Microscopul

Microscopul (grec. mikrós: mic; skopein: a observa) este un

instrument optic care mareste imaginea unui obiect observat printr-un sistem
de lentile. Cel mai răspândit tip de microscop este microscopul cu lumină
artificială, descoperit prin anii 1600.

Microscoapele pot doar sa mareasca structuri care sunt mai mari decat
lungimea undelor (unda luminoasa). Acestea pot obtine mult mai multa
putere de marire decat microscoapele standard ce folosesc lumina solara
pentru ca electronii au lungime de unda asociata mai mica decat cea a
lungimea de unda a luminii. Cea mai mare marire posibila este de 2 000 X
decat cea initiala. Microscoapele electronice moderne pot ajunge la
magnificari de aproximativ 1 000 000 X.
Cuprins
 1 Istoric
 2 Tipuri de microscoape electronice

o 2.1 Microscopul electronic cu transmisie

o 2.2 Microscopul electronic cu scanare

o 2.3 Microscopul electronic cu reflexie

o 2.4 Microscopul electronic cu scanare si transmisie

 3 Alte tipuri de microscoape

 4 Instrumente microscop

 5 Concluzii

 6 Bibliografie
Istoric
Primul microscop electronic a fost construit în 1931 de către inginerii
germani Ernst Ruska și Max Knoll. Acesta era bazat pe ideile și
descoperirile fizicianului francez Louis de Broglie. Deși primitiv și
nepotrivit utilizărilor practice, instrumentul era capabil să mărească obiectele
de patru sute de ori.

Reinhold Rudenberg, directorul de cercetări al companiei Siemens, a

patentat microscopul electronic în 1931, deși Siemens nu făcea cercetări în
domeniul microscoapelor electronice la acea vreme. În 1937 Siemens a
început să-i finanțeze pe Ruska și pe Bodo von Borries pentru dezvoltarea
unui microscop electronic. Siemens l-a angajat și pe fratele lui Ruska,
Helmut să lucreze la aplicații, în particular cu specimene biologice.

În același deceniu, Manfred von Ardenne a inventat microscopul

electronic cu scanare și un microscop electronic universal.

Siemens a început producția comercială a microscopului electronic cu

transmisie în 1939, dar până atunci primul microscop electronic cu utilizare
practică fusese construit la Universitatea Toronto în 1938, de către Eli
Franklin Burton și studenții Cecil Hall, James Hillier și Albert Prebus.
Imagine a unei furnici la microscopul electronic cu baleaj

Desi microscoapele electronice moderne pot mări obiectele de până la

două milioane de ori, toate se bazează pe prototipul lui Ruska. Microscopul
electronic este nelipsit în multe laboratoare. Cercetătorii îl folosesc pentru a
examina material biologic (cum ar fi microorganisme si celule), diferite
molecule mari, probe de biopsie medicală, metale si structuri cristaline, si
caracteristicile diferitelor suprafete. Microscopul electronic este folosit
extensiv pentru inspectia și asigurarea calitătii în industrie, inclusiv, în mod
deosebit, în fabricarea dispozitivelor semiconductoare.

Cel mai puternic microscop din lume a fost anuntat la inceputul lui
2008. Transmission electron aberration-corrected microscope, prescurtat
"TEAM" atinge rezolutia de 0,5 Ångström, in jur de 1 milion de ori mai mic
decât diametrul unui fir de păr.

Inventia microscopului electronic a fost posibila in urma unor studii

experimentale si teoretice in fizica si inginerie. Principalul concept pe care
microscopul electronic s-a format : electronii au unda asociata. Acesta a fost
ipotetizat de catre fizicianul francez Printul Luis Victor de Broglie in 1924.
In 1927, ipoteza lui de Broglie a fost verificata experimental de catre
fizicienii americani Clinton J. Davisson si Lester H. Germer si independent
de catre fizicianul englez George Paget Thomson. In 1932 inginerii germani
Max Knoll si Ernst Ruska construiesc primul microscop de transmisie
electronica. In 1938 Ruska si inginerul german Bodo von Borries
construiesc primul model al comercialului M.E.T. pentru Siemens-Halske
Company din Berlin, Germania. Inginerul englez Sir Charles Oatley a
inventat M.E.S.-ul. Ernst Ruska a realizat primele experimente cu ajutorul
microscopului electronic construit de el însuşi, primul de acest fel din lume,
în care rolul razelor de lumină era îndeplinit de un fascicul de electroni ce
traversau mai multe lentile electronice.  Primul microscop electronic putea
mări imaginea obiectelor doar de 400 de ori.
Tipuri de microscoape electronice

Microscopul electronic cu transmisie

Forma originală a microscopiei electronice, microscopia electronică
cu transmisie implica o rază de electroni la tensiune înaltă emisă de un
catod, de regulă filament de tungsten, și focalizată de lentile electrostatice și
electromagnetice. Raza de electroni care a fost transmisă printr-un specimen
parțial transparent pentru electroni transportă informație despre structura
internă a specimenului în raza care ajunge la sistemul de formare a imaginii.

Variația spațială a acestei informații ("imaginea") este apoi mărită de

o serie de lentile electromagnetice până când este înregistrată la coliziunea
cu un ecran fluorescent, placă fotografică, sau senzor de lumină cum ar fi un
senzor CCD. Imaginea detectată de CCD poate fi afișată în timp real pe un
monitor sau transmisă pe loc unui calculator.

Rezoluția unui microscop electronic cu transmisie este limitată în

principal de aberația de sfericitate, dar o nouă generație de sisteme de
corecție a aberațiilor a avut ca efect depășirea parțială a aberațiilor sferice și
creșterea rezoluțiilor. Corecțiile din software ale aberației de sfericitate
pentru microscoapele electronice cu transmisie de înaltă rezoluție a permis
producerea unor imagini cu rezoluție suficient de bună pentru a evidenția
atomi de carbon în diamante, aflați la distanțe de doar 0.89 ångströmi (89
picometri) unii de alții și atomi din silicon la distanțe de 0.78 ångströmi (78
picometri), mărind de 50 de milioane de ori. Capacitatea de a determina
pozițiile atomilor în cadrul materialelor a făcut din acest tip de microscop o
unealtă importantă pentru cercetarea și dezvoltarea din domeniul
nanotehnologiilor.
 Prin utilizarea grafenului ca purtător de specimen rezoluția acestui tip
de microscop a putut fi mărită recent (2008) în mod foarte eficient. Vezi
articolul Grafen.

Microscopul electronic cu scanare

Microscop electronic cu scanare la Institutul de Geologie al

Universităţii din Kiel, Germania, în 1980. Coloana din mijloc produce fluxul
de electroni, iar specimenul este plasat la bază

Spre deosebire de MET, unde raza de electroni la tensiune înaltă

formează imaginea specimenului, microscopul electronic cu scanare [9]
produce imagini prin detecția electronilor secundari, cu energie scăzută,
emisi de pe suprafața specimenului datorită excitării acestuia de către raza
principală de electroni. În MES, raza de electroni parcurge întreg
specimenul, detectorii construind o imagine prin maparea semnalelor
detectate la poziția razei.

În general, rezoluția MET este de regulă cu un ordin de mărime mai

mare decât cea a MES, dar, datorită faptului ca imaginea produsă de
microscoapele cu scanare se bazează pe procese de suprafață și nu pe
transmisie, este capabil să vizualizeze probe mai mari, și are o adâncime de
penetrare mult mai mare, producând astfel imagini care sunt o bună
reprezentare tridimensională a probei.

Microscopul electronic cu reflexie

În plus, există și microscoape electronice cu reflexie (MER). Ca și

MET, această tehnică implică raze de electroni incidente pe o suprafață, dar
în loc să folosească electronii transmiși, sau cei secundari, se detectează raza
reflectată.

Microscopul electronic cu scanare si transmisie

MEST combină înalta rezoluție a MET cu funcționalitățile MES, permițând

folosirea unei game de tehnici de analiză imposibil de atins cu MET convenționale.
Microscop binocular profesional

Obiective de microscop

Oculare de microscop
Schema optica a sistemelor binoculare folosite la microscoape

Tipuri
 microscop cu lumină artificială:
o microscop cu lumină polarizată
o microscop fluorescent
o microscop cu contrast de fază
o microscop de contrast prin interferență
o microscop cu lumină catodică
o microscop confocal cu laser (Confocal Laser Scanning
Microscope, CLSM)
o 4Pi-Microscop
o microscop de contrast și reflexie
o microscop cu imersie
 microscop roentgen
 microscop electronic
 microscop cu neutroni
 microscop cu unde ultrascurte
 microscop cu forță atomică (Atomic Force Microscope, AFM)

Instrumente microscop
Plecând de la legile geometrice ale Reflexiei si a Refracţiei, au fost au
fost inventate numeroase instrumente optice ( lupă, ochelari, microscop,
telescop ) pentru a mari capacitatea de vedere a ochilui liber, cu alte cuvinte,
pentru a-l ajuta să vada ceea ce este pre mare sau prea mic. Lentila convexă
sau concavă este elementul de bază a tuturor acestor instrumente.Această
bucată de sticlă sau de plastic , cu suprafeţele curbate, modifică traiectoria
razelor de lumină care o traversează. Lentila redirecţionează razele de
lumină venind de la un obiect, formând o imagine.
Lentilele convexe :
Lentila convexă este mai grosă in centru decât pe margini. Lupa este o
lentilă convexă. Ea are un efect de convergenţă: concentrează într-un punct
razele luminoase paralele care o străbat. Acest efect poate fi demonstrat
printr-un experiment foarte simplu. Lumina soarelui se propogă sub formă
de raze paralele. Dacă pe traiectoria acestora plasăm o lupă, razele se vor
aduna formând o mică pată luminoasă pe care o putem vedea pe o foaie de
hartie aşezată la o distanţă potrivită. Această pată nu este altceva decât
imaginea soarelui. Atunci când un obiect este situat la mică distantă de o
lentilă convexă, aceasta va da o imagine mărita a respectivului obiect. Astfel
pe un ecran putem proiecta imaginea mărită a unui diapozitiv. O lentilă
convexă se caracterizează prin capacitatea de a mări o imagine.

Lentilele Concave :
Mai subtire în centru decât pe margini, lentila concavă va produce un
efect de divergenţă: razele de lumină paralele care o străbat vor fi deviate
astfel încât să se depărteze unele de altele, ca şi cum ar proveni dintr-un
punct situat în spatele lentilei. Observatorul care priveşte un obiect printr-o
lentilă concavă vede o imagine a acestuia mai mică decât este ea în realitate.
Această imagine nu poate fi proiectată pe o foaie de hârtie. Ea se formează
în ochiul observatorului. O astfel de imagine se numeste imagine virtuală.

Cel mai simplu microscop este format din doua lentile convexe
suprapuse, ocular şi obiectiv. Obiectul care trebuie observat este puternic
iluminat şi privit prin transparenţă. Lentila convexă a obiectivului produce o
imagine a obiectului, care este la rândul ei mărită de lentila convexa a
ocularului. Cele doua lentile îşi insumează puterile de mărire, ceea ce
produce în final o imagine foarte mărita a respectivului obiect. De când a
fost inventat, prin anul 1509 microscopul a fost folosit de biologi şi naturişti
pentru observarea obiectelor foarte mici.

În principal, evoluţia microscopului a urmărit:

  obţinerea unor mărimi liniare în domenii cât mai extinse;
 obţinerea unor imagini clare;
 înregistrarea imaginilor observate;
 observarea comodă a imaginilor;

Un microscop este alcătuit din urmatoarele elemente:

 obiectiv;
 ocular;
 sistem de iluminare;
 sistem de înregistrare;

Obiectivul
Acest sistem optic este format din mai multe lentile dar, pe ansamblu,
este un sistem optic convergent. El este plasat în imediata apropiere a
obiectului observat la o distanţă cu puţin mai mare decât distanţa sa focală.
Microscoapele de cercetare sunt prevăzute cu mai multe obiective prinse
într-o montură care se poate roti. Pentru îmbunatăţirea calităţii imaginii la
microscoapele destinate obtinerii unor măriri foarte mari, între obiect şi
obiectiv se pune un strat fin de lichid (ex: ulei de cedru). Un astfel de
microscop se numeste microscop cu imersie.

Ocularul

Şi ocularul este un sistem optic convergent. Atunci când este folosit

pentru a furniza imagini virtuale, are o comportare asemănătoare unei lupe.
Rolul de obiect îl joacă imaginea furnizată de obiectiv. Unele microscoape
sunt prevăzute cu oculare de schimb utilizate pentru a obţine măriri diferite.
Majoritatea microscoapelor moderne au o pereche de oculare pentru a
permite observarea binoculară. Unele oculare sunt prevăzute cu sisteme care
permit măsurarea distanţei între diferitele detalii ale imaginilor observate.

Sistemul de iluminare
 Sursa de lumină poate fi artificială (lampa separată sau inclusă în
microscop) sau naturală. Condensorul este un sistem optic convergent care
asigură iluminarea uniformă a probei.

Sistemul de înregistrare

Cea mai simplă înregistrare a imaginii se poate face cu ajutor unui

aparat de fotografiat montat pe ocular. Un astfel de sistem prezintă
dezavantajul că ocularul este astfel ocupat. Pentru a evita aceasta situatie,
microscoapele moderne au un sistem de divizare a fascicolului de lumină
astfel încat o parte din aceasta se propagă spre ocular, iar cealaltă parte este
redirectionată spre un aparat de fotografiat. Marimea furnizată de un
microscop optic este limitată teoretic la aproximativ 3000 de ori (se pot
distinge astfel detalii de până la aproximativ 0,25µm).

Concluzii

Un microscop electronic este un tip de microscop care folosește

electroni pentru a ilumina specimenul și a crea o imagine mărită a acestuia.
Microscoapele electronice au rezoluție superioară microscoapelor cu lumină,
și pot mări de mult mai multe ori imaginea. Unele microscoape electronice
ajung să mărească de 2 milioane de ori, pe când cele mai bune microscoape
cu lumină măresc de 2 000 de ori.

Se stie ca puterea separatoare a intrumentelor optice este invers

proportionala cu lungimea de unda a radiatiei utilizate. Microscoapele optice
nu vor putea da imagini clare ale unor obiecte cu dimensiuni mai mici de
circa 0,15 µm. Puterea separatoare a putut fi sensibil marita cu ajutorul
microscopului electronic, deorece lungimea de unda a undei asociate
electronului este mult mai mica decat a radiatiilor vizibile sau ultraviolete
utilizate de microscopul optic.

Din punct de vedere constructiv, microscopul electronic are o

structura mult mai complexa decat microscopul optic. Totusi, partile
principale ale microscopului electronic indeplinesc aceleasi functii ca si
lentilele microscopului optic. Ele sunt magnetice sau electrice, dupa cum
devierea fasciculului de electroni are loc intr-un camp magnetic sau intr-un
camp electric.

Ulterior s-au construit si alte microscoape protonice si ionice care au

condus la mariri de 10 -15 ori mai mari decat cele obtinute cu microscopul
electronic. Cu ajutorul microscopului ionic s-au obtinut fotografii clare ale
pozitiilor atomilor in reteaua cristalina.

Bibliografie

 http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/jurnalul-
national/microscopul-317304.html
 http://curcubeu.ro/index.php?artid=28
 http://www.maglavais.ro/articole/curiozitati/La_microscop.html
 http://wikipedia.org
 http://optik.uv.ro/photo.html