Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
reteta traditionala
Carne la garnita friptura in untura – reteta traditionala moldoveneasca, veche, carne
prajita sau cavarma, kavarma (Dobrogea) asa cum se face in casele romanilor de sute de
ani. Sau confit, asa cum spun strainii.
Ceea ce taranii nostri fac din vremuri stravechi, e considerat o delicatesa de catre restaurantele de
lux din strainate, iar carnea la garnita se numeste „Confit”.
Adevarul este ca tare-i buna, indiferent ce nume are si cate funde i se pun 😀 .
Carne prajita in untura la garnita
Ciudata sunt, nu-i asa? Eu m-am ocupat mereu de porc a doua zi, dupa ce a stat carcasa o noapte
la rece si nu am mai simtit acel miros de sange cald.
Prima data se fac Jumari si untura de porc – vedeti reteta aici. Avem nevoie de untura multa.
Cum se fac
jumarile si untura de porc, reteta veche, moldoveneasca
Dupa ce se transeaza totul si se impart carnea, slanina si organele in functie de cum vor fi
preparate, se lasa deoparte si carnea pentru prajit.
Aici veneau de obicei bucati de cotlet, ceafa, pulpa si coastele, tot ceea ce nu mergea la afumat.
Se taie bucati potrivite, exact cat sa fie o portie pentru mancare, apoi se presara totul cu sare si se
lasa peste noapte. Ideal este sa fie pe un plan usor inclinat, ca sa se scurga sangele.
Am pregatit acum cateva coaste de porc, sa arat cum se face. Nu am porc si nu pot pregati
Se pune untura in ceaune sau cratite mari si se adauga carnea. Untura trebuie sa acopere complet
carnea.
Se face mai mult o fierbere inabusita in untura, decat o prajire, pentru ca focul trebuie sa fie mic
si operatiunea aceasta dureaza cateva ore bune.
Se pune acum in alt ceaun cu untura fierbinte, la foc mai iute si se lasa putin sa se rumeneasca.
Vedeti cat de bine arata?
Dandu-se tusa finala in untura curata, carnea va rezista mai mult timp si nu va avea gust
patrunzator de prajeala.
Se lasa carnea la scurs si apoi se aseaza in borcane, oale de lut, cazane, garnite… 🙂
Se alterneaza randuri de carne fara os, carne cu os si carnati (prajiti si ei la fel), sau se pun
separat, daca e cantitate mai mare si sa stiti cum le etichetati.
Se toarna deasupra untura curata, fierbinte si se scutura de cateva ori vasul, pentru ca untura sa
intre bine peste tot si sa iasa aerul. Este bine ca untura sa acopere carnea cu 2-3 degete.
Dupa ce se raceste, o sa vedeti ca untura scade cand se solidifica, asa ca mai puteti turna putin
deasupra.
Daca aveti o cantitate mai mica de carne, puteti prepara carne in untura la garnita in alt mod 🙂 .
Se aseaza bucatile de carne (sarate si lasate la scurs, la fel ca mai sus), intr-o tava inalta sau
cratita care incape in cuptor.
Se acopera totul cu untura si se pune capac sau folie de aluminiu si se baga la cuptor, la foc mic
(minim spre mediu-160 de grade) pentru 3-4 ore. Verificati dupa 3 ore si vedeti daca este carnea
bine patrunsa.
Cand carnea este gata, se scoate capacul sau folia si se da focul la 200 de grade(mediu spre mare)
si se lasa sa se rumeneasca putin.
La fel se face si cu alte carnuri: de pasare de orice fel, iepure, oaie, capra, vitel…
Cand venea iarna, bunicii mei taiau aproape toate pasarile, lasau doar ce aveau nevoie pentru in
primavara, „de samanta” sau cele care faceau oua.
Iarna gainile nu se prea ouau, iar bunica le hranea cu turta ramasa de la facutul uleiului (ca un
sprot de floarea soarelui) si le dadea apa calda sa bea.
Asa ca mancau degeaba, iar porumbul stiti ca era putin, cat se dadea de la CAP.
Asa ca trebuiau sa conserve carnea. Multe borcane si oale cu carne prajita aduceau ai mei de la
bunici, bunica avea enorm de multe pasari: rate, gaste, gaini, curci 🙂
Amintiri…
Iar la Craciun, mai taiau si berbecut sau tap, ca sa puna si la carnati, iar carnea care ramanea, se
Pe plita in casa si pe pirostrii afara, erau ceaune mari in care se pregateau carnurile.
Veneau colindatori si unii indrazneti, mai de-ai casei (bunicii au avut familii numeroase, cu frati
si nepoti, si au cununat si botezat multi in sat) strigau mascari la geam si se faceau ca vor sa fure
carnatii de sub streasina sau ceaunele fumegande.
Iesea bunicuta cu maturoiul la ei, sa-i suduie, facea pe suparata, dar isi acoperea zambetul cu
broboada neagra, din lana.
Iar daca va place cum am scris reteta asta si vreti sa mai vedeti si alte retete si sa-mi suportati
amintirile din copilarie si povestile, va invit sa rasfoiti retetele de Afumaturi.
Veti gasi multe retete, scrise amanuntit si aproape cicalitor: carnati si salamuri de mai multe
feluri (mai am inca de scris), kaizer, sunculita taraneasca, jambon, lebar, toba,
caltabosi, prosciutto crudo, sunca presata, crenvursti, parizer, pastrama, peste afumat,
pasari afumate.
Daca vreti sa mai scriu si alte retete, spuneti-mi ce anume cautati, iar daca stiu, scriu reteta.
🙂 <3