ATITUDINEA FAŢĂ DE CEI ÎN ETATE

Eu sînt sigur că fiecare om are ori a avut părinţi, bunici.

Ne naştem, trăim, îmbătrînim şi murim cînd ne vine timpul. Cele mai grele perioade
din viaţă sînt începutul şi sfîrşitul. Fără ajutor nu putem nici să ne naştem, dar nici să trăim
în aceste vremuri.
În copilărie avem energie, facem totul repede şi nu înţelegem de ce. Dar, cu timpul,
începem să ne gîndim şi să ne străduim să facem mai puţine greşeli. Viaţa în mare depinde
de oamenii în etate. Ei ne dau sfaturile necesare. Dar persoanele de vîrsta a treia n-au puteri
pentru lucrările fizice şi au nevoie de ajutor.
Odată eu prăşeam în grădină. Bunicul m-a întrebat: Ce faci?! Apoi mi-a arătat cum
trebuie să prăşesc şi am înţeles că trebuie să învăţ şi să învăţ. In saecula saeculorum
experienţa a biruit neştiinţa. Acum bunicul are nevoie de ajutorul meu şi eu o fac cu mare
plăcere şi bucurie.
Tinereţea şi bătrîneţea sînt atît de diferite, dar una fără alte nu pot sa existe. Dum
spiro, spero că va exista o înţelegere şi respect între oameni.