Colegiul Naţional Bănăţean Timişoara

Revolutia română din Decembrie 1989, la 30 ani de libertate

Lucrare prezentată de Şipoş Vlad Andrei

Elev în clasa a XI-a MI1

La Colegiul Naţional Bănăţean

Cu ocazia Programului aniversar şi comemorativ al Revoluţiei Române din

Decembrie

Profesor coordonator:

Cărăneanţ Claudiu
 Revolutia română din Decembrie 1989, la 30 ani de libertate

În Europa anilor ’80, ideea de viață în afara comunismului căpăta contur. Politica
permisivă a lui Gorbaciov și mișcarea perestroika, adică reformare, fac acest concept mai
posibil ca niciodată. Efectul vine în anul 1989, când, pe rând, statele din est trec la democrație
și la o economie capitalistă. Aceste state fac tranziția pe cale pașnică, mai puțin românii.
Este clar pentru istoricii și economiștii de astăzi că regimul comunist a însemnat o
întârziere în ceea ce privește modernizarea și invențiile, mai ales în domeniul tehnologiei.
Totuși, în România, comunismul avut un efect mai profund decât în unele state vecine.
Simpla explicație este pentru că țări precum Ungaria, Cehoslovacia, Republica Democrată
Germană, s-au aflat la graniță cu state non-comuniste, ceea ce a permis o influență mai mare
de la vest de Cortina de fier și de asemenea, se aflau mai departe de URSS, ceea ce a creeat o
distanță considerabilă de parcurs dacă era necesară intervenţia Armatei Roșii.
Un efect mai profund a însemnat și o dificultate mai mare de răsturnare a regimului,
astfel că între 16 și 27 decembrie au avut loc manifestații anti-comuniste în mai multe orașe
din România, în cadrul cărora peste 1000 de cetățeni au murit, devenind eroi ai României. Cu
ocazia împlinirii a 30 de ani de la Revoluție, am intevievat un participant al manifestațiilor din
Timișoara, pe tatăl meu, Sorin Șipoș. Scopul acestui eseu de a descrie acest eveniment
dramatic, Revoluția Română din Decembrie 1989, din perspectiva unui participant activ.
Sorin s-a născut în Făgăraș, și la vârsta de 18 ani s-a mutat la Timișoara pentru studii.
Pe 16 decembrie, se afla în camera de cămin, alături de colegul său de cameră, învățând
pentru un examen parțial la istorie. La întrebarea legată de cum a aflat că oamenii ies în stradă
şi de cum a reacţionat la acest eveniment, Sorin mi-a răspuns că atunci când marşul a trecut
prin Complexul Studenţesc a luat decizia spontană de a se alătura, însă colegul său avea o
atitudine ezitantă. Aşadar, cu o puternică emoţie îşi aminteşte Sorin de momentul în care i-a
spus să lase istoria, deoarece aceasta se scria chiar atunci. Astfel s-au alăturat cei doi
manifestanţilor, dar nu înainte să scrie pe uşa căminului mesajul „16 december, remember”.
Tot în cadrul formării contextului Revoluţiei, întrebat dacă se aştepta la acest eveniment,
Sorin a recunoscut că asculta postul de radio „Europa liberă”, unde apăreau câteva veşti în
legătură cu evenimentele din restul Europei estice, dar Revoluţia a fost totuşi surpinzătoare. El
m-a făcut să înţeleg că oamenii născuţi în comunism nu percepeau ideea de un trai în afara
acestui regim. Viaţa lor părea normală, neefind expuşi prea des la informaţii venite din
exterior, doar prin posturile de radio bulgăreşti şi sârbeşti, pe care ocazional aveau şansa să le
prindă. De asemenea, existenţa serialului „Dallas” oferea o mică parte din nivelul de trai al
americanilor, ce părea de-a dreptul ficţiune.
În urma acestei părţi de creare a unui context, au urmat întrebările propriu-zise în
legătură cu desfăşurarea Revoluţiei. Prima zi a protestelor în Timişoara a reprezentat un marş
prin întegul oraş, până în Piaţa Operei. În zilele ce au urmat s-au petrecut în continuare
proteste, şi s-au răspândit în toată ţara. Într-una din zile, o mulţime s-a adunat în faţa
Consiliului Judeţean şi oamenii au aruncat cu pietre în geamuri, o formă de protest
caracterizată de către Sorin drept „rudimentară, dar era cea mai la îndemână atunci”. Acest
lucru arată dorinţa locuitorilor ţării de a contribui la răsturnarea regimului comunist şi curajul
acestora. Desigur că forţele de ordine au intervenit, începând să tragă în mulţime. Sorin a
afirmat că s-a produs un haos şi că deja devenise vizibil faptul că nimic nu avea să mai fie la
fel. Intervenţia autorităţilor a culminat cu apariţia armatei şi a tancurilor pe străzi. Din nou ca
şi context, Sorin a oferit comparaţia cu un oraş sub asediu sau cu unul în anarhie: „oamenii
spărgeau vitrine şi furau lucruri, iar tancuri şi soldaţi patrulau străzile”. Întrebat ce i s-a părut
lui deosebit, neaşteptat în cadrul Revoluţiei, Sorin mi-a răspuns că şi după îndeplinirea
seviciului militar şi familiarizarea cu ideea de arme şi bătălii, nu şi-ar fi închipuit nimeni că
străzile aveau să fie pline de oameni grav răniţi şi chiar împuşcaţi mortal.
În altă ordine de idei, o ultimă parte a interviului a fost reflectarea asupra acestor
evenimente şi asupra schimbărilor produse în urma revenirii la un sistem democratic. Sorin a
descris societatea imediat după căderea comunismului ca fiind una „bulversată”, cu
numeroase schimbări având loc atât la nivel de stat, cât şi la nivel personal. Potrivit lui Sorin,
mulţi studenţi s-au oprit din studiu şi au încercat să se îmbogăţeasă prin vânzarea de mărfuri
la graniţa cu Serbia, comerţul în Turcia şi multe alte metode. Decizia lui Sorin a fost de a-şi
schimba profilul în cadrul Politehnicii, din mecanică în electro.
Interviul a fost finalizat cu o întrebare legată de perspectiva din care priveşte Sorin
lumea astăzi, la aproape 30 de ani de la căderea regimului comunist în România. Astfel,
răspunsul său a fost: „Conştiinta oamenilor, societatea au evoluat foarte mult şi orizonturile s-
au deschis. În comunism, vedeai imaginea lumii doar prin graniţele propagandei comuniste. E
clar că s-au schimbat relaţiile dintre oameni, dintre părinţi si copii mai ales. Ne-am obişnuit,
fiind tineri, cu libertatea. Mi se pare firesc ce trăiesc astăzi, dar nu pot să uit că s-a putut trăi şi
altfel. Un regim şi un sistem de învăţământ nu îmi imaginam că pot să determine ca oamenii
să se simtă închişi în ţara lor. Astfel, tinerii de astăzi ar trebui să se bucure de libertăți şi
oportunități, să aibă grijă să nu mai facă aceleași greșeli.”
 În concluzie, este fascinant de privit Revoluţia română din perspectiva unui
supravieţuitor. Sorin a trăit aproape douăzeci de ani în comunism şi a văzut schimbările
majore şi modernizarea ţării într-un stat atât de bine dezvoltat astăzi. A fost un eveniment de-a
dreptul înspăimântător, însă a dus în final la rezultatul dorit de vitejii români. După o retrăire
a momentelor din urmă cu trei decenii, interviul a fost încheiat pe o notă pozitivă, cu remarca
existenţei unei „societăţi fericite”, aşa cum a numit-o Sorin şi cu un sfat pentru tinerii din ziua
de astăzi: „contează să fii echilibrat și să te bucuri de liberate, totuşi fiind conştient că
libertatea nu este infinită și trebuie să ţii cont de anumite reguli. Până la urmă, învăţăm din
greşelile trecutului și e bine să ne desprindem de el.”