CURS 5 ANALIZATORII

Analizatorii reprezinta sisteme care culeg informatii din mediul extern sau intern. Fiecare
analizator este alcatuit din trei segmente:

-periferic

-intermediar

-central.

Segmentul periferic este reprezentat de receptor. Acesta este alcatuit din celule epiteliale
specializate care transforma informatiile senzoriale in potentiale electrice si le transmit neuronilor cu
care se afla in contact.

Receptorii sunt specifici fiecarui analizator in parte si sunt clasificati in:

-exteroceptori (auditivi, vizuali, tactili, olfactivi)

- proprioceptori (din muschi, oase si articulatii)

- visceroceptori (interoceptori, de la organele interne).

Uneori receptorii sunt reprezentati de dendrite ale neuronilor senzitivi, care culeg informatiile
senzoriale. Se numesc terminatii nervoase libere.

Segmentul intermediar este alcatuit din nervi senzitivi care transporta informatia de la
receptori si pana la centrii nervosi. Nervii se grupeaza in fascicule, formand caile ascendente din
substanta alba a maduvei si a structurilor nervoase superioare.

Segmentul central este reprezentat de zona corticala in care se face analiza si sinteza
informatiilor primite de la receptori, care sunt transformate in senzatii specifice.

I. ANALIZATORUL CUTANAT

Pielea este alcatuita din trei straturi principale: epidermul, dermul si hipodermul.

Epidermul este stratul superficial al pielii si este format dintr-un epiteliu cornos. Se numeste
asa deoarece ultimul strat de celule contine keratina, o substanta care protejeaza pielea de agentii
nocivi din mediul exterior. In acest strat se afla nervi senzitivi si canale de excretie ale glandelor
aflate in derm: sebacee, sudoripare. Epidermul nu este vascularizat, primind nutritie (hrana) de la
derm, prin difuziune.

Dermul, situat sub epiderm, este format din tesut conjunctiv lax. Contine glande sebacee si
sudoripare, foliculi pilosi, vase de sange si nervi. Foliculii pilosi reprezinta radacinile firelor de par.

Hipodermul, stratul profund al pielii, este format din tesut conjunctiv adipos, bogat in grasimi.
Reprezinta un depozit de lipide al organismului si contribuie la termoreglare.

1
 I.1.Segmentul periferic (receptorii):

Pielea prezinta mai multe tipuri de sensibilitate: tactila, termica si dureroasa.

Receptorii tactili sunt :

- terminatii nervoase libere, aflate in derm si epiderm, care receptioneaza tactul, presiunea,
durerea si temperaturile scazute. Sunt mult mai numeroase la nivelul fetei, buzelor, limbii si
degetelor;

- corpusculii Meissner, prezenti in derm, sunt sensibili in special la atingeri foarte fine; se afla in
numar mare la nivelul degetelor si buzelor si sunt rari la nivelul trunchiului; receptioneaza
sensibilitatea tactila fina;

- discurile Merkel, stimulate de atingeri puternice, receptioneaza sensibilitatea tactila grosiera;

-corpusculii Pacini, situati in derm, muschi si articulatii, sunt stimulati de atingeri usoare si
rapide; receptioneaza sensibilitatea tactila grosiera, dar si pe cea proprioceptiva.

Receptorii termici:

- corpusculii Ruffini – pentru cald;

- corpusculii Krause si terminatiile nervoase libere – pentru rece.

Receptorii termici sunt mult mai numerosi la nivelul fetei si mainii, dar in numar mai mic la
nivelul membrelor inferioare.

Receptorii durerosi:

- terminatii nervoase libere, prezente in tegumente, tendoane, muschi, periost, adventicea

vaselor de sange, submucoasa viscerelor. Stimulii care declanseaza durerea sunt agenti mecanici,
termici, electrici, chimici, durerea putand fi declansata de orice stimul care produce leziuni celulare.
Cu alte cuvinte, nu avem receptori specifici, iar adaptarea la durere este foarte slaba. Durerea se
insoteste constant de un raspuns afectiv neplacut si de o serie de reactii vegetative (roseata ,
transpiratie, lacrimare). Receptorii durerosi sunt mult mai numerosi la nivelul tegumentelor si mai
putini in viscere, motiv pentru care putem localiza mult mai precis durerea cutanata decat pe cea
viscerala.

I.2. Segmentul intermediar (calea de conducere)

Primul neuron se afla pe radacina posterioara a nervului spinal, in ganglionul spinal. Fibrele
sensibilitatii termice, dureroase si tactile fac sinapsa cu cel de-al II-lea neuron in cornul posterior al
maduvei spinarii, al carui axon trece in cordoanele laterale, formand fasciculele spinotalamic lateral
(termic-dureros) si spinotalamic anterior (tactil). Cel de-al treilea neuron se afla in talamus, iar
axonul acestuia proiecteaza informatia in cortex.

I.3. Segmentul central

Este reprezentat de neocortexul receptor, aflat in girusul postcentral din lobul parietal (aria
somestezica I). Fiecare zona a corpului are o proiectie corticala. Aria corticala senzitiva reprezinta un
fel de om – homunculus senzitiv. Cele mai intinse reprezentari corticale o au zonele corporale cu
sensibilitatea cea mai mare: buzele, limba, mana. In peretele superior al santului lateral se afla aria
somestezica II, unde se face proiectia sensibilitatii tactile grosiere.

2
 II. ANALIZATORUL OLFACTIV
Ca si ceilalti analizatori, este alcatuit din cele trei segmente: periferic, de conducere
(intermediar) si de proiectie (central).

II.1. Segmentul periferic

Receptorii olfactivi se afla in mucoasa nazala, pe calea directa a curentului de aer. Substantele
odorante, pentru a putea sensibiliza receptorii, trebuie sa se dizolve mai intii in stratul subtire de
mucus de la suprafata mucoasei nazale. Celulele receptoare sunt reprezentate de neuroni.
Dendritele acestora sunt scurte, groase si se termina cu o umflatura numita buton olfactiv. Fiecare
buton are un numar de cili (10 -12 pentru fiecare neuron ), care culeg informatii odorante.

II.2. Segmentul intermediar

Primul neuron se afla in mucoasa nazala si este reprezentat chiar de receptor. Cavitatile nazale
sunt separate de substanta nervoasa printr-un os numit etmoid. Acest os este alcatuit din doua lame
osoase care se intretaie: o lama orizontala si una verticala. Lama verticala separa fosele nazale intre
ele, iar lama orizontala prezinta un numar de orificii. Prin aceste orificii, axonii neuronilor olfactivi
parasesc cavitatile nazale si intra in nevrax, unde fac sinapsa cu al II-lea neuron, aflat in bulbul
olfactiv. Axonii neuronilor receptori formeaza nervii olfactivi, iar de la bulbul olfactiv porneste tractul
olfactiv, cu proiectie in emisferele cerebrale.

II.3. Segmentul central

Pe fata bazala a emisferelor cerebrale se afla girusul hipocampic, in care se gaseste aria
olfactiva. Aici ajung si sunt analizate informatiile transportate de tractul olfactiv.

III. ANALIZATORUL VIZUAL

Globul ocular gazduieste receptorii pentru vedere. Este alcatuit din trei invelisuri si mai multe
medii transparente, prin care lumina ajunge la acesti receptori. Invelisurile sunt: sclerotica, coroida si
retina.

Sclerotica este invelisul extern si are rol protector. La exterior se prind muschii globului ocular:
muschiul drept extern, drept intern, drept superior, drept inferior, oblic inferior si oblic superior. La
polul anterior al globului sclerotica se bombeaza si devine transparenta, luand numele de cornee.

Coroida este invelisul care asigura nutritia globului ocular, continand vase, nervi si pigmenti.
Spre partea anterioara prezinta o ingrosare numita corp ciliar, alcatuit din muschi ciliari si din vase
de sange ghemuite numite procese ciliare. Muschii ciliari sunt muschi netezi, orientati radiar si
circular. Procesele ciliare au rolul de a produce un lichid, numit umoare apoasa.

In prelungirea corpului ciliar, la polul anterior al globului, se afla un diafragm numit iris, care
are un orificiu central – pupila. In alcatuirea irisului se gasesc muschi netezi circulari si radiari.
Contractia muschilor circulari duce la micsorarea pupilei, iar contractia muschilor radiari – la
dilatarea pupilei.

Retina, invelisul intern, acopera doar 2/3 posterioare ale coroidei. Este alcatuita din celule
receptoare specializate si din neuroni conectati la aceste celule, care transmit informatia spre centrii
nervosi. Spre coroida, retina contine un strat de pigmenti de culoare bruna, care formeaza o camera
obscura in jurul celulelor receptoare. La polul posterior al retinei se afla:

3
 - o pata galbena numita macula lutea, cu o depresiune in centru

- fovea centralis si

- o pata oarba, numita asa deoarece nu contine receptori pentru lumina.

III.1. Segmentul periferic

Celulele receptoare sunt de doua feluri: cu conuri si cu bastonase.

Celulele cu bastonas (125-130 milioane) sunt foarte sensibile la lumina. Sunt receptorii vederii
nocturne, dar nu pot percepe detalii ale obiectelor sau culorilor. Aceste celule se afla in cantitate
mare la periferia retinei si sunt absente in foveea centralis.

Celulele cu conuri (5-7 milioane) au un prag de sensibilitate mult mai inalt. Sunt raspunzatoare
de vederea la lumina puternica si de distingerea culorilor. Aceste celule ocupa in exclusivitate foveea
centralis si se afla in numar redus la periferia retinei.

Pentru a ajunge la celulele receptoare, lumina trebuie sa treaca prin mai multe medii
transparente: corneea, camera anterioara, cristalinul si camera posterioara.

Corneea nu contine vase, dar este bogat inervata, fiind sensibila la stimuli externi (durerosi,
tactili). Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, care desparte camera anterioara de cea
posterioara. Este legat printr-un ligament suspensor de corpul ciliar. Muschii corpului ciliar au rolul
de a regla convexitatea cristalinului: atunci cand se contracta muschii circulari, cristalinul se
bombeaza, iar cand se contracta muschii radiari – cristalinul se aplatizeaza. Camera anterioara se
afla intre cornee si cristalin, iar camera posterioara – intre cristalin si retina. In camera anterioara se
afla umoarea apoasa, iar in camera posterioara – umoarea vitroasa (corpul vitros).

III.2. Segmentul intermediar

Neuronii care intra in alcatuirea retinei reprezinta primul si al doilea neuron al caii vizuale.
Primul neuron este conectat la celulele receptoare, iar cel de-al II-lea, la primul neuron. Axonii celui
de-al II-lea neuron se grupeaza, formand nervul optic , si parasesc ochiul prin pata oarba.

Al III-lea neuron al cailor vizuale se afla in metatalamus, de unde informatia este proiectata in
emisferele cerebrale.

III.3. Segmentul central

Este reprezentat de aria vizuala primara, aflata in lobul occipital. In vecinatate se afla mai
multe arii de asociatie, conectate cu lobii frontali si parietali, implicate in procese psihovizuale
complexe.

Formarea imaginii

Razele luminoase, in drumul lor spre retina, traverseaza mediile transparente din globul
ocular: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si umoarea vitroasa. Aceste medii au densitate diferita,
ceea ce duce la refractia (schimbarea directiei ) razelor. Biconvexitatea cristalinului si lungimea
diametrului antero-posterior al ochiului sanatos focalizeaza razele luminoase pe retina, ceea ce
determina formarea clara a imaginii.

La miopi, axul ocular este prea lung sau cristalinul este prea bombat, razele luminoase
focalizandu-se inaintea retinei. Imaginea devine neclara. Apropierea obiectelor de ochi sau purtarea
unor lenile divergente (biconcave) permit vederea clara.

4
 La hipermetropi, axul ocular este prea scurt sau cristalinul prea aplatizat, razele focalizandu-se
in spatele retinei. Departarea obiectelor de ochi sau purtarea lentilelor convergente (biconvexe)
corecteaza defectul.

La astigmatici, curbura corneei sau a cristalinului nu este uniforma si de aceea razele

luminoase sunt focalizate in mai multe puncte pe retina. Imaginea este dubla sau neclara. Corectia
se face cu lentile cilindrice.

Acomodarea pentru vederea de aproape se realizeaza prin contractia muschilor circulari ai

corpului ciliar, care duce la relaxarea ligamentului suspensor al cristalinului. In felul acesta lentila se
bombeaza si determina vederea clara a imaginii. Acomodarea incepe de la 6 metri si se continua
pana este atinsa capacitatea maxima a cristalinului de a-si mari curbura. Aceasta capacitate scade
odata cu varsta, ca urmare a scaderii elasticitatii cristalinului.