1. Care sunt contribuțiile lui Keynes la dezvoltarea teoriei economice?

– Georgiana Ionita

 analiza, din perspectiva globală, a agregatelor naţionale;

 crearea unui model de echilibru global în economie

 formularea teoriei moderne a monedei

 susţinerea intervenţiei statale, în scopul de a relansa consumul şi a asigura deplina ocupare

 necesitatea promovării de către stat a unor politici macroeconomice adecvate, care trebuie să
aibă ca obiectiv prevenirea sau atenuarea crizelor economice, combaterea şomajului, asigurarea
sporirii produsului social şi a venitului naţional etc.

2. Care sunt principiile liberalismului economic? – Hristachi Mona

a. Libertatea de acțiune a oamenilor ca agenți economici;

b. Indivizii au comportamente raționale, fondate pe preocuparea pentru maximizarea
raportului avantaje/dezavantaje (sau a raportului profit/costuri) implicat de orice act aconomic;
c. Pe piață  se schimbă mărfuri contra mărfuri și, ca urmare, moneda nu este decât un văl
dincolo de care se află procesele reale, economia reală;
d. Piața este motorul reglării economiei, alcătuind acea "mână invizibilă" care ghidează
pasiunile, sentimentele și alegerile (de soluții) individuale, spre binele tuturor;
e. O latură a concepției liberaliste este liberschimbismul, ca sistem în care schimburile
economice între națiuni nu sunt și nu trebuie să fie supuse controlului statului.

Mai trebuie subliniat că liberalismul are o cerință complementară indispensabilă, care, din
păcate, de multe ori este uitată: responsabilitatea; omul este liber în actele și alegerile sale, dar este
responsabil pentru consecințele acestor acte.

3. Care este diferența dintre protecționism și liber-schimbism?-Miricica Laura

Liberschimbismul, ca sistem în care schimburile economice între naţiuni nu sunt şi nu trebuie

să fie supuse controlului statului . Marea Britanie a fost timp îndelungat portdrapelul
liberschimbismului, iar Adam Smith şi D.Ricardo sunt cei  care i-au furnizat fundamente teoretice,
susţinând că o asemenea orientare de politici economice este profitabilă pentru toţi partenerii de
schimb.
Spre deosebire de liberschimbism,protecţionismul, este concepţia şi sistemul în  care comerţul
şi industia unei naţiuni sunt apărate de concurenţa străină prin măsuri de ordin vamal şi nevamal,
adoptate de stat. Deşi elemente ale  unei asemenea gândiri şi mai ales practici se întâlnesc la
mercantilişti, bazele acestei teorii au fost puse  prin lucrarea “Sistem naţional de economie politică”
(1841), scrisă de economistul german Frederich List, care, în opoziţie cu concepţia despre economia
politică generală (aşa cum era ea tratată de gandirea clasică), fundamentează concepţia că aceasta este
o ştiinţă care trebuie să permită naţiunii să-şi  cunoască interesele şi căile pe care poate prospera.

4. Definiți cererea. Factorii de influență ai cererii -Ada Onisoara

Cererea reprezintă cantitatea totală dintr-un anumit bun, care poate fi cumpărată pe piaţă, într-
o perioadă determinată de timp la un anumit preţ dat.
Legea cererii: dacă preţul bunurilor, resurselor şi serviciilor va scădea, în mod corespunzător
ca creşte cantitatea de marfă cerută într-o anumită perioadă şi invers, dacă preţurile cresc, va scădea
cantitatea de marfă cerută în perioada de timp respectivă ( celelalte condiţii rămânând neschimbate.
Factorii de influenţă asupra cererii:
1.       Preţul altor bunuri:
Bunurile se pot clasifica în:

1
1. Bunuri substituibile – acelea care satisfac aceleaşi nevoi sau trebuinţe ca şi bunul X. Când
preţul unui bun substituibil creşte, curba bunului în discuţie se deplasează spre dreapta şi invers.
2. Bunurile complementare – acele bunuri care în consum se folosesc împreună. Când preţul
unui bun complementar faţă de altul scade, curba cererii pentru bunul iniţial se va deplasa spre
dreapta.

3. Bunuri neînrudite – modificarea preţului la un bun neînrudit cu bunul iniţial nu influenţează în

nici un fel curba cererii la bunul iniţial. 

2.       Veniturile: modificarea lor influenţează curba cererii în funcţie de natura bunurilor.

Tipuri de bunuri:

a.       Bunuri normale – acelea pe care indivizii le consumă mai mult pe măsura creşterii veniturilor
lor. Curba cererii pentru un bun normal se va deplasa spre dreapta (creşte cantitatea cerută) atunci
când veniturile cresc şi invers (scade venitul – curba se deplasează spre stânga – scade cantitatea
cerută).

b.      Bunuri inferioare – acelea pe care indivizii le cer atunci când nivelul veniturilor lor este mai
redus, decât atunci când nivelul veniturilor lor este mai mare. Curba cererii se va deplasa spre dreapta
daca veniturile sunt la un nivel scăzut şi se va deplasa spre stânga odată cu creşterea veniturilor.

3.         Perspectiva (aşteptările) privind evoluţia pieţei – ceea ce individul se aşteaptă în viitor,
referitor la toate bunurile şi faptele relevante pentru situația sa economică.

4. Gusturile – modificările în gusturile indivizilor se vor reflecta în mod direct în cererea de

bunuri şi în deplasarea curbei cererii.
5. Alţi factori de influenţă: factorii demografici, obiceiurile, specificul local, tradiţiile naţionale,
factori natural – climaterici, factori psihologici şi sociali.

5. Definiți oferta. Factorii de influență ai ofertei -Vecerdea Alexandra

Oferta-reprezinta cantitatea maxima de bunuri sau servicii, pe care un agent economic este dispus sa o
ofere spre vanzare, intr-o anumita perioada de timp, la un pret anume.
Legea Ofertei-arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr- un bun pe care un ofertant o ofera
spre vanzare(variabila dependenta),intr- anumita perioada de timp si pretul(variabila independenta) la
care bunul respectiv se vinde.
Factorii(conditiile)Ofertei:

1.Pretul resurselor-daca pretul factorilor de productie scade, ofertantii unui anumit produs sunt
dispusi a produce mai multe bunuri, curba ofertei pentru bunul respectiv inregistrand o deplasare spre
dreapta si invers

2.Pretul altor bunuri-factorii de productie sunt atrasi spre acele activitati de productie unde sunt
platiti la un pret ridicat.Daca pretul produsului X creste, este firesc sa se inregistreze o atragere a
factorilor de productie spre acest produs, deci vurba ofertei se va deplasa spre dreapta si invers.

3.Tehnologia-introducerea tehnologiei-creste productivitatea-reducerea costului de productie.Curba

ofertei se va deplasa spre dreapta, pentru ca producatorii sunt motivati a produce mai mult

4.Numarul de ofertanti-curba ofertei pietei( a tutror firmelor dintr-o anumita ramura care produc
acelasi produs) se va deplasa spre dreapta daca in ramura vor intra firme noi si invers.

2
5.Perspectivele pietei-curba ofertei se va deplasa spre dreapta.Daca ofertantii se asteapta la o crestere
a pretului in viitor, atunci vor reduce productia in prezent pentru o crestere in viitor.Deci, curba ofertei
se va deplasa spre stanga.

6.Costul productiei- daca costul productiei scade, oferta ptr bunurile respective va creste si invers,
cresterea costului va duce la scaderea ofereti.Deci curba ofereti se va deplasa spre dreapta daca costul
scade si invers.

7.Taxele si subsidiile- firmele platesc taxe asupra profitului obtinut.Daca taxele pe profit se
majoreaza, atunci apare tendinta de reducere a ofertei si deci curba ofertei se va deplasa spre stanga.

8.Conditiile naturale- reprezinta un factor important care influenteaza marimea ofertei.Orice

modificare de-a lungul curbei ofertei pune in evidenta schimbarea pretelui bunului respectiv, asociata
cu schimbarea in cantitatea de bun oferita.

Elasticitatea Ofertei-pune in evidenta gradul de modificare a ofertei in conditiile schimbarii pretului,

sau a oricareia din conditiile ofertei.

Factorii determinanti ai elasticitatii ofertei:

-Gradul de substituire
-Costul productiei
-Timpul
-Stocarea Bunurilor

Formele de piata si caracteristicile lor

6. Caracterizați piața cu concurență perfectă –Dan Andreea

Concurenta =Confruntare intre agentii economici in vederea obtinerii unor produse mai bune de
productie ,desfacere, de efectuare a operatiunilor banesti sau a altor activitati economice, in scopul
obtinerii de cat mai multe avantaje.
 
Concurenta perfecta= denumita si concurenta pura , presupune un asemenea raport de piata, in care
toate firmele sa vanda intreaga productie pe care o au la pretul pietei, fara a-l influenta, impreuna sau
fiecare separat, intr-un fel anume, iar toti cumparatorii sa poata cumpara la pretul pietei, ceea ce

3
 doresc si au nevoie dintr-un bun anume, fara a-l putea modifica.Concurenta perfecta se defineste prin
urmatoarele conditii:
1. atomicitatea participantiilor la tranzactii,respectiv existenta unui numar  mare de
cumparatori si vanzatori pe piata, de puteri economicie aproximativ egale si relativ reduse, astfel incat,
fiecare are un rol minim pe piata si nici unul nu are o asemenea putere pentru a exercita vreo actiune
asupra productiei sau pretului.
2. omogenitatea bunurilor apartinand aceleiasi ramuri ,astfel incat  celor ce le cumpara le
este indiferent de la ce vanzator achizitioneaza

3. libera intrare pe piata (deci intr-o ramura sau alta) a producatorilor care doresc aceasta

4. perfecta transparenta a pietei ,deci cunoasterea de catre cei interesati a cantitatiilor oferite si
cerute, a calitatii, a preturilor,a tranzactiilor incheiate, etc.

5. adaptarea fara restrictii  a ofertei la cerere si invers,deci fluiditatea perfecta a cererii si

ofertei la modificarea pretului.

6. perfecta mobilitate a factoriilor de productie

        Concurenta perfecta este ,putem spune,

- situatia ideala, acel tip de concurenta care permite functionarea cea mai eficenta a economiei .
-ea este,de fapt, un model teoretic, deoarece, in realitate acest tip de concurenta nu mai exista in nici o
tara cu economie de piata .
Desigur unele din caracteristicile concurentei perfecte se intalnesc in cadrulunor piete, cum ar
fi :piata bursiera, piata  unor produse agricole s.a
         Concurenta perfecta , in conceptie clasica, exprima"suveranitatea" consumatorului pe de o parte,
si caracteristiciile productiei ideala pe de alta parte ,deoarece agentii economici , in cautarea profitului
se vor supune vointei consumatorului "rege"
       Astazi, concurenta perfecta este utilizatata de catre specialisti drept model de studiu si analiza a
pietei concurentiale.

7. Caracterizați piața cu concurență monopolistă – Dan Alina

Monopolul este o forma a concurentei  imperfecte in care piata unei  industrii(ramuri) este dominata
de un singur producator-vanzator, care in relatiile cu consumatorii isi impune conditiile de pret sau de
calitate. Piata de monopol se caracterizeaza asadar, in planul ofertei, prin asigurarea cantitatii agregate
numai de catre un producator, al carui bun fabricat nu dispune de substituenti apropiati. Denumirea de
monopol deriva de la cuvantul grecesc monos, care inseamna „unul”.
Existent monopolului se explica  prin urmatoarele:
1. Raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un sg loc. Nimeni nu poate avea
acces la ele, decat o singura firma
2. Existenta unor patente (licente), care pentru anumite produse sunt detinute de catre o singura
firma( licentele fiind protejate prin lege)

3. In anumite domenii (de exemplu exploatarea energiei electrice, telefoanele etc.) existenta mai
multor firme ar insemna risipa.

4.  Concentrarea si centralizarea capitalului si deci si a productiei, care are ca efect eliminarea

de catre o firma a celorlalti concurenti din industrie.

 
-Firma care se  afla in situatia de monopol stabileste pretul pentru bunul sau bunurile pe care le
produce, pret care vizeaza obtinerea unui profit maxim. Acest pret este denumit pret de monopol si, de
regula, este mai ridicat decat in cazul cand ramura respectiva ar fi fost in situatie de oligopol sau de
piata monopolistica.

4
- Libertatea monopolului in fixarea pretului are limite. El poate, in mod normal, sa vanda mai mult
numai atunci cand diminueaza pretul. Daca monopolul poate controla pretul, nu acelasi lucru se poate
spune si despre cantitate.
-Determinarea cantitatii produse depinde in mare masura de disponibilitatile de cumparare ale
consumatorilor. De regula, monopolul actioneaza in directia cresterii pretului, avand astfel loc o
micsorare a cantitatii oferite.
-Concurenta de monopol este impropriu denumita concurenta, deoarece monopolul, ca singur
producator-vanzator in ramura elimina libera concurenta, instaurand dominatia absoluta a
producatorului asupra consumatorului. Din acest motiv pentru a-i proteja pe consumatori, intervine
statul, promovand metode antimonopoliste, in primul rand prin legislatii, limitand tendinta de
monopolizare sau, atunci cand s-a constituit monopolul, “spargandu-l” in mai multe firme.
-In afara acestor forme de concurenta imperfecta, in realitate se intalnesc  si  alte situatii. De pilda,
cand numai doua firme domina piata unei industrii situatia pietei este de duopol; cand exista un singur
comparator  pentru produsele unei industrii situatia pietei este de monopson (de exemplu statul pentru
productia industriei de armament); cand exista un numar redus de cumparatori (cativa), situatia pietei
este de oligopson etc.
-Lupta de concurenta se duce prin modalitati diferite. Aici intervine si ingeniozitatea agentilor
economici. Putem aminti o anumita politica a vanzarilor (de regula, cresterea volumului acestora);
diferentiere a produsului (uneori nesemnificativa, dar amplificata de publicitate); primele acordate
vanzatorilor; demonstratiile pentru evidentierea calitatii produsului; politica de pret (reducerea
considerabila a acestuia) etc. Agentii economici actioneaza si printr-o politica de influentare a cererii,
a preferintelor si optiunilor consumatorilor.
-Concurenta este puternica in domeniul intrarii noilor veniti intr-o anumita ramura (bariere legate de
practicarea unor preturi limita; instituirea de control asupra accesului la materii prime, echipamente,
resurse financiare; economiile de scara; reglementarile guvernamentale etc.)

8. Caracterizați piața cu concurență de oligopol – Andrei Andreea

-In economia de piata, toate procesele economice si actiunile agentilor economici se desfasoara pe
terenul concurentei.

-Oligopolul reprezinta una din formele de manifestare ale concurentei imperfecte . Acesta se
caracterizeaza prin existenta catorva producatori( nu mai putin de trei).Piata cu concurenta oligopolista
este cea mai raspandita piata in tarile cu economie de piata.

-Concurenta oligopolista se caracterizeaza prin urmatoarele: existenta unui numar redus de

producatori-vanzatori care detin o parte insemnata din piata, diferentierea sau nu a produselor,
dificultati la intrarea in ramura, un anumit grad de control al preturilor. In cazul oligopolului, pretul nu
poate fi controlat de nici unul din cei cativa producatori din ramura, dar prin ponderea fiecaruia in
oferta totala apare posibilitatea influentarii individuale a situatiei de piata , cat si de adaptare la
reactiile concurentilor. In conditiile pietei oligopoliste se inregistreaza un process de schimb a unor
informatii intre firmele din ramura, deoarece lipsa de informatii ar putea duce la coliziuni puternice
intre acestea. Se pot utilize doua criteria de clasificare a oligopolurilor:

1) In funtie de gradul de omogenitate a produselor putem distinge:

a) Oligopol nediferentiat, care actioneaza pe piata unor produse omogene , cum ar fi produsele
petroliere , cafeaua;
b) Oligopol diferentiat, care actioneaza pe piata produselor neomogene ( ex: autoturisme).
2) In funtie de gradul de cooperare dintre firmele oligopoliste, intalnim:
- Oligopol perfect coordonat , in care intelegerile dintre firmele oligopoliste imbraca forma
unor acorduri formale, care pot fi publice sau secrete. In cadrul acestei forme se constituie structuri
oligopoliste de tipul cartelului sau trustului.
- Oligopol partial coordonat, ce presupune existent unei firme lider, care se detaseaza prin
dimensiune , forta economica, cota de piata.De foarte multe ori firma lider se comporta ca un monopol
, facand abstractive de celelalte firme.

5
 - Oligopol fara coordonate. Este cazul in care firmele oligopoliste actioneaza fiecare
independent de celelalte , neexistand intelegeri sau strategii comune . Un asemenea tip de oligopol
slabeste puterea si pozitia firmelor. , reprezinta un comportament necooperant, care este intalnit destul
de rar in economiile contemporane.
Exista doua tipuri de strategii concurentiale in acest tip de piata:
-Strategii de prêt
-strategii in afara pretului.

9. Caracterizați funcțiile monedei – Dan Andreea

Functiile monedei sunt:

     etalon al valorii sau unitate de cont.Moneda serveste la evaluarea bunurilor si serviciilor
schimbate si a veniturilor varsate.Ea permite exprimarea intr-o aceasi unitate de masura a tuturor
bunurilor si seviciilor
 mijlocitor al schimbului.In aceasta calitate moneda este cedatat prin contrapartida buurilor si
serviciilor ce fac obiectul schimbului

 functia de rezerva(reserva de valoare).Prin aceasta moneda permite transferarea puterii de

cumparare in timp si constituie o parte a activelor agntiilor economici

In unele lucrari de specialitate la aceste functii traditionale sunt adaugate si altele:( functia de mijloc
de plata ,de mijloc de acumulare) cu scopul de a surprinde importanta unor procese caracteristice
economiilor contemporane (economisire,acumulare si investitie)

10. Etapele evoluției monedei – Cioata Andreea + Bisca Alexandra

Etapele evoluției monedei

a. piesele sau moneda divizionara
b. biletele de banca sau moneda fiduciara
c. moneda scripturala
d. moneda electronic

Evolutia monedei: se inregistreaza de la egipteni incoace o tendinta de devalorizare a monedei

(moneda etalon in Egipt era capul de vita). A fost necesara o evolutie a monedei (la caldeni moneda
era unitatea de timp, in Uruc moneda era spicul de orez).Caracteristica monedei : "a spart" trocul.
Apare o moneda marfa care se situeaza intre cele doua interfete ale trocului .
 
Evolutia monedei continua prin aparitia monedei fiduciare (bancnota). Bancnota a putut fi introdusa
dupa ce a devenit o prerogativa a statului. Bancnota era recunoscuta de toti, era mai usor de
transportat, era multiplicabila.Au aparut apoi creditele, cartile de credit, cartelele magnetice.

11. Prezentați factorii care determină cererea de monedă – Andreea Dan

Cererea de moneda reprezinta cantitatea de moneda pe care agentii economici doresc sa o detina la
un moment  dat.
 venituri
 nivelul general al preturilor :cererea de moneda este direct proportionala cu nivelul preturilor

 rata dobanzii si randamentul actiunilor : cu cat nivelul acestora este mai ridicat cu atat va fi
mai redusa cererea de moneda

6
 influenta exercitatat asupra cererii de moneda de cvasilichiditati si de intermediarii financiari
(companiile de asigurare si casele de economii

12. Definiți agregatele monetare/lichiditatea – Bisca Alexandra

Agregatele monetare = parti constitutive ale masei monetare si semimonetare, parti automatizate
prin functii specifice , prin agenti specializati care amit instrumente de schimb si plata , prin institutii
financiar-bancare pe care le gestioneaza prin fluxurile  economice reale pe care le mijlocesc.
 
 
Lichiditatea este capacitatea pe care o are unitatea economica de a-si indeplini la termen, cu resursele
sale banesti de care dispune , obligatiile de plata. Ea reflecta raportul supraunitar dintre mijloacele de
plata si datoriile exigibile (care au ajuns la scadenta)

13. Instrumentele politicii monetare – Tinjala Tita

Instrumentele politicii monetare: punerea in aplicare a politicii monetare se efectueaza cu ajutorul

unui numar de instrumente care au menirea sa influenteze direct asupra creditului sau indirect asupra
lichiditatii bancilor.
INSTRUMENTELE DE INTERVENTIE INDIRECTA actioneaza fie asupra cererii de credit,
fie asupra ofertei. Actiunea prin intermediul ratei dobanzii influenteaza cererea de credit si deci creatia
de moneda .
Din categoria instrumentelor indirecte fac parte :taxa scontului, politica de open-marcket si
sistemul rezervelor minime obligatorii.

14. Ce înțelegeți prin valoarea și puterea de cumpărare a monedei? – Neagu Andreea

Valoarea monedei este determinata de legea cererii si ofertei.

-Valoarea reala a monedei exprima puterea sa de cumparare si este data de starea economiei din care
provine.
-Valoarea monedei reprezinta puterea sa de cumparare si este data de cantitatea de bunuri si servicii
care poate fi achizitionata cu o anumita suma de bani sau cu o unitate monetara.
Puterea de cumparare a monedei se afla sub influienta modificarii conditiilor pietei si a
valorilor bunurilor si serviciilor care pot fii achizitionate.
-Ea decurge din nivelul preturilor,ale caror fluctuatii exprima relatiile dintre cantitatea bunurilor si
serviciilor si o anumita masa monetara.
-La o crestere a preturilor,valoarea monedei scade ,ceea ce releva relatia de proportionalitate inversa
existenta.
-Puterea de cumparare a monedei se poate exprima:
a) pe plan intern,in cadrul national si se masoara prin cantitatea dintr-un anumit bun care se poate
cumpara cu moneda respectina;
b) puterea de cumparare externa, utilizata pentru determinarea cursului valutar.

15. Definiți piața monetară. Agenții care participă pe piața monetară – Culea Silvia

Piaţa monetară =o piaţă a capitalurilor pe termen scurt şi foarte scurt . Existenţa acestei bănci este
legată de faptul că unele bănci sunt beneficiare ale unui surplus de încasări , iar altele au de efectuat un
surplus de plăţi .
- nu este o piaţă localizată , tranzacţiile acestei pieţe se încheie prin telefon , telex , fax .
- se derulează în principal la băncile care crează monedă , de la care se pot procura disponibilităţile
necesare pentru a face faţă fluxurilor de plăţi .
 piaţa monetară =o piaţă a monedei centrale , adică a biletelor de bănci , a numerarului în general şi
a disponibilităţilor în cont create la banca de emisiune .
- este o piaţă de lichidităţi pe termen scurt pentru toate organismele de credit bancare .
7
 Participanţii la această piaţă sunt bănci , case de economii , societăţi financiare , banca de
emisiune , trezoreria statului , casele de titluri , etc. Unele dintre aceste organisme apar cu predilecţie
excedentare creditoare , cum sunt de regulă casele de economii , casele de pensii , în timp ce altele ,
printre care băncile comerciale , instituţiile de credit specializate sunt predominant debitoare . Piaţa
monetară redefineşte funcţia de compensare a excedentului şi deficitului de lichidităţi . Operaţia pe
piaţa monetară cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de împrumut a unei sume de bani
până la ora 12 a zilei următoare . Termenele pentru care se acordă creditele s-au prelungit de la 24 de
ore până la 18 luni , cum rezultă dintr-o practică mai veche italiană până la perioade cuprinse între o zi
şi 7 ani sau chiar 10 ani , cum atestă practica şi literatura franceză mai recentă .
 
-Piaţa monetară este un mecanism important în sistemul monetar şi financiar al unei ţări . Ea este locul
intervenţiilor băncii de emisiune asupra lichidităţilor bancare .
 
-În procesele economice apar numeroşi factori interesaţi în vânzarea sau cumpărarea capitalurilor
disponibile pe o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată şi că în realizarea dezideratelor lor privind
fructificarea capitalurilor ei negociază , se confruntă şi se pun de acord în cadrul unor relaţii specifice
de piaţă .
            Totalitatea relaţiilor dintre diferitele subiecte economice , intreprinderi şi persoane , între
acestea şi intermediarii bancari , precum şi a raporturilor dintre bănci şi alte instituţii de credit privind
transferul de disponibilităţi monetare ca formă specifică de creanţe şi fructificare a capitalului ,
formează pieţele de capital sau pieţele creditului .
            Aceste pieţe sunt segmentate în funcţie de natura participanţilor şi scopurile urmărite de aceştia
.
            Astfel , potrivit celei mai acceptate considerări ale structurii pieţelor distingem :
-           piaţa capitalurilor sau piaţa financiară ;
-           piaţa monetară ;
-           piaţa valutară .
Piaţa monetară sau piaţa creditului are drept obiect capitalurile disponibile pe termen scurt şi piaţa
valutară este un compartiment obligatoriu pentru fluxurile de capital din şi către exterior .
 
 
Piaţa monetară sau piaţa creditului funcţionează cu participarea amplă a populaţiei , a firmelor
şi îndeosebi a intermediarilor bancari , instituţii cu largă funcţionalitate pe această piaţă .
Complexitatea relaţiilor din cadrul pieţei monetare conduce la segmentarea ei specifică , funcţie de
diversitatea firească a unor laturi ale procesului de modernizare şi angajare a capitalurilor disponibile .
Astfel , funcţionalitatea generală a pieţei creditului este asigurată prin activitatea unor pieţe
componente , având fiecare în parte participanţi şi operaţiuni specifice .
Astfel , în cadrul pieţei monetare distingem :
-           piaţa monetară (clasică) ;
-           pieţele paralele .
Piaţa monetară , aşa-zisă clasică , are în fapt mai multe ipostaze :
-           piaţa monetară sau piaţa scontului ;
-           piaţa monetară propriu zisă ,
considerate ca două părţi componente complementare ale pieţii monetare clasice .
 
Componentele şi trăsăturile pieţei monetare
 
Piaţa monetară reprezintă un segment al pieţei capitalurilor, pe care se schimbă titluri pe termen scurt
contralichidităţi şi care contribuie la realizarea obiectivelor politicii monetare. Piaţa monetară este
alcătuită dintotalitatea relaţiilor, instituţiilor şi pârghiilor cu ajutorul cărora sunt transferate
disponibilităţile băneşti îndomeniile deficitare de asemenea resurse. Ea reprezintă piaţa capitalurilor pe
termen scurt, unde se întâlneştecerearea de împrumuturi, din partea agenţilor economici şi a statului,
cu oferta de resurse financiare,reprezentate de persoane individuale, întreprinderi şi instituţii
financiare.Formarea şi mişcarea masei monetare sunt în strânsă legătură cu cererea şi oferta de
8
monedă, ca părţicomponente de bază ale pieţei monetare. Principalele categorii de agenţi care
participă pe această piaţă sunt:
 
1.Statul, care conferă putere liberatorie monedei legale şi stabileşte coordonatele politicii monetare;
2.Banca centrală, care emite moneda în contul statului şi exercită controlul asupra monedei aflate
încirculaţie;
3.Sistemul bancar, care pune în circulaţie moneda legală, acordă credite şi creează moneda bancară;
4.Întreprinderile (firmele), care finanţează activitatea prin intermediul monedei legale şi al
îimprumuturilor obţinute de la bănci şi emit titluri de valoare;
5.Gospodăriile populaţiei, care solicită moneda pentru nevoi proprii şi pot achiziţiona titluri de
valoarede la intreprinderi sau de la stat.Pe piaţa monetară se tranzacţionează instrumente cu venit fix,
pe termen scurt, în general cu mai puţin de unan până la scadenţă. De asemenea, această piaţă este
importantă pentru că instrumentele sale prezintă un riscfoarte mic. Există variate instrumente
tranzacţionale pe această piaţă: certificate de depozit, emise de bănci şicare permit investitorilor sa-şi
plaseze disponibilităţile în titluri pe termen scurt; bonuri de trezorerie, emise deo întreprindere şi care
pot fi negociate pe piaţa banilor pe termen scurt etc.
 
Aceste produse ale pieţei monetare au o trăsătură comună: toate ajung la maturitate în mai
puţin de un an. Pe lângă scadenţa pe termen scurt, gradul ridicat de lichiditate şi riscul relativ scăzut
reprezintă alte avantaje aleacestei pieţe, de care beneficiază atât investitorii individuali, cât şi marile
instituţii financiare.Obiectul pieţei monetare îl reprezintă masa monetară şi schimbul de lichidităţi,
având rolul de a compensaexcedentul cu deficitul de disponibilităţi băneşti pe termen scurt, existente
la diferiţi agenţi economici.În sens restrâns, piaţa monetară reprezintă deci locul de întâlnire a cererii
cu oferta de resurse băneşti. În senslarg, reprezintă toate schimburile de mijloace de piaţă acceptate de
intermediarii financiari în scopul de a regla pe termen scurt deficitele de trezorerie.

16. Componentele pieței monetare – Pascau Simona

Piata monetara are doua componente:

1=piata interbancara, rezervata bancilor, asigurand intalnirea ofertei cu cererea de moneda. Este
vorba de bancile cu excedente si deficite de trezorerie. Banca centrala poate interveni pe aceasta
piata pentru a retine lichiditati in functie de obiectivele politicii monetare.
2=piata titlurilor pe termen scurt, pe care bancile, intreprinderile si statul pot emite sau schimba
titluri negociabile. Aceasta piata este deschisa tuturor agentilor economici. Ea permite utilizarea a
noi forme de colectare a resurselor , precum si de noi forme de plasamente de trezorerie pentru
intreprinderi.
Pietele monetare sunt specializate in efectuarea de tranzitii cu active monetare cu scadente
relativ scurte(pana la un an), incluzand depozitele bancare la vedere si la termen,cambii,bilete de
ordin, cecuri, certificate de depozit si alte titluri mobiliare pe termen scurt. Activele mobilizate prin
intermediul pietelor monetare sunt destinate distribuirii de credite pentru productia de bunuri si
servicii si pentru unele nevoi temporare ale bancilor.
Operatiunile care au loc pe piata monetara sunt de doua feluri: de finantare, care constau in
acordarea de disponibilitati banesti solicitate de catre banci sau agenti economici side refinatare,
care apar atunci cand bancile se adreseaza bancii centrale pentru a obtine un credit. Operatiunea de
finantare reprezinta scontarea, iar cea de refinantare, rescontarea.

17. Definiți operațiunile de scontare și rescontare – Onisoara Ada, Militaru Raluca

Rescontul – o banca private care a scontat o scrisoare de schimb si care se află în dificultăţi de
lichiditate are posibilitatea de a o prezenta băncii centrale în scopul de rescontare. Banca centrală
poate remite în  schimb bilete corespunzător sumei înscrise, diminuată cu un procent care reprezintă
rata de rescont. Rescontul permite, aşadar, băncilor de depozit să se alimenteze cu bilete ale băncii
centrale.
De notat că politica de rescont are un dublu efect:
9
1. Efectul – cantitate asupra stocului global de monedă.
2. Modificarea ratei dobânzii în economie, care are însăţi repercusiuni în materie de economisire
şi investiţii.

SCONTAREA- O p e r a t i u n e   p r i n   c a r e   b a n c a   c r e d i t e a z a   p o s e s o r u l   u n e i   p o l i t e
nescadente cu valoarea neta a acesteia, prelevand dobanda si comisionul [taxa
scontului] aferente transferului creantei.

scontare cu regres
, in care banca isi rezerva dreptul de a se indrepta pe cale de regres si impotriva beneficiarului
(persoana in favoarea careia se emite cambia/biletul la ordin) si a celorlalti debitori de regres;-
scontare cu regres partial
, in care banca isi rezerva dreptul de a se indrepta pe cale de regres si impotriva beneficiarului,
si a celorlalti debitori de regres, doar in anumite situatii stabilite inmod expres, care vor fi
prevazute in contractul de scont;-
 
scontare fara regres
,in care banca renunta la dreptul de regres impotriva beneficiarului.

18. Arătați care este rolul pieței financiare secundare - piețe de valori și piețe Over the
counter – Simionica/Olaru Nicoleta + Bisca Alexandra

Piata secundara financiara  ofera cadrul tranzactionarii de titluri deja emise. detinatorii de
titluri pot obtine lichiditatile necesare prin vanzarea acestora inainte de a ajunge la scadenta.
Schimburile care au loc pe aceasta piata nu au in vedere emitentii de titluri si nu conntibuie direct la
finantarea activitatii lor. Totodata, piata secundara asigura mobilizarea in bune conditii a
economiilor investite in valori mobiliare si prin aceasta reprezinta un complement al pietei primare.
Faptul ca investitorii pot instraina cu usurinta titlurile detinute la bursa devine elementul
determinant in orientarea lor catre subscrierea de emisiunni.

Piata OTC (over-the-counter) este o piata electronica, tranzactiile fiind realizate prin reteaua
inter-dealeri-investitori. Aceasta piata se supune unui numar relativ redus de reguli, astea deoarece
tranzactiile cu valori mobiliare sunt negociate si incheiate prin intermediul unei retele computerizate
cu ajutorul careia este realizata legatura intre dealerii de actiuni si de obligatiuni, si nu in ringul unei
burse. O caracteristica a pietei OTC este negocierea directa a pretului de tranzactie intre dealeri, agenti
si clienti.Piata si denumirea de over-the-counter au origini americane. La inceputurile existentei
acestei piete (iunie 1990), tranzactiile cu valori mobiliare se realizau la ghiseele (counter) societatilor
de intermediere. Astfel nu exista practic un loc fix unde sa se realizeze centralizarea ordinelor de
vanzare-cumparare.
Caracteristicile pietei OTC:
a) Lipsa localizarii;
b) Pretul este stabilit prin negociere directa;
c) Reglementarile sunt mai puþin ferme;
d) Se formeaza un curs unic;
Operatiuni efectuate pentru realizarea tranzactiilor pe piata OTC:
 deschiderea contului de investitii al clientului;
 emiterea si inregistrarea ordinului de tranzactionare;

 executarea ordinului;

 confirmarea executarii ordinului;

10
 inregistrarea operatiunii cu valori mobiliare in contul investitorului;

 efectuarea operatiunilor necesare realizarii transferului de proprietate;

 efectuarea platii.

19. Definiți valorile mobiliare. Tipuri de valori mobiliare – Tudorache Diana

Valorile mobiliare = instrumente financiare, negociabile, reprezentand titluri de proprietate sau

creante, care confera drepturi patrimoniale asupra emitentului. Ele sunt emise de intreprinderi,
colectivitati publice sau stat sub forma materiala( hartii de valoare) sau nemateriala (inscrisuri in cont)
si sunt reprezentate de actiuni, obligatiuni precum si alte instrumente financiare derivate (contracte la
termen sau de optiuni).
Valorile mobiliare = titluri negociabile care aduc venituri detinatorilor lor.Cele mai cunoscute valori
mobiliare sunt actiunile si obligatiunile.
In timp ce obligatiunile sunt titluri de credit, actiunile reprezinta titluri de proprietate asupra
unei parti din capitalul unei firme. Din aceasta cauza, remunerarea capitalului investit in aceste titluri
de valoare este diferita.
Fiecare actiune reprezinta o fractiune a capitalului social. Proprietarii de actiuni devin
actionari ai intreprinderilor. In aceasta calitate ei beneficiaza de anumite drepturi, participa la
gestionarea societatii respective, precum si la repartizarea unei parti din profitul anual. Partea din
profitul unei societati pe actiuni care se repartizeaza anual actionarilor poarta numele de divident si se
calculeaza procentual fata de capitalul subscris(valoare nominala a actiunilor). Marimea dividentului
este conditionata de rezultatele economico-financiare obtinute de societatea eminenta de actiuni.
Deoarece marimea acestuia variaza de la un an la altul, actiunile sunt calificate ca valori cu
venit variabil. 
Exista mai multe tipuri de actiuni.
1. Dupa forma de prezentare, exista actiuni normative si actiuni la purtator. Actiunile
normative au inscris numele detinatorului si pot fi transmise altor persoane prin trascrierea tranzactiei
intr-un registru la societatea emitenta. Ele pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie, sau in
forma dematerializata, prin inscrieri in cont.  In cazul actiunilor la purtator nu se specifica numele
detinatorului acestea pot fi instrainate fara nici o conditie, posesorul lor devenind si actionar.
2. Dupa drepturile pe care le genereaza, exista actiuni ordinare (comune) si actiuni preferentiale
(privilegiate). In principiu toate actiunile sunt purtatoare ale acelorasi drepturi. Uneori prin
reglementari juridice, pot fi emise actiuni care sa beneficieze de castiguri suplimentare referitoare la
prioritatea in repartizarea profitului sau in ceea ce priveste dreptul la vot. In timp ce actiunile ordinare
confera drepturi egale detinatorilor lor, cazul actiunilor preferentiale, dividentele se platesc anterior
celor cuvenite detinatorilor de actiuni comune.Totodata, actiunile preferentile asigura un venit cert pe
baza unui divident fix.

Obligatiile sunt titluri negociabile care reprezinta o creanta pe termen lung asupra unei
societati, statului sau a unei persoane juridice de drept public. Ele sunt titluri de valoare deoarece, spre
deosebire de un alt imprumut, datoria ca atare poate fi cumparata si vanduta pe piata deschisa.
Caracterul lor negociabil decurge din posibilitatea ca obligatiunile sa poata fi transferate cu usurinta de
la un proprietar la altul.
  Obligatiunea este un titlu care materializeaza o creanta a emitentului. Fiecare obligatiune face
parte dintr-o emisiune totala ce reprezinta capitalul imprumutat de emitentul acestuia.
Pe piata obligatiunilor, principalii emitenti sunt statul, colectivitatile locale precum si agentii
economici care isi preocupa astfel resursele imprumuate.Titularii de obligatiuni sunt recompensati
conform modalitatilor prevazute de contractul de emisiune.Ei primesc o dobanda fixa(cupon), care se
determina prin inmultirea ratei dobanzii cu valoare nominala a obligatiunii. Ca urmare, obligatiunile
sunt numite valori cu venit fix.

11
 Obligatiunile sunt emise la valoarea nominala care este valoare imprumutului pe care
emitentul lor se obliga sa o restituie la scadenta. Acesta se determina ca raport intre imprumutul lansat
pe piata si numarul obligatiunilor emise.
O alta componenta a valorilor mobiliare o reprezinta titlurile emise de stat. Din acesta
categorie fac parte:
 biletede tezaur, prin care guvernul realizeaza imprumuturi pe termen scurt.Aceste bilete sunt
achizitionate de catre banci si institutii financiare, nu sunt purtatoare de dobanzi dar sunt vandute sub
valoare nominala.(cu discount).
 bonuri de tezaur, care emit pentru acoperirea deficitului bugetar si prin care se mobilizeaza
resursele banesti necesare acoperiri unor cheltuieli generale ale bugetului de stat.Pot fi achizitionate
atat de institutii cat si de persoane fizice.

 obligatiuni de stat, emise de trezorerie si purtatoare dividente.

 obligatiuni municipale, emise de unitatile administrativ-teritoriale in scopul asigurarii

resurselor necesare dezvoltarii economico-sociale.

 In scopul acoperirii unei parti a deficitului bugetar se recurge si la imprumuturi de stat, lansate
catre populatie sub forma calificatelor de trezorerie. 

20. Definiți acțiunile nominative și acțiunile la purtător – Zaharia Andreea

Dupa forma de prezentare, in cadrul pietei financiare, exista actiuni nominative si actiuni la
purtator.
Actiunile nominative se pot transmite unei alte persoane prin transcrierea tranzactiei la
societatea emitenta. ele au inscris numele detinatorului si pot fi emise pe suport de hartie(in forma
materiala) sau prin inscrieri in cont. 
spre deosebire de cele mentionate anterior in aqctiunile la purtator nu au mentionat numele
detinatorului, pot fi instrainate fara nici o conditie, iar cel care devine posesorul lo,r devine si
actionar.
Dupa drepturile  pe care le genereala avem actiuni ordinare (comune) si actiuni
preferentiale, insa amndoua sunt purtatoare de aceleasi drepturi.  uneori, prin reglemantari juridice
se pot emite actiuni care sa dea castiguri suplimentare in repartizarea profitului sau in ceea ce
priveste dreptul la vot. 
Actiunile ordinare confera drepturi egale detinatorilor, celalalte asigurand un venit cert pe
baza unui dividend fix, care se plateste anterior celor cuvenite detinatorului de actiuni comune.

21. Ce sunt obligațiunile? – Onea Adelina

Obligatiunile sunt titluri negociabile care reprezinta o creanta pe termen lung asupra
unei societati,statutului sau unei alte persoane juridice de drept public. Ele sunt titluri de
valoare deoarece, spre deosebire de alt imprumut,datoria ca atare poate fi cumparata si vanduta pe
piata deschisa. Caracterul lor negociabil decurge din posibilitatea ca obligatiunile sa poata fi
transferate cu usurinta de la un proprietar la altul.
Obligatiunea este un titlu care materializeaza o creanta a emitentului. Fiecare obligatiune face
parte dintr-o emisiune totala ce reprezinta capitalul imprumutat de emitentul acestuia.
Detinatorul de obligatiuni care doreste sa reintre in posesia capitalului inainte de termen vinde
pe piata titlurile detinute.
Obligatiunile sunt numite valori cu venit fix. In realitate,aceste venituri pot varia in timp in
functie de clauzele de imprumut: prime de rambursare marite in timp: rata a dobanzii variabila,
indexarea dobanzilor s.a.
Obligatiunile sunt titluri de credit si reprezinta fractiuni ale unui imprumut obligatar
emis.
 

12
 22. Ce sunt acțiunile? – Patranoiu Marius

Valorile mobiliare sunt titluri negociabile care aduc venituri detinatorilor lor.
Actiunile si obligatiunile sunt cele mai cunoscute valori mobiliare.
In timp ce obligatiunile sunt titluri de credit, actiunile reprezinta titluri de proprietate asupra
unei parti din capitalul unei firme. Constituirea societatilor pe actiuni, ca si marirea capitalului unei
societati prin emiterea de noi actiuni , reprezinta forma principala de mobilizare a disponibilitatilor
banesti existente pe piata. Fiecare actiune reprezinta o fractiune a capitalului social. Proprietarii de
actiuni devin actionari ai intreprinderii. Partea din profitul unei societati pe actiuni care se repartizeaza
annual actionarilor se numeste dividend. Deoarece marimea acestuia variaza de la un an la altul ,
actiunile sunt calificate ca valori cu venit variabil. Actiunile au urmatoarele trasaturi:
- Sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala ;
- Sunt fractiuni egale ale capitalului social;
- Sunt indivizibile;
- Sunt instrumente negociabile, putand fi transmise altor persoane.
Tipuri de actiuni:
a) Dupa forma de prezentare, exista :
- actiuni nominative : au inscris numele detinatorului
- actiuni la purtator: nu se specifica numele detinatorului
b) Dupa drepturile pe care le genereaza , exista:
- Actiuni ordinare (comune): confera drepturi egale detinatorilor lor
- Actiuni preferential( privilegiate): dividendele se platesc anterior celor cuvenite detinatorilor
de actiuni comune.

23. Definiți bursa de valori. Participanții la activitatea bursieră – Ilie Claudia

Bursa de valori – reprezinta o piata secundara pe care se tranzactioneaza (se revand) titlurile
de valoare existente, in principal sub forma de actiuni si obligatiuni. Prin intermediul bursei de valori,
investitorii isi transforma capitalul sub forma de titluri de valoare in numerar si invers. Tot odata bursa
de valori se defineste prin existenta unei institutii care concentreaza cererea si oferta de titluri
financiare si care realizeaza efectuarea operatiunilor bursiere in conformitate cu un regulament
acceptat.

Participantii la activitatea bursiera se impart in doua mari categorii :

a) Investitorii (persoane fizice sau juridice care urmaresc plasarea sau mobilizarea de capital)
b) agentii pietei bursiere ( firmele care asigura incheierea si derularea tranzactiilor de bursa)

24. Definiți inflația. Cauzele inflației – Anca Fodor

Definitie INFLATIE: 
Inflatia vine de la "inflare" si sensul acestuia nu sugereaza ca este vorba de cresterea cantitatii de bani
in circulatie si nici de cresterea generala a preturilor.
Inflatia este definita ca un proces de crestere generala a preturile, sau ca o diminuare a puterii de
cumparare a monedei. Cu alte cuvinte, prin acest termen putem intelege o miscare de crestere
dispersata a preturilor care se intretine prin sine insasi si care este datorata unei insuficiente relative.
Cauzele inflatiei: 

1. Cauza monetara a inflatiei consta in faptul ca la baza cresterii preturilor sta cresterea excesiva a
masei monetare in raport cu cantitatea de marfuri existeste pe piata. Cresterea masei monetare este
determinata de:
- emisiunea de moneda propriu - zisa
- crearea de moneda scripturala de catre banci
- cresterea vitezei de rotatie a masei monetare
- devalorizarea monedei nationale
2. Inflatia prin cresterea costurilor si reducerea ofertei. Principalii factori care actioneaza in acest sens
13
sunt:
- cresterea salariului mediu
- scumpirea factorilor de productie
3. Inflatia prin structuri:
- concentrarea aparatului de productie si mentinerea unor structuri cu caracter de oligopol si monopol
- globalizarea negocierilor in materie de venituri si de sarcini sociale

25. Consecințele inflației – Bisca Alexandra

Inflatia genereaza ampl consecinte economice si sociale , negative , cunoscute si sub denumirea de
“costuri” ale inflatiei.
-In primul rand cresterea inflationista a preturilor reduce puterea de cumparare a salariatilor.
In al doilea rand, prin devalorizarea banilor pe care o antreneaza, inflatia provoaca modificari in
comportamentul agentilor economici, alimentand tendintele speculative , devalorizand economiile
(acumularile) si descurajand orientarea spre investitii productive.
 -Deoarece inflatia ii dezavantajeaza pe creditori, ale caror capitaluri date cu imprumut se
devalorizeaza si ii avantajeaza pe debitori, care la scadenta returneaza sumele imprumutate mult
depreciate , inflatia incurajeaza cererea de credite – care poate alimenta tendintele inflationiste ,
stimuland intreprinderile sa se bazeze mai mult pe resurse imprumutate decat pe cele proprii.
-Pe de alta parte gospodariile populatiei detinatoare de aconomii isi vad erodata de inflatie o
parte din aceste economii , precum si din creantele lor.
-In scopul contracararii procesului de erodare a capitalurilor imprumutate , precum si datorita
politicii bancii central de combatare a inflatiei , bancile comerciale maresc dobanda , urmarind ca rata
acesteia sa fie mai mare decat rata inflatiei (deobanda real pozitiva).
-In al treilea rand , inflatia accentueaza scaderea puterii de cumparare a monedei nationale in
raport cu alte valute , conducand la scaderea cursului acesteia.
-Este edificatoare in acest sens experienta tarilor dezvoltate , incepand din 1974 cand s-a
accentuat puternic procesul de inflatie ca urmare a primului “soc petrolier” , accentuarea a scos in
evidenta ceea ce economistii aveau sa denumeasca apoi “efectele perfide” ale inflatiei , acestea fiind
insotita de o incetinire a activitatii economice si de extinderea somajului (“stagflatia”).

Ca o concluzie la aprecierea rolului negative al inflatiei pentru economie se poate cita

aprecierea facuta de J.M> Keynes, inca din 1920 : “Printr-un process continuu de inflatie, guvernele
pot sa confiste, in secret sip e neobservate, o parte importanta din avutia cetatenilor lor. Prin aceasta
metoda , ele nu doar confisca , ci confisca in mod arbitrar. Nu exista mijloc mai subtil de a rasturna
baza existent a societatii decat deprecierea monedei.” 

26. Definiți șomajul. Formele șomajului – Culcea Oana

SOMAJUL.Definirea somajului
= un dezechilibru pe piata muncii în cadrul careia exista un excedent de oferta de munca fata de
cererea de munca.

Cauzele somajului sunt:

- ritmul de crestere economica bazat peproductivitatea ridicata a muncii, care nu mai este capabil sa
asigure oocupare deplina a fortei de munca;
-progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de somaj; criza economica;
-modificarile de structura a ramurilor si sectoarelor economice;
-imigrarea - emigrarea fortei de munca;
-conjunctura economicasi politica internationala nefavorabila.

Daca exista un excedent de cerere de munca, atunci se creeaza un câmp de presiune în directia cresterii
salariilor si apar conditii pentru inflatie.
 
Principalele forme ale somajului sunt:
14
 - somaj ciclic - generat de evolutia ciclului economic;
- somaj conjunctural - reprezinta efectul restrângerii activitatii economice în unele ramuri, sectoare
economice sub impactul unorfactori conjucturali;
- somaj structural - deriva din reconversia unor activitati economice, din restructurari impuse de
progresul tehnic;
- somaj tehnologic - reprezinta efectul introducerii noilor tehnologii;
- somaj sezonier - legat de restrângerea activitatii economice în anumite anotimpuri ale anului,
datorita conditiilor naturale, având un caracter ciclic;
- somaj total - presupune pierderea locului de munca si încetarea totala a activitatii;
- somaj deghizat - cuprinde acele persoane declarate si înregistrate ca someri dar care presteaza
anumite activitati fara contract de munca;
- somaj voluntar - reprezentat de persoanele care refuza locurile de munca oferite, care se transfera de
la un loc de munca la altul din diferite motive personale.

27. Factorii implicării statului în economie – Saulea Andreea

-Interventia statului in economie se datoreaza unor factori reali si importanti: progresul factorilor de
productie, cerintele promovarii stiintei si tehnologiei, complexitatea crescanda a economiei si altele,
precum si implicarea crescanda a factorilor subiectivi in desfasurarea vietii sociale.
Factorii principali ai implicarii statului in economie sunt:
1. Asigurarea echilibrului si stabilitatii economiei-  inca din anii '30 statul si-a asumat o
responsabilitate majora din punct de vedere al asigurarii unui  inalt nivel de ocupare a fortei de munca,
reducerii dezechilibrelor sociale si restabilirii echilibrului economiei.
2. Insuficienta initiativei private in unele domenii de activitate de interes general- datorita
necesitatii sustinerii unui volum important de investitii, a rentabilitatii relativ reduse precum si unui
grad ridicat de incertitudine in ceea ce priveste recuperarea cheltuielilor, interesul initiativei private in
aceste domenii este sensibil diminuat.

3. Satisfacerea nevoilor colective ale societatii prin asumarea de catre stat a unor
responsabilitati aditionale in ceea ce priveste sistemul de asigurari sociale, programele de asistenta
sociala si medicala, programe educationale si altele

4. Finantarea de catre stat a cheltuielilor pentru apararea nationala

5. Tendinta de extindere si amplificare a externalitatilor.O externalitate egal efect colateral al

productiei si consumului cu consecinte pozitive sau negative( poluare). Prin prisma acestor consecinte
statul incurajeaza activitatile ce creeaza beneficii externe, limitand, in acelasi timp, actiunile
generatoare de cheltuieli externe. 

6. Necesitatea ca statul sa incurajeze producerea unor bunuri economice de calitate in

conformitate cu aspiratiile consumatorilor si sa descurajeze consumul de produse daunatoare.

7. Preocuparea statului de a asigura o ordine de drept corespunzatoare etapei respective de

evolutie economica. Pe masura evolutiei vietii economice se resimte necesitatea adaptarii permanente
la cerintele lor de unde rezulta aparitia formelor juridice corespunzatoare. Rolul ordinii de drept consta
in asigurarea unui cadru normal de desfasurare a activitatii economice.

8. Modificarile intervenite in conjunctura economiei mondiale.Printr-o politica adecvata, statul

poate stimula participarea agentilor economice la fluxurile economice internationale, transformand
acest factor intr-un element potentator al dezvoltarii nationale.

Rolul economic al statului difera de la o tara la alta, de la o perioada la alta.In acest sens sunt
recunoscute mai multe considerente: traditii istorice, forma de organizare statala, marimea geografica,
populatia, potentialul economic, ponderea sectorului de stat, etc.

15
 28. Rolul statului în economie. Forme ale implicării statului în economie – Mihai Catalina

ROLUL STATULUI -

-de a corecta imperfectiunile macroeconomice ale economiei de piataAstfel sunt relevate in teoria
economica sase mari tipuri de imperfectiuni ale pietei, care reprezinta tot atatea ratiuni ce justifica
interventia statului:ciclul de afaceri, bunurile publice, externalitatile, insuficienta informatiilor,
monopolul si puterea pietei, redistribuirea veniturilor si bunurilor de merit.
-Existenta mai multor categorii de imperfectiuni ale pietei determina in conceptia lui R.A. Musgrave,
manifestarea rolului statului in mai multe directii: rolul de alocare a resurselor , rolul de distributie,
concretizarea in asigurarea echitatii si justitiei sociale a distribuirii veniturilor si bunastarii in conditiile
sistemului de piata;rolul de stabilizare, prin interventia in economie cu ajutorul politicilor bugetare,
fiscale si monetare pentru a rezolva probleme ce tin de inflatie, somaj, dezechilibre ale balantelor de
plati.
Forme de implicare:
-reglementarile si controlul guvernamental constituie o alta componenta a mecanismului de implicare
in economie a statului. Un loc important il detine politicile antitrust care, in scopul folosirii eficiente a
resurselor, sunt orientate in directia prevenirii acelor actiuni ale producatorilor care pot afecta
concurenta- si eleminarii concurentei neloiale.

29. Funcțiile economice ale statului – Polexici Silvana

-conceptia politica despre stat reprezinta elementul definitoriu in stabilirea functiilor sale economice.
-elaborarea unei tipologii a acestor functii reprezinta o tentativa temerara, pornind tocmai de la
diversitatea abordarilor privind statul
Clasificarea functiilor generale ale statului (R.A. Musgrave):
1. Alocarea eficienta a resurselor
2. Distributia corecta a veniturilor
3. Stabilizarea macroeconomica
Clasificarea functiilor economice ale statului (P. Samuelson si W. Nordhaus)
1. Stabilirea cadrului legal care sa asigure reglarea economiei de piata
2. Interventii asupra alocarii de resurse in scopul de a ameliora eficienta economica
3. Stabilirea de programe pentru imbunatatirea repartizarii veniturilor
4. Stabilizarea economiei cu ajutorul politicilor macroeconomice
Concluzia- rolul statului :
1. alocare
2. distribuire
3. reglare
4. stabilizare
-primele 3 se exercita la nivel microeconomic, iar ultimul la nivel macroeconomic.
-functiile exercitate si care definesc continutul rolului economic al statului pot fi:
1. compatibile: cheltuielile pt combaterea somajului, obiective economice si sociale, unele obicetive
guvernamentale
2.conflictuale
-tipurile de interventie se refera la modalitatile prin care strategiile politice urmaresc refacerea si
reorganizarea unei anumite configuratii a sistemului social principalele strategii statale:
1. strategia neoliberala = deplasarea politicii economice si guvernamentale catre nivelul
micro si economia ofertei (SUA, Anglia)
2.strategii neostatale- include o politica structurala activa pentru imbunatatirea si
directionarea fortelor pietei (Franta, Japonia)
3.strategii neocorporatiste – edificarea unor puternice economii mixte, caracterizate prin
combaterea elementelor liberale si keynesiste (Suedia, Danemarca)
Interventiile poti fi :

16
1. incitative – organizarea pietelor, promovarea concurentei si controlul monopolurilor; coordonarea
anumitor comportamente ale agentilor economici
2. productive – productia publica si concurenta cu sectorul privat, productia publica de monopol,
comenzi publice, furnizarea de bunuri colective
3. redistributive – formarea de venituri si asigurarea echitatii, redistribuirea de venituri prin impozite
directe si transferuri

30. Bugetul; componente – Niculescu Mihaela

Bugetul se referă în general la o listă cu toate veniturile si cheltuielile.

Bugetul se transforma intr-un instrument de infaptuire a obiectivelor politicii economice si
sociale, actiunea sa fiind conjugata cu cea a celorlalte parghii monetare si fiscale.
 In general, bugetul are doua mari componente: 
-veniturile
-cheltuielile
 ele cuprind situatia resurselor banesti si destinatia acestora pe un an, cu defalcare pe trimestre.
 

31. Definiți politica bugetară. Obiectivele politicii monetare - Niculescu Gabriela

-reprezinta politica veniturilor si a cheltuielilor publice, concretizata in bugetul public. (Bugetul

public-document anual al statului care reflecta toate veniturile si cheltuielile publice ale statului).

Obiectivele politicii monetare

-          creșterea economică durabilă.
-          ocuparea deplină a forței de muncă.
-          stabilitatea prețurilor.
-          stabilitatea ratelor dobânzii.
-          stabilitatea externă (stabilitatea cursurilor de schimb valutar și sustenabilitatea balanței de
plăți).
-          stabilitatea sistemului financiar și alocarea optimă a fondurilor (resurselor) financiare.

32. Definiți politica fiscală. Tipologia politicii monetare – Bisca Alexandra

Politica fiscala = ansamblul de decizii luate pt a institui , organiza si aplica prelevarile fiscale conform
obiectivelor puterilor publice.
= proportia dintre diverse tipuri de fiscalitate directa si indirecta , locul relativ al
impozitului si influenta sa asupra venitului si proprietetii , nivelul de presiune fiscala.

33. Factorii care au condus la apariția sistemului economic global –Dan Andreea

Procesele economice majore care stau la baza globalizarii:

1. liberalizare schimburilor si formarea unui sistem global al comertului cu bunuri si servicii si
incercarea de administrare a acestuia printr-un organism comun :Organizatia Mondiala a comertului
2. internationalizarea tehnologiei si a celorlalte forme ale proprietatii intelectuale si includerea
lor in acelasi organism de  reglementare

3. constituirea unor forme si nuclee de informatizare a productiei prin integrarea acesteia pe

criterii noi, de tip functional

4. integrarea puternica si globalizarea pietelor monetara si financiara internationala

5. tendintia tot mai accentuata de elaborare si adoptare a unor norme si reguli de reglare si
orientare a relatiilor economice mondiale

17
 34. Ce înțelegeți prin globalizarea pieței mondiale? – Ene Adela

Globalizarea = unul dintre conceptele mondoeconomice cele mai des invocate si utilizate in
ultimul deceniu, in primul rand in limbajul politic international. El depaseste insa sfera relatiilor
economice, incluzand si sfera politicului, informatiilor si chiar a culturii.
-se intelege procesul de generalizare a interdependentelor intre economiile
nationale ale tarilor lumii, pe baza liberalizarii tuturor fluxurilor economie internationale: de marfuri,
servicii, de capitaluri, de tehnica si tehnologii, de forta de munca si, indeosebi, prin cresterea rolului
firmelor transnationale.

35. Care sunt principalii factori (vectori) ai globalizării? – Andreea Dan

Principalii factori sau vectori ai globalizarii sunt:

     societatile transnationale , care actioneaza prin investitii directe de capital , deschiderea de
filiale proprii sau prin crearea de societati mixte
 organizatiile subregionale, regionale si interregionale prin care se realizeaza si se dezvolta
cooperarea multidimensionala si integrarea economica

 organizatiile economce internationale ,in special FMI, Banca Mondiala,Organizatia Mondiala

a Comertului si chiar ONU ,care dispun de mecanisme si regulii adecvate.

18