi pentru reţele de date.
1. Descrieți configurația şi arhitectura unui sistem de calcul.
2. Componenta hardware este cea responsabilă cu...................................
3. Unitatea centrală de prelucrare (UCP) care examinează programul curent, coordonează
operaţiile efectuate, fiind adevăratul centru de coordonare al sistemului. Adevărat sau fals?
4. Care sunt cele două mari componente care alcătuiesc unitatea centrală de prelucrare și care,
realizează funcţiile şi operaţiile specifice unui sistem electronic de calcul?
5. Ce este un sistem de operare?dar pachetul de aplicații?
12
CURS 2.
1. Structura de principiu a unui sistem de calcul conține următoarele componente principale:

Dintre cele cinci componente de mai sus două formeaza procesorul. Indicați dintre variantele de mai
jos varianta corectă:
a) 1+4
b) 1+5
c) 2+4
d) 2+5
e) 4+5
Raspunsul corect este e deoarece procesorul este compus din unitatea de comandă și control și din
unitatea aritmetică și logică.
2. Dintre cele cinci componente de mai jos trei formează unitatea centrală. Indicați care este
varianta corectă:
a) 1+2+3
b) 1+4+5
c) 2+4+5
d) 2+3+4
e) 2+3+5
Raspunsul corect este c deoarece procesorul împreună cu memoria internă formează unitatea centrală
de procesare.
3. Calculatorul personal este un ansamblul funcțional format din următoarele componente:

1. placa de bază
2. microprocesorul
3. memoria internă
4. monitor
5. tastatura
Trei dintre aceste componente formeaza structura unitatii centrale. Indicati varianta corecta:
a) 1+2+3
b) 1+2+4
c) 1+2+5
d) 2+3+4
e) 2+3+5
1
Raspunsul corect este a deoarece procesorul, placa de bază și memoria internă formează unitatea
centrală.
4. Considerăm următoarele afirmații pentru echipament periferic (indicați varianta corectă):

1. orice dispozitiv de memorare externa
2 .orice dispozitiv de afisare
3. orice dispozitiv de intrare
4. orice dispozitiv de iesire
5. orice dispozitiv conectat la calculator
Răspunsul corect este 5 deoarece aceasta este definiția unui periferic.
5. Calculatorul personal este un ansamblul funcțional format din următoarele componente:

a). placa de bază
b). microprocesorul
c). memoria internă
d). monitor
e). tastatura
Care este componenta care gestioneaza procesele sistemului de calcul?
Răspunsul corect este b.
6. Echipamentele periferice reprezintă ansamblul de componente care pot fi conectate cu

unitatea centrală de prelucrare, pentru a obţine o anumită configuraţie.
True/Fals
7. Prin echipament periferic se înțelege orice dispozitiv conectat la calculator. În categoria

echipamentelor periferice se pot enumera:
1. hard discul
2. mouse-ul
3. monitorul
4. imprimanta
5. tastatura
Dintre aceste echipamente două sunt dispozitive de afișare. Indicați varianta corectă dintre variantele
următoare care reprezintă dispozitivele de afișare.
a. 1+2
b. 1+3
c. 3+4
d. 1+5
e. 1+5
Răspuns corect : c
8. Prin componenta software, utilizatorul transmite calculatorului metodele de gestiune a
resurselor, logica prelucrării datelor precum şi modelele de structurare şi redare sau stocare a
acestora.
True/Fals
2
CURS 3
Procesoare de texte profesionale. Microsoft Office
Pentru interfaţa de tip Windows, dar şi pentru sistemul de operare Windows cu versiunile sale,
firma Microsoft a creat pachetul de programe Microsoft Office care conţine patru mari aplicaţii
comerciale:
1. Procesorul de texte Word. Este un program pentru prelucrarea textelor, care tinde să devină
un procesor de publicaţii asigurând, pe lângă operaţiile clasice de prelucrare a textelor şi
aranjarea lor sub forma de tiparitură (broşură, ziar, carte).
2. Programul de calcul tabelar Excel. Este un program care gestionează datele sub formă de
tabele (foi de calcul) şi poate fi folosit cu uşurinţă şi de către utilizatorii neinformaticieni.
3. programul de grafică pentru realizarea prezentărilor pe calculator Power Point. Este un
program cu ajutorul căruia se poate realiza prezentări de diapozitive pe calculator, sub
formă de slid-uri.
4. Sistemul de gestionare a bazelor de date Access. Este un program pentru gestionarea datelor
sub formă de baze de date. El este destinat în special programatorilor.
3.1. Avantajele utilizării aplicațiilor din pachetul de programe Microsoft Office:
 Aplicaţiile lucrează la fel şi folosesc aceleaşi concepte şi metode pentru a asigura legatura cu
calculatorul;
 Aplicaţiile folosesc aceleşi tehnici şi metode pentru realizarea interfeţei (sistemul de meniuri
bara cu instrumente, bara de stare, riglele) asfel încât dacă ne însuşim modul de lucru cu
interfaţa unei aplicaţii, va fi foarte uşor să învăţăm modul de lucru ale celorlalte aplicaţii. In
plus, aplicaţiile au fost create pentru interfaţa Windows şi au preluat de la aceasta tehnicile
folosite pentru realizarea ei (ferestrele şi butoanele ferestrelor, sistemul de meniuri, casetele
de dialog şi obiectele din casete).
 Aplicaţiile comunică între ele prin intermediul aceluiaşi limbaj, astfel încât schimbul de date
între aplicaţii se face foarte uşor şi nu ceează probleme de incompatibilitate. Aplicaţiile pot
fi folosite separat sau împreună, câştigând în acest fel timp preţios. Astfel, într-un document
scris în Word putem insera date sub formă de tabele preluate din foile de calcul gestionate
de aplicaţia Excel sau din bazele de date gestionate de aplicaţia Access şi se efectuează rapid
1
calcule cu aceste date. Documentul astfel realizat poate fi inserat într-o prezentare creată cu
Power Point.
 Pachetul de programe Microsoft Office oferă un centru de control al celor patru aplicaţii
(administratorul Microsoft Office). El creează pe ecranul calculatorului o bară cu butoane
scurtatură, care ajută la lansarea rapidă în execuţie a aplicaţiilor.
 Aplicaţiile pachetului Microsoft Office sunt uşor de instalat şi de actualizat.
3.2. Caracteristici, conţinut

Aplicaţiile din pachetul de programe Microsoft Office prezintă următoarele caracteristici comune:
 Sistemul de meniuri conţine aceleaşi meniuri verticale (nouă meniuri): File, Edit,
View, Insert, Format, Tools, Table, Window, Help.
 Folosesc aceleaşi taste scurtatură pentru opţiunile comune din meniuri: <Ctrl>+<C>-
Copy, <Ctrl>+<N>-New, <Ctrl>+<F>-Find...
 Pentru opţiunile comune din meniu se folosesc, de pe barele cu instrumente de lucru
aceleaşi butoane cu pictograme ca scurtatură, cât şi aceleaşi descrieri.
 Informaţiile suplimentare despre fişierele de date administrate de fiecare aplicaţie
sunt aceleaşi (titlu, autor, cuvinte cheie...).
 Folosesc rigle pentru poziţionarea mai uşoară în fişierul de date.
 Afişează o bară de stare cu informaţii despre fişierul de date.
In plus, pachetul de programe Microsoft Office mai conţine o serie de mici aplicaţii (applets)
care pot fi utilizate atunci cand procedăm la utilizarea unui document:
 Graf ne ajută să construim grafice pornind de la un set de numere. Aceste grafice
pot fi inserate în documentele create cu Word.
 Organization Chart ajută la crearea structurilor ierarhice de tip organigramă.
 Equation Editor ajută la scrierea unor expresii matematice care urmează a fi
inserate în documentul creat în Word.
 Word Art ajută la scrierea în diferite moduri a textului din documentul creat cu
Word sau din prezentarea creată cu Power Point: răsucit, aplecat, răsturnat,
cu umbre, cu contur.
 ClipArt Gallery pune la dispoziţie un set de imagini din care se pot alege desene
pentru a le insera în documentele realizate în Word sau prezentările create cu
Power Point.
2
Aplicaţiile Microsoft Office dispun de instrumente de lucru la care se poate face apel pentru a
primi ajutor. Ele furnizează pas cu pas instrucţiunile necesare desfăşurării unei activităţi. Aceste
instrumente se regăsesc sub formă de:
 Proceduri asistent(Wizart). Sunt instrucţiuni cu care se pot realiza fişiere de date
complexe.
 Folii de sugestii (Cue Card). Sunt instructiuni detaliate care pot fi afişate chiar în timpul
lucrului.
 Previzualizări (Previews). Arată pe ecran ceea ce va fi tipărit la imprimantă.
 Demonstratii (Demos) . demonstrează cum trebuie procedat pentru executarea unei lucrări
mai dificile.
Când se instalează pachetul de programe Microsoft Office se creează automat grupul de
programe Microsoft Office care conţine pictogramele aplicaţiilor din pachet. Orice aplicaţie din
pachet se lansează astfel:
- se deschide grupul de aplicaţii Microsoft Office executând dublu clic pe pictograma lui;
- se lanseaza în execuţie o aplicaţie din grup executând dublu clic pe pictograma ei.
Dacă vom copia aplicaţia Microsoft Office din grupul Microsoft Office în grupul SartUp, la
lansarea în execuţie a mediului Windows se va lansa în execuţie şi administratorul pachetului de
programe. El va afişa o bară cu instrumente de lucru care conţine câte un buton scurtătură pentru
fiecare aplicaţie din pachet. Bara cu instrumente va permite lansarea în execuţie rapid a oricărei
aplicaţii, executând clic pe butonul pictogramă a aplicaţiei.
 executăm clic pe pictograma Microsoft Office;
 se deschide meniul din care alegem opţiunea About Microsoft Office care, la rândul său va
deschide o casetă de dialog din care vom putea afla numărul versiunii.
3.3. Noutăţile pe care le aduce Microsoft Office 2007
3.3.1. Caracteristicle pachetului de programe Office 2007
Mocrosoft Office 2007 este o suită completă de software pentru productivitate şi baze de
date la birou, care ajută utilizatorul să economisească timp şi să se organizeze. Capabilităţile
puternice de management al contactelor ne ajută să menţinem informaţiile de contact ale tuturor
clienţilor actuali sau potenţiali într-un singur loc. Putem crea materiale de marketing profesionale
pentru tipărire, transmitere prin e-mail şi publicare pe web sau putem produce campanii eficiente de
marketing în interiorul firmei. Putem crea documente dinamice de business, foi de calcul, prezentări
3
şi , putem construi baze de date fără a avea nevoie de experienţă sau de personal tehnic. Putem
învăţa rapid caracteristicile noi folosind meniuri îmbunătăţite, care prezintă instrumente adecvate
atunci când avem nevoie de ele.
Office 2007 include următoarele programe:
- Mocrosoft Office Access 2007;
- Mocrosoft Office Excel 2007
- Mocrosoft Office Outlook 2007
- Mocrosoft Office PowerPoint 2007
- Mocrosoft Office Publisher 2007
- Mocrosoft Office Word 2007
La baza sistemului Mocrosoft Office 2007 se află suitele sau ediţiile anterioare ale Mocrosoft
Office, care furnizează instrumentele cheie de productivitate pentru desktop. Noile caracteristici din
aceste programe îmbunătăţesc felul în care angajaţii lucrează între ei, cu partenerii şi cu clienţii. In
plus, organizaţiile captează şi folosesc informaţiile mult mai uşor, mult mai bine.
Pe lângă ediţiile de bază pentru desktop, versiunea 2007 include noi programe, servere şi servicii
care adaugă valoare abilităţilor de operare pe care utilizatorii le au deja.
Folosite împreună, elementele din sistemul Mocrosoft Office 2007 ne ajută să adresăm nevoi de
business, mergând de la managementul productivităţii până la cel al proiectelor complexe.
Incă de la primele sale versiuni, suita Mocrosoft Office s-a adresat acelor utilizatori care
aveau nevoie de o modalitate simplă de a crea şi a manipula informaţii electronice, colecţii de texte,
informaţii financiare sau prezentări. Ulterior, odată cu avansul internetului, s-au adăugat suiei şi un
modul care permite managementul complex al mesajelor electronice, o aplicaţie de prelucrare a
bazelor de date, instrumente de simplificare a preluării şi completării formularelor electronice.
Indiferent de aria de utilizare (personală sau de business), suita Mocrosoft Office este punctul de
referinţă pentru toţi cei care folosesc un calculator personal. Modulele din componenta suitei se
adresează unei necesităţi clar personalizate conform scopului în care vor fi folosite.
Office 2007 este prima suită cu aplicaţii de birou de la Microsoft care este complet
tradusă în limba română. Calitatea traducerilor nu este neaparat cea mai bună, dar modul în care
termenii au fost aleşi permite navigarea destul de intuitivă.
Office 2007 este foarte complex şi probabil că nimeni nu îi va folosi vreodată toate funcţiile
în acelaşi document, însă fiecare dintre utilizatori poate foarte uşor să îi înţeleagă mecanismul şi să
ajungă să fie mai eficient cu el. Nu trebuie însă să ne speriem de complexitatea sa aparentă.
Există patru module care stau la baza suitei Office de la Microsoft, însă, doar Word
(editorul de text) şi Excel (aplicaţia de calcul tabelar) se regăsesc în toate cele opt versiuni de Office
4
existente pe piaţă în acest moment. In funcţie de versiunea de Office folosită, putem găsi şi
PowerPoint sau Outlook. Toate vin să ne ajute să manipulăm mai uşor diferite tipuri de date: text,
numere, imagini, mesaje electronice sau toate la un loc.
Office este locul în care agregarea informaţiei se face mult mai uşor. De fapt, Office este un
sistem complex format din :
- părţile client (utilităţile cu care suntem familiarizaţi)
- un set de servere care extind foarte mult gama de servicii disponibile (colaborare pe
documente, un nivel crescut de protecţie, agregarea informaţiei etc.)
In realitate, doar cu ajutorul serverelor din noul Office System se poate ajunge la un maxim de
eficienţă pentru zona de business. Comenzile pentru manipularea datelor din modulele Office sunt
similare şi, odată ce ne-am obişnuit cu ele ne va fi mult mai simplu să folosim orice aplicaţie.
3.3.2. Noutăţile pe care le aduce Mocrosoft Office 2007
Mocrosoft Office 2007 aduce o schimbare fundamentală în modul în care informaţiile sunt
necesare şi folosite.dacă în versiunile precedente de Office se punea accentul pe adăugarea de
funcţii noi sau perfecţionarea celor existente, acum accentul s-a mutat către modul în care cel care
foloseşte suita poate să devină mai eficient, să ajungă mai uşor la rezultatele dorite. Ori, această
accentuare pe rezultat a trebuit să fie susţinută de o schimbare importantă la nivelul interfeţei,
schimbare ce poate părea greu de înţeles la prima vedere. Iar modul în care ea a fost exprimată se
rezumă la trei elemente:
- butonul Office;
- bara de instrumente acces rapid;
- Panglica;
Acestea, împreună cu alte câteva elemente, formează noua interfaţă Office 2007.
Butonul Office este butonul din partea stângă sus a ferestrei Office şi ascunde de fapt comenzile de
intrare şi ieşire a materialului electronic folosit de noi. De aici încăracăm, creăm, exportăm şi
tipărim proiectele la care lucrăm. S-a luat în considerare faptul că majoritatea sistemelor actuale
sunt conectate foarte uşor să beneficiem de un conţinut dinamic exprimat în colecţii complexe de
exemple pe care le putem folosi la proiectele pe care dorim să le începem. In funcţie de aplicaţia
folosită, în momentul creării unui document nou sunt descărcate foarte multe template-uri, grupate
pe domenii şi care beneficiază de un identificator de popularitate, pe baza căruia să ne fie mai uşor
să alegem. Odată selectat tipul de proiect pe care îl considerăm nimerit ca exemplu, putem trece la
prelucrarea sa.
5
Tot de la la butonul Office vom realiza şi operaţiile de export a materialului. Implicit, Office
2007 foloseşte un nou format de salvare a documentelor, bazat pe XML (eXtended Markup
Language). El permite o descriere mai uşoară a documentelor (Word, Excel, PowerPoint) şi face
posibilă reducerea semnificativă a dimensiunii ocupate pe hard disk. De fapt este vorba despre un
fişier ZIP, redenumit după caz: docx, xlsxsau pptx, care conţine o descriere XML a informaţiilor din
document. Se poate observa că devine mai simplu de manipulat o astfel de informaţie prin
intermediul unui serviciu web şi că prin compresie se aduce un plus de siguranţă în ceea ce priveşte
protecţia împotriva accesului neautorizat sau protecţie la deteriorare, formatul ZIP beneficiind de un
sistem de protecţie prin suma de control. Este posibil, cel puţin în teorie, ca un document deteriorat
să poată fi recuperat destul de uşor sau măcar să nu fie compromis în totalitate.
Tot în momentul salvării este mai simplu acum să adăugăm informaţii de identificare
(folosite cu maximă eficienţă de Windows Vista) cum ar fi numerele celui care a creat sau a lucrat la
document şi tag-uri de identificare a conţinutului documentului. Tot pentru Windows Vista se poate
salva şi un thumbnail (o imagine în miniatură) prin care afişarea respectivului fişier să fie
personalizată şi care ajută la identificarea sa mai uşoară. Sau dacă se folosesc multe imagini de
dimensiuni apreciabile într-un document, se poate apăsa butonul Instrumente din meniul Salvare şi
de acolo se poate selecta Comprimare imagini cu setarile de rigoare (calitate, rezoluţie etc.)
Trebuie reţinut faptul că, Office 2007 poate lucra în continuare cu formatele vechi de documente
Mocrosoft Office atât la citire cât şi la scriere, neexistând probleme de conversie. Totuşi, dacă se
doreşte să se folosească vechile formate, s-ar putea ca unele elemente funcţionale şi estetice aduse
de Office 2007 să nu poată fi utilizate la maximum din cauza imposibilităţii de redare în versiunile
anterioare.
Nota: se poate stabili ca implicit un alt format de fisier decât cel propus de Office 2007, astfel: din
meniul Office, apăsaţi butonul Opţiuni (Word, Excel, PowerPoint..) şi apoi Salvare. In dreptul
opţiunii „Se salvează fişierele în formatul…” alegeti noul format implicit.
Finalizarea unui document presupune şi închiderea sa. Acest lucru se poate face prin
închiderea aplicaţiei în care lucrăm sau putem să închidem doar documentul dorit. Această a doua
cale este folositoare atunci când lucrăm cu mai multe documente deodată: clic pe butonul Office şi
apoi Inchidere (sau combinaţia de taste ALT+F4)
Opţiunea de publicare directă a unui document Word într-un bloc (pe un serviciu
personalizat), cea de export în format PDF sau XPS. Datorită lor, vom fi siguri că documentul va
avea acelaşi aspect indiferent de staţia sau sistemul de operare folosit pentru vizualizare.
Bara de instrumente acces rapid se găseşte în partea superioară a ecranului, chiar lângă butonul
Office. Cuprinde shortcut-uri pentru cele mai folosite comenzi (implicit: salvare, redo, undo).
6
Acestea pot fi modificate destul de uşor în funcţie de preferinţele fiecăruia, astfel: clic pe săgeata
din dreapta zonei Bara de instrumente acces rapid şi bifaţi acele comenzi care vă sunt necesare. Este
important de ştiut că atunci când veţi folosi shortcut-ul anulare tastare, aveţi disponibilă o listă a
paşilor pe care doriţi să îi anulaţi.
In plus, dacă selecţia de shortcut-uri propusă implicit de Bara de instrumente Acces rapid nu
vă mulţumeşte, puteţi să adăugaţi sau să eliminaţi din ele după preferinţă, apăsând butonul
Opţiuni…, se deschide acces la zona Particularizare, de unde puteţi adăuga (sau elimina)
elementele dorite. Tot de aici putem schimba şi poziţia Barei de instrumente Acces rapid prin
bifarea(debifarea) funcţiei afişare bara de instrumente acces rapid sub Panglica.
Nota: o modalitate la fel de simpla de a afla combinaţiile de taste prin care se pot accesa anumite
funcţii este sa apăsăm tasta ALT. Imediat vor fi afişate în dreptul fiecărei cmenzi shortcut-urile
căutate.
Panglica (Ribbon).Cea mai importanta schimbare din Office 2007 este inlocuirea meniurilor
clasice cu un nou tip da toolbar, care se numeste PANGLICA. Meniurile clasice sunt reorganizate în
tab-uri al căror conţinut se schimbă dinamic în funcţie de tipul de informaţie cu care lucrăm. Mai
simplu, aduce la îndemâna acele instrumente de care avem nevoie, atunci când avem nevoie de acest
lucru, selectăm tab-ul dorit şi apoi comanda efectivă.
Prin introducerea acestei Panglici, suita Office şi-a schimbat interesul către rezultate. Dacă
înainte era nevoie să ştim cum trebuie să facem să ajungem la un anumit rezultat, acum trebuie doar
să ştim ce vrem. Aceasta, pentru c, direct din comenzile disponibile în Panglică, putem să vedem în
timp real rezultatul dorit. Nu mai trebuie să fim „profesori” în Office, ci trebuie doar să avem
imaginaţie şi să folosim cât mai bine exemplele existente. Toate comenzile beneficiază în continuare
de o descriere, însă ele sunt mai degrabă grafice, fapt ce le face mult mai intuitive.
Trecand cursorul mouse-ului peste fiecare comandă în parte, obţinem o descriere sumară a
comenzii şi, foarte important, combinaţia de taste care permite activarea sa (ScreenTip).
Panglica din Office îi prezintă utilizatorului un set de componente ale documentului, în diferite
formatări, în locul unor funcţii prin care să se ajungă la acel rezultat. Apoi, permite finisarea
aspectului blocurilor selectate şi obţinem dacă nu direct ceea ce ne dorim, măcar un aspect similar
cu cel dorit de noi. Scopul este acela de a ajunge mai repede la rezultat şi într-o manieră mai
accesibilă.
In momentul deschiderii uneia din aplicaţiile Office 2007 (Word, Excel sau PowerPoint)
vom vedea că în partea de sus a ecranului sunt prezentate meniuri comune în toate aplicaţiile:
Pornire, Inserare, Aspect pagina, Revizuire şi Vizualizare; în funcţie de programul folosit, mai sunt
două meniuri diferenţiate: Referinte şi Corespondenta pentru Word şi Formule si Date pentru Excel.
7
Alegerea acestei noi modalităţi de navigare şi expunere a comenzilor aplicaţiilor din suita Office
2007 are şi o explicaţie mai complexă: prin intermediul Panglicii (personalizabile), dezvoltatorii
diverselor soluţii bazate pe componentele Mocrosoft Office pot crea şi arăta utilizatorului doar acele
comenzi de care au nevoie în situaţia respectivă, aerisind foarte mult spaţiul de pe desktop şi făcând
mult mai simplă acomodarea.
Nota: atunci când avem nevoie de mai mult spaţiu liber pe desktop, folosim combinaţia de taste
CTRL +F1 pentru a ascunde Panglica. Repetând combinaţia de taste vom readuce Panglica pe
desktop.
Examinare în direct (Live Preview)
Dacă ar fi să rezumăm la o singură funcţie tot ceea ce aduce Office 2007 în partea de
aplicaţii desktop, nu am greşi să îl asociem cu Examinare în direct. Aşa cum am amintit anterior,
schimbarea noului Office se simte prin orientarea către rezultat. In trecut, ca să dăm un aspect
frumos unui document Office, trebuia să ne imaginăm cum ar trebui să arate acesta. Apoi, printr-o
succesiune de comenzi (nu întotdeauna simple şi la îndemană) ajungeam la o formula mai mult sau
mai puţin apropiată de ceea ce ne doream. Office 2007 este complet schimbat în această privinţă.
Tot ceea ce avem de făcut este să selectam informaţia dorită şi, prin trecerea mouse-ului peste
exemplele existente în Panglică, schimbările se vor vedea în timp real. Opţiunea Examinare în direct
este facilitatea prin care acest lucru este posibil şi se bazează pe existenţa unui număr mare de
exemple predefinite grupate în nişte galerii (Galleries). Ca să o activăm, mergem în meniul Opţiuni
al fiecărui modul şi bifăm setarea Activare Examinare în direct.
1. Enumerați cele patru mari aplicaţii comerciale pe care le conține pachetul de programe
Microsoft Office; descrieți-le.
2. Care sunt principalele avantaje ale utilizării aplicațiilor din pachetul de programe Microsoft
Office?
3. Aplicațiile conținute de pachetul de programe Microsoft Office au caracteristici comune?
Dacă da, care sunt acestea?
4. Descrieți noua interfaţă Office 2007.
5. Office 2007 este prima suită cu aplicaţii de birou de la Microsoft care este complet tradusă în
limba română. Adevărat sau fals?
8
CURS 4
Tehnici şi metode de tehnoredactare a documentelor utilizate în
aplicaţia Word
4.1. Funcţiile editorului de texte Word

Aşa cum am mai spus şi în lecţiile anterioare, produsul-program Word face parte din
pachetul de programe Microsoft Office, realizat de firma Microsoft, pachet dedicat sistemelor
informatice de birou. Produsul Word cu toate versiunile sale este unul dintre cele mai performante
procesoare de texte disponibile pe PC-uri, rulează sub sistemul de oprare Windows.
Funcţiile editorului de texte Word, concretizate în ansamblu în comenzi grupate pe submeniuri ale
meniului principal, sunt:
 Crearea şi corectarea documentelor;
 Editarea documentelor
 Lucrul cu mai multe documente;
 Tipărirea documentelor;
 Gestiunea documentelor pe suporturi magnetice;
 Operaţii cu blocuri de texte;
 Operaţii de căutare şi înlocuire;
 Formatarea documentului la nivel de caracter şi paragraf, şi administrarea unor stiluri de
formatare predefinite sau definite de utilizator.
 Formatarea documentului la nivel de pagină (stabilirea marginilor şi a modului de aranjare
a textului în pagină, numerotarea paginilor, crearea anteturilor şi a subsolurilor de pagină, ,
crearea notelor de subsol şi de sfârşit);
 Administrarea unor şabloane de documente care automatizează procesul de formare a
documentului (folosirea unor şabloane predefinite, sau crearea propriilor şabloane de
document);
 Inserarea tabelelor în document şi administrarea lor (creare, modificare, formatare);
 Crearea unor liste marcate sau numerotate;
 Aranjarea textului în coloane;
 Crearea tabelelor de index, de cuprins, de obiecte şi de autorităţi;
 Inserarea obiectelor în document (imagini, diagrame, ecuaţii, simboluri, etc);
1
 Administrarea corespondenţei (scrisori, etichete poştale );
 Crearea şi folosirea macrourilor;
 Analiza lexicală a documentelor;
 Captarea şi preluarea imaginilor;
 Generarea şi prelucrarea tabelelelor;
 Procesarea ecuaţiilor;
 Importul de imagini din orice altă aplicaţie Windows (prin protocolul OLE-Object Linking
and Embedding, în traducere: legarea şi încapsularea obiectelor);
4.2. Facilități de tehnoredactare a documentelor oferite de aplicaţia Word
Tehnoredactarea este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic pentru
tipărit.
Documentul este o entitate formată din text şi diferite obiecte (tabele, imagini grafice,
expresii matematice...) care aparţin aceleiaşi lucrări (au o legătură logică de conţinut). Documentul
poate fi o scrisoare, un articol, o revistă, un ziar, o broşură, o prezentare, o teză... Prin operaţia de
tehnoredactare se va obţine un document uşor de citit, cu aspect plăcut şi cu o formă de prezentare
corespunzătoare conţinutului.
Word este este mult mai complex decât alte procesoare de texte (Write, Notepad) din mediul
Windows, deşi are multe puncte comune cu acestea. În plus, Word oferă mult mai multe facilităţi în
ceea ce priveşte tehnoredactarea documentelor. Cele mai importante sunt:
1. Şabloanele de document şi procedurile asistent. Pentru a construi mai uşor şi mai rapid un
document, Word pune la dispoziţie o serie de şabloane de document şi proceduri expert:
a) Şabloanele (template)-predefinite- sunt modele de document prefabricate care pot fi
folosite la construirea propriului document. În fereastra document apare o schiţă a
documentului care conţine deja chenare, desene,, texte, cu anumite fonturi, corpuri de
caractere, stiluri, culori. Această schiţă poate fi completată cu propriile texte şi desene.
Aplicaţia Word oferă şabloane predefinite pentru:
o Birotică: scrisori (Letter1, Letter2, Letter3,), circulare (Memo1, Memo 2, Memo 3),
rapoarte (Report 1, Report 2, Report 3), faxuri (Faxcover1, Faxcover2, Faxcover3,);
o Afaceri: facturi (Invoice), ordine de cumpărare (Purchase);
o Publicaţii: broşuri (Brochur1..), comunicate de presă (Presrel 1,2...), manuale
(Manual1...), teze (Thesis), ziare (Newsletter);
2
o Alte activităţi: curriculum vitae (Resume1...), planificarea actvităţilor dintr-o
săptămână (Weetime)....
b) Şabloane utilizator care pot fi construite de utilizator şi salvate pentru utilizare ulterioară;
c) Procedurile asistent (Wizard) sunt aplicaţii care iniţiază cu utilizatorul un dialog, pentru a
comunica un set de informaţii de bază, după care completează singure restul informaţiilor
şi construiesc documentul. Există proceduri asistent pentru:
o Birotică: scrisori (Letter), circulare (Memo), tabele (Table), faxuri (Fax, ,);
o Afaceri: garanţie (Pleading);
o Publicaţii: comunicate standard de presă (PressRelease) teze (Thesis), ziare
(Newsletter);
o Alte activităţi: curriculum vitae (Resume), calendar (Calendar), agendă planificarea
actvităţilor (Agenda), diplome (Award)
2. Entităţi noi . Word pune la dispoziţia utilizatorului posibilitatea de a defini şi de a formula noi
entităţi de document:
a. Secţiunea. Reprezintă o zonă de document care poate fi formatată diferit faţă de restul
documentului.
b. Coloana. Spaţiul util al documentului sau al unei secţiuni poate fi împărţit în blocuri
verticale ( coloane).
c. Tabelul. Spaţiul util al documentului sau al unei zone din document poate fi împărţit în
linii şi coloane. La intersecţia lor se formează casete (celule) în care se pot scrie texte şi
numere, sau pot fi inserate obiecte sau formule de calcul.
d. Titlul de capitol (heading). Textul din paragraful cu care începe un capitol (titlul
capitolului) poate fi formatat cu un anumit stil. Pe baza stilului de formatare se poate
construi cuprinsul documentului.
e. Legenda (caption). Este o etichetă care se atribuie obiectelor inserate în document
(desene, formule matematice, diagrame). Legendele se folosesc pentru a numerota şi
furniza informaţii despre obiectele inserate. Pe baza lor se poate construi o tabelă de
obiecte.
f. Cadrul. Este o casetă care încapsulează un obiect (diagramă, desen, formulă matematică).
Ea permite o mai uşoară manipulare a obiectului inserat în document.
g. Adnotarea (annotation). Este un comentariu introdus în document, care nu face parte din
documentul tipărit dar care poate fi folosit pentru informarea autorului.
h. Nota de subsol (footnote). Este un text inserat la sfârşitul paginii, care se tipăreşte şi
pentru care există o referire în document în textul din pagina respectivă.
3
i. Nota de sfârşit (endnote). Este un text inserat la sfârşitul documentului, care se tipăreşte şi
pentru care există o referire în textul documentului.
j. Codul câmpului. Este o instrucţiune inserată în document fie de către aplicaţia Word în
urma executării unei comenzi, fie la cererea utilizatorului. El poate fi vizualizat, sau poate
fi observat numai cu rezultatul codului (efectul produs de document).
3. Administrarea corespondenţei. Word pune la dispoziţia utilizatorului instrumentul necesar
pentru a rezolva o problemă de birotică: administrarea corespondenţei (mail merge). Pornind de
la formate prestabilite de scrisori şi etichete poştale, se completează zonele libere cu nume şi
adrese care sunt preluate dintr-o bază de date. Se pot executa următoarele operaţii:
a. Administrarea bazei de date pentru corespondenţă ( nume şi adrese);
b. Crearea unui document poştal principal care conţine texte şi imagini (srisoare, etichetă
poştală, plic, catalog, listă poştală) care urmează să fie trimis mai multor destinatari;
c. Completarea documentului principal pentru fiecare destinatar cu informaţii preluate direct
din baza de date pentru corespondenţă ( numele şi adresa destinatarului).
4. Instrumente gramaticale . Word ne ajută să construim un document corect din punct de vedere
gramatical:
a. Corectarea automată (AutoCorrect). Permite corectarea automată a unor greşeli obişnuite.
Greşelile din AutoCorrect sunt specifice limbii engleze. Le putem înlocui sau putem să
includem în listă acele greşeli pe care ştim că le facem mai des atunci când scriem un text
în limba română.
b. Verificarea automată a ortografiei. (Spelling). În timp ce sriem textul, Word poate să
verifice în fundal dacă textul introdus este corect din punct de vedere al ortografiei. De
asemenea este vorba de ortografia limbii engleze.
c. Verificarea gramaticală ( Grammar). Word poate să verifice tot textul din document sau
numai paragrafele selectate dacă sunt corelate din punct de vedere sintactic. (limba
engleză)
d. Dicţionar de sinonime şi antonime (Thesaurus). Word poate să afişeze atât sinonimele cât
şi antonimele cuvântului selectat, tot în limba engleză.
5. Limbajul de programare WordBasic al procesorului de texte Word. Cu ajutorul lui se pot
construi macrouri care automatizează procesul de prelucrare a textelor. În macrou se
înregistrează operaţiile executate de utilizator prin intermediul sistemului de meniuri (editarea
unui text, formatarea lui, inserarea unor obiecte), operaţiile fiind descrise prin intermediul
instrucţiunilor limbajului de programare. În loc să execute secvenţa de operaţii, utilizatorul va
4
cere procesorului de texte să execute macroul în care sunt memorate instrucţiunile pentru
operaţiile respective. Limbajul WordBasic dispune de:
a. Instrucţiuni care corespund opţiunilor de meniuri. Pentru fiecare opţiune de meniu există
câte o instrucţiune în limbajul de programare (de exemplu, pentru opţiunea New din
meniul File, există instrucţiunea FileNew).
b. Instrucţiuni pentru schimbul de informaţii. Cu ajutorul lor se pot crea pe ecranul
calculatorului obiecte (casete de dialog, declanşatoare, zone de editare...) prin intermediul
cărora utilizatorul va comunica informaţii macroului ( de exemplu: putem crea cu ListBox
- o listă, cu CancelButon – declanşatorul Cancel, cu OkButon-declanşatorul Oh, cu
CheckBox-un comutator, cu OptionButton-un buton radio...)
c. Instrucţiuni pentru descrierea structurilor de program. Ordinea secvenţială de executare
a instrucţiunilor se poate schimba prin intermediul instrucţiunilor care descriu structurile
alternative (If...Then...Else, SelectCase...EndCase) şi repetitive (While...Wend). din
limbajul Basic a fost preluată structura repetitivă For...Next, numerotarea liniilor de
instrucţiuni cu etichete şi instrucţiunea Goto pentru salt la o instrucţiune identificată prin
etichetă.
d. Funcţii. Pentru executarea unor operaţii pot să existe instrucţiuni sau funcţii. Unele funcţii
au acelaşi nume ca şi instrucţiunile: pentru a stabili corpul caracterelor dintr-un text
selectat există instrucţiunea FontSize iar funcţia FontSize() returnează o valoare care
reprezintă corpul caracterelor din zona selectată sau pentru a atribui stilul bold unor
caractere există instrucţiunea Bold, iar funcţia Bold() testează dacă stilul caracterelor
selectate este bold. Limbajul mai dispune şi de funcţii pentru manipularea datelor
numerice(int()-returnează partea întreagă dintr-un număr, rnd()-generează un număr
aleator între 0 şi 1..) sau a şirurilor de caractere (left$()-extrage un subşir de la începutul
şirului, right$()-extrage un subşir de la sfârşitul şirului, mid$()-extrage un subşir dintr-un
şir, len$()-returnează lungimea şirului...)
e. Operatori. Sunt folosiţi la construirea expresiilor. Se folosesc operatori aritmetici,
relaţionali, logici şi de concatenare de şiruri de caractere. De exemplu: următorul macrou
poate fi folosit pentru a schimba corpul caracterelor din textul selectat. Dimensiunea este
introdusă în variabila num de la tastatură prin intermediul unei caeste de editare (funcţia
InputBox $() ). Deoarece această funcţie furnizează o dată de tip şir de caractere, ea va fi
transformată în tipul numeric cu funcţia val () după care se testează cu instrucţiunea
Select Case....End Select valoarea variabilei num. În funcţie de această valoare se atribuie
textului selectat noul corp de caracter prin instrucţiunea FontSize.
5
6. Meniul de comenzi rapide sau meniul scurtătură. Meniul scurtătură afişează comenzi strict
legate de o entitate din document. De exemplu, dacă entitatea indicată este un paragraf, meniul
va afişa comenzile pentru operaţiile de formatare a textului la nivel de caracter şi paragraf,
inclusiv comanda de numerotare a paragrafelor şi de organizare a lor sub formă de listă. Dacă
entitatea este un tabel, meniul va afişa comenzi pentru operaţiunile cu memoria Cipboard,
comenzi pentru formatarea tabelului, pentru inserarea şi ştergerea unor entităţi din tabel.
7. Editarea formatelor de introducere. Unele documente (contracte, convenţii, note informative,
invitaţii.....) conţin o parte fixă (textul, antetul...) şi o parte variabilă (numele persoanei, adresa,
numărul de telefon, data, persoana de contact...). când creaţi un asfel de document, veţi scrie
textul de bază, iar în locul datelor variabile veţi insera câmpuri format (Form field) pe care le
veţi completa cu datele variabile. Pentru datele variabile se pot folosi următoarele tipuri de
câmpuri:
- Text- se introduce text (nume, prenume, adresă...)
- Check Box- casete de tip comutator pentru validarea sau invalidarea unei opţiuni;
- Drop Down- liste întocmite deja, şi salvate,din care se alege o opţiune
8. Sistemul Help interactiv. Se pot opţine rapid informaţii despre un element afişat pe ecran
prin metoda sfat pe ecran (Screen Tip), asfel: se indică butonul Help din bara standard şi se
execută clic; cursorul de mouse se transformă în semnul întrebării; se indică elementul
despre care dorim să obţinem informaţii şi se execută clic; se deschide fereastra Help
corespunzătoare elementului indicat.
4.3. Corespondenţă comercială
Noţiuni de corespondenţă comercială (de afaceri)

Relaţiile dintre persoanele juridice (firme) sau cele dintre persoanele juridice şi cele fizice
îmbracă deseori forma scrisă a corespondenţei oficiale.
În funcţie de domeniul la care se referă, corespondenţa oficială poate avea conţinut:
 juridic;
 economic;
 organizatoric;
 administrativ;
 diplomatic;
 de personal etc.
6
Obiectul corespondenţei oficiale îl reprezintă iniţierea, stabilirea, desfăşurarea, modificarea
şi încetarea relaţiilor dintre corespondenţi.
Clasificări ale corespondenţei oficiale:
a) După obiectul şi scopul corespondenţei oficiale:
 corespondenţă de solicitare (cerere);
 corespondenţă de informare (ofertă);
 corespondenţă de constatare (proces verbal);
 corespondenţă de îndrumare (decizie, ordin);
 corespondenţă de reclamaţie (reclamaţia);
 corespondenţă însoţitoare de acte.
b) După modul de întocmire:
 documente tipizate (formulare cu sau fără regim special);
 documente netipizate.
c) După natura şi destinaţia exemplarelor:
 originalul (se trimite destinatarului);
 copia simplă (se scrie odată cu originalul);
 duplicatul originalului (are puterea originalului);
 copia de pe original (certificată, legalizată);
 fotocopia;
 extrasul.
Dactilografierea şi punerea în pagină

Cel mai frumos antet, imprimat pe cea mai bună hârtie, poate fi complet compromis de o
dactilografiere neglijentă, de ştersături, pete şi o proastă aşezare în pagină. În alegerea aşezării în
pagină, criteriile de bază trebuie să fie estetica şi uşurinţa la citire: viteza de dactilografiere vine
imediat după aceea. Realitatea este că multe firme inversează ordinea criteriilor.
Conţinutul și structura scrisorii de afaceri

Majoritatea scrisorilor de afaceri urmăresc trei scopuri:
1. Să transmită un mesaj de la expeditor la destinatar.
2. Să-l determinăm pe destinatar să acţioneze.
3. Să atragă simpatia destinatarului, pentru expeditor şi firma sa.
7
Părţile componente ale unei scrisori de afaceri sunt: antetul, referințele, numărul şi data
înregistrării, numele şi adresa destinatarului, formula de adresare, titlul (care rezumă scopul
scrisorii), paragraful de început, cuprinsul (corpul scrisorii), paragraful de încheiere, formula de
încheiere, semnătura, anexe şi copii.
4.4. Elaborarea şi prelucrarea documentelor
Tratarea textelor
Prin tratarea textelor se înţelege procesul de producere de documente redacţionale, de la
crearea de către autor, înregistrarea pe un echipament specializat, manipularea, editarea, arhivarea şi
reproducerea şi până la distribuirea documentului final.
Structura unui echipament electronic de tratat texte cuprinde următoarele părţi componente:
 tastatură pentru introducerea, manipularea, imprimarea textului
 ecran - pentru vizualizare (mărime variabilă de la o parte dintr-o linie până la pagina
întreagă)
 unitate logică centrală (realizată cu microprocesor) cuprinzând o memorie internă în care
conţinutul ecranului este memorat temporar înaintea transferului pe un suport magnetic
exterior
 unitate de disc magnetic (flexibil sau fix)
 imprimantă de calitate permiţând imprimarea cu mai multe tipuri de caractere
 programe interactive de tratare a textelor
Etapele procesului de tratare a textelor

Pot fi distinse patru etape în tratarea unui text:
a) Crearea şi înregistrarea sa.
b) Manipularea şi editarea textului, care se referă la următoarele aspecte:
- modificări în conţinutul textului:
- ştergere şi corectare de caractere
- suprimarea de cuvinte, fraze sau paragrafe
- inserarea de cuvinte, fraze sau paragrafe
- substituirea unor părţi din text
- deplasarea liniilor, paragrafelor dintr-o parte în alta a textului
- stabilirea formei de prezentare a textului:
- tabelarea automată
8
- cadrarea marginilor
- centrarea automată a titlurilor
- îngroşarea, înclinarea, sublinierea automată
- alinierea coloanelor la stânga, la dreapta sau la virgula zecimală
- despărţirea semiautomată a cuvintelor la capătul liniei
- alte funcţii sofisticate, realizate pe anumite echipamente:
- paginarea automată
- gestiunea automată a antetetelor, numerotarea paginilor etc.
- căutarea automată a unui cuvânt sau fraze
- asamblarea unui document pornind de la paragrafe existente
- corectarea automată sau semiautomată a greşelilor de ortografie cu ajutorul unui
dicţionar
- alte funcţii precum calcul, grafică etc.
- editarea textului se referă la:
- definirea dimensiunilor paginii
- parametrii tipografici (distanţa între caractere, între linii, tipul de caracter etc.
- comenzi de punere în pagină (tabelare, alineate, sublinieri etc.)
- imprimarea propriu-zisă a textului pe o imprimantă.
c) Reproducerea textului şi difuzarea cuprinde totalitatea metodelor de înregistrare a textelor
pe suporturi grafice şi de distribuire a lor către destinatari.
d) Arhivarea pentru acces ulterior se referă la activităţile de clasare şi depozitare (memorare)
a documentelor astfel încât să poată fi uşor regăsite când e necesar.
9
Elemente de tehnoredactare
Procesul de tehnoredactare computerizată şi design
Pregătirea
1.
instrumentelor Analiza resurselor hard şi soft.
Definirea Stabilirea mesajului, cui se

2.
proiectului adresează şi care sunt resursele
financiare disponibile.
Selectarea as- Alegerea dimensiunii paginii,

3.
pectului paginii. marginilor şi coloanelor.
Adăugarea Selectarea tipului, dimensiunii

4.
titlurilor. şi stilului caracterelor, spaţierea
rândurilor şi caracterelor.
Alegerea tipului şi dimensiunii
Plasarea corpu- caracterelor, distanţa dintre rân-
5.
lui de text. duri şi litere, punctuaţia şi despărţi-
rea în silabe.
Adăugarea Alegerea tipului potrivit de

6. imagini, redimensionarea acestora,
imaginilor
plasarea în pagină şi retuşarea.
Alegerea Asigurati-vă că prin culoarea

7.
culorilor aleasa mesajul va fi evidenţiat
şi nu mascat.
Producţia şi Alegeti rezoluţia pentru tipărire

8.
tipărirea. (puncte pe inch) şi hârtia
(greutate, culoare şi textură).
Fig. 4.1. Etapele procesului de tehnoredactare.
Principalele categorii de sisteme de tratare a textelor

Familiile de echipamente de tratare a textelor pot fi împărţite în următoarele categorii:
 maşini de scris electronice (conectabile)
 echipamente de tratare a textelor monopost
 echipamente de tratare a textelor multipost
 microcalculatoare personale
Dintre acestea, în momentul de faţă, cea mai mare răspândire o au calculatoarele personale
folosite ca echipamente monopost; maşinile de scris, chiar cele electronice sunt utilizate din ce în ce
mai puţin, iar sistemele multipost sunt utilizate doar în firme specializate (edituri, publicaţii etc.). În
acest curs ne vom referi doar la elaborarea şi prelucrarea documentelor pa calculatoare personale.
10
4.5. Resurse software şi hardware pentru activitatea de tehnoredactare
Tehnoredactarea computerizată se bazează pe tehnologie. În cele ce urmează vom discuta
elemente legate de programele existente în acest domeniu şi de resursele necesare.
a) Programe de tehnoredactare
În general softul disponibil în acest domeniu se împarte în două categorii: programe de
redactare de text şi programe de punere (aranjare) în pagină. Pentru proiectele de tehnoredactare
programele de punere în pagină prezintă avantaje semnificative faţă de cele de redactare:
-plasarea textului în pagină se face foarte uşor
-aranjamentul în pagină (pagini "master") se stabileşte uşor şi controlat
-controlul spaţierii literelor, cuvintelor şi liniilor este mai bun
-există posibilităţi sofisticate de manipulare a imaginilor scanate, inclusiv "iluminarea" sau
"întunecarea" lor
-colaborarea cu birourile de publicare şi tipografiile este uşurată (ele folosesc programe de
aranjare în pagină)
Exemple de programe de redactare text: Word, WordPerfect. Exemple de programe de
aranjare în pagină: Microsoft Publisher, Corel Publisher, Page Maker, Quark X Press.
b) Fonturi
O altă resursă soft importantă o constituie biblioteca de fonturi. Caracterele reprezintă
instrumentul principal utilizat pentru comunicare şi permit individualizarea documentului. Tipurile
de caractere se împart în familii (ex: Times, Helvetica, Arial) iar fiecare familie prezintă mai multe
variante. Un tip de caractere (font) cuprinde un set complet de caractere (toate literele alfabetului,
majuscule şi litere mici, cifre, semne de punctuaţie şi simboluri) având un anumit aspect.
Seturile de caractere pot fi obţinute gratis, odată cu un produs program (Windows) sau pot fi
cumpărate de la producători.
În general, fonturile utilizate în tehnoredactare sunt scalabile (dimensiunea lor se poate mări
sau micşora) şi se împart în două clase: fonturi Type 1 şi True Type. Diferenţa dintre aceste clase
constă în principal în setul de funcţii matematice care le descriu şi în resursele cerute imprimantei.
c) Programe de grafică
Sunt de două tipuri: programe de uz general, furnizate odată cu programul de redactare de
text sau programe de grafică profesionale, achiziţionate separat. Programele de uz general permit
tratarea literelor ca obiecte individuale, putându-se realiza embleme, titluri, includerea de elemente
de grafică în text etc.
Programele profesionale permit o serie de operaţii sofisticate:
11
- plasarea unor modele pe litere
- colorarea literelor în degrade (nuanţă luminoasă la o extremitate şi întunecată la cealaltă)
- colorarea textului cu un fond radial (trecerea de la o nuanţă la alta dinspre centrul
cuvântului spre margine)
- adăugarea de panouri de fond cu diferite efecte grafice
- crearea de litere cu dimensiuni diferite, îmbinări între litere
- crearea de efecte de perspectivă
- extrudarea textului
- reliefarea literelor
- adăugarea de umbre textului şi efecte tridimensionale
d) Resurse hardware
1. Scannere de imagini
Scannerele de imagini convertesc fotografii, desene, text în fişiere numerice care pot fi
prelucrate cu programe specifice. Astfel de dispozitive pot avea uneori ataşat un program OCR
(Optical Character Recognition) care permite introducerea, sub formă de text, a unor documente
tipărite anterior (se evită reintroducera lor de la tastatură ). Imaginile obţinute pot fi manipulate cu
programe, cum ar fi Adobe Photo Shop, sau pot fi depuse în biblioteci de ilustraţii administrate de
programe gestionare de imagini, cum ar fi Corel sau Aldus Fetch (pentru Macintosh ).
2. Aparate de fotografiat digitale
Sunt aparate de fotografiat fără film, imaginile fiind stocate electronic (în memorii ) şi transferate
direct calculatorului.
7. Compact discuri
Pentru tehnoredactare este absolut necesară existenţa unei unităţi CD, deoarece în prezent
pe CD- ROM-uri sunt livrate programe, fonturi, biblioteci de ilustraţii, etc.
4. Resurse de memorie
Manevrarea informaţiilor dintr-un document, ca şi programele utilizate pentru această
manevrare, necesită capacităţi mari ale memoriei RAM (>64 Mo) şi ale discului hard (>20Go). În
afara capacităţii extinse de memorare, pentru astfel de aplicaţii sunt importante şi vitezele de
operare ale dispozitivelor (module de memorie, hard discuri, CD-uri etc.).
5. Monitoare de dimensiuni mari şi acceleratoare grafice
Existenţa unui monitor de dimensiuni mari (ex: 22" ) permite afişarea pe ecran a întregului
document (ex: o pagină de ziar) în locul unui fragment din document. Acceleratoarele grafice permit
lucrul rapid mai ales atunci când se creează ilustraţii complexe sau se retuşează fotografii.
6. Imprimante
12
Calitatea formei finale (tipărite) a documentului tehnoredactat este dată de calitatea şi mai
ales rezoluţia imprimantei. Rezoluţia reprezintă numărul de puncte pe inch (d.p.i.) pe care
imprimanta le poate controla (tipări). Cele mai convenabile din acest punct de vedere sunt
imprimantele laser cu rezoluţii de 600, 900, 1200 sau chiar 1800 d.p.i.
Pentru tipărirea a mici cantităţi din documentul final se pot folosi imprimantele color cu jet
de cerneală.
În afara calităţii imprimantei, reuşita imprimării depinde de calitatea hârtiei folosite. Tipurile
de hârtie pot fi alese şi testate din cataloagele furnizorilor, iar odată găsit modelul adecvat se poate
trece la folosirea lui pe scară largă.
1. Enumerați funcțiile editorului de texte Word.

2. .............................. este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic pentru
tipărit.
3. Care sunt facilitățile de tehnoredactare a documentelor oferite de aplicaţia Word?
4. Descrieți câteva elemente esențiale ale corespondenței comerciale.
5. Enumerați și descrieți etapele procesului de tratare a textelor.
6. Care sunt resursele necesare pentru tehnoredactarea textelor?
13
CURS 4
1. Procesorul de texte Word este:

a. un procesor de texte
b. un program tabelar de calcule
c. un program pentru gestionarea bazelor de date
d. un program cu ajutorul căruia realizăm prezentări-slid-uri
Raspuns corect: A
2. Elemntul de bază al procesorului de texte Word este:

a. slid-ul
b. documentul
c. tabelul
d. registrul de calcul
Raspuns corect: B
3. Funcțiile editorului de texte Word, concretizate în ansamblu în comenzi grupate pe

submeniuri ale meniului principal, sunt:
1. Crearea și corectarea documentelor;
2. Editarea documentelor;
4. .Lucrul cu mai multe documente;
a. 2+3
b. 4+3
c. 1+2+3+4
d. nici unul dintre acestea
Raspuns corect: C
4. Care din elementele de mai jos sunt funcții ale editorului de texte Word:
1. Gestiunea documentelor pe suporturi magnetice
2. Operații cu blocuri de texte;
a. nici unul din elementele de mai sus nu sunt funcții ale editorului de texte Word
b. toate elementele de mai sus fac parte din funcțiile editorului de texte Word
c. numai 2+4 sunt funcții ale editorului de texte Word
d. numai 1+3 sunt funcții ale editorului de texte Word
Raspuns corect: B
5. Produsul-program Word :
1..face parte din pachetul de programe Microsoft Office;
2. este realizat de firma Microsoft ;
3. este un pachet de programe dedicat sistemelor informatice de birou;
4. este unul dintre cele mai performante procesoare de texte disponibile pe PC-uri ;
Care din afirmații sunt caracteristice programului Word?
a. 1+3
b. 2+4
c. 1+2+3+4
d. Nici unul dintre ele
Raspuns corect: C
6. Care din afirmațiile de mai jos este adevarată:
1. Tehnoredactarea este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic pentru a fi
tipărit.
2. Documentul este o entitate formată din text şi diferite obiecte (tabele, imagini grafice,
expresii matematice...) care aparţin aceleiaşi lucrări (au o legătură logică de conţinut).
3. Prin operaţia de tehnoredactare se va obţine un document uşor de citit, cu aspect plăcut şi cu
o formă de prezentare corespunzătoare conţinutului.
4. Documentul poate fi o scrisoare, un articol, o revistă, un ziar, o broşură, o prezentare, o
teză...
a. toate afirmatiile sunt adevarate
b. nici una din afirmatii nu este adevarata
c. numai 2+4 sunt adevarate
d. numai 1+3 sunt adevarate
Raspuns corect: A
7. Pentru Administrarea corespondenţe Word pune la dispoziţia utilizatorului instrumentul

necesar cu ajutorul caruia se pot executa următoarele operaţii:
1. Administrarea bazei de date pentru corespondenţă ( nume şi adrese);
2. Crearea unui document poştal principal care conţine texte şi imagini (srisoare,
etichetă poştală, plic, catalog, listă poştală) care urmează să fie trimis mai multor
destinatari;
3. Completarea documentului principal pentru fiecare destinatar cu informaţii preluate
direct din baza de date pentru corespondenţă ( numele şi adresa destinatarului).
a. toate cele de mai sus sunt reale
b. nici una din afirmatii nu este corecta
c. numai 2 +3 sunt opratii corecte
d. numai 1 +4 sunt aderate
Raspuns corect: A
8. Care din afirmațiile de mai jos sunt adevărate:

1. Adnotarea (annotation). Este un comentariu introdus în document, care nu face parte
din documentul tipărit dar care poate fi folosit pentru informarea autorului.
2. Nota de subsol (footnote). Este un text inserat la sfârşitul paginii, care se tipăreşte şi
pentru care există o referire în document în textul din pagina respectivă.
3. Nota de sfârşit (endnote). Este un text inserat la sfârşitul documentului, care se
tipăreşte şi pentru care există o referire în textul documentului.
4. Codul câmpului. Este o instrucţiune inserată în document fie de către aplicaţia Word în
urma executării unei comenzi, fie la cererea utilizatorului. El poate fi vizualizat, sau
poate fi observat numai cu rezultatul codului (efectul produs de document).
a. nici una dintre ele
b. toate sunt adevarate
c. 2+3 este adevarata
d. 2+4 este adevărata
Raspuns corect: B
9. Aplicaţia Word oferă şabloane predefinite pentru:

1. Birotică: scrisori (Letter1, Letter2, Letter3,), circulare (Memo1, Memo 2, Memo 3),
rapoarte (Report 1,
2. Afaceri: facturi (Invoice), ordine de cumpărare (Purchase);
3. Publicaţii: broşuri (Brochur1..), comunicate de presă (Presrel 1,2...), manuale
(Manual1...), teze (Thesis),
4. Alte activităţi: curriculum vitae (Resume1...), planificarea actvităţilor dintr-o
săptămână (Weetime)....
2
a. 1+3+4
b. 2+4
c. 1+2+3+4
d. Nici una din afirmatii nu este corecta
Raspuns corect: C
10. .....................................este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic
pentru tipărit.
Raspuns corect: tehnoredactarea
3
CURS 5
Crearea, editarea, formatarea, imprimarea și vizualizarea
documentelor în aplicaţia Word
Pentru realizarea unui document se execută următoarele operaţii:

1. Se lansează în execuţie procesorul de texte Word.
2. Se deschide documentul care trebuie prelucrat sau se ceează un document nou;
3. Se stabilesc trăsăturile generale ale documentului (formatarea paginilor) prin care se aleg
dimensiunile pahinilor, ale marginilor, antetelor şi subsolurile, numerotarea paginilor;
4. Se introduce textul de la tastatură sau se importă dintr-un alt fişier document;
5. Pe măsură ce este scris textul, se formatează caracterele şi paragrafele. Pentru caractere se
stabilesc fontul, corpul şi spaţiul dintre ele, stilul de afişare, efecte speciale, culorile de
afişare. Pentru paragrafe se stabilesc alinierile, indentările, spaţiul dintre liniile de text,
efecte speciale (umbre. Chenare, alinieri pe verticală prin tabulatori...);
6. Pe măsură ce se scrie textul, se importă din alte aplicaţii diferite obiecte: tabele, imagini
grafice, expresii matematice...;
7. În timpul prelucrării se execută operaţii de salvare a documentului;
8. După ce s-a terminat introducerea textului şi a obiectelor, se creează diferite anexe pentru
regăsirea unor entităţi din document: tabela de index, tabela de cuprins, tabela de obiecte,
tabela de autorităţi.
În afara sesiunii de lucru, documentul este păstrat sub formă de fişier, pe disc. În timpul
prelucrării el este încărcat în memoria internă. La închiderea sesiunii de lucru se salvează forma
finală a documentului pe disc (operaţia SAVE).
Organizarea ferestrei aplicaţiei Word. Interfaţa sistemului.
La lansarea în execuţie a procesorului de texte Word se deschide fereastra aplicaţiei care, pe
lângă elementele caracteristice ale unei ferestre Windows (bara de titlu care afişează numele
aplicaţiei, bara de meniuri, butoanele pentru manipularea ferestrei) mai conţine bare cu pictograme,
bara de stare şi rigle:
1. Bare cu pictograme. Aceste bare conţin butoane scurtătură pentru opţiunile din
meniurile aplicaţiei Word. Fiecare bară are un nume. Există bare predefinite ale
sistemului, dar utilizatorul îşi poate crea propriile sale bare cu pictograme. Barele
predefinite ale aplicaţiei sunt:
1
 Bara cu instrumente standard (Standard)- conţine butoane scurtătură pentru operaţii
generale de administrare a unui document scris cu Word
 Bara pentru formarea textului (Borders) – conţine butoane scurtătură pentru
formatarea bordurilor şi a umbrelor.
Bara cu instrumente standard (Standard) Bara pentru formarea textului (Borders)
Rigla orizontală
Barele de
rulare
Spaţiul util al
ferestrei
document
Bara cu instrumente de desen (Drawing) Bara cu instrumente pentru baze de date (Database)
 Bara cu instrumente de desen (Drawing)- conţine butoane scurtătură pentru desene.

 Bara cu instrumente pentru baze de date (Database)- conţine butoane pentru operaţii cu
baze de date. Bara cu unstrumente Microsoft conţine butoane pentru lansarea în execuţie
a aplicaţiilor din pachetul Microsoft Office
 Bara pentru formulare (Forms) – conţine butoane pentru administrarea câmpurilor
format.
2
Pe lângă barele predefinite ale sistemului se pot crea propriile bare utilizator, în funcţie de
necesităţile şi de operaţiile executate frecvent.
2. Bara de stare este afişată în partea inferioară a ferestrei de aplicaţie şi conţine informaţii
despre starea documentului din fereastra document activă. Informaţiile afişate depind de
acţiunea care se execută în acel moment:
 În timpul operaţiei de scriere a unui text, se afişează numărul paginii din numărul
total de pagini ale documentului, secţiunea, poziţia cursorului de inserare faţă de
începutul paginii, coordonatele cursorului în pagină, date de numărul liliei şi al coloanei,
şi indicatoarele pentru modul de lucru ales.
 Dacă indicăm cu mause-ul un buton scurtătură pentru comandă sau selectăm un titlu
de meniu sau o opţiune de meniu, în bara de stsre se va afişa o scurtă informaţie despre
comanda selectată.
 Dacă alegem o comandă şi ecexutarea ei durează mai mult timp (cum este de
exemplu operaţia de salvare), în bara de stare va fi afişat un mesaj de informare despre
operaţia care este în curs de execuţie.
3. Riglele sunt afişate în fereastra document. Ele sunt utile pentru că indică spaţiul de lucru
(destinat scrierii textului) al ferestrei document active. Există două rigle:
 Rigla orizontală – care este afişată deasupra zonei de lucru din fereastra document
activă şi conţine în plus marcajele pentru indentarea textului faţă de margini, marcajul
pentru indentarea primei linii a paragrafului şi marcaje pentru tabulatori.
 Rigla verticală este afişată în partea stângă.
Afişarea riglelor poate fi controlată cu opţiunea de tip comutator ruler din meniul View.
Dacă opţiunea este activată, riglele vor fi afişate. În plus, afişarea riglei verticale poate fi controlată
la fel ca şi bara de stare, cu opţiunea Options din meniul Tools. În caseta de dialog activăm
Vertical Ruler dacă dorim activarea, sau dezactivăm comutatorul, dacă nu dorim să fie afişată.
Meniurile procesorului de texte Word:
OBŢIUNEA SEMNIFICAŢIA TASTE

Meniul FILE
New Deschide un document nou sau un şablon Ctrl+N
Open Deschide un document creat anterior, sau un şablon Ctrl+O
Close Închide toate ferestrele documentului activ Ctrl+W
Save Salvează într-un fişier pe disc modificările făcute în Ctrl+S
documentul activ sau în şablon
Save As Salvează noua versiune a documentului într-un alt F12
fişier
Save all Salvează toate documentele şi şabloane:le deschise,
macrourile şi intrările în Auto Text cu confirmarea
salvării pentru fiecare dintre ele
Find File.. Caută documentul sau grupul de documente definite
3
printr-un criteriu, în directoarele sau pe discurile
precizate
Summary Info... Afişează informaţii sumare despre documentul din
fereastra activă
Templates... Schimbă şablonul activ sau valorile parametrilor
care definesc şablonul
Page Setup... Permite alegerea valorii parametrilor care determină
aranjarea în pagină pentru secţiunile selectate
Print Preview Opţiune de tip comutator pentru modul de Ctrl+F2
previzualizare a documentului tipărit
Print... Permite alegerea unei imprimante instalate, stabilirea Ctrl+P
opţiunilor de tipărire şi tipărirea documentului activ
Send... Trimite documentul activ către un destinatar, prin
poşta electronică
Add Routing Slip... Adaugă o rută nouă sau schimbă ruta existentă
pentru trimiterea prin poşta electronică a
documentului activ
Listă cu 4 doc Afişează o listă cu ultimele 4 documente deschise.
Se poate deschide rapid unul dintre ele, executând
dublu clic pe numele lui
Exit Închide aplicaţia Word şi cere să confirmăm salvarea Alt+F4
documentelor deschise
Meniul EDIT
Undo Alulează ultima acţiune de corectură în text Ctrl+Z
Repeat Repetă ultima acţiune în text Ctrl+Y
Cut, Copy, Paste Operaţiile din zonele de memorie Clipboard Ctrl+X/C/V
Paste Special Permite alegerea modului în care va fi inserat în
document obiectul (text, imagine, grafic...) din
Clipboard: prin încapsulare sau prin legare
Clear Şterge zona de document selectată Delete
Select All Selectează tot documentul Ctrl+A
Find... Caută în document un text sau un tip de formulare Ctrl+F
Replace... Caută în document un text sau un tip de formulare şi Ctrl+H
le înlocuieşte cu textul, respectiv tipul de formular
precizat
Go To... Mută cursorul de inserare în document în poziţia Ctrl+G
specificată (pagină, secţiune, linie, marcaje de
document...)
Auto Text... Permite crearea intrărilor în Auto Text şi
administrarea lor
Bookmark... Creează şi administrează marcaje în document Ctrl+Shift+F5
(„semne de carte”). Marcajele sunt nume care se
asociază zonelor selectate
Links.... Permite actualizarea legăturilor din document
(adăugarea de noi legături. Ştergerea unor legături,
schimbarea obiectelor legate, schimbarea căii la care
a fost adăugată legătura)
Object Lansează în execuţie aplicaţia folosită pentru crearea
obiectului selectat din document. Aplicaţia va
încărca obiectul în fereastra sa de lucru. Opţiunea nu
este disponibilă dacă nu este selectat un obiect
Meniul View
Normal/Oztline/Page Aceste obţiuni formează un grup de opţiunide tip
Layout/Master butoane radio prin care se stabileşte modul de
Document vizualizare: modul de vizualizare normal, modul de
vizualizare structura documentului, modul de
vizualizare document principal
Full Screen Opţiune de tip comutator
Toolbars... Permite administrarea barelor cu butoane scurtătură
4
Ruler Opţiune de tip comutator. Dacă este activată sunt
afişate cele două rigle
Header and Footer În modul de vizualizare aşezare în pagină deschide
zona de editare pentru antete şi subsoluri
Footnotes Opţiune de tip comutator care permite accesul la
zona de editare a notei de subsol sau de sfârşit de
document. Este disponibilă numai dacă au fost
inserate note de subsol sau de sfârşit
Annotations Obţiune de tip comutator care permite accesul la
fereastra de editare a aomentariului. Este disponibilă
numai dacă au fost inserate comentarii
Zoom... Modifică dimensiunea zonei de editare
Meniul INSERT
Break... Inserează marcajul de întrerupere de pagină, de
coloană sau de secţiune
Page Numbers... Inserează numărul de pagină în antetul sau subsolul Alt+Shift+P
paginii
Annotation Inserează un comentariu (adnotare) şi deschide Alt+ Ctrl+A
Normal/Oztline/Page fereastra pentru administrarea comentariilor definite
Layout/Master
Document
Date and Time... Inserează data şi ora preluate din sistem Alt+Shift+D
Fields... Inserează un câmp
Symbol Inserează un caracter special (simbol)
Form Field... Inserează un câmp formular
Footnote... Inserează o notă de subsol sau o notă de sfârşit de
document
Caption Inserează o legendă deasupra sau sub obiectul
selectat
Cross-Reference Inserează o referinţă la o entitate din acelaşi
document
Index and Tables Inserează o tabelă de index, de cuprins, de obiecte
sau de autorităţi
File... Inserează textul ditr-un alt fişier document
Frame Inserează un cadru gol sau încadrează obiectul
selectat
Picture... Inserează o imagine preluată ditr-un fişier cu imagini
Object... Inserează un obiect (desen, ecuaţie, grafic,
diagramă...). în caseta de dialog este afişată lista
aplicaţiilor instalate pe calculator care pot crea
obiecte ce pot fi încapsulate sau legate la document
Database.... Inserează câmpurile din înregistrările unui fişier
bază de date
Meniul FORMAT
Font... Formatează caracterele din zona selectată sau Ctrl+D
caracterele care vor fi scrise începând cu poziţia
cursorului
Paragraph... Formatează paragrafele din zona selectată sau
paragrafele care vor fi scrise începând cu poziţia
cursorului
Tabs... Stabileşte poziţia tabulatorilor sau şterge tabulatorii
pentru paragrafele selectate sau pentru cele care vor
fi scrise începând cu poziţia cursorului
Borders and Shading... Formatează bordurile şi umbrele paragrafelor, ale
celulelor din tabel, ale cadrelor şi a obiectelor
selectate
Columns... Formatează coloanele din zonele selectate
Change Case... Schimbă tipul literelor (din litere mari în litere mici
şi invers) în zona selectată
5
Drop Cap... Formatează caracterul cu care începe paragraful
selectat (letrina)
Bullets and Formatează o listă marcată sau numerotată
Numbering....
Heading Numbering... Formatează titlurile de capitole
Auto Format.... Formatează automat zona selectată cu valorile Ctrrl+K
prestabilite
Style Gallery... Permite preluarea unui stil de document din lista
şabloanelor definite
Style.... Permite administrarea stilurilor de formatare (creare,
modificare, ştergere)
Frame.... Formatează un cadru
Picture.... Formatează o imagine ( dimensiune, scară)
Drawing Object... Formatează un obiect desenat (linie de contur, model
de umplere, dimensiune şi poziţie)
Meniul TOOLS
Spelling... Verifică documentul activ din punct de vedere F7
ortografic
Grammar... Verifică documentul activ din punct de vedere
gramatical
Thesaurus... Găseşte un sinonim sau un antonim pentru cuvântul Shift+f7
selectat
Hyphenation... Schimbă valorile parametrilor pentru despărţirea în
silabe în documentul activ
Language Permite stabilirea limbii folosite la verificarea
gramaticală a documentelor
Word Count... Afişează o situaţie statistică a documentului activ
(număr de caractere, de cuvinte, de linii de text, de
paragrafe şi de pagini)
AutoCorrect... Adugă sau şterge intrări în AutoCorrect
Mail Merge Administrează documente poştale (plicuri, etichete,
scrisori)
Envelopes and labels... Tipăreşte plicuri şi etichete poştale
Protect Document Stabileşte valorile parametrilor pentru protejarea
documentelor active
Revisions... Marchează modificările din document
Macro... Administrează macrourile (creare, ştergere, lansare
în execuţie)
Customize.... Personalizează interfaţa Word (bare cu butoane,
meniuri şi taste scurtătură)
Options... Stabileşte valorile parametrilor pentru diferite
componente ale procesorului de texte (editare,
tipărire, vizualizare...)
Meniul TABLE
Insert... Inserează una sau mai multe celule, linii sau coloane
într-un tabel
Delete... Şterge celulele, liniile sau coloanele selectate dintr-
un tabel
Merge Cells Reuneşte celulele selectate din tabel într-o singură
celulă
Split Cells... Divizează fiecare celulă selectată în două sau mai
multe celule
Select Row Selectează rândul curent din tabel
Select Column Selectează coloana curentă din tabel
Select Table Selectează tot tabelul Alt+Num5
Table Auto Format... Permite stabilirea unui format pentru tabel. Formatul
va fi ales ditr-o listă de formate predefinite
Cell Heght and Width... Permite modificarea înălţimii ţi a lăţimii liniilor
şi/sau a coloanelor ditr-un tabel
6
Headings Opţiune de tip comutator. Dacă este activat, tabelul
va avea un antet care va fi afişat la începutul fiecărei
pagini.
Convert Text To Transformă textul selectat într-un tabel, respectiv
Table.../Convert Table tabelul selectat într-un text
To Text...
Sort... Reanjează zona de tabel selectată într-o anumită
ordine dată de valoarea crescătoare sau
descrescătoare a unei coloane
Formula... Inserează în celula curentă un câmp de tip formulă (
câmp a cărui valoare se calculează prin aplicarea
unor formule asupra valorilor înregistrate în anumite
celule ale tabelului
Split Table Împarte un tabel în două tabele, inserând un marcaj
de paragraf înaintea liniei curente din tabel
Griglines Opţiune de tip comutator. Dacă este activată, liniile
şi coloanele tabelului neformatat vor fi despărţite
printr-o grilă imaginară (care nu se tipăreşte)
Meniul WINDOW
New Window Deschide o fereastră nouă pentru documentul activ
Arrange All Aranjează ferestrele deschise astfel încât să nu se
acopere unele pe altele
Split/Remove Split Împarte documentul din fereastra activă în două
zone de lucru şi permite dimensionarea acestor zone,
respectiv înlătură marcajul dintre cele două zone
Listă de ferestre Afişează o listă cu numele ferestrelor document
document deschise deschise. Se poate activa rapid un alt document
executând clic pe numerele din listă al
documentului.
Moduri de afişare a documentului în procesorul de texte WORD:
1. Modul normal (opţiunea Normal). Documentul este afişat ca o coloană neântreruptă
în care apar textele, obiectele, tabelele... caracterele sunt afişate pe ecran în forma în
care vor fi tipărite la imprimantă. Pentru a folosi întregul spaţiu de lucru al ferestrei,
unele elemente ale ferestrei document nu sunt afişate: antetul, subsolul, rigla
verticală, marginile textului. Deoarece marginea de sus şi marginea de jos nu mai
sunt afişate pentru a fi pusă în evidenţă paginaţia documentului, marcajele de
întrruperi de pagină sunt afişate printr-o linie întreruptă. Acest mod de lucru se
recomandă atunci când vrem să scriem rapid textul în prima formă şi nu ne preocupă
cum va arăta pe hârtie. Această operaţie, se poate face mai rapid astfel: deschidem
meniul Tools, opţiunea Options... şi în secţiunea View activăm comutatorul Draft
Font.
2. Modul aşezare în pagină (opţiunea Page Layout) afişează toate elementele ferestrei
document (antete, subsoluri, numere de pagină, margini...) micşorând spaţiul de lucru
al ferestrei. Sunt afişate şi rigle pentru a vedea în ce zonă a paginii se lucrează.
3. Modul structura documentului (opţiunea Outline) afişează o schiţă a documentului.
În acest mod se poate construi structura de bază a documentului (titlurile şi
7
subtitlurile)urmând ca ulterior să se completeze detaliile documentului. Structura
documentului poate fi afişată comprimat (numai titlurile şi subtitlurile) sau expandat
( sunt afişate şi detaliile documentului)
4. Modul document principal (opţiunea master document) ne ajută să organizăm şi să
administrăm un document de dimensiuni mari, cum este de exemplu o carte.
Documentul este împărţit în mai multe părţi numite subdocumente care vor fi legate
între ele prin intermediul documentului principal. În documentul principal vor fi
scrise ideile principale din lucrare, iar printre idei vor fi inserate documentele
secundare prin antetele lor. În acest mod de lucru se poate lucra în echipă:
subdocumente pot fi tehnoredactate de persoane diferite, după care vor fi asamblate
prin intermediul documentului principal, la care se va lucra într-o singură fereastră
document cu toate aceste subdocumente
5. Modul ecran plin (opţiunea Full Screen din meniul View care are efect de
comutator). Pe ecran se afişează numai conţinutul documentului şi pictograma Full
Screen. Nu sunt afişate rigle, bare cu instrumente, bara de meniuri, barele de
derulare....
6. Modul previzualizarea tipăririi(opţiunea Print Preview din meniul File care are efect
de comutator) afişează mai multe pagini din document la o dimensiune redusă. În
acest mod se poate vedea cum arată documentul pentru a fi trimis la imprimantă
Personalizarea aplicaţiei
A personaliza aplicaţia înseamnă a adapta interfaţa la stilul personal de lucru, stabilind

aspectul ecranului.
Ecranul Word conţine mai multe bare cu instrumente, rigle şi alte elemente aşa cum le-am
descris mai sus. Utilizatorul poate stabili care din ele vor fi afişate pe ecran, acest lucru fiind stabilit
în funcţie de documentul de prelucrat. Aspectul ecranului poate fi controlat prin:
 Stabilirea entităţilor afişate în fereastra documentului; pentru a stabili entităţile afişate,

se deschide meniul Tools, apoi se alege opţiunea Options.., din care alegem secţiunea View
în care:
o În zona Show a casetei sunt comutatoarele care controlează afişarea unor obiecte pe
ecran (comutatoarele depind de modul de vizualizare); activând comutatorul, vom
obţine:
8
 Draft Font (Outline şi Normal)-toate caracterele sunt afişate cu acelaşi font
şi cu stilul bold, caracterele formatate cu un stil sunt subliniate, iar obiectele
grafice sunt înlocuite cu casete goale;
 Drawings (Page Layout)- sunt afişate elemente grafice desenate cu
programul de desen încorporat în Word, altfel în locul lor sunt afişate casete
vide;
 Object Anchors (Page Layout)- sunt afişate ancorele cu care obiectele
inserate în document se leagă de un paragraf;
 Wrap to Window (Outline şi Normal)- liniile de text ocupă pe lăţime tot
spaţiul ferestrei document şi nu corespund formatului cu care vor fi tipărite;
 Text Boundaries (Page Layout)- sunt marcate cu linii punctate marginile
paginii utile, coloanele de text, obiectele şi cadrele;
 Picture Placeholders (Page Layout)- sunt afişate casetele goale în locul
imaginilor grafice;
 Field Codes (Page Layout, Outline şi Normal)- sunt afişate codurile
câmpurilor în locul rezultatului câmpurilor;
 Bookmarks (Page Layout, Outline şi Normal)- sunt afişate marcajele pentru
zone din document („semne de carte”);
o Din lista ascunsă Field Shading se alege modul în care se evidenţiază rezultatul
câmpurilor la afişarea documentului pe ecran ( nu şi la tipărire): Never (nu sunt
evidenţiate), Always (sunt evidenţiate toate) şi When Selected (când este selectat).
o În zona Window a casetei se activează comutatoarele ce corespund elementelor din
fereastră:
 Status bar – bara de stare
 Horizontal Scroll Bar- bara de derulare pe oriziyontală
 Vertical Scroll Bar- bara de derulare pe verticală
 Vertical Ruller – rigla verticală
 Style Area Width (Outline şi Normal)- dacă se doreşte ca n marginea dreaptă
a textului să fie afişată zona de stiluri care arată stilul aplicat fiecărui
paragraf, se introduce în această zonă de editare o valoare pozitivă pentru
lăţimea zonei, altfel, dacă valoarea este 0, zona nu va fi afişată
o Există caractere care nu sunt tipărite la imprimantă. Ele sunt inserate în document în
urma unei operaţii de formatare. De exemplu, când apăsăm tasta <Enter> în
document se inserează un marcaj de sfârşit de paragraf (¶ ) , iar dacă apăsăm tasta <
9
Tab > se inserează un marcaj tabulator ( → ). Aceste marcaje nu sunt tipărite şi în
mod obişnuit nu sunt afişate pe ecran. În zona Nonprinting Characteres a casetei se
actvează comutatoarele care corespund caracterelor netipărite care dorim să fie
afişate:
 Tab Caharacteres - caracterele tabulator introduse la apăsarea tastei <Tab> ;
 Spaces – spaţiile introduse (nu sunt marcate prin puncte); se poate verifica dacă
am introdus mai multe spaţii unele după altele;
 Paragraph Marks- marcajele de sfârşit de paragraf;
 Optional Hiperhens- liniile pentru despărţirea obţională în silabe;
 Hidden Text – textele ascunse ( sunt marcate cu linie punctată);
 All – toate caracterele netipăribile; putem afişa toate caracterel netipăribile şi de
pe bara standard, acţionând butonul cu efect de comutator Show /Hide ¶ sau cu
tastele < Ctrl>+<Shift>+<*>
 Personalizarea barelor de instrumente; în funcţie de operaţia care se execută, se poate
afişa pe ecran anumite bare cu instrumente şi/sau anumite butoane pe aceste bare sau să ne
creem anumite bare proprii cu instrumente numite şi bare utilizator . pentru personalizarea
barelor cu instrumente, procesorul de texte Word, ne pune la dispoziţie următoarele operaţii:
o Mutarea şi redimensionarea unei bare cu instrumente;
o Controlarea afişării barelor;
o Crearea unei bare utilizator;
o Ştergerea une bare utilizator;
o Redenumirea unei bare utilizator;
o Modificarea lăţimii listelor ascunse de pe bara cu instrumente;
o Asăugarea sau înlăturarea de butoane de pe o bară cu instrumente;
o Mutarea sau copierea unui buton de pe bara cu instrumente;
o Modificarea dimensiunii spaţiului dintre butoane;
o Atribuirea de comenzi butoanelor de pe bara cu instrumente;
Modificarea poziţiei unei bare cu pictograme : se indică cu mouse-ul pe bară un punct dintre
două butoane şi se deplasează bara în noua poziţie : verticală, orizontală sau casetă de dialog.
Afişarea barelor cu pictograme poate fi controlată cu opţiunea Toolbars... din meniul View, se
deschide caseta de dialog Toolbars în care:
o În lista de comutatoare Toolbars, se activează comutatoarele care corespund barelor
care se doresc a fi afişate ( Standard, Formating, Drawing...)
10
o Comutatorul Show ToolTips se activează atunci când dorim ca atunci când indicăm
un buton să se afişeze pe ecran în dreptul butonului o casetă cu numele acestuia
(acţiunea declanşată de buton); altfel, informaţiile despre butonul indicat vor fi
afişate numai în bara de stare);
o Comutatorul Color Buttons se activează dacă dorim ca butoanele să fie colorate;
altfel, ele vor fi afişate alb –negru.
o Comutatorul Large Buttons se activează dacă dorim să mărim dimensiunea
butoanelor
o Personalizarea unei bare predefinite, se face executând clic pe numele ei şi se
acţionează butonul Customize... , se dechide caseta de dialog Customize prin
intermediul căreia se pot adăuga noi butoane sau se pot înlătura unele dintre ele.
o Înlăturarea unei bare utilizator, se face selectând-o, apoi acţionând declanşatorul
Delete.
o Dacă dorim ca o bară predefinită să afişeze butoanele standard, selectăm bara,
executând clic pe numele ei şi acţionăm butonul Reset.
o Închiderea casetei de dialog Toolbars se face acţionând declanşatorul Ok.
Crearea unei bare utilizator cu pictograme se efectuează asfel:
o În caseta de dialog Toolbar se activează declanşatorul New...
o Se deschide caseta de dialog New Toolbar; în zona de editare Toolbar Name se
scrie numele barei şi se acţionează declanşatorul Ok.
o Pe ecran se afişează o casetă de dialog cu numele barei. Caseta este goală (nu conţine
pictograme);
o Se deschide şi caseta de dialog Customize, prin intermediul căreia se pot atribui
pictograme, barei definite, asfel: se alege grupul de pictograme executând clic în lista
Categories pe numele grupului (grupul File conţine pictograme pentru operaţii cu
fişiere, grupul Edit conţine pictograme pentru operaţii de editare...); în zona Buttons
vor fi afişate butoanele din grup; pentru a cunoaşte ce operaţie este asociată unui
buton pictogramă din grup, se indică butonul şi se execută clic; în zona de text
Description vor fi afişate informaţii despre butonul selectat.
Redenumirea unei bare utilizator cu pictograme:
o Din meniul File se alege opţiunea Templates... se deschide cadeta de dialog
Templates And-ins în care se acţionează butonul Organizer...
o Din caseta de dialog Organizer se alege secţiunea Toolbars.
11
o Se alege din lista din partea stângă numele barei utilizator pe care dorim să o
redenumim, executând clic pe numele ei;
o Se acţionează declanşatorul Rename...se deschide caseta de dialog Rename în care, în zona
de editare New Name se scrie noul nume al barei după care se acţionează declanşatorul Ok.
o Se închide caseta de dialog Organizer , acţionând declanşatorul Close.
Adăugarea sau înlăturarea unor butoane pictogramă pe o bară predefinită cu pictograme:
o În secţiunea Toolbars, din caseta de dialog Customize se indică lista Categories,
grupul de pictograme de unde dorim să alegem butonul pe care îl vom adăuga sau pe
care dorim să-l înlăturăm;
o În zona Buttons vor fi afişate butoanele din grup. Se glisează butonul pe bara
predefinită la care dorim să-l adăugăm, sau, se glisează butonul pe care dorim să-l
înlăturăm de pe bară în caseta de dialog.
Mutarea sau copierea pictogramei pe o bară predefinită:
o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Toolbars;
o Pentru mutarea butonului, se glisează pe bara de instrumente o nouă poziţie; pentru
copierea butonului se deplasează pe bara cu instrumente cu tasta <Ctrl> apăsată, în
poziţia în care se doreşte a fi copiat;
Modificarea spaţiului dintre butoane:
o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Toolbars;
o Dacă inserăm un spaţiu, glisăm butonul din dreapta poziţiei în care dorim să inserăm
spaţiul asfel încât să acopere jumătate din butonul următor; dacă anulăm un spaţiu,
glisăm butonul în poziţia iniţială
Atribuirea de comenzi unui buton:
o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Toolbars:
o Din lista ascunsă Save Changes se alege şablonul în care dorim să fie memorată
această atribuire;
o Din lista Categories se alege categoria de comenzi în care se găseşte comanda căreia
dorim să-i atribuim un buton;
o Din lista Commands se deplasează numele comenzii pe bara cu instrumente; pe bară
va fi ataşat butonul comenzii sau conturul unui buton, dacă nu există un buton
atribuit comenzii;
o Dacă butonul este gol, se deschide caseta de dialog Custom Button prin intermediul
căreia se alege conţinutul butonului;
o Dacă dorim ca butonul să conţină o pictogramă, executăm clic pe desenul dorit
12
o Dacă dorim ca butonul să conţină un text, acţionăm declanşatorul Text Button şi
scriem în zona de editare Text Button Name, textul butonului;
o Acţionăm declanşatorul Assign ca să atribuie textul sau pictograma butonului gol. Se
închide caseta de dialog Custom Button;
o Închiderea casetei de dialog Customize se face acţionând declanşatorul Close.
 Personalizarea sistemului de meniuri; se pot adăuga noi meniuri şi/sau noi opţiuni de
meniuri pentru operaţiile de formatare care sunt executate cel mai des. Pentru personalizarea
sistemului de meniuri, Word pune la dispoziţia utilizatorilor posibilittatea de a executa
următoarele operaţii:
Adăugarea unui meniu la bara de meniuri:
o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Menus;
o Se acţionează declanşatorul Menus Bar..., şi se deschide caseta de dialog Menu
Bar.
o În zona de editare Name On Bar, se scrie numele meniului. Dacă se doreşte ca titlul
să aibă o literă de identificare, se scrie în faţa literei caracterul &;
o Din lista Position On Menu Bar se alege poziţia în care va fi inserat titlul meniului
pe bara de meniuri: First (prima poziţie), Last (ultima poziţie) sau un titlu de meniu
o Se acţionează declanşatorul Add respectiv Add After;
o Se închide caseta de dialog Menu Bar acţionând declanşatorul Close.
o Se închide caseta de dialog Customize acţionând declanşatorul Close.
Ştergerea sau redenumirea unui meniu din bara de meniuri:
o Din lista ascunsă Save Changes In se alege şablonul din care se şterge sau se
redenumeşte meniul:
o Se acţionează declanşatorul Menus Bar.. se deschide caseta de dialog Menu Bar;
o Din lista Position On Menu Bar se alege meniul pe care dorim să-l ştergem; dacă
dorim să-l redenumim, scriem noul nume în zona de editare Name on Menu;
o Se acţionează declanşatorul Remove dorim ştergerea meniului , sau Rename dacă
dorim să-l redenumim;
o Se închide caseta de dialog Menu Bar acţionând declanşatorul Close.
Adăugarea unei opţiuni la un meniu:
o Din lista ascunsă Save Changes In se alege şablonul în care se salvează opţiunea;
13
o Di lista Categories se alege categoria ce conţine comanda pentru care se creează
opţiunea;
o Din lista Change What Menu se alege numele meniului în care vrem să includem
opţiunea;
o Din lista Position On Menu se alege poziţia în care va fi ataşată opţiunea în meniu:
Auto (poziţia va fi atribuită automat, asfel încât opţiunile similare să fie afişate
împreună); At Top/At Bottom ( la începutul, respectiv la sfârşitul listei de opţiuni a
meniului) şi o opţiune de meniu (înaintea opţiunii);
o În zona de editare Name On Meniu Box se scrie numele opţiunii de meniu; dacă
vrem ca opţiunea săp aibă o literă de identificare se scrie caracterul & în faţa literei;
o Opţiunea se adugă acţionând declanşatorul Add respectiv Add Below;
Înlăturarea unei opţiuni dintr-un meniu
o Selecţionăm opţiunea din lista Commandes din secţiunea Menus a casetei de dialog
Customize şi acţionăm declanşatorul Remove
o Apăsăm tastele <Alt>+<Ctrl>+< - >, cursorul mouse-ului se transformă într-o linie
orizontală ---; indicăm opţiunea şi executăm clic
Refacerea sistemului de meniu:
o Deschidem caseta de dialog Customize la secţiunea Menus;
o Din lista ascunsă Save Changes In alegem şablonul în care am făcut modificarile;
o Acţionăm declanşatorul Reset All..., se dechide o casetă de dialog în care se cere să
confirmăm executarea operaţiei;
 Personalizarea scurtăturilor de la tastatură; pentru personalizarea sistemului de
scurtături, avem la dispoziţie următoarele operaţii:
Crearea unei scurtături (sau atribuirea unei comenzi):
o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Keyboard;
o Din lista ascunsă Save Changes In se alege şablonul în care vom salva scurtătura;
o Din lista Categories se alege categoria care conţine comanda pentru care ceem
scurtătura;
o Din lista Comands alegem numele comenzii;
o Dacă este atribuită o scurtătură pentru comandă, în lista Current Key este afişată
scurtătura;
14
o În zona de editare Press New Shortcut Key se introduce scurtătura care vrem să fie
atribuită comenzii;
o Se acţionează declanşatorul Assign;
o Pentru a crea mai rapid o scurtătură, se apasă tastele <Alt>+<Ctrl>+< + >, se
deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Keyboard şi este afişată comanda
corespunzătoare opţiunii selectate
Înlăturarea unei scurtături:
o Selectăm scurtătura din lista Current Key din secţiunea Keyboards a casetei de
dialog Customize şi acţionăm declanşatorul Remove;
Refacerea sistemului de scurtătură al interfeţei:
o Acţionăm declanşatorul Reset All din secţiunea Keyboards al casetei de dialog
Customize.
 Capturi de imagini şi/sau a unor părţi din ecran:
o se apasă tasta Print Screen, pentru a memora imaginea ecranului în zona de memorie
numită Clipboard, apoi se deplasează cursorul în poziţia în care dorim să inserăm
imaginea salvată; se face clic pe meniul Edit, de unde activăm comanda Paste.
o Se salvează ecranul dorit prin apăsarea tastei Print Screen şi se apasă butonul de
minimalizare pentru a micşora imaginea şi a trecve la linia de stare din partea de jos a
ecranului, apoi se apelează programul Paint din secvenţa:
Start/Programs/Accesories/Paint şi se restaurează în ecranul Paint imaginea din
Clipboard prin activarea secvenţei Edit/Paste; se selectează cu ajutorul mouse-ului zona
pe care dorim să o decupăm (se face clic pe dreptunghiul din stânga sus şi se deplasează
cursorul mouse-ului astfel ca să încadreze zona dorită pentru decupare; se copiază în
Clipboard zona dorită a fi decupată (Copy), se activează documentul din Word unde
dorim să copiem şi acţionăm Paste.
 Lucrul cu chenare, desene, figuri. Procesorul de texte Word poate include în documente
diverse obiecte cum ar fi: desene, grafice, imagini de ecran, etc. Aceste obiecte pot fi create
cu alte programe, pot fi preluate din biblioteci sau construite cu instrumente de desenare ale
Word-ului şi doar inserate în textul documentului Word deschis. Procesorul de texte Word
pune la dispoziţia utilizatorului un număr de instrumente (linii, săgeţi, figuri geometrice) în
bara de instrumente Draw. Pentru a desena scheme logice sau diverse desene tehnice
15
utilizatorul găseşte în caseta AutoSchapes din bara de instrumente Draw o serie de
simboluri standard.
o Procedura de realizare a unui desen este:
 Se face clic pe simbolul desenului din bara Draw (forma cursorului se va
transforma într-o cruce);
 Se deplasează cursorul la locul dorit din text unde se va insera desenul;
 Se apasă butonul din stânga mouse-ului şi cu acest buton apăsat se trasează
desenul la fel ca şi cum am lucra cu creionul;
 Se eliberează butonul mouse-ului şi desenul va fi încadrat într-un frame;
 Un desen poate fi modificat sau şters, mutat, sau se pot insera în el o serie de
simboluri speciale; pentru a insera simboluri se apelează la meniul insert,
opţiunea Symbol;
o Inserarea unei figuri din biblioteca WordArt sau ClipArt Gallery:
 Se poziţionează cursorul în locul unde dorim să inserăm desenul;
 Selectăm meniul Insert şi activăm opţiunea Object;
 Selectăm biblioteca ClipArt Gallery;
 Din fereastra de dialog afişată se selectează cu un clic categoria de desene, iar
din setul dedesene ilustrat pe ecran se face un clic pe desenul dorit;
 Se activează butonul Insert şi desenul va fi plasat în text la locul dorit
1. Descrieți organizarea ferestrei aplicaţiei Word.
2. Afişarea riglelor poate fi controlată cu opţiunea de tip comutator ruler din meniul ...........
3. Enumerați meniurile principale ale procesorului de texte Word.
4. Pentru a insera simboluri se apelează la meniul insert, opţiunea ....................
5. Capturile de imagini şi/sau a unor părţi din ecran se realizează apăsând tasta Print Screen,
pentru a memora imaginea ecranului în zona de memorie numită ........................
16
CURS 5
1. Barele cu pictograme conţin:

a. butoane scurtătură pentru opţiunile din meniurile aplicaţiei Word.
b. informaţii despre starea documentului din fereastra document activă butoane scurtătură
pentru formatarea bordurilor şi a umbrelor
c. Word nu are bare cu pictograme
Raspuns corect: A
2. Opțiunea OPEN:
a. Deschide un document nou sau un şablon
b. Deschide un document creat anterior, sau un şablon
c. Închide toate ferestrele documentului activ
d. Salvează noua versiune a documentului într-un alt fişier
Raspuns corect: B
3. Prima operație care se efectuează pentru crearea unui document în Word este:
c. se accesează meniul File şi un clic pe comanda Open
Raspuns corect: B
4. Pentru a deschide un document în Word efectuăm operația:

Raspuns corect: C
5. Pentru a salva un document în Word efectuăm operația:


Raspuns corect: A
6. Ştergerea unui caracter dintext se realizează:
a. cu ajutorul tastei Delete (pentru ştergerea caracterului situat la dreapta cursorului)
sau cu tasta Backspace (pentru ştergerea caracterului situat la stânga cursorului);
b. se execută alegând opţiunea Save din meniul File;
c. se deschide meniul File şi se alege opţiunea New...sau: se indică butonul New de pe
bara standard
d. se acceseaza meniul File şi un clic pe comanda Open
Raspuns corect: A
7. In procedura de realizare a unui desen, prima operatiune este:

b. se deschide meniul File şi se alege opţiunea New...sau: se indică butonul New de pe
bara standard
d. se face clic pe simbolul desenului din bara Draw (forma cursorului se va transforma
într-o cruce);
Raspuns corect: D
8. Pentru a captura de imagini şi/sau a unor părţi din ecran se apasă tasta Print Screen, pentru
a memora imaginea ecranului în zona de memorie numită Clipboard, apoi se deplasează
cursorul în poziţia în care dorim să inserăm imaginea salvată; se face clic pe meniul Edit, de
unde activăm comanda Paste.
True/Fals
2
CURS 6
Prezentarea programului de calcul EXCEL
Procesoarele de calcul tabelar sau generatoarele de foi de calcul, cum mai sunt denumite,
sunt aplicaţii specializate destinate calculelor economice, statistice, ştiinţifice, gestiunii unor
baze de date de dimensiuni reduse, etc. Elementul fundamental este foaia de lucru
(spreadsheet), un tabel organizat pe linii şi coloane. La intersecţia unei linii şi a unei coloane se
află celula, în care se pot introduce informaţii diverse: numere, text, formule etc.
Procesoarele de tabele oferă utilizatorilor o serie de facilităţi cum ar fi:
 introducerea, ştergerea, modificarea datelor în celule individuale sau în blocuri de celule;
 existenţa unei varietăţi de funcţii matematice care pot fi folosite în foaia de lucru;
 realizarea de reprezentări grafice (diagrame) diverse, adaptate datelor de ilustrat;
 elemente de gestiune a bazelor de date;
 generatoare de scenarii pentru simularea diverselor contexte de piaţă;
 elemente avansate de programare liniară şi optimizare.
Procesoarele de tabele au apărut în anii ’70, prin produsul Visicalc (visible calculator),
cunoscând apoi o mare diversitate: Lotus 1-2-3, Excel, Quattro Pro etc.
Programul de calcul tabelar Excel este unul dintre cele mai utilizate, făcând parte din
pachetul Microsoft Office. Principalele sale trăsături sunt:
 meniuri şi casete de dialog eficiente şi flexibile
 folosirea limbajului Visual Basic for Applications (VBA)
 modificarea interactivă a tabelelor (pivot table)
 posibilităţi sporite de importare şi exportare a datelor
 facilităţi de legătură între aplicaţii
În programul Excel fişierele sunt numite registre (workbooks) şi fiecare registru conţine
16 foi de lucru (worksheets). Fiecare foaie de lucru conţine celule aşezate în 256 de coloane şi
65536 de linii (rânduri). Informaţii suplimentare pot fi obţinute cu meniul Ajutor (HELP) sau
apăsând F1. De asemenea folosirea asistentului soft Asistent Office (tip Wizard) oferă sugestii
pentru diferite acţiuni. Ecranul standard Excel în care sunt puse în evidenţă elementele tipice ale
unei ferestre Windows cuprinde:
 bara de titlu
 bara de meniuri
 bara de instrumente standard
 bara de formatare
 bara de formule
1
 foaia de calcul
 bara de stare curentă
Elementele din fereastra registrului sunt:
 etichetele: foaie 1…,(sheet1...)
 butoane de derulare a etichetelor
 bare de derulare pe orizontală şi pe verticală
 bare de despărţire
 selector de celulă
 cursorul mouse-lui
Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni
folosind fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de instrumente. În
cele ce urmează sunt prezentate mai multe elemente legate de barele de instrumente și descrierea
pe scurt a comenzilor din meniurile programului.
Bara de instrumente standard are un număr de butoane cu pictograme specifice (există
circa 270 butoane pe toate barele). Dacă se plasează cursorul mouse-ului pe un buton o să apară
numele butonului (acţiunea ce o declanşează). Funcţia butonului este afişată pe bara de stare în
partea de jos a ecranului. Pentru a obţine informaţii suplimentare despre un buton, se face clic pe
Ajutor (Help) din bara de instrumente standard şi apoi un clic pe butonul dorit. Activarea sau
dezactivarea unei bare de instrumente se face utilizând: Vizualizare (View) - Bare de
instrumente (Toolbar) - marcarea barelor dorite.
Barele cu instrumente de lucru pot fi configurate adăugând sau scoţând butoane şi pot fi
aşezate în mai multe poziţii pe ecran:
 între bara de meniu şi cea de formule
 în partea de jos a ecranului
 în partea dreaptă a ecranului
 în partea stângă a ecranului
 într-o poziţie oarecare (bară flotantă) pe ecran
Pentru crearea propriei bare cu instrumente de lucru se procedează astfel:
 Vizualizare (View) - Bare de instrumente (Toolbar), Particularizare (Customize),
Nou (New)
 Se tastează în caseta Nume bară de instrumente (Toolbar Name) numele pe care îl daţi
barei, apoi OK
 Se afişează o bară flotantă iar butoanele dorite se “trag” din caseta Comenzi (Customize)
în bara de meniuri personală care îşi măreşte dimensiunile pe măsură ce se adaugă
butoane. După ce s-au adus toate butoanele dorite se selectează Închidere (Close)
2
Foaia de calcul este o foaie de tip contabil care poate fi creată, prelucrată şi stocată pe
suport magnetic cu ajutorul calculatorului. Foaia de calcul este un tabel impresionant cu 16384
de linii şi 256 de coloane. Cu ajutorul tastelor de navigare ne putem deplasa în orice zonă a foii
de calcul în scopul vizualizării acesteia pe ecran. Pe ecran la un moment dat se va vizualiza o
mică zonă din această foaie de calcul, zonă ce conţine numai 20 de linii şi 8 coloane standard,
dar cu ajutorul unor tehnici de navigare, care vor fi descrise în continuare, pot fi vizualizate toate
zonele acestui tabel.
Rândurile foii de calcul sunt numerotate în ordine crescătoare începând cu 1 până la
16384; numerele sunt afişate pe marginea stângă a foii de calcul.
Coloanele foii de calcul se identifică printr-o ltieră sau o combinaţie de două litere, în
ordine alfabetică; o foaie de calcul are 256 de coloane.
Celula este spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un
singur tip de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor operaţii.
Adresa unei celule este formată din litera sau combinaţia de litere care desemnează
coloana şi numărul care identifică rândul în care figurează celula; într-o celulă, se pot introduce
de la tastatură : numere, text, adresele altor celule, secvenţe de comenzi, formule de calcul,
funcţii; produsul program va asocia celulei, imediat ce s-a tastat primul caracter, caracteristica
tipului celulei care vafi: numeric, şir de caractere, formulă sau funcţie.
Zona (domeniul) este formată dintr-un grup de celule adiacente(exemplu: o coloană, un
rând, un şir orizontal/vertical de celule); o zonă nu poate avea decât o formă rectangulară (un
dreptunghi, un pătrat); o zonă se adresează prin coordonatele sale, adică, adresa celulei din colţul
stânga sau şi a celei din colţul dreapta jos, separate prin două puncte; zonele astfel definite pot
primi un nume pentru a se putea opera mai uşor cu ele.
Formulele sunt expresii aritmetice utilizate pentru realizarea unor calcule cu datele
numerice din celulele foii de calcul; formula se introduce în celula respectivă, se evaluează şi pe
ecran apare direct rezultatul în acea celulă; o formulă conţine operanzi şi operatori ; operatorii
aritmetici sunt: +, -, *, /, ; operanzii pot fi constante sau variabile (adresele celulelor luate în
aclcul); în orice formulă pot fi folosite parantezele rotunde; formula trebuie să înceapă
obligatoriu cu semnul = sau cu @.
Funcţiile realizează calcule standard cu datele unei celule sau zone de calcule. O funcţie
are un nume unic şi o listă de argumente; numele începe obligatoriu cu @ sau cu =, urmat de
numele formulei care este format din trei sau mai multe caractere; argumentele unei funcţii pot
fi: adrese de celule, adrese de zone, constante sau formule şi funcţii; constantele admise pot avea
următoarele tipuri: constante numerice ( numere întregi cu sau fără semn, sau numere reale de
maxim 15 cifre), constante alfanumerice (text de maxim 256 de caracterealfanumerice încadrat
3
între ghilimele), constante logice (TRUE-adevărat; FALSE- pentru valoarea fals). Operatorii
logici admişi sunt AND-conjuncţie, OR-disjuncţie, NOT-negaţie; argumentele trebuie separate
prin virgulă sau punct şi virgulă, în funcţie de setările implicite; în locul argumrntului omis
intenţionaţ se pune o virgulă; rezultatul evaluării unei formule de calcul se afişează în celula în
care s-a introdus textul formulei.
Un registru Excel reprezintă un grup de foi de lucru; etichetele (numele) acordate
paginilor acestui registru (pagini denumite Sheet1, Sheet2, Sheet3.... Sheet12,) se află în partea
de jos a ferestrei Excel.
Intefaţa: bara cu instrumente, afişarea foii de calcul
Ecranul şi meniul principal Excel (fereastra Excel). După lansarea în ecxecuţie a
produsului Excel, apare un ecran ecran de lucru a cărui structură este împărţită în patru zone, cu
următoarea destinaţie:
 Panoul de control (primele cinci linii ale ecranului);
 Aria de lucru (un tabel în care liniile sunt marcate cu numere, iar coloanele cu
litere);
 Informaţii de stare cu privire la controlul procesului de prelucrare;
 Informaţii de stare privind alte programe activate sub Windows
Fig.6.1. Procesorul de tabele EXCEL: Panoul de control, aria de lucru
Panoul de control conţine cinci linii care au următoarele semnificaţii:
4
Fig.6.2. Panoul de control
Linia 1 este linia care conţine numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din
dreapta sunt cele trei butoane ale sistemului, destinate manipulării ecranului:
Fig.6.3. Linia 1
Linia 2 este linia meniului principal; ea conţine cele nouă meniuri (comune şi cu efect
similar cu Word, Acces, Power Point): File, Edit, View, Insert, Format, Tools, table, Window,
Help:
Fig.6.4. Linia 2
Linia 3 conţine icon-urile standard pentru apelarea celor mai frecvente operaţii(salvarea
unui document, deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui document, etc):
Fig.6.5. Linia 3
Această linie se mai numeşte şi bara cu instrumente Standard. Prin plasarea cursorului în
dreptul unui icon, sistemul afişează şi funcţia acestuia.
Linia 4 cuprinde o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru
formatarea textului care se introduce în foaia de calcul:
Fig.6.6. Linia 4
Linia 5 reprezintă bara de formule care afişează adresa şi conţinutul celulei curente şi
vizualizează funcţiile sau formulele introduse în celula curentă:
5
Fig.6.7. Linia 5
Aria de lucru efectivă (fig.6.1.) este încadrată de o bandă orizontală care conţine numele
coloanelor şi de o bandă verticală care conţine numărul rândurilor; la deschiderea unei sesiuni de
lucru, de regulă, această zonă conţine primele 9 coloane, cu numele de la A la 1 şi primele 19
rânduri ale foii de calcul curente, iar poziţia cursorului (un dreptunghi luminos care semnifică
poziţia pointerului de adresare în foia de calcul) este plasat pe celula A1.
Cu ajutorul sistemului Excel se poate lucra simultan cu mai multe foi de calcul didpuse în
planuri paralele (una în spatele celeilalte) care au numele Sheet1, Sheet2,... Sheet16.
Linia 6 este linia de stare a foii de lucru curente. Forma cursorului mouse se schimbă în
funcţie de zona ecranului în care este plasat. De exemplu în zona ariei de lucru are forma unei
cruciuliţe, iar în zona panoului de control cursorul are forma de săgeată.
Utilizarea barelor cu instrumente. Excel pune la dispoziţie o serie de instrumente care
oferă acces imediat la multe dintre comenzile foii de calcul. Pentru a utiliza aceste instrumente,
va trebui întâi să afişăm pe ecran bara cu instrumente corespunzătoare. Excel stochează toate
instrumentele înrudite (ca domeniu de aplicabilitate), pe aceeaşi bară cu instrumente. Pe ecran, în
mod prestabilit, apar doar barele cu instrumente standard (Standard) şi cea pentru formatare
(Formatting)
 Afişarea unei bare cu instrumente: se execută clic în zona barelor cu instrumente,
selectăm bara cu instrumente dorită; pentru a afla ce operaţie îndeplineşte un anumit
instrument din cadrul unei bare, la poziţionarea mouse-ului asupra acestuia, va apare o
scurtă indicaţie referitoare la funcţia sa; pentru a înlătura de pe ecran o bară cu
instrumente, se execută clic asupra butonului Close, situat în colţul dreapta-sus a acesteia.
 Mutarea unei bare cu instrumente: se execută clic asupra titlului barei cu instrumente şi
apoi se deplasează până în poziţia dorită.
Organizarea unei bare cu instrumente :
 Modificarea unei bare cu instrumente:
o executăm clic în zona barei respective, utilizând butonul din dreapta al mouse-
ului;
o selectăm opţiunea Customize (organizare proprie);
o selectăm categoria în care se află instrumentul dorit;
o executăm clic şi deplasăm butonul asociat instrumentului dorit în cadrul barei
corespunzătoare;
o executăm clic asupra butonului Close(închidere);
o pentru a înlătura un instrument din cadrul unei bare cu instrumente, se execută
clic , api se deplasează butonul asociat acestuia în afara barei.
6
 Crearea unei bare cu instrumente adaptată propriilor cerinţe:
o selectăm comanda View, Toolbars (vizualizare bare cu instrumente);
o introducem un nume pentru bara cu instrumente,
o executăm clic asupra butonului Customize (adaptare la cerinţe);
o pentru a înlătura o bară cu instrumente adaptată la cerinţe, o selectăm, apoi
apăsăm tasta Delete; această metodă nu este aplicabilă în cazul barelor cu
instrumente puse la dispoziţie de Excel.
o Executăm clic şi apoi deplasăm butoanele asociate instrumentelor dorite,
plasându-le pe bara cu instrumente pe care o creem;
o Când terminăm, executăm clic pe butonul Close.
Modificarea modului de afişare a foii de calcul: modul în care Excel afişează foaia de de
calcul din caiet, se poate modifica la fel de bine cum se poate selecta obiectele care dorim să
apară într-o sesiune de lucru cu Excel. De exemplu, putem dezactiva afişarea anumitor elemente
ale foii de calcul, cum ar fi reţelele de linii sau chenarul acesteia:
o Se alege comanda Options din meniul Tools;
o Se execută clic asupra titlului View;
o Alegem o opţiune pe care să o selectăm sau să o deselctăm,
o Executăm clic asupra butonului Ok.
Modificarea tipului de vizualizare. comanda View realizează comutarea între un mod de
vizualizare a întregii foi de calcul, pe tot ecranul, şi un altul care permite mărirea anumitor zone
din foaia de calcul, pentru observarea mai facilă a detaliilor; în plus, Excel permite salvarea
elementelor de afişare, într-un tip de vizualizare, asfel:
 Vizualizarea pe întregul ecran:
o Selectăm opţiunea Full Screen din meniul View;
o Executăm clic asupra acestui buton pentru a restabili modul de vizualizare,
 Vizualizarea cu efect de zoom: (afişare scalată):
o Din meniul View, selectăm opţiunea Zoom;
o Selectăm procentul de scalare a afişării
o Executăm clic pe butonul Ok;
 Crearea unui tip de vizualizare:
o Selectăm din meniul View opţiunea View Manager;
o Executăm clic asupra butonului Add;
o Introducem un nume pentru noul tip de vizualizare;
o Bifăm opţiunea Print Settings pentru a include şi informaţiile de configurare a
imprimantei;
7
o Bifăm opţiunea Hidden Rows & Columns, pentru a reţine coloanele sau
rândurile ascunse;
o Executăm clic pe butonul Ok;
 Prezentarea unui tip de vizualizare:
o Selectăm comanda View Manager din meniul View;
o Selectăm tipul de vizualizare dorit;
o Activăm butonul Show (prezentare);
o Pentru a şterge un tip de vizualizare, selectăm tipul respectiv şi executăm clic
asupra butonului Delete;
Lansarea în lucru a produsului şi închiderea unei sesiuni de lucru. Pentru lansarea în
lucru a produsului Excel sub sistemul de operare Windows se efectuează următoarele operaţii:
 Lansarea în execuţie a produsului Excel:
o Se activează butonul Start;
o Se plasează cursorul mouse-ului şese face clic pe meniul Programs şi apoi se
plasează cursorul pe meniul Microsoft Excel;
o Prin efectuarea unui clic pe dreptunghiul care marcheauză programul Excel, pe
monitor apare ecranul Excel.
 Închiderea sesiunii de lucru se poate realiza : cu salvarea pe disc a foii de calcul sau
fără salvarea foii de calcul, asfel:
o Se deplasează cursorul pe meniul File şi se face un clic pe acest meniu;
o Se selectează din submeniul vertical asociat meniului File comanda Exit;
o Din caseta de dialog se alege una din opţiunile de salvare: Yes, No, Cancel.
Schimbul de date între Excel şi celelalte aplicaţii din Microsoft Office
a) Excel şi Word
Un text din Word poate fi dus în Excel:
 într-o celulă a foii de date
 într-o casetă de text din foaia de date
Un tabel din Word poate fi dus în mai multe celule ale foii de lucru Excel. În toate
situaţiile se selectează datele în documentul Word, se face Edit-Copy, se comută în documentul
Excel, se poziţionează cursorul de inserţie în locul dorit şi se face Edit-Paste.
Observaţie: dacă se doreşte legarea, nu înglobarea, la ultima etapă se foloseşte Paste
Special-Paste Link-As...
b) Excel şi Access
Programul Access permite două modalităţi de copiere a datelor într-un document Excel:
 copierea şi lipirea datelor din rubrici separate
 transformarea unor tabele (foi de date - Datasheet), a unor formulare sau a unor rapoarte
8
în fişiere de tip XLS.
În primul caz, se selectează din documentul Access textul stocat într-o rubrică şi apoi
Edit-Copy, se comută în documentul Excel, se face clic pe celula în care va apare rubrica din
Access şi apoi Edit-Paste.
În a doua situaţie se deschide documentul Access (fişierul bază de date), se alege tabelul,
formularul, interogarea:
 Edit-Output To. Apare caseta de dialog Output To în care se alege Microsoft
Excel
 se aleg apoi discul, catalogul şi fişierul în care se va stoca documentul
 se face clic pe OK
 documentul astfel creat poate fi deschis de Excel
c) Excel şi Power Point
Se procedează în modul obişnuit: în documentul Power Point se selectează datele de
transferat, Edit-Copy, se deschide documentul Excel şi se poziţionează cursorul, apoi Edit-Paste.
1. Ce sunt procesoarele de calcul tabelar sau generatoarele de foi de calcul?
2. Enumerați câteva dintre facilităţile oferite utilizatorilor de programul de calcul Excel.
3. Care este elementul fundamental, de bază al programului de calcul tabelar Excel?
4. Descrieți elementele comune ale prgramului tabelar Excel cu ale celorlalte programe ale
pachetului Office, precum și pe cele specifice.
5. Definiți fiecare element specific programului Excel, familiarizându-vă cu acestea și cu
funcțiile pe care le au în cadrul sistemului.
6. Explicați cum se efectuează schimbul de date între Excel şi celelalte aplicaţii din
Microsoft Office.
9
CURS 6
1. Foaia de calcul este:

Raspuns corect: A
2. Celula este:
Raspuns corect: B
3. Adresa unei celule este:

b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un singur tip
de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor operaţii.
Raspuns corect: C
4. Formula este:
b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un singur tip
de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor operaţii.
Raspuns corect: D
5. Un registru Excel:
a. reprezintă un grup de foi de lucru;
b. este spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un
operaţii.
Raspuns corect: A
a. numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din dreapta sunt cele trei butoane
ale sistemului, destinate manipulării ecranului
document, etc)
d. o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru formatarea textului
care se introduce în foaia de calcul
Raspuns corect: A
2
a. numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din dreapta sunt cele trei butoane ale
sistemului, destinate manipulării ecranului
b. cele nouă meniuri (comune şi cu efect similar cu Word, Acces, Power Point): File, Edit,
View, Insert, Format, Tools, table, Window, Help
c. icon-urile standard pentru apelarea celor mai frecvente operaţii(salvarea unui document,
deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui document, etc)
d. o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru formatarea textului care
se introduce în foaia de calcul
e. bara de formule care afişează adresa şi conţinutul celulei curente şi vizualizează funcţiile
sau formulele introduse în celula curentă
Raspuns corect: B
a. numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din dreapta sunt cele trei butoane ale
sistemului, destinate manipulării ecranului
b. cele nouă meniuri (comune şi cu efect similar cu Word, Acces, Power Point): File, Edit,
View, Insert, Format, Tools, table, Window, Help
c. icon-urile standard pentru apelarea celor mai frecvente operaţii(salvarea unui document,
deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui document, etc)
d. o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru formatarea textului care
se introduce în foaia de calcul
e. bara de formule care afişează adresa şi conţinutul celulei curente şi vizualizează funcţiile
sau formulele introduse în celula curentă
Raspuns corect: C
document, etc)
Raspuns corect: D
3
document, deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui document,
etc)
Raspuns corect: E
4
CURS 7
Editarea și formatarea foilor de calcul în programul de calcul
tabelar EXCEL
Deschiderea registrelor:
 Executăm clic pe butonul Open din bara de instrumente Standard, sau activăm
opţiunea Open din meniul File;
 Din dosarul My Documents selectăm registrul deja creat;
Uneori este necesară împărţirea unei ferestre în două sau patru secţiuni. Se poate realiza
acest lucru cu comanda Scindare (Split) din meniul Fereastră (Window) sau “trăgând” cu mouse-
ul bara de despărţire situată pe bara de defilare orizontală sau pe cea verticală până în poziţia
dorită. Se poate imobiliza (“îngheţa”) o secţiune cu opţiunea Îngheţare panouri (Freeze Panes)
din meniul Fereastră.
Fig. 7.1. Ecranul standard Excel
Operarea cu elementele ecranului Excel
A. Utilizarea barelor de instrumente de lucru

Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows, şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni
folosind fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de instrumente. În
cele ce urmează sunt prezentate mai multe elemente legate de barele de instrumente, apoi, vor fi
descrise pe scurt comenzile din meniurile programului.
Bara de instrumente standard are un număr de butoane cu pictograme specifice (există
1
circa 270 butoane pe toate barele). Dacă se plasează cursorul mouse-ului pe un buton o să apară
numele butonului (acţiunea ce o declanşează). Funcţia butonului este afişată pe bara de stare în
partea de jos a ecranului. Pentru a obţine informaţii suplimentare despre un buton, se face clic pe
Ajutor (Help) din bara de instrumente standard şi apoi un clic pe butonul dorit. Activarea sau
dezactivarea unei bare de instrumente se face utilizând: Vizualizare (View) - Bare de
instrumente (Toolbar) - marcarea barelor dorite.
Barele cu instrumente de lucru pot fi configurate adăugând sau scoţând butoane şi pot fi
aşezate în mai multe poziţii pe ecran:
 între bara de meniu şi cea de formule
 în partea de jos a ecranului
 în partea dreaptă a ecranului
 în partea stângă a ecranului
 într-o poziţie oarecare (bară flotantă) pe ecran
Pentru crearea propriei bare cu instrumente de lucru se procedează astfel:
 Vizualizare (View) - Bare de instrumente (Toolbar), Particularizare (Customize),
Nou (New)
 Se tastează în caseta Nume bară de instrumente (Toolbar Name) numele pe care îl daţi
barei, apoi OK
 Se afişează o bară flotantă iar butoanele dorite se “trag” din caseta Comenzi (Customize)
în bara de meniuri personală care îşi măreşte dimensiunile pe măsură ce se adaugă
butoane. După ce s-au adus toate butoanele dorite se selectează Închidere (Close)
Fig. 7.2. Crearea unei bare de instrumente particularizate
2
B. Lucrul cu fişierele registru
Salvarea registrelor, deschiderea unui registru nou sau a unuia existent, salvarea cu un alt
nume, stabilirea unităţii de disc şi a directorului în care se face salvarea se realizează folosind
opţiunile din meniul Fişier (File) Salvare (Save), Deschidere, (Open), Nou (New), Salvare ca
(Save As) şi cutiile de dialog corespunzătoare .
C. Lucrul cu foile de calcul
a) Selectarea foilor de calcul:
 pentru o singură foaie se face clic pe eticheta dorită
 pentru a selecta mai multe foi alăturate se face clic pe prima, se apasă tasta Shift şi se
face clic pe ultima
 pentru foi nealăturate se ţine apăsată tasta CTRL în timp ce se face clic pe fiecare foaie
de calcul
 se pot deselecta foile selectate dacă se face clic pe o etichetă din afara grupului.
b) Eliminarea foilor de calcul:
 se selectează foile care vor fi eliminate
 se alege Editare (Edit)- Ştergere foaie (Delete Sheet)
 se confirmă ştergerea şi se execută clic pe OK
c) Inserarea foilor de calcul:
 se selectează foaia înaintea căreia se inserează noua foaie de calcul
 se deschide Inserare (Insert) – Foaie de lucru (Worksheet)
d) Mutarea şi copierea foilor de calcul:
 foile de calcul pot fi mutate sau copiate în cadrul unui registru sau între două registre
 se selectează foaia sau foile vizate; se deschide Editare (Edit)- Mutare sau copiere
foaie (Move or Copy Sheet)
 se completează numele registrului în care se doreşte transferul şi numărul foii în faţa
căreia se face mutarea
 pentru copiere se pune X în căsuţa Crearea unei copii (Create a Copy)
 se activează butonul OK
e) Redenumirea unei foi de calcul:
 se selectează foaia ce va fi redenumită
 se deschide Format (Format) – Foaie -Redenumire (Sheet-Rename)
 se poate face dublu clic pe eticheta foii ce se redenumeşte; ca urmare se deschide cutia
de dialog Rename Sheet
 se tastează noul nume al foii de lucru şi se validează OK
3
Introducerea, editarea şi manipularea datelor
A. Informaţii generale
Există o mare varietate de tipuri de date care pot fi introduse în celulele unei foi de calcul
-text
-numere
-date calendaristice, ora
-formule şi funcţii
Principalele reguli care se respectă la introducerea datelor sunt:
 la introducerea în celule textul este aliniat la stânga iar numerele la dreapta; pentru a
introduce cifre sub formă de text (exemplu coduri), acestea trebuie să fie precedate de
apostrof
 pentru introducerea datelor într-o celulă se selectează celula şi se tastează informaţia de
introdus; pe măsura tastării textul apare în celulă şi în bara de formule; introducerea se
încheie cu tasta Enter sau clic pe butonul Enter () din bara de formule; anularea unei
date eronate înainte de încheierea introducerii se face cu ESC sau butonul de anulare (X)
 dacă la introducerea unui număr celula nu este suficient de mare, apare în celulă ######
şi situaţia se rezolvă alegând Format- Coloane (Columns) – Potrivire automată la
selecţie (Autofit Selection)
 introducerea datelor calendaristice sau a orelor se face în unul din formatele acceptate de
Excel (ex. DD-MMM-YY, HH:MM)
B Modalităţi de introducere a datelor
Introducerea rapidă a unor date identice sau a unor secvenţe de date:
a) Copierea unor date (identice) în mai multe celule se face:
 selectând celula ce va fi copiată şi zona în care se va copia şi alegând apoi Editare (Edit)
– Umplere (Fill)
 utilizând cursorul de tragere (+) din colţul din dreapta jos al celulei şi “trăgând” peste
celulele unde va fi copiat conţinutul celulei de pornire
b) Realizarea unei copieri în secvenţă se face cu (Auto-umplere) Auto Fill:
 se introduce în prima celulă din secvenţă o zi (ex. Luni, Monday) sau o lună (Ianuarie,
January)
 se “trage” apoi colţul din dreapta jos al celulei în direcţia dorită (orizontal sau vertical) şi
celulele succesive vor fi umplute cu informaţii consecutive (Marţi, Tuesday..., Februarie,
February...,)
Observaţie: Fiecare utilizator îşi poate genera propriile sale secvenţe astfel:
 se deschide meniul Instrumente (Tool)- Opţiuni (Options) Listă particularizată
(Custom List);
4
 se face clic pe Adăugare (Add). Se introduce în caseta Intrări listă (List Entries)
informaţiile din secvenţa dorită (ex. Luni, Marţi...)
 se apasă Enter după fiecare informaţie şi se face apoi clic pe OK
c) Introducerea datelor în progresie aritmetică
Se pot completa celule consecutive pe orizontală sau verticală cu termenii unei progresii
aritmetice astfel:
 se tastează în primele două celule din şir primele două valori dorite; “trăgând” apoi de pe
cele două celule în direcţia dorită se vor umple celulele cu datele aflate în progresie, raţia
fiind dată de diferenţa dintre celula a doua şi prima.
 se introduce valoarea iniţială într-o celulă; se selectează celulele în care se doreşte
extinderea seriei; se deschide meniul Editare (Edit)- Umplere (Fill) - Serie (Series); în
cutia de dialog deschisă se specifică direcţia seriei (pe linie sau pe coloană), tipul de
serie, valoarea pasului (raţiei), valoarea de oprire, etc; se face apoi clic pe OK
C. Editarea datelor
Pentru editarea datelor deja introduse într-o celulă se face dublu clic cu mouse-ul pe
celulă şi se deplasează cu tastele cu săgeţi mouse-ul de inserare până în poziţia dorită. După
terminarea editării se acţionează ENTER.
Observaţie: Pentru verificarea ortografiei se foloseşte Instrumente (Tools)- Corectare
ortografică (Spelling) sau clic pe butonul Spelling din bara de lucru).
Anularea unei acţiuni (cea mai recentă)
- Editare (Edit) – Anulare (Undo) sau Ctrl + Z
-clic pe butonul Anulare (Undo) din bara de instrumente standard.
Renunţarea la anulare : Renunţare (Redo)
D. Deplasarea, copierea şi ştergerea datelor din celule
Similar cu alte aplicaţii Windows, datele selectate pentru copiere sau mutare sunt
memorate în Clipboard.
D1.Copierea
a) Se selectează zona de celule care se doreşte copiată
 se deschide (Edit) – Copiere (Copy)
 se selectează prima celulă din zona în care se doreşte copierea
 se deschide (Edit) – Lipire (Paste)
Observaţii:
1. Se pot utiliza şi comenzile de la tastatură (Ctrl + C pentru Copy şi Ctrl +V
pentru Paste).
2. Datele copiate în tampon (clipboard) rămân acolo până când se copiază
altceva peste ele şi deci se pot face mai multe copieri (cu Paste) ale aceluiaşi set
5
de date.
b) Copierea cu Drag & Drop: se selectează celulele care se doresc copiate.
Apoi când cursorul mouse-ului devine o săgeată se apasă şi se ţine apăsată tasta Ctrl şi
butonul mouse-ului cât timp se trage conţinutul celulelor selectate până în locul unde se doreşte
copierea. Dacă nu se apasă Ctrl, se va realiza mutarea zonei selectate.
D2. Deplasarea datelor
a) Se selectează zona de mutat
 se deschide Editare (Edit) – Decupare (Cut) sau Ctrl + X
 se selectează prima celulă din zona în care se mută datele; pentru a muta datele în altă
foaie se selectează acea foaie
 se deschide Editare (Edit) – Lipire (Paste) (Ctrl+V)
b) Folosind opţiunea “drag & drop” se “trage” conturul zonei selectate până în noua poziţie, fără
a ţine apăsată tasta Ctrl.
D3. Ştergerea datelor
Ştergerea datelor dintr-o celulă se poate referi la:
-totul (formatul, conţinutul, notele)
-formatul celulei
-conţinutul
-notele
Pentru a şterge datele se poate proceda astfel:
 se selectează zona de şters
 se deschide Editare (Edit) – Golire (Clear), se alege opţiunea dorită
 se apasă tasta Delete ( se şterge complet conţinutul)
 folosind cursorul de tragere (+ din dreapta jos şi trăgând spre interiorul zonei)
E. Gruparea celulelor în domenii pentru manipulări ulterioare
Un grup compact de celule având forma dreptunghiulară poate fi selectat şi denumit cu
un nume ce poate fi utilizat apoi pentru a manevra întregul domeniu. Selectarea se face indicând
colţul din stânga sus şi “ trăgând” mouse-ul până în colţul din dreapta jos.
a) Se face apoi clic în stânga barei de formule, pe poziţia Nume (Name) şi se introduce
numele domeniului (255 caractere, fără spaţii). Se apasă Enter
b) Se deschide meniul Inserare (Insert) şi apoi Nume – Definire (Name Define), iar în
cutia de dialog deschisă se introduce numele domeniului. Această cutie de dialog va permite şi
ştergerea numelui.
6
Manipularea liniilor, coloanelor şi celulelor
A.1. Modificarea lăţimii coloanelor şi a înălţimii rândurilor
a) Folosind mouse-ul se poate modifica lăţimea unei coloane sau înălţimea unui rând
dacă se poziţionează cursorul mouse-ului pe linia de separare dintre coloane sau rânduri aflată în
capătul de coloană sau rând. Când cursorul devine o săgeată bilaterală se ţine butonul apăsat şi se
trage în sensul dorit (folosiţi marginea dreaptă a coloanei sau marginea de jos a rândului). La
eliberarea butonului mouse-ului dimensiunile vor rămâne cele modificate.
Se poate realiza o adaptare rapidă a dimensiunilor după conţinut: se face dublu clic pe
marginea dreaptă a capului de coloană sau pe marginea de jos a capului de rând.
b) Folosind meniul Format
 Se selectează coloana (coloanele) sau rândul (rândurile) a căror dimensiuni se modifică
 Se deschide Format – Coloane (Column) – Lăţime (Width),
Rânduri (Row) – Înălţime (Height) şi apoi se introduce lăţimea respectiv înălţimea
dorită.
Observaţie: Se poate folosi şi opţiunea Potrivire automată (AutoFit).
B. Inserarea sau eliminarea celulelor, rândurilor sau coloanelor
a) Inserarea celulelor
 se selectează celula sau celulele unde se doreşte inserarea (Excel va insera un număr de
celule egal cu cel selectat).
 se deschide Inserare (Insert) – Celule (Cells); se deschide o cutie de dialog în care se
specifică în ce direcţie vor fi deplasate în urma inserării, celulele deja existente; se apasă
OK
Altă modalitate: se trage punctul din dreapta jos al celulei (celulelor selectate) ţinând apăsată
tasta Shift.
b) Inserarea rândurilor şi coloanelor:
 se selectează numărul de linii sau coloane care se doresc inserate (se “trage” peste capătul
de rând sau coloană).
 se deschide Inserare (Insert) Rânduri (Rows)
Coloane (Columns) - OK
În urma inserării, coloanele existente sunt deplasate la dreapta iar rândurile existente în
jos.
Observaţie: Pentru a insera un singur rând sau o coloană se selectează o celulă. Rândul va fi
inserat deasupra ei iar coloana în stânga celulei selectate.
c) Înlăturarea (ştergerea) celulelor, liniilor sau coloanelor:
 se selectează domeniul care se va elimina
 se deschide Editere (Edit)- Ştergere (Delete) şi în fereastra de dialog se specifică
7
acţiunea dorită.
În urma eliminării, celulele, rândurile, coloanele rămase vor fi deplasate în sus respectiv
spre stânga pentru a umple spaţiul eliberat.
Utilizarea formulelor şi funcţiilor
A. Formule
În celulele unei foi de calcul se pot introduce formule care efectuează calcule cu datele
conţinute în alte celule. Fiecare formulă începe cu semnul egal (=) şi conţine adrese de celule,
valori numerice şi operatori matematici (+, -, *, /, ^). Operatorii au o ordine de prioritate similară
cu cea din matematică: exponenţiala, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi scăderea. Această
ordine poate fi modificată prin utilizarea parantezelor în care caz operaţiile cele mai prioritare
sunt cele din parantezele cele mai interioare.
Formulele pot fi introduse în celulele dorite fie prin tastare directă, fie prin alegerea
dintr-o colecţie de formule (funcţii) puse la dispoziţie de Excel.
Operanzii din formule, în cazul în care sunt adrese de celule, se pot introduce prin tastare
sau prin selectarea celulei a cărei adresă dorim să apară în formulă. Pe măsura introducerii
formulei, aceasta apare afişată în bara de formule iar la încheierea introducerii (acţionarea Enter),
în celulă va apare rezultatul calculului (şi nu formula). Se pot afişa şi formulele dacă se alege
Instrumente- Opţiuni- Vizualizare- Formule (Tools - Options - View - Formulas).
 În cazul în care se doreşte editarea unei formule existente se face dublu clic pe celula care
conţine formula şi se editează conţinutul celulei aşa cum s-a specificat la editarea datelor.
 Copierea unei formule se face aşa cum s-a prezentat la copierea celulelor cu observaţia că
Excel actualizează adresele celulelor folosite ca operanzi. Pentru ca adresa celulelor să nu fie
actualizată, aceasta trebuie scrisă în forma absolută ($ coloană $ rând).
Observaţii:
 există: adrese relative : coloană rând : ex : C7
adrese absolute : $ coloană $ rând : ex : $C$7
adrese combinate (mixte) : $ coloană rând sau coloană $ rând; ex : $B5, B$5
 la copierea celulelor ce conţin formule vor fi modificate doar adresele relative şi partea
relativă a unei adrese combinate.
Ori de câte ori se efectuează o modificare (editare) a datelor dintr-o celulă, se actualizează şi
rezultatele formulelor conţinute de acea celulă. Se poate modifica această opţiune automată astfel
încât să se facă actualizarea doar după modificarea tuturor datelor din celule: Instrumente-
Opţiuni- Calcul (Tools - Options – Calculations):
- Automat (Automatic)
- Automat exceptând tabele (Except Tables)
- În mod manual (Manual - Calc. Now)
8
B. Utilizarea funcţiilor
Funcţiile reprezintă formule standard puse la dispoziţie de Excel. Alegerea lor se face cu
ajutorul facilităţii Function Wizard (fx de pe bara de instrumente standard) sau deschizând
Inserare – Funcţie (Insert – Function), apoi se alege funcţia dorită selectând mai întâi
categoria de funcţii (domeniul). Introducerea argumentelor funcţiei se poate face fie prin tastare
în fereastra Function Wizard fie făcând clic pe celula - operand.
Stabilirea formei de prezentare a foilor de calcul
A. Formatarea conţinutului celulelor
a) Numerele introduse în celule pot fi formatate în funcţie de semnificaţia lor, existând mai
multe formate de numere (general, 0, 0.00, #.##0, #.##0.00, $#,##0 etc.). Pentru formatarea
numerelor se procedează astfel (fig.11.3):
 se selectează celula sau domeniul de formatat - Se alege în lista Format Celule Număr
(Format Cells Number) formatul dorit
 se acţionează OK sau Enter.
Se poate folosi, pentru formatare rapidă bara de instrumente standard.
b) Textul. Iniţial la introducere textul este aliniat la stânga iar datele la dreapta. Modificarea
alinierii standard se poate face folosind butoanele de aliniere din bara de instrumente standard
sau folosind meniul Format:
- se selectează domeniul de formatat
- se deschide se deschide fereastra Format – Celule – Aliniere (Format Cells –
Alignment); se alege apoi opţiunea dorită.
c) Folosirea opţiunii Stil (Style). Pentru o prezentare mai sugestivă a foii de calcul diferitele
informaţii conţinute pot fi afişate cu stiluri diferite. Pentru aceasta se selectează domeniul şi se
deschide Format – Stil (Style). În cutia de dialog Style se alege Modificare (Modify) şi
deschide fereastra Format Celule (Format Cells). Din această fereastră se pot apoi selecta
atributele conţinutului celulei (fontul, îngroşarea, înclinarea, umbrirea, etc.). Aceste atribute pot
fi modificate rapid folosind bara de instrumente standard care conţine câteva butoane destinate
atributelor textului.
Observaţie: Atributele dorite pot fi selectate înainte de introducerea textului în celule şi ele vor
rămâne valabile până la o nouă modificare.
9
Fig. 7.3 Caseta de dialog Formatare celule
B. Folosirea chenarelor şi a haşurilor
a) O celulă (sau un grup de celule) poate fi înconjurată de un chenar a cărui prezenţă
poate fi selectată astfel: se selectează domeniul şi se deschide Format Celule (Format -
Cells); Se alege opţiunea Bordură (Border) şi apoi varianta dorită (poziţia, stilul,
culoarea); se poate face o selecţie rapidă a chenarelor folosind butonul Borduri (Borders) din
bara de instrumente standard.
b) Anumite zone din foaia de calcul pot fi evidenţiate şi prin haşuri. Pentru aceasta, după
selectarea zonei respective se deschide meniul Format Celule (Format - Cells); în fereastra
Format Cells se alege Modele (Pattern) şi apoi din paleta oferită se selectează modelul
preferat (se afişează în zona Eşantion (Sample) o mostră a alegerii făcute). Se poate realiza o
alegere rapidă a unei haşuri fără model dacă se foloseşte butonul Color din bara de
instrumente standard.
C. Utilizarea opţiunilor automate de formatare
a) AutoFormat oferă mai multe formate prestabilite de tabele pe care le puteţi aplica
celulelor selectate. Pentru aceasta se selectează zona, apoi se deschide meniul Format -
AutoFormatare (AutoFormat) - se deschide cutia de dialog AutoFormat. Se alege din lista de
formate prestabilite. Se acţionează OK.
b) Formatele pot fi copiate sau transferate folosind Edit - Copy apoi Edit - Paste -
Special.
D. Folosirea stilurilor de caractere
Stilul este un grup de opţiuni de formatare ce pot fi aplicate unei celule sau grup de
celule. Stilul se referă la: formatul numerelor, fontul, alinierea, chenare, haşuri, etc. Programul
are şase stiluri prestabilite. Pentru aplicarea unui stil se selectează zona în care se va aplica, apoi
se deschide Format - Stil (Style), iar în cutia de dialog Stil (Style) se alege unul din stiluri. Se
apasă apoi Enter sau se face clic pe OK.
Crearea de stiluri: se deschide Format  Style. Se tastează numele stilului în caseta
Nume stil (Style Name) şi se face clic pe Adăugare (Add). Se personalizează apoi stilul nou
creat adăugând sau scoţând atribute (x) din lista de atribute afişată. Pentru a modifica formate se
10
execută clic pe butonul Modify şi apare cutia de dialog Format Cells. Se face clic pe eticheta
formatului ce se va modifica şi se introduc preferinţele. Există şi posibilitatea creării unui stil
nou prin exemple.
Crearea de diagrame
A. Crearea diagramelor
Diagramele se utilizează pentru a prezenta într-o formă condensată serii de date. Ele pot
fi create pe aceeaşi foaie de lucru cu datele sau pe foi de lucru separate. Odată creată, o diagramă
sau un grafic se poate modifica prin operaţii de editare. O diagramă construită după anumite serii
de date rămâne în legătură cu acestea, astfel încât, dacă se modifică datele, se actualizează şi
diagrama. Programul Excel furnizează mai multe tipuri de diagrame, în două sau trei dimensiuni.
Crearea unei diagrame:
 se selectează datele ce vor fi incluse în diagramă, inclusiv capetele de linii sau coloane ce
se doresc a fi introduse în diagramă
 se face clic pe butonul Expert diagramă (Chart Wizard) din bara de instrumente
standard
 se stabileşte zona în care va apare diagrama
 apare apoi o succesiune de casete de dialog (Step 1 of 4.....) care solicită confirmarea
selecţiei pentru seria de date, alegerea tipului diagramei, a formatului etc; trecerea la
caseta următoare de dialog se face cu butonul Următorul (Next); se poate reveni la un
pas anterior cu butonul Înapoi (Back).
 după parcurgerea acestor paşi se face clic pe Terminare (Finish).
Odată ce a fost creată o diagramă poate fi mutată pe suprafaţa foii de calcul sau poate fi
redimensionată. De asemenea conţinutul ei poate fi modificat prin editare. Pentru a crea o
diagramă pe o foaie separată la pasul 4 se specifică dacă diagrama se realizează pe aceeaşi foaie
sau pe una separată.
Fig. 7.4. Expertul de creare diagramă
11
B. Editarea şi îmbunătăţirea diagramelor
Pentru a opera modificări într-o diagramă trebuie deschisă fereastra în care se află
diagrama (dublu clic pe diagrama de pe foaie sau clic pe diagrama aflată pe o foaie separată).
Diagramele fiind colecţii de obiecte (linii, axe, titlul axelor etc.), se poate selecta un obiect
făcând clic pe el şi se pot schimba apoi atributele dorite pentru acel obiect. Se poate selecta
pentru modificări un obiect făcând dublu clic cu butonul din stânga sau făcând clic cu butonul
din dreapta. Se alege apoi opţiunea dorită din meniul de comenzi rapide care se deschide.
Prelucrări ulterioare ale diagramelor:
 Adăugarea titlurilor
 Modificarea axelor.
 Folosirea haşurilor şi a chenarelor.
 Utilizarea opţiunii Auto Format.
 Utilizarea şi modificarea diagramelor tridimensionale.
Grafica în foaia de lucru
O facilitate importantă a programului Excel o constituie posibilitatea de a adăuga foilor
de lucru imagini şi desene create cu alte programe, reproduceri, sau se pot genera desene chiar
în Excel. În cele ce urmează vom examina aceste modalităţi de a îmbunătăţi forma de
prezentare a documentelor Excel.
A. Inserarea imaginilor preexistente
Se selectează celula în care va apare colţul din stânga sus al imaginii. Se deschide
Inserare-Imagine (Insert-Picture). Apare cutia de dialog Picture în care se selectează unitatea
de disc, directorul şi fişierul ce conţine imaginea dorită. Se face apoi clic pe OK. Imaginea
inserată poate fi mutată sau redimensionată.
Observaţie: o imagine poate fi transferată din programul în care a fost creată în Excel
folosind ca intermediar memoria clipboard; pentru aceasta se alege Editare-Copiere (Edit-
Copy) în programul respectiv, apoi în Excel Editare-Lipire (Edit-Paste).
Fig.7.5 Fereastra „obiect”
12
B. Inserarea altor obiecte
Se pot insera alte obiecte (înregistrări sonore, obiecte Word Art), prin lansarea, de către
Excel, a programului care permite crearea obiectului respectiv. Pentru aceasta se selectează
celula unde va apare colţul stânga sus al obiectului. Se deschide Inserare-Obiect (Insert-
Object). Se alege apoi din cutia de dialog Object varianta Create New. Se specifică apoi
programul cu care se va genera obiectul, se creează acesta şi se salvează. La ieşirea din
programul de generare se răspunde Yes la întrebarea referitoare la actualizarea conexiunii.
C. Realizarea unor imagini proprii
Excel dispune de o bară cu unelte de lucru pentru desenare, bară ce poate fi activată din
Vizualizare-Bare de instrumente-Desenare (View-Toolbar-Drawing):
 din bara de instrumente de desenare se selectează unealta dorită şi se realizează desenul
ca în alte aplicaţii (Paintbrush, Paint, Presentation, etc)
 dacă obiectele grafice desenate se suprapun se pot utiliza butoanele Aducere în prim
plan, Trimitere în ultimul plan (Bring To Front şi Send To Back).
 se pot selecta mai multe obiecte simultan (grupare) astfel:
 se ţine apăsată tasta Shift şi se face clic pe fiecare obiect
 se face clic pe Selectare obiecte (Drawing Selection) şi se lansează o casetă de selecţie
în jurul grupului de obiecte vizat
Pentru ca mai multe obiecte să fie tratate întotdeauna ca grup, după selectarea lor se face
clic pe butonul (comanda) Grupare (Group Object); pentru separarea obiectelor dintr-un grup
se face clic pe butonul (comanda) Anulare grupare (Ungroup Objects).
Aspectul unui obiect grafic creat poate fi îmbunătăţit folosind cutia de dialog Formatare
Formă (Format Object). Din cutia de dialog Formatare Formă (Format Object) se aleg
atributele dorite şi se face clic pe OK.
Utilizarea facilităţilor de tip bază de date
Bazele de date sunt în general organizate în înregistrări iar înregistrările sunt împărţite
în câmpuri. În Excel bazele de date sunt tabele în care rândurile orizontale sunt înregistrări iar
coloanele sunt câmpuri.
Fig. 7. 6. Meniul Date

13
A Crearea unei baze de date
Operaţiile necesare pentru a crea o bază de date sunt:
- se introduc numele câmpurilor pe prima linie a bazei de date
- se introduc înregistrările pe rânduri consecutive, fără rânduri goale
Observaţii: - înregistrările unei baze de date se află pe o singură foaie de calcul
- pentru ca o listă să fie tratată ca o bază de date este suficient să se aleagă
meniul Date (Data).
Datele dintr-o bază de date pot fi introduse, modificate sau şterse la fel ca orice fel de
date sau se pot folosi pentru aceste operaţii formularele. În acest caz se procedează astfel:
Se selectează Date-Machetă (Data-Form). Cutia de dialog Data Form permite deplasarea
printre înregistrări (Anteriorul găsit - Find Prev, Următorul găsit - Find Next), adăugarea de
înregistrări (Nou-New) sau ştergerea unei înregistrări (Ştergere - Delete).
B Căutarea datelor şi sortarea bazelor de date
Căutarea
 datele pot fi căutate într-o bază de date conform unui criteriu de căutare legat de un câmp al
înregistrărilor
 se pot folosi operatori de comparaţie (relaţionali), şi se pot utiliza caracterele speciale ? şi *
Pentru a găsi înregistrări într-o bază de date:
 se deschide Date - Machetă (Data - Form) în cutia Data Form se face clic pe Criterii
(Criteria).
 se deschide o cutie de dialog de tip formular în care se specifică criteriile de căutare; se
apasă Enter şi dacă se doreşte găsirea tuturor înregistrărilor ce se potrivesc cu criteriile
formulate se selectează Find Next (sau Find Prev).
Sortarea
Înregistrările dintr-o bază de date pot fi sortate ascendent sau descendent după trei chei
astfel:
-se selectează aria care va fi sortată
- se deschide Date - Sortare (Data - Sort); se selectează, folosind listele derulante,
câmpurile după care se va face sortarea (cheile)
Observaţie: o operaţie de sortare poate fi anulată selectând: Edit-Undo Sort (sau Ctrl+z)
Opţiunea Filtrare automată (AutoFilter) - este o modalitate rapidă de a introduce criteriul de
sortare:
 se selectează baza de date, inclusiv linia capetelor de coloană cu denumirea câmpurilor
 se deschide Data-Filter (Auto Filter)
 se afişează o listă derulantă cu butoane săgeată, în interiorul fiecărei celule din prima
linie a listei
14
 pentru câmpul care se doreşte a fi folosit pentru filtrare se desfăşoară lista şi se selectează
conţinutul care va fi folosit pentru restrângerea listei.
Crearea unui tabel sinteză folosind facilitatea Raport Pivot Table
Facilitatea Expert Pivot Table şi Pivot Chart (Pivot Table Wizard) poate fi utilizată
pentru rearanjarea rândurilor sau coloanelor unui tabel, pentru realizarea unei forme de
prezentare cât mai adecvate:
 se selectează zona din tabel (sau întreg tabelul)
 se deschide meniul Date – Raport pivot Table … (Data Pivot Table); ca urmare se
deschide fereastra de dialog 1 of 3 cerând să se specifice sursa datelor ce vor fi folosite
în tabelul sinteză; se face clic pe Next şi se deschid o succesiune de ferestre în care se
precizează parametrii necesari.
 se face clic pe Finish
 dacă forma obţinută nu corespunde aşteptărilor se pot trage butoanele marcate cu gri în
alte poziţii.
Fig. 7.7. Expertul de tabel pivot
Fig. 7. 8. Finalizarea tabelului Pivot
15
Instrumente evoluate în Excel
În afara facilităţilor deja prezentate, programul Excel dispune de o serie de instrumente
sofisticate, cum ar fi: restricţionarea introducerii datelor, evidenţa modificărilor, căutarea valorii
corecte, generarea scenariilor, programarea liniară (rezolvitor - solver). În continuare vom
prezenta concis aceste instrumente.
Restricţionarea introducerii datelor
În condiţiile în care foile de lucru sunt partajate sau când ar pute fi modificate de alte
persoane, se pot bloca celule individuale şi apoi se poate activa protecţia foii de calcul pentru a
nu se putea modifica fără introducerea unei parole.
Protejarea unei foi de calcul se realizează în două etape:
 Se deblochează celulele în care se va permit introducerea datelor (implicit toate celulele
din foaia de calcul sunt blocate).
 Se activează protecţia întregii foi de calcul.
Paşii de efectuat sunt următorii:
 Se afişează foaia pe care doriţi să o protejaţi;
 Se selectează celulele în care se permite scrierea (neprotejate)- dacă există;
 Din meniul Format se alege Celule (Cells) apoi Protecţie (Protection). Se
invalidează caseta Blocate (Loked), apoi OK.
 Se deschide meniul Instrumente (Tools), se selectează Protecţie (Protection),
Protecţie foaie (Protect Sheet), apoi se validează casetele referitoare la conţinut,
obiecte, scenarii.
 Se introduce şi se confirmă o parolă de acces.
Fig. 7.9. Secţiunea de protejare din meniul Format celule
16
Fig. 7.10. Fereastra de dialog Protejare foaie
Eliminarea protecţiei se va face astfel:
 Se deschide meniul Instrumente (Tools),
 Se selectează Protecţie (Protection),
 Se alege Deprotejare foaie (Unprotect Sheet).
 Se introduce parola şi se tastează OK
Evidenţa modificărilor în registre de lucru partajate
În cazul în care mai multe persoane pot modifica datele dintr-un registru Excel, este
posibilă urmărirea modificărilor. Activarea urmăririi modificărilor se face astfel:
 Se deschide registrul de calcul vizat,
 Se deschide meniul Instrumente;
 Se selectează Urmărire modificări (Track Changes), apoi Evidenţiere modificări (Higlight
Changes);
 Se validează caseta Evidenţiere modificări în timpul editării (Highlightt changes
while editing);
 După alegerea opţiunilor dorite din această fereastră, se face OK.
Dacă a fost validată opţiunea de ţinere a evidenţei modificărilor, în jurul unei celule
modificate apare un chenar albastru şi un steguleţ în colţul stânga sus. Plasarea cursorului
deasupra unei celule cu modificări va provoca afişarea unei casete în care se specifică cine a
făcut modificarea şi când.
Fig. 7.11. Caseta Evidenţiere modificări

17
Modificările efectuate pot fi acceptate şi vor deveni definitive folosind opţiunea
Acceptare sau respingere modificări (Accept or reject Changes),din Instrumente, Urmărire
modificări.
Fig.7. 12. Caseta de acceptare sau respingere a modificării

Căutare valorii corecte (Goal Seek)
Uneori în foaia de lucru se folosesc formule complicate, eventual pe mai multe nivele şi
interesează ce valoare trebuie să aibă un parametru (variabilă) de intrare pentru a obţine o
valoare dorită în celula rezultat. Această problemă se poate rezolva folosind opţiunea Căutare
rezultat (Goal Seek) din meniul Instrumente (Tools). Se afişează caseta de dialog dîn care
trebuie completate adresele celulelor ţintă şi sursă, ca şi valoarea dorită în celula ţintă.
Fig. 7.13. Caseta Căutare rezultat

După completare şi acţionarea butonului OK, Excel va calcula şi va afişa într-o casetă de
raport valoarea necesară pentru a obţine rezultatul dorit.
Folosirea scenariilor
Scenariile reprezintă instrumente de analiză de tipul „ce-ar fi dacă…”, utile în probleme
de prognoză. Ideea scenariilor este următoarea: se formalizează, sub formă de ecuaţii probleme
de simulat şi se creează o foaie de lucru cu ea. Pornind de la această situaţie se doreşte să se vadă
ce s-ar întâmpla dacă variabilele din anumite celule ar lua nişte valori date (eventual în cazul cel
mai favorabil, cel mai defavorabil etc.). Fiecare din aceste situaţii simulate va fi memorată sub
forma unui scenariu. Practic se procedează astfel.
 Se proiectează foaia de lucru pentru rezolvarea problemei (cu un set de date fixat);
 Se selectează celulele ce se vor schimba în fiecare scenariu;
 Se deschide meniul Instrumente (Tools), apoi Scenarii (Scenarios),
18
 Se face clic pe Adăugare (Add);
 Apare caseta în care se introduce numele scenariului şi se verifică dacă celulele al căror
conţinut se va verifica sunt bine selectate;
 În caseta Comentariu (Comment) se poate edita textul pentru a fi cât mai sugestiv, apoi
se face clic pe OK. Va apare caseta Valori scenariu (Scenario Values), în care, pentru
celulele vizate se introduc valorile dorite.
 Se repetă aceşti paşi pentru toate scenariile dorite.
 Pentru a vedea rezultatele unui scenariu, se selectează acest scenariu în caseta
gestionarului de scenarii şi se face clic pe Afişare (Show).
Fig. 7.14. Caseta de dialog a gestionarului de scenarii
Fig. 7.15. Adăugarea unui scenariu
19
Fig. 7.16. Vizualizarea scenariilor
Se poate reveni la scenariile create pentru a adăuga altele sau pentru a le edita pe cele
existente.
Rezolvarea problemelor de programare liniară (Rezolvitor)
Programul Excel dispune de un instrument puternic pentru rezolvarea problemelor de
optimizare prin programare liniară. Formularea problemei este următoarea: Să se maximizeze
(minimizeze) o funcţie f(x1, x2,…,xn), în condiţiile în care variabilele x1, x2, .. xn sunt supuse
unor restricţii explicite sau implicite, reprezentate prin egalităţi sau inegalităţi. Pentru rezolvare
se procedează astfel:
 Se formalizează problema scriind în zone diferite din foaia de lucru funcţia de optimizat,
restricţiile şi valorile variabilelor (eventual se aleg arbitrar aceste valori pentru pornire);
 Se alege din meniul Instrumente (Tools) opţiunea Rezolvitor (Solver),
 Se validează tipul de optimizare, celulele ce conţin variabilele ce vor fi modificate,
restricţiile;
 Se face clic pe Rezolvare (Solve)
 Rezolvitorul efectuează calculele şi furnizează un raport conţinând soluţia problemei.
Fig. 7.17. Fereastra de dialog pentru Rezolvitor

20
1. Care sunt principalele opţiuni din meniul Format Celule?
2. Ce se întâmplă când într-o formulă dintr-o celulă apare adresa acelei celule?
3. Ce operaţiuni se pot efectua asupra unei diagrame create în Excel?
4. Ce moduri de calcul în foaia de lucru există în Excel?
5. Se poate interzice introducere unui anumit tip de date în anumite celule?
6. Se pot insera comentarii ataşate celulelor?
7. Se pot rezolva în Excel ecuaţii transcendente? Cum?
8. Indicaţi 5 elemente de utilizare avansată a programului Excel.
21
CURS 7
1. Deschiderea registrelor se efectuează executăm clic pe butonul ...................

Raspuns corect: open
2. Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni folosind
fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de instrumente.
True/Fals
3. Tipurile de date care pot fi introduse în celulele unei foi de calcul Excel sunt:
1. text
2. numere
3. date calendaristice, ora
4. formule şi funcţii
Alegeți varianta corectă:
a. 1+3
b. 2+3+4
c. 1+2+3+4
d. 2+3
Raspuns corect: C
4.Copierea unor date (identice) în mai multe celule se face utilizând cursorul de tragere (+) din
colţul din dreapta jos al celulei şi “trăgând” peste celulele unde va fi copiat conţinutul celulei
de pornire.
True/Fals
5. Anularea unei acţiuni (cea mai recentă) se poate efectua acționând butonul.............. din bara
de instrumente standard
Raspuns corect: undo
6.Similar cu alte aplicaţii Windows, datele selectate pentru copiere sau mutare sunt memorate
în ...................................
Raspuns corect: clipboard
7.Dacă se poziţionează cursorul mouse-ului pe linia de separare dintre coloane sau rânduri
aflată în capătul de coloană sau rând, nu se poate modifica lăţimea unei coloane sau
înălţimea unui rând.
True/Fals
8.Pentru inserarea celulelor se utilizează butoanele Insert –Rows.

True/Fals
9.Pentru inserarea rândurilor se utilizează butoanele Insert –Cells
True/Fals
10. Stilul este un grup de opţiuni de formatare ce pot fi aplicate unei celule sau grup de celule și
se referă la: formatul numerelor, fontul, alinierea, chenare, haşuri, etc.; programul Excel are
şase stiluri prestabilite.
True/Fals
11. Diagramele pot fi create pe aceeaşi foaie de lucru cu datele sau pe foi de lucru separate.
True/Fals
12. O deficiență majoră a programului Excel o constituie imposibilitatea de a adăuga foilor de

lucru imagini şi desene create cu alte programe, reproduceri.
True/Fals
13. Facilitatea Expert Pivot Table şi Pivot Chart (Pivot Table Wizard) poate fi utilizată pentru
rearanjarea rândurilor sau coloanelor unui tabel, pentru realizarea unei forme de prezentare
cât mai adecvate.
True/Fals
14. Programul Excel dispune de o serie de instrumente pentru: restricţionarea introducerii

datelor, evidenţa modificărilor, căutarea valorii corecte, generarea scenariilor, programarea
liniară (rezolvitor - solver).
True/Fals
15. Căutare valorii corecte se poate rezolva în programul Excel folosind opţiunea
........................ din meniul Instrumente (Tools).
Raspuns corect: goal seek
16. Pentru a vedea rezultatele unui scenariu realizat în programul Excel, se selectează acest
scenariu în caseta gestionarului de scenarii şi se face clic pe comanda .........................
Raspuns corect: show
17. Programul Excel nu dispune de un instrument adecvat pentru rezolvarea problemelor de
optimizare prin programare liniară.
True/Fals

Teste TIC PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste TIC PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EVALUAREA FINALA

1. Care din afirmațiile de mai jos sunt adevarate?

2. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor, acestea sunt privite din urmatoarele

3. Elementele componente ale unui sistem sunt:

4. Verificarea, transmiterea şi stocarea datelor pe diferiţi purtători tehnici de informaţii, sunt :

5. Care din elentele de mai jos intra in sarcina sistemului informational?

8. Echipamentele periferice reprezintă ansamblul de componente care pot fi conectate cu

9. Prin componenta software, utilizatorul transmite calculatorului metodele de gestiune a

10. Care din afirmațiile de mai jos este corectă?:

11. Care din afirmațiile de mai jos NU sunt corecte ? :

13. Procesorul de texte Word este:

14. Elemntul de bază al procesorului de texte Word este:

15. Elemntul de bază al programului de prezentări PowerPoint este:

16. Care din afirmațiile de mai jos NU este adevarată ?

18. Butonul Office din Office 2007 :

19. Funcțiile editorului de texte Word, concretizate în ansamblu în comenzi grupate pe

27. Celula este:

29. Formula este:

30. Un registru Excel:

41. Pentru inserarea celulelor se utilizează butoanele Insert –Rows.

42. Pentru inserarea rândurilor se utilizează butoanele Insert –Cells

47. Programul Excel dispune de o serie de instrumente pentru: restricţionarea introducerii

48. Programul Excel nu dispune de un instrument adecvat pentru rezolvarea problemelor de

2.Date despre disciplină

3.Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)

4. Precondiţii (acolo unde este cazul)

5. Condiţii ( acolo unde este cazul)

Competenţe CT3.Identificarea oportunităţilor de formare continuă şi valorificarea eficientă a

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

3. Procesoare de texte profesionale. Microsoft Office Prezentare proiectie video; idem

5. Crearea, editarea, formatarea, imprimarea și Prezentare proiectie video; idem

6. Prezentarea programului de calcul EXCEL Prezentare proiectie video; idem

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice, asociaţiilor

Seminar/laborator Participarea activă în Frecvenţa interacţiunii în timpul 10%

10.5. Evaluare finală Examen scris 80%

10.7. Standard de performanţă (pentru nota 10):

Cunoaşterea şi înţelegerea integrală a conţinutului cursurilor

Data avizării în departament Semnătura şefului de departament

01.10.2013 Management si Contabilitate,

Fig. 1.1. Elementele componente ale unui sistem

RESURSE PRODUSE (SERVICII)

Baza Sistemul Baza Baza Resursele

Fig. 1.3. Elementele componente ale sistemului informatic

1.3 Funcţiile generale ale unui sistem informatic de birou

Funcţiile sistemului birotic decurg atât din obiectivele de automatizare şi de informatizare a

Fig. 1.4. Funcţiile sistemului birotic

Mediul tehnologic este constituit din totalitatea elementelor ce definesc tehnologia

1. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate?

2. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte?

3. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate?

6.Verificarea, transmiterea şi stocarea datelor pe diferiţi purtători tehnici de informaţii, sunt :

7. Care din elentele de mai jos intra in sarcina sistemului informational?

Fig.2.2. Arhitectura unui sistem de calcul

A. Componenta hardware este cea responsabilă cu funcţionarea fizică a sistemului şi este

INTERF. Magistrala internă - 32 biţi

Fig.2.3. Unităţile componente ale microprocesorului

Hardisk-ul este format din mai multe discuri.

B. Componenta software cuprinde totalitatea programelor, reprezentând “inteligenţa

1. Structura de principiu a unui sistem de calcul conține următoarele componente principale:

3. Calculatorul personal este un ansamblul funcțional format din următoarele componente:

4. Considerăm următoarele afirmații pentru echipament periferic (indicați varianta corectă):

5. Calculatorul personal este un ansamblul funcțional format din următoarele componente:

6. Echipamentele periferice reprezintă ansamblul de componente care pot fi conectate cu