CAPITOLUL 1

Ce semnificăm în general prin numele

fiiind si
.
esentă
,

Trebuie avut în vedere că, după cum afirmă filosoful în

a cincea carte a Metafizicii10, fiindu!, predicat ca atare, are
două accepţiuni : mai întîi, înseamnă ceea ce se divide în
zece categorii11 şi, în al doilea rînd, semnifică adevărul
judecăţilor12• Între aceste două semnificaţii există u rmă­
toarea deosebire : [5] potrivit celei de-a doua accepţiuni, se
poate denumi fiind tot ceea ce poate constitui obiectul
unei judecăţi afirmative, chiar dacă aceasta nu corespunde
cu nimic din domeniul realităţii ; în acest mod, pot fi privite
�
drept fiinduri ş privaţiunile13 şi negaţiile ; într-adevăr, spunem
că afirmaţia este opusă negaţiei şi că [10] orbirea fiinţează
în ochi. În schimb, potrivit primei accepţiuni, nu se poate
denumi fiind decît ceva care există în realitate. Rezultă că,
potrivit primei semnificaţii , orbirea şi celelalte lucruri
asemănătoare nu sunt fiinduri.
Aşadar, numele esenţă nu este dedus dintr-un fiind luat
în cea de-a doua accepţie ; căci, în acest chip, [15] ar putea
fi denumite fiinduri şi cele care nu au esenţă, cum se
întîmplă în cazul privaţiunilor ; dar esenţa poate fi dedusă
dintr-un fiind, conform primei accepţiuni. Pornind de aici,
Comentatorul 1 4 afirmă cu privire la acelaşi pasaj (din
Aristotel) că fiindu/, luat în prima accepţiune, este acela
40 DE ENTE ET ESSENTIA

dictum est, ens hac moda dictum dividitur per decem

genera, oportet ut essentia significet aliquid commune
omnibus naturis per quas diversa entia in diversis generibus
et speciebus collocantur, sicut humanitas est essentia
hominis, [25] et sic de aliis.
Et quia illud per quod res constituitur in propria genere
vei specie, est hac quod significatur per definitionem indi­
cantem quid est res, inde est quod nomen essentiae a
philosophis in nomen [30] quidditatis muta tur ; et hac est
etiam quod Philosophus frequenter nominat quod quid
erat esse, id est hac per quod aliquid habet esse quid.
Dicitur etiam forma, secundum quod per formam signi­
ficatur certitudo uniuscuiusque rei, [35] ut dicit Avicenna in
II Metaphysicae suae. Hac etiam alia nomine natura dicitur,
accipiendo naturam secundum primum modum illorum
quatuor, quod Boethius in libro De duabus naturis assignat ;
secundum scilicet quod natura dicitur [40] omne illud quod
intellectu quoquo moda capi potest. Non enim res est
intelligibilis, nisi per definitionem et essentiam suam ; et sic
etiam Philosophus dicit in V Metaphysicae quod omnis
substantia est natura. Tamen nomen naturae hoc [45] moda
sumptae videtur significare essentiam rei secundum quod
habet ordinem ad propriam operationem rei, cum nulla res
propria operatione destituatur. Quidditatis vero nomen
sumitur ex hoc quod per definitionem significatur ; sed [50]
essentia dicitur quod per eam et in ea ens habet esse.
 DESPRE FIIND ŞI ESENŢĂ 41

care semnifică esenţa unui lucru15. Şi, fiindcă - după cum

[20] s-a spus - fiindu/, luat în prima accepţiune, se divide
în zece categorii, se impune să acceptăm că esenţa semni­
fică ceva comun tuturor naturilor pe temeiul cărora diver­
sele fiinduri sunt orînduite în diverse genuri şi specii, astfel
cum umanitatea este esenţa omului, [25] şi tot aşa şi celelalte.
Şi, · fiindcă acel ceva, pe temeiul căruia un lucru se
orînduieşte în genul sau specia sa, este ceea ce semnificăm
prin definiţie, care indică ce este acel lucru, filosofii au
folosit în locul numelui esenţă numele [30] cviditate; iar
aceasta este ceea ce adesea Filosoful numeşte quod quid
erat esse1 6 , adică acel ceva prin intermediul căruia un lucru
este ceea ce este. (Esenţa) se mai numeşte şi formă17, căci
prin formă este semnificat caracterul determinat al fiecărui
lucru , [35] după cum spune Avicenna în a doua carte a
Metafizicii sale18• Cu un alt cuvînt, esenţa se mai numeşte
şi natură, luînd cuvîntu l natură în cel dintîi dintre cele
patru sensuri pe care le comentează Boethius în lucrarea sa
Despre cele două naturi19 ; aici, prin natură se înţelege [40]
tot ceea ce po�te fi conceput într-un chip oarecare de către
intelect. Căci, într-adevăr, nici un lucru nu este inteligibil
decît prin definiţia şi prin esenţa sa. Tot aşa spune şi
Filosoful în cartea a cincea a Metafizicii : orice substanţă
este natură20• Cu toate acestea, termenul natură, înţeles
[45] în acest chip, pare să desemneze esenţa lucrului, în
măsura în care (acest cuvînt) este corelat cu modul de
acţiune propriu lucrului respectiv, de vreme ce nici un
lucru nu este lipsit de propriul său mod de acţiune. Termenul
cviditateîn schimb îşi are originea în ceea ce este exprimat
prin intermediul definiţiei21 ; (cuvîntul) [50] esenţă însă este
predicat în măsura în care prin ea şi în ea un fiind deţine
fiinţare22•
42 DE ENTE ET ESSENTIA

Sed quia ens absolute et primo dicitur de substantiis, et

per posterius et quasi secundum quid de accidentibus,
inde est quod etiam essentia [55] proprie et vere est in
substantiis, sed in accidentibus est quodammodo et secun­
dum quid. Substantiarum vero quaedam sunt simplices et
quaedam compositae, et in utrisque est essenti a ;
sed in simplicibus veriori et nobiliori modo, [60]
secundum quod etiam esse nobilius habent ; sunt enim
causa eorum quae composita sunt, ad minus substantia
prima simplex quae Deus est. Sed quia illarum
substantiarum essentiae sunt nobis magis occultae, ideo ab
essentiis substantiarum [65] compositarum incipiendum est,
ut a facilioribus convenientior fiat disciplina.
 DESPRE FIIND ŞI ESENŢĂ 43

Dar, deoarece fiindu/ este predicat în mod absolut şi

primordial în legătură cu substanţele şi abia după aceea şi
în mod secundar în legătură cu accidentele, rezultă că
esenţa [55] fiinţează în mod veridic şi propriu doar în
substanţe, pe cînd în accidente fiinţează numai în mod
determinat şi relativ (la ceva). Între substanţe, unele sunt
simple, iar altele compuse, şi în oricare dintre ele se găseşte
esenţa ; însă în cele simple într-un chip mai adevărat şi mai
nobil, [60] întrucît şi fiinţarea lor este mai nobilă ; (cele
simple) sunt cauza celor care sunt compuse, cel puţin cît
priveşte substanţa primă simplă, care este Dumnezeu23•
Dar, fiindcă esenţele acelor substanţe simple ne sunt mai
ascunse, trebuie să începem cu esenţele substanţelor [651
compuse, pentru ca, pornind de la ceea ce este mai uşor,
metoda să fie mai potrivită.