Poezia ,,vreau sa joc’’ de L.

Blaga reprezinta o descatusare a sufletului si o dorinta arzatoare a poetului

de a se manifesta plenar.Titlul poeziei ne sugereaza mai mult un inteles sub forma mitica decit cel
propriu deoarece Blaga era un mare analist al culturii arhaice.Jocul este un intreg univers in care fiecare
trebuie sasi afle locul.El se asociaza cu notiunile de totalitate,regula si libertate.Jocul
surescita( excita,atita) imaginatia si stimuleaza emotivitatea.Sa joci inseamna sa creezi o legatura intre
fantezie si creativitate.Astfel jocul pentru poet este asemenea unui ritual de intraresi eliberare
sufleteasca.

‘’pamintule dami aripi…sageata vreau sa fiu,,, chiar daca acest lucru nu este posibil eul liric incearca de
a ridica omul spre cer in nemarginitul univers in univers printrun fel de magie.Aripile sunt simbolul
avintului al dematerializarii.al eliberarii sufletului,al descatusarii de sub povara terestra.Iar avintul spre
zbor al eului lyric se refera la aspiratia sufletului catre imposibil dar realizabil imaginar.Trupul uman este
asemenea unei temnite care il chinuie prin material telurica(Care aparține pământului),grea si supusa
gravitatiei care mai apoi sa fie inllocuit cu valurile de lumina capabile sa strabata spatiile siderale si
timpul.In aceasta poezie L.Blaga nu se multumeste doar cu atingerea nemarginitului ci opteaza pentru
cunoasterea divinului launtric prin ratiunea sa.Vrea sa fie liber intr-un trup de lumina pentru ca sal simta
pe dumnezeu.