PÂINEA ÎMPĂRATULUI

Împăratului din poveste i s-a urât de atâta mancare din pui, aluaturi, turte,
cozonaci și alte multe bunătăți. A dat ordin aspru să i se pregătească o masă
cum nu a mai mâncat niciodată, dar să fie și gustoasă.

-Păi, gândi bucătarul, voi face tot ce-mi va sta în putință și a început să gătească
în bucătărie, fel de fel de mâncăruri alese până a obosit.

A adus pe rând cele mai alese feluri de mâncare la masa împăratului. Erau de
toate: ouă cu miere, porc prăjit și cufundat în zahăr, găluște cu smântână, nuci
coapte în lapte… toate în zadar. Împăratul a refuzat mâncarea cu un aer
pretențios. Când bucătarul a pus pe masa cel de-al 13-lea fel de mâncare, acesta
a spus:

-Destul, dacă nu mi-aduci ceva ce nu am mai mâncat, voi pune să ți se taie

capul!

Bucătarul a fugit în bucătărie necăjit. A tot scotocit prin minte, dar nici o
rețetă specială nu-i apărea. Deja se simțea deznădăjduit și înfricoșat de
pedeapsa ce-l aștepta. Ei… cu asta nu era de glumit! A luat o pâine sub braț , s-a
furișat pe lângă gărzi și a plecat în lumea largă.

În următoarea zi se făcuse ora cinei, împăratul stătea în capul mesei dar nu

era nimic de mâncare. Niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva la palat!
Împăratul a dat ordin ca bucătarul să fie adus imediat în fața sa la palat. Dar, pe
unde umbla bucătarul în acea vreme? Nimeni nu știa nimic de el. Un om de
frunte s-a înfățișat în fața împăratului:

-Maiestate, țin să vă anunț că bucătarul a plecat! Sângele a năvălit în orajii

împăratului și acesta a început să țipe:

-Unde s-a mai auzit una ca asta? Împăratul să nu manânce de prânz! Și a dat
ordin călăreților să încalece. El însuși a încălecat în fruntea lor, mânios și
flămând. Mergeau pe urmele bucătarului, i-au și dat de urmă iar în a treia zi au
ajuns într-o pădure. Au tot hoinărit prin pădure până l-au zărit pe bucătar în
vârful unui stejar. Împăratul a strigat:

- Dă-te jos sau vei pieri! Dar bucătarul nici nu s-a clintit, se prefăcea fără viață.
Atunci împăratul a poruncit să se taie copacul. Soldații s-au pus pe treabă cu
chiu cu vai, au început să-l taie cu săbiile dar nu prea se grabeau să-l taie
deoarece le era milă de bucătar. Multă mâncare gustoasă le-a mai dat din
bucătăria palatului, mâncarea pe care împăratul o refuza, bucătarul o împărțea
soldaților care, nu refuzau nicicând o friptură de pui sau de porc. Împăratul
văzând că nu are să-l taie degraba a luat el însuși securea. Bucătarul, de frică, a
scăpat pâinea pe jos. Împăratul, luând-o, s-a întrebat ce putea fi:

- E o pâine, dar nu e pentru un împărat ci pentru un om sărac! Împăratul a

gustat din ea…Mmm nu am mai mâncat o așa mâncare de când mă știu! Heei
nu mi-ai spus niciodată că știi să faci mâncare așa de gustoasă, coboară și te
voi ierta. Auzind aceste vorbe, bucătarul a coborât din copac în fața împăratului:
Bucătarule, îți poruncesc ca de acum înainte orice vei pune pe masa mea să nu
cumva să uiți de pâine! Și de atunci împăratului nu i-a lipsit pâinea de pe masă.