Sunteți pe pagina 1din 3

MANAGEMENTUL STRATEGIC SI POLITICA ORGANIZATIONALA

Managementul strategic se defineste ca un set de decizii si actiuni, concertizat in formularea si implementarea


de planuri in vederea realizarii obiectivelor previzionate.
Strategiile servesc ca fundament pentru elaborarea politicilor de catre organizatii.
Politica organizatiei cuprinde un set de obiective stabilite pe termen mediu ce se reflecta la ansamblul
activitatilor sau la componentele majore ale acesteia impreuna cu volumul resurselor disponibile, actiunile majore de
intreprins, principalii responsabili si executanti, sursele de finantare, termenele finale si intermediare.
Politicile nu sunt simple concretizari ale strategiilor. Prin procesul elaborarii lor se introduc si elemente suplimentare
neavute in vedere la stabilirea strategiei. Politicile se caracterizeaza de obicei in programe si planuri, prevazute pe
orizonturi de timp, variind intre cateva luni pana la doi ani.

Asemanarile si deosebirile dintre strategie si politica la nivelul unei unitati sanitare

Asemanarile - se refera la faptul ca atat strategiile cat si politicile vizeaza realizarea unor obiective, ambele
presupun angajarea de resurse variabile, permit realizarea misiunii si obtinerea avantajului concurential al unitatii
sanitare respective in raport cu alte unitati sanitare similare.
Deosebirile – rezida din faptul ca polticile se diferentiaza de strategiile unei unitati sanitare prin: orizont de timp
mai redus, intrucat se refera la perioade de la 6 luni pana la 2 ani (de regula 1 an), iar gradul de detaliere este mai
pronuntat in cazul politicilor, cuprinzand numeroase elemente suplimentare, in special cu caracter operational.

Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu unei unitati sanitare

Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare implica un proces structural, in
principal, in trei etape majore, in cadrul carora se deruleaza mai multe faze.

1. Fundamentarea strategiei
Elementele principale de continut ale etapei de fundamentare a strategiei intr-o unitate sanitară sunt:
 Identificarea si considerarea prognozelor privind mediul in care se desfasoara activitatea unitatea
sanitara respectiva. Prognozele sunt instrumente de cunoastere si investigare in timp a tendintelor
viitoare in domeniu si reprezinta suportul logistic al identificarii necesitatiilor, posibilitatilor si
evolutiei viitoare a unitatii sanitare.
 Realizarea unor studii de diagnosticare si analiza SWOT. Prin intermediul studiilor de diagnosticare
si analiza SWOT se evidentiaza cauzal punctele forte si slabe ale activitatiilor din cadrul unitatii
sanitare si/sau ale mediului in care aceasta actioneaza si se elaboreaza recomandari strategico-tactice
valorificabile in fundamentarea strategiei si a politicii sale.

2. Elaborarea strategiei
A doua etapa in realizarea strategiei are in vedere urmatoarele aspecte:
a) Formularea misiuni. Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l
constituie definirea cat mai clara si exacta a misiunii acesteia, bazata pe explicarea detaliata a
raporturilor dintre management, salariati si context.
Rolul formularii misiunii intr-o unitate sanitara consta in:
- asigurarea consensului in cadrul organizatiei asupra scopurilor urmarite;
- se furnizeze un fundament pentru motivarea folositii resurselor
- intr-un anumit mod;
- sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor;
- sa stabileasca o armonie generala a organizatiei;
- sa favorizeze reflectarea obiectivelor in mecanismul organizational al unitatii sanitare;
- sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze translatarea lor in obiective
referitoare la costuri, perioade si rezultate care sa poate fi evaluate si controlate.
b) Precizarea obiectivelor strategice ( fundamentale)Prima componenta operationala a strategiei
reprezinta obiectivele strategice, respectiv exprimarile cantitative sau calitative ale scopului pentru
care unitatea sanitara a fost infiintata si functioneaza.
Este necesar ca obiectivele fundamentale sa intruneasca anumite caracteristici definitorii:
- sa fie realiste- in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective de realizare de care
dispune unitatea sanitara, in conditiile de mediu actuale si viitoare;
- sa fie mobilizatoare – sa implice la eforturi de autodepasire salariatii unitatii sanitare;
- sa fie comprehensibile – in sensul formularii si prezentarii lor intr-o maniera care sa permita
intelegerea continutului lor de catre manageri, executanti si de catre ceilalti stokeholderi
externi (pacienti, furnizori de materiale si aparatura medicala, creditori, Administratia Publica,
sindicatele, opinia publica, ceilalti concurenti);
- obiectivele fundamentale trebuie sa fie stimulatoare, se ia in considerare interesele si
asteptarile stokeholderilor.
c) Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice)
Dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale genereaza anumite modalitati sau optiuni de
realizare. Dintre acestea mai importante pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management,
diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii medicale moderne, informatizarea
activitatiilor, etc.
d) Dimensionarea resurselor necesare
Procesul de elaborare a strategiei continua cu fundamentarea necesarului de resurse solicitate de
realizarea obiectivelor. In determinarea marimii si felului resurselor ce urmeaza a fi angajate, o
importanta majora joaca dimensionarea fondurilor de investitii si a mijloacelor circulante.
Concomitent se precizeaza sursele de finantare si furnizorii.
e) Fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor
O alta componenta strategica o reprezinta termenele de realizare a obiectivelor. Ele sunt integrate in
conturarea celorlalte componente strategice, fiecare dintre acestea avand si o pronuntata dimensiune
temporala. Se impune precizarea unor termene intermediare cat si a celor finale, in cadrul unor
intervale specifice strategiei, in functie de natura, complexitatea si dificultatea obiectivelor asumate,
de natura si complexitatea optiunilor strategice si de volumul si modul de alocare a resurselor
angajate.
f) Stabilirea avantajului competitive
Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj competitiv, ce consta in
oferirea de servicii medicale de calitate, beneficiind de materiale si aparatura medicala actualizata si
personal bine pregatit care sa confere unitatii sanitare respective avantaj pe piata serviciilor medicale
fata de alte unitati sanitare similare.
g) Stabilirea strategiilor partiale
Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale referitoare la unele domenii specifice:
financiare, servicii medicale, personal, management, etc., la nivelul carora obiectivele, optiunile
strategice si resursele, ce urmeaza a fi angajate au dimensiuni reduse.
h) Formularea politicilor globale si partiale ale unitatii sanitare
Elaborarea politicilor globale si partiale are la baza strategiile globale si partiale si se deruleaza
potrivit urmatoarelor etape:
- precizarea obiectivelor pe termen mediu;
- determinarea volumului resurselor in vederea realizarii obiectivelor;
- precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor;
- ierarhizarea actiunilor stabilite in functie de nevoile unitatii sanitare;
- stabilirea responsabililor cu implementarea lor;
- precizarea termenelor de realizare a fiecarei actiuni;
- definitivarea si aprobarea politicii sub forma de plan de organismele participative de
management ale unitatii sanitare;
- repartizarea sarcinilor pe angajati prin instiintarea acestora.
3. Implementarea strategiei

a) Pregatirea implementarii strategiei


Punerea in aplicare a strategiei necesita o pregatire temeinica datorita complexitatii si dificultatii
schimbarilor ce vor fi efectuate. Se impune ca implementarea propriu-zisa sa se bazeze pe un program
de pregatire adecvat, ce face referire la unitatea sanitara in ansamblu si la componentele procesuale si
structurale ale acesteia. Se recomanda ca un asemenea program sa fie axat pe doua aspecte majore:
pregatirea climatului in cadrul unitatii in vederea minimizarii rezistentei la schimbari din partea
personalului si a obtinerii unei implicari pozitive a acesteia, si de asemenea asigurarea premiselor
tehnico-materiale, umane, financiare si informationale necesare. Sunt recomanate instruiri ale
managerilor cu angajatii implicati nemijlocit in operationalizarea schimburilor strategico-tactice,
situatie in care vor fi prezentate obiectivele urmarite, si rezultatele asteptate.
b) Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial
Fara implicarea decizionala si corespunzatoare a managerilor si executantilor nu se poate realiza o
implementare eficace a strategiei, fiind necesara o remodelare generala sau partiala a sistemului de
management. Prin reproiectare se asigura un sistem de management mai flexibil si o amplificare a
capacitatii acestuia de a sustine si aplica noul, generat de schimbare.
c) Operarea schimbarilor strategice preconizate
Implementarea schimbarilor strategice este un process complex, dificil, ce implica modificari de fond
in perimetrul componentelor procesuale si structurale ale unitatii sanitare, vizand aspecte tehnice,
economice, umane si manageriale, proces in care intervin variabile diverse, de a caror cunoastere si
stapanire depinde succesul strategiei.
d) Evaluarea rezultatelor strategiei
In aceasta faza se realizeaza o comparare permanenta a rezultatelor obtinute din operationalizarea
solutiilor strategice si realizarea obiectivelor propuse cu efectele generate de acest proces. Trebuie
efectuata o evaluare atat pe parcursul implementarii optiunilor strategice cat si in finalul procesului
strategic, in vederea identificarii eventualelor disfunctionalitati.
e) Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii)
Evaluarile efectuate pe parcursul implementarii si la finalul procesului strategic, pot declansa
efectuarea de corectii si perfectionari care, in situatii extreme, conduc la elaborarea unei noi strategii.

S-ar putea să vă placă și